Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ursu şi Dan nu descoperiseră nimic în cea de a doua pivniţă umedă. Singurul rezultat al explorării lor
migăloase şi îndărătnice era acela că-şi murdăriseră hainele, că li se umpluseră pantofii cu apă şi noroi. Se
duseseră la un izvor,se dezbrăcaseră aproape pînă la piele şi-şi spălaseră rufele. Tic îi găsi în timp ce se
uscau la soare.
― Aha! îi dojeni prichindelul. V-aţi amintit că sîntem în vacanţă...
― Vai de capul nostru, se jelui Ursu. Sînt tot mai sigur că nu se află nici măcar o aşchie de marmură în
ruinele astea...
Îşi povestiră pe rînd păţaniile.
― Noi mai avem de cercetat numai zidurile din partea dreaptă, spuse Dan. Sînt cîteva hrube murdare
acolo. Cred că pînă seara terminăm. E şi o intrare de piatră care, cine ştie, poate duce undeva. Am o
presimţire...
― Dac-am ajuns să ne luăm după presimţiri, îl întrerupse Ursu. Dar tu, Ticuşor, ce ai de gînd să faci?
― Eu mă duc după Şandramaua!
― Cu ce?
― Găsesc eu vreo ocazie.
― Nu vrei să ne aştepţi şi pe noi? Putem pleca împreună.
― Ce să mai pierdem timpul! spuse Tic hotărît. Plec singur! Pînă seara dau eu de Şandramaua. Şi
de-acolo, din Papura pînă-n oraş, sînt vreo zece kilometri...
― Atunci te duci direct acasă! îl îndemnă Ursu. Noi, dacă găsim ceva, trimitem telegramă. Dar nu prea
cred.
― Oare să iau rucsacul mic? întrebă Tic.