Palatul de clestar

De barbu stefanescu de la Vrancea

rezumat

A fost odata un imparat batran care a trait intr-un palat de clestar alaturi de fiicele, surorile si nepotele
sale. A fost un imparat viteaz care a avut stema rupta din soare. Pe masura ce a imbatranit, stema din
cununa imparateasca a inceput sa creasca si l-a impovorat pe bietul imparat. Atat supusii cat si fetele
sale au inceput sa fie ingrijorati. Atunci, imparatul a chemat-o pe sora lui cea mai mare si i-a spus
necazul lui cerundu-i sa coboare in subsolul palatului unde au fost incuiate patimele mari si mici care fac
omul fericit si nefericit. Imparatul i-a destainuit surorii lui ca aceste patimi au fost incuiate de catre tatal
lor. Acesta i-a dat imparatului patru chei si i-a spus sa deschida camerele doar cand isi va pierde razele
din frunte si stema il va incovoia. Imparatul a imputernicit-o pe sora lui cea mare si i-a spus sa mearga pe
ascuns sa descuie usile din subolul palatului.

Sora imparatului a coborat noaptea tarziu si a descuiat usile. Din camerele ferecate au iesit fel si fel de
jivine si de aratari cu chip de femei. Aceste femei erau Zavistia, Pizma si Prostia. Langa acestea trei
statea alta aratare care era Intelepciunea. Acesta i-a pus surorii imparatuului ca acesta a imbatranit si de
aceea domnia a devenit atat de grea. Ea a sfatuit-o pe sora imparatului ca una dintre fete sa se cunune
cu un flacau care prin cantec sa ii prefaca parul in inele de aur. La placarea din subsolul palatului, sora
imparatului a fost atacata de cele trei inchipuiri ale raului, pierzand astfel cheile.

Auzind sfatul, imparatul a pus sa se caute flacaul cu pricina si atunci cand curtenii sai au gasit un flacau
care canta frumos, acestia l-au dus in fata imparatului. Fara sa isi dea seama ce i s-a intamplat, baiatul a
fost imbratisat de imparat si foarte repede s-a casatorit cu una din fetele impartului. Atunci cand
imparatul a vrut sa ii desemneze in locul lui, s-a pornit o vijelie puternica, care a spart si a ingropat
palatul iar poporul adunat a fost imprastiat si nimicit.

Speriat si maniat, imparatul si-a dat seama ca toate necazurile s-au intamplat pentru ca patimile raului
au reusit sa se elibereze si sa napadeasca lumea. Dintre toate, Prostia s-a imprastiat peste cele mai
multe capete omenesti.