Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Muzeul Luvru (franceză Musée du Louvre) este cel mai mare muzeu de istorie şi artă din Franţa (după
suprafaţă, 210.000 m2 dintre care 60.600 m2 destinaţi expoziţiilor) şi unul dintre cele mai importante
muzee din lume. Situat în centrul capitalei franceze,Paris, între cheiul drept al Senei şi strada Rivoli
(franceză Quai de Louvre - Rue Am. de Coligny - Rue Rivoli), în primul arondisment, într-o clădire
istorică, fost palat regal, Palatul Luvru. Exponatele de artă franţuzeşti acoperă o largă parte din
istoria Franţei, de la Dinastia Capeţienilor până în zilele noastre.
Muzeu cu caracter universal, Luvrul posedă opere de artă din epoci diferite ale civilizaţiei,
din antichitate până la 1848 şi acoperă o arie geo-culturală întinsă, de laEuropa
occidentală, Grecia, Egipt până la Orientul Apropiat (la Paris există - în linii mari - o împărţire a domeniilor
de expunere muzeală: arta europeană din perioada de după 1848 este încredinţată Muzeului
d’Orsay şi Centrului Pompidou iar artele asiatice sunt expuse la Muzeul naţional de Arte asiatice Guimet,
arta africană, americană şi dinOceania este sub tutela Muzeului Quai Branly), o serie de capodopere fiind
expuse în Pavilionul Sesiunilor al muzeului Luvru. Operele prezente la Luvru sunt într-o mare varietate,
de la picturi, sculpturi, desene până la ceramică, obiecte arheologice sau alte obiecte de artă.
Printre piesele cele mai celebre prezente la Luvru se numără şi Codul lui Hammurabi,Venus din
Milo, Gioconda de Leonardo da Vinci sau Libertatea conducând poporul deEugène Delacroix. Luvrul este
de asemenea şi unul dintre cele mai vizitate muzee din lume, cu aproximativ 8,5 milioane de vizitatori în
2008.[2]
Începuturi
Funcţia de muzeu a Luvrului începe odată cu expoziţia celor mai frumoase tablouri ale colecţiei regale,
ţinută la Palatul Luxemburg între 1750şi 1785, şi care a cunoscut un enorm succes. Marchizul de
Marigny, director general al Clădirilor Regeşti (fr. Bâtiments du Roi) şi succesorul acestuia, contele de
Angiviller, elaborează un proiect prin care Luvrul să devină un muzeu permanent. Acest proiect devine
lege la data de 6 mai 1791, iar la 10 august 1793 are loc inaugurarea oficială a noului muzeu. Acesta a
fost iniţial un loc de pregătire a artiştilor vremii, publicul larg având acces numai în zilele de duminică
până în anul 1855.
Beginnings
Function of the Louvre museum exhibition begins with the most beautiful paintings of the royal collection,
held at the Palace of Luxembourgbetween 1750 and 1785 , and has seen an enormous success. Marquis
de Marigny , director general of the royal Buildings (Fr. Bâtiments du Roi ) and its successor, the Earl of
Angiviller, develop a project to become a permanent museum Louvre. This project became law on 6 May
1791 and on 10 August 1793 has officially inaugurated the new museum. It was originally a place of
preparation time artists, the public has access only on Sundays until 1855 .
During the First Empire, Napoleon Museum museum will be named with the first directorDominique
Denon-hurray . The museum is expanded by the architects Charles Percier and Pierre-François-Léonard
Fontaine, they built wing Rivoli Street. They will build in 1808 and a small triumphal arch called the Arc de
Triomphe du Carrousel, which will be decorated by Dominique-hurray Denon with bas-reliefs and statues
to worship the glory of victorious armies. Above is placed an ancient bronze statue, representing the
horse, which belonged to the Basilica San Marco in Venice and it will be released in 1815. [7] Under the
reign of Napoleon III Louvre has undergone several changes, mainly in the Project Le Grand Dessein :
connecting the north gallery of the Louvre Tuileries Palace is supplemented by the addition of new
buildings made by Hector Martin Lefuel (plans by Louis Visconti ), other buildings are added to the south
to provide architectural complex symmetry becomes increasingly impressive. In 1871 , the museum set
on fire during the Paris Commune and Lefuel architect is forced to rebuild a part of the
building [5] . Tuileries Palace will be rebuilt, and after several years of deliberation, the ruins will be
demolished in 1882 . This demolition marks the beginning of the modern Louvre, now almost entirely
dedicated to the culture, except in the Richelieu wing of the Ministry of Finance will work. [8] Ministry of
Richelieu wing will be moved only at the decision by French President François Mitterrand in 1981.