Analiza juridico-penală a violenţei în familie

(art. 2011)
Summary
This article is a legal analysis of the new Penal Law article 2011 that is
incriminating family violance. Interpretation in this case has a high importance,
because the deed described in the article has many specific features. For
example: the objective side can be made by action and inaction, expressed
through fizical violance, psychological violance, economical violance, sexual
violance, etc. Article 2011 by intering in force, made a new step for the
Republican justice.

Pentru majoritatea populaţiei din ţările europene, ascendenţa violenţei în

familie e considerată ca una din gravele probleme a societăţii contemporane [1,
pag.77]. De asemenea şi în Republica Moldova violenţa în familie reprezintă o
problema de dificultate majoră din cauza principiilor morale reduse şi a protecţiei
limitate a victimelor.
Pînă la anul 2008 în Republica Moldova nu exista o noţiune bine
determinată a acestui fenomen, dar prin intrare în vigoare a Legii Nr. 45-XVI  cu
privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie legiuitorul pentru prima
data a indicat o formulă legală acestuia, determinînd acest tip de violenţă ca orice
acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare sau de
apărare a unor alte persoane, manifestată fizic sau verbal, prin abuz fizic, sexual,
psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzare de prejudiciu material sau
moral, comisă de un membru de familie contra unor alţi membri de familie,
inclusiv contra copiilor, precum şi contra proprietăţii comune sau personale. Prin
acest fapt, Codul Penal al Republicii Moldova a rămas cu un pas în urmă,
neincriminînd o asemenea faptă.
Prin Legea Parlamentului №167 din 09.07.10 a fost introdus articolul 201 1,
care a înlăturat această lacună în legislaţie penală autohtonă, indicînd că violenţa în
familie constituie acţiunea sau inacţiunea intenţionată, manifestată fizic sau verbal,
comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a
provocat suferinţă fizică, soldată cu vătămarea uşoară a integrităţii corporale sau a
sănătăţii, suferinţă psihică ori prejudiciu material sau moral.În continuare va fi
prezentată o analiza juridico penală a acestei infracţiuni.
Referindu-se la instrumentele internaţionale de reglementare în acest
domeniu, pot fi nominalizate următoarele:
1. Declaraţia Universală a drepturilor omului (1948) care proclamă că toate
fiinţele umane se nasc libere şi egale în drepturi (art.1) şi că fiecare poate
prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în Declaraţie fără nici o
deosebire.
2. Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei
(1979), unde este formulată definiţia “discriminare faţă de femei”, care
“vizează orice diferenţiere,excludere sau restricţie bazată pe sex, care are
drept efect sau scop să compromită sau să anihileze recunoaşterea,
beneficiul şi exercitarea de către femei, indiferent de starea lor matrimonială,
pe baza egalităţii dintre bărbat şi femeie, a drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale, în domeniile politic, economic, social, cultural, civil etc.”
3. În Declaraţie asupra eliminării violenţei împotriva femeilor, art.2 indică că
în categoria violenţei asupră femei sunt incluse şi cele, care au loc în familie,
inclusiv bătaia, abuzul sexual, mutilarea genitală, violul, precum şi violenţa
din partea altor persoane decît soţul, legată de exploatare.

Obiectul infracţiunii de violenţă în familie este unul foarte complex, ceea ce

este condiţionat de natura multilaterală a faptei incriminate în articolul respectiv.
Obiectul juridic principal este format din relaţiile sociale ce sunt
condiţionate de protejarea a regulilor de convieţuire în familie, celulă de bază a
societăţii.
Obiectul juridic secundar este reprezentat de relaţiile sociale a căror
existenţa normală este condiţionată de protejarea dreptului persoanei la viaţa,
integritate corporală şi sănătate. În cazurile cînd infracţiunea provoacă vătămări,
suferinţe fizice aceste consecinţe dau naştere obiectului material, care va fi
reprezentat de corpul uman, privit ca o totalitate de funcţii şi procese organice, care
menţin individul în viaţa.
Latura obiectivă a infracţiunii de violenţa în familie are 3 semne
constitutive, primul dintre care va fi fapta prejudiciabilă (comisă prin acţiunea ori
inacţiunea), exprimată în următoarele forme:
1. Violenţă fizică intenţionată, care a provocat suferinţe fizice, adică durerea
fizică resimţită de o persoană, exprimată prin prin lovire, îmbrîncire, trîntire,
tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi
de orice intensitate, prin otrăvire, intoxicare, alte acţiuni cu efect similar.
2. Violenţa sexuală.
Legea privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie o defineşte ca
orice violenţă cu caracter sexual sau orice conduită sexuală ilegală în cadrul
familiei sau în alte relaţii interpersonale, cum ar fi violul conjugal,
interzicerea folosirii metodelor de contracepţie, hărţuirea sexuală; orice
conduită sexuală nedorită, impusă; obligarea practicării prostituţiei; orice
comportament sexual ilegal în raport cu un membru de familie minor,
inclusiv prin mîngîieri, sărutări, pozare a copilului şi prin alte atingeri
nedorite cu tentă sexuală. Însă prin prisma Legii Penale cele indicate nu sunt
valabile, deoarece fapte ca violul conjugal, hîrţuire sexuală, acţiuni perverse
faţă de minor absorb infracţiunea în cauză, ca fiind acele care reprezintă un
pericol social mai grav.
3. Violenţă psihologică - impunere a voinţei sau a controlului personal,
provocare a stărilor de tensiune şi de suferinţă psihică prin ofense, luare în
derîdere, înjurare, insultare, poreclire, şantajare, distrugere demonstrativă a
obiectelor, prin ameninţări verbale, prin afişare ostentativă a armelor,
neglijare, implicare în viaţa personală, acte de gelozie, inclusiv în locuinţa
familială, izolare de familie, de comunitate, de prieteni, interzicere a
 realizării profesionale, interzicere a frecventării instituţiei de învăţămînt,
privare intenţionată de acces la informaţie.
4. Violenţă spirituală - subestimare sau diminuare a importanţei satisfacerii
necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare,
penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, prin interzicere, limitare, luare
în derîdere sau pedepsire a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice
sau religioase, impunere a unui sistem de valori personal inacceptabile.
Codul Familiei al RM interzice constrîngerea spirituală între soţi. Legea
privind cultele religioase şi părţile lor componente indică stabileşte
interzicerea de aplicare a constrîngerii, violenţei în orice forme îndreptate
pentru schimbare a opiniei religioase a unei persoane.
5. Violenţă economică - privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de
mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de
primă necesitate, abuz de variate situaţii de superioritate pentru a sustrage
bunurile persoanei, interzicere a dreptului de a poseda, folosi şi dispune de
bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune,
refuz de a susţine familia, impunere la munci grele şi nocive în detrimentul
sănătăţii, inclusiv a unui membru de familie minor.Conform prevederilor
Codului Familiei şi anume art.20 bunurile dobîndite de către soţi pe
parcursul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate.
Al doilea semn obligatoriu este urmarea prejudiciabilă, care constă în
provocarea a următoarelor:
1. Vătămarea uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
Conform Regulamentului aprecierii medico-legale a gravităţii vătămărilor
corporale, elaborat de către Ministerul Sănătăţii la 27 iunie 2003, din această
categoria fac parte:
a) dereglarea sănătăţii de scurtă durată (necesită îngrijiri medicale nu mai
mult de 21 de zile)
b)  incapacitatea stabilă şi neesenţială de muncă (o incapacitate generală de
muncă în volum de pînă la 10%).
 2. Suferinţă psihică – această urmare este exprimată printr-o stare afectivă
dominată de nelinişte, de teamă, criză de anxietate.
3. Prejudiciu moral - cauzare de suferinţe unui membru de familie, inclusiv
unui copil, în cadrul familiei sau al unor alte relaţii interpersonale, care duce
la umilire, frică, înjosire, incapacitate de apărare împotriva violenţei fizice,
la sentimente de frustrare.
4.  Prejudiciu material - daune materiale, susceptibile de evaluare sau estimare
financiară/pecuniară, rezultînd din orice act de violenţă în familie, în
concubinaj, precum şi costurile pentru instrumentarea cazurilor de violenţă
înfamilie.
Al treilea semn obligatoriu constituie legătura de cauzalitate între cele două
indicate mai sus – fapta şi urmarea prejudiciabilă, care presupune legătură de la
cauza la efect între acţiunea ori inacţiunea voluntară şi conştientă a făptuitorului şi
consecinţa prejudiciabilă produsă.
Următorul element al componenţei date este latura subiectivă, exprimată prin
intenţie directă ori indirectă a infractorului.Factorul intelectiv presupune că
făptuitorul îşi dădea seama de caracterul acţiunelor ori inacţiunelor sale şi a
prevăzut urmările ei prejudiciabile. Factorul volitiv determină caracterul intenţiei:
a) Dacă infractorul a dorit survenirea consecinţelor prevăzute, atunci
infracţiunea va fi comisă cu intenţia directă.
b) Dacă făptuitorul le admitea în mod conştient survenirea acestor urmări,
atunci va exista intenţia indirectă.
Subiectul acestei infracţiuni este o persoană fizică, responsabilă la momentul
săvîrşirii infracţiunii, care a atins vărsta de 16 ani, care are calitate de membru al
familiei. Familie este sistemul unor personalităţi aflate în interacţiunea şi
interdependenţă mutuală, sistem înăuntrul căruia se petrec intense schimburi de
comunicaţionale şi emoţionale, se derulează procese de rol material, parental şi
filial [2, pag.6]. De asemenea articolul 1331 indică că prin membru de familie se
înţelege:
 a) în condiţia conlocuirii: persoanele aflate în relaţii de căsătorie, de
concubinaj, persoanele divorţate, persoanele aflate în relaţii de tutelă şi curatelă,
rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală, soţii rudelor
    b) în condiţia locuirii separate: persoanele aflate în relaţii de căsătorie, copiii
lor, inclusiv cei adoptivi, cei născuţi în afara căsătoriei, cei aflaţi sub curatelă.
Această infracţiune are o componenţă materială, fiind consumată la
momentul survenirii consecinţelor indicate în dispoziţia articolului.

Fapta respectivă poate fi comisă cu unele circumstanţe agravante, precum ar fi:

1) Violenţa săvîrşită asupra a doi sau mai multor membri ai familiei (alin.2,
lit.a). Infracţiunea va fi recunoscută ca asemenea numai cînd vor fi prezente
următoarele elemente necesare [3, pag. 216]:
a) Unitatea de intenţii îndreptate la săvîrşirea actelor de violenţă.
b) Timpul scurt dintre aceste acte.
c) Survenirea consecinţelor indicate în legea la două sau mai multe
persoane.
2) Acţiunea ori inacţiunea care a provocat vătămarea medie a integrităţii
corporale sau a sănătăţii (alin.2, lit.b).
Vătămări medie sunt descrise în Regulamentului aprecierii medico-legale a
gravităţii vătămărilor corporale, ealaborat de către Ministerul Sănătăţii la 27 iunie
2003, ca fiind:
a) lipsite de pericol pentru viaţă.
b) lipsite de toate consecinţe , prevăzute de prezentul Regulament, cu
referinţă la vătămările corporale grave.
c) manifestate prin dereglarea sănătăţii de lungă durată. Printr-o dereglare a
sănătăţii de lungă durată se subînţeleg consecinţele determinate nemijlocit de
vătămare (maladii, dereglări de funcţii etc.), care au o durată de peste trei
săptămîni (mai mult de 21 zile).
 d) manifestate prin incapacitatea permanentă însemnată de muncă. Printr-o
incapacitate permanentă şi însemnată de muncă trebuie înţeleasă o incapacitate
generală de muncă în volum mai mare de 10%, dar nu mai mare de 33%.
3) Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţa vătămare gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii, adică care pot provoca decesul victimei,
indiferent de faptul dacă pericol pentru viaţa a fost înlăturat în rezultatul unei
intervenţiei medicale sau datorită reactivităţii normale a organismului victimei
(alin.3, lit.a).
Vor fi considerate ca vătămări grave:
a) Pierderea vederii – orbirea completă la ambii ochi ori orbirea parţială
(pierderea acuităţii vederii la o distanţa de 2 metri şi mai puţin)
b) Pierderea auzului – surzenia completă la ambele urechi sau asemenea stare
ireversibilă, cînd persoana nu aude la distanţa de 3-5 cm de la pavilionul
urechiului.
c) Pierderea graiului – pierderea posibilităţii de a exprima găndurile prin
vorbire.
d) Pierderea unui organ ori funcţionării acestuia (mîni, picioare, organe de
reproducere, organele interne).
e) Provocarea unei boli psihice, fie cronice, fie temporare.
f) Pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă.
g) Înreruperea sarcinii (există două condiţii: inexistenţa acordului femeiei,
cunoaşterea făptuitorului cu certitudine că victima a fost gravidă ).
h) Disfigurare iremedabilă a feţei şi/sau regiunilor adiacente.

4) Dacă violenţa a determinat victima la sinucidere sau la tentativă de

sinucidere (alin.3, lit.b). Fapta va fi recunoscută ca violenţa în familie soldată cu
sinucidere victimei ori tentativa la sinucidere numai atunci cînd a trecut un
anumit timp de la comiterea infracţiunii, şi decizia de sinucidere a fost generată
de stresul, precum şi alte aspecte a lumii interioare ale victimei [3].
 5) În cazurile cînd violenţa în familie provoacă din imprudenţa decesul
victimei (alin.3, lit.c) trebuie obligatoriu de stabilit legătură de cauzalitate între
violenţa săvîrşită şi decesul survenit. Din punct de vedere al laturii obiective,
vinovăţia făptuitorului pentru decesul persoanei trebuie să fie din imprudenţa,
care se manifestă prin sineîncredere exagerată, cînd făptuitorul a prevăzut
consecinţele posibile, dar credea în mod uşuratic că ele vor fi evitate, şi neglijenţă
criminală cînd făptuitorul nu a prevăzut servenirea decesului victimei în urma
violenţei comise, cu toate că trebuia şi putea să o prevadă.

În acest articol a fost prezentată o analiza juridico-penală a unei infracţiuni noi

pentru legislaţie penală autohtonă. Această normă cu caracter prohibitiv, fiind
intrată în vigoare la data de 3 septembrie 2010, manifestă un caracter complex şi
foarte subtil, care lasă multiple neclarităţi în ceea ce priveşte calificarea corectă.
Legiuitorul nu defineşte care-va acţiuni concrete în acest caz. Legea, care ar
trebui să precizeze aceste aspecte, din contra – conţine multiple greşeli în
enumerarea acţiunelor, care sunt caracteristice acestei infracţiuni. Faptele ca, de
exemplu, privaţiune ilegală de libertate, violul, acţiuni perverse faţă de minor în
cadrul familiei nu pot fi calificate ca violenţa în familie. Existenţa acestei
neconcordanţe între legi impune revizuirea dispoziţiilor Legii privind prevenirea
şi combaterea violenţei în familie, precum şi elaborarea unor acte explicative şi
interpretative.
Referinţe:
[1] Medeanu Tiberiu. Crima şi criminalul. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999.
[2] Mitrofan Iolanda. Cuplul conjugal: armonie şi dizarmonie. Editură Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1989.
[3] Mihail Avram Tudor Popovici, Vasile Cobîşneanu. Cercetarea infracţiunilor
contra persoanei, ghidul ofiţerului de urmărire penală. Editura ARC, 2004.
Bibliografie:
1) Regulamentul aprecierii medico-legale a gravităţii vătămărilor corporale,
elaborat de către Ministerul Sănătăţii la 27 iunie 2003.
2) Legea Nr.45-XVI, din 01.03.2007, cu privire la prevenirea şi combaterea
violenţei în familie.
3) Codul Penal al Republicii Moldova, Comentariu. Redactor responsabil şi
conducător de ediţie: Alexei Barbăneagră, Editura „Sarmis”, 2009.