TEMA:

INFRACŢIUNI ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR

1. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a transportului feroviar, naval

sau aerian.

2. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de

către persoana care conduce mijlocul de transport.

3. Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare
de ebrietate produsă de alte substanţe

4. Punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite

5. Părăsirea locului accidentului rutier

6. Oprirea samavolnică, fără necesitate, a trenului

7. Deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene, maritime sau fluviale

1. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a transportului

feroviar, naval sau aerian

Articolul 263. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a

transportului feroviar, naval sau aerian
(1) Încălcarea de către un lucrător al transportului feroviar, naval sau aerian a regulilor de
securitate a circulaţiei sau de exploatare a transportului, încălcare ce a cauzat din imprudenţă o
vătămare gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune materiale în proporţii
mari,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare
de pînă la 4 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de pînă la 2 ani.
(2) Aceeaşi acţiune care a provocat:
a) decesul unei persoane;
b) alte urmări grave
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de pînă la 5 ani.

Obiectul juridic special are un caracter complex:

Obiect juridic special principal – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea siguranţei
în transportul feroviar, naval şi aerian.
 Obiect juridic special secundar – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea vieţii şi
sănătăţii persoanei, relaţiilor patrimoniale.
Obiectul material – corpul fizic al persoanei, bunurile.
Latura obiectivă a infracţiunii cuprinde patru semne:
1) Fapta juridico-penală, adică acţiunea sau în inacţiunea de încălcare a regulilor de securitate
a circulaţiei sau de exploatare a transportului feroviar, naval sau aerian.
Dispoziţia art.363 C.pen. este de blanchetă, făcând trimitere la actele normative, care stabilesc
regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare a transportului feroviar, naval sau aerian: Codul
transportului feroviar din 17.07.2003; Codul navigaţiei maritime comerciale din 11.01.2001; Legea
aviaţiei civile din 09.07.1997, Legea cu privire la transporturi din 21.05.1997 etc.
Pentru tragerea făptuitorului la răspundere în baza art.263 C.pen. al RM, este necesar a
identifica cu precizie prevederile cărui articol, alineat, punct sau literă din actul normativ
corespunzător au fost încălcate de către făptuitor.
Încălcarea regulilor cu privire la securitatea circulaţiei se poate manifesta prin încălcarea
uneia sau a câtorva prevederi ale regulamentelor privind circulaţia transportului feroviar, naval sau
aerian. De exemplu, depăşirea semnalului de interzicere, depăşirea vitezei stabilite, nerespectarea
regulilor de navigaţie a corăbiilor, a traseelor aeriene, a înălţimii zborurilor, a porţilor aeriene, de
manevrare etc.
Încălcarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport feroviar, naval sau aerian
presupune exploatarea unor mijloace de transport defectate, efectuarea curselor în condiţii
meteorologice nefavorabile, ce exclude exploatarea transporturilor, exploatarea transportului
feroviar pe căile ferate defectate, încărcarea neregulamentară a mărfurilor etc.
2) Urmarea prejudiciabilă – cauzarea unei vătămări grave sau medii a integrităţii corporale
sau a sănătăţii ori daune materiale în proporţii mari.
3) Legătura de cauzalitate dintre faptă (acţiune sau inacţiune) şi urmare prejudiciabilă.
4) Mijlocul de comitere a infracţiunii, mijlocul de transport feroviar, naval sau aerian.
Prin mijloace de transport feroviar înţelegem materialul rulant care constă în mijloacele de
circulaţie ale căilor ferate: locomotivele (cu aburi, diesel, electrice), vagoanele de călători sau de
marfă, automotoarele de cale ferată, drezinele, plugurile de cale ferată.
Prin transport aerian înţelegem avioanele, elicopterele, dirijabilele, planoarele şi alte aparate
de zbor, utilizate pentru transportarea călătorilor şi încărcăturilor pe calea aerului, precum şi pentru
îndeplinirea anumitor lucrări (de exemplu, montarea unei construcţii de mare înălţime, pentru
stingerea incendiilor forestiere etc.). Nu se referă la transport aerian rachetele cosmice, diferite
aerostate, sondele aeriene.
În categoria mijloacelor de transport naval se includ vasele de pasageri, de comerţ, cu pânze,
atomice, plutele pescăreşti, tancurile petroliere, diferite şlepuri şi şalupe fluviale şi alte mijloace
plutitoare.
Infracţiunea are o componenţă materială şi se consideră consumată din momentul survenirii
urmărilor prejudiciabile menţionate.
Latura subiectivă. Vinovăția îmbracă forma imprudenţei.
Subiectul infracţiunii este special – persoana fizică, responsabilă cu vârsta de 16 ani, care are
calitatea lucrător al transportului feroviar, naval sau aerian (de exemplu, maşiniştii, mecanicii de
locomotivă, şefii de manevră, dispecerii, însoţitorii de vagoane, căpitanii de corabie, navigatorii,
mecanicii, radiştii, căpitanii navelor aeriene, navigatorii, piloţii, mecanicii, dispecerii etc.).

2. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport

Articolul 264. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor

de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport
(1) Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de
transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din
imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani cu
(sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani.
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită în stare de ebrietate
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 950 la 1350 unităţi convenţionale, sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 4 ani, în
toate cazurile cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
(3) Acţiunea prevăzută la alin.(1), care a provocat:
a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) decesul unei persoane,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de
transport.
(4) Acţiunea prevăzută la alin.(3), săvîrşită în stare de ebrietate,
se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de
transport.
(5) Acţiunea prevăzută la alin.(1), care a cauzat decesul a două sau mai multor persoane,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 10 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de
transport.
(6) Acţiunea prevăzută la alin.(5), săvîrşită în stare de ebrietate,
se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de
transport.

Obiectul juridic special are un caracter complex:

Obiectul juridic special principal – relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală
sunt condiţionate de ocrotirea regulilor de securitate şi de exploatare a mijloacelor de transport.
Obiectul juridic special secundar – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea vieţii şi
sănătăţii persoanei.
Obiectul material – corpul fizic al persoanei.
Latura obiectivă a infracţiunii – cuprinde patru semne obligatorii:
1. Fapta juridico-penală (acţiunea sau inacţiunea) de încălcare a regulilor de securitate a
circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport.
Dispoziţia art.264 C.pen. este de blanchetă făcând trimitere la actele normative care stabilesc
regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport (Legea privind
siguranţa traficului rutier din 20.07.2007; Regulamentul circulaţiei rutiere din 13.05.2009 etc.).
Prin încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei rutiere – se are în vedere încălcarea uneia
sau a mai multor prevederi ale Regulamentului circulaţiei rutiere sau a altor acte normative ce
reglementează securitatea circulaţiei transportului auto. De exemplu, depăşirea vitezei stabilite,
nerespectarea cerinţelor indicatorilor de circulaţie, depăşirea neregulamentară a altui mijloc de
transport etc.
Prin încălcarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport – se are în vedere
încălcarea regulilor ce condiţionează funcţionarea normală a mijloacelor de transport . De exemplu,
încălcarea regulilor de transportare a călătorilor sau a încărcăturilor, exploatarea mijlocului de
transport defectat din punct de vedere tehnic, cum ar fi încălcarea ermetismului sistemului de
alimentare, defecţiunile semnalului sonor sau luminar, lipsa centurilor de siguranţă etc.
2) Urmarea prejudiciabilă – care constă în provocarea unei vătămări medii integrităţii
corporale sau a sănătăţii, vătămări grave sau decesului unei sau mai multor persoane.
3) Legătura de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea prejudiciabilă şi urmarea
prejudiciabilă.
4) Mijlocul de comitere a infracţiunii este mijlocul de transport.
Potrivit art.132 C.pen. - Prin mijloace de transport se înţeleg toate tipurile de automobile,
tractoare şi alte tipuri de maşini autopropulsate, tramvaiele şi troleibuzele, precum şi motocicletele şi
alte mijloace de transport mecanice.
 Prin alte tipuri de maşini autopropulsate se înţelege mijloacele de transport care circulă în
mod ocazional pe drumurile publice, fiind destinate executării unor lucrări de construcţie, agricole,
silvice sau altor activităţi (macarale, excavatoare, combine de recoltare etc.). Prin alte mijloace de
transport mecanice se înţelege orice mecanisme puse în mişcare cu ajutorul unui motor cu volumul
de Incru nu mai mic de 50 cm/3.
Locul de comitere a infracţiunii nu are importanţă pentru calificare. Acesta poate fi
magistrală, stradă, curte, teritoriu al întreprinderii, câmp şi alt loc în care este posibilă circulaţia
mijloacelor de transport.
Infracţiunea are o componenţă materială de infracţiunea, considerându-se consumată din
survenirii urmării prejudiciabile indicate.
Latura subiectivă. Vinovăția – imprudenţă sub forma încrederii exagerate sau neglijenţei.
Respectiv, pregătirea sau tentativa de infracţiune sunt excluds. Dacă conducătorul mijlocului de
transport a provocat intenţionat daune vieţii şi sănătăţii persoanei, cele săvârşite trebuie calificate ca
infracţiuni contra vieţii sau sănătăţii persoanei.
Subiectul infracţiunii – este persoana fizică responsabilă, cu vârsta de 16 ani, care conduce
mijlocul de transport.
În timpul instruirii auto răspunderea penală o poartă instructorul auto, dacă el nu a întreprins la
timp măsuri pentru a preveni urmările prejudiciabile prevăzute de art.264 C.pen.
Nu are importanţă dacă persoana posedă sau nu permisul de conducere.
Potrivit art.264 alin.(2), (4) şi (6) C.pen., se agravează răspunderea penală pentru săvârşirea
faptei în stare de ebrietate.
Potrivit alin (1) art.13412, prin stare de ebrietate se înţelege starea de dereglare
psihofuncţională a organismului survenită în urma consumului de alcool, droguri şi/sau alte
substanţe cu efecte similare.
Potrivit alin (3) art.13412, prin stare de ebrietate alcoolică cu grad minim se înţelege starea
persoanei care are concentraţia de alcool în sînge de la 0,3 pînă la 0,5 g/l sau concentraţia vaporilor
de alcool în aerul expirat de la 0,15 pînă la 0,3 mg/l.
Potrivit alin (3) art.13412, prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se înţelege starea
persoanei care are concentraţia de alcool în sînge de la 0,5 g/l şi mai mult sau concentraţia vaporilor
de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l şi mai mult.
În cazul art.264 alin.(3) este agravată răspunderea penală pentru acţiunea prevăzută la alin.(1),
care a provocat :
a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
 b) decesul unei persoane.

3. Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau

în stare de ebrietate produsă de alte substanţe

Articolul 2641. Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe
(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de droguri şi/sau de alte substanţe cu
efecte similare
se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, cu
anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
(2) Predarea cu bună ştiinţă a conducerii mijlocului de transport către o persoană care se
află în stare de ebrietate, dacă această acţiune a provocat urmările indicate la art.264,
se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, cu
anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
(3) Refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea
alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de
la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical
se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, în
ambele cazuri cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1)–(3), săvîrşite de către o persoană care nu deţine permis de
conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport,
se pedepsesc cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore sau cu
închisoare de pînă la 1 an.

Obiectul juridic special – relaţiile sociale ce condiţionează securitatea circulaţiei.

În cazul infracţiunii incriminate la art.2641 alin.(2) C.pen. există şi un obiect juridic special
secundar reprezentat de viaţa şi sănătatea persoanei.
De asemenea în cazul art.2641 alin.(2) C.pen. există şi un obiect material reprezentat de corpul
fizic al persoanei.
Latura obiectivă.
În cazul art.2641 este prevăzută răspunderea penală pentru trei fapte infracţionale:
1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de droguri şi/sau de alte substanţe cu
efecte similare.
2) Predarea cu bună ştiinţă a conducerii mijlocului de transport către o persoană care se
află în stare de ebrietate, dacă această acţiune a provocat urmările indicate la art.264.
 3) Refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la
testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei
sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical.
4) Acţiunile prevăzute la alin.(1)–(3), săvîrşite de către o persoană care nu deţine permis de
conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.2641 alin.(1) se realizează prin conducerea
mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad
avansat sau în stare de ebrietate produsă de droguri şi/sau de alte substanţe cu efecte similare.
Potrivit alin (1) art.13412, prin stare de ebrietate se înţelege starea de dereglare
psihofuncţională a organismului survenită în urma consumului de alcool, droguri şi/sau alte
substanţe cu efecte similare.
Potrivit alin (3) art.13412, prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se înţelege starea
persoanei care are concentraţia de alcool în sînge de la 0,5 g/l şi mai mult sau concentraţia vaporilor
de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l şi mai mult.
Infracţiunea are o componenţă formală şi se consideră consumată din momentul săvârşirii
acţiunii.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.2641 alin.(2) se realizează prin predarea cu
bună ştiinţă a conducerii mijlocului de transport către o persoană care se află în stare de ebrietate,
dacă această acţiune a provocat urmările indicate la art.264.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune nu are importanţă gradul stării de ebrietate.
Potrivit alin (3) art.13412, prin stare de ebrietate alcoolică cu grad minim se înţelege starea
persoanei care are concentraţia de alcool în sînge de la 0,3 pînă la 0,5 g/l sau concentraţia vaporilor
de alcool în aerul expirat de la 0,15 pînă la 0,3 mg/l.
Infracţiunea are o componenţă materială şi se consideră consumată din momentul survenirii
uneia dintre urmările prejudiciabile preăzute de art.264 C.pen.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.2641 alin.(3) se realizează prin refuzul,
împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de
la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de la recoltarea
probelor biologice în cadrul acestui examen medical.
Refuz – respingerea de către făptuitor a solicitării agentului constatator de a urma procedura
testării alcooscopice, de a se deplasa la instituţia medicală pentru a fi supus examinării medicale
pentru stabilirea stării de ebrietate, de a i se recolta probe în cadrul examenului medical.
 Împotrivirea – opunerea de rezistenţă faţă de agentul constator în timpul înlăturării de la
mijlocul de transport în scopul deplasării la instituţia medicală pentru efectuarea examenului
medical sau recoltarea probelor.
Eschivarea – sustragerea bănuitului de la locul reţinerii de către agentul constatator, în timpul
deplasării spre instituţia medicală, în timpul aşteptării sau în timpul efectuării examenului medical.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.2641 alin.(4) – Acţiunile prevăzute la alin.(1)–
(3), săvîrşite de către o persoană care nu deţine permis de conducere sau care este privată de
dreptul de a conduce mijloace de transport.
Latura subiectivă. Vinovăția sub forma intenţiei directe în cazul art.2641 alin.(1) (2) şi (3) şi
imprudenţei în cazul art.2641 alin.(2) C.pen.
Subiect – persoana fizică responsabilă cu vârsta de 16 ani, iar în cazul alin. (4) art.2641,
persoană care nu deţine permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace
de transport.

4. Punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite

Articolul 265. Punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite

Punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite sau altă încălcare
gravă a regulilor de exploatare a acestora, ce asigură securitatea circulaţiei, săvîrşită de către o
persoană responsabilă pentru starea tehnică sau pentru exploatarea mijloacelor de transport,
precum şi încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care
gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală a regimului de
lucru al şoferilor sau mecanizatorilor, dacă aceste acţiuni au provocat urmările indicate la art.264,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 550 la 1050 unităţi convenţionale sau cu închisoare
de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere
legate de asigurarea stării tehnice sau a exploatării mijloacelor de transport pe un termen de la 2 la
5 ani.

Obiectul juridic special are un caracter complex:

Obiectul juridic special principal îl constituie relaţiile sociale condiţionate de respectarea
regulilor de exploatare a mijloacelor de transport şi a regimului de lucru al şoferilor sau
mecanizatorilor.
Obiectul juridic special secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la viaţa sau sănătatea
persoanei.
Obiectul material – corpul fizic al persoanei.
Latura obiectivă a infracţiunii cuprinde trei semne:
1. Fapta juridico-penală, care se realizează prin una din cele trei modalităţi alternative:
 a) Punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite, săvîrşită de
către o persoană responsabilă pentru starea tehnică sau pentru exploatarea mijloacelor de
transport.
Prin punere în exploatare urmează să se înţeleagă ordinul sau permisiunea pentru plecarea pe
rută a mijlocului de transport cu defecte tehnice care sunt interzise pentru exploatarea tehnică a
mijloacelor de transport şi care pot conduce la urmări periculoase, în special în sistemele de
transmisie, direcţie, frânare, rulare, lumini şi semnalizare, uzare a protectoarelor roţilor etc.
b) Altă încălcare gravă a regulilor de exploatare a acestora, ce asigură securitatea
circulaţiei, săvîrşită de către o persoană responsabilă pentru starea tehnică sau pentru exploatarea
mijloacelor de transport.
Prin altă încălcare gravă a regulilor de exploatare a mijloacelor de transport, se înţelege
accesul la conducerea mijlocului de transport a persoanelor care nu au permis de conducere sau
posedă permis de conducere necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul respectiv,
sau accesul la conducerea mijlocului de transport al persoanelor aflate în stare de ebrietate, al
persoanelor bolnave, neîndeplinirea controlului stării tehnice a mijloacelor de transport sau
neîndeplinirea altor cerinţe înaintate prin actele normative respective faţă de persoanele responsabile
pentru starea tehnică şi exploatarea mijloacelor de transport.
c) Încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care
gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală a regimului de
lucru al şoferilor sau mecanizatorilor.
Prin încălcarea regimului de lucru al şoferilor sau mecanizatorilor se înţelege ordinul sau
permisiunea dată unui şofer sau mecanizator de a lucra în două schimburi, de a pleca pe rută cu
mijloace de transport defectate, în stare de ebrietate, fără persoane de schimb, atunci când acest fapt
este obligatoriu; persoanelor lipsite de permisul de conducere etc.
2. Urmarea prejudiciabilă constă în provocarea unei urmări prejudiciabile prevăzute de
art.264 C.pen.: vătămarea medie sau gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, decesul uneia sau a
mai multor persoane.
3. Legătură de cauzalitate dintre faptă şi urmarea prejudiciabilă.
Infracţiunea are o componenţă materială şi se consideră consumată din momentul survenirii
uneia din urmările indicate.
Latura subiectivă. Vinovăția – imprudenţa sub forma încrederii exagerate sau a neglijenţei.
Subiectul infracţiunii este special – persoana fizică responsabilă cu vârsta de 16 ani, care este
responsabilă pentru starea tehnica sau pentru exploatarea mijloacelor de transport (funcţionarii
întreprinderilor şi oragnizaţiilor, experţii staţiei de testare tehnica şi inspectorii auto, care semnează
şi ştampilează raportul de verificare tehnica a vehiculului, posesorii mijloacelor de transport) şi
persoana cu funcţie de răspundere ori persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească
sau o altă organizaţie nestatală.
Potrivit alin. (1) art. 123 CP, prin persoană cu funcţie de răspundere, se înţelege persoana
căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o
subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere
sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor
autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice.
Potrivit art. 124 CP, prin persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau
altă organizaţie nestatală se înţelege persoana căreia, în organizaţia indicată sau într-o subdiviziune
a acesteia, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin numire, alegere sau în virtutea unei
însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor sau acţiunilor administrative
de dispoziţie ori organizatorico-economice.

5. Părăsirea locului accidentului rutier

Articolul 266. Părăsirea locului accidentului rutier

Părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport şi
care a încălcat regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport,
dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.264 alin.(3) şi (5),
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

Obiectul juridic special principal îl formează relaţiile sociale ce sunt condiţionate de

securitatea în transport.
Obiectul juridic special secundar – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea vieţii şi
sănătăţii persoanei.
Obiectul material – corpul fizic al persoanei.
Latura obiectivă a infracţiunii – acţiunea de părăsire a locului accidentului rutier.
Accident rutier - evenimentul produs ca urmare a încălcării regulilor de securitate a circulaţiei
sau de exploatare a mijloacelor de transport, în care au fost implicate unul sau mai multe mijloace de
transport aflate in circulaţie, în urma căreia a rezultat vătămarea grava sau decesul unei ori mai
multor persoane.
 Locul accidentului rutier – segmentul de drum public sau un alt loc in care s-a produs
accidentul rutier, în rezultatul circulaţiei mijlocului de transport şi al intrării acestuia în coliziune cu
persoane, cu alte mijloace de transport etc.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune este necesar să survină urmările prejudiciabile
indicate la art.264 alin.(3) sau (5) adică vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
decesul unei sau mai multor persoane.
Fapta de părăsire a accidentului rutier urmează a fi calificată de fiecare dată în concurs cu art.
art.264 alin.(3) şi (5).
Latura subiectivă. Vinovăția – intenţie directă.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică cu vărsata de 16 ani care conduce mijlocul de
transport şi care a încălcat regulile de circulaţie sau de exploatare a mijloacelor de transport
producând accidentul rutier.

6. Oprirea samavolnică, fără necesitate, a trenului

Articolul 270. Oprirea samavolnică, fără necesitate, a trenului

Oprirea samavolnică, fără necesitate, a trenului prin decuplarea conductei generale a frînei
sau printr-un alt mijloc, dacă aceasta a provocat:
a) accidente cu oameni;
b) deraierea sau deteriorarea materialului rulant;
c) alte urmări grave,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare
de pînă la 7 ani.

Obiectul juridic special principal îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare
normală sunt condiţionate de ocrotirea securităţii şi condiţiilor de funcţionare a mijloacelor de
transport.
Obiectul juridic special secundar îl constituie relaţiile sociale privind viaţa, sănătatea
persoanei, bunurile etc.
Obiectul material – corpul fizic al persoanei, materialul rulant etc.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin oprirea samavolnică, fără necesitate, a
trenului prin decuplarea conductei generale a frânei sau printr-un alt mijloc, dacă aceasta a provocat
accidente cu oameni, deraierea sau deteriorarea materialului rulant sau alte urmări grave.
Oprirea samavolnică presupune oprirea trenului fără permisiunea însoţitorului de vagon,
conductorului, maşinistului sau a altor lucrători ai transportului feroviar.
 Oprirea fără necesitate presupune că în momentul opririi trenului n-a existat o cauză serioasă
care să justifice astfel de acţiuni, cum ar fi necesitatea de a preveni o deraiere, avarie a trenului, o
invazie asupra cetăţenilor, pentru lichidarea unui incendiu apărut în tren, pentru reţinerea unui
infractor periculos, pentru spitalizarea unei persoane grav bolnave etc.
Prin decuplarea conductei generale a frânei se înţelege desfacerea, dezlegarea elementelor
sistemului tehnic al conductei generale a frânei care leagă locomotiva cu toate vagoanele trenului.
Alt mijloc de oprire samavolnică, fără necesitate, a trenului poate fi prin robinetul de oprire
sau prin acte de semnalizare falsă, făcute cu felinare, fanioane, palete, indicatoare colorate sau
luminare, sonerii etc. Semnalizările se socot mincinoase dacă ele exprimă o altă indicaţie decât
aceea care se impunea în situaţia respectivă.
Prin accidente cu oameni se înţelege cauzarea vătămării grave a integrităţii corporale sau a
sănătăţii unei persoane sau vătămării corporale medii mai multor persoane, sau decesul unei
persoane.
Prin deraiere se înţelege răsturnarea locomotivei, vagoanelor de pe calea ferată, în urma
cărora s-au produs accidente periculoase pentru viaţa oamenilor, au fost cauzate daune materiale de
proporţii mari. Prin deteriorarea materialului rulant se înţelege degradarea locomotivei şi vagoanelor
care nu pot fi utilizate potrivit destinaţiei lor fără o reparaţie capitală.
Prin alte urmări grave se au în vedere decesul a două sau mai multor persoane, încălcarea
traficului feroviar, staţionarea îndelungată neproductivă a vagoanelor, cauzarea unor daune materiale
în proporţii deosebit de mari etc.
Consecinţele enumerate trebuie să fie în legătură de cauzalitate cu oprirea samavolnică, fără
necesitate, a trenului.
Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie imprudentă.
Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani.

7. Deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene,

maritime sau fluviale

Articolul 275. Deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene,
maritime sau fluviale
(1) Deturnarea, capturarea sau exercitarea ilegală a controlului asupra unei garnituri de
tren, a unei nave aeriene, maritime sau fluviale ori ocuparea gării, aeroportului, portului sau altei
întreprinderi, instituţii, organizaţii de transport, precum şi acapararea încărcăturilor, fără scop de
însuşire,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni:
 a) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
b) însoţite de violenţă sau de ameninţare cu aplicarea ei ori de o altă formă de intimidare;
b1) săvîrşite asupra unei aeronave aflate în zbor;
c) soldate cu avarierea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene, maritime sau fluviale;
d) soldate cu alte urmări grave
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat:
a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) decesul unei persoane,
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani.

Obiectul juridic special principal al infracţiunii incriminate la alin. (1), art. 275 CP al R.
Moldova îl constituie relaţiile sociale cu privire la securitatea în domeniul transporturilor care este
posibilă doar în condiţiile posesiei sau controlului legitim asupra garniturii de tren, a unei nave
aeriene, maritime sau fluviale, gării, aeroportului, portului sau altei întreprinderi, instituţii,
organizaţii de transport ori a încărcăturilor.
Securitatea în transport – lipsa de primejdii pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, siguranţa
exploatării mijloacelor de transport, a căilor de comunicaţie, clădirilor şi instalaţiilor, precum şi
protecţia mediului înconjurător.
Obiectul juridic special secundar. În cazul circumstanţelor agravante prevăzute la alin. (2) şi
(3), art. 175 CP, în plan subsidiar, se aduce atingere integrităţii fizice sau psihice, sănătăţii, vieţii
persoanei, precum şi a integrităţii garniturii de tren, navei aeriene, maritime, fluviale sau a altor
bunuri.
Obiectul material este constituit din garnitura de tren, nava aeriană, nava maritimă, nava
fluvială, teritoriul gării, aeroportului, portului sau altei întreprinderi, instituţiei, organizaţiei de
transport şi încărcăturile. În cazul circumstanţelor agravante stipulate la alin. (2) şi (3), art. 275 CP
în calitate de obiect material al infracţiunii intervine corpul fizic al persoanei.
Garnitura de tren – garnitură de vagoane compusă şi cuplată la o locomotivă în funcţiune ori
la vagoane-motor, precum şi locomotive fără vagoane, vagoane-motor, automotoare şi drezine
nedemontabile, expediate pe linia curentă şi dotate cu semnale respective.
Navă aeriană (aeronava) – vehicul aerian care se poate deplasa şi menţine în aer prin plutire
sau prin acţiunea dinamică a aerului asupra unor suprafeţe solide ale vehiculului, putând transporta
pasageri şi mărfuri. Din prima categorie fac parte aerostatele – baloane şi dirijabile, iar din a doua
aerodinele – avioane, autogire, elicoptere, girodine etc.
Navă maritimă/ fluvială – orice construcţie plutitoare cu sau fără propulsie (cu excepţia
platformelor plutitoare şi sistemelor de colectare a informaţiei oceanice), utilizată în navigaţia
maritimă/ fluvială. Sunt considerate nave maritime, inclusiv: dragele, elevatoarele plutitoare,
macaralele plutitoare, graiferele plutitoare şi altele asemenea, cu sau fără propulsie.
Gară – loc situat pe o linie ferată, prevăzut cu o clădire şi alte instalaţii necesare, unde opresc
trenurile, de unde se dirijează mişcarea lor, unde urcă şi coboară călătorii, se încarcă şi se descarcă
mărfurile etc., în special, clădirea unde sunt instalate birourile, sălile de aşteptare pentru călători etc.
Aeroport – ansamblu constituit din aerodrom, aerogară şi alte instalaţii destinate primirii şi
expedierii aeronavelor, deservirii transporturilor aeriene.
Port – loc amenajat la malul unei ape (mare, fluviu sau altă apă navigabilă), apărat de valuri şi
de curenţi, amenajat cu toate instalaţiile necesare, care permite staţionarea navelor şi asigură traficul
de mărfuri şi de pasageri, executarea reparaţiilor etc.
Prin „altă întreprindere, instituţie, organizaţie de transport” se înţelege orice întreprindere,
instituţie, organizaţie din sistemul transporturilor indiferent de forma de proprietate: de stat,
municipală, privată, proprietatea organizaţiilor obşteşti, proprietatea mixtă, precum şi proprietatea
persoanelor fizice şi juridice străine, sub formă de întreprinderi industriale, de cercetări ştiinţifice, de
telecomunicaţii, de proiectare şi construcţie etc.
Latura obiectivă a infracţiunii se constituie din fapta prejudiciabilă care se realizează prin
acţiunile alternative de deturnare, capturare sau exercitare ilegală a controlului asupra unei garnituri
de tren, a unei nave aeriene, maritime sau fluviale ori ocuparea gării, aeroportului, portului sau altei
întreprinderi, instituţii, organizaţii de transport, precum şi acapararea încărcăturilor.
Deturnarea presupune întoarcerea, devierea, schimbarea în mod ilegal a direcţiei de deplasare
a unei garnituri de tren, unei aeronave, nave maritime sau fluviale.
Capturarea semnalizează dobândirea ilegală a bunurilor materiale (cu excepţia încărcăturilor),
în cazul dat a unei garnituri de tren, a unei nave aeriene, maritime sau fluviale, aparţinând
posesorului legitim.
Deosebirea dintre deturnare şi capturare constă în starea de mişcare sau de repaos în care se
află garnitura de tren, nava aeriană, maritimă sau fluvială. Deturnării îi este caracteristică starea
dinamică, iar capturării – starea statică a garniturii de tren, navei aeriene, maritime sau fluviale.
Exercitarea ilegală a controlului presupune luarea în stăpânire a garniturii de tren, navei
aeriene, maritime sau fluviale prin supraveghere, fără o posesie faptică asupra acestora (de exemplu,
prin monitorizare, deţinerea controlului asupra pupitrului de comandă etc.).
Ocuparea gării, aeroportului, portului sau altei întreprinderi, ori instituţiei de transport
presupune intrarea şi rămânerea pe teritoriul acestora în vederea exercitării stăpânirii lor.
 Acapararea încărcăturilor este acţiunea de însuşire în mod complet şi exclusiv, în dauna
altora, a bunurilor ce sunt transportate sau pe care le poate transporta un vehicul, un vapor sau o
persoană.
În funcţie de modalitatea de comitere a infracţiunii, aceasta dispune de o componenţă formală
sau materială. În cazul deturnării unei garnituri de tren, a unei nave aeriene, maritime sau fluviale,
infracţiunea se consideră consumată din momentul schimbării în mod ilegal a direcţiei de deplasare
a acestora. În cadrul modalităţii de capturare a unei garnituri de tren, a unei nave aeriene, maritime
sau fluviale, componenţa de infracţiune se consideră consumată din momentul trecerii acestora în
posesia făptuitorului. În cazul modalităţii de exercitare ilegală a controlului asupra garniturii de tren,
a unei nave aeriene, maritime sau fluviale infracţiunea se consumă din momentul stabilirii
supravegherii asupra lor. Momentul obţinerii posibilităţii exercitării stăpânirii asupra gării,
aeroportului, portului sau altei întreprinderi, instituţii ori organizaţii de transport marchează
consumarea infracţiunii în cazul modalităţii de ocupare a acestor teritorii sau încăperi. În cazul
acaparării de încărcături infracţiunea se consideră consumată din momentul survenirii prejudiciului
material.
Latura subiectivă a faptei infracţionale analizate se caracterizează prin vinovăţie ce preia
forma intenţiei directe.
Cele săvârşite, conform indicaţiei dispoziţiei normei penale, nu urmăresc vreun scop de
însuşire, deci scopul infracţiunii constă în folosirea temporară a unei garnituri de tren, a unei nave
aeriene, maritime sau fluviale, a aeroportului, portului sau altei întreprinderi, instituţii ori organizaţii
de transport sau a încărcăturilor.
În cazul prezenţei scopului de însuşire cele comise urmează a fi încadrate juridic drept
sustragere (art. 186-192 CP).
Subiectul infracţiunii este persoana fizică, responsabilă, care la momentul comiterii faptei a
atins vârsta de 14 ani.

BIBLIOGRAFIE

1. Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 13.09.2002, nr.128-129/1012.
2. Regulamentul circulaţiei rutiere. Aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova nr.357 din 13 mai 2009. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.92 - 93.
3. Borodac A. Manual de Drept penal. Partea specială. Chişinău, 2004.
 4. Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială. Vol.I. Chişinău: Tipografia
Centrală, 2015.
5. Brînză S., Stati V. Drept penal. Partea specială. Vol. II. Chişinău: Tipografia centrală,
2011.
6. Brînză S., Ulianovschi X., Stati V. ş.a. Drept penal. Partea specială. Vol. II. Chişinău:
Cartier juridic, 2005.
7. Chirița V., Cazacicov A . Infracțiuni cu caracter teriorist. Suport de curs. Chișinău,
2016.
8. Codul Penal al Republicii Moldova. Comentariu, sub redacţia dr. Barbăneagră A.
Centrul de Drept al Avocaţilor. Chişinău, 2003.
9. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Redactor responsabil şi conducător de
ediţie Barbăneagră A., dr. hab. în drept, prof.univ. Chişinău, 2009.
10. Cojocaru R. Drept penal. Partea specială. Culegere de speţe (Ediţia a II-a revăzută şi
adăugită). Academia „Ştefan cel Mare” a MAI.
11. Dobrinoiu V. Drept penal. Partea specială. Vol. I. Teorie şi practică judiciară.
Bucureşti: Lumina Lex, 2000.
12. Уголовное право России. Часть Особенная. Ответственный редактор, доктор
юрид. наук, проф. Кругликов Л.Л. Москва: Волтерс Клувер, 2004.