PRINCIPIUL PLURIFUNCȚIONALTĂȚII

MATERIA : SILVICULTURA
STADIU : PROIECT

SESIUNEA: IULIE 2021

 Zonarea funcţională a pădurilor

1. Analiza bazelor organizatorice amenajistice

Regimul defineşte structura pădurilor sub raportul provenienţei

arboretului ,ținând cont de obiectivele social economice stabilite de structură
şi compoziţia arboretelor.
Compoziţia-ţel, structura arboretelor sub raportul proporţiei speciilor,
se stabileşte pentru fiecare arboret în parte, ţinând cont de tipul de
staţiune,tipul de pădure,caracteristicile structurale actuale și măsurile
silvotehnice preconizate.
În funcţie de vârsta actuală a arboretelor în descrierea parcelară,sunt
înscrise următoarele compoziţii ţel:
- compoziţia țel la exploatabilitate pentru toate arboretele existente în
U.G.;
- compoziţia ţel de regenerare pentru arboretele exploatabile;
- compoziţia ţel finală pentru terenuri goale.
Exploatabilitatea defineşte strucrura arboretelor sub raport
dimensional.Ea reprezintă starea de maximă eficacitate funcţională la care
un arboret sau un arbore devine exploatabil în raport cu ţelurile de
gospodărire propuse. Tratamentul ca bază de amenajare defineşte
structura arboretelor sub raportul distribuţiei spaţiale şi al repartiţiei pe
categorii dimensionale.

1.1 Principii de bază în îngrijirea şi conducerea arboretelor:

 Operaţiunile culturale se concentrează asupra arboretului , dar prin
modificarea repetată a structurii acestuia se acţionează şi asupra celorlalte
componente ale pădurii.Operaţiunile culturale acţionează asupra pădurii
astfel : ameliorează permanent compoziţia şi structura genetică a
populaţiilor , calitatea arboretului , starea fitosanitară a pădurii.Se reduce
astfel consistenţa încât permite lărgirea spaţiului de nutriţie pentru arborii
valoroşi şi intensifică creşterea acestora.Ele reglează convenabil raporturile
inter şi intraspecifice , modifică treptat şi ameliorează mediul ducând la
intesificarea funcţiilor productive şi protectoare. Operaţiunile permit
recoltarea unei cantităţi de masă lemnoasă valorificabilă sub forma
produselor lemnoase secundare.
Premisele biologice ale operaţiunilor culturale constau din suma
cunoştinţelor despre biologia arboretelor , despre modul de reacţie a
arborilor şi arboretelor la intervenţiile practicate.Prin rărirea arboretelor se
urmăreşte reglarea stării de desime , urmărindu-se reducerea concurenţei
dintre ei care ar fi dus la o creştere mică a arborilor , precum şi eliminarea
(dar nu întotdeauna) a arborilor celor mai rău conformaţi.Prin aplicarea
lucrărilor de îngrijire se ţine seama de capacitatea arborilor de a reacţiona
favorabil la schimbarea mediului după ce s-a aplicat selecţia artificială în loc
de cea naturală.În executarea lucrărilor de îngrijire se ţine seama_e de
variabilitatea individuală , dinamica competiţiei intra şi interspecifice şi
neuniformitatea condiţiilor de mediu , ceea ce face să se promoveze speciile
valoroase , ele fiind susţinute de condiţiile mediului respectiv .
Pentru reducerea la maximum a pagubelor care se pot produce la
exploatare, este necesară armonizarea cerinţelor biologice cu cele ale
gospodăririi pădurii cultivate.În acest sens trebuiesc cunoscute mijloacele
materiale , soluţiile tehnice şi procesele tehnologice de adoptat .
În plus trebuie urmărită eficienţa economică imediată a fiecărei
lucrări executate cât şi rentabilitatea globală.Sunt necesare aplicarea
lucrărilor de îngrijire şi conducere a pădurii prin care se introduc în circuitul
economic până la 50% din volumul lemnos recoltat la atingerea momentului
exploatării , cantitate care s-ar pierde în urma procesului de eliminare
naturala.Eficienţa economică de perspectivă (rentabilitatea globală) rezultă
prin reglarea raporturilor inter şi intraspecifice , ameliorarea condiţiilor
sanitare de vegetaţie şi prin promovarea celor mai bune exemplare sub raport
cantitativ şi valoric.

1.2. Elaborarea planului decenal pentru lucrările de îngrijire şi conducere

ale arboretelor
 Criteriile care au stat la baza stabilirii urgenţelor de intervenţie sunt :
--consistenţa (au prioritate arboretele cu consistenţă plină);
--vârsta (au prioritate arboretele tinere ; ordinea desfăşurării lucrărilor de
îngrijire este : degajări , curăţiri , rărituri);
--compoziţia (au prioritate arboretele amestecate faţă de cele pure);
--clasa de producţie (au prioritate arboretele superioare din punct de vedere
al clasei de producţie).
Din cadrul planului decenal al lucrărilor de îngrijire şi conducere ale
arboretelor au făcut parte arboretele având faza de dezvoltare cuprinsă între
seminţiş şi codru mijlociu , cu următoarele restricţii :
--se exclud arborete cu consistenţa mai mică sau egală decât 0,7;
--răriturile se opresc odată cu parcurgerea a 2/3 din vârsta exploatabilităţii;
--nu se execută rărituri în trenuri cu pante mai mari de 40 de grade , situate
pe stâncării , grohotişuri şi terenuri cu eroziune în adâncime.

2. Tehnologia de aplicare a lucrărilor de îngrijire

2.1. Alegerea arboretelor de parcurs cu lucrări silvotehnice în anul

2018
Tehnologia de aplicare a răriturilor

Răriturile sunt lucrări executate repetat în fazele de păriş , codrişor şi

codru mijlociu şi care se peocupă de îngrijirea individuală a arborilor , în
scopul de a contribui cât mai activ la ridicarea valorii productive şi
protectoare a pădurii cultivate.
Răriturile sunt considerate , în general , lucrări de selecţie individuală
pozitivă , preocuparea de bază fiind îndreptată asupra arborilor valoroşi care
rămân în arboret până la termenul exploatării şi nu asupra celor extraşi prin
intervenţia respectivă.În acest mod , exemplarelor de valoare li se asigură
permanent condiţii optime de creștere.
--prelucrarea datelor de teren şi întocmirea actelor de punere în
valoare (A.P.V.) estimându-se cantitatea , sortimentele şi valoarea masei
lemnoase care urmează să fie exploatată sub formă de produse lemnoase
secundare. În cadrul unităţii de gestiune studiată s-a aplicat răritura de jos
(denumită şi răritură în dominat).Ea constă în extragerea arborilor rămaţi în
urmă cu creşterea , situaţi în plafonul inferior al arboretului.Prin aplicarea
acestui tip de răritură adâncimea coronamentului se reduce treptat şi
considerabil , plafonul inferior dispărând cu timpul , ceea ce duce la
realiarea de arborete monoetajate , uniforme şi cu închidere pe orizontală.
Răritura de jos are o serie de avantaje :
--poate fi realizată de un personal puţin numeros , fără o calificare deosebită;
--ameliorează starea sanitară a arboretului;
--asigură reducerea concurenţei pentru hrană şi apă între arborii valoroşi şi
cei nedoriţi;
--conduce la creşterea (artificială) diametrului mediu al arboretului şi
reducerea substanţială a asimetriei curbei de frecvenţă a diametrelor.
Uneltele folosite sunt : toporaşe , topoare , fierăstraie manuale sau
mecanice de tip uşor , precum şi cele cu cuţit- disc.
În cazul răriturilor, suprafeţele de probă au mărimea de 2500 m2.

2.2.Tehnologia de aplicare a curăţirilor

În stadiul de nuieliş-prăjiniş,cele mai importante lucrări de îngrijire

sunt curățirile(lămuririle).Prin curăţiri se taie de jos atâtea exemplare din
arborii uscaţi,atacaţi,răniţi,rău comformaţi,cu coroana înghesuită şi
asimetrică din specii nedorite, cât sunt necesare pentru a se ajunge la
desimea optimă şi a nu se întrerupe decât moderat starea de masiv.În
arboretele amestecate aceste arborete aparţin mai ales speciei
secundare..Subarboretul se păstrează intact,pemtru protejarea şi ameliorarea
solului.Arborii groşi preexistenţi sau lăstărişurile se extrag,iar cioatele se
devitalizează.
Pentru protecţia viitorului arboret împotriva acţiunii vîntului este
necesar să se creeze la margine o lizieră de arbori deşi,rezistenţial vînt cu
lăţimea de 20-30 m.Curăţirile se pot executa tot timpul anului,iar intensitatea
curăţirilor depinde de specie,starea şi consistenţa arboretului ,proporţia
arborilor defectoşi.
Periodicitatea curăţirilor,este în general,de 3-5 ani şi se stabileşte în
funcţie de cerinţele arboretului.
Materialul rezultat este valorificabil mai ales sub formă de grămezi
de crăci sau pentru foc şi de sortimente subţiri.
 3. Alegerea regimului şi tratamentelor

Conform corespondenţei dintre grupele funcţionale şi tipurile

de categorii funcţionale, s-au găsit următoarele tipuri de categorii
funcţionale :
T - VI : păduri cu funcţii de producţie şi protecţie în care se
poate aplica în mod diferenţiat întrega gamă a tratamentelor prevăzute în
prezentele norme în funcţie de condiţiile ecologice,social economice şi
tehnico-organizatorice.
Alegerea propriu-zisă a tratamentelor se face încadrând fiecare
arboret căruia i se aplică un astfel de tratament într-o anumită categorie (în
funcţie de formaţie , tipul de stuctură , categoria de productivitate , categoria
de pantă şi tipul de grupă şi categorie funcţională).
Se alege cel mai intensiv tratament (începând cu grădinărit ,
cvasigrădinărit , tăieri progresive , tăieri succesive , până la tăieri rase) , cel
mai bun din punct de vedere ecologic şi economic pentru pădure.

Planificarea lucrărilor de regenerare

3.1. Elaborarea planului decenal de aplicare a lucrărilor de

regenerare

Elaborarea planului decenal de aplicare a lucrărilor de regenerare

pentru arboretele cuprinse în unitatea de gestiune studiată.

În cadrul acestui plan decenal se trec toate parcelele indiferent de

consistenţă, însă doar cele ce au vârsta mai mare de 80 de ani.
Pentru arboretele cu vârsta cuprinsă între 80 de ani şi vârsta
exploatabilităţii li se determină tratamentul însă felul tăierii este tăiere de
igienă cu un procent de intervenţie de 3%.Pentru arboretele ce au ajuns la
vârsta exploatabilităţii se foloseşte tabelul următor :

Tratamentul cel mai mult aplicat este cel al codrului grădinărit.În

principal el constă în extragerea , pe alese a câte unuia sau a unor grupe mici
de exemplare ,regenerarea golurilor rămase în arboret producându-se în mod
natural , din sămânţă.El este considerat cel mai intensiv tratament şi constă
în rărirea continuă a arboretelor şi recoltarea selectivă a câte unui arbore sau
a unei grupe mici de arbori consideraţi exploatabili sau a căror menţinere nu
mai este oportună , asigurându-se astfel regenerarea continuă sub masiv ,
dirijarea tot continuă a arboretelui spre stări şi structuri optim grădinărite , de
maximă eficacitate polifuncţională , precum şi prin recoltarea continuă a
posibilităţii fixate pe volum.

Caracteristicile acestui tratament sunt :

--tăierile au un caracter continuu , iar arborii se recoltează an de an ,
individual sau în ochiuri de câte 2 -3 arbori , în orice punct al pădurii , care ,
în principiu , trebuie să prezinte o structură plurienă de tip grădinărit;
--recoltarea arborilor restrânge tăierile la punctele cele mai mici , dar le
împrăştie fie pe întreaga unitate de producţie , fie pe o parte a acesteia
(“cupon”);
--regenararea are un caracter contiunuu şi valorifică toţi anii de fructificaţie;
--exploatabilitatea se fixează după diametru (nu după vârstă) şi se referă
numai la arborii de extras şi nu la arborete;
--posibilitatea se calculează pe volum şi pentru control şi pe număr de
arbori;
--pădurea grădinărită se găseşte întotdeauna într-un proces de exploatare ,
regenerare, conducere şi îngrijire.
Acest tratament se poate aplica în două variante :
a-grădinăritul cultural tipic , când tăierile se pot împrăştia în orice punct
din întreaga unitate de producţie ;
b-grădinăritul cultural concentrat (pe cupoane) , urmând ca în fiecare an
posibilitatea să se recolteze dintr-un singur cupon scadent.
În ambele variante se pot identifica două forme distincte de aplicare :
1-forma cu alegerea şi extragerea a câte unui arbore din puncte dispersate
2-forma cu alegerea şi extragerea unor grupe mici de arbori , de la 2-3 arbori
până la ochiuri cu 6-7 arbori la molid şi alte specii mai exigente faşă de
lumină.
PANUALĂ=PTOTALĂ/10
PANUALĂ=1900,88 m3

4. Tehnologia de aplicare a tratamentelor în anul 2018 :

4.1. Amplasarea masei lemnoase pentru anul 2018:

 Amplasarea masei lemnoase pentru anul 2018 în cadrul unităţii de
gestiune studiate

_ïrw15 Trata- Comp Vâr- Con- C Posibili- Volum Volum de recoltat

U.A. ment o- stă sis- L tatea după de faţă de posibilitate
ziţie (ani) tenţă P amena- recoltat (m3)
jament (m3)
Nr. Supra- + -
faţa(ha)
141 23,9 Grădi 8FA2 110 0,3 1 1900,88 851,19
A nărit BR
141 32,4 Grădi 8FA2 130 0,4 1900,88 1183,5 133,81
F nărit BR 1
Acestă parcelă s-a ales în baza urgenţelor de regenerare , având
consistenţa cea mai mică şi vârsta cea mai mare şi apropiindu-se cel mai
mult de posibilitatea după amenajament.

4.2. Restricţii silviculturale în adoptarea tehnologiilor de exploatare:

a-perioada exploatabilităţii ;
b-restricţii de vătămare a arborilor pe picior ;
c-eliberarea parchetului de resturi de exploatare ;
d-nivelul căilor de acces.

a să se adopte tehnologii de exploatabilitate adecvate tratamentelor

aplicate şi să să se stabilească epocile şi termenele de tăiere a
materialului lemnos ;
b doborârea arborilor se face în afara ochiurilor cu seminţiş , evitându-
se deprecierea ţi vătămarea puieţilor şi a arborilor ; pe parcursul
exploatării se va face recepţia seminţişurilor vătămate ;
c colectarea să se facă numai pe traseele stabilite cu ocazia primirii şi
predării parchetelor ; depozitarea se va face în afara zonei de
seminţiş ;
d accesul tractoarelor în zona de deal şi munte a parchetelor se va limita
la căile strict marcate în raport cu orografia terenului , umiditatea
solului , cu instalaţii de cablu , atelaje şi troliu ; nu se vor aviza
drumuri de tractor pe versanţi ;după exploatare trebuie nivelate căile
de acces.
5. Antemăsurătoarea lucrărilor anuale de executat :
Antemăsurătoarea este o piesă de sinteză , în care , pe baza
antecalculului de la planul lucrărilor de îngrijire şi a planului de aplicare a
tratamentelor se stabileşte pentru anul 2002 localizarea şi volumul lucrărilor
proiectate.
Aceasta se întocmeşte pe natură de lucrări şi va cuprinde toate
fazele şi operaţiile necesare execuţiei diferitelor lucrări , ea având la bază
prevederile din proiect referitoare la intervenţiile silvotehnice , alături de
normele şi tarifele de lucru.
Rezultatele antecalculaţiei sunt pezentate în tabelul următor :

5.1 Măsuri tehnico-organizatorice :

Succesiunea lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor şi

aplicarea tratamentelor se finalizează cu recoltarea de masă lemnoasă sub
formă de produse pricipale , secundare sau accidentale.Amplasarea masei
lemnoase trebuie să respecte posibilitatea anuală a unităţilor de producţie ,
determinarea în spaţiu a exploatării lemnului necesitând o serie de măsuri
tehnico-organizatorice :
-- stabilirea necesarului de forţă de muncă în funcţie de lucrările
prvăzute şi normele de producţie în vigoare ;
-- asigurarea condiţiilor curespunzătoare de muncă şi securitate ;
-- dotarea cu unelte şi scule ;
-- asigurarea fondului necesar pentru acoperirea cheltuielilor ;
-- stabilirea clară a mijloacelor şi căilor de transport a lemnului
exploatat ;
-- stabilirea intervalului de execuţie a lucrărilor ( o perioada bine
determinată), toate acestea conducând spre plurifuncționalitatea metodelor
aplicabile în domeniul silviculturii.