CATEDRA ECONOMIE ŞI MANAGEMENT

Eseu
la obiectul
microeconomie
Pe tema: ”Locul
neofactorilor de
productie în
evolutia
economiilor si
dezeconomiilor la
scara”

A elaborate: Grossu Denis

BA11Z
Coordonator: Ala Trusevici

Decembrie 2009

Structura:
• Producţie;

• Neofactorii de producţie:

2
 Antreprenoriatul sau spiritul

antreprenorial;

 Progresul tehnico-ştiinţific;

 Informaţia.

3
 Producţia este activitatea depusă de oameni cu scopul de a transforma resursele
disponibile din societate corespunzător nevoilor lor, uramărind crearea de bunuri şi servici
menite a intra în consum, în vederea satisfacerii diferitelor categorii de trebuinţe.
Factorii de producţie reprezintă totalitatea elementelor care participă, într-un fel sau
altul, la producerea de bunurii şi servicii.
Nu mai puţin importantă este analiza neofactorilor, care capătă o pondere tot mai
mare odată cu creşterea complexităţii activităţilor economice.
Pe măsura dezvoltării tehnici şi tehnologiei alaturi de aceştia se mai folosesc noi factori de
producţie numiţi neofactori în rîndul cărora intra capitalul uman, resursele informaţionale,
progresul ştiinţifico-tehnic, capitalul uman desemnează potenţialul de cunoştinţe
productive obţinute prin investiţii în factorul muncii. Resursele informaţionale reprezintă
cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice incorporate în om şi utilizate în diverse activităţi. Progresul
ştiinţifico-tehnic desemnează totalitatea realizărilor prin care activitatea economică devine
mai eficientă. Toţi aceşti factori au ca punct de plecare cei trei factori tradiţionali : munca,
pămîntul, capitalul.
Neofactorii de producţie măresc eficienţa factorilor de producţie tradiţionali.

Antreprenoriatul sau spiritul antreprenorial. Antreprenoriatul este motorul economiei,

pătura populaţiei care îşi asumă riscurile pe care alte categorii de persoane nu le acceptă.
Din păcate, calitatea acestui factor în Moldova este foarte joasă, şi după părerea mea, în
prezent aceasta este cea mai mare problemă a economiei noastre.
În epoca moderna, procesul de amplificare şi diferentiere a resurselor atrase şi utilizate în
activitatea economică a continuat, celor trei factori clasici adăugîndu-li-se alţii noi.
Pornind de la rolul întreprinzătorului în economie se menţionează abilitatea acestuia ca
factor distinct al activităţii economice. Abilitatea este apreciată ca un tip special de resursă
umană, care se reflectă în capacitatea de a combina în modul cel mai eficient natura,
munca şi capitalul, în creativitatea şi iniţiativa de a produce bunuri şi de a găsi noi căi de
4
comercializare a acestora, în asumarea riscurilor calculate în cadrul activităţii economice.
Întreprinzătorul este acel care are iniţiativa de combinare a resurselor, de producere a
bunurilor şi serviciilor. Este cel care dirijează politica firmei, cel care încearcă
introducerea de noi produse, tehnologii şi instrumente, de noi forme de organizare a
întreprinderii şi totodată purtătorul riscului. Răsplata pentru timpul, efortul şi abilitatea sa
poate fi sub formă de profit, dar şi de pierdere sau chiar faliment.
În prezent, la nivel mondial se configurează un nou model de creştere economică -
economia bazată pe cunoaştere, al cărui pion microeconomic principal este firma mică şi
mijlocie. Modelul economic are drept fundament revoluţia cunoştinţelor, care marchează
trecerea de la economia bazată predominant pe resurse fizice la economia bazată pe
cunoştinţe.
Rolul propulsor în progresul economic contemporan îl deţin neofactorii de producţie ce
cuprind noile tehnologii informatice şi de comunicaţii, precum şi metodele manageriale
moderne. Aceşti neofactori de producţie, împreună cu factorii de producţie "clasici"
asigură dezvoltarea economică de tip intensiv, creşterea productivităţii muncii, precum şi
diversificarea calitativă şi sortimentală a produselor şi a serviciilor în concordanţă cu
nevoile complexe de consum.
Coordonată definitorie a economiei bazate pe cunoaştere, informatizarea activităţilor
economice are un impact favorabil asupra întreprinderilor mici şi mijlocii. Dacă în trecut,
costurile echipamentelor şi a programelor informatice erau ridicate, fiind inaccesibile
multor organizaţii, în prezent acestea pot fi achiziţionate şi de firmele de dimensiune mică
sau mijlocie. Totodată, în contextul informatizării societăţii, în general, şi a economiei, în
special, întreprinderile mici şi mijlocii se pot conecta la surse externe de informaţii
comerciale, financiare, juridice, manageriale etc. şi îşi pot dezvolta relaţiile cu
comunităţile de afaceri din care fac parte. Un alt efect pozitiv al fenomenului de
informatizare rezidă în diminuarea considerabilă a decalajelor dintre firmele mari şi cele
mici şi mijlocii în ceea ce priveşte accesul la informaţii şi, respectiv, utilizarea
tehnologiilor şi a echipamentelor informatice. Internet-ul, microprocesoarele, computerele
personale şi comunicaţiile prin satelit flexibilizează sistemele tehnice şi accentuează
substituirea muncii prin capital, favorizând apariţia şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi
mijlocii. Utilizarea tehnologiilor informatice în aceste organizaţii conduce la amplificarea
5
gradului de fundamentare a deciziilor manageriale şi la adoptarea acestora în regim
operativ, cu implicaţii favorabile în planul performanţelor organizaţionale.
Creşterea complexităţii activităţii economice, informatizarea şi ritmul accelerat al
schimbărilor tehnice şi tehnologice necesită un grad înalt de instruire a resurselor umane.
În acest context pregătirea continuă a personalului devine o coordonată fundamentală a
economiei bazate pe cunoaştere.
Aburdene afirmă că "în noua societate informaţională, capitalul uman a înlocuit
capitalul financiar, ca resursă strategică". C.H. Besseyre consideră că resursele umane ale
unei firme trebuie antrenate şi dezvoltate în permanenţă întrucât "sunt primele resurse
strategice ale organizaţiei".
În unele ţări dezvoltate, învăţământul universitar a dobîndit o dimensiune
antreprenorială, în sensul că studenţii (care în viitor pot activa în firme mici şi mijlocii)
sunt instruiţi în ideea de a avea spirit întreprinzător, de a identifica oportunităţile de pe
piaţă şi de a le transpune în practică, fie prin crearea unei întreprinderi mici, fie prin
implicarea în activitatea unei organizaţii deja existente. În perioada actuală, viziunea
oamenilor despre economie şi afaceri este tot mai flexibilă, dinamică şi creativă, fapt care
favorizează înclinaţia resurselor umane de a-şi pune în valoare potenţialul de care dispun
în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii. Contribuţia decisivă a resurselor umane la
obţinerea avantajului competitiv este dată de capacitatea acestora de a produce şi de a
combina toate celelalte resurse ale firmei - tehnologice, materiale, financiare,
informaţionale, manageriale, juridice, etc.
Dezvoltarea economică regională reprezintă o expresie a descentralizării
economice şi, în acelaşi timp, o componentă a dezvoltării durabile. Întreprinderile mici şi
mijlocii au un rol important în implementarea politicilor economice regionale şi locale,
asigurînd o dezvoltare echilibrată şi armonioasă a unei ţări.
În prezent, tehnologiile informaţionale şi de comunicare reprezintă factorul strategic de
bază al ţărilor dezvoltate, permitînd obţinerea profiturilor şi multiplicarea avantajelor
economice. Astfel, ţărilor mai puţin dezvoltate le rămine să urmeze exemplul acestora,
imbunătăţindu-l şi adaptindu-l la specificul naţional. În acest context, se cere evidenţiată
apariţia unor fenomene şi procese care supun modificărilor conţinutul economic al

6
societăţii actuale, determinind amplificarea diversităţii şi a complexităţii problematicii ce
caracterizează lumea contemporană. Aceste procese şi fenomene pot fi sintetizate astfel:
• noua revoluţie tehnologică prin internet şi e-mail asigură mediul de activitate al
agenţilor economici şi extind lumea afacerilor;
• creşte rolul neofactorilor de producţie ca surse inepuizabile în activitatea
economică;
• cunoaşterea şi informarea devin surse primordiale pentru economia unui stat, iar
persoanele care lucrează în acest domeniu vor reprezenta grupul dominant al
forţei de muncă;
• necesitatea formării continue a membrilor societăţii se datorează vitezei de înnoire
tehnologică şi cerinţelor competitivităţii care necesită o actualizare continuă a
cunoştinţelor şi adoptarea noului concept de formare continuă.
Racordarea ţărilor în curs de dezvoltare la tendinţele menţionate, care se manifestă
în lumea contemporană, le-ar permite acestora să beneficieze de rezultatele
implementării tehnologiilor informaţionale şi de comunicare (TIC) şi să edifice o nouă
economie, diferită de cea anterioară.

Progresul tehnico-ştiinţific. După cum a remarcat încă Joseph Schumpeter

(economistul care primul a analizat inovaţiile şi antreprenoriatul ca factori de producţie),
anume progresul tehnico-ştiinţific (PTŞ) este generatorul de profituri în economie. Fără
procesul permanent de inovare a tehnologiilor şi a liniilor de produse, concurenţa între
producători ar împinge preţurile în jos, iar concurenţa pentru factorii de producţie ar creşte
costul lor, astfel încât peste un timp profiturile agenţilor economici s-ar diminua la zero.
Însă procesul inovativ permanent duce la posibilitatea unei utilizări mai raţionale a
factorilor de producţie (deci, la reducerea cheltuielilor sau creşterea productivităţii) şi la
diversificarea gamei de produse (deci, la departajarea produselor şi la crearea unor noi
debuşee pe piaţă).
Astăzi nimeni nu mai pune la îndoială importanţa PTŞ pentru economia
contemporană. Capacitatea Moldovei de a beneficia din plin de acest factor este baza
transformării noastre într-o economie competitivă care beneficiază de schimburi

7
internaţionale echivalente, iar în cazul utilizării lui insuficiente, aşa şi riscăm să rămînem o
economie agrară, furnizor de materii prime sau producţie cu o valoare adăugată joasă.
La o analiză superficială, văd două aspecte ale utilizării acestui factor pentru
asigurarea dezvoltării economice a ţării:
Monitorizarea, preluarea şi implementarea tehnologiilor şi invenţiilor apărute peste
hotarele ţării, ce pot fi utile economiei naţionale. De regulă, aceste activităţi sunt derulate
de corporaţiile transnaţionale, care acaparează noile tehnologii din ramurile în care
activează, pentru a le implementa în producţie. Din păcate, în apropiatele decenii este greu
să prognozăm în Moldova apariţia corporaţiilor transnaţionale de origine autohtonă, care
ar putea concura pe pieţele internaţionale ale tehnologiilor moderne. Din această cauză, se
impune preluarea acestor funcţii de către stat şi asigurarea unor mecanisme de acces sau
facilitare a accesului întreprinderilor autohtone la noile tehnologii.
Crearea unor condiţii optime pentru apariţia unor tehnologii noi autohtone şi, mai
important, pentru implementarea şi proliferarea lor. În acest domeniu, nu trebuie să fim
foarte ambiţioşi – Moldova e o ţară mică, iar numărul de persoane talentate şi inventive
este, desigur, în proporţie directă cu populaţia totală. Totuşi, trebuie asigurate condiţii ca
nici o invenţie să nu fie trecută cu vederea, pentru a beneficia la maxim de potenţialul pe
care-l avem. Totodată, odată cu utilizarea în economia naţională a tot mai multor
tehnologii performante, aceasta va genera o concentrare a inovaţiilor în sectoarele
respective (e normal că într-o economie unde majoritatea populaţiei este angajată în
agricultură, cele mai multe inovaţii să fie în domeniul agricol). O altă latură foarte
importantă este păstrarea „minţilor” inteligente în ţară, găsirea soluţiilor de a face pentru
persoanele inteligente atractivă activitatea în Moldova, iar într-o perspectivă mai
îndepărtată, atragerea de persoane inteligente de peste hotare, în special prin o şcoală
calitativă şi deschisă de studii superioare şi prin o politică de imigrare bine gândită.
Deşi am vorbit deja foarte mult despre acest factor de producţie, mai sunt câteva
lucruri de remarcat privind îmbunătăţirea calităţii lui:
• păstrarea şi extinderea studiilor economice superioare şi de specialitate, pentru
îmbunătăţirea calităţii antreprenoriatului;

8
 • întreprinderea măsurilor legislative pentru o mai amplă separare a antreprenoriatului
de management, de regulă apariţia managementului independent îmbunătăţeşte cu mult
calitatea administrării afacerilor;
• creşterea calificării şi corectitudinii ramurii judiciare a puterii în cazurile legate de
antreprenoriat şi, respectiv, dezobişnuirea antreprenorilor de protecţia şi implicarea din
partea statului, ei fiind forţaţi să-şi apere singuri interesele în instanţele de judecată, ceea
ce le va spori calitatea şi motivarea.

Informaţia. Acest factor a căpătat o importanţă decisivă în ultimele două decenii,

odată cu dezvoltarea tehnicii de calcul şi a capacităţii de stocare şi procesare a
informaţiilor de către agenţii economici. Deşi încă nu sunt înţelese până la capăt mutaţiile
grandioase ce se petrec în economia mondială în legătură cu aceste noi capacităţi de
operare a informaţiei, pot fi uşor trase câteva concluzii:
a) datorită reţelei informaţionale globale, pieţele au devenit mult mai „apropiate”
între ele, iar procesul de negociere şi încheiere a tranzacţiilor – mult mai rapid;
b) asistăm la apariţia şi dezvoltarea unei noi specializări în activităţile umane,
specialistul în tehnologii informaţionale, care va ocupa locul similar fermierului,
inginerului sau consultantului în perioadele anterioare;
c) toate aceste fenomene au loc chiar acum, şi nimic nu împiedică Moldova să se
implice cât mai amplu în derularea lor.
Dacă în alte domenii Moldova are unele handicapuri, legate de amplasarea sa, de
situaţia geo-politică, de trecutul istoric, în domeniul tehnologiilor informaţionale noi
suntem cam la acelaşi nivel cu majoritatea celorlalte ţări, cu puţin în urma leaderilor. Noi
suntem deja cunoscuţi pe piaţa internaţională încă de la jumătatea anilor '90 cu compania
„RIT Labs”, iar mai recent – cu compania „Endava”. Consider că o politică foarte abilă de
dezvoltare a acestei ramuri, de pregătire a componentei umane şi, la fel de important, de
menţinere a specialiştilor, va da posibilitatea Moldovei de a ocupa şi menţine o cotă pe
piaţa tehnologiilor informaţionale, care este în creştere foarte vertiginoasă. Consider că
aceasta este unica posibilitate reală de creştere explozivă a economiei noastre, şi o
parte importantă a eforturilor statului de direcţionare şi suport al economiei urmează a fi
dedicate acestui sector.
9