Sunteți pe pagina 1din 2

Biserica

După 1947, odată cu instalarea regimului comunist, ateismul a devenit


politică de stat, iar cultele religioase au fost cel mult tolerate. 14 dintre ele erau
recunoscute oficial de stat. Toate celelalte denominaţiuni au fost catalogate fie
„secte”, fie, în cazul disidenţilor din bisericile tradiţionale, „grupări anarhice”.

Comunismul a atacat mai ȋntâi bazele/principiile spirituale și morale ale credinței


ȋn general, orice instituție religioasӑ fiind acuzatӑ de obscurantism. Apoi Biserica a
fost atacatӑ pe motiv cӑ ar fi avut un rol major ȋn menținerea ignoranței și a
ȋnapoierii poporului. A urmat apoi cea mai durӑ parte a prigoanei: atacarea directӑ
a preoților precum și distrugerea mai multor biserici, mӑnӑstiri și schituri. Slujitorii
Bisericii au fost arestați, fiind acuzați de apartenențӑ politicӑ anti-comunistӑ, de
adӑpostirea ȋn biserici a fugarilor urmӑriț de securitate, de pactizarea cu țӑranii
ȋmpotriva colectivizӑrii, precum și de opoziția ȋmpotriva demolӑrii satelor și a
bisericilor.

Biserica Greco-catolicӑ

De o atenţie aparte a avut parte biserica greco-catolică, cea care de-a lungul


întregii sale existente s-a identificat drept biserica naţională a românilor
transilvăneni. A fost desfiinţată în 1948, iar întregul patrimoniu a fost transferat
Bisericii Ortodoxe. Totul în numele „reîntregirii” bisericii majoritare şi al
„refacerii unităţii spirituale” a ortodocşilor.

„Episcopii arestaţi toţi, iar arhiepiscopul trimis în domiciliu obligatoriu. Rămân


vicarii generali, toţi arestaţi până la urmă. A încercat Securitatea să-i împingă, să-i
streseze, ca să semneze un statut al Bisericii Catolice rupt de Roma. Nici ei nu au
semnat. Cinste lor!

Biserica ortodoxӑ

Forme de represiune asupra Bisericii Ortodoxe Române:

-ȋnlӑturarea din scaun a unor episcopi și desființarea unor episcopii;

-demolarea unor biserici, dintre care unele erau monumente de arhitecturӑ


bisericeascӑ;

- distrugerea sistematicӑ a vieții monahale- prin decretul 410/1959 cӑlugӑrii cu


vârsta pânӑ ȋn 55 de ani și cӑlugӑrițele sub 50 de ani erau obligați sӑ renunțe la
voturile lor, sӑ pӑrӑseascӑ mӑnӑstirile și sӑ revinӑ ȋn lume; multe schituri și
mӑnӑstiri au devenit “obiective turistice” ȋn care nu se mai slujea și multe imobile
bisericești au fost “naționalizate”;

-distrugerea ȋnvӑțӑmântului religios: au fost desființate Facultӑțile de Teologie din


Suceava, Ardeal și Banat și o parte a seminariilor teologice din Muntenia și
Moldova; s-a scos religia ca obiect de studiu din școli;

De-a lungul celor 45 de ani de comunism, toate cultele religioase au avut de


suferit, iar această perioadă rămâne în istoria fiecăreia dintre ele ca una a suferinţei,
a martirajului şi a curajului. Însă în unele cazuri mai înseamnă şi aplecare în
faţa puterii, colaborare sau inacţiune atunci când credincioşii ar fi aşteptat
exact opusul.