REFERAT LA

“ELEMENTE DE CONSILIERE PSIHOSOCIALA, INDIVIDUALA SI DE GRUP”

CONSILIEREA IN ASISTENTA SOCIALA

Delimitari conceptuale
Consilierea provine din englezescul ghiden - apare in S.U.A. in preajma sec. XX ca
domeniu psihoterapeutic cu o orientare pregnant educationala. In S.U.A. in 1947 este un
domeniu bine conturat, unde se constituie un departament al consilierei pedagogice A.B.A.
Termenul de consiliere descrie relatia inter-umana de comunicare si ajutor dintre o
persoana specializata - consilierul si persoana sau grupul care solicita asistenta de specialitate
(client/consiliat/subiect).
Relatia dintre consilier si persoana consiliata este una de alianta, de participare si
colaborare reciproca, ceea ce face posibila exprimarea ideilor, a sentimentelor, a propriilor valori
si convingeri.
Asociatia britanica pentru consiliere fondata in 1977, defineste consilierea ca fiind
utilizarea priceputa a relatiei interpersonala pentru a facilita autocunoasterea, dezvoltarea,
maturizarea resurselor personale.
Consilierea este un mijloc de autocunoastere, de dezvoltare a personalitatii, este dupa
multi autori o experienta de comunicare si cautare, o modalitate de optimizare a relatiilor
interpersonale, de rezolvare a unor crize existentiale sau de invatare a unor modele
comportamentale (ascultarea activa, comportament asertiv, stabilirea unor scopuri, luarea
decizilor, rezolvarea de probleme, de conflicte, etc.)
Caracteristici:
- preocuparea pentru preventia problemelor ce pot impiedica dezvoltarea si
functionalitatea normala a persoanei;
- strategia de preventie consta in identificarea situatiilor si problemelor de risc si
actiunea acestora inainte de declansarea unor crize personale.

1
 Aspecte esentiale ale consilierii sunt:
- confidentialitatea
- sinceritatea
- respectul reciproc.
In lipsa acestora consilierea nu-si are sensul.

Tipuri de consiliere
Literatura de specialitate identifica mai multe tipuri de consiliere (Adriana Baban, 2001):
a) Consiliere informationala - este un tip de consiliere prin care se ofera informatii pe
teme sau domenii specifice. In cazul in care aceste informatii sunt furnizate cu ajutorul
tehnologiei informaticii, se discuta despre consiliere online / computerizata / asistata de
calculator.
b) Consiliere educationala (pedagogica), educational ghidens - consta intr-un ansamblu
de actiuni pedagogice ce vin in sprijinul adolescentilor, parintilor, profesorilor, centrata pe
preventie explicand motivele (cauzele delincventelor, abaterilor comportamentale, motivelor
deficientilor relationale, ofera repere pentru sanatatea mentala, psiho-emotionala, sociala, fizica,
spirituala a copiilor si a adolescentilor.
c) Consiliere de dezvoltare personala - forma de consiliere psihologica (este abordata si
de consilierea educationala) centrata pe dezoltare, maturizare, adaptare, contribuie la formarea
si dezvoltarea unor atitudini si abilitati care sa permita persoanei o functionalitate normala din
punct de vedere psiho-social.
d) Consiliere suportiva - forma de consiliere psihologica, ofera suport emotional,
apreciativ si material.
e) Consilierea de criza, ofera asistenta psihologica persoanelor aflate in dificultate
(delir suicidar, decesul, abandonul, divortul parintilor, etc.) este un tip urgent de consiliere, de
scurta durata si isi propune nu doar alinarea suferintelor, ci si prevenirea consecintelor
negative din punct de vedere medical, psihologic si social. In caz de necesitate aceasta apeleaza
si la tratament medicamentos, la ajutorul persoanelor apropiate si la institutiile de asistenta
sociala.

2
 f) Consilierea vocationala (carierei) este activitatea care ii ajuta pe elevi sa-si cunoasca
competentele, resursele de care dispun in vederea alegerii unor profesii. Este un proces de
compatibilizare intre resursele personale si cele soci-educationale.
g) Consiliere maritala - forma de asistenta psihologica acordata familiei, implica
ajutoararea partenerilor in a face fata mai eficient problemelor de cuplu.
h) Consilierea pastorala - din perspectiva religioasa poate fi vazuta ca un proces de stare
spirituala realizata de preot in parohia sa. Vizeaza acordarea de asistenta, suport persoanelor
descurajate, insista pe dezvoltarea tolerantei in relatiile cu semenii, pe intelegerea propriului
comportament si al celorlalti, potrivit legii crestine.

TERAPIA IN FAMILIE

“Educaţia, dimensiunea etică, morală a

comportamentului şi a dorinţelor şi alegerilor
noastre sunt singurele mijloace prin care ne
putem creşte copiii în mod sănătos şi
armonios“, arată prof.dr. Hanibal Dumitraşcu,
intr-un articol de Toni Dumitru, pentru
Evenimentul zilei din 09.03.2008

Familia este un sistem multigenerational complex, o unitate sociala si emotionala in care

legaturile dintre membri sunt legaturi foarte puternice, permanente, indestructibile. In orice
moment al existentei suntem parte componenta a unei familii, stabilind relatii si tranzactii cu
ceilalti membri : fiu/fiica, frate/sora, nepot/nepoata. Fara sa vrem si fara sa stim aceste modele si
legaturile de familie ne orienteaza, ne coordoneaza si ne structureaza comportamentul, atitudinile
si convingerile.

Terapia de familie ar putea fi definita ca fiind orice interventie centrata pe familie, nu

doar pe individ, si care are drept obiectiv schimbarea pattern-urilor de interactiune dintre
membri.

3
 Comportamentul unui individ in familie capata sens doar in contextul si in corelatie cu
comportamentele celorlalti membrii ai sistemului din care face parte. Iata de ce terapia de
familie sistemica este o abordare completa si complexa a intregului sistem familial si isi
propune sa depaseasca limitele impuse de abordarile psihoterapeutice individuale, prin
studierea interactiunilor dintre membri, a pattern-urilor de comunicare si relationare dintre
acestia, implicind toata familia in demersul terapeutic.

Familia este studiata de multe discipline: sociologia, psihologia, sanatatea publica,

pedagogia, asistenta sociala, religia etc. In prezent functionalitatea familiei scade. Divorturile,
perioadele complicate de tranzitie, situatia socio-economica existenta, lipsa bunurilor sociale
deterioreaza familia.
Cei mai bulversati de aceasta stare de fapt sunt adolescentii, atat din familiile bogate dar si
cei din familiile sarace. Parintii cu bani cred ca e suficient sa le ofere copiilor lor bani, obiecte si
relatii dar ii lipsesc de ceva capital: afectiunea si timpul petrecut impreuna cu copilul. In loc sa le
ofere o educatie sanatoasa, bazata pe valori, ei nu fac decat sa le deschida calea catre confuzie si
catre solutii disperate (acces la droguri etc.). Multi dintre ei isi revarsa ura si durerea asupra
parintilor, neputinciosi ca si ei. Adolescentii si copiii care provin din familii sarace ii invidiaza
pe ceilalti si le privesc luxul ca pe ceva ce ei nu vor avea niciodata. Uneori cred ca din cauza
acestora nu vor putea sa-si realizeze visele (de a face studii, de a avea un serviciu bun). In ceea
ce priveste metodele pedagogice s-au elaborat curicule speciale pe meserii si interese, aplicate la
orele scolare, la sediul asistentei sociale sau in familii.

Argumente în favoarea utilizarii terapiei de familiei

Diferitele tipuri de experiente negative sau evenimente traumatice îsi pot lasa amprenta
nu doar asupra destinului individual, ci si asupra celui familial. Se poate vorbi despre o relatia
stransa intre individ si grupul familial, aspect ce contribuie la imbogatirea inconstientului
colectiv si la construirea mostenirii psihologice pentru descendenti.

4
 Evenimentele traumatice si simptomatologia aferenta acestora pot avea un impact
profund prin maniera in care un supravietuitor / individ relateaza ( sau nu ) experientele
personale celor din jurul sau.
Daca ar fi sa privim prin prisma reactiilor psihoemotionale ale unui individ confruntat cu
un eveniment traumatic putem întelege de ce conduita acestuia face dificila mentinerea la un
nivel optim a relatiilor interpersonale. Aceste modele de comportament se rasfrang initial asupra
familiei.

Noutatea abordarii si avantajele terapiei de familie

Consilierii de familie sunt o specie curioasa si distincta printre profesionistii din
domeniul sanatatii mintale. Ei au spart un numar de tabuuri profesionale, in special in ceea ce
priveste secretul si au practicat deschiderea, observarea directa a terapiei, si-au oferit unul altuia
supervizare pe viu, impartasiri ale experientei si au tratat oamenii mai degraba ca persoane, decat
ca pacienti.

In munca de asistenta sociala, o abordare sistemica se poate muta de pe o pozitie rigida

de a vedea oamenii si problemele, catre una in care incearca sa evalueze si sa explice prin
intelegerea contextului (circumstante si relatii în care problemele apar).

Abordarea sistemica priveste tulburarile sau dificultatile unui membru al familiei ca

fiind determinat si mentinut de tipurile de relatii si tranzactii pe care la stabileste cu ceilalti
membri.

Aceasta nu inseamna ca este neglijata simptomatologia individuala sau comportamentul-

problema al unui membru – ceea ce a adus de fapt familia la terapie – dar ele sunt privite in
contextul interactiunilor cu ceilalti, iar grupul este perceput ca un intreg.

Afirmatia ca, modificand o familie schimbam viata fiecaruia dintre membri, este foarte
importanta si trebuie elaborata. Terapia familiala nu are de-a face numai cu schimbarea
pacientului individual in context. Terapia familiala determina modificari asupra intregii
familii; in acest fel, beneficiile pot fi de lunga durata pentru ca fiecare membru al familiei este
schimbat si continua sa exercite asupra celorlalti influente sincronice.

5
 Aproape orice trauma poate fi tratata de terapia individuala, cat si de cea familiala. Dar
anumite probleme sunt in special potrivite pentru terapia familiala. Printre acestea sunt
problemele cu copiii (care, indiferent de ceea ce se intampla in timpul terapiei trebuie sa se
intoarca acasa sub influenta parintilor), problemele conjugale sau dificultati ale relatiilor
intime, certurile familiale si alte simptome care se dezvolta in individ in timpul unei tranzitii
familiale majore (dislocarea si relocarea din teatrul de operatii si modificari consecutive ale
acestei situatii).
Terapia de familie a permis pentru prima data ca familia sa detina o voce cumulata,
sistemica si fiecare membru sa aiba o poveste personala pe parcursul evolutiei vietii de familie.
Astfel, la inceputuri, familia a fost abordata din punctul de vedere al teoriei sistemelor si al
modelului cibernetic fiind guvernata de propriile reguli si homeostazie.
Conceptul de circularitate a accentuat importanta interdependentelor relationale in
familie si a determinat aparitia tehnicii de intervievare prin intrebari circulare care ofereau o
imagine completa si imbogatita a problemelor familiale.
O alta situatie recunoscuta ca mentinand problemele intr-o familie sunt triadele si
triunghiularizarile conform carora in conditiile in care conflictul intre doua persoane
escaladeaza dincolo de un punct critic, o a treia persoana intervine pentru a stabili echilibrul.
Terapia de familie provoaca schimbarea acestui ciclu homeostatic modificand pattern-ul de
relatie intre membrii familiei. Sunt depasite dublele legaturi (G. Bateson) si este analizata
metacomunicarea.
Recunoscand importanta si succesiunea etapelor in ciclul vietii de familie, intr-o sedinta
terapeutica se identifica punctele tranzitorii critice care conduc la schimbarea dinamicii
emotionale, a credintelor cat si a structurii familiale.
Curentul strategic al terapiei de familie presupune realizarea unui plan pe baza unei
probleme formulate, interventia, feedback-ul si ajustarea, trasand sarcini directe si
paradoxale familiilor.
Pentru prima data terapia de familie permite prezenta coterapeutului sau echipei de
reflectie, care ofera un punct de vedere asupra problemelor din pozitia de observator. In loc sa
se consulte, in secret, cu alti colegi sau cu echipa de supervizare, terapeutul poarta o discutie
cu echipa sa, in mod deschis, in fata familiei, impartasindu-si gandurile si ingrijorarile in
legatura cu situatia lor.

6
 Terapia narativa adauga perspectiva imbogatirii cu noi experiente, dezvoltarea a noi
perspective si alternative in raport cu povestirile “ saturate “ despre posibilitatile si problemele
familiei. Mai mult decat atat , conceptul de externalizare permite separarea problemei de
persoana oferind clientilor posibilitatea de a-si rezolva problema sau de a vorbi despre ea ca
fiind o entitate din afara persoanei sau a familiei.

DESCRIEREA ACTIVITATILOR IN CONSILIEREA FAMILIILOR DE RISC

De multe ori disfunctiile din interiorul familiei (respectiv din interiorul diadei maritale) se
traduc prin simptome la nivelul ”verigii slabe”, persoana cea mai apropiata sau cea mai
vulnerabila fiind copilul.

 Consilierea parintilor in vederea intelegerii nevoilor reale ale copiilor;

 Consilierea parintilor in vederea intaririi capacitatii lor de a depasi momentele de criza;

 Consilierea parintilor in vederea imbunatatirii relatiei parinte-copil;

 Consilierea parintilor pentru dobandirea sau dezvoltarea capacitatii individuale si

familiale de a-si indeplini responsabilitatile legate de ingrijirea, securitatea si educatia copilului;

 Consilierea copiilor si familiilor aflate in evidenta altor servicii ale Directiei Generale, la
solicitarea acestor servicii;

 Consilierea parintilor decazuti din drepturile parintesti si a celor carora le-a fost limitat
exercitiul drepturilor parintesti in vederea redobandirii drepturilor parintesti;

 Consilierea copiilor in vederea optimizarii personale, remiterii problemelor emotionale,

cognitive si de comportament, avand in vedere factorii implicati, scoala – familia – comunitatea;

 Oferirea de recomandari familiei copilului privind modul de lucru cu copilul si nevoile

specifice ale acestuia;

 Realizarea unor programe de sprijin si educatie parentală pentru formarea si dezvoltarea

abilitatilor parentale;

 Organizarea unor grupuri de sprijin pentru parinti/familii substitutive;

7
 Optimizarea si dezvoltarea personala a copiilor, parintilor si altor persoane semnificative
pentru acestia prin intermediul consilierii/terapiei individuale si de grup;

 Informarea gravidelor si mamelor copiilor nou-nascuti cu risc de abandon, cu privire la

resursele existente la nivelul comunitatii;

 Consiliere si sprijin a femeii gravide predispuse sa-si abandoneze copilul;

 Informarea mamei si familiei cu privire la consecintele parasirii copilului si cu privire la

procedurile legale care trebuie urmate in acest sens;

 Consilierea mamei copilului fara identitate cu privire la demersurile pe care trebuie sa le

faca in vederea stabilirii identitatii copilului;

 Informarea parintilor si rudelor copiilor cu risc de abandon, asupra legislatiei specifice;

 Prevenirea abandonului copilului in spitale si maternitati;

 Ocrotirea copilului parasit in maternitati/spitale printr-o masura de protectie speciala,

prioritar fiind plasamentul la rude, urmat de plasamentul familial si plasamentul la asistent
maternal profesionist;

 Evaluarea psiho-sociala a copilului si familiei sale la solicitarea instantei de judecata.

Beneficiari serviciilor de consiliere familială pot fi:

1. Parinti, familii extinse, familii substitutive care:

- necesită competente/deprinderi de ingrijire a copiilor adaptate particularitatilor de varsta si de

dezvoltare ale acestora;

- constata existenta/aparitia unor probleme la nivelul familiei care afectează dezvoltarea

normala/armonioasa a copilului sau favorizeaza manifestarea unor comportamente ale copiilor ce
pun in pericol integrarea lor familiala, sociala, scolara, profesionala.

2. Viitorii parinti care doresc sa se informeze inainte de nasterea copiilor.

8
3. Copiilor care au probleme de dezvoltare si/sau dificultati de integrare in familie, scoala sau in
colectivitatea in care traiesc.

Genograma este un instrument util de adunare a informatiilor preliminare necesare in

evaluarea familiilor aflate intr-un proces de terapie si care ajuta la explorarea organizarii si
functionarii familiei, conturind o imagine de ansamblu, dar si in profunzime, a fenomenelor
psiho-sociale care se desfasoara in interiorul sistemului. Ea reprezinta o configurare schematica
a legaturilor de familie si relatiilor dintre membri, construita pe baza arborelui genealogic
extins pe 2-4 generatii si care ofera o imagine asupra structurii, dezvoltarii, dinamicii familiei,
ceea ce permite intelegerea problemelor dintr-o perspectiva istorica. (McGoldrick 1985)

Genograma permite vizualizarea acestor tipuri de relatii, conexiuni, interactiuni

interpersonale, asigurind o clarificare a proceselor emotionale, dar mai ales ajuta terapia sa
progreseze prin identificarea si analiza unor fenomene psiho-sociale din interiorul familiei, cum
ar fi : diade, triunghiuri, aliante, coalitii, triangulatii.

Dinamica familiei poate fi studiata prin focus-genograma care aprofundeaza teme cum
ar fi : tipurile de relatii dintre membri si climatul afectiv din familie, legaturile de atasament,
aliante si coalitii in interiorul sistemului, roluri si modele culturale perpetuate in familie din
generatie in generatie, sau alte teme specifice in functie de particularitatile fiecarui caz.
(DeMaria 1999).

CONCLUZII
La începutul romanului Anna Karenina, Tolstoi scria: “Toate familiile fericite se
aseamana una cu alta. Fiecare familie nefericita este nefericita in felul ei”. Fiecare familie
nefericita o fi într-adevar nefericita in felul ei, dar toate familiile nefericite se impiedica de
aceleasi incercari familiare vietii de familie. Nu e nici un secret care sunt aceste incercari: a
invata sa traiasca împreuna, sa se descurce cu rudele mai dificile, a-i urmari pe copii, a se
descurca cu adolescenta lor, dar ceea ce toti realizeaza este ca, exista un numar relativ mic de
dinamici de sistem care o data intelese lumineaza aceste incercari si imputerniceste familiile sa
depaseasca cu succes dilemele predictibile ale vietii. Ca orice vindecatori, terapeutii de familie se

9
ocupa si cu cazuri bizare si neobisnuite, dar majoritatea muncii lor se desfasoara cu fiinte umane
normale care invata lectiile dureroase ale vietii.

STUDIU DE CAZ

1.Istoricul cazului
Mihaela G, 40 de ani , e casatorita de 9 ani cu Bogdan , 39 de ani , cu care are o fetita de
8 ani . Solicita consiliere, pentru ca este dezorientata , nu-si da seama unde greseste intrucat este
la a doua casatorie si realizeaza ca lucrurile merg la fel de prost ca si in cea anterioara .

Nu se gandeste la ea , dar e speriata ca simte ca e afectat copilul si trebuie sa faca ceva

spre binele lui . De fapt ea vrea consiliere mai mult pentru copil , pentru ca cel mai mult o
deranjeaza faptul ca fetita e agitata , nu doarme , nu mananca, slabeste pe zi ce trece , nu e atenta
la scoala si are rezultate slabe . Nu intelege de ce nu are noroc in casnicie , intrucat provine
dintr-o familie in care nu au fost relatii conflictuale , iar ea a fost eleva si studenta ,, model “,
disciplinata, facand eforturi constante pentru obtinerea unor rezultate foarte bune la invatatura si
pentru a oferi o imagine pozitiva sinelui . Despre parintii ei are numai cuvinte de lauda , acasa ea
se simtea elementul central al familiei , de aceea sufera acum cand ii vede tot mai rar (si-atunci
merge singura , pentru ca sotul se inchide in camera lui , cere sa nu-l deranjeze nimeni si
lucreaza pana tarziu ). Cu primul sot fusese colega de facultate . Se casatorisera in ultimul an ,
dar in anul urmator el primise o bursa de cercetare in Franta . N-a putut sa-l urmeze pentru ca ea
obtinuse un post bun in tara si credea ca un an trece repede si nu are rost sa-si piarda serviciul .
Dar la intoarcerea in tara , el devine de nerecunoscut , relatiile dintre ei devin tensionate , incepe
sa-i vorbeasca urat , nu-l mai intereseaza decat profesia . In 94 el o anunta ca realizarea
profesionala e prioritatea „0” in viata lui si a gasit pe cineva care poate sa-l ajute sa-si atinga
scopul . Ii cere sa divorteze , moment in care ea face o criza , avorteaza copilul , (fara sa-i spuna
ca-i insarcinata) si-si jura ca n-o sa-i mai trebuiasca nici un barbat. Peste 3 ani se casatoreste insa
cu seful ei , pe care nu-l iubeste , dar e impresionata de ,,cat e de destept “ si e convinsa ca macar
va avea un sprijin in profesie . El provine dintr-o familie rece , critica , tatal lui fost colonel la
armata , are comportament dominator , dur in raport cu ceilalti membri ai familiei , in timp ce
mama lui e descrisa ca o fire slaba , tacuta si supusa sotului . Nu s-a simtit niciodata bine la socri,

10
pentru ca se simte dominata , pusa in inferioritate , desi si ea are o facultate si un serviciu bun.
Parintii lui Bogdan nu accepta faptul ca fiul lor sta cu Mihaela intr-un apartament , cand
ei au atata spatiu in vila . Ei l-au convins sa dea fata la scoala de la Romana , si se amesteca in
casnicia lor ori de cate ori se iveste o problema . Bogdan mai fusese casatorit, iar din prima
casatorie avea un copil de 12 ani , din cauza caruia primea reprosuri de la parinti ca nu a fost in
stare sa-si castige copilul , lasandu-l fostei sotii care nu se ocupa de el asa cum ar fi dorit ei
( din relatarile Mihaelei - se despartise din cauza parintilor lui , cu care locuiau ) . Spera ca
relatia lor sa mearga , pentru ca Bogdan se muta in apartamentul ei , unde parintii lui veneau doar
in vizita . Nu se obisnuieste cu gandul ca Bogdan merge des sa-si viziteze copilul si-l aduce in
casa ori de cate ori se iveste ocazia . Face tratament sa ramana gravida , fiind convinsa ca
facandu-i un copil , Bogdan va sta mai mult pe acasa . Dar s-a inselat , pentru ca acesta in afara
de serviciu nu se ocupa de nimic , acasa sta in camera lui si spune sa nu-l deranjeze nimeni ca are
de lucru, copilului nu-i acorda nici o atentie, daca vrea sa vorbeasca cu el tipa sa nu-l deranjeze .
Daca ea ii face observatie , izbucneste imediat conflictul . De aceea ii pare rau ca a ales solutia
asta , pentru ca e convinsa ca fata e afectata de relatia lor si-ar face orice sa –i fie bine copilului,
dar nu stie cum si simte ca nu mai are nici resursele psihice necesare . Pentru ca scoala e departe,
familia plateste o pensionara, fosta invatatoare, care sa o duca si sa o aduca de la scoala ( familia
locuieste in Berceni dar tatal tine mortis sa o aduca la scoala la Romana , pe motiv ca aici e o
scoala mai buna ) , dar rezultatele nu sunt pe masura efortului . Ar putea sa stea la mama ei , care
locuieste la o statie de scoala , dar el nu a acceptat-o niciodata pe mama ei sa aiba
grija de fetita . La prima sedinta vine cu fetita , dar la cea de a doua reuseste sa-l aduca si pe sot ,
motivandu-i ca pentru binele copilului lor e important sa mearga impreuna la un psiholog .

2.Evaluarea problemei

Pentru a evalua problemele familiei ( relatia disfunctionala a familiei , dificultati de

relationare si problema copilului – agitatia , lipsa poftei de mancare, neatentia la scoala
determinata de disfunctiile familiei) – am urmarit pe parcursul a doua sedinte de consiliere,
urmatoarele :

1) structura familiei;
11
 2) flexibilitatea paternurilor de functionare ;

3) rezonanta familiei; sistemul familial, reflectand senzitivitatea lui la nevoile fiecarui

membru ;

4) contextul de viata al familiei , factorii de stres care o influienteaza , daca familia are
sau nu un suport ;

5) etapa de dezvoltare a familiei si eficienta ei in rezolvarea sarcinilor specifice acestei

etape ;

6) modalitatea in care simptomul pacientului identificat este folosit in familie.

Pentru a observa ce este disfunctional in familie , am urmarit interactiunile dintre

membrii familiei (prima sedinta – mama - fiica ; a – doua sedinta mama - tata - copil ) ,
concentrandu-ma pe proces si dezvoltand permanent ipoteze de lucru (pe care le-am formulat ,
testat si reformulat ) despre structura familiei , care sa ne ajute la ghidarea interventiilor
terapeutice ulterioare. Alaturi de scoala structuralista , am folosit si tehnici din alte scoli
(sistemica si narativa ) pe care le-am imbinat in asa fel incat sa putem face o evaluare corecta, si
apoi o interventie prin care sa obtinem rezultatele asteptate.

Mentionam ca la prima sedinta ne-a fost de un real folos si genograma familiei pentru ca
ne-a ajutat sa clarificam procesele emotionale ale familiei si sa identificam pattern-urile
comportamentale transmise din generatiile anterioare ( tonul comanda al lui Bogdan , preluat de
la tatal lui , pretentia ca nevasta sa fie supusa si sa nu sufle in fata sotului , Mihaela sufera ca nu
mai e in centrul atentiei cum a fost crescuta acasa si nu se bucura de respectul de care se bucura
mama ei ) .

Tot la prima sedinta ne-am folosit si de desenul familiei (desenat de fetita, in timp ce
mama descria evenimente din istoria personala ).

Desenul familiei a adus informatii despre membrii familiei, atmosfera din familie.
Desenul fetitei cuprindea : mama, fetita si papusa . ,, Pe tati nu l-am desenat ca nu vrea sa se
joace cu mine ...ma cearta tot timpul...vine tarziu, bosumflat ......ia- o pe-asta mica de aici ca-mi
incurca hartiile “....... Apoi este de dimensiune redusa , din care am dedus tendinta de izolare a

12
fetei ( din istoria personala a mamei reiese acelasi lucru: copilul nu are prieteni la scoala , iar
acasa e apropiata numai de mama ).

Reprezentarea fiind in partea de sus a paginii am emis ipoteza ca fata isi doreste o familie
in care sa fie numai cu mama, de fapt si cand am vrut sa pun un scaun pentru tati , la prima
sedinta nu a vrut , iar la a doua in prezenta tatalui , nu vrea sa stea pe scaun, ci numai lipita de
mama . Nu mai intru in alte detalii pentru ca am vrut sa urmaresc prin desen mai mult relatia
celor trei .

La a doua sedinta , pe langa observarea interactiunilor am mai folosit si binomul

circumplex al familiei , pentru a ma putea edifica mai bine asupra coeziunii si flexibilitatii
familiei , rezultand o coeziune si flexibilitate scazuta.

Urmarind interactiunile familiei , am ajuns la urmatoarele ipoteze :

- puterea de decizie in casa o are sotul - care hotaraste modul cum se cheltuiesc resursele
financiare (ea nu poate cumpara nimic daca el nu e de acord ) , el a hotarat scoala copilului,
persoana care sa-l ingrijeasca, meditatii engleza, balet etc .

-cei doi soti formeaza subsisteme separate , intre ei fiind granita rigida , cu putine
contacte, rigiditate care se manifesta si fata de cei de afara : nu au prieteni, nu se viziteaza nici
macar cu parintii ei, la care ea trebuie sa mearga fara stirea lui, pentru ca el e convins ca acestia o
influienteaza in modul ei de comportare ;

In subsistemul adultilor apar dificultati de relationare, pentru ca Bogdan isi urmareste

atingerea propriilor scopuri, iar cei doi soti nu au abilitatile necesare (complementaritatea si
acomodarea reciproca ) pentru a putea modela intimitatea si angajamentul.

- subsistemul parental nu functioneaza la parametri normali , pentru ca tatal in afara

faptului ca decide in ceea ce priveste scolile copilului, nu se implica si emotional in educatia lui
( nu se joaca , nu sta de vorba cu copilul etc). El impune intre el si copil o granita rigida;

- inte mama si fiica granita este difuza, relatia dintre ele fiind prea stransa, permitand o
interactiune maxima ;

13
 Nu este clar cine are responsabilitatea si autoritatea , fata este influentata de conflictul
mama-tata :

- intre mama si fiica exista o coalitie transgenerationala ( tatal reproseaza mamei ca este
prea permisiva, iar ea ii reproseaza ca-i prea dur cu fetita, ii cere prea mult pentru varsta ei;
mama acorda un interes deosebit nevoilor fetitei, tatal refuza chiar cand e nevoie de el, o
bruscheaza daca-i cere sprijin si o trimite la mama, ca el are treaba ;

- Bogdan formeaza coalitie cu parintii lui impotriva Mihaelei, ori de cate ori are o
problema importanta se sfatuieste cu parintii lui si nu conteaza daca ea e de acord
sau nu.

- triunghiuri : Bogdan , Mihaela si mama ei ; Bogdan, Mihaela si mama lui ; Bogdan,

Mihaela si fata;

Relatiile dintre membrii familiei sunt incordate , intre soti fiind un conflict deschis; se
streseaza reciproc invinuindu-se ca relatia nu merge bine ; nu stiu sa comunice, mesajele nu sunt
clare, se relateaza o problema si se divagheaza la alta, sunt preponderent acuzatoare.

Deci dupa cum se observa , structura familiala este ineficienta , granitele sunt rigide sau
difuze, aliantele sunt patologice, la fel si triadele, familia are coeziune si flexibilitate scazute
pentru a se putea adapta la stres .

3 . Stabilirea obiectivelor

Mi-am propus urmatoarele obiective :

- imbunatatirea dinamicii familiale pentru obtinerea unui mediu familial –functional ;

- inlesnirea interactiunii dintre membrii familiei pentru crearea unui climat confortabil
fiecarui membru;

- depasirea momentului de criza pentru ca familia sa poata functiona in continuare.

4. Planul de interventie

Mi-am planificat urmatoarele etape :

14
 4.1 Alaturarea si acomodarea

Pentru ca terapia eficienta cere provocare si confruntare, familia trebuie sa accepte

terapia si sa se simta inteleasa de terapeut . Si cum alaturarea si acomodarea sunt considerate
premisele restructurarii , am in vedere faptul ca trebuie sa-i fac sa coopereze , sa construiesc o
alianta de intelegere cu fiecare membru al familiei .

In aceasta etapa ma familiarizez cu stilul communicational al familiei, cu perceptiile

familiei, acord atentie fiecarui membru, il fac sa se simta important, ii felicit pentru faptul ca au
constientizat ca au o problema , ca acest lucru constituie un avantaj , e un punct de plecare in
rezolvarea ei .

Acord o atentie deosebita si copilului , interesandu-ma daca stie unde se afla si de ce .

Tehnici folosite :

Mentinerea - sustinerea comportamentelor specifice sau a verbalizarilor cu scopul

cresterii independentei si puterii indivizilor subsisteme sau aliante ; Se manifesta respect pentru
parinti, care sunt lasati sa-si descrie problemele , dar si pentru copil care nu e fortat sa vorbeasca,
ci cand simte el nevoia.

Clarificarea – clarificarea, amplificarea si aprobarea comunicarii familiei pentru a creste

increderea membrilor , dar si a subsistemelor familiale. E foarte important ca fiecare sa-si
clarifice pozitia fata de problema .

Mimarea - adoptarea stilului de comunicare al familiei si conformarea la nuantele

afective ale comunicarii acestora .

4.2 Diagnosticul structural

Are loc de-a lungul intregului proces terapeutic constand in observarea tranzactiilor
familiale, formularea, testarea si reformularea ipotezelor de lucru:

- simptomele pacientului identificat – expresie a paternurilor disfunctionale care

afecteaza toata familia;

15
 - evaluari preliminare bazate pe interactiunile din prima sedinta, apoi in urmatoarele
formularile sunt redefinite si revizuite ;

- dezvoltarea de ipoteze structurale rapid, pentru o mai mare eficienta si pentru a nu fi

influentat terapeutul : primele ipoteze mi le fac de la primul telefon si le validez pe masura ce
urmaresc interactiunile familiei ;

- atentia se indreapta atat la problemele prezentate de familie cat si la dinamica

structurala expusa de familie ;

-constientizarea structurii familiei , paternul organizat in care membrii familiei

interactioneaza ;

- atentie la regulile ce guverneaza in familie, la subsisteme, la granite, triunghiuri, aliante,

coalitii;

- construirea hartilor terapeutice.

4.3 Restructurarea familiala

Lucrul cu interactiunea , este o tehnica foarte importanta, incat unii psihologi o considera
ca etapa a restructurarii .

Punerea in practica a interactiunilor ce au loc in familie presupune recreerea de catre

membrii familiei a interactiunilor referitoare la problema cu care au venit sau la situatii neutre .
La o punere in scena se are in vedere :

1) observarea procesului ;

2) modul cum trebuie condus procesul ;

3) conducerea familiei sa-si modifice interpretarea ;

4 ) comentarea a ceea ce a fost gresit si daca e nevoie, familia e indemnata sa continue :

- punerea in scena a diferitelor momente din viata cuplului (,,ati putea sa-mi aratati si mie
cum decurge acest lucru? ) ofera o multime de informatii : cat vorbesc fara sa fie intrerupti ; cine
ataca ; cine se apara ; cine e in centru ; cine-i periferic etc ;
16
 - cum se comporta copilul in timp ce parintii vorbesc ;

-cine e implicat si cine nu in educatia copilului ;

- invitand membrii familiei sa-si discute problemele, se acorda atentie felului cum
interactioneaza , atentia fiind indreptata pe proces , nu pe continut ;

- prin intrebari circulare incerc sa aflu ce parere are fiecare dintre ei despre ce-l
nelinisteste pe celalalt;

- incerc reglarea intensitatii ( tehnica ) mesajelor ori de cate ori unul dintre ei ridica tonul;

- scoaterea in evidenta si modificarea interactiunilor este urmarita atent;

- urmaresc tranzactiile problematice; cu ajutorul tehnicii actualizarea paternurilor

tranzactionale, are loc simularea cat mai naturala a interactiunilor dintre membri, pentru ca sa pot
observa tranzactiile tipice;

- se are in vedere stimularea interactiunilor pentru a realiza cum stau lucrurile : cine
urmareste si cine-i urmarit;

-modificarea acestui patern (intensitatea );

-reglarea intensitatii este o tehnica la fel de importanta prin reglarea selectiva a actiunii,
repetitiei si duratei , tonul vocii, ritm , pauze si este folosita ca terapeutul sa fie sigur ca familia a
receptat mesajul despre ce se intampla si se creeaza premisele pentru schimbare .

Sublinierea granitelor – este o tehnica ce presupune intarirea granitelor difuze si

permeabilizarea granitelor rigide cu scopul de a stimula interactiunea sanatoasa dintre
subsisteme :

- realinierea granitelor se face crescand atat apropierea cat si distanta dintre subsistemele
familiei: membrii familiei sunt invitati sa vorbeasca pentru ei insisi , sunt blocate intreruperile ,
diadele ajutate sa termine conversatiile fara amestecul altora;

17
 - asistarea familiei cand aceasta stabileste noi seturi de reguli, cand le renegociaza pe cele
vechi, sau cand stabileste functii specifice pentru fiecare membru, subsistem al familiei
incurajarea membrilor familiei sa se confrunte unul cu altul si sa lupte cu dificultatile dintre ei;

- mutarea discutiilor familiei de la perspective liniare la circulare, prin accentuarea

complementaritatii;

- se cere membrilor familiei sa se ajute unul pe altul, sa se schimbe .

Dezechilibrarea ierarhiilor este o tehnica – dupa unii chiar etapa – ce consta in

modificarea relatiilor de putere din cadrul familiei , pentru a se ajunge la ierarhia
cea mai adecvata . Aceasta tehnica este necesara pentru faptul ca familia ajunge sa fie blocata
intr-un punct mort , pentru ca membrii aflati in conflict se verifica , se echilibreaza unul pe altul .

De aceea se are in vedere :

-dezechilibrarea si realinierea sistemului;

-realizarea echilibrului si corectitudinii.

Escaladarea stresului consta in stimularea tensiunii in familie pentru a o forta sa accepte

restructurarea . Se poate realiza pe mai multe cai:

- incurajarea conflictului cand se manifesta tinand partea unei aliante impotriva altor
membri ai familiei;

- blocarea pattern-urilor tranzactionale disfunctionale care servesc la eliminarea stresului

din sistemul familiei .

Stabilirea unor sarcini

Am constatat ca sarcinile date acasa sau in timpul sedintelor de terapie au mare eficienta.

18
 Sarcinile date sunt de forma : sa urmareasca timp de o saptamana ce ii deranjeaza si ce le
face placere si sa-si acorde un timp in care sa discute intre ei pe marginea celor observate ;
pentru a realiza apropierea dintre tata si copil , se da ca tema o activitate comuna ; in zilele in
care este foarte ocupat sa-si rezerve cateva minute pe care sa le petreaca cu fata si sa-i explice
ca-i pare rau ca nu poate sta mai mult , si sa-i dea detalii pe intelesul copilului de ce nu poate sta
mai mult . Sa observe ce se intampla .

Formarea competentei – este o metoda ce contribuie la dezvoltarea alternativelor

pozitive , functionale , pe care membrii familiei le au , dar nu sunt activate:

- se subliniaza ceea ce se face corect;

- se evita sa se spuna membrilor familiei ca nu sunt corespunzatori, ci se subliniaza ca

sunt competenti atunci cand le reuseste ceva, de ex : “Va admir pentru rezultatele de la serviciu ,
iar daca acolo puteti face minuni , am convingerea ca aveti competenta necesara sa gasiti solutii
reale si posibile la problemele cu care va confruntati“.

Utilizarea simptomului consta in accentuarea, incurajarea sau redenumirea simptomului,

cu scopul de a elimina beneficiile secundare inerente ale acestuia .

Utilizarea paradoxului este o tehnica folosita daca familia manifesta rezistenta la

interventiile directive , pentru ca s-a dovedit ca schimbarea este facilitata de confuzia creata.

Educarea si ghidarea este o tehnica prin care se poate oferi direct informatii si sugestii
despre diferite moduri de comportament . Metaforele terapeutice, contraexemplul etc. s-au
dovedit eficiente .

5 . In terapia de familie se poate lucra pe mai multe planuri ( desi parerea multor
terapeuti de familie este ca e bine sa lucrezi cu toata familia ):

a) La prima sedinta participa toata familia ( toti care locuiesc impreuna), pentru ca sa pot
face o evaluare globala a familiei;

b) In sedintele urmatoare se lucreaza cu cei care formeaza cuplul, pentru a-l ajuta sa-si
rezolve problemele , pentru ca de fapt problemele copilului de aici deriva ;

19
 c) Cateva sedinte lucrez cu copilul , in aceeasi perioada in care lucrez cu parintii , dar
separat de acestia;

d) In final lucrez cu toata familia, sa vad cum au reusit sa relationeze . Nota : si cum
familia este cea care hotaraste, din partea mea vine doar ca o propunere , ei sunt cei care
hotarasc, daca au nevoie sau nu de terapie. Consider ca a lucra numai cu copilul ar fi un esec
pentru ca atata vreme cat disfunctiile persista , copilul revine in familie si o ia de la capat .

Pentru finalul terapiei , pentru copil folosesc tehnici pe care le-am preluat de la terapia
narativa , si care dau rezultate:

-RE-MEMBERING ( Cine crezi ca s-ar bucura cel mai tare de schimbarile tale ?)

- CEREMONIALUL DE DEFINIRE A NOII IDENTITATI

- DOCUMENTELE TERAPEUTICE

Bibliografie
1. Baban Adriana, Consiliere educationala, Ghid metodologic, Imprimeria Ardealul,
Cluj-Napoca, 2001
2. I. Mitrofan, D. Vasile, Terapii de familie , Editura SPER, Bucuresti, 2001.
3. G. Fischer, P. Riedesser, Tratat de psihotraumatologie, Editura Trei, 2001.
4.   Toni Dumitru, art. Evenimentul zilei din 09.03.2008

20