Sunteți pe pagina 1din 161

gianninajollys

Venind \n sprijinul sutelor de mii de cititori fideli


colec]iilor noastre, [i ]inând cont de condi]iile economice,
EDITURA ALCRIS acord` urm`toarele facilit`]i
cump`r`torilor la „CARTEA PRIN PO{T~“:
– plata taxelor po[tale,
– reducere de 10 % la achizi]ii de pân` la 10 c`r]i,
– reducere de 15 % la o comand` de peste 10 c`r]i pe
titlu sau diverse titluri.
Plata se face la primirea coletului.
Editor: Aurelian Micu
Lector: Angela Vasile
Tehnoredactor: Ana Croitoru
Coperta: Andy

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale


JOSEPHSON, ANN
|ntoarcerea acas` / Ann Josephson
Bucure[ti: Alcris, 2001.
p.; cm. – (El [i Ea)
Tit. orig. (eng): Coming home.
ISBN 973-646-060-6
821.111. 31=135.1

Colec]ia „ EL [i EA “
ANN JOSEPHSON

gianninajollys

|ntoarcerea
acas`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
MIHNEA COLUMBEANU.

ALCRIS
De aceea[i autoare \n colec]ia „EL [i EA“ a mai ap`rut:

Chemarea destinului nr. 331


gianninajollys

Capitolul 1

|ntoarcerea acas` nu corespundea deloc a[tept`rilor lui Jared Cain.


Dou`zeci [i patru de ani furtuno[i \[i luaser` obolul. Cabana
unde \[i petrecuse primii doisprezece ani din via]` nu mai era
decât o gr`mad` de d`râm`turi, despicat` \n dou` de scheletul
putred al unui trunchi de copac.
Jared privea r`d`cinile copacului \ndreptate obscen spre
cerul albastru. Pierderea nucului negru \l \ntrista. Oare vechea
anvelop` c`zut` la câ]iva metri distan]` de ruine era aceea[i pe
care tat`l lui o ag`]ase de o creang` a pomului, cu o frânghie?
O pat` de culoare \i atrase privirea. Se aplec` [i lu` de jos o
cârp` murdar`, p`trat`. Un petic de p`tur`. |n mintea lui Jared
se ivi o imagine de mult uitat`. Când locuiau acolo, mama lui
avusese \ntotdeauna zâmbetul pe buze [i o broderie \n mâini.
Cabana nu fusese prea grozav`, dar era singurul loc pe care
Jared \l putea numi „acas`“. Acum se dusese, la fel ca tata [i ca
mama. To]i se duseser`, numai Jared nu. El cump`rase muntele
unde se n`scuse [i se \ntorsese acolo, \n c`utare.
6 ANN JOSEPHSON

Privi din nou p`tratul decolorat, observând formele precise,


peticele cusute sub forma unui model de dreptunghiuri de
diferite m`rimi. Mama lui f`cuse acele cus`turi mici, aproape
invizibile, regulate ca [i cum ar fi fost trase la ma[in`.
Ce ciudat, reflect` el, c` singurul obiect u[or de recunoscut
care r`m`sese din copil`ria lui pe Big Bear Mountain \ntruchipa
precizia [i controlul care-i caracterizaser` toat` via]a! Jared d`du
s` arunce cârpa, dar se r`zgândi. O vâr\ \n buzunarul blugilor.
Deprimat, porni \napoi pe panta muntelui.
Locuin]a de var` pe care [i-o construise pe malul râului
repede unde pescuise cândva mirosea a bani, nu a suflet.
Contururile sale col]uroase, lemnul de cedru [i piatra nativ` din
care fusese cl`dit`, se integrau bine \n decor. Totu[i, Jared nu se
sim]ea acas` nici acolo.
C`uta ceva. Nici picat cu cear` n-ar fi putut spune ce anume.
Ceva lipsea din via]a lui, ceva care-l f`cea s` caute \n continuare,
pe urmele unei comori care fugea mereu de el.
Se a[ez` pe verand`, \ntr-un balansoar din lemn de stejar pe
care tocmai i-l adusese Jim Simmons, privind iure[ul apei peste
pietrele cu nuan]e de nestemate din albia râului. Tat`l lui credea
c` acele pietre capturau fire de aur. C` printre ele se puteau g`si
pepite.
Jared râse. Ani de zile \ncercase s` nu se gândeasc` la omul
acela iresponsabil [i nest`pânit care f`cea ca via]a s` par` o mare
aventur`. Tat`l lui fusese un vis`tor care nu credea nici \n ruptul
capului c` aurul din acele coline ale Georgiei de nord-est se ter-
minase cu genera]ii \ntregi \naintea lui. Jared [i-l imagina cu sita
\n mâini, \n râu, convins c` marea descoperire abia \l a[tepta.
|NTOARCEREA ACAS~ 7

Jurase s` nu viseze niciodat`, niciodat` s` nu-[i lase familia \n


s`r`cie, a[a cum se \ntâmplase când b`trânul c`zuse cu camione-
ta de pe un drum de munte \nghe]at. {i n-o f`cuse. |ncepând din
vremea când se mutase \mpreun` cu mama lui la fratele ei din
Atlanta, Jared se concentrase numai asupra succesului.
B`nuia c` majoritatea oamenilor ar fi spus c` reu[ise, \n pofi-
da logodnei desf`cute [i a nelini[tii lui caracteristice. Jared se
ridic` lâng` balustrada verandei [i-[i \ndes` mâinile \n buzunare,
pentru a le opri agita]ia.
Cus`turile acelui petic vechi \i ardeau vârfurile degetelor.
F`r` tragere de inim`, \l scoase. Nu era decât un rest. Numai un
gunoi dintr-un trecut pe care n-ar fi vrut s`-l mai retr`iasc` nici
chiar dac` ar fi putut. Dar nu se putea \ndura s`-l arunce. Mai
bine s-o viziteze a doua zi pe sora lui Jim Simmons [i s`-[i
cumpere o p`tur` f`cut` din petice asem`n`toare.
Pe munte, \nserarea se l`sa repede. Jared se a[ez` cu capul
rezemat de peretele din lemn de cedru. Privi cum cerul se
\nnegrea, acoperit de stelele str`lucitoare [i cornul argintiu al
lunii. Oricât ar fi \ncercat, nu putea izgoni sentimentul de goli-
ciune care-l \ndemnase s` se \ntoarc` acas`.

***

Althea Simmons fredona o melodie vesel`, \n timp ce cosea


peticele p`turii \n jurul unui model \n form` de ursule], pentru
leag`nul copilului a[teptat de fratele ei, Jim. Ca \ntotdeauna \n
zilele lucr`toare ale s`pt`mânii, vânz`rile mergeau \ncet.
B`ie]elul pe care-l a[teptau avea s` rotunjeasc` familia lui Jim
[i a lui Mary. Cu siguran]`, pe fratele ei urma s`-l fac` fericit.
8 ANN JOSEPHSON

Un moment, Althea se opri din cusut. Privind spre ursule]ul


rotofei, sim]i c` o cuprinea dorul de Bill. O dat` cu el murise [i
propriul ei vis, cu un c`min [i o familie. Se sfâr[ise \nainte de a
\ncepe.
Bill murise \n urm` cu aproape un an, \mpreun` cu acea
parte a inimii ei pe care Althea i-o d`ruise \nc` din copil`rie.
Niciodat` n-avea s`-[i mai asume riscul unei iubiri atât de mari.
O duruse prea tare s`-l piard` pe omul de care ajunsese s` se
sprijine, pe care \l considera aproape o parte din ea \ns`[i.
|[i alung` durerea [i regretul. |i avea pe Jim [i familia lui, pri-
etenii ei de-o via]`, magazinul ei [i visul pe care-l \mp`rt`[ise cu
Bill. Visul pe care jurase s` nu-l abandoneze, \n timp ce-i privea
pe gropari coborând sicriul \n mormânt. |n via]a ei nu exista loc
pentru gânduri negre.
Scrâ[netul unor cauciucuri pe pietri[ \i atrase privirea spre
parcare. Joas`, supl`, de culoare verde \nchis, ma[ina cu dou`
locuri era un Mercedes, dac` Althea v`zuse bine emblema
m`rcii. Spre deosebire de majoritatea ma[inilor sport, avea o
\nf`]i[are mai substan]ial`, dar p`rea ne\nsemnat` \n compara]ie
cu omul care se ridic` de la volan.
|nalt, zvelt, gra]ios ca o felin` de munte, b`rbatul porni spre
u[` cu pa[i sprinteni. Inima Altheei \ncepu s` bat` mai repede.
Când noul sosit trecu pragul [i privirile li se \ntâlnir`, Althea
sim]i c` i se \nfierbântau obrajii.
|[i spuse c` reac]iona fa]` de starea de singur`tate din ochii
lui. Pe cât erau de expresivi, pe-atât de neclar` le era culoarea,
p`rând când c`prui, când verzi ca p`durea, \n func]ie de unghiul
din care \i privea. Exprimau pustietate, o emo]ie nespus de
familiar` ei.
|NTOARCEREA ACAS~ 9

P`rul brunet, c`ruia nu i-ar fi stricat o tunsoare, flutura u[or


\n vânt, atr`gându-i aten]ia spre un chip compus numai din
unghiuri masculine, de la b`rbia puternic` pân` la nasul roman
clasic ce p`rea s` fi fost rupt o dat` sau de dou` ori. Un chip care
ar fi ar`tat bine atât pe o reclam` la articole sportive, cât [i \ntr-una
pentru costume de sear`.
– Domni[oara Simmons?
De unde-i [tia numele?
– Da?
– Sunt Jared Cain. Fratele dumitale, Jim, mi-a f`cut ni[te
scaune. Ieri, când i-am spus c` a[ avea nevoie de o p`tur`, mi-a
spus s` trec pe la dumneata.
Althea ar fi fost gata s` jure c` omul care tocmai cump`rase
Big Bear Mountain suferea. Dar Jared Cain nu avea nici un motiv
de triste]e, dac` era s-o cread` pe agenta imobiliar` local`.
Conform spuselor ei, omul acela avea tot ceea ce [i-ar fi putut
dori cineva.
Mai pu]in o p`tur`.
– V` ar`t cu pl`cere tot ce avem, spuse ea, str`duindu-se s`
se concentreze. Pofti]i.
– Jim mi-a spus c` aici se fac cele mai frumoase p`turi din
regiune, coment` Jared, trecându-[i degetele peste un col] al
p`turii Steaua Singuratic` de pe suportul aflat lâng` u[`. La fel ca
asta mai ave]i? continu` el, \n timp ce scotea din buzunar un
petic de p`tur` aproape distrus de vreme [i intemperii, pe care
i-l \ntinse Altheei.
– Nu tocmai...
Modelul era greu de identificat. Ar`ta asem`n`tor cu o p`tur`
model Caban` de Bârne, dar Althea observ` c` era cusut \n alt stil.
10 ANN JOSEPHSON

– Seam`n` cu aceea, spuse ea, ar`tând spre p`tura Cabana


de Bârne drapat` pe un pat miniatural, \n cealalt` parte a
\nc`perii.
Jared se apropie [i privi p`tura, apoi se \ntoarse din nou spre
Althea.
– Am g`sit bucata asta \n ruinele cabanei unde m-am n`scut.
P`tura de-aici e foarte frumoas`, dar a[ dori una cusut` din
p`trate ca acela pe care-l ]ii \n mân`.
Zâmbetul lui strâmb o \nc`lzea, dându-i o senza]ie de
furnic`turi pl`cute.
– De ce? \ntreb` Althea.
– Fiindc` mama mea a \nceput s` coas` una la fel cu ani \n
urm`, \nainte de a ne muta la Atlanta. N-a apucat s-o termine.
Althea \i v`zu expresia \ndep`rtat` din ochi. F`r` cuvinte, \l
\ncuraj` s` continue.
– A spus c` [i gâ[tele zboar` de pe munte, la fel cum aveam
s` facem noi, dar c` \ntr-o bun` zi se \ntorc. Potrivit` metafor`,
nu ]i se pare, pentru r`t`citorul care s-a \ntors \n sfâr[it acas`...?
Vorbea pe un ton firesc – prea firesc, \[i spuse Althea, când \i
v`zu expresia melancolic`.
Dintr-o dat` \[i aminti modelul. Era unul mai neobi[nuit, pe
care-l v`zuse odat` la o expozi]ie de artizanat muntenesc, \n
Dahlonega.
– Gâ[tele Zboar` \n Caban`, spuse ea.
– Poftim?
– A[a se nume[te modelul.
Jared privi peticul de pe mas`, apoi ridic` ochii spre Althea,
cu o expresie intens`, solemn.
|NTOARCEREA ACAS~ 11

– |mi po]i face o p`tur` la fel ca asta?


Cum l-ar fi putut refuza, când Jared \i d`dea convingerea c`
p`tura aceea avea s` \nsemne pentru el mult mai mult decât un
simplu accesoriu decorativ \n dormitor, sau o acoperitoare care
s`-i ]in` de cald?
– Da.
Dac` nu g`sea modelul pentru Gâ[tele Zboar`, putea face
unul dup` peticul pe care-l g`sise el.
– |n cât timp?
Tipic pentru un b`rbat!
– Depinde.
– Depinde de ce?
– De multe. De câte alte comenzi am de terminat pân` \ncep.
De cine m` va ajuta la combinarea buc`]ilor.
Althea \i f`cu semn s` se apropie de rama pentru cusut.
Ajungând acolo, \i ar`t` micile cus`turi manuale care str`b`teau
fiecare por]iune a p`turii aflate \n lucru.
– O p`tur` \ntreag` se face cam \n dou` sute de ore, dup` ce
e terminat` partea de sus.
Jared ridic` din umeri.
– Am un pat de dou` persoane, spuse el pe un ton t`r`g`nat,
surd.
Althea spera ca ro[ea]a din obraji s` nu i se observe. Oare ce
anume o f`cea s` [i-l imagineze gol, \ntins pe patul masiv, cu
trupul zvelt [i musculos \ncadrat \n modelul multicolor al unei
p`turi cusute de mân`?
– Domni[oar` Simmons?
Probabil o credea o n`t`flea]`.
12 ANN JOSEPHSON

– Scuza]i-m`. Vre]i s` folosi]i p`tura drept cuvertur`, sau ca


acoperitoare când dormi]i?
Jared se uit` la ea nedumerit.
– Care e deosebirea?
– O cuvertur` ajunge pân` la podea. Marginile acoperitorii
sunt mai scurte, deasupra volanului pentru praf.
Continua s-o priveasc` perplex, a[a c` Althea \i ar`t` câteva
fotografii.
– Vre]i ca p`tura s` acopere patul pân` jos, sau s` l`s`m loc
pentru un volan contra prafului?
– F`r` nici un fel de volane.
Ar fi trebuit s` se a[tepte. Jared Cain nu p`rea genul care s`
agreeze vol`na[ele. Althea socoti \n gând timpul necesar pentru
a confec]iona o p`tur` atât de mare.
– Cred c` v-a[ putea-o termina prin septembrie...
– Asta \nseamn` peste trei luni, constat` el, p`rând
surprins.
Pesemne credea c` Althea n-avea alte treburi decât s`
trudeasc` la p`tura lui.
– Vara este perioada noastr` cea mai aglomerat`, domnule Cain.
– Jared.
Un nume sexy. Un b`rbat sexy. Numai sunetul glasului s`u
era de ajuns ca s` insinueze intimitate.
– A]i dori s` alege]i azi materialele?
Jared privi prin magazin. Dup` ce v`zu cei doi pere]i pe care
se \n[irau cupoane de material, cl`tin` din cap.
– Cred c` va trebui s` m` gândesc, \i spuse el, p`rând cople[it
de diversitatea culorilor [i a imprimeurilor.
|NTOARCEREA ACAS~ 13

– Dup` ce alege]i culorile dorite, gama posibilit`]ilor se va


mai reduce.
Althea nu-[i putu st`pâni un zâmbet, la vederea expresiei
u[urate de pe chipul lui Jared.
– Verde \nchis, spuse el f`r` ezitare.
Previzibil. {i ma[ina lui avea aceea[i nuan]` de verde, b`tând
spre negru. Pe bluza polo se vedea o band` lat` verde ca
p`durea, cu dungi mai \nguste bleumarin [i gri, pe fond alb.
Timpul trecu pe nesim]ite. Petrecur` aproape dou` ore
alegând fondul verde ca p`durea [i vreo duzin` de imprimeuri
geometrice \n culori asortate. Althea era gata s` fac` un model
dup` p`tura cusut` de mama lui Jared, \n urm` cu dou`zeci de
ani [i mai bine.
|i explic` felul cum avea s` fac` primul p`trat [i s` i-l arate,
pentru a-i cere aprobarea. Dup` aceea, urma s` angajeze una sau
dou` muntence ca s` taie [i s` \ns`ileze cele patruzeci [i opt de
p`trate de treizeci de centimetri care formau centrul p`turii.
Când se termina \ns`ilatul, Althea urma s` \nceap` cusutul
manual.
Avea s` lucreze cât putea de repede. Oricât ar fi p`rut de
improbabil, Althea presim]ea c` p`tura aceea \i putea satisface
\ntrucâtva lui Jared Cain dorul de acas` care-l chinuia atât de
mult. Spera s` reu[easc`. Voia s`-i alunge triste]ea din ochi.

***

– Mul]umesc, spuse Jared peste câteva minute, oprindu-se \n


u[a magazinului. Te-a[ putea convinge s` m` conduci pu]in prin
mun]i? Sunt ani de zile de când n-am mai trecut pe-aici.
14 ANN JOSEPHSON

– Dac` vrei s`-]i termin p`tura la data când am promis, nu voi


avea prea mult timp ca s` fac pe ghidul turistic.
Jared nu [tia de ce, dar femeia aceea lini[tit` \l f`cea s` se
simt` bine. {i-i d`dea o senza]ie de senzualitate, cum de mult
nu-l mai afectase nici o femeie. Se sim]ea ca acas`. |n ultima
vreme, nic`ieri nu se mai sim]ise astfel – nici la munc` [i nici \n
vila lui din Atlanta. Nici chiar pe Big Bear Mountain, pe care-l
cump`rase numai cu scopul de a se \ntoarce acas`.
Althea nu era o frumuse]e, ca Marcie. La naiba, nu era nici
m`car deosebit de dr`gu]`, \n compara]ie cu unele dintre
femeile pe care le vedea \n fiecare zi la Atlanta. Era... m` rog, de
categorie medie. De statur` [i greutate medie, cu p`rul [aten
deschis. Trup armonios, fa]` pl`cut`. Nu avea nimic spectaculos,
nimic ie[it din comun.
Jared nu [tia sigur ce anume \l atr`gea la ea, numai c` se
sim]ea atras – atras cum nici o femeie nu-l mai f`cuse s` se simt`,
de ani de zile.
|i sus]inu privirea, pl`cându-i lic`rul pe care-l z`ri \n ochii
aceia alba[tri ce-i aminteau de cerul senin \n zorii zilei.
– A[ putea a[tepta p`tura vreo dou` s`pt`mâni \n plus.
– Acum câteva minute, p`reai foarte dornic s-o ai cât mai
repede.
– Poate c` m-am r`zgândit.
– Vom mai vedea.
Jared nu se l`sa u[or descurajat. Nu-i prea pl`cea sentimen-
tul care-i r`mânea \n suflet.
– Când am s` te mai v`d?
– |n urm`toarele câteva zile. Va trebui s` vin pe la dumneata
pe-acas`, ca s` v`d locul unde vei pune p`tura [i s` hot`r`sc ce
fel de chenar se va potrivi cel mai bine.
|NTOARCEREA ACAS~ 15

Lui Jared \i pl`cea ideea de a o primi pe Althea \n cabana lui.


Fiin]a ei exprima integritate [i inocen]`. {i-i mai pl`cea [i felul
cum se combinau tr`s`turile ei, atât de banale, pentru a forma o
compozi]ie agreabil` [i interesant`.
– E[ti binevenit` oricând.
– Probabil c` ar trebui s` vin cât mai curând, \nainte de a
avansa prea mult cu t`iatul [i \ns`ilatul. Cum ar fi lunea viitoare?
– Perfect. |]i propun s` vii dup` ora de \nchidere a magazi-
nului, ca s` po]i sta ceva mai mult. Voi preg`ti o gustare.
Când Althea zâmbea, i se lumina toat` fa]a.
– Pe la [ase ar fi bine?
– Minunat. {tii cum s` ajungi?
– Sigur. Nu [tiai c` ai devenit principala surs` de bârfe din
ultimele [ase luni, de când ai venit [i ]i-ai cump`rat tot muntele?
Iar când \l tachina, lumina de pe fa]` o f`cea s` arate de-a
dreptul sexy. Aproape frumoas`.
– {i, auzi... |]i mul]umesc pentru comand`.
Jared \n]elese c` acesta era semnalul de plecare.
– Pentru pu]in. Ne vedem luni.
{i se \ntoarse, pornind spre ma[in`.

***

Pentru prima oar` de când ie[ise din birou lui aflat \n Atlanta,
cu o s`pt`mân` \n urm`, Jared sim]ea c` avea un ]el. La fel de
precis ca [i cum ar fi conceput o mi[care \ntr-un joc sau ar fi
pl`nuit strategia de marketing pentru urm`torul program utilitar
sau de divertisment al firmei Cain Software, \ncepu s` planifice
gustarea simpl` pe care se sim]ea \n stare s-o g`teasc`.
16 ANN JOSEPHSON

Când ajunse acas`, \ncepu s` fac` ordine [i cur`]enie \n pre-


ten]ioasa lui ascunz`toare montan`. Ziua de luni avea s` vin`
mai repede, dac` era ocupat [i cu altceva decât cu afacerile.
Zumzetul aspiratorului, plesc`itul din sp`l`torul de vase [i
murmurul generatorului electric de afar` se amesteau \ntr-o
cacofonie care-i amintea lui Jared de ora[ul pe care-l l`sase \n
urm`.
Unul câte unul, sunetele civiliza]iei se stinser`, mai pu]in tor-
sul sc`zut al dinamului. Jared \l instalase ca s` aib` tot timpul
curent electric, dar acum \i remarca pentru prima oar` zgomotul
omniprezent. Bâzâitul motorului \i r`suna \n urechi, iar când
p`[i pe verand`, sc`zu.
Sunetul generatorului se contopea cu [ipotul apei ce curgea
prin matca pârâului, rostogolindu-se pe munte spre râul de la
poale. Câte o pas`re ]ipa din cedrii \nal]i de afar`.
Pe Jared \l urm`rea amintirea vocii blânde a Altheei. Amintiri
alimentând imaginea senzual` a unor \ndr`gosti]i \mbr`]i[a]i
printre cear[afuri moi de bumbac, sub o p`tur` cusut` de
mâinile ei dibace [i talentate. Pân` luni mai era atât de mult...!
Capitolul 2

– Locul `sta... e... magnific. Jim mi-a spus, dar el nu e la fel


de dibaci cu vorba cum e cu lemnul.
Althea privi mai \ntâi cabana, apoi \[i \ndrept` ochii spre
pârâul care curgea pe sub verand`.
– E aparte, nu-i a[a?
– |mi place la nebunie aici. Ambian]a... Pârâul care curge
chiar pe sub picioarele noastre... Casa \n sine. Toate se potrivesc,
ca [i cum casa asta ar fi fost destinat` s` se afle chiar aici.
Pentru prima oar` de când v`zuse produsul finit, Jared nu
regreta c` l`sase proiectul \n seama arhitectului din Atlanta, a
c`rui viziune asupra unei ascunz`tori montane simple nu prea
corespunsese cu a lui.
– M` bucur c`-]i place, spuse el. Vino \n`untru.
F`cu un pas \napoi, l`sând-o s` intre prima. Althea \[i puse
geanta mare cadrilat` pe o canapea, apoi privi spre pere]ii goi [i
consola de deasupra [emineului masiv, din piatr`.
– Când te-ai instalat? \l \ntreb` ea.
18 ANN JOSEPHSON

– S`pt`mâna trecut`. Casa e \nc` destul de goal`.


Nu mai goal` decât vila din Atlanta unde locuise \n ultimii
zece ani, \[i reaminti Jared.
– Cred c` nu prea am apuc`turi de colec]ionar. Vino \n spate.
Vom mânca \n buc`t`rie.
|nc`lzise [unc` [i fasole verde, cu cartofi la cutie. Era mai bine
s` preg`teasc` o mâncare banal`, \[i spusese el, decât una
dezastruoas`.
– Ia loc, o pofti, tr`gându-i un scaun. Pun mâncarea pe mas`.
Althea lu` câte pu]in din toate. Jared constat` c` gustul era
bun, b`nuind astfel c` alesese bine. Ca partener` de cin`, Althea
era mai degrab` t`cut`, ceea ce nu-l deranja deloc. |i l`sa liber-
tatea de a-i savura parfumul slab [i pl`cut al coloniei [i a-i obser-
va felul cum ]inea furculi]a \n mân`. Limba \i ie[ea din când \n
când prin col]ul gurii, pentru a captura câte o firimitur` r`t`cit`.
– Cafea? \ntreb` el, ridicând cafetiera deasupra unei c`ni mari
de fier, cu baz` de piatr`.
Althea cl`tin` din cap.
– N-a[ mai dormi la noapte.
– Atunci, un ceai? Sau un suc?
– Nimic, mul]umesc. N-ar trebui s` arunc`m o privire...
– |n dormitor? Vino sus, am s` ]i-l ar`t.
Jared puse cafetiera pe mas` [i porni prin living, spre scara
circular` cu balustrad` din fier forjat, din antreu.
Althea se opri \n u[a dormitorului, apoi f`cu un pas \n`untru.
– Mam`, Doamne! Rama asta de pat Jim a f`cut-o, nu-i a[a?
– Da. Mi-am dorit patul `sta din clipa când l-am v`zut.
Scândurile aspre de stejar care sus]ineau salteaua [i
somiera... t`blia masiv` cu \ncrusta]ii de la c`p`tâi... [i stâlpii
|NTOARCEREA ACAS~ 19

\nal]i ai baldachinului, care confereau camerei echilibru [i


putere... |i atr`seser` aten]ia [i \l f`cuser` s` intre \n atelierul
fratelui ei de lâng` Dahlonega \n vara trecut`, la scurt timp dup`
ce cump`rase Big Bear Mountain de la un antreprenor falit.
– E perfect. Când a construit patul `sta, nici n-am crezut c`
putea s` \ncap` \n dormitorul cuiva.
– |n camera mea ar \nc`pea dou`.
Jared nu [tia dac` s` se simt` admirat sau jenat. Muntenii nu
aveau, de obicei, bani ca s`-[i construiasc` asemenea case, iar
pu]inii care o f`ceau nu se f`leau cu ele.
– Abia când casa era pe jum`tate gata mi-am dat seama cât de
mare urma s` fie. Cred c` ar fi trebuit s` fiu mai atent la proiect,
s`-l \mpiedic pe arhitect s-o ia razna.
– A, nu. Niciodat` n-am mai v`zut o cas` atât de... atât de bine
armonizat` cu \mprejurimile. Jared, p`tura ta va ar`ta fermec`tor
aici.
Althea se apropie de pat, netezind cu mâna cuvertura verde,
apoi rezem` perna de t`blie [i se retrase spre fereastra enorm`
cu vedere spre verand`.
Când privi peisajul montan de afar`, oft`.
– Nu mi-ar displ`cea deloc s` v`d peisajul `sta \n fiecare
diminea]` când m` trezesc din somn.
Nici lui Jared nu i-ar fi displ`cut s-o vad` pe Althea \n fiecare
diminea]` când se trezea, somnoroas` [i cald`, \n bra]ele lui.
Ba nu. |[i alung` imaginea din minte. Niciodat` nu se con-
siderase deosebit de senzual, nu alergase dup` fuste. Marcie \l
declarase un amant plicticos, iar Jared b`nuia c` a[a fusese, cel
pu]in cu ea.
20 ANN JOSEPHSON

Trebuia s` ias` din camer`. Trebuia s` \nceteze s` mai judece


cu o anumit` parte a anatomiei lui care niciodat` nu mai fusese
atât de rebel`.
– Ai nevoie s` m`sori, sau ceva? \ntreb` el.
Când Althea se \ntoarse, \ntâlnindu-i privirea, zâmbetul ei \i
f`cu sângele s` n`v`leasc` spre sud.
– Nu. Patul are dimensiuni standard. Tot eu am f`cut [i
p`tura cu care-l expunea Jim, \n atelier.
– Aia era cu flori.
Maci mari [i ro[ii [i frunze verzi, \[i aminti Jared, pe fond alb.
|i amintise de Cr`ciun – nu tocmai s`rb`toarea lui favorit`.
– {tiu. Dup` ce Jim a adus p`tura \napoi la magazin, i-am vân-
dut-o unei doamne din Nashville.
Nu p`rea sup`rat` c` Jared nu cump`rase [i p`tura o dat` cu patul.
– Mergem jos? propuse el. A[ putea s` aprind focul.
Voia s-o re]in` mai mult la el – cât de mult putea.
Althea porni spre u[`, nu spre living, apoi se opri.
– Ar trebui s` plec.
– F`-mi hatârul. |nc` nu mi-ai povestit ce se \ntâmpl` pe-aici,
ce l-ar putea interesa pe un om care a fost plecat timp de peste
dou`zeci de ani.
Cu mâna pe clan]`, Althea zâmbi.
– Noi, localnicii, organiz`m tot felul de ac]iuni pentru voi,
or`[enii cu bani. De toate, de la plimb`ri cu elicopterul pân` la
coborâri cu b`rcile pe râuri. {i apropo de b`rci, s`pt`mâna
viitoare va avea loc festivalul de Patru Iulie. Se ]ine pe Râul
Chattahoochee. Vor prepara mânc`ruri germane [i bavareze [i
vor organiza o mare expozi]ie me[te[ug`reasc`. Niciodat` nu-l
las s`-mi scape.
|NTOARCEREA ACAS~ 21

– Pare amuzant. Te pot \nso]i?


Un moment, Jared avu impresia c` Althea voia s`-l refuze.
Apoi o v`zu dând din cap.
– Mi-ar face pl`cere, Jared. Acum trebuie s` plec.
Jared privi farurile Pathfinder-ului ei pân` când lumina aces-
tora disp`ru dup` prima curb` a drumului de munte. Când intr`
\n cas`, sim]i prezen]a Altheei ca [i cum aceasta \nc` ar mai fi fost
acolo.

***

Era aproape ca [i cum Jared ar fi fost acolo, \[i spuse Althea a


doua zi diminea]a, la magazin, \n timp ce etala triunghiurile [i
dreptunghiurile pe care tocmai le t`iase pentru p`tura lui.
Privind modelul discret cu afine pe fond crem, \[i aminti cum
trebuise s`-l \mbie s` aleag` acele materiale mai deschise, care
urmau s` formeze câte o jum`tate din fiecare p`trat al Gâ[telor
care Zboar`.
Jared era \ntunericul, nu lumina. Materialele \nchise ca
verdele p`durii [i modelele geometrice bleumarin [i verzi \i
fuseser` u[or de ales din zecile de cupoane pe care i le ar`tase
dup` stabilirea culorilor de baz`.
Althea oft`. Modelul Gâ[telor care Zboar` nu era deosebit de
complicat, dar trebuia s` fie compus perfect. Bine c` Trina Wells
era liber`, acum, pân` nu \ncepeau s` se coac` murele.
Nici nu se gândise bine la ea, când duduitul cunoscut al
vechii ei camionete \i [i anun]` sosirea.
– Ura, Trina! o salut` Althea, auzind c` se deschidea u[a.
– ‘Nea]a. Miroase-a cafea aici?
Althea \i ar`t` spre cafetiera pus` pe o m`su]`, \n col].
gianninajollys

22 ANN JOSEPHSON

– Acum am râ[nit-o, anume pentru tine.


– Mul]umesc. Bine c` m-ai chemat acum. Peste dou`
s`pt`mâni, voi fi adâncit` pân-la coate \n jeleu de mure.
Trina \[i umplu o can` cu cafea, ad`ugând câteva linguri]e de zah`r.
– Deci, asta va fi cuvertura pentru marele pat? \ntreb` ea,
al`turându-i-se Altheei la tejghea.
– Mhm...
– Cred c` individa are mai mul]i bani decât cap.
– E pentru un individ. Jared Cain. L-ai cunoscut când a locuit
aici, pe vremuri?
Trina se \ndrept` de spate, pe toat` \n`l]imea ei de aproape
un metru optzeci. Numai oase [i unghiuri ascu]ite, avea un trup
complet discordant cu fa]a rotund`, ochii alba[tri str`lucitori [i
buzele pline care se arcuiau \n sus \ntr-un zâmbet angelic.
– Maic`-mea-i ]ine minte pe-ai lui. Zice c` taic`-su era un drac
de b`rbat ar`tos, bun de nimic la fel ca atâ]ia al]i b`rba]i care
plac ochiului. Jared e mult mai tân`r decât mine, dar mult mai
mare decât copiii mei. Cred c` a-nceput [coala cam pe când o
terminam eu. Cum arat`?
– Ca un drac de b`rbat ar`tos, la fel cum \l descria mama ta
pe tat`l lui. |nalt, brunet... Slab. Dac` v`-ntâlni]i vreodat`, n-ai
s`-l ui]i prea u[or. {i hai odat`, c` p`tura asta n-o s` se coas`
singur`.
Trina se a[ez` \n fa]a unei ma[ini de cusut vechi, potrivindu-[i
scaunul. Dup` ce-[i goli cana, o puse deoparte [i \ncepu s`
studieze e[antionul pe care-l f`cuse Althea.
– Arat` ca o Caban` de Bârne, da’ nu-i.
– Nu e. Se nume[te Gâ[tele Zboar` \n Caban`. |n timp ce tu
co[i, eu am s` termin de \ns`ilat aici.
Althea se a[ez` \n fa]a ramei [i lu` un ac cu a]`.
|NTOARCEREA ACAS~ 23

– Dac` nu ne mi[c`m repede, copilul lui Jim [i-al lui Mary o


s` se nasc` \nainte ca p`tura s` fie gata.
– Vrei s`-]i aduc [i ]ie din jeleul de anul `sta, s`-l vinzi aici?
– Categoric.
Trina [i so]ul ei, Joe, locuiau pe versantul muntelui, nu
departe de Lake Winfield Scott, un loc unde rugii de mure
cre[teau din abunden]`. Oare câ]i bani câ[tiga Trina din jeleu?
Althea n-avea idee, dar auzise c` p`stra cu str`[nicie profiturile
\ntr-un putinei de unt mare, din buc`t`rie. La fel ca multe dintre
femeile din partea locului, Trina muncea pe brânci, dar profita
pu]in de pe urma muncii ei. Spre deosebire de cele mai multe,
p`rea mul]umit`.
– Cum mai merg planurile pentru cooperativ`? \ntreb` ea,
peste câteva ore, dup` ce f`cuser` o scurt` pauz`.
|[i umplu din nou cana cu cafea [i se a[ez` iar \n fa]a ma[inii
de cusut.
Althea ridic` din umeri.
– |ncet. Ideea s-a cam v`rsat, la moartea lui Bill. Insistase ca
oamenii de afaceri locali s` cumpere p`mânt [i s` construiasc`
sau s` pun` la punct un loc de unde s` \ncepem. Bancherii nu
par prea dispu[i s` asculte, acum când eu sunt cea care le-o
cere.
– Bill era un b`iat a[a de bun... Mare p`cat c` a murit, [i-nc`
pentru un fleac ca `la, s`-i aresteze pe unii de-alde Buck Dillard
[i ga[ca lui fiindc` f`ceau din nou fulger alb.
Trecuse un an [i ceva de când Althea \l ]inuse pe Bill de
mân`, \n spital, \n timp ce acesta pierdea lupta cu moartea. |nc`
o mai durea când se gândea la el [i la planurile pe care [i le
24 ANN JOSEPHSON

f`cuser`. Visurile ce se mistuiser` ca fumul \n ziua când [eriful \i


trimisese pe Bill [i alte dou` ajutoare s`-i ajute pe trezorierii
federali s` \nchid` o distilerie de pe Dillard Creek.
Vocea Trinei \i risipi gândurile.
– Poftim?
– Trebuie s`-]i vezi de via]a ta, fato. S`-]i g`se[ti alt b`rbat.
M`iculi]`, e[ti \nc` tân`r`, prea tân`r` ca s` te usuci jelind dup` el.
Althea zâmbi. Trina avea inten]ii bune.
– Nu jelesc [i nu m` usuc. Am magazinul [i postul de la
[coal`. {i nici la cooperativ` n-am s` renun]. Numai c`, f`r` Bill,
va trece mai mult pân` s` ob]in finan]area.
– Nici una din toate astea n-o s`-]i ]in` de cald \n nop]ile de iarn`.
Privirea Altheei se \ndrept` spre vraful tot mai mare de
p`trate pentru p`tur`. Jared. Felul cum o s` f`cuse s` se
topeasc`, \nfierbântat`, doar cu o privire. Nu se \ndoia c` s-ar fi
aprins ca un cuptor, dac` se nimereau \mpreun` \n pat, iarna sau
vara. Avea el ceva anume...
– {i [tii bine c` am dreptate. Dac` nu te la[i de bocit [i nu-]i
g`se[ti un b`rbat, ai s` te usuci pe picioare. Nu-i normal ca o
femeie dr`gu]` ca tine s`-[i tr`iasc` via]a de una singur`.
– Jared m-a invitat la festivalul din Helen.
Cuvintele ie[iser` \nainte ca Althea s` se poat` st`pâni.
– }i-a c`zut cu tronc, nu-i a[a, fato?
– Poftim?
– Jared Cain. B`iatul s`rac ajuns mare mah`r la ora[. Cel care
a cump`rat Big Bear Mountain. {i-a cl`dit ditamai palatul. {i a
comandat de la tine p`tura asta. Te ui]i la p`tratele pe care le-am
cusut de parc` el ar fi acolo, gol-pu[c` [i servit la tav` ca un
curcan de Cr`ciun.
|NTOARCEREA ACAS~ 25

– Nu m`...
Trina râse.
– Ba te. Poate nu-]i dai seama, da’ a[a te ui]i, crede-m`. Ca o
femeie care vrea un b`rbat.
– Trina, abia dac`-l cunosc.
– Nici nu-i nevoie s`-l cuno[ti, numai s`-l vrei. }in minte,
când l-am v`zut eu prima oar` pe Joe. Atunci, pe loc, am [i [tiut
c`-l voiam. Acuma sigur, m-am ab]inut pân-am putut s`-l târ`sc
la pop`. Poate c` altfel nici n-a[ fi putut s` pun mâna pe el.
Râzând, Trina \[i goli din nou cana.
– Da’ [tiu c` faci o cafea grozav`.
– Mul]umesc. {i eu [tiu c` nu poftesc dup` Jared Cain. |i fac
o p`tur`. Atâta tot.
Althea, \ns`, se \ntreba dac` acest lucru era adev`rat. |n fond,
se dusese la el acas` [i acceptase s` mearg` \mpreun` la
s`rb`toarea de Patru Iulie, \n Helen. Cu siguran]`, Jared o f`cea s`
doreasc` lucruri la care nu se mai gândise, de la moartea lui Bill.
– Dac` a[a zici tu...
Trina se \ntoarse la ma[ina de cusut [i lu` \nc` un mic
triunghi.
Mai târziu, dup` plecarea ei, Althea r`mase a[ezat` \n maga-
zin mult timp peste ora când ar fi trebuit s` \nchid` [i s` plece
acas`. Prin minte i se rostogoleau tot felul de gânduri – despre
b`iatul pe care-l iubise \ncepând din clasa a [aptea... [i b`rbatul
care-i provocase fanteziile când intrase \n magazin [i-i ceruse s`-i
fac` o p`tur`.
Capitolul 3

Jared \[i amintea c` mai umblase ne\nso]it prin mun]i, cu ani


\n urm`, dar niciodat` nu se mai sim]ise ca acum – izolat, com-
plet singur. Trosnetele slabe ale lemnului de stejar proasp`t
lucrat punctau fiecare mi[care \napoi a balansoarului pe
podelele verandei.
Stelele lic`reau. Câte milioane str`luceau pe cer, nu
\ndr`znea s` ghiceasc`. Num`rul lor \l umilea, \l f`cea s`-[i dea
seama ce rol ne\nsemnat juca \n lume.
Sorbi din bere, imaginându-[i-o pe Althea \n magazinul ei, \n
dormitorul lui.
|[i pierduse min]ile. Lumea aceasta nu mai era a lui. Althea
Simmons nu era genul de femeie care s`-l atrag`. La naiba, nici
o femeie nu-l atr`gea. Nici nu ]inea minte de când nu-l mai
atr`sese nici una.
De ce se gândea la o femeie prea tân`r` [i prea simpl`, prea
banal` ca s`-l intereseze, când abia reu[ise s`-[i adune interesul
pentru a face dragoste cu Marcie, \n ultimele [ase luni cât
fuseser` \mpreun`?
|NTOARCEREA ACAS~ 27

Oft`. Ar fi trebuit s` fie \n cas`, verificând un joc nou despre


care unul dintre programatorii lui era sigur c` avea s` devin`
urm`torul Pac-Man. Trebuia s`-l evalueze, o dat` cu alte dou`
programe pe care asistentul i le trimisese prin e-mail pentru
aprobare.
Din p`cate, nu se putea concentra decât asupra Altheei
Simmons. Fa]a ei dulce. Vocea ei blând`, cu accent t`r`g`nat.
Sânii plini, pe care i-ar fi pl`cut s`-[i culce capul. Mâinile ei
\ndemânatice, mâini pe care [i le imagina mângâindu-l pe el, nu
materialele pe care le aleseser` pentru p`tur`.
Se ridic`, merse pân` la marginea verandei [i privi \n \ntune-
ric. Clipocitul apei din pârâu, punctat de ]ipetele viet`]ilor
nocturne, risipea t`cerea, dar nu [i nevoia de companie. De
companie a unei femei pe care abia o cunoscuse. O femeie
complet nepotrivit` pentru el. Althea.
Marcie fusese potrivit`. Frumoas`, inteligent` [i la fel de
ambi]ioas` ca el pentru ca firma Cain Software s` ating` succe-
sul. Atunci, de ce nu se c`s`toriser`? De ce nu erau acum \mpre-
un`, conducând amândoi compania [i punând bazele unei
familii? Jared se \ntoarse [i intr` \n cas`.
Se a[ez` la computer, \nc`rcând jocul cel nou dup` care se
aprinsese atât de tare asistentul. |n timp ce juca, \ncerc` s`-[i
pun` sentimentele \n ordine.
N-o putea acuza pe Marcie pentru c`-l p`r`sise. Cinci ani
\nsemnau cam mult pentru a r`mâne logodit` cu un b`rbat care
nu era \n stare s` spun` „te iubesc“. La sfâr[it, pierduser` pân`
[i prietenia pe care se bazase \ndelungata lor rela]ie. O dat` cu
dispari]ia acesteia, nu le mai r`m`sese nimic.
28 ANN JOSEPHSON

Cu cinci luni \n urm`, când desf`cuse logodna, Marcie demi-


sionase [i din func]ia de director de marketing al companiei.
Jared regreta cel mai mult faptul c`-i era atât de greu s-o
\nlocuiasc`. Era destul de sigur c` acest lucru nu-l prezenta
deloc \ntr-o lumin` m`gulitoare.
Ce p`rere ar fi avut Marcie despre noul joc?
Jared \l lu` de la \nceput. Aproape c` o auzea comentând
poetic despre perspectivele de a lansa o campanie publicitar`
avându-l \n rolul principal pe piratul erou al jocului, C`pitanul
Morgan.
O mizerie de nume. Trebuia s`-i cear` programatorului s`-[i
boteze altfel corsarul. N-avea nevoie de procese cu fabricantul
romului numit la fel. Marcie ar fi depistat din primul moment
aceast` posibil` problem`.
|nchise computerul [i se \ntinse pe pat. Când \[i imagin` o
femeie culcat` al`turi, \i veni \n minte Althea.

***

|n diminea]a zilei de Patru Iulie, Althea \[i lu` un [ort ro[u


peste costumul de baie, apoi o bluz` alb` f`r` mâneci, cu poalele
\nnodate \n talie. Trecuse atâta timp de când nu mai avusese
ocazia s` se \mbrace pentru o zi petrecut` \n aer liber, \ncât tre-
buia s` cotrob`iasc` prin toat` debaraua dup` hainele potrivite.
Acum avea de gând s` se distreze. Urma s` se bucure de fes-
tival \mpreun` cu Jared Cain, s` se plimbe cu ma[ina lui luxoas`
[i s`-[i lase p`rul s` fluture \n vânt. Dac` el i-o cerea, avea s`-l
s`rute. Poate chiar mai mult. La urma urmei, nu voia s` se
|NTOARCEREA ACAS~ 29

\ndr`gosteasc`. Care b`rbat ar fi putut s` fie un amant mai sigur


decât un str`in, prea bogat [i urbanizat pentru a dori mai mult
decât o aventur` trec`toare cu o fat` de la ]ar` ca ea?
Althea auzi murmurul sc`zut al unui motor [i se uit` afar` pe
fereastra dormitorului. La vederea lui Jared, b`t`ile inimii
\ncepur` s` i se accelereze. Când deschise u[a [i-i \ntâlni
privirea, nu putu s` nu observe cât de schimbat ar`ta, ca [i cum
s-ar fi despov`rat de grijile care-l ap`saser` \n s`pt`mâna trecut`.
– E[ti gata? o \ntreb` el.
Althea \[i lu` geanta de prelat` \n care \[i pusese lo]iunea de
soare, un prosop [i hainele de schimb.
– Mai gata de-atât nici nu se poate.
|l urm` pe Jared afar`, \ncuind u[a \n urma ei.
De[i nu era o Cenu[`reas`, cum nici decapotabila lui Jared
nu sem`na a dovleac transformat \n calea[c`, Althea se sim]ea ca
o prin]es` din pove[ti. Jared conducea repede [i abil pe serpen-
tinele strânse ale [oselei \nguste, spre Helen, iar p`rul Altheei
flutura \n vânt.
Parcar` \ntr-un spa]iu din apropierea râului, dup` care
pornir` hai-hui printre grupurile de turi[ti. Jared se purta ca un
copil, gustând din bun`t`]ile oferite de to]i vânz`torii pe care-i
\ntâlneau \n cale.
– Ia uite-acolo! ar`t` el spre mijlocul râului, unde turi[tii
s`ltau pe valuri râzând veseli, pe camere de caciuc umflate.
Althea \i urm`ri privirea spre mal, unde al]i oameni se \nghe-
suiau s` \nchirieze alte camere [i saltele pneumatice.
Althea lungi pasul, potrivindu-[i mersul dup` al lui Jared, \n
timp ce inspira aerul curat de munte.
30 ANN JOSEPHSON

– Par s` se distreze grozav, coment` ea.


{tia c`, \n ceea ce-o privea, de mult nu se mai sim]ise atât de
bine.
Urmând un cot al râului, \ncepur` s` priveasc` \n vitrinele
magazinelor care ofereau antichit`]i, articole me[te[ug`re[ti [i
piese de colec]ie.
– Vrei s-o vedem mai de-aproape? \ntreb` Jared, când Althea
se opri s` priveasc` o p`tur` antic` expus` \ntr-o vitrin`.
– Nu e nevoie, cunosc modelul, zâmbi ea, ridicând privirea
spre ochii lui.
– Bine.
Apoi, Jared \ntoarse capul spre râul Chattahoochee, dincolo
de drumul [erpuitor.
– Vrei s` mergem pe râu?
– M` \ntrebam dac` ai s` mi-o propui la un moment dat.
Dintr-o dat`, Althea \[i dori s` r`mân` singur` cu el, departe
de fream`tul mul]imii. Unde ar fi fost cel mai bine, dac` nu \n
mijlocul râului, plutind \mpreun`? Apa rece putea r`cori
fierbin]eala din ochii lui verzi-aurii, scânteietori. Cu un dram de
noroc, avea s` sting` [i focul care amenin]a s` erup` \ntr-\nsa.
Jared o lu` de mân` [i o duse spre un vânz`tor de camere ce
p`rea mai pu]in tracasat decât ceilal]i. Dup` ce alese dou`
colace, plus \nc` unul pentru baxul de r`coritoare pe care-l
cump`rase, Jared le leg` la un loc pe toate trei.
Althea se bucur`. Nu i-ar fi pl`cut s` pluteasc` de una singur`,
riscând s` ajung` departe de Jared, prins` de toren]i care puteau
deveni destul de periculo[i.
Jared \[i scoase pantofii, c`ma[a [i blugii, dezv`luind un piept
surprinz`tor de musculos, pres`rat cu p`r fin [i negru care se
|NTOARCEREA ACAS~ 31

\ngusta peste ombilic pentru a disp`rea \n slipul bleumarin


strâns pe [olduri. Althea \[i st`pâni cu greu un oftat. Ar`ta
superb.
– Nu-]i dai jos hainele? \ntreb` el, nep`rând s` observe cum
\l sorbea din ochi.
Automat, mâinile Altheei se ridicar` pe talie. Cu privirea \nc`
a]intit` asupra umerilor lui la]i, \[i deznod` bluza. Dup` ce [i-o
scoase [i-[i d`du jos [i [ortul, se desc`l]` de teni[i [i-[i \ndes`
toate hainele \n geant`. Obrajii i se \nfierbântar` când \[i d`du
seama c` [i Jared se uita lung la ea.
– E[ti gata? \ntreb` el luând geanta, pe care o introduse \ntr-un
dulap de vestiar ruginit, \mpreun` cu sacul lui de gimnastic`.
– Gata.
Althea s`ri \n râul pu]in adânc, f`r` a-l a[tepta pe Jared s`
arunce camerele.
– Au! ]ip` ea când sim]i pe picioare apa rece ca ghea]a.
– Au e[ti tu! râse Jared. Las`, c-o s` se-nc`lzeasc`.
|mpinse colacele pe ap` [i o instal` pe Althea pe unul dintre
ele, apoi se instal` \n cel mai mare.
– Gata?
– Da.
Jared propuls` ansamblul spre apa adânc` din mijlocul râu-
lui. Lop`tar` din picioare pân` ajunser` \n curent, unde
\ncepur` s` fie purta]i u[urel \n josul râului.
Jared se \ntinse peste colacul dintre ei [i o lu` de mân`. De[i
apa era rece ca ghea]a, palma [i degetele lui r`m`seser` calde [i
erau mult mai aspre decât se a[teptase Althea. Probabil c` despi-
case personal bu[tenii aceia pe care-i v`zuse \n stiva de lemne de
lâng` casa lui de pe Big Bear Mountain.
gianninajollys

32 ANN JOSEPHSON

Althea voia s` prelungeasc` acel contact, a[a c` nu-[i retrase mâna.


– Ce-]i mai aminte[ti din copil`ria ta pe munte? \l \ntreb` ea.
– Zâmbetul mamei mele.
Jared f`cu o scurt` pauz`, apoi \ncepu s`-i povesteasc`,
descriind o imagine pe care Althea o v`zuse mult prea des: ima-
ginea unei familii care abia-[i ducea zilele, s`rac` [i lipsit` de
toate, cu excep]ia iubirii. O familie care fusese zdrobit` când
soarta \l r`pise pe cel ce câ[tiga pâinea zilnic`. O mam` neputin-
cioas` de una singur`, nevoit` s` cear` ajutorul fratelui pentru
ea [i Jared, la moartea so]ului ei.
– De ce te-ai \ntors, Jared? \l \ntreb` Althea \n timp ce cobo-
rau pe râu.
Jared \nchise ochii un moment, apoi \i sus]inu privirea.
Zâmbi [i ridic` din umeri.
– Dracu’ s` m` ia dac` [tiu. Eram s`raci-lipi]i. Nu cred c-am fi
dus-o mult mai bine nici dac` tata mai tr`ia. Toat` via]a a alergat
dup` cai verzi pe pere]i, c`utând mereu un mare filon de aur pe
buc`]ica aia am`rât` de Big Bear Mountain despre care spunea
c`-i apar]ine. Nu voia s` asculte când oamenii \i aminteau c`, \n
ultimii cincizeci de ani, nimeni nu g`sise acolo mai mult de un
gram de praf aurifer.
Althea zâmbi.
– Ai fost fericit pe munte, nu-i a[a?
– Cred c` da. Aveam un leag`n f`cut dintr-o anvelop` veche,
[i locuri de explorat, cât cuprinde. Mama era mul]umit`, gos-
pod`rind cabana aia d`r`p`nat` [i servindu-l pe tata. Cred c`
m-am \ntors aici ca s` caut...
Se \ntrerupse, furat de gânduri.
|NTOARCEREA ACAS~ 33

– Dar, destul cu ale mele. Spune-mi cum s-a \ntâmplat de-ai


deschis un magazin de p`turi chiar pe strada care coboar` din-
spre Big Bear Mountain.
Oare ar fi fost cazul s`-i spun` lui Jared despre Bill? Despre
planurile pe care [i le f`cuser`? Althea ezita. Amintirile \nc` o mai
dureau, dar \[i d`duse cuvântul c` avea s` se bucure de via]` a[a
cum [tia c` ar fi vrut Bill.
– M-am n`scut [i am crescut \n cabana din spatele magazinu-
lui. Tat`l meu a predicat \n bisericu]a de pe aceea[i strad`.
Niciodat` nu m-am prea gândit s` plec de-aici.
F`cu o pauz`, retr`gându-[i mâna. Un moment, privi \nainte,
observând spuma care se forma peste bolovanii uria[i din albia
râului.
– Tot ce mi-am dorit vreodat` se g`sea aici. Familia mea, pri-
etenii. B`iatul pe care l-am iubit din clasa a [aptea. Ne-am
logodit \n primul meu an de colegiu.
– {i...?
– A murit anul trecut.
Bolovanii se ridicau \n fa]a lor. Jared apuc` o creang` dus` de
valuri [i \mpinse camerele la distan]`, ocolind obstacolul.
– |mi pare r`u, spuse el, pe un ton care exprima mai mult`
emo]ie decât cuvintele. Ce i s-a \ntâmplat?
– Era ajutor de [erif. |mpreun` cu doi colegi, s-a dus s` ajute
doi agen]i ai trezoreriei trimi[i s` opreasc` o distilerie clandes-
tin` pe Dillard Creek, la nord-est de Dahlonega. Buck Dillard l-a
\mpu[cat mortal, iar pe un agent al trezoriei [i alt ajutor de [erif
i-a r`nit.
|n ochii lui Jared se citi [ocul. D`du s` spun` ceva, apoi se
r`zgândi.
gianninajollys
34 ANN JOSEPHSON

– Se vede clar c` ai fost mult timp plecat, continu` Althea. La


fel ca s`r`cia [i febra aurului, contrabanda cu alcool a bântuit
dintotdeauna mun]ii `[tia. {i probabil c` \ntotdeauna va fi a[a.
– Tat`l meu aducea [i el câte un ulcior acas` din când \n
când. Dumnezeule, peste tot e violen]`.
Jared p`rea deziluzionat, ca [i cum s-ar fi a[teptat s` g`seasc`
un liman sigur \ntr-un loc unde nici vorb` nu putea fi de a[a ceva.
– M` tem c` da. Oricum, Bill a murit, iar eu sunt tot aici,
\ncercând s`-mi continuu via]a a[a cum ar fi vrut el.
– Câ]i ani ai, Althea?
– Dou`zeci [i [apte, de ce?
Jared cl`tin` din cap.
– Am cu nou` ani mai mult decât tine, scumpo. E[ti prea tân`r`
ca s` fi cunoscut atât de multe suferin]e. Hai, zâmbe[te-mi. |]i
promit c` azi nu te voi mai face s` plângi.
{i, cl`tinând din cap, lu` dou` cutii de suc din colacul legat
\n mijloc.
– Poftim, bea.
Althea sorbi din b`utur`. Jared era singura constant` \ntr-o
scen` care se schimba \ncet, apoi mai repede, când ajunser` \n
locurile cu curent puternic. Frunze de un verde viu pe ramurile
de deasupra. P`turi de flori \n culorile lavandei [i aurului, pe
maluri, [i bolovani arunca]i, \n trecutul \ndep`rtat, de tumul-
turile vijelioase.
Un b`rbat \ntr-o panoram` a naturii. Dintr-o dat`, Althea \[i
dori ca b`rbatul acela s-o \nve]e toate misterele p`strate de ea [i
Bill pentru noaptea nun]ii pe care soarta le-o refuzase. Gândul o
f`cu s` se ru[ineze, dar nu putea s`-l alunge, oricât de mult ar fi
\ncercat.
|NTOARCEREA ACAS~ 35

Zâmbetul lui Jared era contagios, prezen]a lui emana cl`dur`.


Când \[i terminar` c`l`toria, \ntorcându-se cu un camion hodo-
rogit, Althea se sim]ea bine din nou.
|n drum spre cas`, \i explic` lui Jared cum speraser` ea [i Bill c`
constituie o cooperativ` me[te[ug`reasc`, pentru ca muntenii s`-[i
poat` câ[tiga existen]a folosindu-[i deprinderile dobândite din
copil`rie. Reac]ia entuziast` a lui Jared o \ncuraj`, iar sugestiile lui
de finan]are [i management o f`cur` s` descopere \n el un aliat.
Cooperativa fusese visul ei [i al lui Bill. |n timp ce sim]ea vân-
tul suflându-i prin p`r [i c`ldura emanat` de trupul lui Jared \n
spa]iul restrâns al ma[inii sport, Althea nu-[i putu reprima un
junghi de vinov`]ie. Dar nu era vina ei c` se sim]ea mai vie ca
oricând de la moartea lui Bill.

***

Asfin]ise, când Jared opri \n fa]a cabanei Altheei. Crepusculul \i


\nv`luia chipul \ntr-un aer misterios. Ca prevestirea unui pericol.
Althea privi ochii care p`ruser` verzi-aurii, acum ar`tând
c`prui, spuzi]i cu fire de aur. Prin trup \ncepur` s-o str`bat` fur-
nic`turile. De[i buzele lui se arcuiser` \ntr-un zâmbet, privirea
aceea avea o intensitate care o fascina, trimi]ându-i un fior de
team` pe [ira spin`rii.
Cu o mân` Jared \i cuprinse b`rbia, \n timp ce cu cealalt` o
tr`gea atât de aproape \ncât Althea \i sim]i b`t`ile inimii prin
haine. Oare cum s-ar fi sim]it ]epii m`run]i ai b`rbii lui Jared pe
pielea sensibil` a gâtului ei? Nu avu mult de a[teptat, c`ci capul
lui se aplec`, acoperindu-i buzele. S`rutul fu atât de blând [i tan-
dru, \ncât p`rea o rug`ciune – sau o promisiune.
Capitolul 4

O promisiune. Jared nu se mai sim]ise niciodat` astfel, ca [i


cum \ntreaga lui existen]` ar fi depins de apropierea acelei
femei, de absorbirea amestecului \mb`t`tor de pasiune [i
inocen]` c`ruia \i sim]ea gustul pe buzele ei.
Cu Althea, putea s` zboare. La nivel visceral, o cuno[tea, o
dorea, \i c`uta elixirul special care avea s`-l re\ntregeasc`. Jared
o s`rut` mai profund, o \mbr`]i[` mai strâns, \[i strecur` mâna
\n m`tasea moale a p`rului ei.
Cu limba, \ncerc` s-o ademeneasc` spre a-l l`sa s` intre.
Buzele ei cedar`, \nmuiate sub ale lui. Cu mâinile sale mici,
Althea \i mângâia pieptul, \i \nte]ea dorin]a. Apoi \ncepu s`
tremure.
Probabil c` o lua prea repede, o speria. Cu regret, Jared \ntre-
rupse s`rutul, \ndep`rtând-o la o lungime de bra].
Când \l privi, i se v`zu ro[ea]a din obraji. Când \ncerc` s` vor-
beasc`, i se auzi \ntret`ierea respira]iei.
– Mi-a...
Alte cuvinte nu voir` s` ias`.
|NTOARCEREA ACAS~ 37

– }i-a pl`cut?
– Da. De ce te-ai oprit?
– Fiindc` tremurai.
Althea f`cu un pas \napoi, apoi \[i trecu degetele prin p`r.
– Ar trebui s` fiu cople[it` de ru[ine. Abia dac` te cunosc.
– Eu am senza]ia c` ne cunoa[tem de-o ve[nicie.
A[a era. N-o putea exprima \n cuvinte, dar o sim]ise din
primul moment, o leg`tur` care-l unea cu Althea f`r` s` aib`
nimic de-a face cu timpul de când se cuno[teau.
Mâna ei se ridic`, mângâindu-i obrazul.
– {i totu[i...
– O sim]i [i tu.
Jared \i prinse mâna, apoi [i-o trecu peste buze.
– Da. Simt.
|[i rodea buza de jos ca un copil. Dar nici un copil nu-i stâr-
nise lui Jared o asemenea jinduire.
– Când te mai pot vedea? o \ntreb` el, cu trupul tremurând
de dorin]`.
– Sun`-m`, r`spunse Althea cu voce r`gu[it`.
|i sus]inu pivirea. Ochii ei erau str`lucitori, plini de
f`g`duieli.
– Bine. Vise pl`cute.
Voia s-o s`rute din nou, dar se temea c`, dac` o f`cea, nu i-ar
mai fi putut da drumul. |ncet, \i potrivi dup` ureche o [uvi]` de
p`r. Apoi se retrase [i o l`s` s` intre \n cas`.
Dup` ce Althea \nchise u[a, Jared porni spre ma[in`. Fir-ar al
dracului! Niciodat` \n via]a lui nu mai dorise atât de mult o
femeie!
38 ANN JOSEPHSON

Ce se \ntâmpla cu el? Althea nu era o seduc`toare, [i totu[i \l


sedusese. Pe sub aura ei de inocen]` se \ntrez`rea promisiunea
unei femei senzuale – a unei femei pe care Jared voia s-o
descopere. O femeie despre care sim]ea c` putea s` umple
golurile din visele lui.

***

A doua zi diminea]a, camioneta Trinei era deja \n parcare


când Althea ie[i din caban`. Cu un zâmbet for]at, \i f`cu cu mâna
\n timp ce traversa parkingul spre veranda magazinului.
– Bun` diminea]a! strig` ea, introducând cheia \n broasc`.
– Cred c` te-ai distrat grozav la festival, remarc` Trina,
\nv`luind-o \ntr-o privire p`trunz`toare, din cre[tetul capului
ciufulit pân`-n vârfurile picioarelor vârâte \n prima pereche de
sandale pe care o g`sise.
Althea zâmbi.
– |ntr-adev`r. Hai s` intr`m. Vreau s` v`d cât de departe ai
ajuns cu cusutul p`tratelor pentru p`tura lui Jared.
Femeia mai vârstnic` zâmbi.
– Arzi de ner`bdare s`-ncepi s`-i co[i, dup` ce v-a]i petrecut
ziua \mpreun`?
– Ne-am distrat.
– A dat jos capota la ma[ina aia fandosit` a lui?
– Mhm. Sufla un vânt stra[nic.
Nu la fel de stra[nic ca trupul zvelt [i dur pe care-l sim]ise de
la umeri pân` la coapse, lipit de al ei. Althea renun]` s` mai
numere p`tratele, punându-le la loc pe masa de lucru.
|NTOARCEREA ACAS~ 39

– {tii câte p`trate ai f`cut alalt`ieri?


– Treizeci [i dou`. Pe celelalte cred c` le termin \n diminea]a
asta. Pe urm`, pot s` le cos la un loc. Ai t`iat buc`]ile pentru
chenar?
– Sunt \n sertar.
Althea lu` o felie de cozonac [i o puse pe tava de lâng` sta-
tivul ei de cusut. Dac` nu veneau prea mul]i clien]i, avea s` ter-
mine \n aceea[i zi p`turica pentru leag`nul copilului. Mu[c` din
cozonacul cu arom` de mirodenii, apoi privi spre Trina.
– Delicios.
– E favoritul b`ie]ilor mei. {tii, micul Joe a \ntrebat ieri de
tine. A zis c` poate vine s`-]i fac` pu]in` curte, luna viitoare când
se \ntoarce de la Chattanooga.
Althea numai de-a[a ceva n-avea chef. De[irat [i \ncet la vorb`,
Joe Wells n-o atr`sese nici \n copil`rie [i nici acum nu-i f`cea
inima s`-i bat` mai repede. |n plus, p`rea genul serios, care \nce-
pea s` se gândeasc` la cununie \nainte de a-i trece m`car prin
minte s` se mai [i distreze pu]in.
– P`i, Trina, [tii, acum m` \ntâlnesc cu Jared, oarecum... mur-
mur` ea.
Zâmbind, \[i termin` cozonacul, apoi \ncepu s` coas` ultimul
model aplicat pe p`turic`.
– M` gândeam eu, zâmbi Trina \n timp ce alinia marginile a
dou` triunghiuri. Cobor\ talpa presoare pe ele [i puse \n
func]iune ma[ina de cusut.
Pe la amiaz`, Trina termin` p`tratele [i le puse pe masa de
lucru, \n ordinea schi]at` de Althea. Pu]in mai târziu, Althea trase
ultima cus`tur` a p`turicii pentru leag`n. Avea s` le-o duc` lui
40 ANN JOSEPHSON

Jim [i Mary seara, dup` \nchiderea magazinului. Poate c`, dac`


Trina termina \n aceea[i zi cusutul p`tratelor, avea s` ia [i cen-
trul p`turii lui Jared. Putea trece pe la el ca s` i-l arate.

***

– Am auzit c` Jared Cain te-a dus la festival, \n Helen, spuse


Jim, când Althea urc` cele patru trepte ale verandei lui din fa]`.
Althea zâmbi.
– Ve[tile zboar` repede. Unde-i Mary?
– |n cas`, cu Gracie. S-a \mpiedicat de-o piatr` [i s-a lovit la
genunchi.
Ar`t` spre c`rarea care ducea la un pu] vechi, apoi indic`
pachetul din mâna Altheei.
– Acolo ce-i?
– Un cadou pentru b`ie]elul vostru. |]i mul]umesc c` l-ai
trimis pe Jared la mine. |i fac o p`tur`. Trina a terminat de cusut
azi centrul.
– M` gândeam c` nu ]i-ar strica un client.
Fratele ei \i sus]inu privirea, apoi reveni asupra lemnului pe
care-l cioplea. Jim era un om laconic.
– Althea! exclam` Mary, ie[ind din cas` cu feti]a ei Gracie, de
trei ani, \n bra]e. Ia poveste[te-mi despre misteriosul t`u cavaler!
Pe cât de taciturn era Jim, pe-atâta era Mary de gure[`. Se
a[ez` lâng` Althea.
– |l [tii pe Jim cum e, nici cu cle[tele nu-i sco]i vorbele din gur`.
Jim ridic` privirea, zâmbindu-i so]iei sale.
– Cain nu-i cu nimic diferit de mine sau de tine, dulcea]`.
Vrei s-o iau eu pe Gracie?
|NTOARCEREA ACAS~ 41

– N-are nimic. Da’ afl` c` eu nu-l v`d pe Jim Simmons b`tând


drumurile \ntr-o ma[in` decapotabil` cu dou` locuri, nici f`când
femeile \n toat` firea s` ca[te ochii când intr` el \ntr-un magazin.
– Femeile alea sunt lacome, bomb`ni Jim. {tiu câte parale
duce \n cârc` Jared. Altfel, [i el \[i trage pantalonii la fel ca
oricare alt b`rat.
Mary cl`tin` din cap, aruncându-i so]ului ei o privire
dezgustat`.
– Hai, Althea, spune-mi. Cum e de fapt Jared?
Un câine prietenos \[i rezem` capul \n poala Altheei.
– Cuminte, b`iatu’! \l dezmierd` ea, mângâindu-i urechile
catifelate. Are o companie amuzant`. {i o conversa]ie u[oar`.
– {i-i chipe[ ca p`catul, nu uita, ad`ug` Mary, cu ochii
lic`rindu-i pe fa]a cam umflat` [i foarte ro[ie.
– Te sim]i bine? \ntreb` Althea.
Mary [i-o potrivi mai bine pe Gracie pe genunchi.
– O s` m` simt, imediat ce vine pe lume bebelu[ul `sta.
Doctorul spune c` am pus pe mine prea mult` greutate.
Aceste cuvinte \i amintir` Altheei motivul pentru care venise.
– Uite, azi am terminat p`turica pentru copil.
Puse pachetul pe mas`, lâng` scaunul lui Mary.
– Sper s`-]i plac`.
– Sunt sigur` c`-i frumoas`. Dar nu trebuia s`...
– Taci. Am vrut s`-i fac [i eu un cadou propriului meu nepo]el.
Mai conversar` o vreme, pân` când Althea sim]i c` Mary \nce-
pea s` oboseasc`.
Se ridic` s` plece, iar Jim o conduse pân` la ma[in`.
– Asta-i p`tura lui Cain? \ntreb` el, v`zând materialul
\mp`turit pe locul din dreapta.
42 ANN JOSEPHSON

– Centrul, r`spunse Althea, ridicând un col]. Trina l-a termi-


nat de cusut \n dup`-amiaza asta.
– Te-ai distrat bine la festival?
– De minune. Ne-am dat cu colacele pe râu, am admirat
peisajele... Jared e un om dr`gu].
Mai mult decât dr`gu], ad`ug` Althea \n sinea ei. Era de-a
dreptul sexy.
– Acum te duci acas` ca s` te-apuci de cusut?
– Mai \ntâi trec pe la Jared. Vreau s`-i ar`t p`tura, s` fiu sigur`
c` e \ns`ilat` a[a cum vrea el.
Jim se \ncrunt`.
– S` ai grij`, dac` te duci singur` acas` la bog`ta[ul `sta. Nu
vreau ca surioara mea s` p`]easc` ceva. {i nu-[‘ cât de mult i-ar
pl`cea lui Jared s` simt` o ]eav` de pu[c`-n coaste. A lipsit prea
mult de pe dealurile astea.
Cu doisprezece ani mai vârstnic decât ea, Jim \i purtase de
grij` tot timpul, de când muriser` p`rin]ii lor. Althea oft`.
– Jim, nu-mi caut un so], doar s` m` distrez [i eu pu]in. Pot
avea singur` grij` de mine.
– Dac` zici tu... }ine minte, Cain e doar cu câ]iva ani mai mic
decât mine. Probabil c` s-o fi obi[nuit cu femeile iu]i, de la ora[.
Ai grij` ce faci.
Se \ncrunt`, \ndreptându-se de spate, cu privirea spre ochii
Altheei.
– Acum eu m`-ntorc la Mary. Mi-e cam team` pentru ea.
{i se \ndep`rt`.
Althea era la fel de \ngrijorat`, dar ner`bdarea \i alung` orice
alte gânduri \n timp ce pornea spre Big Bear Mountain. Soarele
|NTOARCEREA ACAS~ 43

disp`ruse la orizont când opri \n fa]a casei lui Jared. O briz`


r`coroas` \n r`sfira p`rul. |nfiorându-se, urc` pe verand` [i
ridic` inelul pentru b`tut \n u[`.

***

La \nceput, Jared crezu c` era vântul. Apoi auzi zgomotul din


nou, mai insistent de ast` dat`. L`sându-[i pixul jos, se ridic`,
alerg` pân` la parter [i deschise.
Althea.
– Intr`.
Oare propria lui minte o pl`smuise? P`rea destul de real`, a[a
cum st`tea \n fa]a u[ii, cu un material de p`tur` pe bra].
Zâmbetul ei \l \nc`lzea, iar parfumul ei delicat umplu antreul
când p`[i \n`untru. Pe Jared \l mâncau degetele s-o ating`. Oare
era peste tot la fel de ginga[` ca \n locurile pe care mâinile lui le
exploraser` deja?
– }i-am adus centrul p`turii ca s`-l vezi.
Zâmbetul ei aproape \i t`ia respira]ia, iar vorba molatec`,
t`r`g`nat`, \i amintea de serile de var` ca aceea. Nop]i [i paturi,
[i piele goal`, peste petice de material \n culorile p`durii...
– Hai \n cas`. S` vedem cum arat` pe pat.
Dorin]a \l izbi ca un baros. Jared strânse pumnii, impunându-[i
s`-[i ]in` mâinile la un loc.
Althea urc` \naintea lui, cu mi[c`ri gra]ioase, pe scara arcuit`.
Jared o urma ca electrizat. |n dormitor, dup` ce netezi cuvertu-
ra pe patul unde visase el \n noaptea trecut`, Althea \ntinse dea-
supra centrul p`turii. F`cu un pas \napoi [i se ciocni de Jared.
Nici o for]` de pe P`mânt nu l-ar fi putut \mpiedica s`-i
cuprind` cu bra]ele talia \ngust`, lipindu-i curbele blânde de
44 ANN JOSEPHSON

unghiurile dure ale propriului s`u trup. |[i \ngrop` fa]a \n p`rul
ei, absorbindu-i mirosul de flori dulci [i femeie [i mai dulce.
Petrecându-[i mâinile peste abdomenul ei plat, ajunse mai sus [i-i
cuprinse sânii, ale c`ror sfârcuri se \nt`riser` ca dou` pietricele.
– Jared.
Pe buzele ei, numele lui suna ca o rug`ciune.
– |]i place?
|[i trecu degetele mari peste sfârcurile ei, pu]in mai ap`sat.
Apoi se aplec` [i-i sufl` aer cald \n ureche.
Althea oft`, frecându-[i posteriorul mic [i tare de carnea lui
deja rigid`.
– Althea?
|ntorcându-se, Althea \i cuprinse fa]a \ntre mâinile ei cu
degete tremur`toare.
– Du-m` \n pat.
Când privirile li se \ntâlnir`, Jared v`zu dorin]` [i \nc` ceva.
Team`? Trupul lui urla cerându-i ceea ce-i oferise ea, dar mintea
\l \ndemna la pruden]`.
– E[ti sigur`?
Althea d`du din cap, cu gândurile \nce]o[ate de patim`.
Degetele lui Jared \ncepur` s`-i descheie n`stura[ii mici ai
bluzei.
Dintr-o dat` sfioas`, Althea \ncepu s` tremure. Abia \[i putea
]ine mâinile nemi[cate. Trebui s` fac` un efort pentru a nu-[i
\ncruci[a bra]ele pe piept, sub privirea lui arz`toare.
Jared o atinse pe obraz, cu o expresie preocupat`.
– Nu e neap`rat` nevoie s` facem asta...
– O doresc.
– Bine.
|NTOARCEREA ACAS~ 45

|[i linse buzele. Imaginea ei privindu-l cum se dezbr`ca \l


scotea din min]i. Dintr-o dat` ne\ndemânatic, bâjbâi stângaci cu
fermoarul. Când \[i strecur` degetele sub elasticul chilo]ilor,
\mpingându-i \n jos o dat` cu pantalonii [i azvârlindu-i cu
piciorul cât colo, observ` expresia fl`mând` din ochii ei.
Aproape c`-l f`cu s` explodeze pe loc.
– Ce mare e[ti...!
N-avea s` dureze mult, sub dogoarea unei asemenea priviri.
– Datorit` ]ie.
|i lu` mâna [i [i-o aduse la sex. Oricât de mult dorea s-o aib`
sub el, \nconjurându-l, \[i impuse s` stea nemi[cat. |n timp ce
Althea \l explora cu degete blânde, Jared \i fr`mânt` u[or
sfârcurile \n mâini.
Curiozitate. Pl`cere. Dorin]`. |i citea succesiunea emo]iilor
pe fa]`, era adânc mi[cat de uimirea ei, de acea inocen]`... Cu
mare dificultate, reu[i s` se st`pâneasc`. Probabil c` Althea avu-
sese foarte pu]ini aman]i, poate nici unul, cu excep]ia b`iatului
care murise.
– |ncet, iubito... murmur` el, prinzându-i mâinile [i ridicân-
du-le la buze.
– Iube[te-m`.
Dorea s-o iubeasc`, dar dorea [i ca ea s` se simt` bine. |n
urechi \i r`sunau nemul]umirile lui Marcie, f`cându-l s` se
\ndoiasc`. Dintr-o dat`, se sim]i nepriceput, ca [i cum atunci ar
fi b`tut pentru prima oar` acel drum. O cuprinse pe Althea \n
bra]e [i d`du cuvertura la o parte.
– S` nu ne gr`bim, iubito. Lini[te[te-te. Avem toat` noaptea
\naintea noastr`.
{i atunci sun` telefonul.
Capitolul 5

– La naiba!
– Mai bine r`spunde...
Althea se \ntinse peste pat, lu` receptorul [i i-l d`du lui
Jared.
|ncruntat, acesta se prezent`. Apoi chipul \i deveni
gânditor.
– Pe tine te caut`. E fratele t`u.
Oare de ce o suna Jim acolo? Althea trase mai sus cear[aful,
de[i \[i d`dea seama c` fratele ei nu putea s-o vad`.
– Alo?
Ve[tile nu erau bune, iar Jim p`rea \nnebunit. La scurt timp
dup` ce Althea plecase de la ei, Mary nu se mai putuse ]ine pe
picioare. Acum se aflau la spitalul din Dahlonega, a[teptând un
elicopter care s-o duc` pe Mary la un spital mai mare, \n Atlanta.
– Vin imediat.
Jim \i fusese \ntotdeauna al`turi când avusese nevoie de el.
Nu-l putea l`sa singur.
|NTOARCEREA ACAS~ 47

– Ce s-a \ntâmplat?
Jared se sculase deja, \mbr`cându-se, \n timp ce Althea se
d`dea jos din pat.
|i fu greu s`-[i g`seasc` graiul.
– So]ia lui Jim... Copilul... S-a-ntâmplat ceva \n neregul`... O
duc la Atlanta... Trebuie s` plec [i eu.
Dac` Mary murea? Cum putea Jim s` mai reziste? Ce-avea s`
se \ntâmple cu Gracie?
Jared \i cuprinse obrajii \ntre palmele lui b`t`torite.
– Are cineva grij` de feti]a lor?
Preocuparea lui o mi[c` pe Althea.
– A luat-o sora lui Mary la ea. Trebuie s` m` \mbrac [i s` plec.
Dintr-o dat` con[tient` c` era aproape goal`, \[i \ncruci[`
bra]ele peste sâni.
– O s` fie totul bine. Calmeaz`-te, iubito. Te duc eu cu
ma[ina.
Felul lui Jared de a interveni prompt, devenind st`pân pe
situa]ie, o uimea.
– Pot s`...
– Nu te po]i duce de una singur`.
Poate c` avea dreptate. Althea trase adânc aer \n piept, dar
f`r` a reu[i prea mult s`-[i calmeze b`t`ile inimii.
|l urm` la parter, apoi se instalar` \n ma[in`. Dup` ce porni
motorul, Jared se \ntoarse spre ea.
– Unde mergem?
– La Spitalul Universitar din Atlanta.
Cum de nu-[i d`duse seama, v`zând gleznele umflate [i obra-
jii anormal de ro[ii ai lui Mary, \n aceea[i dup`-amiaz`, c` starea
ei era grav`?
48 ANN JOSEPHSON

– Dumnezeule, numai s` nu p`]easc` Mary ceva...!


Scrâ[nind cu cauciucurile pe pietri[, Jared ocoli Pathfinder-ul
Altheei, coborând pe Big Bear Mountain, spre [osea.
– N-o s` p`]easc` nimic. Ai nevoie s` trecem pe la tine pe-acas`?
– Nu. Mai repede, te rog.
– |ncearc` s` te relaxezi, Althea. Vom ajunse acolo cu toat`
viteza – [i \ntregi, fii sigur`.
La fel de blând pe cât o atinsese cu câteva minute \n urm`,
Jared \i mas` dosul mâinii cu degetul mare. Luna plin` lumina
drumul, \n timp ce goneau pe serpentinele strânse [i periculoase
ale mun]ilor. Oricât de recunosc`toare era pentru talentele de
[ofer ale lui Jared, Althea se sim]i mai lini[tit` când ajunser` pe
autostrada interstatal`.
– Vrei o cafea? \ntreb` el, oprind la un bar cu program
permanent.
Vocea lui cald` o f`cu s` zâmbeasc`, oricât \i era de fric` pen-
tru Mary [i Jim.
– M` duc s-o iau \n timp ce alimentezi tu.
Zgomotul celor vreo sut` de motoare diesel \n ralenti [i
crâmpeiele de conversa]ii transmise printr-o duzin` de aparate
radio pârâitoare continuar` s` sune \n urechile Altheei mult timp
dup` ce-[i reluar` drumul. Sorbea din cafea, bucurându-se de
lini[tea din jur.
Jared \ntinse mâna [i \i descle[t` u[urel degetele \ncordate.
– Relaxeaz`-te, iubito. Ajungem curând.
– Pur [i simplu... Nu [tiu... Mi-e a[a de fric`...
– Po]i da un telefon la spital.
|i oferi receptorul aparatului din ma[in`, dar Althea \i opri
mâna.
|NTOARCEREA ACAS~ 49

– Nu le-ar putea da de urm`. Spitalul `la e imens.


Pe m`sur` ce se apropiau de Atlanta, luminile de-afar` se
\ndeseau. Althea nu-[i putea destinde mu[chii crispa]i de team`,
dar prezen]a lui Jared lâng` ea f`cea tensiunea mai u[or de
suportat. De[i \i trecu prin minte c` se implica prea profund \n
rela]ia lor, \i p`rea bine c`-i acceptase ajutorul. Se \ndoia c`, f`r`
el, ar fi putut suporta a[teptarea.

***

Peste câteva minute, Jared o v`zu pe Althea alergând \n


bra]ele fratelui ei, imediat ce ie[ir` din lift, la etajul cu materni-
tatea.
R`mase la distan]`, pentru a-i l`sa câteva momente singuri. Pe
sub bronzul pielii sale t`b`cite, Jim ar`ta p`mântiu, cu umerii
c`zu]i, ca [i cum ar fi \mb`trânit cu ani de zile \n s`pt`mâna de
când \i livrase lui Jared masa [i scaunele artizanale. Probabil tr`ia
un adev`rat iad.
Când observ` c` mâinile Altheei tremurau, Jared se apropie [i
o cuprinse de um`r. |l auzi pe Jim spunând c` b`ie]elul se
n`scuse, iar mama tocmai fusese dus` la terapie intensiv`.
– Mary va fi bine, nu-i a[a? \ntreb` Althea.
Jim cl`tin` din cap.
– R`mâne de v`zut. Medicii spun c` a f`cut un atac de
apoplexie. I s-a oprit respira]ia de dou` ori pe drum \ncoace.
Se opri, apoi continu`, atât de \ncet \ncât Jared b`nui c` vor-
bea mai mult singur:
– Nu trebuia s` m` mai ating de ea, dup` cât de greu i-a fost
cu Gracie.
50 ANN JOSEPHSON

– {i copilul?
Jared se temuse s` \ntrebe, iar când v`zu expresia chinuit` a
lui Jim, prefer` s`-[i fi ]inut gura.
Jim \ntoarse capul, privind t`cut pe fereastr`, \n timp ce Jared
o lua pe Althea de mân`.
– Copilul s-a n`scut cu aproape [ase s`pt`mâni mai devreme,
dar medicii spun c` va fi bine, \i explic` Althea. Jim e atât de
\ngrijorat pentru Mary acum, \ncât \i e greu s` se gândeasc` la
fiul lui.
A[teptar` câteva ore \n t`cere, \ncorda]i, pref`cându-se c`
sorbeau din po[irca amar` [i apoas` care trecea drept cafea.
Jared tot lua ce[ti noi de plastic, de la automatul din col]ul s`lii
de a[teptare.
|n via]a lui nu se sim]ise mai neputincios. {i nici atât de
derutat. |[i dorea s` ]in` la cineva atât de mult cum \[i iubea Jim
so]ia, dar \i [i mul]umea lui Dumnezeu c`-l scutise de chinurile
prin care treceau acum Althea [i fratele ei.
Când, \ntr-un târziu, Althea \ncepu s` picoteasc`, Jared \i
potrivi o pern` sub cap. Nu peste mult, Jim ie[i din unitatea de
terapie intensiv`, cu un zâmbet obosit pe fa]`. |i spuse lui Jared
c` Mary \[i revenise, iar medicii nutreau din nou speran]e.
– Po]i veni s` te odihne[ti la mine, \l invit` Jared, v`zând c`
ar`ta gata s` cad` de pe picioare. E la mai pu]in de-o jum`tate de
or` de-aici.
Jim cl`tin` din cap.
– Mul]umesc, dar nu vreau s` plec. Mary va avea nevoie de
mine când se treze[te, iar sora a spus c` \n curând \mi vor da
voie s` ]in copilul \n bra]e. Du-te singur. {i ia-o [i pe Althea cu
tine.
|NTOARCEREA ACAS~ 51

Cl`tin` din cap, când o v`zu cum dormea a[ezat` pe scaun.


– O s`-i \n]epeneasc` gâtul, dac` mai doarme mult a[a.
Jared zâmbi. Oare nu trecuser` decât opt ore de când Althea
\i b`tuse la u[` [i spusese c` voia s` fac` dragoste cu el? Se \ntâm-
plaser` atât de multe \ntre timp, \ncât nici nu mai p`rea posibil.
– Da, \ntr-adev`r, r`spunse el.
Jim \i arunc` o privire ciudat`.
– S` n-o faci pe sora mea s` sufere. A trecut prin multe
greut`]i...
Era o senza]ie ciudat`, s` [tie c` trebuia s` r`spund` [i \n fa]a
altcuiva, nu numai \ntr-a propriei sale con[tiin]e, dac` lucrurile
nu ie[eau a[a cum voia Althea. |i \ntinse mâna lui Jim, sus]inân-
du-i privirea obosit`.
– Numai s-o fac s` sufere nu-mi trece prin minte. Althea e o
fiin]` deosebit`.
– A[a este.
Apoi, Jared \i d`du lui Jim num`rul de telefon al vilei sale [i
pe cel de celular.
– {tiu c` Althea va dori s` [tie cât mai curând cât \i va putea
vedea pe Mary [i pe copil, spuse el, \nainte de a o trezi cu blânde]e.

***

Althea clipi din ochi, apoi \i \nchise \n fa]a luminii orbitoare


care se infiltra printre jaluzelele verticale, \n camera nefamiliar`.
|[i reveni \ncet \n sim]ire. Atacul de apoplexie al lui Mary.
Copilul. Jim, ar`tând de parc` pierduse tot ce avea pe lume.
Speran]a amestecat` cu team` de pe chipul lui, dup` ultima vizit`
\n unitatea de terapie intensiv`, \nainte ca ea s` plece cu Jared.
O, nu. Jared!
52 ANN JOSEPHSON

Când Jim d`duse telefon, tocmai se preg`teau s` fac` dragoste.


Deschise din nou ochii, privind \n jur, apoi se \ntinse din
toate \ncheieturile, pe salteaua lat` [i tare. Jared o adusese la vila
lui. |[i amintea c` se culcase lâng` ea. C`ldura lui, for]a vizibil` a
bra]elor musculoase, o f`cuser` s` adoarm` din nou. Unde era
acum Jared?
O muzic` blând` umplea atmosfera. Althea ar fi vrut s` se
ghemuiasc`, s`-[i \ngroape capul \ntr-o pern` mare [i pufoas`, s`
\nchid` ochii din nou. Dar mirosul slab de aftershave r`mas pe
fa]a de pern` \i amintea de Jared [i de felul cum degetele lui
aspre \i mângâiaser` trupul gol. Atingerea lui \i inspirase lini[te
[i siguran]`.
|i recunoscu glasul, sc`zut [i sexy, fredonând melodia coun-
try la unison cu sunetul aparatului. Cânta pu]in fals, iar cuvintele
erau estompate de pere]i [i distan]`.
Althea se \ntinse, apoi zâmbi. Jared Cain nu avea doar un chip
r`pitor [i un trup robust. Era [i un om cu adev`rat civilizat. Nu
numai c`-l dorea, dar \l [i pl`cea – iar asta o speria de moarte.
Dezmeticindu-se dintr-o dat`, se ridic` \n capul oaselor. Ce-o
apucase, ofta dup` Jared \n timp ce Mary ar fi putut s` fie pe
moarte, dac` nu chiar [i mai r`u...? |nh`]` receptorul telefonului
de pe noptier`. |n timp ce o a[tepta pe centralista de la infor-
ma]ii s`-i g`seasc` num`rul spitalului, Jared intr` \n camer`,
umed dup` du[, doar cu un prosop bej \nf`[urat pe [oldurile
\nguste. Puse o geant` mare pe scaun, lâng` bluza [i fusta ei
mototolite.
– Jim a sunat acum vreo or` [i mi-a spus s` te las s` dormi.
So]ia lui se va face bine.
|i lu` receptorul din mân` [i se a[ez` pe pat, lâng` ea.
|NTOARCEREA ACAS~ 53

– Vrei s` mergem s-o vizit`m, [i s` vedem dac` Jim n-are


nevoie de nimic?
– M-hmm...
O cuprinse u[urarea. N-ar fi suportat s` mai simt` durerea
sfâ[ietoare din ziua mor]ii lui Bill, nu i-ar fi dorit-o nim`nui,
necum propriului ei frate.
– Trebuia s` m` treze[ti mai devreme, spuse ea, când Jared
se aplec` s`-i ating` u[or obrazul cu buzele.
– Aveai nevoie de odihn`.
– {i tu.
Jared ridic` din umeri.
– Eu nu pot dormi când e lumin` afar`. Nu e prima dat` când
am petrecut o noapte alb` – [i, probabil, n-o s` fie nici ultima.
Se vedea clar c` era obosit. Cearc`ne negre \i accentuau ochii,
amintindu-i Altheei c` renun]ase la oricare alt program o fi avut
pentru a o aduce pe ea acolo, a-i sta al`turi [i a-i pune la dis-
pozi]ie puterea lui considerabil`. Fiecare nou` fa]et` pe care i-o
descoperea o f`cea s`-l plac` din ce \n ce mai mult. Jared nu era
numai cel mai sexy b`rbat pe care-l v`zuse \n via]a ei, ci [i genul
de care s-ar fi putut \ndr`gosti cu u[urin]` – dac` n-ar fi jurat s`
nu-[i mai asume niciodat` un asemenea risc.
Se ridic`, f`când un efort s` ignore imaginea ispititoare a lui
Jared. P`rul lui brunet era \nc` umed, iar trupul dur [i energic \i
era acoperit doar cu un prosop. Dintr-o dat` sfioas`, Althea se
\nf`[ur` cu cear[aful bej de deasupra, ca \ntr-o tog`.
– Un du[?
Capitolul 6

Când intrar` \n rezerva lui Mary, Jim tres`ri \n scaun, apoi


deschise ochii. P`rea s` fi revenit din al treilea r`zboi mondial,
dar se ridic` \n picioare [i o \mbr`]i[` pe Althea. Apoi \i strânse
mâna lui Jared.
– Cum se simte, Jim? \ntreb` Althea, cu vocea doar pu]in mai
tare decât o [oapt`, privind spre pacienta palid` care dormea \n pat.
– Bine. Doctorul a spus c` trebuie s` dea jos tot ce-a pus pe
ea \ntre timp. La naiba, Althea, nu [tiu ce m-a[ fi f`cut dac` o
pierdeam.
Jared n-ar fi vrut s` simt` niciodat` un chin ca acela pe care \l
auzea \n glasul zdrobit al lui Jim. Poate c` Marcie avusese drep-
tate \n privin]a lui. Poate c`-i lipsea capacitatea unor angaja-
mente emo]ionale atât de profunde, [i poate c` aceast` lips` nu
era tocmai dezavantajoas` pentru el, la urma urmei.
– |]i mul]umesc c` ai adus-o pe Althea, \i spuse Jim. Disear`
v` duce]i amândoi la casele voastre?
Jared o privi \ntreb`tor.
|NTOARCEREA ACAS~ 55

– Althea?
– Potfim?
– Vrei ca disear` s` mergem \napoi, sau preferi s` r`mânem
aici? Pentru mine e totuna.
Dar nu-i era chiar totuna. Voia s` fac` dragoste cu Althea [i ar
fi preferat ca acest lucru s` nu se \ntâmple pentru prima oar` \n
patul pe care-l \mp`r]ise uneori cu Marcie. Voia s` se duc` amân-
doi la Big Bear Mountain. Voia s` se \ntoarc` acas`.
Althea ezit`, \ntorcându-se spre Jim:
– {i Gracie?
– Sora lui Mary a spus c` o ]ine la ea pân`-i aduc acas` pe
Mary [i copilul.
– Jared, spuse ea, cred c` ar fi mai bine ca \n noaptea asta s`
r`mânem aici. N-a[ suporta s` conduci ma[ina f`r` s` fi dormit
deloc. Totu[i, joi trebuie s` deschid magazinul. Pentru ziua
aceea nu mi-am programat pe nimeni ca s` lucreze cu mine, [i
nu-mi prea pot permite s`-l ]in \nchis. Vara e sezon turistic, când
nu trebuie s` pierd nici o ocazie.
Jared \ncerc` s`-[i ascund` dezam`girea.
– |n regul`. A[ putea profita, cât st`m la Atlanta, ca s` mai lucrez
câte ceva. Jim, cât timp va trebui s` r`mân` aici Mary [i copilul?
Jim ridic` din umeri.
– O s`pt`mân` [i ceva, cred. Pân` i se stabilizeaz` ei
tensiunea.
– Putem vedea b`ie]elul? \ntreb` Althea.
– Sigur. Pediatrul a spus c` \ntr-o zi, dou`, au s`-l scoat` din
incubator. Probabil c` ar rezista [i acum, dar nu vor s` ri[te nimic.
Un zâmbet \i lumin` tr`s`turile col]uroase, aproape [tergân-
du-i oboseala de pe chip.
56 ANN JOSEPHSON

– {ti]i c` mititelul cânt`rea peste [apte livre?


Althea nu-[i amintea s`-l mai fi auzit pe Jim rostind vreodat`
atât de multe cuvinte f`r` pauz`. |i sim]ea mândria [i iubirea
când vorbea, \n timp ce mergeau pe culoar spre salonul de
terapie intensiv` pentru nou-n`scu]i. Când se oprir` \n fa]a gea-
mului, privind copilul ro[u [i incredibil de mic care ]ipa, \ntr-un
incubator de plastic transparent, Jared sim]i un moment dorin]a
s` aib` [i el cândva o asemenea [ans` la nemurire.
Arunc` o privire spre Althea. Pe fa]a ei se \ntip`rise o duio[ie
aparte, \n timp ce-[i privea noul nepot. Oare cum ar fi ar`tat un
copil al lor?
Luat pe nepreg`tite de direc]ia nea[teptat` \n care i se \ndrep-
tau gândurile, Jared se \ntoarse spre Jim.
– Dac` vreau s` lucrez ceva pe ziua de azi, ar fi timpul s-o iau
din loc. E[ti binevenit s` stai la mine, atâta timp cât mai r`mâi \n
Atlanta.
– Mul]umesc oricum, dar am s` stau aici, lâng` Mary [i
micu]ul `sta. Althea poate s`-]i spun`, nu mi-e greu s` dorm,
oriunde a[ fi.
Althea râse.
– Are dreptate. O s` doarm` de minune \n scaunul `la mare
de lâng` patul lui Mary. Jim, s` ai mare grij` de prichindelul `sta.
Apropo, cum \l cheam`?
– Jim junior.
– Era de a[teptat.
|n glum`, Althea cl`tin` din cap, apoi se ridic` pe vârfuri,
pentru a-[i trece buzele peste obrazul t`b`cit al fratelui ei.
– Jared, dac` vrei, sunt gata de plecare.
|NTOARCEREA ACAS~ 57

***

Seara, când sosi ora de culcare, Althea se pomeni \n patul lui


Jared, singur`. Mult timp nu putu adormi, [tiind c` Jared era \n
living, lucrând la computer.
A doua zi diminea]a, când o trezi, \i spuse c` adormise pe
canapea, \n timp ce studia ni[te pronosticuri financiare.
– Trebuie s` m` duc la birou ca s` semnez ni[te hârtii. Vrei s`
vezi unde lucrez? o \ntreb` el.
Cumva, gândul de a merge la firma lui, cunoscându-i anga-
ja]ii, p`rea prea serios. Ca [i cum \n via]a lor ar fi existat [i altce-
va decât distrac]ia.
– A[ prefera s` mai trec pe la spital. Când am vorbit la telefon
cu Mary, p`rea s` simt` nevoia cuiva care s`-i ]in` de urât.
Jared zâmbi.
– Bine, atunci te las acolo.
Când opri \n fa]a spitalului, \ntinse bra]ele [i o strânse pe
Althea la piept. Mai târziu, \n timpul viziei la Mary [i Jim, senza]ia
[i gustul lui Jared \i r`maser` pe buze – [i \n minte.

***

Ar`ta ca un \nger \n rochia aceea purpurie larg`. |n timp ce


conducea ma[ina spre Big Bear Mountain, Jared se \ntreba cum
o putuse g`si simpl`. Spre deosebire de Marcie, Althea avea o
frumuse]e interioar`. Nu se compara cu nici o femeie pe care o
cunoscuse.
58 ANN JOSEPHSON

Luminat` de luna plin`, Althea zâmbea u[or \n somn. |n seara


trecut`, când o l`sase s` doarm` singur`, p`ruse decep]ionat`.
Oare ar fi r`mas acum cu el, dac` i-o cerea?
Jared \nscrise ma[ina pe drumul [erpuitor care urca spre
cabana lui. |n loc de a intra \n garaj, opri lâng` Pathfinder-ul
Altheei [i \nchise motorul. U[urel, \i atinse fa]a, apoi \i \nl`tur`
de pe obraz o [uvi]` de p`r. Pleoapele ei tres`rir`, dup` care se
deschiser`.
– Am ajuns.
Althea zâmbi.
– Pot s` r`mân?
– Speram s` mi-o ceri.
Jared \[i \nfrân` imagina]ia [i fanteziile \n timp ce o conducea
pe scara arcuit`.
– Intr` tu mai \ntâi la baie, \i spuse, \ntorcând capul spre
fereastr`, dincolo de care stelele lic`reau mai str`lucitoare ca
niciodat`.
Când reveni, Althea \l anun]`:
– Am \mprumutat una dintre c`m`[ile tale.
|ntorcându-se, Jared \i \ntâlni privirea.
– Mie nu mi-a stat niciodat` atât de bine.
Poalele c`m`[ii albe, cu mâneci lungi, \i ajungeau aproape
pân` la genunchi, atr`gând aten]ia lui Jared asupra picioarelor ei
superbe.
– Vino aici.
Althea \i sus]inu privirea [i zâmbi, dup` care veni cuminte \n
bra]ele lui deschise. Respira]ia ei cald` \l gâdil` pe piept,
f`cându-i sângele s` se repead` prin vene pentru a se aduna \n
josul abdomenului.
|NTOARCEREA ACAS~ 59

– E rândul t`u la du[, spuse ea pe un ton sugestiv.


Poate c` nu era atât de obosit pe cât crezuse... Sexul \i pulsa,
\l ardea pielea. Avea s-o vâre \n pat, s` fac` repede un du[ [i pe
urm`...
Peste câteva minute, când ajunse [i el \n pat lâng` ea, v`zu c`
adormise. Cu atât mai bine. |[i sim]ea mu[chi pe care uitase c`-i
avea, durându-l de la tâmple pân`-n c`lcâie. {i mâine era o zi, \[i
f`g`dui Jared, \n timp ce o strângea pe Althea \n bra]e,
adormind...

***

|l trezi din somn s`rutul ei de r`mas-bun.


– Nu pleca, murmur` el, \nc` adormit pe jum`tate, dar deja
\nfierbântat [i dornic.
– Trebuie s` deschid magazinul. {i-n plus, a[ vrea s` \ncep
cusutul `steia.
Althea lu` centrul p`turii, apoi \i adres` lui Jared un zâmbet
dulce, somnoros. Modelul colorat al bluzei \i f`cea ochii s` arate
imposibil de alba[tri. Pantalonii scur]i l`sau s` i se vad`
picioarele lungi [i armonioase, pe care Jared nu se putea ab]ine
s` [i le imagineze \nf`[urate strâns pe dup` [oldurile lui, f`când
dragoste.
Dac` aveau s` fac` vreodat`. Jared \[i \n`bu[i dorin]a, \ncer-
când s` zâmbeasc`.
– Te \ntorci disear`?
– Ar trebui s` lucrez la p`tura ta, dac` vrei s-o termin când
]i-am promis.
60 ANN JOSEPHSON

– Lucreaz` aici.
Din cine [tie ce motiv pe care nu-l putea exprima \n cuvinte,
era important ca Althea s` lucreze la p`tur` \n casa lui. Prezen]a
ei f`cea ca \nc`perile sterile s` se \nsufle]easc`, transformând
sofisticata caban` \ntr-un c`min. Ideea de a o privi cosând cu
acul \l surescita.
– Te rog.
Althea zâmbi.
– Nu ai ram` de cusut p`turi.
– Am s` cump`r una. Doar se vând la tine \n magazin, nu?
– Da, dar...
Jared o trase lâng` el, mângâind materialul pe care Althea \l
]inea \n dreptul inimii.
– Am s` instalez rama \n fa]a [emineului, [i po]i lucra \n timp
ce eu verific noile jocuri Cain Software. Apoi, dac` soarta ]ine cu
noi, putem s` ne culc`m. A[ vrea s` continu`m de unde am
\ntrerupt atunci...
Zâmbind, Althea se aplec` [i-[i trecu limba peste buzele lui.
– Pare prea tentant ca s` m` lipsesc. Am s` aduc [i ceva de
mâncare. Ne vedem pe la [ase. Vise pl`cute.
|l s`rut` ap`sat, apoi se ridic` [i ie[i gr`bit`. Jared r`mase
ascultându-i zgomotul pa[ilor pe scara circular`.

***

La fel ca \n fiecare zi, Althea f`cu ordine \n magazin [i r`mase


\n a[teptarea clien]ilor. Pe la ora unsprezece, când Jared intr` pe
u[`, tocmai vorbea la telefon cu Bea Elder, anun]ând-o c` \n
sfâr[it vânduse perechea de p`turi pe care femeia i le d`duse \n
consigna]ie cu peste un an \n urm`.
|NTOARCEREA ACAS~ 61

– O vânzare b`noas`? \ntreb` Jared, dup` ce Althea \nchise


telefonul.
– Pentru cucoana care a f`cut p`turile, da. |n ultimele câteva
luni, a sunat aproape zilnic ca s` \ntrebe dac` nu interesau pe
vreun client.
Jared se uit` spre teghjea, apoi lu` o foarfec` rond` pentru
t`iat materiale. Cu o expresie sobr`, p`ru s-o inspecteze meticu-
los, \nainte de a ridica privirea spre Althea.
– Nu [tiam c` iei lucruri \n consigna]ie.
– De obicei nu iau, dar când cineva vrea s`-[i vând` pro-
dusele le etalez \n magazin, dac` presupun c` au vreo [ans`. Bea
nu e o artist`, \ns` coase destul de bine – [i are nevoie de cât mai
mul]i bani. |ncearc` s`-i creasc` pe cei doi copii ai fiicei sale,
numai cu aloca]ia de la stat.
– Cooperativa aceea de care-mi spuneai ar ajuta-o mai mult
decât tine, vânzându-i lucrurile aici, \n magazin?
– Da. |ntr-o cooperativ`, femeile care lucreaz` p`turi [i-ar
\mp`r]i munca \n func]ie de aptitudini. Bea, de pild`, ar coase
manual centrele realizate de altcineva. E priceput` [i rapid`,
pe când alte femei au concep]ii mai interesante. Trina Wells,
care a \ns`ilat p`tura ta, e una dintre cele mai bune la acea
parte a confec]ion`rii, dar nu se pricepe deloc la cus`turile
finale.
Jared zâmbi.
– |n]eleg. Cooperativa ar avea un fel de linie de asamblare pe
scar` redus`, fiecare f`când ceea ce [tie cel mai bine. Cred c`
mamei i-ar fi pl`cut o asemenea fabric` mult mai mult decât cea
\n care a lucrat dup` ce ne-am mutat la Atlanta.
62 ANN JOSEPHSON

– Unde a lucrat?
– La o firm` care producea vase de ceramic`. Ea le pulveriza
cu lac \nainte de a fi introduse \n cuptor.
Pe chipul lui frumos ap`ru o expresie chinuit`.
– Venea acas` frânt` de oboseal`, \n fiecare sear`, tu[ind din
cauza lacului. |mi pare r`u c` n-a tr`it destul ca s` beneficieze de
pe urma succesului meu de acum.
Althea \i atinse mâna.
– Sunt sigur` c`, din cer unde a ajuns, prive[te \n jos mândr`
de ceea ce a f`cut fiul ei.
– Sper c` a[a e.
Strângându-i degetele, Jared \i zâmbi cam f`r` convingere.
– {i ce-ai mai vrea s` faci la cooperativa ta, pe lâng` produc]ia
de p`turi pe band` rulant`?
– Pl`nuiesc s` dau anun]uri pentru ca localnicele s` aduc` \n
consigan]ie tot felul de lucruri f`cute de ele – de la broderii pân`
la jeleuri [i cidru de cas`. Le vom ambala cu marca distinctiv` a
cooperativei [i le vom vinde angrosi[tilor din toat` ]ara.
Expresia atent` a lui Jared o \ncuraj` s` continue.
– Poate c` \n cele din urm` vom \nfiin]a [i un magazin de des-
facere cu am`nuntul pe Internet. Cooperativa ar deschide tot
felul de u[i pentru ni[te oameni care au nevoie de ajutor ca s`
r`mân` \n mun]ii `[tia [i s` duc` o via]` civilizat`, f`r` a-[i sacri-
fica mândria.
Jared d`du din cap, \ncruntat, gânditor.
– |nfiin]area unei cooperative lâng` magazinul t`u nu ]i-ar
face concuren]`? \ntreb` el dup` câteva momente.
Althea zâmbi, privindu-i ochii \ngândura]i.
|NTOARCEREA ACAS~ 63

– Nu cred. Aici, principalele mele afaceri sunt vânz`rile de


materiale [i accesorii, nu p`turile terminate pe care le fac, de[i
vând [i din alea câteva. Un cuplu din Chattanooga a cump`rat
cele dou` p`turi ale lui Bea ca s` le d`ruiasc` de Cr`ciun unor
nepo]i, fra]i gemeni. De fapt ar fi vrut alt set, f`cut de mine, dar
cel al lui Bea era mai ieftin.
– Dac` nu exista al ei, l-ar fi cump`rat pe al t`u?
– Probabil c` nu. Mi-au f`cut impresia unor oameni care-[i
socotesc bine dinainte toate cheltuielile.
Jared puse materialele jos [i \ncepu s` se plimbe prin maga-
zin.
– Cât ar costa ca s` se lanseze cooperativa asta?
Althea spuse o cifr`.
– Atâta ar fi de-ajuns pentru a se pune pe picioare. Sau, cel
pu]in, ar fi fost, acum un an [i jum`tate. De ce?
– Fiindc` s-ar putea s` v` ajut.
– {i de ce-ai vrea s` faci asta?
– Ca un omagiu la adresa mamei mele, eventual...
L`s` fraza \n aer, adâncit \n gânduri. Apoi zâmbi.
– Putem vorbi mai pe larg, mai târziu. Acum, ce-ar fi s` m`
pilotezi spre rama aia de care ai nevoie ca s` lucrezi p`tura la
mine acas`?
– Ia-o la stânga.
Jared privi mai \ntâi stativele ambalate, apoi rama mare pe
care Althea o instalase \n mijlocul magazinului.
– Pe asta o folose[ti de obicei?
– Când lucrez aici. Dac` lucrez acas`, folosesc una mai mic`,
asem`n`toare cu aia portabil` de lâng` piciorul t`u stâng.
64 ANN JOSEPHSON

– De ce?
– |n cabana mea nu am loc destul ca s`-mi instalez o ram` de
gabarit standard.
– Avem spa]iu cât cuprinde \n livingul meu.
Jared se apropie de chenarul mare, trecându-[i un deget
peste lemnul de brad [lefuit.
– Mai ai una ca asta?
– Acolo, sus.
Privirea lui se ridic` spre un raft unde câteva rame demontate
adunau praful.
– Cât talent e necesar ca s` asamblezi una din-astea? \ntreb`
el, dup` ce trase jos un snop de lemne strâns legate, care
sem`nau mai mult cu un joc de puzzle decât cu o ram` de cusut
p`turi.
– Cu pu]in efort, o [urubelni]` [i un ciocan, pot s`...
– Am s-o fac eu, zâmbi Jared, parc` dornic s` r`spund`
provoc`rii pe care i-o lansa lemnul de brad [i pungu]a cu
accesorii.
Althea \ncerc` s`-i d`ruiasc` rama, dar Jared insist` s`
pl`teasc` pre]ul \nscris pe ea când o cump`rase de la Jim, \n
decembrie trecut. Ramele masive nu prea aveau c`utare, \ns`
Althea considera c` a[a l-ar fi ajutat pe Jim, \n perioada de iarn`
a anului trecut, când afacerile lui lânceziser`.
Capitolul 7

Jared instal` rama de cusut, apoi se uit` la ceas. Era ora unu.
Mai avea cinci ore pân` s` se \ntoarc` Althea. Putea s` lucreze
sau s` ias` din cas` [i s` mai taie ni[te bu[teni pentru [emineu
din copacul doborât de furtun`.
Nici o variant` nu-l atr`gea. |n timp ce-[i sorbea cafeaua
fierbinte, Jared \[i imagina o cooperativ` me[te[ug`reasc`, visul
Altheei transpus \n realitate.
O putea ajuta s` [i-l realizeze. Acum era prea târziu ca s`-[i
salveze mama de anii de trud`, dar poate c` o cooperativ` ar fi
ferit alte familii de necesitatea plec`rii din mun]i, spre locuri
nedorite, unde nu se puteau integra.
Punându-[i cea[ca goal` pe bufet, Jared \[i lu` cheile. O or`
mai târziu, lua prânzul \mpreun` cu agenta lui imobiliar`, la un
mic restaurant din scuarul ora[ului Blairsville, explicându-i ce
idei \i veniser`.
– Althea a pus ochii pe proprietatea asta, spuse Harriet
Tucker, \n timp ce-[i r`sfoia agenda. Aici. Cu ani \n urm`, a
66 ANN JOSEPHSON

fost o benzin`rie. Apoi, un talcioc. Cred c` nu s-a mai folosit


deloc, \n ultimii cinci sau chiar zece ani. Oricum, e ieftin`.
Jared ridic` privirea, dinspre fotografia cl`dirii d`r`p`nate,
spre contrapagina unde erau \nscrise pre]ul cerut, suprafa]a [i
informa]iile financiare.
– Asta e. Oare proprietarul ar accepta s` fie demolat`?
– Sunt convins`, dar Althea vrea s-o renoveze [i s-o foloseasc`
drept antrepozit.
Harriet ridic` din umeri.
– Problema e c` nu prea are bani, iar banca vrea un avans
mare \nainte de a finan]a proiectul. Althea \ncearc` s`-[i
foloseasc` toate rersusele [i s` fac` orice economie posibil`.
La fel f`cea [i mama lui cu hainele. Pe Jared \l dureau chiar [i
acum degetele de la picioare când \[i amintea de mocasinii negri
pe care trebuise s`-i poarte la biseric` \n fiecare duminic`, ani de
zile, dup` ce se mutaser` la unchiul lui, pân` când picioarele nu-i
mai \nc`puser` \n ei cu nici un chip.
– Dac` fac treaba asta, am s-o fac a[a cum se cuvine, \i spuse
el lui Harriet. Hai s` mergem s` vedem casa.

***

Jared ie[i pe verand`, ascultând ploaia care lovea [i]ele de


cedru, \n timp ce se uita dup` ma[ina Altheei. Ardea de
ner`bdare, \nfierbântat \n ciuda frigului [i a umezelii.
Pârâul blând devenise un torent n`valnic care izbea bolovanii
de pe maluri, gonind \n josul muntelui spre râu. O furtun` de
var`, \nceput` [i sfâr[it` cât ai clipi din ochi.
|NTOARCEREA ACAS~ 67

|[i amintea acele capricii ale vremii, din copil`rie. Curând,


stropii de ploaie aveau c` scânteieze \n razele soarelui i]it dintre
norii cenu[ii. Frunzele ar]arilor [i ale stejarilor urmau s` scli-
peasc`. Cea]a din valea de jos avea s` luceasc` auriu \n lumina
asfin]itului.
Jared trase adânc aer \n piept. Mirosul proasp`t al p`durii [i
al ploii \i ascu]ea sim]urile. B`t`ile inimii i se accelerar` când
z`ri Pathfinder-ul Altheei urcând \n slalom pe Big Bear
Mountain.
Când ma[ina opri \n fa]a casei, Jared cobor\ \n fug` treptele
[i-i deschise portiera. Dac` n-ar fi fost co[ul de picnic pe care
Althea i-l \ndes` \n bra]e, ar fi s`rutat-o acolo, pe loc, f`r` s`-i
pese de ploaia care le [iroia \n cre[tete.
|n schimb, o duse gr`bit \n cas`, pân` \n dormitor, unde o
dezbr`c` de hainele ude. Dup` ce o [terse, o \nf`[ur` \n halatul
lui flau[at.
– }i-e destul de cald?
Althea \i zâmbi, privindu-l cum \ncepea [i el s`-[i scoat`
c`ma[a [i pantalonii uzi.
– Acum, da. Trebuie s` pun mâncarea \n cuptor.
– Du-te. M` schimb [i vin [i eu jos.
|[i lu` o pereche de blugi usca]i [i o c`ma[` groas`, [i cobor\
treptele dou` câte dou`.
De[i era var`, umezeala r`corise aerul \nser`rii. Jared \nge-
nunche [i puse câ]iva bu[teni [i surcele \n [emineu. Aprinse
surcelele [i sufl` pân` când flac`ra \ncepu s` se \ntind`.
– |mi place la nebunie focul, spuse Althea.
Ridicându-se, Jared \i \ntinse ambele mâini.
68 ANN JOSEPHSON

– Stai jos aici, cu mine.


Dup` ce se a[ezar` pe canapea, observ` c` Althea legase
centrul p`turii pe rama instalat` de el. Amplasat` \ntre [emineu [i
fereastra cât peretele, f`cea ca \nc`perea s` arate mai cald, mai
intim.
Din buc`t`rie plutea un miros de fructe [i mirodenii, f`când
s`-i lase gura ap`.
– Ce se coace acolo?
– Pl`cint` cu piersici.
– Are o arom` grozav`.
Althea se cuib`ri lâng` el, frecându-[i nasul de gâtul lui.
– Va trece o jum`tate de or` pân` e gata cina.
– N-ajunge pentru ce-am eu \n minte.
Jared nu voia s` se gr`beasc`. Avea nevoie de timp pentru a
o \nnebuni pe Althea la fel cum \l scotea [i ea pe el din min]i.
– Hai s` ne destindem [i s` ascult`m ploaia.
Althea \l mu[c` de lobul urechii, apoi se retrase, privindu-l \n ochi.
– {tii, ploaia e aproape ca o melodie. Uneori s`lbatic`, alte-
ori blând` ca o [oapt`...
Se \ntrerupse, rezemându-se de sp`tarului canapelei. Jared
v`zu c` pleoapele i se \nchideau tremur`tor.
– |n seara asta e o ploaie a \ndr`gosti]ilor. Ploaia noastr`...
ad`ug` ea cu o voce vis`toare.
Furtuna sl`bea. Stropii grei erau \nlocui]i de pic`turi m`runte
pe acoperi[. Pe geamuri [iroiau \ncet pârâia[e. Luna r`s`rea
argintie dincolo de stropii cristalini, f`cându-i s` sclipeasc` pre-
cum ghea]a la lumina focului.
– Ai dreptate, murmur` el, masându-i pielea incredibil de
m`t`soas` de la \ncheietura mâinii.
|NTOARCEREA ACAS~ 69

Deodat`, \n]elese. Pentru prima oar` \n via]a lui, instinctele [i


sentimentele i se \ngem`naser`. Dorea s`-i d`ruiasc` mai mult
decât simpla mul]umire la pat. Mai mult decât sexul necugetat [i
vesel. Voia s`-i ofere tot ceea ce-[i dorea ea, s`-i poarte de grij`.
S-o fac` s`-l uite pe b`iatul pe care-l iubise [i care murise, l`sând-o
singur`.
Voia s`-i d`ruiasc` un banchet al sim]urilor, un festin pe
lâng` care tot ceea ce mai cunoscuse pân` atunci s` p`leasc`,
l`sând-o s`-l savureze numai pe el. Când sim]i c` \ncepea s` se
\nt`reasc` sub fermoarul blugilor, f`cu un mare efort pentru a se
st`pâni.

***

O jum`tate de or` mai târziu, Althea \l privi pe Jared cum lua


ultima bucat` de desert din farfurie. |ncet, \nchise gura peste
delicatesa dulce [i aromat`, apoi \nghi]i.
Zâmbetul pe care i-l arunc` \n timp ce se ridica de la mas` era
de-a dreptul feroce. Altheei i se t`ie respira]ia. Dintr-o dat`, nu
mai fu la fel de sigur` ca \nainte c`-[i dorea ceea ce se \ntâmpla.
– Vrei s` fac cafea? \l \ntreb`.
– Nu.
Observase un bax de [ase beri \n frigider.
– O bere vrei?
– Nu.
– Mai vrei desert?
– Althea, pe tine te vreau acum. Toat` noaptea, f`r` nici o
\ntrerupere. Numai ploaie, lumina focului [i noi doi.
70 ANN JOSEPHSON

|ncet, deliberat, \i trase \napoi scaunul, apoi o ridic` \n bra]e.


– Vasele... Ar trebui m`car s` le pun \n...
– Las`-le-ncolo de vase.
O s`rut`. Limba lui i se strecur` printre din]i, \mbr`]i[ându-se
cu a ei. Vag, Althea \[i d`du seama c` plecau din buc`t`rie,
\ndreptându-se \napoi spre canapeaua din fa]a focului.
Jared o a[ez`, apoi i se al`tur` [i el. O acoperi cu trupul lui,
ap`sând-o pe pernele moi de piele. S`rutul se prelungi la
nesfâr[it, t`indu-i respira]ia [i alungându-i toate \ndoielile din
urm` cu câteva momente.
Gustul lui era de piersici, scor]i[oar` [i vanilie. {i \nc` ceva.
O arom` unic`, numai a lui. |n timp ce Jared \[i strecura mâna
\n halatul ei, cuprinzându-i sânul, Althea \n]elese c` niciodat`
n-avea s` mai poat` mânca pl`cint` cu piersici f`r` s` se gân-
deasc` la el.

***

Mi[cându-se \n somn, Althea scoase o mân` de sub p`tur`.


Jared i-o apuc` \ntr-a lui. Oare ce fel de inel i-ar fi pl`cut? se
\ntreb` el. Apoi, \[i veni \n fire. Nu acum. Nu \nc`. Poate
niciodat`.
– Jared?
Cu ochii \nc` \nchi[i, Althea se \ntoarse spre el.
Sexul lui Jared se \nt`ri imediat, ca [i cum n-ar fi f`cut
dragoste cu doar câteva ore \n urm`.
– Bun` diminea]a, iubito, spuse el, mângâindu-i spatele. Te
sim]i bine?
– Minunat.
|NTOARCEREA ACAS~ 71

Althea se cuib`ri [i mai aproape, frecându-[i buzele de gâtul lui.


– Dragostea e \ntotdeauna la fel de pl`cut` cum a fost azi-noapte?
– Dumnezeule, o sper din toat` inima.
Ezita s-o \ntrebe, dar totu[i trebuia s` [tie.
– Althea, de ce eu?
– De ce tu... ce? A, vrei s` zici...
– De ce m-ai ales pe mine ca s` fiu primul b`rbat din via]a ta?
Althea \i urm`ri linia buzelor cu degetele. Zâmbetul ei nu
dezv`luia nimic decât, poate, satisfac]ie.
– M` exci]i. Nu se poate s` nu [tii c` e[ti un tip sexy.
|n diminea]a aceea, Jared se sim]ea sexy ca to]i dracii [i nu
dorea nimic mai mult decât s` se rostogoleasc` peste ea [i s` fac`
iar dragoste. Totu[i, trebuia s`-i pun` o \ntrebare.
– De ce nu te-ai culcat cu...
– Cu Bill? Hot`râser`m s` a[tept`m pân` ne c`s`toream. Ei bine,
ziua aceea n-a mai venit niciodat`, iar dup` moartea lui mi-am jurat
c`, dac` mai doresc vreodat` s` fac dragoste cu cineva, s-o fac
atunci, pe loc. Via]a e prea scurt`.
Ochii i se umpluser` de lacrimi, dar \[i schimb` pozi]ia trupu-
lui, cuprinzându-i erec]ia \ntre coapse.
– Te rog...
Cobor\ mâna \n acel loc, mângâindu-l intim, [i zâmbi.
– Vino \n mine, \i [opti ea la ureche, atingându-i apoi lobul
cu limba.
Jared \[i undui [oldurile, potrivindu-se \ntr-\nsa. |n acela[i
timp, o s`rut`, \mpingându-[i limba \n`untrul gurii ei \n ritmul
celeilalte mi[c`ri, \ncet, a]â]`tor, \nte]ind dorin]a.
O iubi astfel mult timp. Când ajunse la cap`tul r`bd`rii, o
\ntoarse pe spate [i, pierzându-[i controlul, se afund` adânc. |n
curând, orgasmul ei \l declan[` [i pe al lui.
72 ANN JOSEPHSON

– Disear`, voi avea de cusut la p`tur`, declar` Althea cu un


zâmbet larg, \nainte de a pleca la magazin.
Jared se gândi s`-i propun` s-o angajeze pe femeia care-[i
cre[tea nepo]ii ca s` termine de cusut p`tura, ca s` aib` mai mult
timp pentru el, apoi prefer` s` tac`.
– Bine. |n timp ce tu lucrezi, am s` mai verific vreo dou`
jocuri noi. Iar disear` voi preg`ti eu cina.
Dac` o ]ineau tot a[a, p`tura n-avea s` fie gata pân` la iarn`
– o iarn` de peste câ]iva ani.
Dup` ce Althea plec`, Jared \i telefon` lui Harriet Tucker. |n
timp ce o a[tepta s` vin` cu o list` de posibile locuri pentru
cooperativ`, conforme cu cerin]ele pe care le stabilise, \l sun` [i
pe contabilul [ef al companiei.
Abia a[tepta s`-i fac` Altheei o surpriz`, cu locul ideal pentru
a-[i \mplini visul.

***

Althea n-ar fi crezut c` Jared era \n stare s-o fac` s` simt` a[a
ceva, dac` \nainte cineva ar fi \ncercat s`-i explice. Spera c` nu
ro[ea prea tare, dar \[i sim]ea obrajii fierbin]i ca focul.
Zâmbindu-i turistei \ntre dou` vârste care intrase \n magazin s`
caute o p`tur` Verigheta, \ncerc` s`-[i alunge din minte deli-
cioasele senza]ii pe care tocmai le descoperise.
– Dumneavoastr` a]i f`cut p`tura asta?
Althea se concentr` asupra fe]ei \ngrijite a femeii, apoi privi
inelul mare cu diamant care-i \ngreuna inelarul mâinii drepte.
– Poftim?... A, da.
|[i petrecuse aproape toate serile iernii trecute \ns`ilând [i
cosând p`tura mare care p`rea s` atrag` destui admiratori, dar
pân` acum nu se vânduse.
|NTOARCEREA ACAS~ 73

– Cât face?
Eticheta era pus` la vedere.
– O mie de dolari.
O asemenea sum` ar fi contribuit mult la plata avansului pen-
tru cooperativ`, \i spuse Althea, \ncercând s` ghiceasc` dac`
femeia ar fi pl`tit pre]ul.
– Cât cere]i pe ea, vreau s` spun.
Clienta \[i trecu o mân` cu manichiura perfect` peste un vârf
al stelei. Piatra din inel scânteie \n lumina soarelui care intra pe
fereastr`. Razele reflectate f`ceau nuan]ele de nestemate ale
p`turii s` str`luceasc`.
– O mie de dolari.
Femeia aceea nu p`rea genul care s` aib` nevoie de o
reducere de pre].
Se \ncrunt` o clip`, apoi ridic` din umeri.
– |n regul`. Va ar`ta perfect \n camera de oaspe]i.
|nainte de ora prânzului, \n magazin nu mai intr` nimeni,
l`sând-o pe Althea liber` s` savureze amintirile din noaptea tre-
cut`. |i pl`cea nespus felul cum Jared \i s`rutase, linsese [i
supsese cele mai delicios de secrete locuri... [i cum o f`cuse s`
mai cear`. |n noaptea aceea, Jared \i trezise senza]ii pe care
niciodat` nu le mai sim]ise – nici chiar cu Bill.
Probabil era un mit acela care spunea c` sexul era mai pl`cut
atunci când erai \ndr`gostit, dar regret` un moment c` ea [i Bill
pierduser` ocazia de a cunoa[te bucuria experien]ei pe care o
\mp`rt`[ise cu Jared.
Amintirile i se tociser` cu timpul, dar nu uitase pl`cerile
blânde pe care i le stârniser` atingerile nesigure ale lui Bill. Oare
ar fi fost \n stare s-o aduc` pe acelea[i culmi unde o purtase
Jared?
Capitolul 8

Jared nu se sim]ise niciodat` mai bine. Inspira aerul r`coros


de munte, \nc` umed dup` ploaie, \n timp ce urma sedanul
Cadillac al lui Harriet cu ma[ina lui sport coupé. P`rul \i flutura
\n vânt, amintindu-i pl`cerea de a sim]i degetele Altheei \n
[uvi]ele de deasupra urechilor, strângându-i cu drag capul \n
timp ce el \i savura gustul dulce ca mierea.
Ultimul loc unde-l dusese Harriet era promi]`tor – spa]ii
\ntinse [i c`i de acces pentru autovehiculele de transport.
Con]inea chiar [i o magazie solid`, construit` cu câ]iva ani \n
urm`, apoi abandonat`. Totu[i, lui Jared nu-i prea pl`cea, fiindc`
era la câ]iva kilometri distan]` nord-est de Blairsville. Dac`
\nfiin]au cooperativa acolo, Althea ar fi avut de parcurs un drum
lung [i greu din Big Bear Mountain.
|n sinea lui, Jared \[i \ncruci[` degetele ca s`-i poarte noroc.
Locul spre care se \ndreptau acum se afla la mai pu]in de trei
mile dep`rtare, cam la distan]e egale de Dahlonega [i de
Blairsville. Când Harriet trase pe dreapta, la intersec]ia [oselei cu
un drum secundar, o urm` [i opri ma[ina.
|NTOARCEREA ACAS~ 75

– Aici s-ar putea \n`l]a o cl`dire apreciabil`, spuse ea, ar`tând


spre o funda]ie de beton care purta urmele unei construc]ii de
mult disp`rute. M` tem c` temelia nu e prea bun`.
Betonul cr`pat nu p`rea capabil s` reziste prea mult nici
m`car sub greutatea lui Jared, necum s` mai sus]in` [i o
cl`dire.
– Spuneai c` locul `sta are zece acri?
– Da. Proprietatea e aproape p`trat`. Ar putea con]ine câteva
cl`diri de dimensiunile la care se gânde[te Althea. Probabil c`
proprietarul va negocia – a scos locul pe pia]` de aproape doi
ani.
– Va fi nevoit. Cere un pre] mult prea mare. F`-i o ofert` ver-
bal`. |ncepe cu cinci mii pe acru, o instrui Jared, [tiind c` pro-
prietarul cerea aproape de trei ori mai mult. Dac` n-avem
\ncotro, voi urca pân` la zece mii pe acru, dar a[ prefera s` m`
opresc la [apte.
Terenul acela nu avea nici o [ans` s` valoreze zece mii acrul.
Pentru o fabric` me[te[ug`reasc` era ideal, dar nu f`cea dou`
parale ca spa]iu de vacan]` sau atrac]ie turistic`, având vizavi
cariera de piatr` care numai pitoresc nu ar`ta.
– Vrei s`-i fac o ofert`? \ntreb` Harriet perplex`. Althea nu are
nici o [ans` de a ob]ine un \mprumut destul de mare pentru a
finan]a proprietatea asta, dar s` mai [i construiasc`...!
– Nu va exista nici un \mprumut. Iar oferta provine de la Cain
Software, nu de la Althea.
Femeia r`mase cu gura c`scat`.
– Ai de gând s`...
Apoi zâmbi.
76 ANN JOSEPHSON

– Cred c` Althea e \ncântat`.


– Nu eu. Compania mea. Cump`r`m terenul [i construim
cl`direa de care este nevoie. I-o vom oferi cooperativei, cu scu-
tire de impozit. |n]eleg c` peste tot se procedeaz` a[a.
Jared zâmbi, bucuros c` \n aceea[i diminea]` contabilul \i
explicase cum \mplinirea visului Altheei ar fi ajutat firma Cain
Software s` economiseasc` mii de dolari din impozitele de stat
[i federale.
Harriet cl`tin` din cap.
– Poate \n Atlanta, dar nu [i aici.
Deodat`, Jared \[i aminti c` Harriet mai spusese ceva.
– Apropo, Althea \nc` nu [tie c` fac asta. Vreau s` fie o
surpriz` pentru ea.
Harriet \l privi \n ochi, cu o expresie destul de alar-
mat`.
– Ar fi mai bine s` v` consulta]i. Fata asta e foarte mândr`. M`
\ndoiesc c` va r`mâne pasiv` când tu \i vei d`rui un lucru pe care
era hot`râr` s`-l realizeze prin for]e proprii.
Cuvintele agentei \l tulburat` pe Jared pentru câteva clipe.
Apoi trecu peste ele. Althea nu se a[teptase niciodat` s`-[i con-
struiasc` de una singur` cooperativa. Nu exista nici o diferen]`,
dac` banii pentru \nfiin]area acesteia proveneau de la el, sau din
zecile de contribu]ii m`runte ale afaceri[tilor mici din Blairsville
[i Dahlonega.
– Tu f` doar oferta, spuse el, aruncând o ultim` privire spre
funda]ie. {i anun]`-m` imediat ce-a spus proprietarul.
Harriet \i arunc` o privire plin` de dubii, dar \l asigur` c` avea
s` se ocupe de oferta lui.
|NTOARCEREA ACAS~ 77

– Te sun imediat ce vorbesc cu el, \i spuse ea, urcându-se \n


ma[in`. Dac` ne \n]elegem asupra unui pre], am s` redactez un
contract – sau poate pe-`sta vrei s`-l la[i \n seama avoca]ilor t`i...
– Ar fi mai bine. Contabilul spune c` actele trebuie s` fie
\ntocmite \ntr-un anumit fel, dac` vrem s` fim scuti]i de
impozite.
{i, cu aceste cuvinte, Jared se a[ez` \n ma[in` [i porni
motorul.

***

Ora [ase sosi mai repede decât se a[teptase Althea. Dup`


prânz, venise la magazin cumnata Trinei, Ellen Wells. Althea
aproape izbucnise \n plâns când Ellen \i pusese pe tejghea trei
p`turi de prezentare, povestindu-i apoi ce i se \ntâmplase.
Cu dou` s`pt`mâni \n urm`, so]ul ei luase to]i banii din cas`
[i pornise spre o destina]ie necunoscut`. Acum, Ellen avea pe
cap patru copii fl`mânzi [i nimic cu ce s`-i hr`neasc`, decât
p`turile ar`toase pe care spera s` câ[tige bani la târgurile
me[te[ug`re[ti din toamn`.
Nimic n-ar fi putut-o \mpiedica pe Althea s` foloseasc` banii
câ[tiga]i \nainte de amiaz` pentu a cump`ra dou` dintre acele
p`turi. N-avea idee când ar fi putut s` le vând`. P`turile pentru
paturi de o singur` persoan` nu prea aveau c`utare, mai ales
când erau desperecheate [i cu modele nepotrivite pentru
camerele copiilor. Dar toate aceste lucruri nu mai contaser`
când o ascultase pe Ellen spunându-i trista ei poveste.
|n timp ce se urca \n ma[in`, Althea cl`tin` din cap. Realitatea
cooperativei p`rea s`-i scape mereu printre degete. {i totu[i, nu
78 ANN JOSEPHSON

putea dormi noaptea dac` nu d`dea o mân` de ajutor atunci


când avea cui. Poate c` ar fi fost bine s` nu se mai ambi]ioneze
s` fac` totul pe cont propriu, cerându-i [i lui Jared ajutorul.
Dar nu putea. Dac`-l l`sa s`-i \mp`rt`[easc` visul, s-ar fi
apropiat prea mult de el. Rela]ia lor ar fi devenit prea personal`.
Risca s` se ata[eze de el atât de strâns, \ncât pierderea lui ar fi
distrus-o. Nu numai moartea i l-ar fi putut lua pe Jared, ci [i via]a.
Via]a lui \n Atlanta. Via]a ei, aici unde se afla.
Când cobor\ din ma[in`, pe aleea casei lui Jared, Althea \[i
alung` din minte visul de a ajuta femeile s` se descurce singure.
I-ar fi fost mult mai greu s`-[i lase grijile deoparte dac` nu ardea
de ner`bdare la gândul de a petrece \nc` o noapte \n
\mbr`]i[area lui intim`.

***

– Vino, vom mânca p`str`v-curcubeu pr`jit, la un restaurant


pe care l-am v`zut pe [osea, la sud de Blairsville, o anun]` Jared,
emo]ionat ca un b`ie]andru.
Althea \[i st`pâni râsul. Aceea era o fa]` a lui pe care nu i-o
mai v`zuse.
– La „Uncle Ed’s“, cumva?
– Cred c` a[a se nume[te. E o cl`dire lung` [i \ngust`, nu
prea departe de ora[. {i mor de foame.
O ajut` s` coboare din Pathfinder, aproape târând-o spre
ma[ina lui.
– |n]eleg c` Unchiul Ed [i-a g`sit un nou client. |ntr-adev`r,
are cei mai buni p`str`vi frip]i din zon`. Se pot pescui foarte
mul]i din Nottley River, chiar \n spatele restaurantului.
|NTOARCEREA ACAS~ 79

Jared scoase ma[ina pe [osea, ar`tând spre trei iazuri perfect


circulare, cuib`rite \mpreun` \ntr-o vale.
– Alea de-acolo ce-s?
Althea privi \n direc]ia indicat`.
– Sunt p`str`v`rii. Mul]i oameni cultiv` p`str`vi. |i cresc [i-i
vând firmelor de ambalare [i restaurantelor.
– Bun` afacere, dac` toat` lumea se d` \n vânt dup` p`str`vi
la fel ca mine.
Intrar` \n parcarea de la „Uncle Ed’s“, iar Jared se gr`bi s`-i
deschid` portiera.
– Abia a[tept, mai spuse el, \n timp ce a[teptau la u[` s` se
elibereze o mas` cu vedere spre râu.
Când privi \n jur, Althea v`zu câ]iva cunoscu]i. Se sim]ea ciu-
dat, venind acolo cu Jared, \n v`zul tuturor. Ea [i Bill mâncaser`
la „Uncle Ed’s“ de câteva ori pe lun`, stând apoi la pove[ti cu
prietenii.
– |]i face cineva cu mâna, \i [opti Jared la ureche, ar`tând
spre o mas` din col].
– E Trina Wells, femeia care ]i-a \ns`ilat p`tura.
Trina era [i una dintre cele mai str`lucite propagatoare de
bârfe pe o raz` de cincizeci de mile. Toate speran]ele ca prezen]a
ei s` treac` neluat` \n seam` se risipir`, când Althea \ntâlni
privirea atent` a Trinei.
– So]ul ei se nume[te Joe.
– Nu-mi amintesc de ei. Dar sunt mul]i pe care nu-i mai ]in
minte de când eram mic.
Jared \i puse o mân` pe talie [i o urmar` pe osp`t`ri]` pân`
la mas`.
80 ANN JOSEPHSON

Althea sim]ise o und` de regret \n declara]ia simpl` a lui


Jared. Dup` ce comandar` de mâncare, \i ar`t` [i al]i cunoscu]i.
Jared [i-i mai amintea doar pe câ]iva [i nu p`rea s` recunoasc`
pe nimeni altfel decât dup` nume.
– Vii des aici? o \ntreb`.
Mâncarea tocmai sosise, iar pe la masa lor trecuser` deja cinci
persoane. Jared avea motive s` presupun` c` Althea \[i petrecea
mult timp pe-acolo.
– Veneam, cândva, r`spunse ea, privindu-i buzele senzuale,
\n timp ce sorbea ceai de la ghea]`, \ndulcit, dintr-un pahar mare
de plastic.
– Cu viitorul t`u so]?
– Da. Se \nnebunea dup` p`str`vii pr`ji]i ai Unchiului
Ed.
Althea a[tept` s` simt` familiara triste]e. Constatând c` nu se
\ntâmpla nimic, continu`:
– Veneam aici tot timpul. Eu \l tachinam pe Bill, plângându-m`
c` alt restaurant unde s` m` invite nu cuno[tea.
Sentimentele care o str`b`teau nu mai erau dureroase, ci
doar de o dulce triste]e.
– A[a c`, acum, toat` lumea trece pe la masa noastr`, ca s`-l
evalueze pe noul t`u prieten, cred, coment` Jared, luând o
\mbuc`tur` mare de pe[te.
– Se pare c` da.
– {i la ce concluzii crezi c` au ajuns?
Althea zâmbi. |ncerc` s`-[i alunge gândul c` jum`tate din-
tre oamenii cu care copil`rise aveau s-o inunde curând cu
avertismente privitoare la or`[enii par[ivi, cealalt` jum`tate
|NTOARCEREA ACAS~ 81

repezindu-se cu sfaturi despre metoda cea mai bun` de a


prinde pe[tele cel mare care tocmai mu[case momeala din
cârligul ei.
– La cele mai l`udabile concluzii. N-ai nici un motiv de \ngri-
jorare.
– Perfect. M`nânc` pân` nu se r`ce[te.
{i, cu aceste cuvinte, Jared \[i puse propriul sfat \n aplicare,
\nfruptându-se din p`str`vul cu garnitur` pân` când l`s` farfuria
goal`.
Althea reu[i s` termine cam jum`tate. Niciodat` nu-i pl`cuse
s` m`nânce când oamenii se uitau la ea. Când ajunser` \napoi \n
parcare, la Mercedes-ul lui Jared, g`sir` trei adolescen]i c`rora le
l`sa gura ap` dup` el. |ntre timp, \nc` cel pu]in cincisprezece
cunoscu]i veniser` s`-i aminteasc` Altheei de vechile ei vizite la
„Uncle Ed’s“. Vizite pe care \ncercase s` [i le alunge din
memorie.
– Hai acas`.
Althea nu auzise niciodat` dou` cuvinte care s-o bucure mai
mult.
Capitolul 9

Dup` cin`, drumul spre Big Bear Mountain, cu Althea al`turi,


[i plimbarea pe care o f`cur` mai apoi pe o potec` paralel` cu
pârâul, \i d`dur` lui Jared o senza]ie de permanen]`, un senti-
ment de firesc al acelei seri de var`.
Asfin]itul \nc` nu \ntunecase c`rarea umbrit`. Jared \nge-
nunche [i lu` o bucat` de pirit` pe care torentul o aruncase pe
marginea potecii.
– Aurul-prostului, spuse el, \ntinzându-i Altheei piatra.
– Pare destul de adev`rat.
Jared se \ntreba dac` [i sentimentele lui fa]` de ea erau reale,
nu doar o simpl` iluzie. Spera [i \n acela[i timp se temea c` aler-
ga dup` propriul lui viitor, nu c` fug`rea un vis la fel de incon-
sistent ca acela care costase via]a tat`lui s`u, cu ani \n urm`.
– Nu po]i judeca \ntotdeauna lucrurile dup` aparen]e,
coment` el.
Althea zâmbi.
|NTOARCEREA ACAS~ 83

– A[a se pare.
|n seara aceea, fusese t`cut`. Prea t`cut`.
– Te fr`mânt` ceva. Nu vrei s`-mi spui ce este?
– O prieten` de-ale mele are probleme. So]ul a p`r`sit-o, iar
ea [i copiii au r`mas f`r` nici un an. Azi dup`-amiaz` am
cump`rat dou` p`turi pe care le lucrase.
– O putem ajuta cu ceva?
Althea \l privi cu o expresie tulburat`.
– Nu [tiu ce-am putea face, pe lâng` cump`ratul p`turilor.
Ceea ce eu am [i f`cut. N-ar primi nimic din mil`. Numai mân-
dria i-a mai r`mas.
|n ochi \i luceau lacrimi, iar Jared observ` cum o chinuia
nenorocirea prietenei ei.
– Hai s` mergem \n cas`, spuse ea, mai am de cusut la p`tur`
\n seara asta.
Mândria. |n urechi \i r`sun` avertismentul lui Harriet,
f`cându-l s` se \ntrebe din nou cât de \n]elept ar fi fost s`-i
spun` Altheeic` pl`nuia s`-i transpun` \n realitate visul de a
\nfiin]a o cooperativ` me[te[ug`reasc`. Mai bine s` a[tepte, cel
pu]in pân` \i putea pune \n mân` titlul de proprietate asupra
terenului.
– Chiar vrei s` lucrezi la p`tur`? o \ntreb` el \n timp ce urcau
panta abrupt` spre verand`. {tiu [i feluri mai pl`cute de a
petrece o sear` de var`.
Althea \l privi \n ochi, apoi \l strânse de mân`.
– Am promis s-o termin pân` \n septembrie. Eu m` ]in \ntot-
deauna de promisiuni.
Buzele ei \l ispiteau prea mult. Nu se putea ab]ine s-o ia \n
bra]e. O ]inu \mbr`]i[at` sub cerul \ntunecat, sub ramurile
84 ANN JOSEPHSON

copacilor \nal]i care crescuser` pe versantul muntelui cu sute de


ani \nainte ca ei doi s` se fi n`scut. Copaci care aveau s` fie tot
acolo mult` vreme dup` moartea lor.
Mult timp st`tur` astfel, cu trupurile lipite, cu buzele conto-
pite, cu limbile explorând. Doi \ndr`gosti]i \n coconul lor,
ne\nsemna]i \n proiectul total al naturii, dar formând o lume
\ntreag` \ntre ei.
Oare [i ea \i \mp`rt`[ea uimirea, oare sim]ea leg`tura dintre
ei? Spera c` da. Când Althea se retrase, Jared avu senza]ia c` se
rupsese o parte din el \nsu[i.

***

A doua zi, Althea \[i servi clien]ii cu mi[c`ri ca de zombi.


|ncerca zadarnic s` se conving` c` ceea ce sim]ea cu Jared nu
exista decât la nivel fizic. Apoi, o n`p`dea emo]ia. |i revedea
chipul, \ncordat de dorin]`, p`truns de o stare mai intens` decât
simpla pasiune. Un sentiment. O iubea, oare?
Nu. N-ar fi putut, cum nici ea nu putea s`-l iubeasc`. Nu
l-ar fi l`sat. Petrecuser` dou` nop]i \mpreun` [i aveau s`
petreac` atât de multe cât le \ng`duia soarta. Sex delicios.
Sex divin. Sex care lua min]ile. Dar numai sex [i nimic mai
mult.
|n seara aceea trebuia s` se duc` acas` la Jim. |i promisese
s-o ia la ea pe Gracie, pentru ca Jim s` nu aib` [i grija ei, \n
primele câteva zile dup` ce se \ntorcea cu Mary [i Jim junior de
la spital. Poate c`, dac` avea noroc, urma s`-i mai abat` gândurile
de la Jared.
|NTOARCEREA ACAS~ 85

– Althea?
Ridic` privirea, dându-[i seama jenat` c` Trina o v`zuse
tr`gând o cus`tur` pe-al`turi.
– Ce te-a adus azi aici? \ntreb` ea, silindu-[i degetele s` stea
la un loc, f`r` s` mai tortureze materialele nevinovate.
– Asear`, când am vorbit cu tine la „Uncle Ed’s“, ai spus c` \n
dup`-amiaza asta ai nevoie de mine.
Althea zâmbi for]at.
– A, da, \ntr-adev`r...
Pesemne Trina credea c` \ncepuse s`-[i piard` min]ile.
Femeia mai vârstnic` vâr\ mâna \n saco[a cu carouri, de care
nu se desp`r]ea niciodat`.
– }i-am adus un borcan din prima serie de jeleu pe anul `sta.
Ridic` \n lumin` borc`na[ul cu modele romboidale, sco]ând
un oftat de satisfac]ie la vederea gelatinei violete, aproape
translucide, din`untru.
– Am venit ca s` vorbim despre etichetele alea dr`gu]e pe
care mi le-ai f`cut tu, la [coal`. Te-ai putea duce acolo ca s`-mi
mai imprimi câteva?
Althea d`du din cap afirmativ, apoi negativ.
– Da, dar abia \n august. Acum, c` s-au terminat repara]iile,
cl`direa e \nchis`.
Ar fi trebuit s`-[i cumpere un computer, ca s` nu se mai
bazeze pe singurul din ultima [coal` cu clase de la nivel de
gr`dini]` pân` la cel de liceu r`mas` \n Georgia. Dar un com-
puter ar fi \ndep`rtat-o cu \nc` un pas – uria[! – de achitarea
avansului pentru cooperativ`.
Trina privi eticheta simpl` [i alb`. Un moment, p`ru
dezam`git`. Apoi zâmbi.
86 ANN JOSEPHSON

– Nu conteaz`. Mi le pot scrie [i singur`, cum am f`cut \ntotdeauna.


Etichetele scrise de mân` ale Trinei ar`tau improvizat. Althea
era sigur` c`-i afectau vânz`rile, c`ci auzise comentariile unor
cump`r`toare \nainte de a alege borcanele cu etichete impri-
mate. Apoi \[i aminti de Jared [i computerul lui. Poate c`...
– Am s`-]i fac eu câteva etichete.
Trina ridic` privirea dinspre cea[ca \n care tocmai \[i turnase
cafea.
– Crezi c` po]i intra \n [coal`? Dac` da, am s` cump`r
etichete din alea albe pe care s` le bagi \n imprimant`.
– Nu la [coal`. Jared are computer acas`. L-a[ putea ruga pe
el.
Un grup de clien]i o salv` de alte explica]ii. Dar n-o scuti [i
de a-[i spune cât de nedrept era c` unii oameni aveau asemenea
posibilit`]i, iar al]ii, de nici unele.
– Althea.
Clipi din ochi, apoi se uit` spre Trina. Probabil c` aceasta \[i
punea acum probleme serioase \n leg`tur` cu s`n`tatea ei
mintal`.
– Iart`-m`, eram...
– A[ zice c` omul `sta ]i-a legat inima fedele[, fato.
– Nu fi ridicol`.
Trina nu tr`ia dac` nu f`cea din ]ân]ar arm`sar [i nu mirosea
pove[ti toride de dragoste \n cele mai nevinovate aventuri.
– M` gândeam doar la cooperativ` [i la o cale de a ob]ine des-
tui bani ca s`-i pun bazele anul `sta.
– Dac` asta de fr`mânt`, cere ajutorul prietenului t`u. Eram
destul de \ngrijorat` pentru tine, pân` asear` când v-am v`zut
|NTOARCEREA ACAS~ 87

\mpreun`; dar omul `sta e un drac ar`tos foc, cât o fi el de


or`[ean par[iv sau nu. Iar dup` felul cum se uita la tine, se vede
c` s-a prins bine de tot \n plas`.
– Ce plas`, care plas`? Suntem prieteni [i nimic mai mult.
– Tu-]i petreci patru nop]i de-a rândul cu prietenii, fato? Hai
c`-mi schimb p`rerea despre tine!
Althea sim]i c` i se \ncingeau obrajii, dar nu se l`s`.
– Cine Dumnezeu ]i-a spus asta?
– N-ai mai dat noaptea pe-acas` o singur` dat`, de când a]i
tulit-o amândoi la Atlanta, când a n`scut Mary. Las`, c` nici noi
nu tr`im de ieri, de-alalt`ieri, pe lumea asta.
Cu mâinile \n [olduri, Trina o m`sur` pe Althea cu privirea.
Oare chiar toat` lumea, \ntre Dahlonega [i Blairsville, \[i b`ga
nasul \n problemele personale ale altora? Althea \[i st`pâni
nemul]umirea, reamintindu-[i c` tr`ia \ntr-o comunitate biseri-
coas`, strâns unit`, care se uita chiorâ[ când membrii ei se f`leau
cu aventurile private \n v`zul tuturor.
– Trina, las-o moart`.
– M`iculi]`, Althea, Dumnezeu e martor c` meri]i [i tu s` fii
fericit`. Eu a[ fi ultima care s` dau cu pietre-n tine, dac` te-ai ]ine
dup` Jared Cain. {tiu cât te-a durut când a murit v`rul Billy. {i
mai [tiu [i c` voi doi n-a]i gustat din pl`cerile c`rnii. Billy mi-a
spus, când vorbeam despre cum pl`nuia]i s` v` duce]i \n luna de
miere.
– Te rog...!
Althea sim]ea lacrimile \ncepând s`-i curg` pe obraji. Dintr-o
dat`, \[i dori s` fi fost oriunde, numai acolo nu. Dar la fel de bine
ar fi putut s`-[i ]in` gura, c`ci prietena ei \i d`dea \nainte:
88 ANN JOSEPHSON

– Acuma s` nu te-nvinuie[ti c` ]i-ai f`cut pl`cerea. Nu era nor-


mal, cum v` cuno[tea]i tu [i Billy, de ani [i ani, a[teptând cu
cununia pân` putea]i pune deoparte destui bani ca s` deschide]i
cooperativa.
Bunele maniere deprinse de la mama ei o \mpiedicar` pe
Althea s-o dea pe Trina pe u[` afar` – sau m`car s` \ncerce, se
corect` ea, când se gândi c` femeia mai vârstnic` o dep`[ea cu
vreo zece kilograme \n greutate.
|ntrucât v`t`marea corporal` era exclus`, Althea \[i alese
cuvintele cu mult` b`gare de seam`. Ultimul lucru pe care-l
dorea era s` [i-o fac` pe Trina du[man`. Totu[i, aceasta spusese
deja mai multe decât \i convenea ei s` aud`.
– Nu m` intereseaz` s`-l „prind \n plas`“ pe Jared Cain, cum
ai spus tu. {i nici n-am s`-i cer ajutorul pentru cooperativ`. Dac`
am sau nu o rela]ie cu el, asta-i treaba mea [i a lui, nu a altcuiva.
{i n-am de gând s` mai ascult nici o vorb`.
Trina r`mase cu gura c`scat`. Apoi \ncepu s` se bâlbâie, ca un
copil prins cu minciuna.
– P`i, eu doar... Eu doar vreau s` nu p`]e[ti nimica...
– N-am s` p`]esc.
Cealalt` femeie ar`ta atât de zdrobit`, \ncât Althea nu putu
]ine sup`rarea. |mbr`]i[ând-o scurt, \ncerc` s` se concentreze
asupra altor lucruri decât bârfele locale [i Jared Cain.
Când \nchise magazinul, pe \nserat, Althea aproape se con-
vinsese s` nu-i cear` lui Jared nici o f`râm` de ajutor. |i putea
scormoni un pic creierii, \n c`utare de idei privind lansarea
cooperativei, dar nu putea risca mai mult decât atât. Refuza
s`-i cear` s` \mp`rt`[easc` acela[i vis cu ea, precum [i s-o ajute
s` [i-l realizeze.
|NTOARCEREA ACAS~ 89

***

Când Althea ajunse acas` la Jim, acesta o a[tepta pe verand`.


– Stai jos, spuse el. Avem de vorbit.
– Mary e bine, nu-i a[a?
– E-n pat, se odihne[te. Drumul pân` acas` a obosit-o, da’ se
simte mai bine. Pentru tine-mi fac griji acuma.
Althea \i arunc` fratelui ei o privire \ntreb`toare. |[i oprise
balansoarul [i privea spre [osea, cu o expresie crunt` pe chipul
lui t`b`cit.
– Cât de serioas` e treaba dintre tine [i Cain? o \ntreb` el.
– Ne \ntâlnim uneori. De ce?
– Fiindc` vorbe[te lumea. Am auzit c-ai petrecut noaptea \n
c`soiul `la al lui de pe Big Bear Mountain. Dac` a[a e, n-ar stri-
ca s` pl`nui]i o nunt`.
Althea \[i st`pâni nevoia de a urla. |[i iubea fratele, dar era
mai \ncorsetat decât fusese vreodat` tat`l lor, predicatorul.
– N-o s` aib` loc nici o nunt`. |ntre mine [i Jared nu e o
asemenea rela]ie.
– Te culci cu el sau nu?
– Nu voi \nvrednici \ntrebarea asta cu un r`spuns.
O predic` pe zi \i ajungea cu vârf [i-ndesat.
– Unde-i Gracie? Trebuie s-o iau [i s` m` duc cu ea acas`.
Jim se ridic`, privind-o pe Althea \ncruntat, ca [i cum nu i-ar
fi venit s`-[i cread` urechilor.
– N-am s-o las pe feti]a mea s` vad` c` te por]i ca o fleoar]`.
Nu care cumva s` continui s`-]i faci de cap cu Cain, cât timp ai
grij` de ea.
Althea f`cu un mare efort s`-[i st`pâneasc` nervii.
90 ANN JOSEPHSON

– Ar fi cam greu s`-mi fac de cap, cum spui tu, \n fa]a unui
copil, [i-o [tii foarte bine, Jim Simmons.
Dac` n-ar fi [tiut c` Mary avea nevoie de odihn`, iar Jim con-
sidera c` \ngrijirea copiilor era o sarcin` femeiasc`, Althea i-ar fi
spus preacinstitului ei frate s`-[i vad` singur de fiica lui.
– Ascult`, Althea, nu vreau s` p`]e[ti cine [tie ce, asta-i tot. O
fi Cain n`scut pe-aici, da’ a stat prea mult timp \n Atlanta ca s`
nu fi deprins n`ravurile de la ora[. Nu e[ti de nasul lui. Destui
b`rba]i de treab` ar fi mândri s` te ia de so]ie. De so]ie, Althea,
nu de ]iitoare.
– Nu sunt obligat` s` stau aici [i s` ascult cum m` jigne[ti,
Jim. Vrei s-o iau pe Gracie, sau nu?
Un ]ip`t ascu]it \l f`cu pe Jim s` alerge \n cas`, numai pentru
a reveni peste câteva secunde, cu o expresie h`r]uit` pe chip [i
un copil care zbiera \n bra]e.
– Ia-o pe Gracie, te rog. Are febr`. Abia am s` m` pot ocupa
de Mary [i de Jim `la micu’. Nu fi sup`rat`. Nu fac decât s` m`
\ngrijesc de tine, a[a cum ar fi vrut mama [i tata.
Althea d`du din cap. |ncerc` s` re]in` c` Jim tocmai trecuse
printr-un adev`rat iad, s`pt`mâna trecut`, ne[tiind dac` Mary
avea s` mai tr`iasc` sau nu.
– M` duc s-o v`d pe Mary [i s-o ajut pe Gracie s` se
preg`teasc` de plecare.
|n drum spre cas`, ascultându-[i nepoata care sporov`ia
despre noul ei fr`]ior, Althea se str`dui s` nu spere c` Jared avea
s-o caute.

***
|NTOARCEREA ACAS~ 91

– Nu, Gracie.
Nu trecuser` nici dou`zeci [i patru de ore, iar Althea era deja
epuizat`. Alergând din buc`t`rie \n living, ajunse tocmai la timp
pentru a salva o fotografie de la nunta lui Jim cu Mary chiar
\nainte ca fiica lor s` reu[easc` s-o smulg` din ram`.
– Vleau pe mami si pe tati! insist` Gracie, cu ochii umplându-i-se
de lacrimi.
Althea se sim]ea ca un monstru, dar \[i dorea ca Jim s` fi acor-
dat mai mult timp [i efort familiei. Gracie avea tot atâta nevoie
de el ca [i de Mary, iar Mary avea nevoie de lini[te [i odihn`, ca
s` se refac` dup` na[terea micului Jim.
– Nu-]i place s` stai cu mine? \ntreb` ea, v`zând c` feti]a nu
contenea s` se uite la fotografia p`rin]ilor ei.
– Mami nu m` vlea.
– Cum s` nu te vrea? Are doar nevoie s` se odihneasc`, atâta.
E greu s` na[ti un copil.
Buza de jos a lui Gracie tremura.
– |l ul`sc pe fatele meu.
– Ei, hai c` [tii c` nu-l ur`[ti. Cât ai bate din palme o s`
creasc` destul de mare ca s` se joace cu tine.
Altceva nu-i trecea prin minte. Se vedea clar c` pe Gracie o
rodea viermele geloziei.
– Nu vleau s` m` zoc cu el. Vleau s` pe]e.
Cu o expresie sfid`toare, Gracie lu` o piatr` lucioas` pe care
o culesese de pe alee [i o arunc` pe podea.
– Gracie, nu!
– Ba da!
Cum se putea transforma un copil atât de dulce \ntr-un
monstru, \n mai pu]in de-o s`pt`mân`? Pe Althea o mânca
92 ANN JOSEPHSON

palma, \n timp ce \ncerca s` se hot`rasc` dac` s` telefoneze


dup` ajutor, sau s` a[tepte s` vad` dac` Gracie \[i revenea.
Compasiunea pentru fratele [i cumnata ei avu câ[tig de
cauz`. O lu` pe Gracie \n bra]e [i o duse \n camera de oaspe]i.
– La culcare, murmur` ea printre din]i.
– Ba nu.
Althea b`nuia c` putea s` reziste pân` când Gracie adormea,
a[a c` o dezbr`c`, mai cu binele mai cu for]a, [i-i puse o c`ma[`
de noapte roz.
– Ia uite-aici. Uite-l pe Donald Duck! M`mica ]i-a trimis
c`ma[a de noapte favorit`, spuse ea, cu o veselie pref`cut`.
Gracie se \ncrunt`, f`r` s` r`spund` nimic. Când Althea o vâr\
\n patul \ngust, acoperindu-o cu p`tura pân` la b`rbie, feti]a se
\ntoarse pe-o parte, cu privirea spre perete.
N-o putea l`sa singur` pe \ntuneric, cel pu]in pân` adormea.
Privind-o, sim]indu-i starea de nesiguran]` pe care numai timpul
[i p`rin]ii ei iubitori puteau s-o risipeasc`, Althea se sim]i vino-
vat` c` l`sase nazurile lui Gracie s-o afecteze.
Când \n sfâr[it auzi c` \ncepuse s` respire regulat, o l`s` \n
voia visurilor [i se strecur` spre patul ei.
Dac` n-ar fi fost atât de obosit`, i-ar fi telefonat lui Jared,
numai ca s`-i aud` glasul sc`zut, t`r`g`nat [i sexy.
Capitolul 10

– Tanti Althea, `la-i plietenu’ t`u? Masina aia de ]e n-ale


acopelis?
Althea privi \n direc]ia indicat` de degetul dolofan al lui
Gracie.
– El e. Are o ma[in` decapotabil`. Acoperi[ul i se poate ridi-
ca [i cobor\.
Pentru ea, Jared ar`ta imposibil de chipe[, când cobor\ din
Mercedes, pornind spre ele, cu p`rul brunet fluturat de vânt.
Gracie alerg` \n jurul locului de picnic, cu buclele ei scurte [i
blonde s`ltând \n jurul capului [i ochii str`lucitori. |n mod nor-
mal, la ora aceea ar fi fost deja vl`guit`, dar Althea b`nuia c`
folosea energia \nmagazinat` cât timp st`tuse cu sora mai \n
vârst` a lui Mary. Jane, o femeie sever`, care nu \nghi]ea
mofturile copiilor, probabil c` o ]inuse \nchis` \n cas`.
Oft`. Se gândi un moment s-o sune pe Jane pentru a afla
secretul metodei prin care o ]inuse pe Gracie la un loc. Apoi
Jared ajunse lâng` ea. O s`rut` scurt, ap`sat.
94 ANN JOSEPHSON

– Jared. M` bucur c` ai venit.


Buzele o furnicau [i se sim]ea plin` de via]`. Vie.
– Gracie, vino s`-i dai bun` ziua domnului Cain.
– Bun` ziua, domnu’ Cain! strig` prompt feti]a.
– Bun`, Gracie.
Zâmbind la vederea giumbu[lucurilor ei, Jared se apropie de
Althea [i o s`rut` \nc` o dat`.
– Mi-a fost dor de tine.
– {i eu m-am gândit la tine.
Of, nu, pe Gracie iar o apucase...!
– Gracie, treci imediat aici! De câte ori ]i-am spus s` nu
te-apropii de [osea?!
Probabil c` Jared considera c` nu era datoare s`-[i suprave-
gheze rebela nepo]ic` – mai mult, nu peste mult urma s` jure c`
niciodat` n-avea s` fac` vreun copil.
Nu c` i-ar fi p`sat de asta. |ntre ei nu exista o asemenea
rela]ie. Dar nu voia nici s-o cread` la cheremul micu]ei
dictatoare.
– Gracie, am spus s` vii aici!
– Vrei s-o duc la pescuit? \ntreb` Jared, ar`tând spre lacul ca
de cristal, unde vreo cincisprezece-dou`zeci de oameni \[i [i
aruncaser` undi]ele.
Ar fi trebuit s` se gândeasc` la asta.
– S-ar putea s`-i capteze aten]ia pentru câteva minute, dar
n-am adus nici o undi]`... Gracie!!! r`cni ea. Dac` nu stai aici
lâng` noi, s` [tii c` te duc acas`!
Jared zâmbi.
|NTOARCEREA ACAS~ 95

– Am eu o undi]` \n portbagaj. Nu [tiu de ce am adus-o,


poate doar fiindc` r`m`sese acolo. M-am plictisit de proiectul pe
care \ncercam s`-l termin azi [i tocmai aruncasem cârligul \n râu
când m-ai sunat tu.
De ce-o fi fost Gracie atât de neascult`toare? Acum, \n
loc s` se \ntoarc`, a[a cum \i ceruse Althea, o luase spre
parcare!
– Trebuie s-o prind pân` nu d` vreo ma[in` peste ea, spuse
Althea. Dac` vrei, du-te [i adu undi]a.
{i, l`sându-l lâng` masa de picnic, o lu` la fug` dup`
Gracie.
|nainte de a apuca s-o prind` pe feti]a capricioas`, o prinse
Jared. Zâmbind, acesta o s`lt` pe Gracie sub bra] [i reveni agale
spre Althea. }ipetele feti]ei care d`dea din picioare nu p`reau
s`-l afecteze cu nimic.
– Nu trebuie s` fugi de lâng` m`tu[ica ta, spuse el blajin,
când o l`s` jos. Stai locului. Merg s` aduc o undi]`. Ne ducem la
pescuit.
Gracie amu]i pe dat`, \nclinând capul s` se uite \n sus la
Jared.
– Ne du]em la pescuit?
– Da, la pescuit.
Althea era destul de sigur` c` Jared ar fi preferat s-o
foloseasc` pe Gracie ca momeal`.
– Trebuie s` faci ce-]i spune domnul Cain.
Jared se \ntoarse cu undi]a [i geanta.
– Vino, Gracie. S` vedem dac` prindem vreun pe[te, pân`
termin` m`tu[a Althea de scos lucrurile din co[ul de picnic.
96 ANN JOSEPHSON

– Vleau s` vin` si tanti Althea.


– Va veni imediat ce-[i termin` treaba aici.
Jared o lu` de mân`, iar Gracie fu nevoit` s`-l urmeze cu pa[i
m`run]i, spre malul \nverzit la lacului.
Althea \[i cuno[tea nepoata. Pacea dintre cei doi nu putea s`
dureze. Scoase din co[ o fa]` de mas` cadrilat` [i o \ntinse pe
masa de lemn, la umbra a doi cedri masivi.
Mâncarea era \mpachetat` \n trei pungi [i mai multe borcane,
\ntr-un r`citor mic, rotund. Dup` ce puse farfuriile, furculi]ele [i
[ervetele din aceea[i garnitur` cu fa]a de mas`, Althea termin`.
|ntrucât Jared \nc` nu urlase, cerând \ndurare, scoase din
geant` o fa]` de pern` neterminat`. O durea capul, iar trupul \i
protesta dup` chinurile la care-l supusese Gracie \n ultimele
dou`zeci de ore.
Oftând, \[i lu` acul [i \ncepu s` coas` pe fa]a de pern`
peticele r`mase de la p`tura lui Jared. Nu tr`sese nici cinci
\mpuns`turi, când o auzi pe Gracie ]ipând:
– Vino ai]i, tanti Althea! Am plins un peste!
– Stai s`-l scot din cârlig... E prea mic ca s`-l p`str`m...
Jared vorbea mult mai calm decât se sim]ea Althea, dar el nu
avusese de-a face cu Gracie aproape o zi \ntreag`.
Althea \[i puse jos lucrul de mân` [i se gr`bi spre lac.
– Extraordinar!
|n undi]` se leg`na un p`str`v mic, zb`tându-se din r`sputeri,
\n timp ce Jared \ncerca s`-l apuce.
Gracie se [i bosumflase.
– Nu-l alunc`m. Vleau s`-l pap.
Althea sim]i c` se apropia o criz`.
|NTOARCEREA ACAS~ 97

– Jared are dreptate, spuse ea, f`r` a se a[tepta ca Gracie s-o


asculte. E prea mic. Trebuie s` se \ntoarc` \n lac. Poate ai s`-l
prinzi din nou peste câ]iva ani, dup` ce cre[te.
– Nu, eu vleau s`-l pap acuma!
Cu mâinile proptite \n [olduri, feti]a \[i scoase \n afar` buza
de jos.
– |mi pare r`u, Gracie.
Jared puse u[urel micul p`str`v \napoi \n ap`.
– {i s-a dus...!
Althea \[i ]inu respira]ia, convins` c` Gracie avea s` urle, dar
feti]a nu f`cu decât s` se uite \n ap`, privind cum se \ndep`rta
pe[tele. Se p`rea c` Jared avea talentul de a controla oamenii de
toate vârstele.
– Haide]i, s` mânc`m, spuse ea. V-am pus masa.
– Vleau pestele meu.
|nc` nu sc`paser`. Când buza de jos a lui Gracie \ncepu s`
tremure, \ns`, Jared o ridic` \n bra]e.
– Ia vino, pun pariu c` picnicul m`tu[ii Althea e de-o mie de
ori mai bun decât pe[ti[orul `la. Hai la mas`.
{i cu asta, porni spre masa de picnic.
Althea \i urm`, uimit` c` Gracie nu d`duse drumul unui nou
acces de istericale. Era clar c` Jared o cucerise.
– V-am scris numele pe pungi! strig` ea, când cei doi ajunser`
la mas` [i \ncepur` s` se a[eze.
Dup` prânz, Gracie p`ru s` se fi mole[it. Althea nu fusese
niciodat` mai recunosc`toare ca \n momentul când feti]a adormi
pe o p`tur`, sub unul dintre cedrii uria[i.
98 ANN JOSEPHSON

– E o figur`, coment` Jared, cu un zâmbet.


Era pu]in spus.
– |mi pare r`u c` ]i-am adus-o pe cap, dar \]i mul]umesc
oricum. Cele cinci zile petrecute la sora lui Mary au f`cut mi-
nuni, transformând o feti]` dr`g`la[` \ntr-o pu[toaic` nesuferit`.
Jared zâmbi.
– Este dr`g`la[`, [i cu nimic mai nesuferit` decât mul]i al]i
copii.
– Ai mult` experien]` cu copiii?
Nu se \ndoia, având \n vederea siguran]a cu care o lini[tise pe
Gracie.
– I-am v`zut pe mul]i sco]ându-[i mamele din s`rite, prin
magazine. Cred c` [i tu ai sem`nat mult cu Gracie, la vârsta ei.
Althea nu \nvrednici cu un r`spuns aceast` acuza]ie.
– Ai cucerit-o cu pescuitul, prefer` ea s` schimbe subiectul.
– Un noroc chior, zâmbi Jared. Trebuia s` fac ceva, altfel te
\nnebunea de cap. N-aveam idee c`-i place atât de mult la pes-
cuit. Niciodat` n-am mai avut de-a face cu un copil mic, cel pu]in
nu la un nivel atât de personal.
Althea \ntinse mâna peste mas`, b`tându-l pe dosul palmei.
– Ai dreptate; ai fost singur la p`rin]i. Nici \n cazul meu n-a
lipsit mult, Jim fiind cu atâ]ia ani mai mare.
Expresia lui Jared deveni mai cald`. A]â]a fl`c`ri rebele \n
adâncurile f`pturii Altheei.
– Mi-a fost dor de tine \n ultimele câteva nop]i, \i spuse el, pe
un ton ca mierea curgând \ncet.
– {i mie mi-ai lipsit.
– Cât timp va mai sta Gracie la tine?
|NTOARCEREA ACAS~ 99

– Pân` miercurea viitoare. Doar dac` nu cumva cedez \nainte


[i i-o duc lui Jim pachet, oricât s-ar ruga de mine s-o mai ]in.
– Pot veni [i eu \n vizit`?
Althea \i strânse mâna, apoi \l privi \n ochi.
– Mi-ar face mare pl`cere. Totu[i, nu vom putea avea prea
mult` lini[te.
Un moment, \[i aminti de avertismentul fratelui ei, apoi [i-l
alung` din minte. Avea s` onoreze dorin]a lui Jim, neducând-o
pe Gracie acas` la Jared, dar a dracului s` fi fost dac` fratele ei o
putea \mpiedica s`-l primeasc` pe acesta la ea \n cas`.
Jared se aplec` peste mas`, [optindu-i la ureche:
– Vreau s`-]i spun un secret. Nu numai de sexul cu tine mi-e
dor, iubito – iar asta m` sperie de moarte!

***

Cu pachetele de fast-food \ntr-o mân`, Jared cioc`ni la u[a


Altheei, apoi privi florile din ghivece, \n timp ce a[tepta. Se gândi
un moment s`-[i pun` [i el ni[te flori pe verand`, dup` care
alung` ideea. Nu-l atr`gea genocidul plantelor – [i [tia al naibii
de bine c`, atunci când \l fura câte un proiect, uita s` le ude [i le
l`sa s` moar`.
Când u[a se deschise, se \ntoarse \ntr-acolo. Althea, ciufulit`,
ar`ta de parc` Gracie tocmai ar fi supus-o unei noi [edin]e de
instruc]ie.
– E totul \n regul`? \ntreb` Jared.
– Acum, da. Intr`. Jim a trecut pe-aici acum un sfert de or`
[i [i-a luat odorul acas`. A spus c` lui Mary \i era dor de ea –
100 ANN JOSEPHSON

de[i, de ce anume, nu pot s`-mi imaginez... Sper c` ]i-e foame,


acum po]i mânca [i hamburgerul lui Gracie, pe lâng` al t`u.
Jared intr` \n cas`. Cabana Altheei ar`ta ca un curcubeu de
culori [i texturi. Peste tot se vedeau perne peticite cu nuan]e vii
de ro[u [i albastru, [i perdele croite din dantel` delicat`,
\ng`lbenit`. Pe toate suprafe]ele orizontale erau puse fotografii
\nr`mate. Pozitivele alb-negru dobândiser` tonuri sepia, stând
al`turi de instantaneele viu colorate.
|i atrase aten]ia un portret de grup \n studio: o femeie care
sem`na mult cu Althea, un b`rbat sever la \nf`]i[are [i un b`iat
\n care-l recunoscu pe Jim, iar al`turi, o feti]` mic`.
– Familia ta?
Althea d`du din cap, apoi lu` fotografia [i i-o \ntinse.
– A[a ar`tam când aveam vârsta lui Gracie.
– Acum semeni cu mama ta.
Oricât ar fi \ncercat, Jared nu-[i putea [terge imaginea care i
se ivise \n minte: Althea, pe veranda casei lui, cu un copil mic \n
bra]e. Un copil care sem`na mult cu el.
Althea puse fotografia la loc, pe masa de lâng` canapea.
– Mai bine s` mânc`m hamburgerii `ia pân` nu se r`cesc.
Vino pe-aici, la buc`t`rie.
Nu era pus nimic la g`tit, dar \nc`perea mirosea a scor]i[oar`
[i alte mirodenii. |i amintea lui Jared de pl`cinta cu piersici pe
care Althea o adusese \n seara când \n sfâr[it f`cuser` dragoste
pentru prima oar`. Se a[ez` la masa mic` [i scoase din pungi
burgerii [i cartofii pr`ji]i.
Althea ar`ta extenuat`. Jared se ridic` [i trecu \n spatele
scaunului ei. |n timp ce-i masa gâtul [i umerii, \i sim]i \ncordarea
[i sper` c` putea s` i-o risipeasc`.
|NTOARCEREA ACAS~ 101

– M` simt ca-n paradis... oft` ea prelung, l`sându-[i b`rbia \n piept.


Mu[chii \ncepeau s` i se relaxeze.
– Vrei s`-]i administrez un tratament complet?
– Cum e `la?
– Un masaj din cap pân`-n picioare, garantat s` te scape de
toate durerile.
– Sun` divin. |n via]a mea n-am fost mai fericit` ca azi s`-l v`d
pe fratele meu. S` nu m` \n]elegi gre[it, Gracie mi-e nespus de
drag`, dar m` obose[te \ngrozitor.
Jared râse. Feti]a \i pl`cuse mult mai mult decât se a[teptase.
– Dac` ar fi perfect` ca un tablou, n-ar mai fi Gracie.
Althea \n`l]` capul, rezemându-[i-l de abdomenul lui Jared.
– De obicei, e mult mai cuminte. Cred c`-i e greu s` accepte
c` acum are un concurent la aten]iile p`rin]ilor ei.
Era logic.
– Cred c` nu vrea s`-i \mpart` cu nimeni, la fel cum nici eu
nu vreau s` te \mpart pe tine cu altcineva.
Din p`cate, Jared avea ceva mai mult de trei ani [i nu-i st`tea
\n fire s` fac` mofturi.
– Hai \n cas`. Culc`-te, [i-ai s` vezi ce bine te fac s` te sim]i.
Capitolul 11

A doua zi diminea]a, dup` ce Althea plec` la magazin,


Jared se duse acas`. Puse cafeaua la fiert, apoi \i d`du un tele-
fon lui Harriet, insistând s` ob]in` cât mai repede un r`spuns
despre proprietatea pe care voia s-o cumpere pentru coope-
rativa Altheei. Agenta reveni cu un telefon la scurt timp dup`
prânz.
Privind spre p`tura neterminat`, prins` pe stativul mare din
lemn de brad, Jared o ascult` cum \i descria contraoferta din
partea proprietarului. Se bucura c` \l sunase atunci, \nainte ca
Althea s` soseasc` la el.
Ner`bd`tor s` pun` proiectul pe roate, fu cât pe ce s` accepte
pre]ul, de[i [tia c` era mult prea mare. Apoi, \i spuse lui Harriet
s` nu trateze cu el, ci cu Laura, asistenta lui de la sediul din
Atlanta. Aceasta nu s-ar fi l`sat am`git`, neavând nici un interes
personal la mijloc.
|n continuare, Jared o sun` pe Laura [i-i explic` despre ce era
vorba. De[i p`ru cam surprins` c` voia s` finan]eze un proiect
|NTOARCEREA ACAS~ 103

atât de departe de zona lor, asistenta \l asigur` c` avea s` ob]in`


cei mai avantajo[i termeni. Rezolvând [i aceast` problem`, Jared
reveni cu aten]ia spre p`tur`.
P`tura cu care se acoperise el atâ]ia ani \n copil`rie nu fusese
atât de moale. Althea \i d`ruia \n sfâr[it ceea ce-i promisese
mama lui, \nainte ca lumea lor s` se destrame.
O b`taie puternic` \n u[` \l f`cu s` tresar`. Se \ndoia c` Althea
venise atât de devreme. |n timp ce mergea pe podelele din lemn
de esen]` tare, se uit` la ceas. Nu, mai erau dou` ore pân` la
\nchiderea magazinului, iar ea spusese c` mai avea unele treburi
[i acas` \nainte de a veni la el pentru tot restul weekendului.
Când deschise u[a, v`zu c` vizitatorul era fratele Altheei – Jim.
– Jim. Ce vânt te-aduce aici?
– Voiam s`-]i mai mul]umesc o dat` c` ai adus-o pe Althea la
spital.
Jim \[i privi vârfurile cizmelor scâlciate, apoi \[i mut` greu-
tatea de pe un picior pe altul.
– Sper c` Mary [i copilul se simt bine, spuse Jared f`când un
pas \napoi, pentru a-l l`sa s` intre.
– Acum li-i bine. Totu[i, Mary mi-a tras o sperietur` de
moarte. V`d c` ]i-ai luat o ram` de p`turi.
Jared \[i trecu un deget pe o latur` a stativului.
– Mi-au sc`pat câteva locuri la lustruit, pe ici, pe colo,
coment` el. S`-mi aminte[ti s-o mai netezesc, data viitoare când
mai vin pe-aici.
Jared d`du din cap. |ncepea s` se simt` cam stânjenit de felul
cum se uita la p`tur` fratele mai mare al Altheei. Ce naiba, doar
n-avea de gând s`...
Jim \ntoarse capul dinspre ram`, cu pumnii strân[i. Se r`suci
spre Jared.
104 ANN JOSEPHSON

– Te culci cu Althea? \ntreb` el, cu un calm \nghe]at.


– Dac` m` culc sau nu cu ea, asta ne prive[te numai pe noi
doi, replic` Jared, sim]indu-se dintr-o dat` ca la [aisprezece ani,
\n loc de treizeci [i [ase.
– Ba nu v` prive[te numai pe voi, când mie-mi zice lumea c`
ma[ina ta sport dichisit` e parcat` \n fa]a casei ei la ora [ase
diminea]a.
Jared \l privi \n ochi. Ar fi preferat s` nu se simt` ca [i cum ar
fi fost prins cu n`dragii-n vine.
– Ceea ce se \ntâmpl` \ntre noi e o problem` personal`.
– Eu n-o g`sesc deloc personal`. Althea a fost plecat` la
colegiu. I-au intrat \n cap tot felul de idei cre]e cum s` fac` mai
bun` via]a oamenilor de-aici, de la munte, da’ tot una de-ale
noastre e. Iar femeile noastre nu se culc` cu nimeni dac` nu-s
\ndr`gostite. Ai face bine s` nu profi]i de sentimentele ei.
– }in foarte mult la ea.
– Doar acum, sau pentru totdeauna?
Pumnii lui Jim erau \nc` strân[i, dar Jared observ` cu u[urare
c` st`tea \ntr-o pozi]ie mai relaxat`.
– Pe zi ce trece, pare tot mai mult s` fie pentru totdeauna.
Dintr-o dat`, Jared \[i d`du seama c` Althea ajunsese la un
pas de a-i fura inima.
– Ar fi cazul. {tii, t`ticul nostru a fost predicator. S-ar r`suci \n
mormânt dac` ar crede c` un par[iv de la ora[ profit` de feti]a lui.
Jared zâmbi, punându-i lui Jim o mân` pe um`r.
– Mai degrab` mi-a[ lua zilele, decât s`-i fac vreun r`u Altheei.
Crede-m`, ad`ug` el, sus]inând privirea sumbr` a b`rbatului din
fa]a lui. {i-acum, du-te acas` [i ureaz`-le toate bune din partea
mea so]iei tale [i copiilor.
|NTOARCEREA ACAS~ 105

– Cred c-a[a voi face. S` ai grij`. {i ]ine minte ce ]i-am spus.


De parc` ar fi putut s` uite. Avertismentul lui Jim continua s`-i
r`sune \n urechi. Jared r`mase pe verand`, privind drumul, pân`
când furgonul lui Jim disp`ru la cotitur`. Peste dou`zeci de
minute, era \nc` \n acela[i loc, când auzi motorul u[or de
recunoscut al Pathfinder-ului Altheei.

***

– E[ti cam t`cut \n seara asta, spuse ea o or` mai târziu, \n


timp ce cosea straturile de material ale p`turii lui Jared.
Acesta \ntoarse capul dinspre display, unde testa un joc, [i-i
privi mâinile cum se mi[cau cu repeziciune \n jurul marginii
\nchise la culoare a unui p`trat.
– Fratele t`u mi-a f`cut o vizit` azi dup`-amiaz`, r`spunse el.
Althea \l privi surprins`.
– De ce?
– Voia s` m` previn`. Althea... Ultimul lucru pe care l-a[ dori
ar fi s` te fac s` suferi, \n orice fel. M-a f`cut s` m` simt vinovat...
– Fir-ar al dracului s` fie! De ce nu-[i poate vedea omul `sta
de treburile lui?
– Consider` c` [i asta e treaba lui. Probabil c` [i eu a[ gândi
la fel, dac` ai fi sora mea mai mic`.
Althea \i sus]inu privirea, aruncând fulgere de ghea]` albastr`
din ochi.
– O fi crezând Jim c` sunt \nc` o feti]`, dar nu mai sunt.
N-am f`cut cu tine nici un lucru pe care nu l-am dorit.
Vocea i se \mblânzi, iar expresia \i deveni vis`toare.
106 ANN JOSEPHSON

– N-am f`cut nimic care s` nu-mi plac` imens. Ultimul lucru


care m` intereseaz` e o nunt`, cu sau f`r` ]eava pu[tii \n coaste.
P`rea s` vorbeasc` normal. Chiar [i de ar`tat ar`ta normal,
de[i pu]in cam tulburat`. Jared sim]i un junghi de vinov`]ie mai
dureros decât cel provocat de Jim, amintindu-[i c` Althea fusese
fecioar` cu doar câteva s`pt`mâni \n urm`, indiferent cât de
entuziast f`cea dragoste cu el.
O ridic` de pe scaun [i o conduse la canapea. Acolo, se a[ez`
lâng` ea, luând-o de mân`.
– N-ar fi nevoie de nici o pu[c` pentru a m` aduce \n fa]a
altarului \mpreun` cu tine, iubito. Dac` vrei s` ne c`s`torim,
accept f`r` s` crâcnesc.
– Doamne fere[te, \n nici un caz!
Dac` refuzul emfatic al Altheei \i cam [tirbea orgoliul, expre-
sia \ngrozit` de pe fa]a ei i-l sf`râm` \n buc`]i.
– Da’ [tiu c` te pricepi s` faci omul s` se simt` prost, coment`
el, sperând ca Althea s-o ia ca pe o tachin`rie reciproc`.
Degetele ei \i acoperir` buzele, amu]indu-l.
– M` simt foarte bine cu tine a[a cum suntem acum. Nu e
nevoie de nici un fel de promisiuni, nici de planuri. Doar noi
doi, \mpreun`, azi, poate [i mâine, atâta vreme cât ne vom sim]i
bine \mpreun`. {i, Jared, mi se pare firesc. Foarte firesc. |mi
place enorm cum faci dragoste cu mine.
Era [i asta ceva. Poate nu tot ceea ce sperase, dar suficient ca
s` aib` de ce s` se ]in` deocamdat`. O strânse pe Althea \n bra]e,
alungându-[i din minte orice gând. Dându-[i frâu liber, \ncepu s`-[i
onoreze singura promisiune pe care Althea p`rea dispus` s-o
accepte din partea lui.

***
|NTOARCEREA ACAS~ 107

Când se trezi din somn, a doua zi diminea]a, [i v`zu c` Althea


nu era lâng` el \n pat, Jared privi \n jur. O descoperi a[ezat` \n
fa]a computerului de pe birou.
Pe trupul ei, c`ma[a lui alb` [i simpl` ar`ta de-a dreptul sexy,
observ` el, traversând descul] camera. Se opri \n spatele ei,
punându-i mâinile pe umeri, \n timp ce Althea se uita la screen
saver-ul psihedelic care se unduia pe ecran.
– Hai, spuse el. Mi[c` mouse-ul. N-o s` te mu[te, \]i promit.
Sub degetele lui, umerii ei se \ncordar`.
– Am mai v`zut computere, Jared. Am [i folosit unul.
– Atunci, f`-mi un hatâr. Arunc` o privire la jocul `sta [i
spune-mi ce p`rere ai. Trebuie s`-i schimb numele, dar \n rest
cred c` are mari [anse.
Se aplec` peste um`rul ei [i b`tu cu degetul \n mouse. Când
screen saver-ul disp`ru, ap`ru chipul \ncruntat al unui pirat.
Althea \[i ridic` mâinile la umeri, acoperindu-le pe ale lui.
– Iart`-m`, diminea]a nu prea sunt \n form`. Care e obiec-
tivul jocului?
– S` g`se[ti cât mai mult din comoara corsarului.
– El cine e? ar`t` ea cu capul spre monitor.
– Acum se nume[te C`pitanul Morgan, dar numele `sta o s`
se schimbe. Nu le pot vinde copiilor jocuri, dac` denumirile lor
le amintesc de rom p`rin]ilor.
– Aha...
Althea nu schi]` nici un gest de a \ncepe jocul, a[a c` Jared
mi[c` mouse-ul [i ap`s` pe buton de câteva ori.
– Uite, acum ai g`sit cuf`rul cu aur. |ncearc` s` treci prin
labirint [i s` dobori unul câte unul to]i dublonii.
Althea g`si [i captur` dou` discuri viu colorate, apoi \[i lu`
mâna de pe mouse.
108 ANN JOSEPHSON

– Jared, nu prea le am pe-astea cu jocurile...


Ceva o deranja. |n seara trecut` se comportase ciudat, iar
acum se purta de parc` Jared i-ar fi cerut s` mearg` pe t`ciuni
aprin[i. Aplecându-se, \l f`cu s` dispar` pe C`pitanul Morgan,
apoi o \ntoarse cu fa]a spre el, \nvârtind scaunul rotativ.
– Spune-mi ce s-a \ntâmplat.
– Nimic.
Pe dracu’ nimic! Se \nchisese ca o scoic` \n cochilie, iar Jared
n-avea de gând s-o lase cu una cu dou`.
– Althea, spuse el, \nfiorat de r`ceala pe care o sim]ea \n
privirea ei opac`.
– N-are nici o leg`tur` cu noi. Sunt doar obosit`. |ngrijorat`.
{i pu]in frustrat`. Atâta tot. O s`-mi treac`.
Jared o mângâie pe obraz.
– Poate te ajut cu ceva.
– Nu, e problema mea. Proiectul meu. Nu are nici o leg`tur`
cu tine.
Proiectul ei. Cooperativa? Un moment, fu gata s`-i spun` ce
planuri avea, apoi se r`zgândi. |n schimb, o cuprinse cu bra]ele,
strângând-o u[urel, ca pe un copil. R`maser` mult timp lâng`
computer, pân` când Jared \i sim]i mu[chii \ncorda]i \ncepând
s` se relaxeze.
Când Althea vorbi, cuvintele \i sunar` \n`bu[it, la pieptul lui.
Respira]ia ei \l gâdila.
– Ce-ai spus, iubito?
O v`zu ezitând, ca [i cum ceea ce se preg`tea s`-i cear` ar fi
fost prea mult.
– M-ai l`sa s` imprim la unul din computerele tale câteva etichete
pentru borcanele de jeleu ale Trinei? \l \ntreb` ea \n cele din urm`.
Doar atâta lucru o fr`mânta?
|NTOARCEREA ACAS~ 109

– Sigur c` da. Ce m`rime vrea?


Jared deschise un fi[ier [i \ncepu s` citeasc` dimensiunile
etichetelor pe care le avea la \ndemân`.
Althea alese m`rimea etichetelor pentru dischete, dar cl`tin`
din cap când Jared vru s`-i ofere o cutie intact`.
– N-am nevoie decât pentru borcanele pe care le va scoate la
vânzare pân` luna viitoare, când se deschide [coala. Atunci am
s`-i pot face mai multe, la computerul de-acolo.
– Nici o problem`, folose[te tot ce vrei. Cu ce program
obi[nuie[ti s` le faci?
Althea numi un program de prelucrare grafic` binecunoscut.
Aplecându-se, Jared deschise programul.
– Uite-l, iubito. |]i st` la dispozi]ie.
Când Althea termin`, \i ar`t` cum s` adauge un chenar [i s`
decoreze etichetele cu modele clip art din biblioteca de baz` a
software-ului.
– Mul]umesc.
Privind cele trei pagini cu etichete, Althea cl`tin` din cap
când Jared se oferi s`-i fac` mai multe.
– Nu ]i le-a[ fi cerut nici pe astea, dar Trina are un scris de
mân` \ngrozitor.
|n primul moment, Jared nu \n]elese ce leg`tur` exista \ntre
folosirea computerului s`u [i scrisul de mân` al Trinei, dar ime-
diat \[i d`du seama c` nu etichetele erau problema, ci mândria.
Althea salvase mândria Trinei ob]inându-i etichetele, dar f`cuse
un compromis cu propria ei mândrie, cerându-i lui ajutorul.
Jared se \ntreb` dac` planul lui de a adeveri visul Altheei cu
cooperativa ar fi \ncântat-o atât de mult pe cât crezuse el la
\nceput. Presim]ea c` mândria ei atât de sensibil` le putea sta \n
drum.
110 ANN JOSEPHSON

***

Althea fierbea toat` de furie, amenin]ând s` explodeze. Mai


\ntâi, Jim se purtase ca tat`l revoltat al unei adolescente, iar
acum Jared \ncepuse [i el s`-i submineze involuntar hot`rârea de
a nu se baza pe al]ii. Cl`tin` din cap, \n timp ce \ncepea s` aran-
jeze la loc cupoanele de material pe un raft.
Nu putea s` uite lec]iile pe care le \nv`]ase atât de dureros.
Nu-[i putea permite riscul ca istoria s` se repete.
Pe pietri[ul de afar` scrâ[nir` cauciucurile unei ma[ini. Althea
se uit` pe fereastr`. Trina avea bra]ele pline. Se gr`bi s`-i ias` \n
\ntâmpinare.
– }in eu u[a deschis`, intr`!
Trina zâmbi.
– Am aici prima duzin` de borcane. Ai f`cut etichetele?
– Sunt pe tejghea. Cred c-au s`-]i plac`.
Althea deschise cutia [i scoase un borcan cu jeleu de culoarea
granatei, privindu-l \n lumin`.
– Mam```, ce fasoane ne d`m! coment` Trina, zâmbind cu
gura pân` la urechi, \n timp ce dezlipea etichetele autocolante
de pe hârtia-suport, pentru a le lipi pe borcane. {i culori, [i de
toate... {i rugul `sta de mure, \n fundal, ce dr`gu] arat`!
– Mul]ume[te-i lui Jared. Are cele mai recente programe, [i
imprimant` color.
Althea s-ar fi sim]it mult mai bine dac` ar fi putut face ea sin-
gur` etichetele, chiar [i alb-negru, simple, f`r` a cere ajutorul
nim`nui.
– Am s`-i mul]umesc, dac`-l v`d. Pân` atunci, s`-i transmi]i tu
mul]umiri din partea mea.
|NTOARCEREA ACAS~ 111

– Bine.
Trina \[i privi borcanele cu jeleu, apoi [i restul etichetelor.
– Acum eu m` duc. Mai am \n ma[in` opt duzini de borcane.
I-am promis lui Maude de la Magazinul General c` i le-aduc azi.
Trebuie s` m` gr`besc, acas` m-a[teapt` o nou` serie. Anul `sta
s-au f`cut mai multe mure ca oricând. Ieri am cules aproape
cinci bidoane, eu [i b`ie]ii.
Când se gândea la cules de mure, Althea aproape c` le sim]ea
spinii \nfigându-i-se \n carne. Din p`cate, ideea de a mânca
pl`cint` cu mure proasp`t` o f`cea s`-i lase gura ap`, \nvingân-
du-i instinctul de conservare.
– S-ar putea s` culeg [i eu vreo câteva.
– Cheam`-l pe omul t`u s` te-ajute. Pe Big Bear Mountain
cre[teau rugi de mure din bel[ug. Ispite[te-l cu o pl`cint`, sau
poate ni[te mure proaspete cu \nghe]at` de cas`.
– S-ar putea. O zi bun` \]i doresc.
Dintr-o dat`, interesul Altheei de a preg`ti o trata]ie bogat` \n
calorii se transform` \n poft` h`mesit`. Poate c`, dup` ce se
socotea cu b`g`re]ul de frate-s`u, avea s`-l recruteze pe Jared la
cules. Bine c` nu se l`sa \ntunericul \nainte de ora nou` seara.

***

La cinci, Althea \nchise magazinul [i porni spre casa lui Jim.


Când intr` pe alee, oprind \n spatele camionetei acestuia, o v`zu
pe Mary cu copilul \n vechiul balansoar pe care Jim \l ag`]ase de
tavanul verandei.
– Ce-mi face nepotul? \ntreb` ea, urcând treptele.
Mary zâmbi.
112 ANN JOSEPHSON

– E un scump.
– |ntr-adev`r.
B`ie]elul ar`ta bine, mic dar s`n`tos.
– {i tu cum te sim]i?
– Obosit`.
Mary se aplec`, s`rutând p`rul ca puful de pe c`p[orul fiului
ei.
– Dar [i fericit`.
– Jim unde-i?
– S-a dus la o plimbare cu Gracie. Ieri, m-a obosit \ngrozitor.
Althea nu se \ndoia.
– Când au s` se-ntoarc`?
Acum, c` tot venise, voia ca r`fuiala s` aib` loc cât mai
repede.
Mary ridic` din umeri.
– Curând, cred. Jim m`nânc` \ntotdeauna de cin` \nainte de
ora [ase. Ar fi timpul s` intru \n cas` [i s` i-o preg`tesc. Po]i sta
[i tu cu noi la mas`.
Cu o expresie chinuit`, se ridic`. Mi[cându-se foarte \ncet,
puse copilul \n leag`nul din living, \n timp ce traversau casa spre
buc`t`rie.
Dup` p`rerea Altheei, Mary ar fi trebuit s` stea \n pat, nu s`
umble de colo-colo, f`cându-i mâncarea lui Jim. Privi \n jur, prin
buc`t`rioara strâmt`.
– Cu ce te pot ajuta?
– Cu nimic. Totul e gata, mai pu]in biscui]ii.
Când se aplec` s` introduc` tava \n cuptor, Mary \ncepu s`
tremure, cu fa]a ei rotund` p`lind.
|NTOARCEREA ACAS~ 113

– Te sim]i bine? o \ntreb` Althea, gr`bindu-se s-o sprijine.


Mary se l`s` pe un scaun, oftând.
– Aproape. Totu[i, nu pot face prea multe...
– N-ar trebui s` \ncerci s` g`te[ti. Doar Jim o fi [i el \n stare
s`-[i fac` singur mâncarea.
– A f`cut-o, pân` acum câteva zile. Las`, c`-mi revin eu...
replic` Mary, cu mult mai mult` convingere decât sim]ea Althea.
– M`car las`-m` s` pun eu masa \n locul t`u.
– Bine. {tii unde-s vasele. Stai la cin`, da?
– N-a[ crede.
Althea se \ndoia c` ar mai fi fost binevenit`, dup` ceea ce avea
de gând s`-i spun` b`g`re]ului de frate-s`u.
Chiar atunci, Jim intr` pe u[a din spate, cu Gracie pe umeri.
– Jim, am ceva de discutat cu tine, \i spuse Althea.
Fratele ei \i sus]inu privirea. |[i l`s` fiica jos, reu[ind s` se
\ncrunte amenin]`tor.
– Gracie, fuga-mar[ la tine-n camer`!
– Da’ nu vleau!
Mary \[i privi feti]a, nedumerit`.
– F` cum spune t`ticul t`u, iubito.
Buza de jos a lui Gracie \ncepu s` tremure.
– Tlebuie? \ntreb` ea.
– Da, trebuie. Hai, du-te. Joac`-te cu p`pu[ile pân` la ora
mesei.
B`tând-o u[urel pe Gracie pe c`p[orul ei blond, Mary o expe-
die cu blânde]e din camer`. Apoi se \ntoarse spre Jim.
– Ce ave]i voi doi de discutat, de nu trebuie s-aud` Gracie?
– Uite, asta. Sor`-mea se face de râsul lumii cu Jared Cain.
Jim \[i trase un scaun cu sp`tar drept [i se a[ez` c`lare pe el.
114 ANN JOSEPHSON

– Cred c` despre asta voiai s` vorbim, spuse el, privind-o pe


Althea \n ochi.
– Vreau s` vorbim despre faptul c`-]i bagi nasul \ntr-o treab`
care se cade s` r`mân` numai \ntre mine [i Jared. Despre faptul
c` l-ai amenin]at pe Jared. Ce mama dracului, Jim, n-a lipsit mult
s` te iei dup` el cu pu[ca!
– Sunt destui care mi-au spus c-au v`zut ma[ina aia fandosit`
a lui Cain \n fa]a cabanei tale, noaptea târziu. C` \n alte nop]i,
când au trecut, ma[ina ta nu era acolo. Dac` vrei s` r`mân` \ntre
voi c` p`c`tui]i, ar trebui s` ai mai mult` grij`, m`car s` nu bat`
la ochi.
Altheei \i venea s` urle, dar se st`pâni. De ce nu-[i puteau
vedea oamenii de ale lor?
– Dac` tu vrei s` ascul]i bârfele, n-ai decât. Problema e c` e[ti
fratele, nu tutorele meu. N-ai nici un drept s` judeci...
– Ba am toate drepturile. Mama [i tata mi-au cerut s` am grij`
de tine pân` te m`ri]i. |n via]a mea n-am crezut s-ajung s` spun
c` sor`-mea se poart` ca o stricat`.
Jim p`rea atât de furios, \ncât ar fi fost gata s` mestece cuie.
– Nu-s o stricat`! Jared e singurul b`rbat cu care m-am...
Vreau s` zic, e singurul care...
– Ajunge numai unul singur, surioar`! Nu-]i mai aminte[ti ce
ne tot spunea mama?
Când devenise fratele ei un puritan atât de cucernic?
– {i presupun c` tu ai r`mas curat ca z`pada de pe crestele
mun]ilor iarna, pân` te-ai \nsurat cu Mary.
Jim avu bunul sim] s` se \nro[easc` la fa]`. P`rea s` fi z`rit
ceva interesant pe linoleum, dup` cum se tot uita \ntr-acolo.
|ntr-un târziu, \i arunc` Altheei o privire dezgustat`.
|NTOARCEREA ACAS~ 115

– Sunt b`rbat, ei dr`cia dracului! Aici era vorba de tine.


– Ba nu era vorba numai de mine. {i nici n-o s` mai fie. Jim,
s`-l la[i pe Jared \n pace – [i s` nu-]i mai bagi nasul \n treburile
mele.
– {i ce-o s` se-ntâmple dac` r`mâi gravid`? La asta nu te-ai
gândit? Cum ai s` cre[ti un copil, f`r` tat`?
Althea refuz` s`-i r`spund`.
Jim se ridic`, cu o expresie furibund` pe chip.
– Eu am zis tot ce-am avut de zis, fat`. Sau te m`ri]i cu
or`[eanu’ `sta par[iv, sau nu mai p`c`tuie[ti cu el. M` faci s`-mi
fie [i ru[ine c`-s frate-t`u! \ncheie el, b`tând \n mas` cu pumnul
lui c`rnos.
– Jim, calmeaz`-te.
Mary \[i puse o mân` \n`sprit` de munc` peste a lui, apoi se
\ntoarse spre Althea.
– {tii, n-are gânduri rele. Numai c`...
– M-am s`turat s` tot aud de la jumate din oamenii care
tr`iesc \n mun]ii `[tia c` soru-mea se poart` ca o boarf`!
Jim d`du la o parte mâna lui Mary [i \ncepu s` se plimbe
\ncoace [i-ncolo pe podeaua tocit`. Mary trecu \n fa]a lui,
oprindu-l, silindu-l s-o priveasc` \n ochi.
– Nici noi n-am a[teptat pân` \n noaptea nun]ii, spuse ea
\ncet. M` g`se[ti o stricat`?
– Taci din gur`, Mary. Nu de noi e vorba aici.
Proptindu-[i mâinile \n [oldurile ei voluminoase, Mary nu se
l`s`.
– Ei bine, [i noi am f`cut acela[i lucru pentru care o mu[tru-
luie[ti acum pe Althea.
116 ANN JOSEPHSON

– Are dreptate, Jared.


Hot`rât` s` nu-i arate fratelui ei cât o durea p`rerea lui,
Althea \[i \nghi]i lacrimile.
Jim \[i m`sur` so]ia cu privirea.
– Nu-i tot-aia. Noi nu ne-am f`lit \n v`zul tuturor. {i nici nu
ne-am culcat \mpreun` pân` n-am hot`rât s` ne c`s`torim.
– Poate c` Althea nu vrea s` se m`rite. La asta nu te-ai gândit?
De[i vorbea \ncet, tonul lui Mary impunea aten]ie.
– Orice femeie vrea s` se m`rite.
Althea \l privi pe Jim \n ochi.
– Eu nu. Te-ai gândit vreodat` c`, pierzându-l pe Bill, mi-am
dat seama c` a[a ceva doare prea r`u, atunci când iube[ti pe
cineva? Am dreptul s` m` bucur de dragostea unui b`rbat f`r` a
m` lega de el pe via]`, orice-ai spune tu.
– Deci asta faci? Te bucuri de dragostea lui Jared Cain?
|n gura lui Jim, cuvintele te bucuri sunau ca o blasfemie.
– A[a cum am mai spus, nu te prive[te. {i s` nu-ndr`zne[ti s`
te mai duci la Jared [i s`-i vorbe[ti despre rela]ia dintre noi.
Cu inima frânt`, Althea porni spre u[`.
– |mi pare r`u c` nu-]i place felul cum \mi tr`iesc via]a, dar e
via]a mea, nu a ta. Pe curând.
{i, cu aceste cuvinte, se r`suci pe c`lcâie [i ie[i.
Când ajunse acas` la Jared, lacrimile o podidiser` de mult.
Capitolul 12

Dac` exista un lucru pe care Jared \l detesta, acesta era s-o


vad` pe Althea plângând. Ie[i pe verand` [i o lu` \n bra]e.
– Ce s-a \ntâmplat, iubito?
– Jim...
Althea \[i \ngrop` fa]a \n um`rul lui.
– Sunt a[a de \nfuriat` pe el, c`-mi vine s` urlu.
Jared o b`tu pe spate, dorindu-[i s` nu mai tremure. N-avea
idee ce ar fi putut-o ajuta s`-[i revin`.
– Althea, nu poate fi ceva atât de r`u \ncât s` plângi a[a, spuse
el, dar Althea nu f`cu decât s` suspine [i mai tare.
Poate c`, dac` o convingea s`-i explice...
– Cu ce te-a sup`rat a[a de r`u Jim?
– M-a f`cut stricat`, fiindc` nu vreau s` m` \ndr`gostesc [i s`
m` m`rit.
– Nu e[ti o stricat`, Althea Simmons.
Existen]a unui amant \n via]a ei, la vârsta de dou`zeci [i [apte
de ani, n-o putea \nfiera pe o femeie drept stricat`, nici chiar
118 ANN JOSEPHSON

dup` regulile morale atât de stricte ale muntenilor. Aplicând


codul mai liberal din Atlanta, Jared ar fi spus c` Althea avea [anse
s` se califice ca sfânt`.
Bra]ele ei \l cuprinser` strâns pe dup` mijloc.
– Jim nu vrea s` \n]eleag` c` n-a[ suporta s` m` \ndr`gostesc
de tine, [i pe urm` s` te pierd a[a cum l-am pierdut pe Bill.
Deci, de-asta se str`duise atât de mult s` men]in` rela]ia din-
tre ei numai la un nivel fizic... }inându-i o mân` pe um`r, Jared
f`cu un pas \napoi, dup` care \i ridic` b`rbia, silindu-i ochii
\nl`crima]i s`-l priveasc`.
– De ce crezi c` m-ai pierde, iubito?
– Am... am... pe to]i cei pe care i-am iubit, i-am pierdut. Pe
p`rin]ii mei, pe urm` [i pe Bill...
Jared \i [terse o lacrim` de pe obraz.
– {i crezi c` te-a[ p`r`si? Chiar atât de pu]in m` cuno[ti?
– Nu cred c` m-ai p`r`si inten]ionat. Dar totu[i a[ putea s` te
pierd.
– {i s-ar putea [i s` nu m` pierzi.
O lu` de mân`.
– Uit`-te la mine, iubito. Nu sunt poli]ist, [i nu am nici o
ocupa]ie care ar risca s` m` aduc` \n fa]a armei vreunui criminal.
Am toate [ansele s` tr`iesc pân` la adânci b`trâne]i [i s` mor \n
patul meu.
Expresia plin` de speran]` de pe fa]a ei \l f`cu s` se \nece.
N-o fi vrut ea s` nutreasc` sentimente tandre la adresa lui, dar
n-avea \ncotro. I se vedeau \n felul cum \l privea, cum ridica
mâna [i-i atingea obrazul.
– Numai de-am putea [ti viitorul...
– F`r` micile ei surprize, via]a n-ar mai avea nici un haz,
iubito.
|NTOARCEREA ACAS~ 119

Althea zâmbi, apoi [terse petele umede pe care i le l`sase pe c`ma[`.


– Iart`-m` c` ]i-am udat c`ma[a.
– N-are nimic. Hai \n cas`, s` vedem dac` putem uita de cioc-
nirea cu fratele t`u.
|n timp ce se a[eza la masa din buc`t`rie, Althea \[i [terse
obrajii br`zda]i de lacrimi cu un prosop cald [i umed.
– |]i plac murele? \ntreb` ea, \n timp ce Jared punea proso-
pul \n chiuvet`.
Mai bine mure decât lacrimi.
– Sigur. De ce?
– Dac` g`sim de unde s` culegem, am s` fac o pl`cint`. Trina
mi-a spus c` anul `sta au rodit foarte bine. Apropo, m-a rugat s`-]i
mul]umesc pentru etichete.
– Spune-i Trinei c` n-are pentru ce s`-mi mul]umeasc`. Iar \n
leg`tur` cu bel[ugul de mure, are dreptate.
Chiar \n ajun, Jared z`rise un rug uria[, la vreo sut` de metri
\n susul muntelui, atât de plin \ncât unele crengi atârnau pân`
aproape de p`mânt.
– Vino, [tiu unde putem g`si câteva. Mai avem vreo or` ca s`
le culegem, pân` se \ntunec`.
Cu g`letu[ele de metal \ntr-o mân`, Jared o conduse spre
rugi.
– Aici sunt, spuse el, dup` o cotitur` a potecii.
Când \i d`du o g`letu[`, Althea p`ru la fel de fericit` cum
p`ruse Marcie când \i d`ruise br`]ara cu diamante la ziua ei, anul
trecut. Poate c` reu[ise s`-i calmeze temerile cu privire la o
rela]ie prea serioas`. Cel pu]in, a[a spera.

***
120 ANN JOSEPHSON

Când terminar` de sp`lat murele, se l`sa noaptea, cerul


\nnegrindu-se \n spatele muntelui \ndep`rtat care se vedea pe
fereastra buc`t`riei.
– Hai s` ne a[ez`m pe verand`, propuse Jared, dup` ce-[i
puser` dou` farfurii de \nghe]at` acoperit` cu mure sclipitoare.
Althea \l urm` afar`. Se sim]eau atât de bine, ca [i cum ar fi
fost \mpreun` de ani \n [ir, nu doar de câteva zile. A[eza]i unul
lâng` altul \ntr-un balansoar, \ncepur` s` m`nânce.
– Sunt bune? \ntreb` ea.
– Delicioase. Au meritat fiecare zgârietur`.
Dac`-[i d`dea frâu liber emo]iilor, dac`-[i permitea s`-l iubeasc`,
oare pl`cerea ar fi meritat durerea de a-l pierde mai târziu?
– Althea?
– Da.
Numai de-ar fi fost la fel de sigur` de Jared pe cât era de
sigur` \n leg`tur` cu murele.
– |mi pare r`u c` te-ai certat cu Jim. Atâta timp am lipsit
de-aici, \ncât am uitat cum pot gândi oamenii...
– Las`, Jared. Nu-mi pas` ce gânde[te lumea. Atâta vreme cât
dorim s` fim \mpreun`, altceva nu conteaz`.
Dintr-o dat`, Althea \n]elese c` nu mai avea de ales. |i unea o
leg`tur` mai strâns` decât cea fizic`. Mult mai strâns`. Mai
strâns` decât avea curajul s` accepte.
Jared \i strânse mâna \ntr-a lui.
– Niciodat` nu mi-am mai dorit o femeie a[a cum te doresc pe tine.
– Hai s` mergem \n cas`.
Mai mult decât orice, Althea avea nevoie s`-i simt` bra]ele
puternice \n jurul trupului, s`-i aud` caden]a regulat` a respi-
ra]iei. Nu conta dac` f`ceau dragoste. Voia s`-l \mbr`]i[eze, s`-i
savureze apropierea. Temerile avea s` [i le p`streze pentru a
doua zi.
|NTOARCEREA ACAS~ 121

***

– Trebuie s` m` duc la Atlanta pentru câteva zile, s` inter-


vievez candida]ii pentru un post de director de marketing. Vrei
s` vii [i tu cu mine? o \ntreb` Jared a doua zi diminea]a, \n timp
ce mâncau mure cu zah`r lâng` pâinea pr`jit` [i cafeaua de la
micul dejun.
– Nu pot. Trebuie s` m` ocup de magazin.
– Nu i-ai putea cere Trinei s`-]i ]in` locul?
Althea cl`tin` din cap.
– Atâta vreme cât se g`sesc a[a de multe mure, nu. {i-n plus,
nu-mi pot permite s-o pornesc la drum ori de câte ori mi se
n`zare.
Jared p`ru dezam`git un moment, dar imediat zâmbi.
– Poate c` e mai bine a[a. {tiind c` e[ti aici, m` voi gr`bi mai
mult [i am s` ajung \napoi mai devreme. Vrei s`-]i aduc ceva
deosebit?
Pe tine.
– Nu-mi trece nimic prin minte. Decât... a[ putea s` stau aici,
ca s` lucrez la p`tur` \n serile când e[ti plecat?
– Mi-ar pl`cea s` te [tiu aici. A[teptându-m`.
P`rea s-o tachineze, dar expresia din ochii lui negri sugera c`
fiecare cuvânt era serios.
– Vino la mine.
Când o lua \n bra]e, o f`cea s` se simt` \ntreag`. O f`cea s`
simt` o dorin]` mai puternic` decât teama. Dup` ce Althea porni
\n josul muntelui, cu cheile casei \n mân`, spaima \ncepu s` i se
cuib`reasc` \n suflet.
Capitolul 13

Laura termin` de f`cut \nsemn`rile \n blocnotes, apoi \n`l]`


capul spre Jared, privindu-l \n ochi. Ezit`, ca [i cum n-ar fi fost
sigur` cum s` \nceap`.
– Jared, trebuie s` stai mai mult timp pe-aici. Todd [i ceilal]i
\ncep s` se nelini[teasc`, atunci când lipse[ti prea mult.
– De ce?
– {tii cum circul` zvonurile. Când e[ti plecat s`pt`mâni de-a
rândul, oamenii cred c` te gânde[ti s` vinzi.
– S` vând firma? Uneia dintre marile companii de software,
cum ar veni?
De[i primise vreo dou` oferte tocmai \n acest sens, Jared nu
se gânise niciodat` serios s` vând`.
– Toat` lumea [tie c` n-a[ face una ca asta.
– Serios? }i-ai petrecut toat` vara \n cabana aia a ta din mun]i.
Iar \nainte, ai b`tut drumurile luni de zile, ca [i cum n-ai fi [tiut ce
se \ntâmpla. La \nceput, am crezut c` te chinuia dorul de Marcie...
– Marcie n-a contat cu nimic. N-am vrut s` demisioneze,
desigur, dar nu ne potriveam la nivel personal.
|NTOARCEREA ACAS~ 123

O privi pe Laura atent. Niciodat` nu-[i d`duse seama c` asis-


tenta lui – sau oricine altcineva dintre cei care lucrau pentru el
– se preocupa de via]a lui personal`, sau de lipsa acesteia.
– Dar de când te-ai desp`r]it de ea ai tot lipsit, ca [i cum
te-ar fi durut prea tare s` stai aici.
Ridicându-se \n picioare, Jared lu` un cu]it de t`iat hârtie pe
care \ncepu s` [i-l mute dintr-o mân` \ntr-alta.
– Mi-am petrecut aproape toat` via]a la Atlanta, Laura. |mi
place [i ora[ul, [i sediul `sta. N-am decât gânduri bune pentru
compania noastr` [i oamenii care m-au ajutat s-o aduc pe cul-
mile succesului.
– Atunci, de ce? De ce te ascunzi \n pustietatea de-acolo? De
ce ne faci pe to]i s` ne \ntreb`m dac` ai s` te mai \ntorci vreo-
dat` acas`?
Deci, asta credeau oamenii c` f`cea?
– Pustietatea aia, cum \i spui tu, e la nici trei ore distan]`. Am
]inut leg`tura zilnic, ca [i cum nu m-a[ fi mi[cat de la biroul `sta.
Laura \i atinse mâna.
– Atunci, spune-le-o [i angaja]ilor. Nu-i l`sa s` se \ngrijoreze.
Vor s` te mai vad` [i ei la fa]` din când \n când.
La naiba. Sperase ca a doua zi s` ]in` [edin]a cu consiliul de
administra]ie, apoi s` porneasc` spre cas` [i spre Althea, imediat
ce o termina. N-avea noroc.
– Programeaz` o [edin]` pentru poimâine. Voi vedea ce pot
face ca s` le alung ideile sucite.
– Cu toat` lumea, sau numai cu programatorii?
– Cu toat` lumea. |]i mul]umesc.
Dup` ce Laura plec`, Jared se uit` la ceas. Era [ase [i
jum`tate. Ridic` receptorul [i form` num`rul casei de la Big Bear
Mountain.
124 ANN JOSEPHSON

– R`spunde, iubito, murmur` el când auzi telefonul sunând


pentru a treia oar`.
Trebuia s` fie acolo. Acolo \i era locul. Prezen]a ei f`cea din
casa aceea un c`min.
Auzindu-i vocea, sim]i c` \ncordarea i se risipea. |i povesti
cum \[i petrecuse ziua [i-i spuse cât dorea s` fie \mpreun`.
– Cred c` poimâine ajung acas`, mai ad`ug` el, \nainte de a
\nchide.
Când ie[i din birou, Jared se sim]ea bine. |nsingurat, dar
foarte fericit.

***

{edin]a de consiliu decurse bine – [i mult mai repede decât


sperase Jared. Dup` plecarea membrilor, se uit` la ceas. Era ora
trei.
Privind pe fereastr`, v`zu ma[ina Porsche a lui Ben Trainor,
ro[ie ca o autoutilitar` de pompieri, ie[ind din parcare. |ntot-
deauna considerase c` ]ip`toarea ma[in` sport era o alegere ciu-
dat` pentru bancherul corpolent care f`cuse parte din consiliu
\nc` de la \nceputuri [i riscase s`-i dea lui Jared primul
\mprumut.
Ar fi putut s` fac` o inspec]ie \n departamentul de marketing,
sau s`-[i \ncerce mâna la proiectarea unui joc nou. Nu-l atr`gea
nici una, nici alta. Pe Althea o dorea – acolo, nu la mile \ntregi
distan]` pe drumuri de munte.
– Jared?
Se \ntoarse, pentru a o vedea pe Laura stând \n u[`.
– Ai nevoie de ceva? o \ntreb` el.
Laura zâmbi.
|NTOARCEREA ACAS~ 125

– Nu tocmai. M` gândeam, \ns`, c` poate tu ai nevoie. De


când ai declarat [edin]a \nchis`, n-ai scos o vorb`.
Jared ridic` din umeri.
– N-am avut nimic de spus.
– }i-e dor de ea.
– De cine?
– Asta tu s`-mi spui.
Oare era chiar atât e transparent?
– Mda. O cheam` Althea [i, ai dreptate: mi-e dor de ea.
Pl`nuisem s` m` \ntorc acas` disear`.
– Acas`?
|ncepuse s` numeasc` „acas`“ locuin]a de pe Big Bear
Mountain, cam de pe vremea când se \ndr`gostise de Althea.
– La cabana mea de la munte. Cea despre care tot insi[ti c`
se afl` \n plin` pustietate.
– Po]i pleca dup` [edin]a cu personalul, mâine diminea]`.
– Asta [i am de gând.
Laura surâse.
– |n acest caz, poate ar fi bine s` te ui]i peste articolele pe
care ni le-a trimis Russ, doar ca s` te asiguri c` totul e a[a cum
vrei pentru cooperativa aceea, \nainte de a \ncepe el s`
\ntocmeasc` hârtiile. Trebuie s`-i spun agentului imobiliar ce
nume s` treac` pe titlul de proprietate.
Russ Fields, avocatul lui, p`rea s` fi ac]ionat mai repede decât
de obicei. Jared o urm` pe Laura \n birou [i se a[ez` pe cana-
peaua de piele din col]. |n timp ce citea documentele de
\nfiin]are a Cooperativei Me[te[ug`re[ti Big Bear Mountain, o
organiza]ie caritabil` c`reia Cain Software urma s`-i doneze
capitalul de baz`, \[i spuse c` se fr`mântase degeaba \n leg`tur`
cu reac]ia Altheei. Nu putea s` nu fie \n extaz când el avea s`-i
spun` cum o ajuta s`-[i \mplineasc` visul.
126 ANN JOSEPHSON

Cel pu]in, a[a credea. A doua zi, \n timp ce se \ndrepta spre


mun]i, Jared se hot`r\ s`-i spun` Altheei despre teren [i s`-i
descrie planurile lui de a construi o unitate func]ional` unde
femeile puteau s`-[i realizeze [i s`-[i distribuie produsele lor
me[te[ug`re[ti specifice.
Dar, imediat ce cobor\ din ma[in`, gândurile \i fur` ab`tute
pe alt` cale...

***

– Jared!
Imediat ce ma[ina se opri, Althea alerg` \n bra]ele lui, ca [i
cum ar fi fost plecat s`pt`mâni \ntregi, nu doar trei zile. Se lipi
de el [i \l s`rut`, parc` temându-se c` ziua de mâine n-avea s`
mai vin` niciodat`, f`cându-l s` se simt` \nalt de trei metri.
Invincibil. {i excitat foc.
O cuprinse \n bra]e. Parfumul ei dulce [i curat \i umplea
n`rile. Gustul s`rat al lacrimilor ei de bucurie \l gâdila pe limb`.
– Iube[te-m`.
Althea se freca de el, f`r` s`-i pese c` erau afar`, la marginea
poienii, unde putea s`-i vad` orice vizitator nea[teptat.
Termina]iile nervoase ale lui Jared \ncepeau s` sfârâie, expe-
diindu-i semnale urgente pân` \n creier.
– Am s` te iubesc, dragostea mea.
Degetele ei i se \ncle[tar` \n pieptul c`m`[ii, \ncepând apoi
s`-i desfac` nasturii.
– Acum.
|i ardeau pielea, tr`gându-i c`ma[a de pe umeri, \n timp ce-i
\mb`ia cu limba curba gâtului.
|NTOARCEREA ACAS~ 127

O briz` u[oar` juca pe spatele lui gol. |l r`cori pentru câteva


momente. Apoi, soarele dup`-amiezii târzii r`zb`tu prin umbrela
frunzelor, \nc`lzindu-l din nou.
Mirosul ei de flori \i \nconjura pe amândoi, amestecat cu
aroma p`trunz`toare a cedrilor [i a frunzelor \n descompunere
de sub copaci.
– Iube[te-m` acum, \i ceru din nou Althea.
– Aici?
– O, da...!
Dorin]a i se citea \n obrajii \nro[i]i, \n expresia \nnebunit` a
ochilor. Jared o rezem` de copac. Cu o mân`, \i apuc` partea din
fa]` a fustei, \n timp ce-i smulgea chilo]ii sub]iri de bumbac care-i
t`iau drumul.
– Cuprinde-m` cu picioarele.
|i lu` fesele \n mâini, o ridic` [i se \mpreun` cu ea.
}inând-o proptit` de copac, ap`s` mai tare, mai repede,
f`r` s`-i mai pese de nimic altceva decât de feminitatea ei
ginga[` care-l \nconjura. Degetele Altheei i se \nfigeau \n
umeri, picioarele ei \l strângeau tot mai tare. Sexul ei \l
\mbr`]i[a convulsiv, \ncle[tat ca un pumn, storcând dintr-\nsul
desc`rcarea.
P`ru s` dureze o ve[nicie, acea explozie de senza]ii [i senza]ia
palpitând`, spasmodic`, a \mplinirii. Jared \[i rezem` fruntea de
scoar]a neted` a copacului, savurând toate senza]iile care-l
str`b`teau.
– Althea?
Althea se frec` de el.
– Mai vrei?
Mai voia. Când o lu` \n bra]e, punând-o pe picioare, \ncepuse
deja s` se \nt`reasc` din nou. F`cu un pas \napoi, zâmbind.
128 ANN JOSEPHSON

– |n cas`, de data asta?


– Bine.
Surâsul ei \i \nte]i v`paia din trup.

***

La auzul telefonului, Jared \ncerc` s`-[i pun` gândurile \n


ordine. L`s` cafeaua jos, \[i desprinse celularul de la curea [i \l
ridic` la ureche.
– Aici Cain.
Laura era emo]ionat`. Tocmai primise un angajament de la
mai mul]i oameni de afaceri din Blairsville pentru a sus]ine
recent formata Cooperativ` Me[te[ug`reasc` Big Bear Mountain,
iar arhitectul lui Jared adusese planurile pentru cl`dire.
– Perfect. Cooperativa ar trebui s` intre \n func]iune peste
mai pu]in de dou` luni, dac` g`sim un antreprenor care s`
\nceap` imediat construc]ia.
Pân` atunci nu primiser` decât o ofert` [i p`rea cam scump`
– dar provenea de la Alvin Reese, antreprenorul care construise
casa lui Jared. Acesta nu se \ndoia c` ar fi f`cut o treab` bun`.
– Am s` discut eu cu el. Poate-l conving s` mai lase din pre].
Dup` ce comentar` câteva \ntreb`ri puse de angaja]i \n ajun,
dup` plecarea lui, Jared \nchise telefonul. Form` un num`r,
hot`rât s`-l angajeze pe constructor. Nu peste mult, cobora
muntele spre Blairsville, pentru a se \ntâlni cu Alvin la mas`.
Dup` ce se \n]eleser` asupra proiectului de construc]ie, Jared
travers` scuarul ora[ului spre un magazin de bijuterii a c`rui
firm` \n[tiin]a c` \i servea pe locuitorii din Blairsville de peste o
sut` cincizeci de ani.
|[i spusese c` nu voia decât s` arunce o privire. Totu[i, când
ie[i din magazin, avea \n buzunar o cutiu]` de catifea.
Capitolul 14

|n timp ce Althea lucra la p`tur`, Jared o privea, imaginându-[i


cum aveau s` arate amândoi \n vara urm`toare. Unde urmau s`
fie?
Aici, savurând sunetele lini[tite ale apei, ascultând taifasul
veveri]elor grase \n copaci? Delectându-se cu o sear` calm` de
var`, f`când dragoste sau doar bucurându-se unul de compania
celuilalt?
Zâmbi. |n fiecare minut când putea lipsi din Atlanta, aveau s`
fie aici. Aici, acas`. Casa Altheei [i, acum, din nou [i a lui.
Doar dac` nu cumva...
|[i aminti chipul r`v`[it al fratelui ei, când nu [tiuse dac` so]ia
sa urma s` moar` sau s` tr`iasc`. Jared n-ar fi riscat a[a via]a
Altheei. Dac` r`mânea gravid`, aveau s` stea \n Atlanta, unde
aveau la dispozi]ie cea mai bun` asisten]` medical`.
Era posibil s` fi [i r`mas \ns`rcinat`. Pe Jared \l cuprinse
teama. |i privi abdomenul plat, imaginându-[i cum s-ar fi rotun-
jit, cu copilul lor \n`untru.
giannninajollys
130 ANN JOSEPHSON

Cutia din buzunarul pantalonilor \i ap`sa coapsa, amintindu-i


de hot`rârea luat` imediat ce inelul \i atr`sese aten]ia. Se ridic`
[i travers` camera.
Când ajunse la rama de cusut, se opri cu privirea spre ochii
\ntreb`tori ai Altheei.
– M`rit`-te cu mine, Althea, spuse el, \ngenunchind [i
rezemându-[i capul \n poala ei.
Mâinile ei se desprinser` de pe p`tur`. L`s` acul s` cad`.
Mu[chii coapselor i se \ncordar` sub obrazul lui Jared.
– Ce ]i-a venit? \l \ntreb`.
– M` iube[ti. Eu vreau s`-mi petrec restul vie]ii cu tine. Mi se
pare firesc s` te cer \n c`s`torie.
– }ie, poate. Jared, nu sunt sigur`. N-am putea continua a[a
ca acum? S` vedem ce se mai \ntâmpl`?
P`rea atât de speriat`, \ncât Jared fu cât pe ce s` bat` \n
retragere. Apoi \[i aminti.
– Iubito, s-ar putea s` nu fie vorba numai de noi doi...
|n primul moment, Althea \l privi nedumerit`. Apoi
\n]elese.
– |mi dau seama... Dar nu cred c` a fost perioada fertil`.
Jared scoase cutia din buzunar [i o deschise, dezv`luind
inelul cu diamant \n montur` de platin`.
– Mai bine s` nu risc`m.
– S` nu risc`m...?
Althea nu [i-ar fi dorit nimic mai mult decât s` se m`rite cu
Jared, mizând pe [ansa ca soarta s` nu-l smulg` din bra]ele ei. Dar
se temea atât de tare... Se temea c` Jared n-o iubea. C`, \ntr-o zi,
avea s` se sature de ea [i s-o p`r`seasc`.
|NTOARCEREA ACAS~ 131

– M`rit`-te cu mine, iubito.


Parc` [tiind c` nu putea rezista atingerii lui, \[i desf`cu o
mân` peste abdomenul ei.
– Na[te-mi copiii. |nc`lze[te-mi patul. Of, la dracu’, nici nu
[tiu cum s`-]i mai spun, dar vreau s`-mi petrec tot restul vie]ii
\ncercând s` te fac fericit`.
– {i unde vom locui?
S-ar fi uscat pe picioare, \n vila lui steril`, privind zilnic pere]ii
goi, \n timp ce Jared se refugia la firm`.
Jared scoase inelul din cutie [i i-l puse pe deget.
– Se potrive[te perfect, constat` el, ridicându-i mâna la buze.
– N-am spus da, Jared.
Repet` \ntrebarea dinainte, amintindu-i apoi c` via]a ei era
acolo, \n Big Bear Mountain – magazinul, postul de la [coal`...
Cooperativa mult visat`...
Jared se ridic` [i o trase spre canapea.
– Casa noastr` va fi aici, iubito.
– {i munca mea?
– A[ dori s` munce[ti mai pu]in, ca s` po]i veni cu mine când
va trebui s` merg la Atlanta. Renun]` la catedr`. Iar pentru
magazin, angajeaz` pe cineva.
Parc` temându-se de r`spunsul ei, \i strânse mâna \ntre
degete, sus]inându-i serios privirea.
– Nu pot...
Dar, o, cât ar mai fi dorit s` spun` da!
– De ce nu?
– Cooperativa, Jared. Mi-am dat cuvântul.
– Nu-]i face griji cu cooperativa, iubito. Am s` te-ajut...
132 ANN JOSEPHSON

– Nu \n]elegi. E un lucru pe care trebuie s`-l fac singur`. Visul


meu...
Cândva, fusese [i visul lui Bill. Nu-l putea abandona, chiar
dac` el murise.
Jared \i [terse lacrimile care-i umezeau obrajii, apoi o strânse
\n bra]e.
– Nu po]i \mp`rt`[i acest vis cu omul pe care-l iube[ti?
– Vrei s` m` aju]i s` pun pe picioare cooperativa?
– Sigur. }i-a[ da [i luna de pe cer, dac` a[ g`si un mijloc ca
s-o culeg, iubita mea.
|l iubea atât de mult. Poate c`... Dar nu, luptase prea mult
pentru ca acum s` renun]e la independen]`, s`-[i defineasc` din
nou via]a \n func]ie de a altcuiva.
– N-am nevoie de lun`, spuse ea, [i trebuie s` m` bazez pe
mine \ns`mi.
– Bazeaz`-te [i pe mine, iubito. }in la tine.
Se opri, apoi \ncepu s` se plimbe prin camer`, c`utând o cale
de a trece peste obiec]iile ei.
– Althea, indiferent dac` te m`ri]i cu mine sau nu, te voi ajuta
s`-]i \nfiin]ezi cooperativa. Dac` mama mea ar fi avut un aseme-
nea loc unde s` munceasc`, am fi putut r`mâne aici. Visul t`u e
destul de mare ca s`-l po]i \mp`rt`[i cu mine. Nu-i a[a?
A[a era. Iar dac` Jared era dispus s` recruteze ajutorul
comercian]ilor locali, cine era Althea ca s`-l opreasc`? Nu prea
avusese noroc \n a le ob]ine sprijinul.
– Vreau s` fii partenera mea, zâmbi el, ca [i cum lupta ar fi
fost deja câ[tigat`.
|NTOARCEREA ACAS~ 133

– Via]a ta nu e numai aici, Jared. Cum va r`mâne cu Atlanta?


Cu compania ta? Cu prietenii? |mi po]i spune sincer c` m-a[
integra?
Jared ridic` o sprâncean`, \ntreb`tor.
– Prietenii mei te vor \ndr`gi. Oriunde m` integrez eu, te vei
integra [i tu.
Când Althea nu-i r`spunse, zâmbi.
– Niciodat` n-am prea frecventat societatea din Atlanta,
iubito. N-am nici asemenea \nclina]ii, nici pedigree-ul necesar.
– Serios?
– Serios. A[ putea num`ra pe degetele de la o mân` ocaziile
când a trebuit, \n ultimii doi ani, s` iau pe mine un costum [i s`
le zâmbesc reporterilor. Iar momentele acelea mi-ar fi fost mai
u[oare dac` te aveam [i pe tine al`turi.
Althea \[i privi degetul, lumina str`lucitoare reflectat` de
fa]etele diamantului pe care Jared tocmai i-l d`ruise. Poate c`
dragostea lor avea [anse s` dureze. Poate c` soarta urma s`-[i
aminteasc` durerea pe care Althea o suferise deja, privindu-i cu
bun`voin]` de-acum \ncolo. Indiferent ce le rezerva viitorul,
nu-l putea p`r`si pe Jared, nu putea abandona visul de iubire [i
fericire ve[nic`.
– Am s` m` m`rit cu tine, \i spuse ea, cuprinzându-l cu
bra]ele pe dup` talie [i rezemându-[i capul de um`rul lui.
Dac` nu putea g`si o cale de a \nvinge teama care-i sufoca
bucuria, nu-i r`mânea decât s-o suporte.

***
134 ANN JOSEPHSON

– Althea?
P`rea glasul lui Jim. Althea sper` c` era mai bine dispus decât
ultima dat` când st`tuser` de vorb`.
– Aici sunt! strig` ea din fundul magazinului.
Jim se apropie [i puse pe tejghea o crati]` aburind`, cu capac.
– Mary v-a trimis o pl`cint` cu pui la ceaun, ]ie [i lui Jared.
Mirosea delicios.
– Mul]ume[te-i lui Mary din partea mea.
– Eu i-am spus s-o fac`. M-am gândit c` n-ar trebui s` g`te[ti,
\n seara de dup` ce v-a]i logodit.
Althea \[i privi inelul, \ncercând s`-[i imagineze cine, dintre
cei care trecuser` prin magazin \n ziua aceea, \l putuse \ntâlni
mai târziu pe fratele ei.
– Cum ai aflat?
– Cain a trecut pe la noi, azi-diminea]`. E un om de treab` [i
o s` aib` grij` de tine. Ce-ai zice s` \ngrop`m securea r`zboiului
[i s` uit`m de cearta de s`pt`mâna trecut`?
Jim rareori \n[ira atât de multe cuvinte o dat`. Probabil c`-[i
repetase discursul, tot drumul de la Cherokee Ridge [i pân` la
magazin.
– Deci acum, c` mi-a dat un inel, Jared a devenit om de
treab`?
– Hai, surioar`, nu \ncerc decât s`-]i port de grij`, a[a cum
le-am promis alor no[tri.
– {i g`se[ti c` \n sfâr[it e-n regul`?
Jim se \ncrunt`, apoi prefer` s` schimbe subiectul.
– Când face]i nunta? Jared mi-a spus c` pe tine trebuie s`
te-ntreb.
|NTOARCEREA ACAS~ 135

– Asear` abia am acceptat s` ne logodim. |nc` n-am discutat


când ne vom...
O, nu! Althea trase adânc aer \n piept, \ncercând s`-[i calmeze
b`t`ile inimii. Abia acum \ncepea s` \n]eleag` toate implica]iile.
Nu acceptase doar s` se logodeasc`. Acceptase s` se m`rite cu
Jared Cain.
– Cred c` nu prea curând...
– Nu [tiu de ce, am impresia c` lui Jared i-ar conveni de
minune mâine.
Probabil c` o nunt` imediat` l-ar fi \ncântat [i pe Jim.
– Nu mi-ar conveni mie. Am de f`cut un milion de lucruri
\nainte de a m` putea gândi, m`car, la m`riti[. Hai s` mergem \n
fa]`, poate \mi vine vreun client.
– Un milion de lucruri? Ca de pild`? \ntreb` Jim, \ncruntân-
du-se.
– Ca de pild`, s` demisionez de la [coal` [i s` g`sesc pe cine-
va care s` lucreze tot timpul \n magazin, \n timp ce eu voi \ncepe
munca pentru cooperativ`. Jared a spus c` m` va ajuta s` ob]in
ajutorul oamenilor de afaceri din \mprejurimi.
Dintr-o dat`, \[i aminti de p`tura lui Jared [i de dorin]a ei
egoist` de a-l vedea \nvelit cu ea, ca un pachet de Cr`ciun.
– {i mai am de terminat [i p`tura lui.
– Scuze jalnice. Po]i face toate treburile astea [i dup` ce te-ai
c`s`torit.
La fel spusese [i Jared \n seara trecut`, atâta numai c` el se
exprimase mai dr`gu]. Poate c` amândoi aveau dreptate. Dar
Althea se str`duise atât de mult s` stea pe picioarele ei, f`r` s`
depind` de al]ii...
136 ANN JOSEPHSON

– Jim, ne vom c`s`tori destul de curând, spuse ea, sperând c`


a[a avea s` mai scape de el pentru o vreme.
– Mary a zis c` face ea tortul, iar pe cucoanele de la biseric`
le va pune s` preg`teasc` sandvi[urile [i alte alea.
Althea reu[i s` zâmbeasc`.
– Mul]ume[te-i [i pentru asta.
– Deci, e totul \n regul`? Vreau s` zic, [i cu Bill, [i cu...
Deodat`, \i veni s`-[i \mbr`]i[eze fratele. O \n]elegea mult mai
bine decât l`sa s` se \ntrez`reasc`.
– Nu e vorba de Bill. Oricum, a[ prefera o nunt` discret`.
N-o tenta deloc o petrecere câmpeneasc`, \n curtea bisericii,
sub stejar, de unde se vedea cimitirul, cu florile sale colorate de
plastic.
– I-am [i spus lui Jared c` nu vreau o ceremonie mare [i
preten]ioas`.
– |n regul`. Numai s` m` anun]i când o s` fie, [i vom veni.
Cain \]i va fi un so] bun.
{i, cu aceste cuvinte, Jim se \ntoarse [i ie[i, l`sând-o la
tejghea, cu privirea pe urmele lui.
Capitolul 15

Althea se bucura c` nu-[i ]inea magazinul deschis duminica [i


lunea. Timpul petrecut singur` cu Jared devenise un vis adeve-
rit. Zâmbind, se \mbr`c` [i cobor\ la parter.
– Bun` diminea]a, iubito.
Glasul lui, profund [i sexy, \i trimitea furnic`turi pe [ira
spin`rii.
– |ncotro ai luat-o?
Althea \[i turn` o cafea, puse o linguri]` de zah`r [i i se
al`tur` la mas`.
– La Blairsville. Trebuie s` anun] comisia [colar` c` la toamn`
n-am s` mai predau.
– Nu po]i trimite o scrisoare?
– Am scris una, dar vreau s-o predau personal. E foarte târziu
ca s` reziliez contractul.
Jared zâmbi.
– Vrei s` vin [i eu cu tine?
– Nu e nevoie. Administratorul [colilor va \n]elege.
– E[ti gata s` stabile[ti o dat`?
138 ANN JOSEPHSON

– |nc` nu. Vreau ca mai \ntâi s` \ncep preg`tirile pentru cooperativ`.


O lu` de mân`.
– Totul va fi bine. Ai \ncredere.
– Ai vorbit cu vreun om de afaceri?
– A vorbit Laura.
|[i pusese asistenta s` discute cu oamenii despre cooperativ`,
de la sediul din Atlanta?
– Credeam c-o vei face singur...
– O [i fac singur. Laura se ocup` doar de unele am`nunte,
atâta tot.
|i strânse scurt mâna, lini[titor.
|n timp ce-[i sorbea cafeaua, Althea privea din când \n când
spre inelul de pe deget.
– Când crezi c` vom avea finan]area necesar`? Vreau s`
cump`r terenul [i s` termin construc]ia la timp pentru ca femeile
s` poat` lucra acolo la iarn`.
– Curând.
Jared \i adres` un zâmbet enigmatic, care continu` s-o
urm`reasc` tot drumul spre Blairsville.

***

Se p`rea c` to]i cei din ora[ aflaser` despre ea [i Jared, \nc`


\nainte de a-i fi v`zut inelul pe deget. |ng`duitoare la gândul c`,
pe moment, devenise principalul subiect de bârf`, Althea le
mul]umi tuturor pentru ur`rile de bine, \n timp ce mergea spre
sediul comisiei [colare.
Dup` ce rezolv` problema demisiei, prad` unui impuls se
hot`r\ ca \nainte de a porni \napoi spre cas` s` treac` pe la biroul
lui Harriet Tucker.
|NTOARCEREA ACAS~ 139

– Althea! Ce surpriz`!
– Bun`, Harriet!
Agenta imobiliar` zâmbi, cu fa]a perfect machiat` \ncre]indu-i-se
u[or.
– Am auzit c` se cade s` te felicit.
– Da. |]i mul]umesc.
– Logodnicul t`u e o adev`rat` partid`.
De unde-l cuno[tea Harriet pe Jared? Imediat, Althea \[i
aminti. Ea \i vânduse Big Bear Mountain.
– Este minunat, \ntr-adev`r, spuse ea pentru a dou`zecea
oar` de când ajunsese \n ora[. Mai ai proprietatea aia pe care o
voiam pentru cooperativ`? \ntreb` \n continuare, sperând s` fi
lichidat subiectul ur`rilor de bine.
Harriet o privi nedumerit`.
– P`i, da, o am... Dar acum de ce mai ai nevoie de ea?
– De ce n-a[ avea nevoie? fu rândul Altheei s` se mire.
– Fiindc`... Vai de mine, nu [tiu dac` e cazul s`-]i spun...
– Ce s`-mi spui?
Harriet \[i lu` ochelarii de pe birou, punându-[i-i pe nas.
Apoi, o privi pe Althea \n ochi.
– Terenul pentru cooperativ` a [i fost cump`rat. S`pt`mâna
trecut` am \ncheiat tranzac]ia.
– Dar... mi-ai spus c` mai e disponibil...
– Proprietatea aia pe care o aveai tu \n vedere este \nc` de
vânzare. {i probabil c` va mai fi de vânzare \nc` zece ani de-acum
\ncolo.
– {i-atunci, ce vrei s` spui când zici c` cineva a cump`rat
terenul pentru cooperativ`?
– Exact ce-am spus. Tân`rul t`u a ales un alt loc, unde
camioanele pot s` intre [i s` ias`.
140 ANN JOSEPHSON

|i descrise proprietatea, aflat` la o intersec]ie, vizavi de o


veche carier` de piatr` pe care Althea o [tia ca fiind la vreo mil`,
dou`, distan]` de magazinul ei.
– {i l-a angajat pe Alvin Reese ca s` construiasc` o cl`dire.
Din câte-am auzit, azi ar trebui s` fac` \nsemn`rile topografice.
Nu, trebuia s` fie o confuzie. Jared n-ar fi...
Sau ar fi...?

***

Când ajunse la intersec]ie, Jared v`zu c` Alvin nu-[i pierduse


vremea. Caravana de construc]ii era instalat` \ntr-un col] al
viitoarei parc`ri, lâng` un greder [i un mic buldozer. Rotofeiul
antreprenor st`tea lâng` rulot`, cu ni[te planuri \n mân`, dis-
cutând cu doi muncitori.
Jared cobor\ din ma[in` [i porni spre rulot`. Când auzi o
femeie strigându-l pe nume, \ncremeni.
Althea.
|i spusese cineva. Cineva \i stricase surpriza pe care voise s`
i-o fac` peste o s`pt`mân`.
Se \ntoarse [i-i zâmbi, peste locul viran. Abia când \i v`zu fa]a
br`zdat` de lacrimi, \[i d`du seama c` ceva era \n neregul`.
|ngrozitor de \n neregul`.

***

– Jared, cum ai putut...?


– Cum am putut ce, iubito?
Althea ar`t` spre p`mântul r`scolit, apoi spre fanioanele care
\nsemnau locurile col]urilor viitoarei cl`diri.
|NTOARCEREA ACAS~ 141

– Cum ai putut s` \ncepi f`r` [tirea mea? Ai f`cut ceea ce


voiam s` fac singur`.
– Mi-ai spus c` e[ti de acord s` te ajut, r`spunse Jared, dintr-o
dat` \n alert`.
– Asta nume[ti tu ajutor? Eu o numesc acaparare. Ce te-a apu-
cat, de-ai crezut c-am s` m` bucur c` m` for]ezi, m` pui \n fa]a
faptului \mplinit?
– Althea, fii rezonabil`. Dac` un lucru merit` s` fie f`cut,
atunci merit` s` fie f`cut bine. Cooperativa ta va avea un \nceput
excelent. Terenul [i cl`direa vor fi proprietatea ei, f`r` alte com-
plica]ii. Putem convinge firmele locale s` ne ajute cu costurile de
pornire, o dat` ce avem un loc...
– D`-o dracului, Jared! Pe mine de ce nu m-ai \ntrebat,
\nainte de a face chestia asta?
– Am vrut s`-]i fac o surpriz`!
– O surpriz`? Un [oc, mai bine zis!
– Nu crezi \n darurile de logodn`?
O v`zu \nfigându-[i unghiile \n palme, [i le imagin` sfâ[iindu-i
lui pielea.
– Nu, Jared. |ntotdeauna dai buzna a[a, ca un taur \ntr-un
magazin de por]elanuri, aruncând cu banii \n stânga [i-n dreap-
ta ca s` cumperi tot ce ]i se n`zare?
– Nu, iubito, te rog, fii rezonabil`. Ai vrut s` ob]ii dona]ii de
la firme. Asta-i tot. O dona]ie de la Cain Software. {i exist` toate
[ansele ca aceast` dona]ie s` \nsemne pentru companie o
economie egal` de impozite.
– Nu te cred. Nu cred nimic.
Althea se r`suci \n loc [i porni furioas` spre ma[in`. Când
plec`, praful ro[iatic se \nvolbur` \n vânt, \nv`luindu-l pe Jared.
Capitolul 16

|nainte ca mâinile lui Jared s` i se a[eze pe umeri, Althea \i


sim]i prezen]a. |n pofida tuturor, o f`cea s` se topeasc` toat` pe
din`untru, dar \[i \nfrunt` dorin]a pe care n-o dorea, nu voia s-o
accepte, dar nu putea nici s` [i-o alunge.
Se aflau \n fa]a cimitirului, sub stejarul cel b`trân, ale c`rui
frunze frem`tau \ntr-o briz` vioaie. Ceva o atr`sese spre mor-
mântul lui Bill. Oare el i-ar fi dat frâu liber, l`sând-o s` hot`rasc`
singur`? Sau, \ntâmpl`tor doar, dorin]ele lor se potriviser`
\ntotdeauna?
Jared \[i folosise banii pentru a cump`ra ceea ce Althea dorise
s` câ[tige prin propriile ei eforturi. Oricât de mult \l iubea, nu
credea c` ar fi putut s`-l ierte.
– De ce-ai venit aici? \l \ntreb`, refuzând s` se \ntoarc` cu fa]a
spre el.
– Pentru c` [i tu e[ti aici, Althea. Voiam s`-]i fac o bucurie, nu
s` te sup`r.
|NTOARCEREA ACAS~ 143

– Mi-am dat cuvântul fa]` de mine \ns`mi c` voi \nfiin]a coo-


perativa. C` eu o voi face. Eu, Jared, nu tu.
Jared \i strânse umerii, apoi trecu lâng` ea [i \ngenunche.
Privi mult timp inscrip]ia de pe lespedea de marmur` crem.
Când se ridic` din nou, o privi \n ochi.
– Pentru el?
– Pentru mine.
Chiar \n timp ce r`spundea, Althea se \ntreb` dac` era
adev`rat.
– Atunci, de ce nu vrei s` te ajut? Spuneai c` m` iube[ti.
– S` m` aju]i? Eu nu numesc „ajutor“ ceea ce-ai f`cut tu. Ai
dat buzna [i te-ai f`cut st`pân.
O lu` de mân`.
– N-am f`cut decât s` g`sesc o bucat` de p`mânt [i s` anga-
jez pe cineva care s` construiasc` o cl`dire pe ea.
– Atâta tot? nu-[i putu st`pâni Althea sarcasmul din voce.
Jared o lu` \n serios.
– Atâta tot, iubito. Ceea ce se va \ntâmpla \n cl`dire o s`
r`mân` strict la latitudinea ta.
P`rea atât de sincer, \ncât Althea nu mai putea r`mâne
furioas`. |l privi \n ochi, \ncercând s` zâmbeasc`.
– |]i \n]eleg dorin]a de a-mi face o surpriz`. Dar ceea ce-ai
f`cut tu e prea mult. Nu m-ai \ntrebat, nici m`car nu mi-ai spus
din timp. Trebuia s`-]i fi dat seama cât de important era pentru
mine s` fac totul \n felul meu.
– Mi-am dat seama. Iar asta m-a [i f`cut s` trec prin câteva
momente foarte dificile – pân` când tu mi-ai spus c` e[ti de
acord s` te ajut.
144 ANN JOSEPHSON

– Ideea ta de a m` ajuta const` \n a acapara proiectul. Jared,


nu te pot l`sa s` devii st`pân pe via]a mea. Nu [tiu dac` m` pot
m`rita cu tine, dar [tiu c` nu pot tr`i \n buzunarul t`u, a[a cum
am f`cut pân` acum. Am nevoie de timp pentru mine \ns`mi.
Timp de gândire.
|i \nfrunt` privirea, sim]indu-i nedumerirea [i durerea. {i pe
ea o durea. O durea din vina lui.
– Am s` te \nso]esc pân` la tine acas`, ca s`-mi iau lucrurile.
Trebuie s` ne desp`r]im pentru o perioad`.
– {i p`tura?
Althea [i-o imagin`, cum st`tea pe stativul de lâng` [emineu.
– E aproape gata. A[ putea...
– R`mâi. Termin-o acolo unde e, iubito. Am s`-mi strâng
lucrurile. Voi petrece cam o s`pt`mân` \n Atlanta, a[a c` vei avea
spa]iu destul.
P`rea atât de rezonabil... Atât de \ndatoritor... Althea \[i dorea
s` nu fi trebuit s`-i dea \napoi inelul. |n momentul când i-l ap`s`
u[urel \n palm`, o duru. Orice-ar fi fost, \l iubea pe Jared. |l dorea.
Dar nu-l putea l`sa s`-i controleze via]a [i s` distrug` senti-
mentul de independen]` pe care-l dobândise cu atâta trud`.
– De cât timp mai ai nevoie ca s` termini p`tura? \ntreb` el
peste câteva momente.
F`r` Jared [i delicioasa diversiune de a face dragoste cu el?
– Nu prea mult. Cred c-ar putea fi gata s`pt`mâna asta.
– Atunci, am s` m` \ntorc duminic`. Gânde[te-te la mine, iubito.
Gânde[te-te la noi. Nu m-am r`zgândit \n leg`tur` cu ceea ce doresc.
{i, cu aceste cuvinte, se \ndep`rt`.
Motorul puternic al Mercedes-ului dudui scurt, apoi sunetul
se pierdu \n dep`rtare.
Jared plecase.
|NTOARCEREA ACAS~ 145

Althea st`tea \n cimitir, privind pietrele reci de marmur`. |n


ciuda soarelui cald de var`, se \nfior`. Singur`tatea era
sfâ[ietoare.

***

Pe la ora [ase diminea]a, Jared terminase aproape


dou`sprezece cutii de bere, dar reu[ise s` \ncropeasc` un plan.
{i se mai alesese [i cu o durere de cap \ngrozitoare, \[i mai
spuse el, \n timp ce forma num`rul de-acas` al Laurei. S` rezolve
[i treaba asta, apoi urma s`-[i petreac` ziua \ncercând s`
recupereze somnul pierdut.
– Laura?
Dintr-o dat`, receptorul p`rea greu ca de plumb. |l l`s` jos [i
puse \n func]iune sistemul cu difuzor.
– Jared, e [ase diminea]a!
– Iart`-m`. Am o sarcin` pentru tine. Vreau s` alegi cinci
cadouri.
– Cadouri?! repet` Laura, iritat`.
– Pentru Althea. E sup`rat` pe mine.
– Nu e singura. Ce cadouri ai \n vedere?
Jared se gândise la asta, dar nu avea preg`tit nici un
r`spuns.
– Nu [tiu. Ceva frumos. Sclipitor. Scump. Ca s`-i ar`t c`...
– Jared, ai b`ut?
– Nooo... Sau, poate, pu]in... Asta e. Bijuterii. Ia-i ni[te biju-
terii. Albastre. Ca ochii ei. Fl`c`ri albastre...
Se opri s`-[i toarne pe gât ultima du[c` de bere.
146 ANN JOSEPHSON

– Ce porc`rie... Nu pot s` suf`r berea cald`...


– Acvamarine [i rubine?
Sarcasmul Laurei fu cât pe ce s` treac` neobservat.
– Nu \n acelea[i bijuterii. |n]elegi tu ce vreau s` spun. Vreau
s`-i trimit \n fiecare zi a s`pt`mânii câte un cadou, ca s` nu m`
uite \n timp ce sunt plecat. Ai tu grij`.
– Bine. |n]eleg c` e[ti \n Atlanta?
Laura p`rea s` se trezeasc` \n sfâr[it de-a binelea.
– Mda. Am s` vin la birou mâine.
Jared mai morm`i câteva instruc]iuni pentru expedierea
cadourilor, apoi \nchise. |[i arunc` pantofii din picioare [i se
rezem` de pernele canapelei.

***

Berea fusese o gre[eal`. O gre[eal` amarnic`. |n capul lui


Jared bubuiau ciocane, ca pentru a-i reaminti c` \ntrecuse
m`sura cu prea multe cutii ca s` mai conteze num`rul.
Dup` un du[ cald, se sim]i pu]in mai bine. |[i aminti vag c`
vorbise la telefon cu Laura. Ce f`cuse?
Dintr-o dat`, Jared [tiu f`r` nici o umbr` de \ndoial` c` Althea
n-ar fi agreat bijuteriile scumpe pe care parc`-parc`-[i amintea
c`-i spusese Laurei s` i le trimit`. La naiba, ni[te farafastâcuri din-
astea scumpe-foc n-ar fi reu[it decât s`-i aduc` aminte cât de
furioas` era pe el pentru cump`rarea terenului [i \ncheierea
contractului cu Alvin.
gianninajollys

|NTOARCEREA ACAS~ 147

Form` num`rul Laurei. Când asistenta \i confirm` c` \i dusese


instruc]iunile la \ndeplinire, Jared \i \njur` \n gând con[tiincio-
zitatea.
Althea primise \n cursul acelei zile un pandantiv cu acvama-
rine [i diamante.
Mâine urma s` soseasc` o pereche de cercei din a doua
garnitur`.
Poimâine, o garnitur` pentru cin`, inel [i br`]ar`.
Un rubin de cinci carate, t`iat \n form` de inim`, avea s`
ajung` sâmb`t`, \n ajunul \ntoarcerii lui.
Foc [i ghea]`. La fel ca ea. Oricât de mult aveau s-o \nfurie
darurile, Jared dorea s` le primeasc`.
Poate avea s` cread` c` erau false. Slabe speran]e. |i v`zuse
casa de pe Big Bear Mountain [i Mercedes-ul coupé. Doar nu
[i-ar fi \nchipuit c`-l apucase pofta de economii când \ncerca s-o
impresioneze pe femeia pe care o iubea.
– O iubesc.
Când privi \n jur, prin camera goal`, \[i d`du seama c` vor-
bise cu glas tare.
Repet` cuvintele.
I se rostogoleau cu u[urin]` de pe limb`. Cu prea mult
u[urin]`. Dar nu-l cuprinse panica la care se a[teptase. |n
schimb, revela]ia \i aducea un fel de pace interioar`.
– O iubesc pe Althea.
Pierderea ei l-ar fi distrus. Avea nevoie de ea ca s` r`mân`
\ntreg. Ca s`-i umple un gol din inim` de a c`rui existen]` nu-[i
d`duse seama niciodat` pân` atunci.

***
148 ANN JOSEPHSON

Patul lui Jared era cumplit de mare [i de gol f`r` el al`turi.


Althea se \ntoarse pe o parte, \mbr`]i[ând o pern` care nu reu[ea
s` \nlocuiasc` trupul lui cald [i musculos. Ar fi trebuit s` se
\ntoarc` la cabana ei, imediat dup` ce tr`sese ultima
\mpuns`tur` la p`tura lui Jared.
Curios, \i sim]ea prezen]a mai pu]in \n aceast` camer`, unde
f`cuser` dragoste [i dormiser` unul \n bra]ele celuilalt, decât la
parter. Sau afar`, pe muntele la care se \ntorsese el, p`rând s`
caute ceva ce lipsea din via]a lui privilegiat`.
Gâ[tele zboar` de pe munte, dar \ntr-o bun` zi se \ntorc. La
fel ca un r`t`citor care s-a \ntors \n sfâr[it acas`.
A[a spusese Jared \n ziua când se \ntâlniser`. |[i amintea.
Poate c` locul lui era aici, mai degrab` decât \n vila lui scump` [i
steril` din Atlanta. Aici, cu ea.
Poate c` era \ntr-adev`r un r`t`citor care se \ntorsese \n sfâr[it
Dar de ce alesese daruri care accentuau [i mai mult pr`pastia
dintre ei? De ce nu-i putuse trimite un buchet simplu de flori
s`lbatice, de ce nu d`duse un telefon scurt ca s`-i spun` c` o
iubea, a[a cum ar fi f`cut Bill?
Capitolul 17

– Tu ce-ai face?
Sunetul propriului s`u glas \l f`cu pe Jared s` p`[easc`
\napoi. Luna lumina pietrele funerare plate [i monumentele
\nalte din micul cimitir, conferind nop]ii o atmosfer` ireal`.
Urletul tânguitor al unui lup singuratic \n dep`rtare \l f`cu s` se
cutremure, \n timp ce \ngenunchea lâng` stela unde o v`zuse
pentru ultima oar` pe femeia iubit`.
{tia c` Bill n-avea s`-i r`spund`. Bill ajunsese dincolo de gri-
jile oamenilor, probabil \ntr-un loc f`r` probleme lume[ti.
Nici un om cu mintea \ntreag` n-ar fi fost gelos pe un mort,
iar Jared \[i reaminti c` avea cu atât mai pu]ine motive s`-l invi-
dieze pe r`posatul logodnic al Altheei. El, nu Bill, era singurul
b`rbat care \mp`r]ise vreodat` patul cu ea. Fusese cel dintâi care-i
d`ruise pl`cerea.
Jared nu credea \n stafii.
{i-atunci, de ce venise aici, a[teptând r`spunsul unui mort?
De ce nu intra pe vârfuri \n cas`, pentru a-[i lua femeia \n bra]e?
150 ANN JOSEPHSON

Adev`rul era c` se temea. Se temea s` nu-l dea afar`, [i numai


fiindc` tindea s` fac` totul cum [tia el. Se temea destul de tare ca
s` stea acum \ntr-un cimitir, la miezul nop]ii, ispitind duhurile
imateriale care puteau pândi pe aripile brizei blânde de munte.
– Cain?
Jared crezu c` imagina]ia \ncepuse s`-i joace feste, pân` când
\l v`zu pe Jim venind spre el.
– M-ai speriat de moarte, spuse el, când fratele Altheei se opri
de cealalt` parte a mormântului.
– Ce naiba cau]i \n cimitir la ora asta?
Jared ridic` din umeri.
– M` gândeam. Dar tu?
– Am lucrat pân` târziu la un set de dulapuri. }i-am v`zut
ma[ina [i m-am gândit s` v`d dac` e totul \n regul`.
– E-n regul`.
Dup` o clip` de ezitare, Jared continu`:
– Ai mai primit vreo veste de la Althea, s`pt`mâna asta?
Jim cl`tin` din cap.
– De luni, nu. Tot timpul am lucrat la dulapuri. Ce s-a-ntâmplat?
Deodat`, \mprejurimile p`rur` s` se adune asupra lui Jared,
strivindu-l.
– Mai bine s` mergem la ma[ini.
Se \ntoarse, f`când un efort s` porneasc` \ncet, f`r` s-o ia la
goan`.
Jim \l urm`. Când ajunser` \n parcare, se rezem` de furgon,
ar`tând spre mormântul de unde veniser`.
– Sora mea \[i face cumva griji c` i-a fost necredincioas`?
N-ar trebui. Ultimul lucru pe care l-ar vrea Bill ar fi ca Althea s`-[i
iroseasc` tot restul vie]ii ]inând doliu dup` el.
|NTOARCEREA ACAS~ 151

– Cred c` mai mult o \ngrijoreaz` fidelitatea fa]` de ea \ns`[i.


– Hmm?
Jared \[i d`du seama c` ceea ce-i spusese lui Bill nu prea
p`rea s` aib` sens.
– Althea crede c` vreau s`-i r`pesc independen]a, explic`
el.
– Nu trebuia s` se duc` la colegiu, unde i-au intrat \n cap
toate fandoselile alea despre emanciparea femeilor.
Jim cl`tin` din cap, ca [i cum ideea unei femei st`pâne pe
via]a ei l-ar fi dezgustat.
– Ce vrea, s`-[i p`streze pr`v`lioara de p`turi [i dup` ce v`
\ncioc`la]i?
– Nu m-ar deranja. Dar e vorba de cooperativa pe care voia s-o
pun` pe picioare prin for]e proprii. Am f`cut o mare gre[eal`
când am crezut c-o s` se bucure c` am cump`rat un teren [i am
aranjat s` se construiasc` o cl`dire pentru ea.
Jim pufni.
– {i cum se credea \n stare s-o fac` de una singur`? Pe
oamenii de afaceri de pe-aici nu-i prea interesa s` dea banii pen-
tru \nceput, nici chiar când Bill era cu ideea. La moartea lui, s-a
zis [i cu cooperativa. Pân` ai ap`rut tu, adic`, [i iar ai \nceput s`
dai bulg`rele de-a dura.
Deodat`, Jared \n]elese de ce devenise atât de important pen-
tru Althea s` fac` totul singur`. Fratele ei nu p`rea s`-[i dea
seama ce avea ea de oferit, nici cât de mult realizase \n numai
câ]iva ani cu succesul magazinului.
– Mda, l-am dat bine de tot de-a dura.
Avea senza]ia deprimant` c` Althea \l compara cu un t`v`lug
strivind totul \n cale.
152 ANN JOSEPHSON

– Eu trebuie s` mai [i dorm, dac` vreau s` m` scol devreme


[i s` termin dulapurile alea. Trebuie s` pui picioru-n prag, Jared.
F`-o pe soru-mea s`-n]eleag` c` tu e[ti [efu’.
{i, cu aceste cuvinte, Jim se urc` la volan [i plec`.
Jared r`mase mult timp \n ma[in`, rumegând cele auzite de
la Bill. |n cele din urm`, ie[i pe [osea [i porni spre cas`.
Althea trebuia s` fie la el, din moment ce nu-i v`zuse
Pathfinder-ul \n fa]a cabanei ei sau \ntr-a magazinului. Se temea
de tot ce putea fi mai r`u, dar [i spera la tot ce putea fi mai bun,
\n timp ce cotea pe drumul prunduit ce urca pe Big Bear
Mountain.

***

Althea privi ceasul digital de pe noptier`. Gemu. Era trecut de


ora unu noaptea.
Puse jos cutia cu rubinul \n form` de inim`. Nici nu mai [tia
cât timp o ]inuse \n mân`. Dezgustat` c` se l`sase r`pus` de acea
situa]ie imposibil`, se \ntinse din toate \ncheieturile.
Un scrâ[net de ro]i o f`cu s` se ridice \n capul oaselor,
ascultând. Când sunetul se apropie, auzi [i murmurul distinctiv
al unui motor puternic. Numai Jared putea fi. Nimeni din zon`
nu mai avea un Mercedes ca al lui.
Nu-l a[teptase pân` a doua zi. Crezuse c`-i r`mânea timp
pentru a-[i \nt`ri hot`rârea de a se desp`r]i de el. |nfrigurat` \n
pofida tricoului lung pe care-l avea pe ea, se \nveli cu p`tura.
O u[` se \nchise \ncet jos. Un comutator ]`c`ni \n t`cerea din
cas`, pe când pa[ii lui str`b`teau mai \ntâi podelele de stejar,
apoi covorul din living.
|NTOARCEREA ACAS~ 153

– Nu!
Strig`tul disperat al lui Jared o f`cu s` arunce p`tura, s`rind
din pat. Alerg` pe palierul din capul sc`rii.
{i \l v`zu strângând \n bra]e p`tura. Obrajii \i erau umezi de lacrimi.
Nu a[a \[i imaginase c` avea s`-l vad` cu p`tura. Nici pe departe.
– Jared?
Privirea lui intens` o m`sur` din cre[tet pân`-n t`lpi. |n ochi
i se reflectau nuan]ele de verde ca al p`durii din materialele
p`turii, dimpreun` cu team`, speran]`, iubire – toate emo]iile
care-i inundau ei inima.
{i \i sim]i dorin]a, st`vilit` dar arz`toare. O atingea, \i \nfier-
bânta sângele, \i stârnea furnic`turi. Dintr-o dat`, Althea \[i dori
s` fi purtat o armur`, sau m`car ceva mai substan]ial decât un
tricou vechi de-al lui Jared.
Cu \ncetinitorul, Jared \ncepu s` urce scara \n spiral`. Venea
mai aproape. Tot mai aproape. Ajunse lâng` ea, \nvelind-o cu
p`tura [i strângând-o la pieptul lui tare ca piatra. |ncepu s-o
s`rute, la \nceput blând, apoi tot mai aprig, pân` când Althea nu
mai putu spune unde se sfâr[ea respira]ia lui [i \ncepea a ei.
Cum ar fi putut renun]a la el? Când Jared o ridic` \n bra]e,
ducând-o pe pat, nu scoase nici cel mai mic sunet de protest.
Mâinile se \ncurcau printre haine, dornice s` ajung` la piele.
Murmurele [i gemetele se amestecau, iar Althea \l atinse, ca [i
cum s-ar fi temut c` niciodat` n-avea s-o mai poat` face.
Cu fiecare mângâiere, \i d`ruia iubirea ei. Cu fiecare s`rutare
\i f`cea câte o f`g`duial`. Dac` nu-l putea avea pe el, n-ar fi avut
nici un alt b`rbat. {i-ar fi petrecut via]a singur` \n mun]i,
\nc`run]ind [i \mb`trânind cu dorul de Jared Cain.
Dar Jared n-o l`sa s`-i scape. Cât fu noaptea de lung`, o
strânse \n bra]e cu toat` puterea.
{i se rug`.
154 ANN JOSEPHSON

***

Cu cea[ca de cafea \n mân`, Jared ie[i pe verand`. Razele


soarelui se infiltrau printre copacii \nal]i, aruncând pete de
lumin` [i umbr` pe podelele de cedru. Obosit, dar prea suresci-
tat ca s` adoarm`, se a[ez` \n balansoar [i ascult` apa bol-
borosind peste bolovanii din pârâu, sub picioarele lui.
– Jared?
Chemarea \nceat` a Altheei \l smulse din gânduri.
– Aici sunt, iubito.
– Bun` diminea]a.
Althea \[i puse cafeaua pe mas`, lâng` a lui, [i se a[ez` pe
banca de lâng` balustrada verandei.
– Cred c-ai v`zut c` ]i-am terminat p`tura.
– Arat` bine, mai ales cu tine dedesubt.
Un fior \l sfredeli prin m`runtaie. Althea p`rea gata s`-[i ia
r`mas-bun.
– Te iubesc, continu` ea. Dar nu cred c` putem fi ferici]i
\mpreun`.
Jared \ncerc` s` zâmbeasc`, de parc` n-ar fi putut s-o ia \n
serios.
– De ce?
– Suntem prea diferi]i. Facem parte din lumi diferite, avem
idei diferite despre tot ceea ce e important. |n lumea ta, m` simt
nelalocul meu, Jared.
– Lumea mea este [i a ta, iubito. Lumea mea e[ti tu.
Se ridic`, \ntinzând bra]ele spre ea.
Althea se ridic` [i ea, ocolindu-l.
|NTOARCEREA ACAS~ 155

– Ascult`-m`. Te rog. M` faci s` m` simt stânjenit`. Averea ta,


felul cum cumperi tot ce vrei, m` intimideaz`.
– Dac` te referi la bijuterii, Althea, acvamarinele mi-au
amintit de ochii t`i...
– Nu e vorba numai despre bijuterii, de[i au contat [i ele.
Terenul pentru cooperativ`. Cl`direa nou` care se construie[te
acolo chiar acum, \n timp ce vorbim. Pân` [i m`run]i[urile ca
rama de cusut pe care ai cump`rat-o. {i p`tura \n sine. Tu, când
\]i dore[ti ceva, cumperi. Nu stai pe gânduri, nu te \ndoie[ti. {i
nu pot tr`i \n asemenea condi]ii.
– Vrei s` devin un s`r`ntoc?
La naiba, muncise pe brânci ca s` ajung` capabil de a cheltui
banii a[a cum voia, f`r` s`-[i fac` nici o grij`.
– Of, Jared. Nu m` \n]elegi. Nu despre bani e vorba, ci despre
felul cum gânde[ti. {i despre felul cum gândesc eu. Cum tr`im,
ce anume e important pentru noi. Suntem pur [i simplu prea
diferi]i.
Althea \i lu` mâna [i o ridic` la buze.
Trebuia s` spun` ceva, s-o conving` s` r`mân`.
– Dar...
– {tii c` a[a e.
– Vino cu mine.
O lu` de mân` [i o trase dup` el pe trepte.
– Unde mergem?
– Vino [i-ai s` vezi. Vreau s`-]i ar`t ceva.
{i, ]inând-o de mân`, Jared porni pe c`rarea abrupt` care
urca spre vârful muntelui. Pe m`sur` ce \naintau, poteca se
\ngusta. La tâmpla lui pulsa un vas de sânge. Trebuia s-o fac` s`
\n]eleag`. Dac` nu putea, avea s` piard` prima iubire adev`rat`
din via]a lui. Avea s-o piard` pe Althea.
156 ANN JOSEPHSON

***

Când \n sfâr[it se oprir` la cap`tul c`r`rii, Althea \ncerc` s`-[i


trag` respira]ia. Jared continua s-o ]in` de mân` strâns, parc`
a[teptându-se s-o zbugheasc` din loc la cea mai mic` ocazie.
– Prive[te. Acestea sunt r`d`cinile mele. Aici mi-am petrecut
primii doisprezece ani din via]`.
Ar`t` cu capul spre o poian` de form` neregulat`, n`p`dit`
de buruieni.
Althea trase aer \n piept, apoi privi \n jur. Funda]ia de piatr`
[i ciment a unei mici cabane mai su]inea pere]ii putrezi, pe
jum`tate d`râma]i sub resturile unui trunchi gros de copac. La
câ]iva metri distan]` z`cea o anvelop` veche de care \nc` mai
atârnau ni[te r`m`[i]e de frânghie.
– M` jucam ore de-a rândul sub copacul acela b`trân. Când
tata a ag`]at cauciucul acolo, astfel \ncât m` puteam leg`na peste
râp`, am crezut c` murisem [i ajunsesem \n rai.
Althea se uit` la ruinele cabanei care ar`tau aproape hidos pe
fondul cerului senin [i al brazilor maiestuo[i.
– Ai g`sit petecul de p`tur` \ntre ruine.
– |ntr-adev`r.
Jared \i atinse obrazul, atât de \ncet \ncât i-ar fi luat degetele
drept o boare de vânt, dac` nu le-ar fi v`zut.
– Altceva nu mai r`m`sese. Numai peticul acela [i un cauciuc
vechi, ca m`rturii ale anilor tr`i]i de familia Cain pe Big Bear
Mountain.
Althea \i lu` mâna [i o duse la buze.
– Ai mai r`mas [i tu, Jared.
|NTOARCEREA ACAS~ 157

– Mda. Poate c` eram nebun, dar pentru mine d`r`p`n`tura


asta \nsemna acas`. Mi-o tot imaginam pe mama cosându-[i
p`turile \n`untru [i pe tata ducându-m` s` c`ut`m aur \n râu...
Se \ntrerupse, ar`tând spre mormanul de pietre [i lemne
putrede.
– {i zâmbind. Amândoi p`reau tot timpul ferici]i. Dup` ce-am
plecat, mama n-a mai zâmbit niciodat`.
– |mi pare r`u. |n]eleg ce-ai sim]it.
Expresia lui deveni aprig`.
– N-ai nici cea mai vag` idee ce-am sim]it. Aveam doisprezece
ani, fir-ar s` fie! Doisprezece ani! N-am avut timp s` plâng pen-
tru c`-mi pierdusem tat`l. Eram prea ocupat \ncercând s`-mi trag
pantofii care nu m` mai \nc`peau. Prea ocupat s`-i schimb cu
pantofii lui, pe care el nu reu[ise s`-i umple cât timp tr`ise, iar
eu fusesem prea prost ca s`-mi dau seama c` era nevoie de asta.
Pantofi pe care nici eu nu reu[eam s`-i umplu, fiindc` eram doar
un copil netrebnic. Un copil de care trebuia s` aib` grij` mama
lui.
– Jared...
– Nu. Nu spune nimic. Dac` ai avea idee cât de nefolositor
m` sim]eam când o ajutam pe mama s` care \n jos de pe munte
cele câteva lucru[oare pe care le aveam, ai \n]elege de ce am
jurat s` nu mai fiu niciodat` s`rac. Niciodat` n-aveam s` fiu un
vis`tor bun de nimic, ca tat`l meu.
Althea \[i dori s`-l fi cunoscut pe Jared atunci, \nainte de a-[i
fi pierdut copil`ria.
– Cred c` ]i-a fost un dor \ngrozitor de locul `sta.
Privi spre ruinele cabanei, c`ci o durea prea tare s`-l vad`
suferind.
158 ANN JOSEPHSON

Jared \ngenunche pe p`mânt, mângâind cu o mân` anvelopa veche.


– Mi-era dor de ceea ce p`strasem \n amintire.
Culese de lâng` cauciuc o floare galben`, delicat`; cu privirea
drept spre Althea, se ridic` [i i-o \ntinse, zâmbind.
– Poftim. Asta e inima mea. |]i apar]ine ]ie. Se rupe u[or, a[a
c` te rog s` ai grij` de ea.
Petalele catifelate fluturau \n vânt, ca pentru a-i aminti cât de
fragile erau – cât de u[or puteau fi distruse.
Cât de u[or putea pierde dragostea pe care i-o aducea ei –
emo]iile \mb`t`toare pe care nu crezuse c` ar fi vrut vreodat` s`
ri[te a le pierde din nou.
– Nu vreau s` te r`nesc, spuse ea \ncet, sus]inându-i privirea
grav`, \n timp ce strângea u[or floarea la piept.
Jared zâmbi.
– Atunci, crede \n noi. Acord`-ne o [ans`. G`se[te aceea[i
pl`cere când \]i d`ruiesc diamante, ca acum, când prime[ti flori-
cica asta pe care abia am cules-o. {i ea [i ele sunt la fel de fru-
moase. Iar mesajul pe care ]i-l transmit e acela[i.
Althea oft`. Nu putea lupta \n continuare cu el, când asta
\nsemna s` lupte [i cu ea \ns`[i.
– Nu pot s` nu te iubesc...
– M` iube[ti destul pentru a risca s` te m`ri]i cu mine?
D`du din cap afirmativ. Cuvântul „risc“ era cel mai potrivit,
dar nu-[i putea contrazice inima.
Cu o expresie serioas`, Jared \i lu` mâna.
– D`-mi voie s`-l pun la locul lui, spuse el, potrivindu-i inelul
de logodn` pe deget.
– {i celelalte...
– M`run]i[urile pe care ]i le-am trimis \n ultimele câteva zile?
|nchipuie-]i c` au fost surprize din pungi cu cereale [i zi mersi.
|NTOARCEREA ACAS~ 159

Althea d`du s` r`spund` la fel de glume], dar se ab]inu.


– Bine. |]i mul]umesc.
Apoi zâmbi.
– Sunt foarte frumoase.
– Poftim, n-a fost prea greu, nu-i a[a?
– |ntr-adev`r. Totu[i, Jared, n-am s`-]i mul]umesc pentru c`
ai aranjat construirea cooperativei f`r` [tirea mea.
– Iart`-m`, iubito. Voi \ncerca s` ]in minte c` asemenea
surprize nu-]i plac.
Zâmbetul lui p`rea aproape angelic, dar Althea \i z`ri o
lic`rire r`ut`cioas` \n ochi.
{i, dac`-[i \nchipuia c` n-avea s` se repead` de-a dreptul, cu
proxima ocazie când voia s` fac` un lucru [i credea c` \l putea
face mai bine sau mai repede decât ea, ar fi \nsemnat c` nu-l
cuno[tea.
Dar acum \l cuno[tea, [i \i surâse la rândul ei. N-avea s`-l
scape din ochi – bucurându-[i ochii tot timpul. Avea s`-i
d`ruiasc` iubirea ei, dar fiind atent` s` p`streze [i pentru ea
\ns`[i pu]in.
|[i l`s` mâna \ntr-a lui, [i inima \n grija lui.
– Hai s` ne \ntoarcem acas`.

Sfâr[it

gianninajollys
Solicitan]ii la

„CARTEA PRIN PO{T~“


se pot adresa
„S.C. ALCRIS 94 DIFUZARE“
Bucure[ti, str. Teodosie Rudeanu 54, sector 1
tel. 01-223.63.07. sau C.P.-41-129.
Pentru rela]ii editoriale se pot adresa editurii:
str. Panait Istrati 62, sector 1
tel/fax 01-224.16.98.