Sunteți pe pagina 1din 1

Colecistopatiile constituie una dintre cele mai frecvente indicaţii de tratament

chirurgical din sfera digestivă.


Leziunile cele mai frecvent întâlnite au fost reprezentate de fibroza şi scleroza
în cazul colecistitelor cronice şi modificări de inflamaţie acută pană la ischemie,
gangrena şi perforaţie în cazul colecistitelor acute.
Manifestările clinice pot îmbrăca aspecte variate de la lipsa totală a oricărui
simptom până la simptome de intensitate variabilă, locale şi generale.
Litiaza veziculară poate fi simptomatică în absenţa oricăror leziuni
evidenţiabile de inflamaţie cronică sau acută.
Explorările paraclinice uzuale pot evidenţia cu sensibilitate şi specificitate
ridicată prezenţa calculilor din vezicula biliară dar nu pot aprecia prezenţa
inflamaţiei cronice în vezicula biliară decât în anumite forme ale acesteia, care sunt
şi rar întâlnite. Prezenţa unei inflamaţii acute în pereţii veziculei biliare poate fi
detectată de explorările paraclinice însă nu poate fi precizat gradul acesteia.
Formele gangrenoase şi emfizematoase de colecistită acută nu pot fi puse decât
ocazional în evidenţă de explorarea ecografică. Formele gangrenoase de inflamaţie
acută prezintă cea mai ridicată rată de conversie.
Remanierile histopatologice din pereţii veziculei biliare pot influenţa
considerabil succesul colecistectomiei laparoscopice. Fibroza şi scleroza extinsă din
pereţii veziculei biliare împiedică disecţia, cresc durata intervenţiei şi riscul de
accidente intraoperatorii.
Cele mai bune rezultate în privinţa ratei de conversie, accidentelor
intraoperatorii, duratei de spitalizare se obţin în colecistită acută atunci când
intervenţia chirurgicală este programată în primele 48-72 de ore de la debut.
Răcirea procesului de inflamaţie acută presupune apariţia fibrozei locale ce face
dificilă disecţia laparoscopică.