René Descartes

Filosoful și matematicianul  René Descartes este

considerat talăl filosofiei moderne deoarece a definit un punct de început al existenței prin
maxima „Gândesc, deci exist”.

René Descartes s-a născut la 31 martie 1596 în La Haye, Franța. Acesta s-a născut într-o familie
cu trei copii, iar mama sa, Jeanne Brochard, a murit în primii ani de viață ai lui René. Tatăl  său,
Joachim, membru al consiliului  în parlamentul provincial, și-a trimis copii sa locuiască
împreună cu bunica maternă, unde au rămas chiar și după ce Joachim s-a recăsătorit câțiva ani
mai târziu Acesta era foarte educat, mai întâi  frecventează cursurile unui colegiu iezuit de la
vârsta de 8 ani, apoi obține o diplomă de drept la vârsta de 22 de ani. Un profesor l-a îndrumat să
urmeze un curs de  matematiciă aplicată și unul de logică pentru a înțelege lumea naturală.
Aceaste cursuri l-au ajutat pe filosof să înțeleagă mai bine natura existenței umane și să
formuleze faimoasa sa  observație:„Gândesc, deci exist”.

Descartes era un bun elev, cu toate acestea se crede că ar fi putut fi bolnăvicios, din
moment ce nu trebuia să se supună programului riguros al școlii și era lăsat, în schimb să se
odihnească în pat până la jumătatea dimineții. Disciplinele pe care le studia, precum retorică,
logică și „arte matematice” printre care erau incluse muzică și astronomie, dar și metafizică,
filosofia naturală și etica, l-au înzestrat cu abilități pentru cariera sa de filosof. Așa, și-a petrecut
următorii patru ani pentru a dobândi specializarea în drept la Universitatea din Poitiers. Unii
istorici presupun că René ar fi avut o cădere nervoasă în acea perioadă.

Descartes a adăugat, pe lista sa de studii, teologia și medicina. Dar a renunțat la toate acestea
„ încercând să caute cunoașterea ce nu poate fi găsită decât în sine. Cum de altfel și scria acesta
mult mai târziu în lucrarea „Discurs asupra metodei motivației corecte și cautarea adevărului în
științe” (Discourse on the Method of Rightly Conducting the Reason and Seeking Truth in the
Sciences), publicată în anul 1637.
Așadar, acesta a călătorit, s-a înrolat în armată pentru o scurtă perioadă de timp, a văzut câteva
bătălii și i-a fost prezentat unui savant și filosof olandez, Isaac Beeckman, care a devenit un
foarte influent profesor. La un an după de a terminat cursurile de la  Poitiers, Descartes a avut o
serie de trei vise sau viziuni puternice care l-au determinat pe acesta să-și hotărască cursul
studiilor pentru tot restul vieții.  

 Tatăl filosofiei moderne

Descartes este privit de mulți oameni ca fiind părintele filosofiei moderne din cauza ideilor sale
foarte diferite fațp de curentul de la începutul secolului al VII-lea, care era bazat mai mult pe
simțiri. În timp ce elementele filosofiei sale nu erau cu totul noi, abordarea sa  asupra acestora
era nouă. Descartes credea în înlăturarea tuturor  noțiunilor preconcepute și transmise din
generație în generație. Trebuia să  o iei de la capăt, punând cap la cap lucrurile certe, care pentru
el începeau cu propoziția „Eu exist”. Așa a apărut faimosul său citat:„Eu gândesc, deci exist”.

Din moment ce Descartes credea ca toate adevărurile sunt legate între ele, el a căutat să
descopere sensul lumii printr-o abordare rațională, prin știință și matematică – în cateva aspecte
fiind o extensie a abordării lui Sir Francis Bacon pe  care acesta a susținut-o cu câteva decenii
mai devreme.Pe lângă „Discurs asupra Metodei” Descartes a publicat și lucrarea „ Meditații
asupra filosofiei și principiilor filosofiei” printre alte tratate.  

Cu toate că studiile sale în filosofie au atras cel mai mult atenția  în secolul XX – în fiecare secol
se punea accent pe diferite aspecte ale muncii sale – cercetările sale în fizică teoretică i-au făcut
pe mulți savanți să  il considere, mai întâi, un matematician. El a inventat geometria carteziană
care includea algebra;prin prisma legilor sale ale refracției, a dezvoltat o înțelegere empirică a
curcubeielor;și  a propus o abordare naturalistică a formării sistemului solar. Cu  toate acestea,
Descartes, deși era încrezător în ideile sale a simțit că trebuia să suprime multe dintre aceste
teorii îngrijorat fiind de soarta lui Galileo care era urmărit îndeaproape de Inchiziției. Grijile sale
nu erau nefondate deoarece Papa Alexandru al VII-lea a adăugat lucrările lui Descartes în
Indexul Cărților Interzise.
Viața, moartea și moștenirea lui Descartes

Descartes nu s-a căsătorit niciodată, dar a avut o fiică, Francine, care s-a născut în Olanda în anul
1635. Acesta s-a mutat în Olanda în 1628 deoarece viața sa în Franța era prea zbuciumată pentru
el și îi afecta concentrarea asupra muncii,   mama lui Francine fiind servitoare în casa în care
acesta locuia. El plănuise ca fetița să studieze în Franța, aranjase deja pentru ea să locuiască cu
rudele acestuia, dar  fetița a murit de febră la vârsta de 5 ani.  

Descartes a locuit în Olanda mai bine de 20 de ani, dar a decedat în Stockholm, Suedia la 11
februarie 1650. Se mutase acolo cu mai puțin de un an înainte, la cererea reginei Christina,
pentru a-i fi meditator la filosofie. Starea precară pe care o avea încă de mic persista. El petrecea,
deobicei, diminețile în pat, dar insistențele reginei de a avea lecții la 5 dimineața au dus la o criză
de pneumonie din care nu și-a mai revenit niciodată. Avea 53 de ani.

Suedia este o țară protestantă, așa că Descartes, fiind catolic, a fost înmormântat într-un cimitir
pentru bebelușii nebotezați. Mai târziu, rămășițele sale au fost duse la mânăstirea Saint-Germain-
des-Prés, cea mai veche biserică din Paris. Rămățițele au fost mutate în timpul Revoluției
Franceze și au fost aduse înapoi – cu toate că legendele urbane spun că doar inima sa este acolo,
iar restul corpului este înmormântat în Panthéon.

Abordarea lui René Descartes de a combina matematica si logica împreună cu filosofia pentru a
explica lumea fizică transformată în metafizică atunci când se confrunta cu întrebări  teologice; 
l-a condus la contemplarea naturii existenței și a dualității minte-corp, identificând punctul de
contact dintre corp și suflet în glanda pineală (epifiza). De asemenea, Descartes a definit ideea de
dualism:materia întâlnind non-materia. Sistemul său filosofic a cauzat multe controverse. Din
fericire, Descartes însuși a inventat scepticismul metodologic, sau  îndoiala carteziană, așadar,
făcându-ne pe toți filosofi.