Sunteți pe pagina 1din 7

In aceasta grupa terapeutica se incadreaza substantele care provoaca

deprimarea functiilor SNC, manifestata, pentru dozele terapeutice, prin somn,


analgezie, suprimarea reflexelor viscerale si relaxarea musculaturii striate.

Analgezia consta in lipsa receptionarii durerii si blocarea reactiilor motorii si


vegetative la stimuli durerosi. Diminuarea activitatii reflexe si relaxarea
musculaturii striate este un efect necesar pentru majoritatea interventiilor
chirurgicale.

Caracteristicile unui narcotic ideal ar fi urmatoarele:

- sa produca toate efectele de mai sus, permitand totodata o oxigenare buna


a tesuturilor;

- sa fie stabil chimic;

- sa fie netoxic;

- sa fie usor administrabil;

- sa produca o inductie si o trezire rapida;

- sa nu influenteze semnificativ functiile vitale (respiratorie si cardio-


vascularA).

Instalarea si dezvoltarea anesteziei generale se face printr-o succesiune de


perioade si faze, consecinte ale deprimarii combinate a unor formatiuni
centrale din creier si a cailor ascendente si descendente, cu respectarea
bulbului, cand dozele nu sunt prea mari. Trezirea din anestezie se face in
general parcurgand aceleasi faze.

In functie de calea de administrare, anestezicele generale se impart in


anestezice inhalatorii si anestezice intravenoase

1.1. Anestezice generale inhalatorii

Aceste anestezice au structuri chimice diverse, sunt substate lichide usor


volatile sau gazoase, care au propeietatea comuna de a fi liposolubile, avand
un coeficient mare de partitie grasimi-apa.
1.1.1. Anestezice volatile

Halotan (fluotan, narcotaN): CF3-CBrFH

Proprietati fizico-chimice: hidrocarbura pentahalogenata, lichid volatil


neinflamabil, neexplozibil, instabil; se pastreaza in sticle colorate, bine
inchise, cu adaos de timol.

Proprietati farmacologice: anestezic general cu potenta medie si toxicitate


relativ mica; inhalat in concentratie de 2% induce somn anestezic superficial,
relativ repede (cca 10 minute, fara fenomene neplacutE); revenirea din
anestezie este rapida, dar functiile mintale raman deprimate cateva ore.
Pentru ca analgezia este slaba si relaxarea muscularta incompleta se
asociaza cu protoxid de azot, opiacee si curarizante. Pentru evitarea
reflexelor cardioinhibitorii se asociaza cu atropina injectabila.

Se elimina pe cale respiratorie 15-20% din cantitatea administrata Se


metabolizeaza in mod normal prin oxidare la acid TFA, cu eliberare de ioni de
Cl- si Br-. In conditii de hipoxie se formeaza radicalul liber clortrifluoroetil,
care poate reactiona cu unele componente din memebrana hepatocitelor.

Reactii adverse: rareori (0,1%) icter si necroza hepatica; hipertermie maligna


(crestere marcanta a temperaturii si rigiditate musularA)- de asemenea
accident rar.

Contraindicatii: aritmii ectopice si tulburari de conducere, afectiuni hepatice


severe, in timpul travaliului.

Enfluran (ethraN): (CHF2)CF2CHFCl

Proprietati fizico-chimice: hidrocarbura halogenata neinflamabila

Proprietati farmacologice: proprietati anestezice superioare halotanului,


deoarece produce in plus blocare neuro-musculara. Poate produce deprimare
respiratorie, cresterea secretiilor traheo-bronsice si deprimare cardio-
vasculara proportionala cu doza. Inductia se face rapid cu excitatie minima.
Revenirea din anestezie este rapida.

Reactii adverse: excitatie motorie, in cazuri patologice, chiar convulsii.

Toxicitate: nu este hepatotoxic

Isofluran (foraN)
Izomer al enfluranului cu potenta mai mica, dar care produce o relaxare
musculara mai buna, nu deprima miocardul si nu il sensibilizeaza la actiunea
catecolaminelor. Provoaca insa vasodilatatie si hipotensiune progresiva.

Produce inductie si revenire rapida. Nu este toxic hepatic si renal.

Metoxifluran (pentraN)

Structura chimica: eter halogenat

Proprietati farmacologice: anestezic foarte activ, cu inductie de lunga durata


(10-15 minutE), cu analgezie de buna calitate. Pentru ca relaxarea musculara
este incompleta, se recomanda asocierea curarizantelor. Deprimarea
respiratorie este mai puternica decat in cazul halotanului, iar pentru evitarea
deprimarii circulatorii accentuate, se foloseste in doze mici, asociat cu
protoxid de azot. Revenirea din anestezie se face lent, deoarece, fiind foarte
liposolubil, se acumuleaza in tesutul adipos. Analgezia se mentine cateva ore.

Toxicitate: nefrotoxic, probabil datorita fluorului, care se formeaza prin


metabolizare

Eterul etilic (dietileteruL)

Proprietati fizico-chimice si organoleptice: lichid cu miros prunzator, iritant

Proprietati farmacologice: anestezic cu potenta relativ mica, inductia


anesteziei si revenirea fiind relativ lente si neplacute

Efecte adverse: iritatie, hipersecretie traheo-bronsica, greturi, varsaturi,


stimulare simpatoadrenergica cu suprasolicitare cardiaca.

1.1.2. Anestezice gazoase

Protoxidul de azot sau oxidul nitros(N2O)

Proprietati fizico-chimice: gaz neinflamabil si neexplozibil

Proprietati farmacologice: anestezic cu potenta mica si efect rapid. Produce


analgezie rapida si marcanta (la concentratie de 20-30% comparabila cu cea
a morfineI), cu inductie si revenire foarte rapida. Pentru ca nu provoaca
relaxarea totala a musculaturii striate, se recomanda la nevoie asocierea
curarizantelor. Produce deprimare respiratorie slaba, nu irita mucoasa
traheobronsica, are actiune deprimanta miocardica directa, dar produce
stimulare simpatica tranzitorie, care mascheaza tendinta de hipotensiune. La
trezire, prezinta frecvent efecte neplacute: greata, voma.

Ciclopropanul este un gaz anestezicsi putin toxic, actualmente putin folosit,


datorita reactiilor adverse si toxicitatii.

1.2. Anestezice generale intravenoase

Anestezicele generale intravenoase sunt substante care produc anestezie


superficiala in general rapid si fara efecte neplacute. Se folosesc pentru
inducerea anesteziei sau pentru realizarea unei deprimari bazale a SNC, care
se completeaza prin analgezice, neuroleptice, curarizante sau anestezice
generale inhalatorii, in cadrul tehnicii de anestezie echilibrata. Ca structura
chimica, sunt fie derivati ai acidului barbituric, fie substante din variate clase
de compusi chimici.

1.2.1. Anestezice generale cu structura barbiturica

Aceste anestezice au efecte usor controlabile.

Structura chimica: sunt derivati ai acidului barbituric ce contin un atom de


sulf la C2 (in locul atomului de oxigen, de unde si denumirea de
tiobarbituricE).

Acidul barbituric este un compus cu nucleu pirimidinic rezultat din


condensarea ureei cu acid malonic. (Primul barbituric, veronalul, a fost folosit
in 1903 de catre Fisher si von MehrinG). Prezenta grupei carbonil in pozitia 2
permite tautomerismul lactam-lactim. Forma lactim, are caracter acid si
permite formarea de saruri solubile ce pot fi administrate parenteral. Sunt
preferate sarurile de sodiu, care sunt bine solubile in apa, fiind folosite pentru
obtinerea solutiilor injectabile intravenos.

Unii derivati si anume barbituricele N-metilate, au un radical metil la atomul


de azot din pozitia 1, ceea ce le confera o liposolubilitate mai buna dar si o
stabilitate mai redusa decat a analogilor nemetilati.
Proprietati farmacologice: induc repede o stare de somn anestezic superficial.
(10-30 secundE), relaxare musculara slaba si trecatoare, potentata de efectul
curarizantelor; nu produc analgezie initiala. Trezirea este rapida, fara
fenomene secundare. Dozele mici pot creste reflexivitatea laringiana si
traheobronsica, ceea ce se poate evita prin asocierea cu atropina, iar dozele
mari deprima reflexele respiratorii proportional cu doza. Traverseaza
placenta, cu consecinte deprimante respiratorii la fat.

Actioneaza facilitand si prelungind actiunea neurotransmitatorilor inhibitori


(GABA) si se pare ca inhiba actiunea neurotransmitatorilor excitatori.

Fiind liposolubile, sunt captate de creier in primele 30-40 de secunde, in


proportie de 10% din cantitatea injectata. Ulterior se redistribuie rapid din
creier in muschi si tesutul adipos, ceea ce explica disparitia efectelor
anestezice. Prin repetarea injectarii intravenoase se realizeaza acumulrea
progresiva a anestezicului si saturarea tesuturilor de depozitare, in special a
celui adipos, ceea ce duce la intensificarea si prelungirea efectului deprimant
central.

Sunt epurate in principal prin metabolizare hepatica.

Reactii adverse: risc de deprimare respiratorie si circulatorie, laringospasm

Indicatii: inducerea anesteziei, care de regula se continua cu un anestezic


general, anestezic unic pentru interventii minore, controlul unor stari
convulsive.

Exemple de anestezice barbiturice:

- tiopentalul sodic (pentothaL), des folosit pentru anestezia intravenoasa;


realizeaza pierderea constientei in 10-20 secunde, un efect maxim la 40 de
secunde si trezire dupa 20 de minute. Se prepara extemporaneu ca solutie
2,5% in apa distilata, ser fiziologic sau glucoza izotona, deoarece pastrarea
solutiei conduce la precipitarea acidului barbituric, prin deplasarea sarii de
sodiu de catre acidul carbonic din apa.

- tiobutabarbitalul sodic (brevinercoM), are potenta mica;

- metohexitalul sodic (brevitaL), are potenta mai mare, dar actiunea este de
scurta durata;
- hexobarbitalul sodic (evipaN), barbituric N-metilat cu potenta mica,
actualmente putin folosit.

1.2.2. Alte anestezice intravenoase

Alte anestezice intravenoase sunt: benzodiazepinele, ketamina, opioidele,


(asociatia droperidol-fentanil, propanididul, etomidatul si profolul, ultimele
trei avand utilizari limitatE).

Benzodiazepinele (diazepam, midazolam, lorazepaM)

Structura chimica: structura benzodiazepinica este formata dintr-un nucleu


benzenic, condensat cu un heterociclu cu 7 atomi, din care 2 atomi de azot in
pozitiile 1 si 4 (sau, mai rar, 1 si 5 sau 2 si 3), cu substituenti 5-aril si 7-Cl,
CF3 sau NO2.

Proprietati farmacologice: sunt utilizate uneori, in administrare intravenoasa,


pentru efectul lor anestezic general, care se instaleaza mai lent si este de
mai mica intensitate decat in cazul barbituricelor. Inductia anesteziei este
insotita frecvent de amnezie. Nu au actiune analgezica. Deprimarea centrala
se datoreste facilitarii actiunii GABA la nivelul receptorilor GABA-ergici, in
sensul maririi frecventei de deschidere a canalelor pentru ionii de Clor, care
provoaca hiperpolarizare si inhibitie post-sinaptica.

Indicatii: sunt folosite in special pentru sedarea intraoperatorie si reprezinta o


componenta a anesteziei echilibrate. Post-operator, pentru grabirea revenirii
din anestezie se foloseste flumazenil-benzodiazepina, care actioneaza
antagonist competitiv la nivelul receptorilor GABA-ergici.

Ketamina (ketalaR)

Structura chimica: desi este compus chimic inrudit cu petidina, care este un
analgezic opioid, ketamina nu se incadreaza in mod obisnuit printre opioide

Proprietati farmacologice: pierderea constientei si analgezie marcanta la 30


de secunde de la injectarea intravenoasa si 3-4 minute de la injectarea
intramusculara. Trezirea are loc dupa 5-15 minute de la injectarea
intravenoasa, (fiind uneori insotita de greata, voma, tulburari psihicE), dar
analgezia continua cca 40 de minute si dupa trezire, insotita de amnezie
pentru pana la 2 ore.

Actioneaza ca antagonist competitiv fata de receptorii NMDA din creier.

Este metabolizata repede in ficat si se elimina predominant urinar, sub forma


de metaboliti (timpul de injumatatire la om este de 3 orE).

Indicatii: anestezic unic pentru interventii de scurta durata care nu necesita


relaxare musculara; inducerea anesteziei inaintea administrarii altor
anestezice generale sau suplimentarea unor anestezice cu potenta mica (de
exemplu, N2O).

Opioidele sunt substante chimice derivate din opiu si utilizate in terapeutica.


Ele pot fi obtinute prin extractie sau sinteza, formula lor chimica fiind
apropiata de cea a constituentilor opiului. Opioidele au diverse indicatii,
putand fi utilizate ca anestezice, analgezice, antitusive, antidiareice,
antidoturi in caz de intoxicatie cu heroina.

Asociatia droperidol-fentanil (innovaR) insumeaza proprietatile neuroleptice


ale droperidolului cu cele analgezice ale fentanilului.

Structura chimica: droperidolul este o butirofenona inrudita cu haloperidolul,


iar fentanilul este un analgezic opioid, inrudit cu petidina.

Proprietati farmacologice: administrata intravenos provoaca stare de liniste,


indiferenta, activitate motorie redusa, analgezie marcanta si dupa 3-4
minute, somn. In mod obisnuit circulatia este putin afectata; se produce
bradicardie, care poate fi evitata prin administrarea in prealabil a atropinei, si
o scadere moderata a presiunii arteriale.

Efecte adverse: deprima puternic activitatea respiratorie, fapt pentru care


este necesara in mod frecvent asistarea respiratiei; uneori apar rigiditate
musculara si simptome extrapiramidale; fentanilul provoaca
bronhoconstrictie si uneori dependenta.