Biotehnologii în soluționarea problemelor ecologice.

Agricultura ecologică

 Bioremedierea este utilizarea organismelor vii (microorganisme, plante etc.)

pentru a ameliora si restaura starea ecologica a unui substrat poluat sau
degradat.
 Bioremedierea este o tehnologie modernă de tratare a poluantilor care
utilizeaza factori biologici (microorganisme) pentru transformarea anumitor
substante chimice în forme finale mai putin nocive/periculoase, si sunt
eliberate în mediu fara a modifica substantial echilibrul ecosistemelor.

Biotehnologiile moderne pot contribui la crearea de noi surse de

microorganisme, utilizate în procesele de depoluare a mediului şi de rezolvare a
numeroase probleme ecologice:

 realizarea de procese industriale mai curate

 tratarea apelor reziduale si bioremedierea
 monitorizarea mediului
 agricultura

Procese industriale curate realizate cu ajutorul biotehnologiilor

Bioremedierea in situ (ISB)

Bioremedierea in situ accelerată

Atenuarea naturală monitorizată

BIOREMEDIEREA IN SITU (ISB) este utilizarea de microorganisme

pentru a degrada contaminanţii pe loc („in situ") în scopul producerii unor
compuşi finali nepericuloşi.

Decontaminarea unor materii prime

 Desulfurizarea petrolului - arderea produselor petroliere si carbunilor

determina evacuarea în atmosfera a oxizilor de sulf, care reprezinta
principala sursa de ploi acide. Desulfurizarea biologica se desfasoara în
conditii mult mai avantajoase. Exista o serie de microorganisme din
genurile Rhodococcus, Agrobacterium, Klebsiella, Nocardia, etc., care
pot degrada petrolul. Prin biodesulfurizare se poate ajunge la un grad de
desulfurizare de pîna la 60%.
 Desulfurizarea carbunilor - Exista diverse metode pentru eliminarea
sulfurilor din carbunele utilizat pentru producerea energiei la centralele
termice, ele fiind concentrate pe reducerea oxizilor de sulf din gazele de
ardere, dar aceste solutii tehnologice sunt scumpe si nu pot fi aplicate
peste tot. Sulful poate fi oxidat pe cale aeroba de anumite
microorganisme chemolitotrofe ca Thiobacillus ferrooxidans sau
Thiobacillus thioooxidans. Compusii organici cu sulf pot fi de asemenea
degradati de microorganisme, atat în cazul petrolului.

BIOREMEDIEREA IN SITU ACCELERATĂ

o se face prin adăugarea de substrat sau nutrienţi la un acvifer pentru
a stimula creşterea unui consorţiu de bacterii. Bacteriile ţintă sunt
indigene, însă se pot introduce în acvifer şi culturi îmbogăţite de
bacterii (din alte situri) care sunt deosebit de eficiente în
degradarea unui anumit contaminant (bioamplificare).
Scopul urmărit in tehnologia de bioremediere „in situ" accelerată este de
a creşte cantitatea de biomasă in interiorul acviferului contaminat şi, prin
aceasta, obţinerea unei biodegradări eficiente a contaminantului dizolvat
si absorbit.
ATENUAREA NATURALĂ MONITORIZATĂ
o Atenuarea naturală monitorizată (bioremedierea intrinsecă) este o
altă metodă de aplicare a bioremedierii “in situ”. O componentă a
atenuării naturale este utilizarea microorganismelor indigene
pentru a degrada contaminanţii implicatţi, fară intervenţia omului
(fară adaosuri de nutrienţi).

Degradarea si reciclarea deseurilor

Înlocuirea pesticidelor chimice cu pesticide microbiene, folosind

virusuri, fungi, protozoare. De exemplu, insecticide produse prin
aceasta metoda sunt eficiente numai asupra anumitor dăunători, lăsând
intacte cele utile.

2 metode de purificare a apei:

- folosind bacteriile din genul Pseudomonas, care pot distruge

naftalina, toluen, alcani, camfor, insecticide, erbicide și alte
xenobiotice.

-se bazează pe utilizarea apei purificate în nămol activat.

 Pentru a indica diferite graduri de impurități în loc de reagent de
origine chimica se poate utiliza biosenzori – electrozi enzimatici sau
celule microbiene imobilizate.

Practicile specifice agriculturii ecologice cuprind:

Interzicerea folosirii pesticidelor sintetice chimice şi a îngrăşămintelor

chimice, a antibioticelor pentru animale
Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic;
Alegerea unor specii de plante şi rase de animale rezistente la boli şi
dăunători, adaptate condiţiilor locale ;
Creşterea animalelor în libertate, adăposturi deschise şi hrănirea acestora cu
furaje ecologice.