Regulile de pronunție și alfabetul italian

Se pronunță Exemple
h la începutul cuvintelor este mut (nu se ho (=am) - se pronunţă "o", hai (=ai) -
pronunţă) se pronunţă "ai"

q "c" (şi este urmat întotdeauna de vocala questo (=acesta) - se pronunţă "cuesto"
“u”)

s* între 2 "z" casa (=casă) - se pronunţă "caza", base

vocale (=bază) - se pronunţă "baze"

z (zz) fie "dz", fie "ț" se pronunţă cu "dz": mezzo (=mijloc),

zero (=zero)
se pronunţă cu "ţ": zio (=unchi),
lezione (=lecţie), prezzo (=preţ)
sci** "şi" (când după "sci" urmează o scimmia (=maimuţă) – se pronunţă
consoană) „şimia” (cu „m” apăsat pentru că este
dublu)
scivolare (=a aluneca) – se pronunţă
„șivolare”

sce "şe" scena (=scenă) – se pronunţă „şena”

gn "ni" prugna (=prună) – se pronunţă „prunia”

signore (=domn) – se pronunţă „siniore”

gli „li” (consoana „l” este „înmuiată”, mai coniglio (=iepure) – se pronunţă
puţin pronunţată) „conilio”
figlio (=fiu) – se pronunţă „filio”

consoane (în interiorul cuvintelor) se pronunţă somma (=sumă), latte (=lapte)

duble apăsat

ce, ci***, la fel ca în limba română cespuglio (= tufiș)

che, chi, ghe, ghetto (=ghetou)
ghi cinque (=cinci)

*"s" se mai pronunţă „z” şi când este urmat de consoanele b, d, g, l, m, n, r, v: sbaglio (=greşeală),
sgabello (=scăunel fără spătar, taburet), slegare (=a dezlega).

**”sci” + vocală – se citeşte „ş+vocală” (litera "i" din sci nu se pronunţă): scienza (=ştiinţă) se
pronunţă „şenţa”, sciacquare (=a clăti) se pronunţă „şacuare” (cu c apasat)

1
 Există totuși și o excepție de la această regulă: sciare (=a schia) se pronunță „șiare”, și nu
șare.

*** Dacă după grupul "ci" urmează o vocală, atunci vocala "i" nu se mai pronunță: cielo (=cer) -
se pronunță „celo”, și nu „cielo”; cieco (=orb) - se pronunță „ceco”, și nu „cieco”

L'alfabeto (Alfabetul)
Le lettere (Literele) La pronuncia (Pronunția)
A a
B bi
C ci
D di
E e
F effe
G gi
H acca
I i
J i lunga
K kappa
L elle
M emme
N enne
O o
P pi
Q qu
R erre
S esse
T ti
U u
V vu
W doppia vu
X ics
Y ipsilon
Z zeta