Sunteți pe pagina 1din 9

Itemi

James P. Connel
Scala multidimensională de percepţie a controlului la copii
SMPCC

Instrucţiuni: Această scală măsoară atribuirile cauzale pe care le fac


diferite persoane. Citeşte cu atenţie următoarele afirmaţii. Alege apoi, pentru
fiecare afirmaţie, unul dintre următoarele răspunsuri care corespunde cel mai
bine atitudinile tale faţă de situaţiile descrise:

Fals
Puţin adevărat
În cea mai mare parte adevărat
Adevărat

1. Cănd câştig într-un joc, de multe ori nu pot să înţeleg de ce am


câştigat.
2. Când nu am succes, de obicei este vina mea.
3. Cea mai bună cale de a obţine note bune este să-l fac pe profesor să
mă placă.
4. Dacă cineva nu mă place, de obicei nu înţeleg de ce.
5. Pot să fiu bun în orice sport dacă încerc suficient de mult.
6. Dacă un adult nu vrea să fac ceva ce eu aş vrea să fac, probabil nu voi
fi capabil să fac acel lucru.
7. Când mă descurc bine la şcoală, nu înţeleg de ce.
8. Dacă cineva nu mă place, consider că este din cauza
comportamentului meu.
9. Când câştig într-un sport se datorează faptului că adversarul meu a
jucat prost.
10. Când mi se întâmplă ceva rău, de obicei nu înţeleg de ce mi se
întâmplă acel lucru.
11. Dacă vreau să mă descurc la şcoală, acest lucru depinde de mine.
12. Dacă profesorul nu mă place probabil nu voi fi popular printre colegii
mei.
13. De multe ori nu înţeleg de ce mi se întâmplă lucruri bune.
14. Dacă nu mă descurc la şcoală este numai vina mea.
15. Dacă vreau să fiu o persoană importantă în clasa mea, trebuie să-i fac
pe copiii cunoscuţi să mă placă.
16. De cele mai multe ori când pierd într-o cursă de atletism, nu pot
înţelege de ce am pierdut.
17. Pot să controlez destul de bine ceea ce mi se va întâmpla în viaţă.
18. Dacă aş avea un profesor rău nu m-aş descurca la şcoală.
19. De multe ori nu ştiu de ce mă plac oamenii.
20. Dacă încerc să prind o minge şi nu pot, consider că asta se datorează
faptului că nu am încercat suficient.
21. Ca să primesc ceea ce aş dori, de obicei trebuie să-i mulţumesc pe cei
ce-mi pot oferi acel lucru.
22. Când iau o notă rea la şcoală, de obicei nu înţeleg de ce am primit-o.

1
23. Dacă cineva mă place se datorează felului în care îl tratez.
24. Când pierd la un joc în aer liber, se datorează adversarului care a fost
mai bun în acel joc.
25. Când câştig la joc în aer liber, de multe ori nu ştiu de ce am câştigat.
26. Când nu fac ceva bine, de obicei este vina mea.
27. Când mă descurc la şcoală consider că se datorează profesorului care
mă place.
28. Când un alt copil nu mă place, de obicei nu ştiu de ce.
29. Pot să fiu bun la orice sport dacă muncesc din greu.
30. Nu am multe şanse să fac ceea ce vreau dacă adulţii nu vor să fac acel
lucru.
31. Când iau o notă bună la şcoală, de obicei nu înţeleg de ce s-a
întâmplat acel lucru.
32. Dacă cineva se poartă urât cu mine asta se datorează de obicei
comportamentului meu.
33. Când iau parte la un joc în aer liber şi eu câştig, se datorează faptului
că adversarul meu nu ştie să joace bine.
34. De multe ori nu ştiu de ce mi se întâmplă ceva rău.
35. Dacă vreau să iau note bune la şcoală, acest lucru depinde de mine.
36. Dacă profesorul nu mă place, probabil nu voi avea mulţi prieteni în
acea clasă.
37. Când mi se întâmplă lucruri bune, de cele mai multe ori mi se pare că
nu există nici un motiv ca ele să se manifeste.
38. Dacă iau note proaste este numai vina mea.
39. Dacă vreau ca şi colegii mei să mă considere o persoană importantă,
trebuie să fiu prieten cu copiii cei mai cunoscuţi.
40. Când nu câştig la un joc în aer liber, de cele mai multe ori nu îmi pot
explica de ce.
41. Pot decide destul de bine asupra a ceea ce se va întâmpla în viaţa mea.
42. Dacă nu aş avea o învăţătoare sau profesori buni, nu m-aş descurca la
şcoală.
43. De multe ori mi se pare că nu există nici un motiv pentru care cineva
să mă placă.
44. Dacă încerc să prind o minge şi o pierd, de obicei acest lucru se
întâmplă fiindcă nu am încercat suficient de mult.
45. Ca să obţin ceea ce vreau, trebuie să mulţumesc persoanele
responsabile de acel lucru.
46. Când nu mă descurc la şcoală, nu pot să explic de ce.
47. Dacă cineva este prietenul meu consider că asta se datorează felului în
care îl tratez.
48. Când pierd la un joc în aer liber, adversarul a fost probabil mult mai
bun decât mine.

2
1. Introducere

Debutul cercetării asupra percepţiei controlului îl reprezintă preocupările lui Rotter


(1966, 1975) asupra locusul controlului, definit ca expectanţă privind controlul întăririlor.
Preferinţa noastră pentru un eveniment este determinată de valoarea de întărire a
evenimentului respectiv. în acelaşi timp, realizăm estimări subiective ale şanselor noastre de
a obţine o anumită întărire, deci dezvoltăm expectanţe vizavi de atingerea scopului.
Expectanţele vor depinde de experienţa noastră anterioară cu scopul respectivşi de măsura
în care acesta a fost atins în trecut. Reacţiile noastre la situaţii noi se vor baza pe expectanţe
generalizate, rezultate din trecut. Chiar dacă nu ne-am mai confruntat cu o anumită situaţie,
expectanţele noastre generalizate ne vor ghida comportamentul. Deci comportamentul (B)
depinde de expectanţe (E) şi valoarea de întărire (V): B = E x V. Locusul controlului se poate
întinde pe un continuum al internalităţii - externalităţii. Indivizii cu un locus al controlului intern
percep întăririle şi pedepsele ca rezultat al propriului lor comportament, ei consideră că au
control asupra comportamentului lor. Indivizii cu un locus al controlului extern percep întărirea
şi pedeapsa în afara controlului lor, comportamentul lor este datorat norocului, sorţii, puterii
celorlalţi sau altor condiţii asupra cărora individul nu are control. Aceste cercetări însă, nu
reuşesc să dovedească specificitatea locusului controlului în funcţie de domenii specifice şi
aşadar susţin existenţa unei singure dimensiuni generale.
Această ultimă idee urmează să fie provocată de cercetările din domeniul atribuirilor.
Modelul lui Weiner (1972,1974) susţine că succesul şi eşecul nu pot fi explicate doar pe baza
unei singure dimensiuni. Astfel, el adaugă locusului cauzalităţii (originea cauzelor cărora
individul atribuie succesul sau eşecul: internalitate vs externalitate) încă. două dimensiuni:
stabilitate (unele atribuiri cauzale se schimbă, altele nu: stabilitate vs instabilitate) şi
cont'rolabilitate (evenimentele sunt sau nu sub controlul nostru: controlabile vs incontrolabile).
Abilitatea este astfel o cauză internă, stabilă şi incontrolabilă; efortul este o cauză internă,
instabilă, controlabilă; dificultatea sarcinii o cauză externă, stabilă, controlabilă, iar norocul o
cauză externă, instabilă, incontrolabilă. Weiner (1972, 1974) afirmă că atribuirile produc atât
reacţii emoţionale privind performanţele viitoare cât şi expectanţă succesului şi" eşecului.
Când cauza apare pe axa internalitate - externalitate, stima de sinepoate fi afectată, de
exemplu atribuirea succesului propriului efort creşte stima de sine. Când cauza apare pe axa
stabilitate—instabilitate sunt afectate expectanţele privind schimbarea lucrurilor.
La fel ca şi Weiner, Abramson, Seligman şi Teasdale (1978) stabilesc trei dimensiuni
ale atribuirilor pe care oamenii le pot face asupra cauzelor diferitelor evenimente pozitive sau
negative cu care ei se confruntă: timp - cauzele pot fi stabile sau instabile; situaţia - cauzele
pot fi globale, deci pot influenţa mai multe arii din viaţa individului sau pot fi specifice, adică
apar doar în situaţia dată; controlul - cauza poate fi internă sau externă. Indivizii care în mod
obişnuit explică evenimentele negative prin cauze globale, stabile şi interne vor manifesta
neajutorare cu o probabilitate mai mare decât cei care nu practică acest stil atribuţional şi prin
urmare sunt mai predispuşi la depresie.

3
Weisz (1983) prezintă un model bidimensional al controlului ce include măsura în care rezultatele sunt asociate cu propriul
nostru comportament (contingenţă percepută) şi măsura în care individul consideră că este competent să realizeze
comportamentul respectiv (competenţă percepută).
Harter (1982) consideră că evaluarea competenţei de către elevi variază în funcţie de deprinderile pe care ei le au în diferite
domenii. Domeniile cele mai importante pentru copii sunt: a) domeniul cognitiv cu accent în special pe activităţile şcolare (îşi face
bine temele, e deştept, e mulţumit de performanţa şcolară), b) domeniul social care vizează relaţiile cu cei de aceeaşi vârstă (are
mulţi prieteni, se împrieteneşte uşor, e un membru important al clasei) şi c) domeniul fizic care implică în special activităţile sportive
şi cele de joacă (se descurcă bine la sport, învaţă repede jocuri noi, preferă să joace în loc să-i privească pe ceilalţi cum joacă).
Scala multidimensională de percepţie a controlului este construită de Connell (1985), pentru a evalua diferite atribuiri
cauzale care pot fi utilizate atât pentru interpretarea experienţelor ce duc la succes, cât şi a celor care conduc la insucces, văzute
nu ca unidimensionale, ci ca un profil al atribuirilor cauzale specifice. Modelul percepţiei controlului propus de Connell (1985)
încorporează trei componente: cauze (interne, necunoscute, puterea celorlalţi), rezultate (succes, eşec) şi specificitatea domeniului
(fizic, social, academic, general). Autorul observă că spre deosebire.de adulţi, copiii nu vor atribui succesul / insuccesul norocului
sau şansei ci mai degrabă vor răspunde că '"nu ştiu cine sau ce poartă responsabilitatea acestora. Astfel, el consideră că ar fi trei
categorii de explicaţii cauzale ale succesului / insuccesului pe care copiii şi adolescenţii le dau: a) ei nu ştiu de ce apar aceste
rezultate (control necunoscut), b) rezultatele li se datorează (control intern) şi c) că rezultatele depind de ceilalţi (controlul celorlalţi).
Această clasificare nu îmbrăţişează dihotomiile internalitate - externalitate; stabilitate -instabilitate, controlabilitate - incontrolabilitate
ci mai degrabă ideea lui Weisz (1983) de asociere a comportamentului cu diferite rezultate (cpntingenţa răspunsului).
Acest instrument permite pentru prima dată evaluarea a ceea ce ştiu, cunosc elevii că ar contribui la succesul / insuccesul
lor (control intern sau control - puterea celorlalţi) şi cât de mult nu îşi pot explica ei sau nu ştiu de ce au reuşit sau de ce nu au
reuşit (control necunoscut). Se pot urmări cum se dezvoltă cele două dimensiuni în timp - tipul controlului (cunoscut, necunoscut) şi
gradul în care elevii apelează la fiecare în parte pentru a-şi explica rezultatele.
De asemenea, Connell (1985) îmbrăţişează ideea lui Harter (1982) cu privire la specificitatea percepţiei competenţelor,
respectiv a controlului în funcţie de domeniu, fiind de acord cu aceleaşi trei domenii: cognitiv, social şi fizic. Acesta propune însă şi
itemi care să măsoare dimensiunea generală, globală a percepţiei controlului. Până la Connell exista o singură scală care măsura
specific expectanţele controlului, doar pentru domeniul academic - scala propusă de Crandall şi colab. (1965). Itemii au fost
construiţi pe baza unor interviuri prealabile cu elevii, asigurându-se astfel respectarea particularităţilor de vârstă.
Connell (1985) propune acest instrument cu scopul de a crea o scală care să îndeplinească calităţile psihometrice şi care să
respecte particularităţile de dezvoltare. Obiectivele specifice urmărite de autor ar fi: a) scala să se bazeze pe modelul teoretic al
percepţiei controlului descris mai sus, b) itemii să fie sensibili atât la influenţele nivelului de dezvoltare, dar şi la influenţele de mediu
care ar putea avea efect asupra modului în care elevii înţeleg cauzele succeselor sau eşecurilor lor. O astfel de scală
multidimensională ar permite o mai bună portretizare a percepţiei controlului pe care elevii o au, testarea unor ipoteze cu privire la
relaţia dintre percepţia controlului şi alte constructe relaţionate cu şinele (competenţe percepute), respectiv comportamentele pe
care elevii le manifestă (motivaţie intrinsecă).
Harter (1982) propune asocierea pozitivă dintre percepţia internă a controlului şi competenţe ridicate în domeniul academic,
elevii fiind motivaţi astfel intrinsec. în schimb, cei orientaţi de motivaţii extrinseci prezintă o corelaţie între percepţia controlului ca
fiind extern şi credinţa că au competenţe scăzute în domeniul şcolar. Harter şi Connell (1984) consideră că în primul rând
cunoaşterea sursei controlului este o condiţie necesară obţinerii unei performanţe şcolare bune şi a motivării intrinseci a elevilor.
Necunoaşterea cauzelor succesului sau eşecului manifestat în clasă inhibă performanţa şi creşte nevoia de focalizare pe surse
externe de feedback. Autorii consideră că există corelaţii negative între percepţia controlului necunoscut şi competenţa percepută,
respectiv orientarea motivaţională intrinsecă.

2. Ce măsoară testul?

Scala Multidimensională de Percepţie a Controlului este un chestionar cu 48 de itemi care provine dintr-o scală mai largă ce
a fost testată pe un eşantion pilot de 227 de copii. Scala cuprinde itemi ce fac referire la trei surse de control: intern, puterea
celorlalţi şi control necunoscut, înglobând fiecare din cele patru domenii: cognitiv (succes şcolar), social (relaţiile cu prietenii), fizic
(activităţi sportive) şi general. Jumătate din itemi descriu succese, jumătate insuccese, fiecare sursă de control fiind reprezentată
de doi itemi care nu sunt niciodată prezentaţi consecutiv, iar domeniile şi tipurile de răspuns sunt ordonate randomizat în conţinutul
scalei. Elevilor li se citesc afirmaţiile, fiind rugaţi să încercuiască răspunsul care li se potriveşte pe o scală de la 1 la 4 (1=fals,
2=puţin adevărat, 3=în cea mai mare parte adevărat, 4=adevărat).
Pentru validitatea de construct, a fost construit un set iniţial de itemi care au fost aplicaţi unui lot de 227 de elevi, 45 dintre
aceştia fiind intervievaţi cu privire la cauzele succeselor şi insucceselor din diferite domenii ale vieţii lor. Scala originală a inclus un
factor „şansă" care nu a demonstrat consistenţă internă adecvată. în plus, interviurile au indicat că şansa este folosită foarte rar de
către copii ca explicaţie a cerinţelor externe, întrucât un număr de itemi care vizau şansa prezentau o bună fidelitate, ei au fost
păstraţi şi astfel a apărut subscala ce măsura controlul necunoscut.
Eşantioanele pentru stabilirea normelor au cuprins peste 1300 de copii, clasele 11l-IX (8-14 ani), din trei state ale Statelor
Unite ale Americii. Mediile şi abaterile standard obţinute de autor, pe un eşantion de 667 copii, clasele lll-IX sunt prezente în tabelul
1.
Pe populaţia românească au fost calculate medii şi abateri standard ale , folosind un eşantion de 303 elevi din clasele a IV-a
şi a X-a. Rezultatele sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabel 1. Medii şi abateri standard (Connell, 1985)
Clasa
a lll-a a IV-a a V-a a Vl-a a Vll-a a Vlll-a a IX-a
m α m α m α m α m α m α m α
Domeniul cognitiv
Necunoscut 2.4 .8 2.3 .7 2.0 .7 2.0 .7 2.0 .5 1.9 .6 1.8 .5
Puterea celorlalţi 2.5 .7 2.1 .7 2.1 .7 2.1 .6 2.1 .6 2.1 .5 2'.1 .6
Intern 3.5 .4 3.6 .4 3.7 .4 3.6 .4 3.6 .4 3.6 .5 3.6 .4
Domeniul social
Necunoscut 2.9 .6 2.7 .7 2.6 .7 2.3 .5 2.4 .6 2.4 .5 2.4 .5
Puterea celorlalţi 2.3 .9 2.2 .7 2.0 7 2.1 .6 1.9 .5 1.9 .5 1.8 .6
4
Intern 3.1 .5 3.2 .6 3.0 .5 3.2 .5 2.9 .4 2.9 .4 3.0 .4
Domeniul fizic
Necunoscut 2.4 .8 2.3 .7 2.1 .7 2.0 .6 2.1 .5 2.1 .6 1.8 .5
Puterea celorlalţi 3.0 .6 2.8 .7 2.6 .6 2.6 .6 2.6 .6 2.5 .6 2.4 .5
Intern 3.4 .5 3.3 .5 3.1 .6 3.3 .5 3.1 .5 2.9 .6 2.8 .6
Domeniul general
Necunoscut 2.8 .6 2.7 .6 2.7 .7 2.5 .6 2.5 .5 2.5 .5 2.4 .6
Puterea celorlalţi 3.1 .6 3.0 .6 3.0 .6 2.8 .6 2.8 .5 2.7 .5 2.6 .6
Intern 2.8 .6 2.8 .6 2.8 .6 2.8 .5 2.7 .5 2.7 .6 2.7 .5

Tabel 2. Medii şi abateri standard obţinute pe populaţia românească


clasa a IV-a (M=205) clasa a X-a (N=97)
m α m α
Domeniul cognitiv
Necunoscut 1.70 .65 1.50 .46
Puterea celorlalţi 2.01 .65 2.13 .60
Intern 3.47 .61 3.42 .57
Domeniul social -
Necunoscut 2.16 .59 2.10 .55
Puterea celorlalţi 2.12 .65 2.06 .56
Intern 2.94 .62 2.91 .52
Domeniul fizic
Necunoscut 1.87 .66 1.59 .52
Puterea celorlalţi 2.43 .64 2.31 .53
Intern 3.12 .67 3.09 .65
Domeniul general
Necunoscut 2.10 .59 2.04 .59
Puterea celorlalţi 2.64 .67 2.35 .61
Intern 271 .61 2.72 .52

După cum se poate observa, valorile obţinute pe cele două populaţii sunt similare. Apar însă mici diferenţe şi anume,
comparativ cu elevii americani, elevii din clasa a IV-a din populaţia românească tind să atribuie mai mult controlului necunoscut
rezultatele din domeniul cognitiv, consideră rezultatele din domeniul social ca fiind datorate mai mult factorilor interni, pentru
domeniul fizic puterea celorlalţi şi controlul intern par să fie mai puternice, iar pentru domeniul general scorul mai mare este
înregistrat pentru controlul exercitat de ceilalţi. Lotul adolescenţilor diferă doar prin faptul că elevii români atribuie mai mult
controlului necunscut rezultatele din domeniul social şi mai puţin controlului intern rezultatele din domeniul fizic.

3. Descrierea itemilor

Fiecare subscală ce măsoară unul din cele patru domenii este compusă din 12 itemi. Analize factoriale separate au fost
realizate asupra celor 12 itemi corespunzători fiecărui domeniu. S-a presupus că sursa de control ar fi factorul organizator cel mai
puternic al itemilor; itemii care vizează aceeaşi sursă de control (intern, puterea celorlalţi, necunoscut), dar rezultate diferite
(succes, insucces) se vor grupa în acelaşi factor mai degrabă decât itemii care măsoară acelaşi rezultat şi surse diferite de control.
Au fost realizate analize factoriale separat pentru eşantionul de elevi din clasele a lll-a - a Vl-a şi pentru eşantionul de elevi din
clasele a Vll-a - a IX-a, dar şi pentru fiecare domeniu în parte. Rezultatele analizelor factoriale susţin ipoteza menţionată mai sus. '
în cazul eşantionului de elevi analizat, clasele a lll-a şi a Vl-a, au fost relevate cele trei surse de control (intern, extern,
necunoscut) pentru fiecare dintre domeniile cognitiv şi social. Pentru domeniul fizic au fost evidenţiate următoarele surse de control:
necunoscut, puterea celorlalţi, intern pentru succese şi intern pentru insuccese. în cazul domeniului general apar diferenţieri mai
complicate între sursele de control şi anume: control necunoscut, puterea celorlalţi pentru succes, puterea celorlalţi pentru
insucces, control intern pentru succes, control intern pentru insucces.
Analiza factorială relevă o structură diferită pentru lotul elevilor din clasele a Vll-a - a IX-a. Dacă pentru domeniul cognitiv
rezultatele sunt similare cu cele obţinute în cazul primului eşantion, pentru domeniul social, au fost evidenţiaţi patru factori: control
necunoscut pentru eşec, puterea celorlalţi, control intern şi auto-derogare, acest din urmă factor incluzând itemi aparţinând tuturor
surselor de control presupuse. Elevii cu scor ridicat la acest factor se văd responsabili pentru eşecurile lor sociale, consideră că şi
profesorii contribuie la neacceptarea lor socială şi că nu înţeleg de ce cineva i-ar plăcea. în cazul domeniului fizic, analiza factorială
identifică cele trei surse de control, iar în domeniul general, aceeaşi cinci factori au fost obţinuţi ca şi în cazul lotului mai sus
menţionat: control necunoscut, puterea celorlalţi pentru succes, puterea celorlalţi pentru insucces, contrat intern pentru succes,
control intern pentru insucces.
Autorul propune următoarea repartizare a itemilor pe subscale.
Subscala domeniului cognitiv cuprinde următorii itemi:
• Control necunoscut: 7, 46, 22, 31.
• Control - puterea celorlalţi: 27, 3, 18, 42.
• Control intern: 11, 35, 38, 14.
Subscala domeniului social cuprinde următorii itemi:
• Controlul necunocut: 43, 19, 28, 4.
• Control - puterea celorlalţi: 39, 15, 36, 12.
• Controlul intern: 47, 23, 8, 32.
Subscala domeniului fizic cuprinde următorii itemi:
5
• Controlul necunocut: 1, 25, 40, 16.
• Control - puterea celorlalţi: 33, 9, 24, 48.
• Controlul intern: 5, 29, 20, 44.
Subscala domeniului general cuprinde următorii itemi:
• Controlul necunocut: 37, 13, 34, 10.
• Control - puterea celorlalţi: 45, 21, 6, 30.
• Controlul intern:17, 41, 2, 26.
Muldoon, Lowry, Prentice şi Trew (2005) realizează un studiu asupra structurii factoriale a Scalei Multidimensionale de
Percepţie a Controlului. Analiza factorială confirmatorie indică faptul că cele trei surse ale controlului sunt evidente pentru domeniul
general şi cel fizic. Rezultatele nu validează structura factorială propusă de Connell ■' (1985) pentru domeniul cognitiv şi cel social.
Atribuirea internă a succesului şi atribuirea internă a insuccesului par să fie doi factori separaţi în cadrul celor două domenii.
Cercetătorii concluzionează că domeniul şi sursa controlului sunt cei mai importanţi factori de organizare a percepţiilor controlului la
copii.
în vederea adaptării instrumentului pe populaţia românească, am efectuat analiza factorială pe un eşantion de 276 de elevi,
179 din clasele a IV-a şi 97 elevi din clasele a X-a. Eşantionul este adecvat pentru executarea analizei factoriale, valoarea lui KMO
fiind de .76, iar coeficienţii anti - imagine înregistrând valori mai mari de .50. Factorii * au fost extraşi prin metoda componentelor
principale, rotire varimax, având cerinţa de a extrage 3 factori. Cei trei factori explică 26,9% din varianta datelor, primii doi factori
având puterea explicativă cea mai ridicată 12,04% (factorul 1), 10,15% (factorul 2), respectiv 4,71% (factorul 3). După rotaţie, primii
doi factori au o putere relativ egală (5,39; 5,06), în timp ce al treilea are o putere redusă (2,46).
Componenţă itemilor în cei trei factori este următoarea:
• Control necunoscut: 1, 7, 10, 13, 16, 19, 22, 25, 28, 31, 34, 37, 40, 43, 46.
• Control intern: 2, 5, 8, 11, 14, 20, 23, 26, 29, 32, 35, 38, 44, 47.
• Control - puterea celorlalţi: 3, 9, 12, 15, 21, 27, 33, 39, 45.
Urmând modelul autorului, au fost efectuate analize factoriale pentru fiecare domeniu, dar rezultatele nu au fost
concludente, nefiind evidenţiate sursele controlului pentru fiecare dintre cele patru domenii, dar se confirmă ipoteza autorilor
conform căreia sursele controlului constituie un criteriu puternic de grupare a itemilor în factori.
Tabelul de mai jos prezintă mediile şi abaterile standard obţinute pe populaţia românească pe cele trei dimensiuni. Spre
deosebire de indicii prezentaţi în Tabelul 2, valorile menţionate în Tabelul 3 reprezintă mediile valorilor sume ale itemilor, fără ca
acestea să fie împărţite la numărul de itemi.
Tabel 3. Medii şi abateri standard pentru dimensiunile sursei controlului
N m a.s.
Control intern 276 43,61 7,24
Control - puterea celorlalţi 275 20,96 4,84
Control necunoscut 276 28,25 7,69
N=numărul de subiecţi, m=media, a.s.= abatere standard

4. Administrare şi cotare Administrarea


Administrarea chestionarului se poate face atât colectiv cât şi individual. Pentru administrarea colectivă la copii se
recomandă citirea de către evaluator atât a instructajului de lucru, cât şi a itemilor. Se citeşte fiecare afirmaţie, elevii fiind instruiţi să
aleagă o variantă de "ăspuns din cele patru oferite.

Cotarea
Se adună scorurile oferite de subiect fiecărui item pe scala Likert de 4 puncte, unde 1 = fals, 2 = puţin adevărat, 3 = în cea
mai mare parte adevărat, 4 = adevărat. Cu cât scorul este mai ridicat, cu atât elevul atribuie succesul / insuccesul sursei de control
pe care subscala o măsoară. Se pot calcula şi scoruri separate pentru fiecare domeniu aşa cum sugerează autorul, deşi cercetarea
pe populaţia românească susţine doar gruparea itemilor pe cele trei surse de control, nu şi pe domenii.

5. Fidelitatea testului Consistenţa internă


Valorile « Cronbach obţinute de autor pentru nouă itemi din subscalele de doisprezece itemi au fost mai mari decât 0,6 cu
valori cuprinse între 0,63-0,70 pentru eşantionul.format din clasele a lll-a - a Vl-a. Pentru eşantionul format din clasele a Vll-a - a IX-
a, valorile lui >x Cronbach au fost mai scăzute, fidelitatea estimată pentru 8 itemi din 12 fiind mai mare decât 0,55 şi având valori
cuprinse între 0,55-0,67.
Pe eşantionul românesc, se obţine un oc Cronbach = 0,82 pentru întreaga scală. Valoarea coeficienţilor x Cronbach pentru
subscala control necunoscut şi control intern este de 0,80 şi de 0,62 pentru subscala Control - puterea celorlalţi (N=276).
Test- retest
Coeficienţii de corelaţie test-retest pentru 129 copii la un interval de 9 luni au valori cuprinse între 0,30-0,48 cu o medie
semnificativă de 0,34, p<0,01 pentru subscalele ce măsoară sursele controlului în cadrul celor patru domenii; un al doilea grup de
188 de copii retestat la un interval de 17 luni prezintă coeficienţi de corelaţie test- retest cu valori cuprinse între 0,25-0,50 cu o
medie semnificativă de 0,32 la p<0,01.
Pentru eşantionul românesc, retestarea s-a realizat la 3 luni, fiind cuprinşi în studiu 116 elevi clasele a IV-a şi a X-a. Pentru
subscala control necunoscut se obţine un coeficient de corelaţie r=.50, p<0,01 între scorurile obţinute la testare şi scorurile obţinute
la retestare. Pentru controlul intern, rezultatele relevă de asemenea corelaţii semnificative r=.54, p<0,01. Semnificativ statistic este
şi coeficientul de corelaţie test -retest obţinut pentru subscala control - puterea celorlalţi r=.45, p<0,01.
Valorile obţinute ale coeficienţilor susţin o fidelitate adecvată a scalei.

6. Validitatea testului Validitatea convergentă

6
Dimensiunea control intern pentru succes s-a dovedit a fi predictorul cel mai bun pentru rezultatele obţinute de elevi la
testele standardizate de cunoştinţe. Un alt criteriu folosit de. autor a fost reprezentat de evaluările elevilor făcute de profesori pentru
domeniul cognitiv. Profesorii au fost rugaţi să aprecieze competenţele cognitive ale elevilor folosind instrumentul dezvoltat de
Harter (1982). Se obţin corelaţii semnificative între evaluările profesorilor şi controlul necunoscut pentru domeniul cognitiv, dar
valorile coeficienţilor sunt scăzute. în cazul fetelor se obţin de asemenea corelaţii semnificative, dar scăzute între evaluările
realizate de profesori şi controlul intern: S-au realizat corelaţii între Scala Multidimensională de Percepţie a Controlului şi Scala de
Percepţie a Competenţelor pentru Domeniul Cognitiv (Harter, 1982). Cele trei surse ale controlului - intern, puterea celorlalţi şi în
special controlul necunoscut sunt relaţionate cu orientarea motivaţională intrinsecă vs extrinsecă a elevilor.
în domeniul social, cele cinci variabile ale controlului perceput (trei surse de control şi două tipuri de rezultate) au fost
relaţionate cu "acceptarea din partea colegilor" din scala lui Harter (1982). Acceptarea colegilor vizează gradul în care elevii se
percep ca fiind populari şi foarte plăcuţi de către colegii de clasă. Se obţin corelaţii semnificative inverse între "acceptarea din
partea colegilor" şi controlul exercitat de puterea celorlalţi. Controlul intern corelează însă pozitiv cu subscala instrumentului propus
de Harter. De asemenea puterea celorlalţi pare să fie singura dimensiune a controlului care corelează semnificativ (negativ) cu
acceptarea din partea elevilor, atunci când elevii sunt evaluaţi de profesori. Elevii care consideră că acceptarea lor de către colegi
este influenţată de alţii sunt percepuţi de către profesori ca fiind mai puţin populari. Acelaşi factor - puterea celorlalţi se asociază
semnificativ cu rezultatele unui test sociometric.
în domeniul fizic, evaluarea proprie a competenţei fizice a fost mai puternic relaţionată cu internalitatea relativă a succesului.
Copiii care văd că propriile lor eforturi determină succesul în activităţile fizice tind să se perceapă pe sine dar să fie şi evaluaţi de
profesori ca fiind mai competenţi în activităţile sportive. în cazul elevilor din clasele a Vll-a - a IX-a, controlul necunoscut corelează
semnificativ, dar negativ cu evaluarea ca fiind competenţi în activităţile din domeniul fizic. Pentru eşantionul compus din toţi elevii,
evaluările profesorilor de sport cu privire la competenţele fizice ale elevilor corelează negativ semnificativ cu dimensiunea puterea
celorlalţi.
Un eşantion de 205 de elevi români clasele a IV-a şi a X-a (133 elevi clasele a IV-a şi 72 elevi clasele a X-a) au completat
atât Scala Multidimensională de Percepţie a Controlului cât şi Chestionarul de Stil Atribuţional pentru Copii şi Adolescenţi. Se obţin
următoarele corelaţii între subscalele celor două instrumente:
Subscala control necunoscut corelează semnificativ cu scorul obţinut la globalitatea evenimentelor negative r=.23, p<0,01, precum
şi cu scorul compozit negativ r=.18, p<0,01. Percepţia controlului ca aparţinând unor surse necunoscute pare să fie asociat atât cu
atribuiri globale ale insucceselor cât şi cu un stil atribuţional disfuncţional pentru evenimente negative (intern, global şi stabil).
Subscala control intern corelează semnificativ cu subscala de internalitate pentru evenimente negative r=.15, p<0,05. Este evidentă
asocierea dintre dimensiunea internă a controlului şi dimensiunea internă a atribuirii evenimentelor negative. Subscala control -
puterea celorlalţi corelează tot cu subscala globalitatea evenimentelor negative r=.17, p<0,01. Similar controlului necunoscut,
puterea celorlalţi se relaţionează pozitiv cu dimensiunea globalitate a atribuirii .evenimentelor negative.
Scorul total la Scala multidimensională de percepţie a controlului corelează de asemenea cu atribuirea globală a evenimentelor
negative r=.21, p<0,01, dar şi cu scorul compozit negativ r=.20, p<0,01. Un număr de 129 de elevi din clasa a IV-a au completat
alături de Scala Multidimensională de Percepţie a Controlului şi Scala de Control Intern-Extern (Nowicki - Strickland, 1973) pentru
copii - forma scurtă pentru clasele a lll-a şi a Vl-a. Aceasta din urmă însumează un scor total exprimând externalitatea locusului de
controlul, se obţin corelaţii semnificative cu subscala control necunoscut a Scalei multidimensionale de percepţie a controlului:
r=.17, p<0,05.

Validitatea discriminativă
Nu. a fost găsită o relaţie semnificativă intre cele cinci variabile de control din domeniul cognitiv şi valoarea coeficientului de
inteligenţă măsurat prin testele de inteligenţă.
7. Etalonarea testului
Pentru, populaţia românească, a fost întocmit un etalon, împărţirea fiind făcută în cinci clase normalizate. Eşantionul folosit
pentru etalonare cuprinde 276 de elevi, 179 clasele a IV-a şi 97 elevi clasele a X-a. Scorurile ridicate denotă sursa de control pe
care elevul o foloseşte în explicare succeselor/ insucceselor înregistrate.

7
8
Control necunoscut Control intern Control - puterea
celorlalţi
Foarte scăzut 15-18 14-31 9-14
Scăzut 19-24 32-40 15-18
Mediu 25-31 41-48 19-23
Ridicat 32-40 49-54 23-28
Foarte ridicat 41-60 55-56 29-36

Bibliografie
Abramson, L.Y., Seligman, M.E.P. şi Teasdale, J.D. (1978). Learned helplessness in Humans: Critique
and reformulation. Journal of Abnormal Psychology, 87, 49-74. Connell, J.P. (1985). A new multidimensional measure of children's
perceptions of control, Child
Development, 56, 1018-1041 ' Crandall, V:G., Katkovsky, W., & Crandall, V. J. (1965). Children's beliefs in their control of reinforcements
in intellectual academic achievement situations. Child Development, 36, 91- 109. Harter, S. (1982). The perceived competence scale for
children. Child Development, 53 87-97. Harter, S., şi Connell, J. P. (1984). A model of the relationships among children's academic achievement
and their self-perceptions of competence, control, and motivational orientation. In J. Nicholls
(Ed.), The development of achievement motivation (pp. 219-250). Greenwich, GT: JAI. Muldoon, O.T., Lowry, R.G., Prentice, G. şi Trew, K.
(2005). Thefactor structure of the multidimensional
measure of children's perceptions of control. Personality & Individual Differences, 38 (3), 647-
657.
Nowicki, S. şi Strickland, B. (1973). A locus of control Scale for children. Journal of consulting and
clinical Psychology, 40, 148-155. Rotter, J.B. (1966). Generalized axpectancies for internal versus external control of reinforcement.
Psychological Monographs, 80 (1), 609. Rotter, J.B. (1975). Some problems and misconceptions related to the construct of internal versus
external control of reinforrcement. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 43, 56-67. Seligman, M.P. et. al. (1984). Attributional style
and depressive symptoms among children. Journal of
Abmormal Psychology, 93, 235-238. Weiner, B. (1972). Theories of motivation: From mechanism to cognition. Chicago: Rand McNally.
Weiner, B. (1974). Achievement motivation and attribution theory. Morriston, N.J: General Learning
Press.
Weisz, J. R. (1983). Can I control it? The pursuit of veridical answers across the life span. In P. B. Baltes & O. G. Brim, Jr. (Eds.), Life span development
and behavior (pp. 233—300). New York: Academic Press.'

S-ar putea să vă placă și