Sunteți pe pagina 1din 2

FIŞĂ DE LUCRU

CLASA a X-a
VARIANTA 1 Grupa de performanţă

SUBIECTUL I

Elaboraţi un eseu structurat, de 400 –600 de cuvinte, în care să prezentaţi surse ale comicului în opera
dramatică a lui I.L. Caragiale, având ca suport critic următoarea afirmaţie:

Lucrarea d-lui Caragiale este originală; comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viața
noastră socială de astăzi și le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile
lor, cu tot aparatul înfățișării lor în situațiile anume alese de autor. Stratul social pe care îl înfățișează
mai cu deosebire aceste comedii este luat de jos și ne arată aspectul unor simțiminte omenești, de
altminteri aceleași la toată lumea, manifestate însă aici cu o notă specifică, adecă sub formele unei
spoieli de civilizație occidentală, strecurată în mod precipitat până în acel strat și transformată aici
într-o adevărată caricatură a culturei moderne[...].
"Ce lume, ce lume!" zice prefectul Tipătescu, și așa zicem și noi când prindem de veste că
este înadevăr o parte a lumii reale ce ni se desfășură astfel înaintea ochilor. În acest caleidoscop de
figuri, înlănțuite în vorbele și faptele lor spre efecte de scenă cu multă cunoștință a artei dramatice, d.
Caragiale ne arată realitatea din partea ei comică[…], autorul își ia persoanele sale din societatea
contimporană cum este, pune în evidență partea comică așa cum o găsește[…].
“Comediile d-lui I.L. Caragiale, Titu Maiorescu”, 1885

În elaborarea eseului, veţi avea în vedere:


- definirea noţiunii de comic în literatură, precizând cele cinci modalităţi de realizare a acesteia;
- ilustrarea modalităţilor de realizare a comicului în textul dramatic ales;
- prezentarea temei şi a viziunii despre lume în opera aleasă;
- integrarea adecvată, în conţinutul eseului, a patru dintre următoarele concepte de teorie literară:
incipit/final, act, scenă, tablou, indicaţii scenice, relaţii de opoziţie/de simetrie, modalităţi de
caracterizare a personajului, conflict, tipuri de comic, umor, modalităţi de realizare a expresivităţii,
etc.;
- susţinerea unei opinii despre modul în care comicul se reflectă în textul ales, prin raportare la suportul
critic enunţat.
Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.

SUBIECTUL al II-lea
Citeşte cu atenţie textul:
„Prin geamurile peticite se strecoară leneşe cele din urmă tremurături ale amurgului. Lumina
ruginie pătrunde în casa din ce în ce mai cernită, umplând odăiţa cu umbre deşirate. În vatră,
flăcările roşcate pâlpâie domol, se preling ca nişte limbi de şarpe în jurul ceunaşului funinginiu în
care apa de mămăligă hohoteşte înăbuşit. Adieri răcoroase rătăcesc pe sub pereţii coşcovi, se
furişează înlăuntru şi-nvălmăşesc, câte-o clipă, jocul blajin al focului.
Pe prichiciul cuptorului, moş Costin şade pipernicit şi tăcut cu privirile pribege, cu gândurile cine
ştie unde. În faţa lui, Ileana, o fetişcană ca un bobocel înrourat, răsuceşte repede-repede firul subţirel
de in.
- Spune, tăticule... mai spune! bâlbâie fata cu glas moale, care, în liniştea înserării, răsuna
întocmai ca un fâlfâit uşor de aripi.
Barba bătută de brumă a moşneagului tremură o clipă. Se uita galeş, pe sub gene, la Ileana pe
care lumina trandafirie a flăcărilor o învăluie într-o haină scumpă din poveşti, apoi cu vocea lină, cu
ochii închişi, parc-arcuiţi în cartea vremilor trecute, începe:
- Uite... era fetişcană, ia, aşa ca tine. O guriţă cât o cireaşă coaptă şi doi ochi albaştri cum e cerul
când e mai limpede. Şi cum râdea, cum râdea! Îţi fura inima. A trecut potop. de vreme de-atunci, dar
îmi aduc aminte de ea, parcă numai ieri aş fi văzut-o. Mai ştii? Poate îmi furase şi mie inima. Eram
pe-atunci ostaş tânăr şi slujeam în Italia, într-un orăşel ca o grădiniţă de flori... C-atunci aşa era
lumea. Te prindea la oaste, te ducea prin câte şi mai câte ţări străine, ş-acolo te ţinea cu zecile de ani.
Plecai tânăr de-acasă, fără urmă de mustăcioară pe sub nas, şi te întorceai bătrân, bărbos şi toropit,
încât de-abia te mai cunoştea cineva din sat ,aşa era lumea şi pace...”
Liviu Rebreanu, Cântecul iubirii

1. Identifică trei funcţii ale comunicării prezente în fragmentul citat. 3 puncte


2. Menţionează câte un sinonim neologic potrivit pentru sensul din text al fiecăruia dintre următoarele
cuvinte: înlăuntru, pribege, scumpă. 3 puncte
3. Precizează rolul fragmentelor descriptive din textul dat. 3 puncte
4. Construieşte trei enunţuri pentru a ilustra polisemia substantivului lumina. 3 puncte
5. Motivează utilizarea virgulei în enunţul: - Spune, tăticule... mai spune! 3 puncte
6. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai sus. 3 puncte
7. Elaborează un text de 30 – 50 de cuvinte, în care să explicaţi valoarea stilistică a utilizării persoanei
I în fragmentul dat. 3 puncte
8. Indică sensul expresiei Barba bătută de brumă în text. 3 puncte
9. Explică atitudinea lui moş Costin faţă de cele relatate, aşa cum se desprinde din ultima replică a
textului. 3 puncte
10. Numeşte şi exemplifică două modalităţi de caracterizare a personajului identificate în fragmentul
citat. 3 puncte