Sunteți pe pagina 1din 9

1.

MEMORIU TEHNIC

1.1. Generalitati

Istoria dezvoltarii sculelor aschietoare se întinde pe o perioada al carui


început coincide cu descoperirea metalelor si începerea prelucrarii lor. In
acelasi timp ea este strâns legata de dezvoltarea constructiei masinilor-
unelte, cu ajutorul carora se realizeaza îndepartarea adaosurilor de prelucrare
în vederea obtinerii produselor finite.
Prin scula aschietoare se întelege orice unealta sau masina, cu ajutorul
careia se realizeaza îndepartarea, sub forma de aschii, a unui anumit volum
de material de pe suprafetele semifabricatelor supuse prelucrarii. Ansamblul
fenomenelor fizice prin care se produce detasarea aschiilor si formarea
suprafetelor prelucrate se numeste proces de aschiere. Suprafetele prelucrate
iau nastere ca urmare a miscarii relative dintre taisul sculei si semifabricat,
miscare realizata manual sau cu ajutorul masinii-unelte aschietoare.
Indiferent de tipul sculei, aceasta este destinata sa îndeplineasca
urmatoarele doua functii de baza :
- sa aschieze un strat de material de o anumita grosime ;
- sa asigure obtinerea dimensiunilor si a formei necesare piesei, precum
si rugozitatea prescrisa suprafetei prelucrate.
Sculele aschietoare se compun în general din urmatoarele parti
principale : partea activa, ce cuprinde taisul aschietor, care participa
nemijlocit în procesul de aschiere ; partea de calibrare, care executa
netezirea suprafetei prelucrate si ghidarea sculei în timpul lucrului ;
corpul sculei, care are rolul de a reuni într-un singur ansamblu, rezistent si
rigid, dintii si canalele pentru aschii ; partea de fixare a sculei, destinata
pozitionarii corecte si fixarii sculei în masina-unealta.
La unele scule partea activa si partea de calibrare sunt distincte, de
exemplu la sculele pentru prelucrarea gaurilor sau filetelor, iar la altele
partea de calibrare este greu de distins, de exemplu vârful si taisul secundar
la cutitele de strung.
Partea de fixare este formata din elementele de fixare a sculei si din
elementele de bazare necesare la fabricarea, controlul si reascutirea sculei.
Ea are rolul de a prelua si transmite partii active a sculei forta produsa de
MU aschietoare sau de mâna omului. De exemplu, la cutit, partea de fixare
este corpul cu care acesta se fixeaza în port-scula.

1.2. Cutite

Cutitele sunt cele mai raspândite scule folosite în industria


prelucratoare prin aschiere. Ele se utilizeaza la prelucrarea pe strunguri
universale, strunguri revolver, automate si semiautomate, strunguri Carusel,
pe masini de rabotat, de mortezat, de alezat, precum si pe alte masini cu
destinatie speciala.

1.2.1 Clasificarea cutitelor

În practica aschierii, datorita masinilor unelte diferite care utilizeaza


drept scule aschietoare cutitele, a tipurilor de piese supuse prelucrarii,
operatiilor care se executa, precum si a calitatii cerute acestora, se folosette o
mare varietate de tipuri si dimensiuni de cutite. Tinând seama de aceasta,
cutitele se clasifica dupa mai multe criterii, si anume :
a) În functie de sensul avansului se deosebesc doua categorii de cutite :
-cutite pe dreapta, care lucreaza cu avansul de la dreapta la stânga ;
-cutite pe stânga, care lucreaza cu avansul de la stânga la dreapta.
b) Dupa forma capului si pozitia acestuia fata de corpul cutitului se
disting :
-cutite drepte (pe stânga si pe dreapta) ;
-cutite încovoiate (pe stânga si pe dreapta) ;
-cutite cotite (înainte, înapoi ; pe stânga si pe dreapta) ;
-cutite cu capul îngustat (simetrice, îngustate pe dreapta, îngustate pe
stânga).
c) În functie de destinatie se deosebesc :
-cutite pentru prelucrarea de degrosare sau de finisare a suprafetelor
exterioare ;
-cutite pentru prelucrarea suprafetelor interioare ;
-cutite pentru prelucrarea suprafetelor profilate interioare sau
exterioare.
d) Dupa asezarea în raport cu piesa de prelucrat se deosebesc :
-cutite radiale ;
-cutite tangentiale.
e) În functie de tipul masinii unelte pe care se utilizeaza, se disting : cutite
de strung, de raboteza, de morteza, pentru strunguri automate si
semiautoamte, pentru masini de alezat etc.
f) Dupa felul materialului din care sunt executate, se remarca : cutite din
otel rapid, cutite cu taisul din carburi metalice, din oxizi sinterizati sau din
diamant.
g) Dupa procesul tehnologic de fabricatie se deosebesc : cutite monobloc
si cutite realizate din doua sau mai multe materiale, sudate, lipite sau prinse
mecanic.

1.2.2. Elemente constructive

Cutitul se compune din : capul cutitului (partea aschietoare) si corpul


cutitului (partea de fixare).
Pentru a corespunde tuturor conditiilor de aschiere, partea aschietoare
a cutitului trebuie sa aiba o anumita forma pe care o asigura elementele sale
geometrice, acestea fiind :
-fata de degajare, pe care aluneca aschiile în timpul procesului de
prelucrare ;
-fata de asezare principala, care este îndreptata spre suprafata de
aschiere ;
-fata de asezare secundara, care este îndreptata spre suprafata
prelucrata ;
-taisul principal, care rezulta din intersectia suprafetei de degajare cu
suprafata de asezare principala ;
-taisul secundar, care rezulta din intersectia suprafetei de degajare cu
suprafata de asezare secundara ;
-vârful cutitului, care rezulta din intersectia dintre taisul principal si
cel secundar ;
-fatetele sunt portiuni înguste ale fetelor de degajare sau de asezare,
din imediata apropiere a taisului.

1.3. Cutite cu taisul din carburi metalice

Cutitele cu taisul din carburi metalice au aparut ca rezultat al


descoperirii si punerii la punct a fabricarii economice a placutelor din
carburi metalice.
Ele se executa în doua constructii diferite si anume :
1.cu placute din carburi metalice lipite ;
2.cu placute din carburi metalice prinse mecanic.
Faptul ca placutele din carburi metalice au o duritate si rezistenta
ridicata la temperaturi înalte, mult superioare otelului rapid, a permis ca
aceste cutite sa lucreze cu viteze de aschiere substantial marite, ceea ce a
contribuit la dezvoltarea si diversificarea acestora.

1.3.1. Cutite cu placute aschietoare din carburi metalice fixate


mecanic

Denumirea de placute schimbabile, conform STAS 9130-72 deriva de


la faptul ca dupa folosirea succesiva a tuturor muchiilor aschietorare,
placutele acestea se înlocuiesc, fara a se mai reascuti.
Fixarea placutelor prin lipire este o operatie elaborioasa si
cosistisitoare. Datorita acestui fapt, s-a facut trecerea la fixarea mecanica a
placutelor cu urmatoarele avantaje:
- se elimina tensiunile interne ce apar în urma lipirii;
- se asigura exploatarea rationala a placutelor;
- permite folosirea unui singur corp de cutit la un numar mare de
placute;
- se reduce timpul de schimbare a sculei, întrucât suportul placutei nu
se scoate de pe masina dupa uzura, ci se înlocuieste usor si rapid numai
placuta;
- placa de prindere a placutei joaca si rolul de prag de conducere si
rupere a aschiilor;
- creste productivitatea prelucrarii.
Aceste avantaje, au facut dealtfel ca în prezebt cutitele prevazute cu
placute aschietoare fixate mecanic sa primeasca o dezvoltare deosebita,
deoarece se obtine reducerea costurilor pe muchia de aschiere.
Capacitatea muchiei de aschiere a placutei fixate mecanic este ai mare
decât în cazul celor lipite sau al cutitelor clasice, din urmatoarele
considerente:
- muchia de aschiere fiind lipsita de tensiunile de la lipire si de la
ascutire, admite solicitari dinamice mai mari;
- modificarile remanente ale liantului din structura placutei cauzate de
solicitarile dinamice, ramân fara influenta întrucât nu se mai aschiaza cu o
muchie aschietoare neascutita;
- pot fi utilizate, pentru anumite operatii de aschiere calitati superioare
de carburi metalice, datorita sensibilitatii reduse a placutelor.
1.3.2. Placute schimbabile din carburi metalice

Placutele aschietoare, folosite la executarea cutitelor cu fixare


mecanica, se deosebesc de cele utilizate prin lipire. Acest fapt se datoreste
conditiilor specifice, impuse de fixarea propriu-zisa, de crearea posibilitatii
repozitionarii fiecarui tais aschietor dupa uzura etc. La rândul lor placutele
prinse mecanic se diferentiaza între ele atât prin forma constructiva cât si
geometric, diferentierea fiin determinata de multitudinea de situatii an care
lucreaza cutitele, în ceea ce priveste materialul aschiat si tipul operatiei.
În practica se întrebuinteaza, în principal placutele de forma
triunghiulara (T), placutele de forma patrata (S), cele sub forma de
paralelogram (K, B, A), cele rombice (D, E, C, M) si în mai mica masura
restul (dreptunghi (L), pentagon (P), hexagon(H), octogon (O), cerc(R)).
Fiecare se executa în doua variante: fara unghi de asezare initial,
simbolizate cu TN, respectiv SN si cu unghi de asezare de forma TP, (SP);
primele doua se aseaza în suport astfel încât sa apara unghiul de asezare α >
0 si unghiul de degajare γ < 0, ultimele doua astfel încât sa apara unghiul
de asezare α > 0 si unghiul de degajare γ > 0. Placutele fara unghi de
asezare, având utilizabile toate muchiile aschietoare, au o durata de folosire
dubla, fata de cele cu unghi de asezare. Sunt standardizate doua clase de
precizie: precizie normala (clasa de precizie U), la care placuta se rectifica
numai pe fata superioara si inferioara. Placutele din aceasa clasa sunt cele
mai folosite, fiind mai ieftine; precizie ridicata (clasa de precizie G) –
utilizata pentru scule de finisare.
În functie de compozitia chimica a placutelor se deosebesc trei grupe
principale:
-Grupa P, care cuprinde pacutele din carburi metalice de tipul WC+
(TiC)+TaC+Co, formate din carburi de wolfram (29 - 80%), carburi de titan
si tantal (6,5 - 8%) si cobalt (6 - 18%), utilizate la aschierea otelului sau în
general a materialelor plastice care dau aschii lungi.
-Grupa M, în care intra placutele din carburi metalice de tipul
WC+TaC+(TiC)+Co, ce au în compozitie carbura de wolfram (79 - 82%),
carburi de titan si tantal (6-12%) si cobalt (7-15%). Aceste placute se
folosesc la prelucrarea otelului, a fontei, a materialelor plastice etc.
-Grupa K, formata din placutele din carburi metalice de tipul WC+Co,
compuse din carbura de wolfram (88-92%), carburi de titan si tantal (2-4%)
si cobalt (4-12%). Aceste placute se utilizeaza la prelucrarea materialelor cu
rezistenta mare la compresiune, având în acelasi timp un efect însemnat de
uzura, precum si la prelucrarile fine. Este cazul prelucrarii fontei, a
materialelor sintetice, a bronzurilor si a materialelor neferoase, în general a
matrialelor casante, care dau aschii scurte.
Simbolizarea placutelor va cuprinde:
-forma placutei (prin indicativul TN, TP, SN, SP)
-clasa de precizie (prin indicativul U sau G)
-daca sunt fara alezaj si formator de aschii (indicativul N)
-lungimea placutei, l (la o valoare rotunjita)
-grosimea placutei, s
-raza la vârf, r
-standardul aferent (STAS 9130-72)
-grupa de utilizarea a placutei (P20)

1.4. Norme de protectia muncii

În scopul evitarii accidentelor care pot avea loc în timpul operatiilor


de strunjire, este necesar a se respecta si intreprinde o serie de masuri ca:
-mecanizarea ridicarii si transportarii pieselor grele;
-deservirea masinilor unelte este permisa numai muncitorilor
calificati;
-construirea si folosirea aparatorilor pentru organele în miscare si
pentru dispozitivele rotative care au proieminete;
-controlarea cu atentie a fixarii placutei pe cutit, precum si starea
acesteia.
Nu se permite folosirea cutitelor de strung care prezinta fisuri, arcuri
sau deformatii. Cutitele cu placute din carburi metalice vor fi ferite de socuri
mecanice.
-utilizarea ecranelor de protectie contra aschiilor si a lichidului de
aschiere;
-luarea tuturor masurilor privind electrocutarea;
-asigurarea evacuarii optime a aschiilor, etc.
Se stie ca la strunjirea cu viteze mari de aschiere, aschiile se desprind
repede; daca sunt continueacestea pot înfasura semifabricatul, cutitul sau
mâna muncitorului, ca atare, trebuie asigurate sfarâmarea aschiilor.
1.5. Prezentarea variantelor constructive

Cuţitele cu plăcuţe amovibile reprezintă varianta constructivă cea mai


folosită la ora actuală datorită unei serii de avantaje :
Reducerea timpului ajutător pentru schimbarea sculei;
Păstrarea reglajului maşinii unelte;
Eliminarea operaţiei de lipire a sculei ;
Eliminarea operaţiei de reascuţire.
Plăcuţele aşchietoare sunt realizate din carburi metalice, carburi
metalice acoperite cu straturi din materiale extradure, carburi metalice
placate cu nitrura cubica de bor (NCB), carburi metalice placate cu
policristale de diamant, materiale mineralo-ceramice, cermeturi etc.
Firmele producătoare de scule aşchietoare au elaborat sisteme de
prindere diverse. Cele mai uzuale sisteme precum şi indicaţii de folosire a
acestora sunt prezentate in tabelul 2.1. Fiecărui criteriu de analiză i s-a
acordat un punctaj pe o scală între 1 şi 5 (5 este cea mai indicată alegere).

Tabelul 2.1 Alegerea celui mai indicat sistem de prindere


Prindere cu
Prindere de sus Prindere cu Prindere cu pană
şurub central (tip
(Tip C) pârghie (tip P) (tip D sau M)
S)
Degroşare 2 5 5 2
Finisare 5 3 3 5
Curgerea aşchiei 3 5 5 5
Timp de indexare 4 5 5 2
Accesabilitate 5 4 5 5
In figurile 2.9,…2.15 sunt prezentate schemele principalelor sisteme
de prindere realizate de firma Sandvik.

Fig.2.9. Sistem de prindere cu gheară Fig.2.10. Sistem de prindere cu pârghie


1-gheară 1-pârghie
2-şurub de fixare a ghearei 2 -şurub
4-şurub de fizare a plăcuţei de sprijin 4-plăcuţă de sprijin
6-plăcuţă de sprijin 5-semi-inel elastic pentru fixarea
placuteti de sprijin

Fig.2.11. Sistem de prindere cu pană Fig.2.12. Sistem de prindere cu şurub central


1 sau 2-pene 1-şurub de fixare a plăcuţei
aşchietoare
4 –plăcuţă de sprijin 2-plăcuţa de sprijin
5-ştift de fixare a plăcuţei de sprijin 3- şurub tubular
6-şurub de blocare a stiftului 5
Fig.2.13. Sistem de prindere a plăcuţelor mineralo-ceramice
1,3- bride
2- placă de presiune şi de spargere a aşchiilor
4-placă de presiune
6,11 – plăcute de sprijin
7-şurub de fixare a plăcutei de sprijin
9-stift filetat de fixare a plăcuţei de sprijin si de orientare a plăcuţei
aşchietoare

Fig.2.14. Sistem de prindere a plăcuţelor Fig.2.15. Sistem de prindere a plăcuţe retezare


de retezare prin elasticitatea corpului sculei prin elasticitatea corpului sculei si cu ajutorul
unui şurub