Sunteți pe pagina 1din 161

gianninajollys

Departamentul de servicii po[tale al societ`]ii noastre


de difuzare trimite colete de c`r]i atât pentru persoanele
fizice cât [i cele juridice, \n condi]ii foarte avantajoase.
Suna]i la telefonul 021-223.63.07
sau scrie]i-ne pe adresa
S.C. ALCRIS ‘94 DIFUZARE S.R.L., Str. Teodosie Rudeanu,
Nr. 54, Sector 1, Bucure[ti.


Comenzi on-line:

www.alcris.ro
Titlu original (eng.): Shamrock Season

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale


DAVIS, JULIA
Interludiu irlandez / Julia Davis
Traduc`tor: Cecilia Ionescu
Bucure[ti: Alcris, 2007.
ISBN 978-973-646-497-3
I. Micu Aurelian (Editor)
II. Dr`ghici Ioan (Lector)

821.111. 31=135.1

Colec]ia „ EL [i EA “
gianninajollys

JULIA DAVIS

Interludiu
irlandez
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CECILIA IONESCU

ALCRIS
Din colec]ia “EL [i EA” v` recomand`m urm`toarele titluri:

646. ABISUL – Sharon Phillips


De[i trecuser` deja doi ani de când \[i pierduse memoria, Luce reu[ise \n
tot acest timp s` duc` o via]` lini[tit` \n Noua Zeeland`, iar viitorul nu anun]a
nimic r`u. |ns` l-a \ntâlnit pe Conn Ramsay [i ceva s-a trezit \n ea. Oare,
f`cuse parte din fosta ei via]`? {i dac` era a[a, oare subcon[tientul \i spunea
c` aceast` amintire nu trebuie readus` la via]`? Un lucru era sigur-atrac]ia pe
care o sim]ea fa]` de el, era de nest`pânit. Ce i se va \ntâmpla dac`-[i va
aminti?

647. |NTÂLNIRE |N SAFARI – Pat West


Dup` moartea tat`lui ei, Jenny \ncearc` s` men]in` pe linia de plutire
rezerva]ia mo[tenit` de la el, reprezentând totodat` c`minul ei drag [i
afacerea familiei. Dar lupta pentru supravie]uire e grea \n sudul Africii, unde
natura ascult` numai de propriile legi [i ploaia binecuvânteaz` rar
p`mânturile. Nevoit` s` accepte ajutorul lui Joshua Adams, tân`ra descoper`
\ns` c` b`rbatul vrea s` preia conducere parcului [i pl`nuie[te schimb`ri care
pot distruge atmosfera locului. Dar adev`ratele probleme ale lui Jenny \ncep
abia când \[i d` seama c` b`rbatul \i poate r`pi inima la fel de u[or cum \i
r`pe[te dreptul de decizie asupra propriei afaceri. Nu e oare evident c`
Joshua se folose[te de farmecele sale pentru a deveni st`pân pe Impalavlei?

648. DURERI DISP~RUTE – Monica Baker


Când Anna Drummond afl` de existen]a bunicilor din partea tat`lui, plec`
f`r` ezitare s`-i \ntâlneasc` la ferma lor din Noua Zeeland`. Ace[tia o
\nconjoar` cu toat` solicitudinea [i toat` dragostea lor. Dar Calum Doig,
administratorul propriet`]ii, o b`nuie[te pe Anna c` este \ndemnat` doar de
motiva]ii interesate. Cum s` suporte aceast` ostilitate din partea b`rbatului
pe care \ncepe s`-l iubeasc`?
Capitolul 1

– S` am o aventur` cu George McDonagh? Eu? Dar e[ti bolnav,


Lou!
Cuvintele se \mbulzeau pe buzele lui Maggie Devlin. Privi cu mânie
receptorul din care tocmai auzise aceast` idee de neconceput.
– Mi-ai putea atribui ceva mai mult gust, nu? izbucni tân`ra femeie.
Poate este cel mai bun regizor, de la Hitchcoock, dar pe plan uman,
mul]umesc mult! Tipul spune orice. Exact ca unchiul meu, Pat. La
cinci minute dup` prima noastr` \ntâlnire, \mi va spune c` ochii mei
sunt verzi ca trifoiul, c` vocea mea \i aminte[te muzica unui pârâu
\ntr-o diminea]` de var`. Nu, chiar nu!
|[i trase sufletul de indignare, \nainte de a ad`uga virtuos:
– De altfel, nu leg niciodat` rela]ii personale cu b`rba]ii pe care \i
intervievez. Ar fi o gre[eal` profesional`.
|[i regret` imediat cuvintele [i hot`r\ s` renun]e \nainte de a-i l`sa
lui Lou Benjamin timp s` \ntrebe cu cine lega, exact, rela]ii personale.
Dar \[i aminti scopul telefonului s`u. B`rbatul care se afla la cel`lalt
cap`t al firului era redactorul cronicii de gr`din`rit din "Limelight"
revista s`pt`mânal` pentru care lucra Maggie. |l sunase pentru a-i cere
6 JULIA DAVIS

sfatul referitor la o mic` gr`dini]` pe care o cultiva pe terasa


imobilului s`u \n Greenwich Village. Dar conversa]ia lor – ca toate
cele \n care se l`sase antrenat` la "Limelight" din ziua \n care fusese
\ns`rcinat` s`-i ia un interviu lui George McDonagh – degenerase.
|ncepu s` descrie marginile sfâ[iate ale l`ptucilor.
– P`s`rile! exclam` Maggie o clip` mai târziu. M` duci, Lou!
P`s`rile m`nânc` l`ptuci? Pentru mine, aceste p`s`rele dr`gu]e se
hr`neau cu firimituri [i viermi. {i ce trebuie s` fac? S` a[ez o momâie?
Da? Serios? Bun, voi \ncerca. Dar sunt gata s` pariez c` o va repera
vreun vecin noaptea [i va suna la poli]ie pentru a semnala prezen]a
unui ho] pe acoperi[. Apoi, vezi articolulu din "News"? Haide, cine a
auzit vreodat` vorbindu-se de o sperietoare \n Manhattan?
Reg`sindu-[i buna dispozi]ie, Maggie \ncepu s` râd`. Via]a la New
York rezerva f`r` \ncetare surprize noi. |i afirm` lui Lou Benjamin c`
era un \nger [i pentru a r`spl`ti acest comportament angelic, ad`ug`
iute:
– Disear`, este o proiec]ie particular` a ultimului film al lui Clint
Eastwood. Vrei s` asi[ti la ea? La ora opt, 1600 Broadway, etajul patru.
Acum, te las. |l g`sesc pe marele McDonagh la "Sardi", la ora unu.
Dac` \ntârzii, f`r` \ndoial` va fi r`pit de admiratoare.
|nchise [i oft`. Lou se ar`tase atât de fericit, atât de entuziasmat la
ideea de a o revedea mai târziu. M`car dac` s-ar fi putut plasa la nivelul
lui! |i aprecia compania, \i admira talentul care-i permitea s` ridice
gr`din`ritul la rang de art`, dar gândul de a se afla lâng` el \ntr-o sal`
\ntunecat` n-o f`cea nici s` ro[easc`, nici s` se \nfioare. La drept
vorbind, nu ro[ea [i nici nu se \nfiora la perspectiva \ntâlnirii de acest
gen cu nici un b`rbat.
Fusese o vreme \n care, \nainte de a \nv`]a pe seama sa pre]ul
sentimental al unui e[ec matrimonial, Maggie \ntrez`rea \n divor]
INTERLUDIU IRLANDEZ 7

perspective romantice. {tia, evident, c` un divor] era \ntotdeauna trist.


Dar, privit \n mod abstract, \i ap`ruse \n acela[i timp ca o situa]ie plin`
de posibilit`]i, un fel de declara]ie de experien]` [i disponibilitate.
Acum, divor]ul s`u data de aproape un an [i nu [tia prea bine ce
imagine ar`ta \n public. |n particular, era pur [i simplu amor]it`. |i
venea tot mai greu s`-[i aminteasc` ce era pasiunea. Uneori era tentat`
s` dea o dezmin]ire nostim`, prin care s` pretind` c`, pentru ea,
pasiunea nu existase niciodat`.
|[i consult` ceasul. Nu era timp de evaluat lucrurile neprev`zute
ale vie]ii. |[i trecu degetele prin p`rul ro[cat str`lucitor, \[i arunc` \n
geant` un carnet de noti]e [i un stilou [i ie[i traversând sala redac]iei
de la "Limelight".
– S` mi-l aduci pe George! \i strig` una din fetele de la arhiv`.
Maggie scutur` din cap, f`r` s` \n]eleag`. Tot "efectul McDonagh!"
Jum`tate din popula]ia feminin` a Statelor Unite, p`rea c` f`cuse
pasiune pentru George McDonagh. Tân`rul regizor avusese o
ascensiune rapid` pe firmamentul de la Hollywood [i [tiuse s`
captiveze imagina]ia publicului cum pu]in regizori o f`cuser`
vreodat`, mai ales la treizeci de ani.
Asta, pentru c` nu putea altfel, o accepta. |mp`rt`[ea punctul de
vedere al criticilor: realizatorul era filmul. Venise timpul pentru
cinefili s` acorde regizorilor adularea rezervat` pân` atunci actorilor.
{i George McDonagh avea cu siguran]` un talent extraordinar.
Dar popularitatea sa avea ceva pu]in suspect... Prezen]a frecvent`
\n emisiunile televizate, afi[ele, tricourile \mpodobite cu portretul
s`u... Pentru Maggie, George McDonagh \i f`cea publicului curte cu
aceea[i ardoare ca publicul lui. Nu i-ar fi sugerat s` se strecoare pe
furi[ pe str`zi, la ad`postul unor ochelari de soare, nici s` refuze pe
fa]` s` vorbeasc` ziari[tilor. Dar el exista cu siguran]` chiar \n mijlocul
8 JULIA DAVIS

juc`torilor singuratici, l`udându-se \n maniera tinerelor actri]e de


odinioar`. Era deplasat pentru un regizor, un artist, s` se afi[eze \n
public pream`rind un whisky irlandez, s` aib` ca ata[at de pres` o
[ireat` [i jum`tate ca Harriet Mills, care distribuia pentru toat` lumea
fotografii ale clientului s`u, \n mica sa ma[in` – un adev`rat bolid. La
drept vorbind, gândi furioas` Maggie, George McDonagh renun]ase la
drepturile titlului s`u de artist. Aceasta considera ultimul s`u succes,
"Arivista", ca pe un mare automat sentimental – pur [i simplu o
pervertire a talentului s`u. De ce, oh, de ce renun]ase oare?
|n tot cazul, Maggie Devlin va merge pân` \n adâncul problemei.
Era chiar scopul interviului de la "Sardi". Poate Harriet Mills a[tepta
un nou articol elogios despre clientul s`u superstar, dar tân`ra femeie
avea cu totul altceva \n minte. Cititorii revistei "Limelight" vor
cunoa[te tot adev`rul despre George McDonagh.
– Maggie! Aten]ie!
Dosare zburau \n toate p`r]ile. Maggie se izbise de Tracy Nicols [i
ea redactoare la "Limelight", cu care \mp`r]ea un apartament.
– Iart`-m`, Tracy.
Tân`ra femeie se aplec` pentru a-[i ajuta prietena s` adune
t`ieturile din ziare \mpr`[tiate.
– Visam la ceea ce mi-ar pl`cea s`-i fac lui George McDonagh.
– {tiu ce mi-ar pl`cea mie s`-i fac, oft` Tracy.
– Oare, \n toat` America, sunt singura femeie care nu-[i dore[te s`
petreac` noaptea cu George McDonagh? exclam` Maggie, exasperat`.
– {i chiar m` \ntreb de ce...
Prietena sa num`r` pe degete calit`]ile b`rbatului \n chestiune.
– Este inteligent, nec`s`torit, amuzant, are un fizic extraordinar [i
cel pu]in despre el nu po]i s` spui c` este prea scund pentru tine. Este
chiar irlandez.
INTERLUDIU IRLANDEZ 9

– Este n`scut \n Brooklyn, exclam` Maggie. Acolo sunt n`scu]i [i


p`rin]ii s`i. Este [i mai departe decât mine de Irlanda, cel pu]in dac`
iei \n considerare cantit`]ile de whisky Ballymacarbury pe care le
\nghite. Pe de alt` parte, a renun]at s` se foloseasc` de talentul s`u,
ceea ce mi-l face extrem de antipatic.
Se \nvârti pe vârful picioarelor [i jupa larg` a rochiei din pânz`
indian` de bumbac, ecru, se roti.
– Cum m` g`se[ti? exclam`.
– Senza]ional`, fire[te, r`spunse Tracy, zâmbind cu sub\n]eles \n
fa]a bru[tei schimb`ri de dispozi]ie a prietenei sale. Dar nu voi
\n]elege niciodat` cum po]i s` mergi pa papainoagele alea [i nici de ce
o faci.
Maggie \[i plec` ochii deasupra sandalelor sale din piele neagr`
lucioas`.
– Tocurile au cinci centimetri, nu mai mult, protest`. Dac` ]i-ai fi
petrecut adolescen]a a[teptând s`-i vezi crescând pe b`ie]ii din
vecin`tate, ai \n]elege de ce, acum, \mi afi[ez \n`l]imea.
– Este pur` gelozie din partea mea, oft` Tracy.
|[i \ndep`rt` de pe fa]a lipsit` de orice machiaj p`rul blond cu
[uvite mai deschise de soare.
– Eu m` simt bine \n pantofi de tenis [i tot ce pot spune despre
picioarele mele, este c` sunt \n stare s` alerge maratonul. Cu siguran]`
nu sunt genul lui McDonagh. Dar tu, da, [i o [tii. Pariez pe orice c`-]i
va face curte.
– Face curte tuturor femeilor, ripost` Maggie.
Dup` o privire spre ceas, ad`ug`:
– O [terg. Iart`-m` c` te-am lovit. Este pur [i simplu...
– ... Celebrul temperament Devlin. |ntâlnirea va fi probabil
interesant`. Distrac]ie pl`cut`.
10 JULIA DAVIS

Tân`ra femeie ap`s` butonul pentru a chema ascensorul. |[i aminti


conversa]ia avut` la telefon cu expertul \n gr`din`rit de la "Limelight".
– Tracy! strig`. Am vorbit cu Lou. Dup` p`rerea sa, cele care
m`nânc` l`ptucile sunt p`s`rile [i nu insectele.
– P`s`rile! N-a[ fi crezut!
Maggie uit` de gr`din` [i aproape de tot restul, luând-o cu pas
gr`bit pe strada patruzeci [i cinci, pentru a o t`ia pe Schubert Alley,
centrul cartierului teatrelor. Respir` profund, ca pentru a se preg`ti
pentru jum`tatea de or` zilnic` de yoga. |[i goli mintea, [i ignor`
mul]imea care circula \n jurul ei. Bun, se sim]ea mai bine. Se sim]ea
revigorat`, gata de orice.
La intrarea \n faimosul restaurant "Sardi", unul dintre a[ez`mintele
din Broadway, schimb` un salut cu portarul. Sala era plin` ochi,
remarc` Maggie cu groaz`. Fire[te. Era miercuri, teatrele jucau la
matineu [i to]i cei care voiau s` vad` [i s` se fac` v`zu]i, trebuia s`
prânzeasc` la "Sardi", cu orice pre]. Cu toate acestea, nu va a[tepta o
mas` liber`. |n calitatea sa de redactoare pentru unul dintre cele mai
importante s`pt`mânale din New York, Maggie dispunea \ntotdeauna
de o mas` de invidiat, treizeci [i patru. Dar \ntrevederea sa cu George
McDonagh va fi permanent \ntrerupt` de trecerea oamenilor, \n
general bine crescu]i totu[i, care nu se vor putea st`pâni s` se
opreasc` la masa lor, pentru a exclama cu exuberan]`: "Oh, domnule
McDonagh, n-am ratat niciodat` un film al dumneavoastr`. V-ar sup`ra
s`-mi da]i un autograf pe acest [erve]el? Nu pentru mine, fire[te, n-a[
\ndr`zni niciodat`... Este pentru fiica mea, va fi \ncântat`!"
Asta explica foarte exact, \[i spuse Maggie cu o enervare tot mai
intens`, de ce se afla la "Sardi" la ora unu, \n aceast` zi splendid` de
miercuri, la sfâr[itul lunii mai. George McDonagh plângea probabil \n
seara unei zile \n care nu d`duse m`car un autograf.
INTERLUDIU IRLANDEZ 11

– Bun` ziua, domni[oar` Devlin, \i spuse c`lduros [eful


personalului.
– Bun` ziua, Albert. Dumnezeule, ce de lume! Cum faci oare de-]i
p`strezi calmul? Invita]ii mei sunt deja acolo?
– A sunat domni[oara Mills acum o clip`. Ea [i domnul McDonagh
au fost re]inu]i. Era vorba de un telefon venit din str`in`tate. V` cere
scuze. Vor fi aici la ora unu [i un sfert.
Tân`ra femeie se strâmb`. Aceast` \ntârziere era caracteristic`
micilor jocuri la care se deda Harriet Mills.
– M` duc pân` sus, Albert. La coborâre, m` voi consola cu o bere.
– Foarte bine. Masa dumneavoastr` va fi gata când ve]i dori.
Maggie urc` treptele care duceau la primul etaj [i avu o ezitare. La
dreapta se afla cotitura lung` a barului; dup` câte [tia, la aceast` or` a
zilei, barmanul era unul dintre cei mai fermec`tori b`rba]i. Dar un
potop de idei greu de suportat o a[teptau la acel bar. Renun]` la
pl`cerea de a schimba câteva cuvinte cu Ivan Dimitri [i se \ndrept`
direct spre toalete. Se privi \ntr-o oglind` \nconjurat` de becuri, ca
cele din cabinele teatrelor. Pe vremea când era la colegiu, dup` ce
f`cuse un timp parte dintr-o trup` de art` dramatic`, \n]elesese c` nu
era f`cut` s` apar` pe scen`: prefera s` scrie pentru, sau despre teatru.
Dar când se privea \ntr-o oglind` la "Sardi", sim]ea \ntotdeauna o
ciudat` exaltare, ca [i când s-ar fi aflat sub reflectoare.
– Cabotino! se admonest`, f`când s` se \nfoaie p`rul ro[cat.
Maniaco! ad`ug`, admirând f`r` fals` pudoare pistruii pres`ra]i pe
nasul aristocratic. Cât detestase ace[ti pistrui... pân` \n ziua \n care
d`duse peste ni[te portrete \n prim-plan ale Katherinei Hepburn.
Ro[ind, l`s` cortina s` cad` peste um`rul s`u, v`zând intrând \n
tromb` o femeie speriat`, \mbr`cat` \ntr-o rochie din dou` piese din
crepde[in.
12 JULIA DAVIS

– Este de necrezut! exclam` aceasta. Nu ave]i, din \ntâmplare, un


ac de siguran]`? |mi voi pierde... oh, Dumnezeule!
Maggie trebui s`-[i st`pâneasc` un hohot de râs. F`r` s` prea [tie
ce putea s` fie "oh, Dumnezeule", n-ar fi vrut cu nici un pre] s` poarte
unul.
– Nu, \mi pare r`u, r`spunse. Miercurea, este \n general la toalet`
o angajat` [i va avea cu siguran]` cele necesare, dar pân` atunci... De
ce nu v` adresa]i jos, la vestiar?
– Nu \ndr`znesc s` cobor, se lament` femeia.
|[i pip`i \ngrijorat` trupul generos.
Ceasul lui Maggie ar`ta unu [i [apte minute.
– Nu v` mi[ca]i de aici, spuse. M` duc s`-i cer barmanului.
– Sunte]i un \nger.
Femeia se pr`bu[i u[urat` pe canapeaua acoperit` cu tweed, foarte
aproape de oglinda cu picior.
– Am impresia c` v` cunosc chipul, relu` ea. Sunte]i cineva, nu?
Maggie \[i st`pâni replica ce-i veni pe buze. Ie[i [i trecu prin fa]a
sc`rii pentru a merge s`-l g`seasc` pe Ivan Dimitri, care lucra la bar de
peste treizeci de ani.
– Maggie! exclam` acesta, deschizând larg bra]ele.
Tân`ra femeie \ndep`rt` un taburet [i se aplec` pentru a-l s`ruta
pe barman pe obraz.
– Drag` Ivan. Te sim]i bine?
– {i mai bine v`zându-te. E[ti superb`.
Dup` o scurt` ezitare, ad`ug`:
– Profesorul a fost \ntr-o zi aici.
Tân`ra femeie se \ncord`, \nainte de a ofta:
– Ah... Ce face?
– P`rea foarte singuratic.
INTERLUDIU IRLANDEZ 13

– Oh, Ivan...
Avea o mare afec]iune pentru acest b`rbat politicos, dar [i-ar fi
dorit s`-l vad` renun]ând s` \nsufle]easc` o c`snicie care \ncetase de
mult s` tr`iasc`. Oare cum s` i-o spun` f`r` s`-l jigneasc`? Inten]iile \i
erau bune. O adora pe Maggie [i m`rturisea o mare admira]ie pentru
fostul ei so]; John Venoble, celebrul profesor de istoria artei
dramatice. Unele dintre cele mai fericite ore, pentru John [i Maggie,
se petrecuser` bând la barul lui Ivan [i acesta refuza \nc` s` admit` c`
restul vie]ii lor nu va mai fi la fel de idilic`.
Maggie \ncerc` un nou efort.
– Anumite alcooluri nu se amestec`, [tii bine, Ivan. John
reprezint` vinul alb, eu berea: nu se vor \mp`ca niciodat` amândou`.
Maggie zâmbi, dar \n realitate, aceast` diferen]` de gust, aparent
f`r` importan]`, devenise sursa unei permanente tensiuni. |n ochii lui
John, Maggie era lipsit` de elegan]`, consumând bere \ntr-un bar chiar
dac` o bea \n pahare delicate. Chiar dac` numai berea \i putea potoli
setea. Chiar dac` – [i asta era esen]ial – \i pl`cea berea cu adev`rat. {i
ve[nicile [i liricele compara]ii ale lui John \ntre anumite podgorii din
Sylvaner [i o alta din Gewurtztraminer o plictisiser` pân` la lacrimi.
– N-aveam inten]ia s` te nec`jesc, Maggie, spuse Ivan pe un ton
sp`[it. Ia loc. |]i voi servi un Heineken.
– Imediat ce voi avea ocazia, \i promise tân`ra femeie. Dar am un
interviu jos; trebuie s-o [terg. Am trecut doar s` te s`rut [i pentru a te
\ntreba, din mil` pentru o doamn` care altfel \[i va petrece ziua \n
toalet`, dac` ai un ac de siguran]`.
Ivan vâr\ mâna sub bar, sco]ând de acolo dou` ace.
– Dou` fac mai mult decât unul, spuse zâmbind.
Tân`ra femeie \i mul]umi cu un alt s`rut [i plec` \napoi spre
toalet`.
14 JULIA DAVIS

– Mul]umesc mult, [opti doamna \n crepde[in.


– V` rog.
Maggie se preg`ti s` ias`; nu dorea s` [tie ce va face necunoscuta
cu acele. Dar femeia nu terminase cu ea.
– Sunte]i aici pentru acela[i motiv ca mine? o \ntreb` cu un râs
u[or.
– |ntr-adev`r, nu [tiu, r`spunse Maggie, f`r` s`-[i ascund` iritarea.
– Am auzit la radio, \n taxi. Este vorba de unul din acele faimoase
interviuri, [ti]i? Tocmai f`ceam cump`r`turi pentru fiica mea: a[teapt`
primul copil [i nu are nici m`car o cutie cu talc... Pe scurt, auzind la
radio c` George McDonagh va prânzi la "Sardi", i-am spus [oferului:
"Schimb destina]ia. Copilul nu se va na[te \nainte de o lun`, nu este o
urgen]`. Condu-m` la "Sardi". N-am v`zut niciodat` un film mai ciudat
ca "Arivista", dar dumneavoastr`? So]ul meu....
– George McDonagh a anun]at la radio prânzul s`u la "Sardi"?
\ntreb` Maggie pe un ton ne\ncrez`tor.
– Desigur. Dup` p`rerea dumneavoastr`, se va afla aici cu
Genevieve Joyce? Dup` cum scrie "Post", de-abia a[teapt` s` filmeze
sub conducerea sa. |ntre noi, dac` so]ul s`u o las` s` se apropie de
George McDonagh, este nebun. El...
Maggie nu a[tept` mai mult. Cu obrajii arzând, cobor\ scara cu pas
hot`rât.
Capitolul 2

Pentru a preg`ti acest interviu, examinase zile \ntregi fotografii ale


regizorului.
|l v`zuse zâmbind deasupra unei salatiere mari din lemn, plin`
ochi cu fasole verde crud` – un ziar de duminic` publicase un articol
intitulat "Hollywood face mâncarea f`r` gaz". |l v`zuse mijind ochii
sub soarele californian, \n mica sa ma[in` bomb`. |l v`zuse f`când cu
ochiul pe un afi[ mare din Times Square: ridica un pahar mare de
cristal, pentru a bea \n s`n`tatea lumii \ntregi, b`utura care umplea
paharul pân` la marigini, whisky irlandez Ballymacarbury. |l v`zuse cu
ocazia emisiunilor târzii la televiziune \ncruci[ându-[i [i
descruci[ându-[i picioarele lungi, \mbr`cate \n blugi alba[tri mula]i:
improviza cu cel mai mic pretext, mici poeme absurde \n cinci versuri,
care luau dup` bunul s`u plac un accent sumbru [i f`cea comentarii
ireveren]ioase asupra nout`]ilor zilei.
Nu f`r` regret, trebui s` cad` de acord cu opinia general`: era
seduc`tor. P`rea un spiridu[ uria[, cât era de mare. Ochii de un
albastru deschis p`reau s` vad` partea comic` a tuturor lucrurilor,
p`rul negru \i c`dea \n dezordine pe frunte [i-i atingea gulerul c`m`[ii
16 JULIA DAVIS

– când \[i d`dea osteneala s` poarte una. Nasul era pu]in cârn [i avea
o gropi]` \n b`rbie. Reprezenta imaginea californianului adev`rat,
specia nou` care c`l`rea cai ne\mblânzi]i \nainte de a se \ntoarce spre
medita]ie; b`rba]i \n acela[i timp puternici [i liberi.
De acord, era atr`g`tor. Recunoscuse asta \nainte de a trece la
altceva. |n definitiv, seduc]ia unui regizor avea oare atât de mult`
importan]`? Alfred Hitchcock câ[tigase vreodat` un concurs de
frumuse]e?
Dar, v`zându-l apropiindu-se de masa treizeci [i patru, la "Sardi",
exact cu o jum`tate de or` \ntârziere, Maggie Devlin trebui s`
recunoasc` mai mult: nu era doar atr`g`tor, avea un farmec fatal. Era
b`rbatul de via]`, capabil s` distrug` emo]iile unei femei, cum o
tornad` poate devasta cel mai solid ora[.
F`r` s` par` a remarca ochii mari de uimire [i gurile c`scate ale
femeilor a[ezate la mesele prin fa]a c`rora trecea, \nainta spre ea [i
Maggie \[i sim]i propriile buze \ntredeschizându-se. Sângele \i pulsa
prin vene \ntr-un ritm \ndr`cit. Respira greu! Temperatura marca
varia]ii nelini[titoare: când ardea, apoi \nghe]a [i din nou ardea.
|ntr-o clip` de groaz`, crezu c` i se va face brusc r`u. Dar nu, nu era
vorba de o boal`. Era dorin]a \n stare brut`, de o incredibil` pl`cere.
Corpul [i sufletul i se coalizar` imediat, pentru a \ndep`rta
asemenea senza]ii. Dorin]a ced` locul unui val de furie \ndreptat
\mpotriva tân`rului regizor. N-avea dreptul s`-[i foloseasc` astfel
avantajele fizice. Se apropie de ea cu mersul lent [i suplu, cu un zâmbet
obraznic, ca [i când ar fi fost felul de mâncare al zilei la "Sardi". Maggie
era [i mai furioas` \mpotriva ei \ns`[i: \[i repro[a c` reac]iona la
farmecul s`u, la un nivel primitiv, asupra c`ruia nu avea nici un control.
Regizorul o lu` \naintea Harrietei, nel`sând-o pe aceasta s` fac`
prezent`rile.
INTERLUDIU IRLANDEZ 17

– Bun` ziua, Maggie Devlin, f`cu pe o intona]ie melodioas` care


evoca accentul irlandez.
Ochii de un albastru deschis o privir` drept \n fa]`. Dar spiridu[ul
ie[i la suprafa]`; ochii str`lucir`.
Tân`ra femeie \i spune un "bun` ziua" deta[at, \n timp ce-i
\ntindea ceremonioas` mâna... dar reu[i doar s` r`stoarne sticla de
Heineken spre paharul umplut cu cuburi de ghea]`, \n care de-abia \[i
turnase bere. Sticl`, pahar, ghea]` [i bere, c`zur` pe mocheta ro[ie. La
mesele vecine, se \ntoarser` ni[te capete. Un chelner tân`r se repezi
s` schimbe fa]a de mas` ud` [i s` cure]e covorul. Maggie \ncerca
disperat` s` g`seasc` o remarc` spiritual`, dar brusc, mintea \i fu [i
mai stângace decât trupul.
George McDonagh nu cuno[tea acest gen de probleme. |[i \ncre]i
buzele, se aplec` spre mas` pentru a o privi pe tân`ra femeie
\ndeaproape [i rosti unul dintre celebrele mici poeme instantanee:

"Era o tân`r` femeie numit` Maggie


Care, când se cherchelea,
R`sturna toate b`uturile,
Pref`cându-se \n copil pozna[.
Aceast` uimitoare femeie tân`r` se numea Maggie."
– Foarte iscusit, recunoscu f`r` s` vrea Maggie.
– Nu-i a[a?
George McDonagh se a[ez` lâng` ea [i-i pres` bra]ul.
– S` nu-]i pese. Paharul din care ai b`ut nu trebuia atins de alte
buze, \i spuse. A[a c` ai f`cut bine s`-l arunci...
O s`rut` [treng`re[te o obraz.
– E[ti un spectacol reconfortant, \ntr-o frumoas` zi de prim`var`.
Maggie nu se considera o femeie cu ifose.
18 JULIA DAVIS

Tr`ia \n vechiul bastion al boemei, Greenwich Vilage. Vorbea cu


necunoscu]i pe strad`. Manierele rafinate ale anumitor prieteni ai
fostului s`u so] o exasperaser`. Fata cu care \mp`r]ea apartamentul
era liber` de orice complex. Dar intimitatea instantanee pe care o
degaja George McDonagh o ap`sa.
|[i presa acum coapsa \mbr`cat` \n blugi scumpi de a ei. Bumbacul
sub]ire al rochiei constituia o barier` ineficace. Atingerea \i ardea
pielea. F`r` m`car s` \ncerce s`-[i ascund` gestul, se \ndep`rt`.
– Masa asta blestemat`, Maggie! exclam` Harriet Mills, pentru a
face o diversiune.
Nu \n]eleg de ce \]i place acest col]. De-abia ai loc s` respiri. Este
bun doar pentru un b`rbat c`s`torit [i amanta sa.
|[i agit` imperios mâna gr`su]`.
– Las`-m` s`-i cer lui Albert s` m` scoat` din aceast` Siberie.
– Vom r`mâne aici, spuse ferm Maggie. Nu te nelini[ti;
admiratoarele lui George vor face \n a[a fel \ncât s`-l g`seasc`. Cu atât
mai mult, ad`ug`, cu cât a avut grij` s` anun]e la radio unde se va afla.
Oare sunt deja \n rânduri de câte zece la u[`?
– |ntâlnirea noastr` trebuia s` r`mân` secret`?
Sprâncenele irlandeze groase ale lui George se agitar` sugestiv.
– N-a[ vedea nici un inconvenient s` am una cu dumneata,
frumoaso cu ochi de smarald. Probabil e[ti fermec`toare când la[i
lucrurile s` mearg` de la sine.
Cu un gest neglijent, \[i trecu mâna sub p`rul lui Maggie pentru a
evalua tensiunea de la ceaf`.
– Este exact ce credeam. O adev`rat` coard` \ncordat`. Ai f`cut
vreun masaj shiatsu? A[ fi \ncântat s` pot pune mâna pe trupul
dumitale.
– George! exclam` Harriet.
INTERLUDIU IRLANDEZ 19

Dac` vocea \i era mai mult glumea]` decât ustur`toare, s-ar fi spus
c` era o mam` scandalizat` \n aparen]`, dar mândr` \n tain`.
– Ah, iat`-v`, relu`,la sosirea chelnerului care-i aduse tinerei femei
un alt Heineken. Maggie, cum faci s` r`mâi atât de sub]ire bând bere?
Cu siguran]`, eu a[ face mai bine s` iau un Perrier.
Harriet Mills era complet rotund`, de la buclele cenu[ii, pân` la
gleznele durdulii.
– Dar de ce a[ c`uta s` r`mân sub]ire? De altfel, detest b`uturile
gazoase. Voi lua un Martini sec.
George comand` un whisky irlandez. O privi pe Maggie.
– Evident, n-a[ putea s` beau \n s`n`tatea unei ro[cate superbe
altceva, declar` cu un accent ap`sat.
Maggie \[i scoase carnetul de noti]e [i stiloul; se pref`cu c`
reflecteaz`.
– Ro[catele... S` fi neglijat preferin]a pentru ro[cate, studiind
extrasele din ziare? S` vedem. Linda Lessing este brunet`.
Linda Lessing era vedeta din "Arivista" [i, dând crezare ziari[tilor,
prieten` foarte intim` cu regizorul.
– Micki Brook este blond`.
Era numele unei cânt`re]e pop din California, care ajunsese pe
culmi cu un cântec de succes intitulat "Casa lui George".
– Elizabeth Barry, de asemenea.
Era vorba de o cronicar` independent`, pe care Maggie o cuno[tea
pu]in. Scrisese \ntr-o revist` un articol foarte explicit asupra rela]iei
sale cu George. Tân`ra femeie d`du din cap cu un aer trist, bine jucat.
– Nici o preferin]` m`rturisit` pentru ro[cate. Chiar nici una.
– Poate este vremea s`-mi l`rgesc evantaiul gusturilor, f`cu George
McDonagh.
Ochii de culoare deschis` erau amuza]i.
20 JULIA DAVIS

– Poate este vremea s` cape]i gust, punct, ripost` suav Maggie.


– Oh, George, te-a luat pe nepreg`tite, remarc` Harriet.
– Deloc. Sunt preg`tit. Ard.
– Este prea mult! exclam` Harriet, care \n excesul de ilaritate era
gata s` se pr`bu[easc` peste mas`. Ai mai \ntâlnit un tân`r indecent ca
acesta, Maggie?
– Niciodat`, declar` cu seriozitate tân`ra femeie [i regret c` n-am
fost trimis` de un ziar de scandal. Cititorii revistei "Limelight" mi-e
team` c` nu le pas` de via]a sexual` a lui George McDonagh. |nainte
de orice, vor s` [tie asta: de ce cel mai \nzestrat regizor din America
\ntoarce spatele talentului s`u pentru a se complace la Hollywood?
Odinioar`, zeul dumitale era creativitatea. Acum, este oare banul? De
ce faci pe bufonul de pe o coast` pe alta, \n loc s` mergi s` te ascunzi
\n fundul p`durii, cum ai f`cut-o \nainte, pentru a lucra asupra unui
scenariu nou?
Deschise carnetul de noti]e [i-l privi pe George. Zâmbetul acestuia
se [tersese pân` la urm`, remarc` u[urat`. D`du o ultim` lovitur`:
– Am o impresie teribil`: te-ai decis s` renun]i la talentul creativ
pentru a-]i consacra toat` energia s` te vinzi. George McDonagh este
interesant, de acord. Dar reprezint` oare arta?
Chelnerul se \ntoarse cu whiskyul ilrnadez al lui George [i
Mariniul sec al Harrietei Mills.
– N-am sim]it niciodat` o asemenea nevoie de a bea, declar`
regizorul.
Ridic` paharul, \l ciocni grav de paharul de bere pe care-l ]inea
Maggie. Lovitura u[oar` se transmise \n tot trupul tinerei femei, ca [i
când pieile [i nu paharele lor se atinseser`. Ochii de culoare
albastru-deschis se plimbar` pe fa]a lui Maggie, dou` albine c`utând
miere pe un câmp de dulci[or. Evident, inten]iona s`-i dea aceast`
INTERLUDIU IRLANDEZ 21

impresie. O clip` tinerei femei \i veni s` strige "Da!" Trebui s` \ntoarc`


privirea pentru a se \nt`ri. George \i spuse Harrietei:
– Mi-ai promis o pisicu]` inofensiv`. Dup` asta, m` \ntreb ce
\nseamn` tigri?
– E[ti snoab`, Maggie, iat` necazul, declar` Harriet. Ai vrea s` faci
din George proprietatea unor este]i din Greenwich Village. F`r`
\ndoial` ]i-ar pl`cea enorm s` mergi \ntr-o noapte ploioas`, la micul
cinematograf din col] pentru a-i savura filmul. Nu supor]i s` vezi
oamenii f`când coad` \n fa]a celor mai mari s`li de pe Broadway
pentru a asista la proiec]ia "Arivistei".
– Pu]in m` intereseaz` s` contribui la cultura maselor, ripost`
Maggie. Dar, dup` p`rerea mea, publicul, când are de ales, prefer`
calitatea "falsului".
– A[teapt` pu]in, f`cu regizorul, cu o mân` ridicat`. "New York
Times" a calificat "Arivista" drept o comedie romantic` \n marea
tradi]ie. Dac` "Times" spune asta, trebuie s` fie adev`rat.
Tonul era degajat, privirea arunca o provocare.
– Am citit [i eu critica, spuse tân`ra femeie. Nu-mi venea s` cred c`
autorul [i cu mine am v`zut acela[i film, \n aceea[i sear`, \n aceea[i
sal` de proiec]ie. Dar ceea ce el [i cu mine am gândit, n-are
importan]`. Care este p`rerea dumitale despre film, George?
Creatorului "Visurilor irlandeze" i-a pl`cut \ntr-adev`r "Arivista"?
Regizorul \i arunc` o privire ucig`toare.
– }i-a pl`cut "Visuri irlandeze"? Filmul a fost la \n`l]imea criteriilor
dumitale?
– L-am adorat. Dintre filmele dumitale, este preferatul meu [i unul
din favoritele mele din toate produc]iile cinematografice.
– Fire[te.
– Acum \l renegi, presupun...
22 JULIA DAVIS

– Am spus eu asta?
– Ei bine, exprim` adev`rata natur` irlandez`, nu-i a[a, cu p`r]ile
sale bune [i rele. Este distan]` lung` de acolo pân` la a improviza,
\ntr-o emisiune de televiziune, mici poeme \ndr`zne]e, sau de a face
publicitate unui whisky. Dumneata...
– Oh, "Visuri irlandeze" este un film fermec`tor, o \ntrerupse
Harriet Mills, dac` apreciezi aceste produc]ii de buget redus. Dar n-are
clasa a ceea ce face recent George. N-a[ fi mirat` dac` "Arivista" ar
cur`]a toate Oscarurile.
– Oare asta conteaz`? exclam` Maggie. Mi-ar pl`cea s` [tiu un
lucru: când te vei hot`r\ s` facei un alt film, George McDonagh, cu
condi]ia s` te po]i \ndep`rta din circuitele de publicitate, care va fi?
"|ntoarcerea la nop]ile irlandeze" sau "Fiul arivistei"?
– |nainte de a-l face pe unul sau pe cel`lalt, propun s` prânzim,
suger` nervoas` Harriet.
|[i concentr` aten]ia asupra listei de bucate.
– M` \ntreb de ce \mi dau osteneala s` citesc asta. Voi mânca
gogo[i umplute cu carne. Nu le rezist niciodat`.
– Eu, voi bea un alt whisky irlandez, f`cu George, cu o privire
ursuz` la adresa lui Maggie. }i-ai brevetat tehnica interviului? |]i
bombardezi victima cu o mul]ime de acuza]ii \ngrozitoare, o \mpingi
s` bea [i, când nu mai [tie ce s` spun`, \i storci tot felul de declara]ii
ascunse? Bravo!
Tân`ra femeie ro[i.
– Dac` m` judeci cu ostilitate, \mi pare r`u. Respect...
– Da, desigur, f`cu Harriet pe un ton lini[titor. {i, dup` mine, ar
trebui s` fii prima care s` cunoasc` subiectul viitorului film al lui
George.
– Harriet...
INTERLUDIU IRLANDEZ 23

– Crede-m`, George, [tiu ce spun. De ce s` fie "Times" [i "Variety"


mereu primele? Este rândul lui "Limelight" s` fac` o dezv`luire. Pariez
c` asta merit` prima pagin`.
– Nu pot garanta nimic, spuse Maggie, dar dup` p`rerea mea, dac`
Shakespeare nu iese din mormânt, o vei avea.
– Harriet...
– Las`, George. |i va pl`cea asta la nebunie. Este tân`r`. Ce vârst`
ai, iubito? Dou`zeci [i trei?
– Dou`zeci [i patru.
– Tocmai. George, anun]` ata[ata de pres`, cu o voce sonor`, va
turna cea mai extraordinar` comedie muzical` rock realizat` vreodat`.
– O comedie muzical` rock? repet` tân`ra femeie.
– Singura, adev`rata, unica, afirm` Harriet.
– Dar exist` vreo duzin` de regizori competen]i \n stare s` filmeze
asta.
Maggie se \ntoarse spre George. Fa]a i se contractase ca efect al
unei emo]ii de ne\n]eles.
– Ocupi o pozi]ie \nsemnat`, relu`. Ai pâinea [i cu]itul \n mân`.
Dac` ai dori s` faci un "Hamlet" jucat de o trup` de canguri, ai g`si
fondurile necesare. |ntr-adev`r, dore[ti s` torni o comedie muzical`
rock? Ai nevoie de o alt` proprietate la Malibu? |]i trebuie un avion cu
reac]ie personal?
George \mpinse masa [i se ridic`.
– Nu sunt obligat s` suport asta, f`cu cu o voce joas` [i rece [i nu
voi suporta. A[a c`, scrie ce-]i va pl`cea despre mine, pu]in \mi pas`,
ad`ug` cu un fulger \n ochi.
Harriet era [i ea \n picioare. |i tr`gea de mânec`, rugându-i,
implorându-i pe amândoi.
– George! Maggie! Copii pro[ti! Povestea asta este ridicol`!
24 JULIA DAVIS

Sunt \n lumea spectacolului de ani de zile [i niciodat`....


Fu \ntrerupt` de sosirea \n mare grab` la masa lor a femeii c`reia
\i venise Maggie \n ajutor. Ca [i când erau prietene vechi, femeia
exclam` pe un ton de repro[ familiar:
– Ei bine, draga mea! Nu mi-ai spus c` vei prânzi cu el!
|i \ntinse amândou` mâinile lui George McDonagh.
– M` numesc Charlotte Prentiss, sunt din Bronxville [i ]in s` v`
spun c`...
B`rbatul care-[i iubea atât de mult publicul, trecu prin fa]a ei f`r`
nici cea mai mic` amabilitate [i ie[i cu pa[i mari din restaurant.
Lui Maggie \i trebuir` zece minute pentru a pl`ti nota la "Sardi".
Harriet Mills \n pragul apoplexiei, voia cu orice pre] s` treac` nota \n
contul s`u, dar "Limelight" nu l`sa niciodat` s` pl`teasc` ata[a]ii de
pres`. Apoi, Maggie mai avu nevoie de zece minute pentru a ajunge la
birou. |i fur` necesare mai pu]in de dou` ore pentru a-[i bate la
ma[in` articolul despre George McDonagh, [i dou` minute pentru a-l
duce lui Ben Harris, redactorul [ef, la cel`lalt cap`t al s`lii redac]iei.
|nc` cincisprezece minute [i un telefon o chem` la Ben.
"Asta va fi prima pagin`!" \[i spuse jubilând. Era sigur` c` nu
scrisese niciodat` ceva mai bun. Lumea spectacolului, ora[ul \ntreg va
vorbi timp de s`pt`mâni despre portretul f`cut lui George McDonagh.
Se gândea c` va primi chiar un premiu. Spusese adev`rul, tot adev`rul,
f`r` subterfugii, f`r` ornamente [i pentru cea mai mare parte dintre
jurnali[ti, nimic nu avea mai mult` valoare, când era vorba de un
r`zboi, un restaurant sau altceva.
– Ia loc, pu[toaico, spuse Ben Harris, când Maggie intr` \n biroul
s`u.
Era un b`rbat scund [i bondoc, cu p`rul rar, care trecuse probabil
de vârsta pension`rii. Dup` câte [tia Maggie, era [i una dintre fiin]ele
INTERLUDIU IRLANDEZ 25

cele mai inteligente [i mai generoase... cu siguran]` singurul b`rbat


din New York c`ruia \i putea permite s`-i spun`" pu[toaic`". Se a[ez`
\n fotoliul vechi din piele, \n fa]a lui.
– Ei bine? \l \ntreb` cu \nfl`c`rare.
– Str`lucit, f`cu Ben. De ani de zile n-am citit ceva mai bun. Dar
nu-i dau drumul.
Maggie f`cu ochii mari. Probabil glumea. A[tepta s` vad` ap`rând
zâmbetul piezi[ atât de drag. Dar nici un zâmbet. Ben scoase dintr-o
scrumier` ceea ce r`m`sese dintr-o ]igar` [i \ncepu s` trag` energic
din ea.
– Nu \n]eleg, spuse Maggie.
– Este str`lucit, dar nu este un reportaj. Seam`n` mai curând cu o
r`zbunare. Scoase ]igara dintre buze [i o arunc`, la jum`tatea
\nc`perii, spre un co[ de hârtii din metal. Ateriz` \n co[. }ig`rile lui
Ben aterizau \ntotdeauna \n co[.
– Tipul `sta ]i-a f`cut ceva? o \ntreb` pe tân`ra femeie. Te-a sedus
[i apoi te-a p`r`sit?
– |n nici un caz, Ben! Cum po]i....
– Iart`-m`, pu[toaico. Dar articolul acesta nu-]i seam`n`. Este
crud.
– Crud? protest` Maggie. {tii ce este crud? Criticii care fac pe
dracu-n patru pentru a vorbi de bine despre "Arivista": le este team`
c`, \n caz contrar, trec drept snobi \n fa]a marelui public. Ei sunt cruzi
cu cinefilii, cu George McDonagh [i-[i tr`deaz` profesia.
– Maggie, iubito, destul! Mergi prea departe. Exist` \n acest ora[
critici c`rora le face pl`cere s` critice violent un film, cel dintâi
Spencer White al nostru Ei haide...
– Iat` de ce \mi pui be]e \n roate, \l \ntrerupse Maggie, pentru c`
articolul meu nu corespunde celui al lui Spencer!
26 JULIA DAVIS

Cu bra]ele \ncruci[ate, \[i privea redactorul [ef ca pentru a-l


provoca s-o contrazic`.
– Ei a[! f`cu acesta pe un ton ironic. De altfel, \n articolul t`u nu
critici sever un film, ci o fiin]` omeneasc`. Dac` \i dau drumul, s-ar
putea s` ne dea \n judecat`.
Tân`ra femeie se ridic`.
– De ce nu-i ceri Harrietei Mills s`-]i fac` articolul despre George
McDonagh? Cu siguran]`, \]i va mul]umi concep]ia despre un reportaj
obiectiv.
– A[az`-te! strig` Ben.
Cu un gest dur, deschise cutia cu ]ig`ri, sco]ând una. Maggie ezit`
\n fa]a a numeroase reac]ii diferite, unele mai dramatice decât altele.
|n cele din urm`, se a[ez`.
– Ascult`-m`, Maggie, ascult`-m` bine. Am \ncercat vreodat` s` te
fac s` la[i steagul jos? Nu, \[i r`spunse la \ntrebare \n locul s`u,
niciodat`. Te-am angajat \n perioada când de-abia ie[isei din colegiu,
din cauza opiniilor tale pasionate... unele pu]in excesive, dup`
p`rerea mea, dar \ntotdeauna sincere, f`r` s` te preocupe moda.
– M-ai angajat pentru c` eram doamna John Venable.
– Fugi de-aici, Maggi, iubito. Dup` p`rerea ta, de ce naiba te-a[ fi
\ndemnat s`-]i semnezi articolele cu numele de fat`? Pentru c`, \n
acea perioad`, erai o persoan` sincer`, cum ai r`mas. E[ecul c`sniciei
tale m-a \ntristat. Superin]a ta m-a durut. Dar sincer, pu[toaico,
sc`pând de influen]a lui John, ai dobândit mai mult talent. |n zadar
vorbe[ti dou`sprezece limbi str`ine [i ai tot atâtea diplome pentru a o
dovedi, \]i trebuie dou` cazmale [i o sap` pentru a-]i duce proza la
cap`t.
|i \ntinse lui Maggie manuscrisul.
– Acest articol nu este demn de tine.
INTERLUDIU IRLANDEZ 27

Este plin de pasiune, dar de o pasiune denaturat`. De ce nu \ncerci


s`-l rescrii? Las` s` treac` o noapte dac`....
Sun` telefonul. Ben ridic` receptorul.
– Harris, exclam`. Cine? Clive! Ce faci, b`trâne frate?
|i f`cu semn tinerei femei s` a[tepte. N`ucit`, aceasta r`mase \n
fotoliu. Articolul s`u, pre]iosul s`u articol, pa[aportul pentru premiul
Pulitzer, se odihnea pe sugativa lui Ben, unde acesta \l l`sase s` cad`.
Coperte care cuprindeau vechi numere din "Limelight", fotografii
lipsite de rame ale nepo]ilor lui Ben, storuri vene]iene, niciodat` pe
deplin curate, co[ul oribil \n care Ben \[i arunca mucurile de ]ig`ri...
toate \i erau foarte familiare, foarte dragi. Avea un nod dureros \n gât.
Ben \ncheie conversa]ia telefonic`. Relu` articolul lui Maggie [i i-l
\ntinse din nou.
– Ei bine, ce spui, pu[toaico? Vrei s` treci iar la ma[ina de scris?
– {i dac` spun nu?
– Ne putem dispensa de un articol despre George McDonagh, \i
ripost` ridicând din umeri. Galeria Hammer expune tablourile lui
William Horton. |mi pot face coperta a[a: "Un impresionist american
s-a \ntors acas`". Ce spui de asta?
– Este bine. Am v`zut tablourile lui Horton. Sunt interesante.
Nenorocirea este c` Horton a murit. Articolul nu-i va fi de nici un
folos, chiar dac` apare pe copert`. Al meu, ar putea salva via]a unui
artist.
De data aceasta, Maggie se ridic`.
– Ben, te iubesc foarte mult. M-ai \nv`]at... n-a[ fi \n stare s` spun
câte. Sunt sigur` c` te gânde[ti c` faci ce este mai bine, chiar \n ceea
ce m` prive[te, nedând drumul articolului. Dar nu pot suporta asta.
Este ceva fundamental \n joc.
Reu[i s` schi]eze un zâmbet u[or trist.
28 JULIA DAVIS

– De fapt, \ncerc s` g`sesc cuvintele pentru a spune:


"Demisionez".
|[i lu` articolul, f`cu din el un avion [i-l arunc` \n aer, prin
\nc`pere, spre cimitirul pentru ]ig`rile r`posate ale lui Ben.
Capitolul 3

S` goleasc` un birou, dup` ce-[i d`duse demisia, \[i spuse Maggie


dezolat`, era aproape la fel de dureros, ca mutarea dintr-un
apartament, dup` e[ecul unei c`snicii.
Fiecare obiect evoca amintiri, emo]ii, de la taloanele biletelor
pentru repeti]ii generale pe Broadway, pân` la exemplarul jerpelit al
c`r]ii de c`p`tâi a scriitorilor, "Elemente de stil", pân` la meniuri de la
restaurantul japonez vecin, pân` la telegrama pe care o [tia de mult pe
dinafar` f`r` s` se fi putut hot`r\ vreodat` s-o arunce. Spunea:
"Talentul se dezv`luie \ntotdeauna. Venable o iube[te pe Devlin".
|n acea vreme, fusese o perioad` frumoas`. C`snicia \i era la
\nceput, plin` de promisiuni. De asemenea [i cariera lui Maggie, [i
amândou` se \mbinau \n mod \ncânt`tor. Telegrama so]ului s`u
urmase dup` publicarea \n "Limelight" a primului s`u articol: interviul
unei actri]e celebre \n lumea \ntreag` pentru groaza sa de jurnali[ti.
John Venable le prezentase pe cele dou` femei una alteia, \n timpul
unei recep]ii din micul comitet; Maggie, o asigur` acesta pe actri]`, era
acolo "\n civil" [i nu \n calitate de reporter. Tinere]ea [i exuberan]a lui
Maggie o dezarmase pe vedeta care \mb`trânise; n`ucise pe toat`
30 JULIA DAVIS

lumea pretinzând s` fie intervievat` de tân`ra femeie [i i se oferise pe


tav`, ceea ce pentru o \ncep`toare, constituia o exclusivitate unic`.
Pip`i nervoas` telegrama mototolit`. Actri]a ie[ise definitiv de pe
scen` câteva luni mai \nainte. Maggie fusese cea care redactase
necrologul. Cortina c`zuse peste c`snicia lui Maggie Devlin [i a lui
John Venable. {i tân`ra femeie tocmai scrisese "Pauz`" pe afi[ul
carierei sale, exact \n clipa \n care aceasta promitea s` ]in` mult timp.
Strânse telegrama \n pumn.
Tracy Nichols sosea \n fug`, disperat`.
– Maggie! Oare ce se \ntâmpl`? Tocmai l-am v`zut pe Ben: este
foarte agitat. Mi-a spus c` ai demisionat [i c` n-a reu[it s` te fac` s`-]i
schimbi p`rerea, punct.
Tân`ra femeie ridic` din umeri [i \ncerc` s` zâmbeasc`.
– Dar de ce?
Blonda sa prieten` era gata s` plâng`. Se a[ez` pe biroul lui
Maggie, \n plin` harababur`.
– Mi-a refuzat articolul despre George McDonagh.
– {i demisionezi pentru asta? Dar se \ntâmpl` tuturor. Este ca [i
când...
Tracy str`b`tu cu privirea toat` sala redac]iei, pentru a c`uta o
compara]ie. Ma[inile de scris ]`c`neau \n jur. Cineva smulse cu
zgomot o foaie de hârtie [i puse o foaie curat`.
– Este ca [i când medicii pierd bolnavi. Li se \ntâmpl` [i celor mai
buni dintre ei. |nghi]i \n sec [i continui.
Maggie scoase un lung oftat.
– |mi place Ben, \l admir, dar motivele pentru care refuz` acest
articol nu sunt bune.
– A[teapt` o s`pt`mân`, o rug` prietena sa. Ben este cople[it. Eu
la fel. |]i arunci cariera pe fereastr`.
INTERLUDIU IRLANDEZ 31

– Nu te sinchisi de asta. Voi g`si o slujb`. Voi continua s` pl`tesc


partea mea de chirie.... Nu, iart`-m`, Tracy, ad`ug` imediat. {tiu c` nu
te gândeai la asta.
Brusc, fur` \nconjurate de ceilal]i membri ai echipei: vestea
demisiei lui Maggie se r`spândise. Deja ap`ruser` versiuni deformate.
– Vei asigura critica cinematografic` pentru "Time", nu-i a[a?
\ntreb` adjuncta cronicarului de dans, cu o invidie prost ascuns`.
Te-a recomandat fostul t`u so]?
Maggie \ncepu s` râd`, dar \i venir` lacrimi \n ochi. |i vor lipsi to]i
ace[ti oameni, familia sa.
|ncerc` s`-[i ascund` emo]ia \ncepând s`-[i fac` din nou cur`]enie
\n birou. Avea comori de dus acas`, pentru a le aranja \n plicuri mari,
sus \n dulap; hârtii [i obiecte de aruncat, materiale care apar]ineau
ziarului. Incredibil ce se putea \ngr`m`di \ntr-un birou. Capacul unui
borcan din carton cu iaurt cu dude... pe care de ce naiba \l p`strase?
La co[. O bro[ur` a Oficiului de turism irlandez. Ezit`, cuprins` de un
sentiment dureros. La co[! Chiar dac`-[i g`sea imediat o slujb`, nu va
avea trei s`pt`mâni de concediu pl`tit \n august. Adio visului de a
merge la Abbey Theatre, la Dublin. Adio visului de a vizita pe biciclet`
comitatul Cork, pentru a evoca fantomele prietenoase ale str`mo[ilor
s`i.
Când termin`, \l chem` la telefon pe Lou Benjamin.
– Lou? Maggie la aparat. M` tem c` nu te voi putea duce disear` s`
vezi filmul. Am pierdut dreptul de a intra \n sala de proiec]ie. Tocmai
mi-am dat demisia.
– {tiu. Am aflat acum treizeci de secunde. M` preg`team s` cobor.
Pot s`-]i ofer un pahar?
– Mul]umesc, dar doresc s` m` \ntorc acas` [i s` intru sub un du[
rece. Pentru o s`pt`mân`.
32 JULIA DAVIS

– Vom putea totu[i s` cin`m \mpreun`, nu? Voi veni pentru tine
chiar pân` \n Greenwich Village. Vreau s`-]i v`d gr`dina. Sunt sigur c`
l`ptucile tale au nevoie s` fie r`rite. Dar ai o inim` prea tandr`.
– Nu este [i p`rerea lui Ben Harris, f`cu Maggie pe un ton ironic.
|[i adun` lucrurile, b`tu u[or cu palma \n birou, \[i lu` adio de la
toat` lumea [i plec`.

***

Tracy Nichols nu reu[ise niciodat` s-o fac` pe Maggie s` capete


gust pentru jogging. S` se scoale \n zorii zilei pentru a face gâfâind
turul Washington Parkului, \n timp ce respira adânc oxidul de
carbon.... nu, Maggie nu putea s` accepte ideea. S` mearg`, era
altceva. Evident, respira acela[i aer, dar cu mai pu]in` energie. Iar
mersul o ducea m`car undeva. Dac` f`ceai pe jos, ca ea, aproape \n
fiecare zi drumul de acas` la birou [i \ntors, aveai [i un beneficiu \n
plus: evitai metrourile ticsite [i autobuzele prea lente.
|n acea dup`-amiaz`, Maggie murea de dorin]a de a s`ri \ntr-un taxi
[i s`-l lase s`-i duc` trupul epuizat pân` la apartamentul s`u. Dar [tia,
oboseala era datorat` mai ales emo]iilor. Drumul pe jos \i va face bine.
De altfel, i se p`rea important s` se ]in` de ritual pentru ultima dat`.
|[i acord` patruzeci [i cinci de minute pentru a face cei trei kilometri
care o desp`r]eau de cas`.
Se gândise la numeroasele intersec]ii pe care le avea de trecut, la
mul]imea care se \nghesuia pe trotuare la acest sfâr[it de dup`-amiaz`,
la c`ldur`, la \n`l]imea tocurilor. Dar uitase un element: trebuia s`
treac` prin fa]a imensului afi[ de pe care George McDonagh ridica
INTERLUDIU IRLANDEZ 33

paharul de whisky irlandez. Chiar dac` [i-ar fi amintit, n-ar fi putut


b`nui cu ce for]` o \ncremeni acel spectacol pe loc [i cât timp o va ]ine
nemi[cat`.
La col]ul str`zii patruzeci [i trei cu bulevardul al [aptelea, se opri
[i ridic` ochii. Fu str`b`tut` toat` de valuri de emo]ii. Apreciase
\ntotdeauna la acest afi[ \mbinarea reu[it` de realism [i vraj`. |n acea
clip` \n care amintirea chipului [i a prezen]ei lui George McDonagh \i
r`m`sese atât de prezent` \n minte, afi[ul avu efectul unei apari]ii.
Ochii de culoare albastru-deschis erau vii, o priveau. Paharul se
\ntindea spre propriul pahar de bere. Gura se \ntredeschidea pentru
un poem care-i con]inea numele. B`rbatul de pe afi[ [tia c` trupul lui
Maggie \l dorea pe al s`u [i c` aceast` dorin]` o f`cuse s`-[i sacrifice
slujba.
|n cele din urm` se str`dui s`-[i urmeze drumul, aproape \n fug`.
Se sili s` redevin` con[tient` de ce o \nconjura. Dragostea pentru
ora[ul s`u \i d`du aripi. P`rin]ii s`i [i cele dou` surori mai mari aveau
pasiune pentru Boston, dar \nc` din adolescen]`, Maggie visase s` vin`
la New York [i s` devin` scriitoare. Cei patru ani petrecu]i la Colegiul
Barnard, constituiser` prima etap` [i fiecare din orele care urmaser` \i
\nt`rise convingerea c` luase decizia bun`. Nici George McDonagh,
nici o nea[teptat` trecere \n [omaj n-o vor face s`-[i schimbe p`rerea.
Dup` e[ecul c`sniciei sale, p`rin]ii \ncercaser` s-o conving` s` se
\ntoarc` la Boston, pentru a-[i face acolo o via]` nou`. Tân`ra femeie
\[i iubea profund p`rin]ii [i un timp, orice amintire a lui John fusese
o suferin]`, totu[i, dac` ar fi trebuit s` divor]eze \n acela[i timp de
New York, ar fi murit de dou` ori.
|l l`sase pe John \n apartamentul lor – care oricum nu fusese cu
adev`rat al s`u – [i se instalase \n Village, cu Tracy. Cu schimbarea de
via]`, era suficient.
34 JULIA DAVIS

Dac` voia s`-[i p`streze aceast` via]` nou`, va trebui s` ac]ioneze


repede. New Yorkul costa scump [i nu fusese niciodat` \nzestrat` s`
fac` economii. |i trebuia imediat o alt` slujb`.
Evident, exista o solu]ie: s` \mprumute. Avea o mul]ime de
prieteni. |n caz de necesitate, [tia c` va putea conta pe familie. Dar s`
\mprumute bani, aducea complica]ii. {i s` fac` apel la ajutorul altora,
\nsemna un fel de pierdere a libert`]ii. La \nceputul c`sniciei,
\ncercase o detestabil` impresie de dezechilibru: John, profesor la
universitatea din Columbia – f`r` s` mai vorbeasc` despre c`r]ile [i
conferin]ele sale – \[i câ[tiga cu u[urin]` existen]a; ea era \nc`
student` [i nu aducea nici un ban \n cas`. Oh, bucuria dat` de primul
cec de la "Limelight!" Cheltuise aproape toat` suma pentru un
weekend \n doi la fabulosul hotel "Plaza". Dar faptul c` \mp`r]eau un
pat str`in, nu le retrezise pasiunea. Erau so] [i so]ie, nu mai formau
un cuplu de scandal; curentul nu mai trecea.
Se opri la stopul de la strada patruzeci. Oare de unde \i venea
aceast` dorin]` subit` de a retr`i scene din via]a cu John? Nu trebuia
s` fii doctor Freud pentru a discerne mersul subcon[tientului s`u: a
z`bovi asupra trecutului \nsemna cel mai bun mijloc de schimbare,
pentru a sc`pa de cele din prezent.
Dar schimbarea nu-i pl`tea chiria. Intr` \ntr-o libr`rie de pe
Grenwech Avenue, pentru a cump`ra mai multe ziare. Poate va g`si \n
ele un anun] interesant. Oricum, trebuia s` se ]in` la curent cu ce se
petrecea \n lumea spectacolului, nu? Bun. "Este atitudinea care se
cuvine", se felicit` \n minte, pornind din nou, \nc`rcat` cu povara sa.
La col]ul str`zii unsprezece cu bulevardul al [aisprezecelea se afla
Pizza lui Ray. Stomacul \i aminti c` pân` la urm`, \n loc de prânz
avusese o jum`tate de pahar de bere [i acum era aproape ora [ase.
Mirosuri delicioase ie[eau din local, dar \n fa]a [irului lung care
INTERLUDIU IRLANDEZ 35

a[tepta la u[`, tân`ra femeie renun]`. Schimb` un zâmbet cordial cu


vânz`torii din magazinul de fier`rie Barney, de unde \[i procura tot ce
avea nevoie pentru gr`din`.
– Am primit saci de zece kilograme cu p`mânt de flori, \i strig`
proprietarul.
– Mul]umesc, voi veni s`-l iau mâine diminea]`: nu mai lucrez.
M`car \[i va petrece tot timpul pe care-l va dori \n gr`dina sa, \[i
spuse, pentru a oferi min]ii o perspectiv` pl`cut`. Va avea \n sfâr[it
posibilitatea de a se deda unor activit`]i care-i pl`ceau. S` citeasc` un
roman gros. S` fac` pâine cu plante aromate, cu cimbri[or [i salvie, pe
care le cultiva \n gr`dina sa suspendat`.
La intrarea \n apartament o \ntâmpin` un mieunat.
– Salut, O'Malley, spuse tân`ra femeie motanului mare.
Acesta, cu blana lung` [i ro[cat`, sem`na leit cu personajul s`u
preferat din Walt Disney: pisica obi[nuit` parizian`, cu mers degajat
din "Pisicile aristocrate". De unde [i numele s`u.
– Da, am venit pu]in mai devreme. Nu-i nimic. Vei cina pu]in mai
devreme, [i cu siguran]` nu-mi vei purta pic` pentru atâta lucru.
O'Malley o conducea deja spre buc`t`rie. Maggie se apropie de un
dulap.
– Ce meniu ai \n seara asta? \l \ntreb`. Pui sau ficat? Pui? De acord.
Deschise pachetul cu mâncare pentru pisici – marca cea mai
scump`, dar cum s` nu-i dea ce-i mai bun lui O'Malley? |i turn` [i ap`
proasp`t` \n bol.
– Ei bine, O'Malley, relu`, mai bine s` afli vestea din gura mea. Am
f`cut impruden]a s` demisionez. Dar, nu-]i face griji: nu va trebui s` te
resemnezi cu crochete. Eu, \mi voi oferi o sticl` de Perrier. Cu l`mâie.
F`cu un du[, \mbr`c` ni[te blugi [i o c`ma[` veche albastr` care
apar]inuse tat`lui s`u.
36 JULIA DAVIS

Dup` care se instal` pe canapeaua din camera de zi cu Perrierul [i


ziarele sale.
Anun]urile de oferte de slujbe nu-i l`sar` nici o speran]`. Oare
cum \[i putuse face idei? Posturi ca al s`u, erau la fel de rare ca
diamantele. B`u o \nghi]itur` de ap` cu ghea]`, lu` Newsul [i-l r`sfoi.
O str`b`tu un fior de dezgust.
|n pagina dou`zeci se afla o fotografie a lui George McDonagh, cu
un aer \ntru totul fericit, \n bra]ele Genevievei Joyce, la discoteca
numit` "Calul s`lbatic". Str`lucitoarea actri]` avea de dou` ori vârsta
sa [i era c`s`torit`. De altfel, oare ce f`cea la "Calul s`lbatic", dansând
ca un apucat, \ntr-o atitudine de vedet` rock? F`r` \ndoial`, c`uta
atmosfera viitorului s`u film, faimoasa comedie muzical`, \[i spuse
Maggie, care arunc` ziarul departe de ea.
"Nu te mai gândi la asta, \[i ordon`. Dac` dore[te s`-[i distrug`
via]a, \l prive[te. N-are nevoie de bunele tale oficii".
Dar aceast` mic` predic` nu-i fu de nici un folos. |n zadar voia s`
se conving` de contrariul, r`mânea obsedat` de ideea c` George avea
\ntr-adev`r nevoie de ea. Brusc agitat`, \ncepu s` m`soare \n lung [i-n
lat camera de zi. Articolul s`u despre George avusese ca scop s`-i
prezinte acestuia o oglind` magic`, \n care ar putea s`-l vad` pe
b`rbatul care era cu adev`rat – cel c`ruia \i \ntorsese spatele. Oare de
ce aruncase articolul, \ntr-un gest de mare dramatism, \n co[ul de
hârtii al lui Ben Harris? Ar fi fost mai bine s` \ncerce s`-l plaseze \n alt`
revist`, nu pentru bani, ci pentru a-i permite s` ajung` la unicul
destinatar.
Se a[ez` \n fa]a ma[inii sale de scris... f`r` nici cel mai mic rezultat.
Frazele care se \nl`n]uiser` atât de u[or la "Limelight", refuzau s` vin`.
Cu privirea a]intit` \ntr-o parte, vedea numai un p`r negru, pu]in prea
lung, ni[te ochi de culoare albastru-deschis pe care-i [tia prea bine.
INTERLUDIU IRLANDEZ 37

Soneria strident` a telefonului fu o \ntrerupere binemeritat`.


Tân`ra femeie \ntinse repede mâna spre receptor.
– Maggie? spuse o voce.
Aceasta nu \ndr`zni s-o recunoasc`.
– Da.
– George McDonagh la aparat.
– Da, repet` ea.
Era incapabil` s` spun` altceva. |[i lu` paharul de Perrier [i goli
jum`tate dintr-o \nghi]itur`.
– Am sunat la tine la birou, relu` George. Mi s-a spus c` te-ai \ntors
acas`. Trebuie s` te v`d.
B`t`ile rapide ale inimii \i t`iar` respira]ia.
– Nu pot...
– Nu, nu a[a. Spune-mi mai \ntâi un lucru: la "Sardi", când mi-ai
vorbit despre munca mea, era m`car pe jum`tate serios?
– Ascult`, bâigui Maggie, cu siguran]`, crezi...
George o \ntrerupse din nou.
– Pentru Dumnezeu, nu veni s`-mi spui ce crezi c` gândesc.
R`spunde-mi sincer, atâta tot. Sarcasmul t`u era destinat s` m` iei pe
nepreg`tite, sau chiar vorbeai serios?
Tân`ra femeie \nchise ochii.
– Credeam fiecare din cuvintele mele.
Se preg`ti pentru un torent de injurii. Dar, spre marea sa surpriz`,
George r`spunse:
– Cu atât mai bine. B`nuiam.
Du-te [i prive[te pe fereastr`.
F`r` s` lase telefonul, Maggie travers` \nc`perea.
– Vezi o ma[in` albastr` sta]ionat` pe al doilea [ir, \n fa]a
imobilului t`u? o \ntreb` vocea lui George.
38 JULIA DAVIS

Un lung Cadillac albastru ]ip`tor \i atrase imediat aten]ia, exact \n


fa]a intr`rii casei.
– Da, articul` \n sfâr[it. O v`d.
– Este ma[ina mea [i [oferul a primit ordin s` te aduc` la Plaza. Nu
te \ngrijora, ad`ug` repede, pe tonul folosit pentru a lini[ti un copil:
voi cobor\ s` te a[tept la bar. Binevoie[ti s` vii?
Mintea lui Maggie era prad` a sute de voci discordante.
– N-are rost, exclam`, \nainte de a ad`uga cu stâng`cie: sunt \n
blugi.
– Ah da? Ei bine, este u[or s`-i sco]i, nu?... Oh, nu-]i place acest gen
de glum`, [tiu, relu` George, dându-[i seama de t`cerea sa. Voi
\ncerca s` fiu cuminte, promit. |]i voi vorbi despre art` cu "a" mic [i cu
"A" mare. Dac` \ntr-adev`r ]i-a pl`cut "Visuri irlandeze", nu m` po]i
refuza. Dar poate te-am \n]eles gre[it. Poate acest film a fost pentru
tine unul ca toate celelalte. Poate...
De data aceasta, fu rândul lui Maggie s` \ntrerup`.
– Vin, \i spuse lui George McDonagh.

***

– V`d c` ai g`sit o fust`, coment` George \ntâmpinând-o pe


Maggie la masa sa. Frumos. Dar mi-ar fi pl`cut s` te v`d \n blugi. {i de
asemenea f`r` blugi... Oh... f`cu George, \n fa]a expresiei din privirea
tinerei femei: trebuia s` m` ab]in, nu?
– O speram.
|ncerc` din nou asupra ei puterile unei priviri californiene. Cu o
mic` strâmb`tur`, tân`ra femeie se \ntoarse spre fereastr`, spre
INTERLUDIU IRLANDEZ 39

copacii din Central Park, de cealalt` parte a str`zii cincizeci [i nou`.


Spera ca fierbin]eala care-i alerga prin voce s` nu se tr`deze prin nici
un semn exterior, ca loviturile de ciocan care-i r`sunau \n timpane s`
nu se aud` de cealalt` parte a mesei.
– E[ti o adev`rat` newyorkez`, relu` George pe un ton sarcastic,
\ndep`rtând o [uvi]` de p`r care-i c`zuse pe frunte. Te intereseaz`
numai marea art`.
– Ascult`, am multe de f`cut....
– Bun, bun. Ce vrei s` bei? Berea obi[nuit`?
El sorbea cu \nghi]ituri mici inevitabilul whisky irlandez. Paharul
nu era din cristal, dar imaginea amintea uimitor afi[ul din "Times
Square".
– Nimic, mul]umesc. Pân` la urm`, n-am avut timp s` m`nânc de
prânz. Un pahar m-ar termina.
– Permite-mi s`-]i ofer cina, Frumoaso cu ochi de smarald. Am
putea merge la...
– Nu, te rog, nu-mi este foame. De altfel, am planuri pentru seara
asta.
Nu preciz` c` aceste planuri erau pentru ea singur` [i puteau fi
modificate cu u[urin]`.
– Foarte bine. Ai carne]elul de noti]e?
{i f`cu o pauz` teatral`, \nainte de a continua.
– Am hot`rât s` las pe mai târziu comedia muzical`. Voi trata un
subiect la care m` gândesc deja de un timp. Luni, plec \n Irlanda. Pe
coasta de vest a comitatului Cork se afl` un sat numit Castlecove.
Probabil cel mai frumos loc de pe p`mântul Domnului. Voi turna
acolo un film bazat pe un poem: "Lamenta]ie pentru Art O'Leary".
Poemul vorbe[te...
– {tiu despre ce este vorba \n el.
40 JULIA DAVIS

Inima lui Maggie b`tea de emo]ie [i surescitarea produs` de


prezen]a lui George McDonagh nu era singura cauz`. "Lamenta]ie
pentru Art O'Leary" era una din operele preferate ale tinerei femei. Un
poem epic, obsedant, tandru [i familiar, senzual [i politic, compus de
o femeie din secolul al optsprezecelea, Eileen O'Leary, dup` moartea
tân`rului s`u so], sub gloan]ele englezilor. Singurul realizator \n stare
s`-l aduc` pe ecran era George McDonagh... George McDonagh care
realizase "Visuri irlandeze", când era \nc` student la Trinity College, \n
Irlanda. Oare mai exista acesta?
– F`r` \ndoial`, vei merge s` filmezi cu o distribu]ie de mii de
persoane, f`cu Maggie cu ironie. {i pe cinemascop. Cu Linda Lessing
\n rolul principal, pe o muzic` de Micki Broocks [i chitara sa acustic`?
– Genevieve Joyce va fi Eillen. Eu \l voi juca pe Art. {i aici ajung la
planul cel mai pasionant. |l voi filma pe casete video. Doar un
cameraman [i un asistent. Am descoperit o camer` superb`, complet
nou`, [i vreau s` pot dovedi c` poate folosi [i la altceva decât la
televiziune. Vom folosi lumina natural`, doar cu unul sau dou`
reflectoare care s` lumineze. Costume moderne. Ne vom machia [i ne
vom coafa noi \n[ine. O produc]ie redus` cu adev`rat la strictul
necesar. Ne vom l`sa condu[i de poem, de mediul \nconjur`tor [i de
propriul nostru joc.
– Vei filma video pentru o proiec]ie \n s`li?
– Exact. Se expediaz` casetele unei case specializate care le scoate
pe treizeci [i cinci de milimetri [i este fantastic. Nimeni n-a exploatat
\nc` aceast` surs`. Eu, voi lua cu mine camera, un magnetofon [i cam
atât. Unii turi[ti car` un echipament mai important pentru a face o
gr`mad` de fotografii oarecare. Unde \]i este carnetul de noti]e,
Frumoaso cu ochi de smarald? |]i vei aminti de toate am`nuntele?
– Mi-am abandonat carnetul de noti]e, spuse Maggie.
INTERLUDIU IRLANDEZ 41

Cu slujb` cu tot, ca s` zic a[a, ad`ug` cu un zâmbet melancolic.


– Nu?
Ochii de culoare albastru-deschis se m`rir` de uimire.
– Da. Spune-i Harrietei Mills c` a fost o idee bun` s` m` suni. Dar
nu-i nimic de f`cut. Nu mai sunt la "Limelight".
|[i \mpinse scaunul.
– A[a c`, n-are rost s`-]i pierzi....
– |ntr-adev`r, e[ti o femeie exasperant`, declar` regizorul.
Vocea sa joas`, tensionat`, era mai mult decât o izbucnire de mânie.
– Nu primesc ordine nici de la ata[a]ii de pres`, nici de la nimeni
altcineva. Se pare c` e[ti convins` de corup]ia mea total`, dar când
te-am sunat, n-aveam nici un motiv ulterior. }i-am spus, pu]in \mi pas`
de ce scrii despre mine [i vorbeam serios. Totu[i, ai un rol esen]ial \n
hot`rârea mea de a turna "Lamenta]ia", \n locul comediei muzicale [i
voiam s` te fac s` afli. Am comis gre[eala s` cred c` vei fi fericit`.
Sincer, regret c` mi-am dat aceast` osteneal`.
Tulburat`, Maggie \nghi]i \n sec. La masa vecin`, dou` blonde
superbe, cu p`l`rii mari pe cap, se \ntre]ineau cu un anume Harry,
râzând isteric. Pu]in mai departe, o pereche se ]inea de mâini, bând
[ampanie [i schimbând priviri tandre, specifice tinerilor c`s`tori]i.
Tân`ra femeie reveni la chipul mânios al lui George McDonagh.
M`car dac` ziua ar fi luat o turnur` diferit`, se lament` \n sinea sa.
Dac` m`car ar fi reu[it s` câ[tige prietenia, sau cel pu]in neutralitatea
regizorului ale c`rui prime filme le admirase atât de mult. Atunci ar fi
scris un cu totul alt articol, [i-ar fi p`strat postul la "Limelight" [i.... {i,
dac` ziua ar fi luat aceast` turnur`, George McDonagh ar fi fost pe
punctul s` realizeze o comedie muzical` rick idioat`. |n schimb, datorit`
ei, va realiza ceea ce va fi probabil un film superb [i de o factur` cu totul
nou`. A[a c`, suferin]a [i confuzia sa erau justificate, nu?
42 JULIA DAVIS

– Dar sunt fericit`, \i spuse foarte \ncet. Cred c` ai luat o decizie


minunat`. |mi pare doar r`u c` nu sunt eu cea care va anun]a vestea.
– E[ti o femeie foarte impulsiv`, nu-i a[a? Acum câteva ore p`rea
c` ai o slujb` foarte solid`.
– Redactorul [ef [i cu mine, am avut un mic diferend.
– {i ai demisionat? Frumoaso cu ochi de smarald, le faci via]a
amar` celor care nu v`d lucrurile cu ochii t`i. Vrei s` lucrezi pentru
mine?
Se l`s` pe spate \n fotoliu, a[teptându-i r`spunsul.
– Mi-ar pl`cea s` \ncetezi s`-mi spui "Frumoaso cu ochi de
smarald", \ncepu Maggie. Ce-ai spus?
– Vrei o slujb` \n produc]ia despre "Art O'Leary?" Sau vei profita de
libertate pentru a te bronza pe o plaj` din California.
– Am oroare de California. Am oroare de plaj`. M` ard dup` dou`
minute.
Maggie \nc` mai credea c`-l \n]elesese gre[it.
– Atunci, vino la Castlecove, insist` George. Cu siguran]`, acolo
n-a f`cut nimeni insola]ie. Degeaba m` str`duiesc s` reduc
cheltuielile, am nevoie de un ata[at de pres`. Cineva care s` trimit`
texte inspirate ziarelor americane [i care s` [tie s` trezeasc` interesul.
Cineva care s` [tie de asemenea s` m` pun` \n leg`tur` cu oamenii de
produc]ie. Dup` p`rerea ta, vei [ti s` m` pui \n valoare, \n loc s` m`
denigrezi? Fire[te, dac` m` men]in pe drumul drept.
– Dar nu \n]elegi! exclam` Maggie. Mi-am dat demisia pentru c`
redactorul a g`sit articolul meu prea critic \n ceea ce te prive[te.
Te-am acuzat de tr`dare. Cum ai putea s`-]i dore[ti s` lucrez cu tine?
– Tocmai comportarea ta dezagreabil` m-a f`cut s`-mi doresc s` te
am \n apropiere, replic` George cu cel mai mic pur accent irlandez.
Irlanda! Art O'leary! George McDonagh! O slujb`!
INTERLUDIU IRLANDEZ 43

Lui Maggie \i venea greu s` cread` c` toate aceste bog`]ii se


r`spândeau deodat` \n fa]a ei.
Dar \n nici un caz nu putea s` accepte, \i spuse lui George. Acesta
oft` \n whiskyul s`u.
– |mi frângi inima, Frumoaso cu ochi de smarald. Este din cauza
unui b`rbat pe care nu-l po]i p`r`si?
– Via]a mea particular` nu te prive[te, replic` Maggie. Poate ]ie \]i
place s` te dai \n spectacol pe o pist` de dans, \n timp ce e[ti
fotografiat din toate p`r]ile, dar eu nu \mp`rt`[esc acest interes. Nu
pot s` accept slujba pentru c` sunt incapabil` s` mint [i s` \n[el
oamenii, cum o fac to]i ata[a]ii de pres`. Ia-o pe Harriet Mills.
– Nu-mi mai vorbi despre Harriet. Ea [i cu mine, am terminat-o.
Am nevoie de tine. Supliciul meu cu p`r ro[cat.
– Sunt \ncântat` c` te amuz, dar...
– Sst! f`cu George.
Pentru a doua oar` \n acea zi, \ntinse mâna [i-i palp` ceafa.
– |ncordat` ca o coard` de vioar`.
– Te rog, spuse tân`ra femeie cu o voce aproape tânguitoare. Te
rog, nu m` atinge.
|nchise ochii. Dac` nu-[i retr`gea mâna, i se va arunca de gât, \i va
c`dea \n bra]e. Oh, Dumnezeule, ce umilin]` s` se afle \n rândul
sutelor de tinere admiratoare!
– Ai nevoie de o doz` de Irlanda, Frumoaso cu ochi de smarald,
spuse George l`sându-[i mâna s` cad` pe mas`. Asta valoreaz` cât
toate du[urile calde [i toate masajele. Colinele verzi [i marea la
picioarele tale. Te vei destinde cu totul, pân` [i sufletul.
– Dar nu vreau s` m` destind! exclam` Maggie.
Rev`zu brusc fotografia lui George McDonagh [i a Genevievei
Joyce, strân[i unul lâng` cel`lalt, la discotec`.
44 JULIA DAVIS

– "Lamenta]ia" va fi un film foarte important, [tiu. Decizia ta \mi


face pl`cere, sunt fericit` dac`, \ntr-adev`r, te-am influen]at. Dar nu
pot pleca \n Irlanda cu tine. Atâta tot.
– Este definitiv? o \ntreb` George, ridicând ironic sprâncenele.
Maggie arunc` o nou` privire spre tinerii c`s`tori]i. |[i \ncruci[`
bra]ele pentru a putea bea unul din paharul celuilalt. B`rbatul avea cu
aproximativ cincisprezece ani mai mult decât so]ia sa. Maggie se
\ntreb` dac` mariajul lor produsese indignare, ca al s`u cu John. Oare
pasiunea lor d`inuia, sau doar pâlpâia \nainte de a se stinge, ca o
flac`r` lipsit` de oxigen?
Pentru a scurta clipa, \[i l`s` privirea s` \ntârzie pe chipul lui
George. |n mod excep]ional, tr`s`turile \i erau \mpietrite. Chiar \n
repaus, b`rbatul \[i p`stra puterea de a-i dezl`n]ui emo]iile, de a o face
vulnerabil`.
– Este o hot`râre f`r` apel, declar`.
Capitolul 4

Atunci, interveni destinul.


Maggie Devlin, fata cu mândrie neclintit`, cu un spirit sarcastic,
f`cu un lucru pe care nu-[i amintea s`-l fi f`cut vreodat`.
|[i schimb` p`rerea. Se hot`r\ s` accepte oferta de angajare a lui
George McDonagh.
Tracy Nichols avu un oarecare amestec. La \ntoarcerea sa de la ziar,
afl` de propunerea lui George; atunci, \nfruntând cu curaj
\nver[unarea lui Maggie, o trat` ca pe o proast` care d` \n gropi. |n
asemenea \mprejur`ri, Tracy nu avea nici un scrupul s` foloseasc`
lovituri sub centur`. Nu-[i va l`sa, declarase, prietena s` piard` [ansa
vie]ii sale.
– Proclami dragostea ta pentru art`, izbucni. Dar hot`r`[ti s` nu
lucrezi cu un b`rbat al c`rui talent \l respec]i mai mult decât pe al
oric`rui altuia, refuzi s`-l influen]ezi. De ce? Pentru c`, dup` p`rerea
ta, pentru un ziarist, s` devin` ata[at de pres`, \nseamn` s` schimbe
foaia. Cum s` nu! Exist` ziari[ti corup]i [i ata[a]i de pres` cinsti]i.
Te-a[ fi crezut destul de inteligent` [i de curajoas`, pentru a reda toate
semnifica]iile acestei slujbe. Probabil m-am \n[elat.
46 JULIA DAVIS

Tracy a]inti asupra prietenei sale o privire \nc`rcat` de mânie, \[i


rec`p`t` respira]ia [i porni iar la atac.
– }i-e team` s`-l \nso]e[ti pe George McDonagh \n Irlanda, pentru
c` te sim]i atras` de el. Nu \ncerca s` spui contrariul: de luni de zile
nu te-am v`zut atât de \mbujorat`. A venit timpul s` renun]i la rolul de
trist` divor]at`, speriat` de dragoste. Ai dou`zeci [i patru de ani. Vrei
s`-]i petreci restul vie]ii ie[ind cu Lou Benjamin [i cu cei din anturajul
s`u? Tipi dr`gu]i, inofensivi, de care nu ri[ti s` te \ndr`goste[ti?
– Cred c` asta \nseamn` s` fii t`v`lit \n mocirl`, remarc` Maggie cu
o voce care tremura pu]in, când Tracy t`cu. Ai terminat?
– Nu, spuse prietena sa. Ai putea, m`car o dat`, s` \ncerci s` ai
pu]in sim] practic. Se apropie vara, pentru ziari[ti este un sezon gol, o
[tii bine.
Dac` ai noroc, vei descoperi o slujb` de doi bani la "Revista lunar`
a pl`pumarilor" [i vei \ncepe s` m` dete[ti pentru c` voi câ[tiga bani,
pentru c` voi merge s` fac reportaje aproape peste tot.
– Nu voi putea detesta niciodat` o fat` \nzestrat` cu asemenea
sinceritate, declar` Maggie.
|[i strânse repede prietena \n bra]e.
– {i cu un asemenea curaj, ad`ug`. La urma urmei, te dep`[esc cu
cel pu]in cincisprezece centimetri! {i acum, m` duc la Ray, s` m`nânc
o pizza [i s` asimilez toate subiectele pe care mi le-ai dat de gândit.
Dup` ce s`rise peste dou` mese, Maggie \nghi]i totu[i de bine de
r`u o bucat` de pizza. |[i petrecu urm`toarea jum`tate de or`
plimbându-se f`r` ]int` pe str`zile \ntortocheate din Greenwich
Village, \n timp ce se str`duia s` nu-[i m`rturiseasc` \n ce m`sur` se
apropiase de adev`r tirada lui Tracy.
Dar cu toat` sinceritatea, cel care fu r`spunz`tor de schimbarea
f`r` precedent a p`rerii sale, fu John Venable, fostul s`u so].
INTERLUDIU IRLANDEZ 47

|ntorcându-se \n apartament, \l g`si a[ezat pe canapea; bea vin alb, \n


compania lui Tracy.
Se ridicar` la intrarea sa [i urm` ritualul obi[nuit: s`rutul gr`bit pe
obraz, exclama]ii despre cât de bin` arat`. |n realitate, Maggie \l g`sea
pe John obosit [i [tia c` ea avea sos de tomate pe fa]`. Dar \[i avusese
doza de sinceritate brutal` pentru \ntreaga zi.
– C`rui fapt \i dator`m onoarea acestei vizite? \l \ntreb` Maggie pe
un ton care se voia degajat.
John o suna din când \n când, pentru a-i comunica o noutate care
\i p`rea interesant`: data precedent`, fusese când sora sa mai mic`
n`scuse gemeni. Nu venise \nc` niciodat` la apartament [i prezen]a sa
nea[teptat` o umplea pe Maggie de nelini[te.
– Am fost s` v`d pe cineva la universitate, explic` John.
Universitatea din New York domina Washington Park la câteva case
de acolo.
– Noaptea era frumoas`; am vrut s` m` \ntorc pe jos [i am observat
brusc c` treceam prin fa]a imobilului t`u. La urma urmei, preciz` John
cu un zâmbet u[or, mi s-a \ntâmplat deseori s` fac coresponden]a s`
ajung` la aceast` adres`. Este dr`gu] la tine. Tracy era gata s`-mi arate
gr`dina.
– Te las s` faci onorurile, Maggie, spuse Tracy ridicându-se. M`
duc la "Mât de Misaine" Dac` vei dori, vei putea s` mi te al`turi.
O [terse. Avea un aer pu]in melancolic, gândi Maggie. Divor]ul
prietenei sale fusese chiar mai traumatizant decât al s`u: so]ul ei o
p`r`sise pentru alt` femeie. Aproape \n fiecare sear` se ducea la "Mât
de Misaine", un bar frecventat de scriitori [i oameni politici; mul]i
dintre ei \mp`rt`[eau p`rerea lui Tracy pentru jogging. I se \ntâmpla
s` nu se \ntoarc` \nainte de primele ore ale dimine]ii.
– Ei bine, \i spuse tân`ra femeie lui John, s` urc`m s` vezi ridichile.
48 JULIA DAVIS

A[ezat` pe canapea lâng` el, se sim]ea pu]in stânjenit`.


– Imediat. De ce nu-]i serve[ti un pahar cu vin? Am descoperit
acest Pouilly-Fuissé \n magazinul mic, de cealalt` parte a str`zii. Este
un vin pl`cut.
– {tiai c` nu voi avea aici nimic de b`ut.
– Oh, ei bine, Maggie.... S` [tii c` ar`]i \ntr-adev`r splendid.
Aceasta \i adres` un zâmbet u[or afectuos.
– O femeie ar trebui s` aib` \ntotdeauna un fost so] pentru a-i
spune c` arat` splendid, când este mânjit` toat` de pizza. Tot mai
dete[ti pizza?
– Sunt alergic la tomate, aminte[te-]i.
– Ah, este adev`rat.
Surprinz`tor c` putuse uita asta. John fusese mereu predispus la
alergii. La \nceput, Maggie le g`sise \nduio[`toare: astfel de
imperfec]iuni i-l f`cuser` [i mai drag pe Marele B`rbat. Apoi, când
\mp`rt`[ise via]a cu el, o iritaser`.
De acum, \[i spuse, alergiile lui John nu-l mai priveau decât pe el.
Sau mai priveau [i pe altcineva? Inima \i b`tu mai tare: se \ntreba dac`
venise s`-i anun]e foarte apropiata \ntronare a unei noi doamne John
Venable.
John o lu` de mân`. Tân`ra femeie se \ncord`. Dar fu cât pe ce s`
r`mân` tablou când \i m`rturisi:
– Maggie, \mi lipse[ti teribil. Am frecventat duzini de femei, dup`
ce ne-am desp`r]it, dar nici una n-a reu[it s`-]i ia locul \n inima mea,
\n bra]ele mele. Cred c` am renun]at prea repede. Nici m`car n-am
g`sit vreodat` timp s` vorbim despre copii...
– John, John, spuse blând Maggie.
|l privi. Era \nc` b`rbatul care o impresionase atât de mult, \n ziua
de toamn` \n care intrase \n clas` pentru a conduce un seminar
INTERLUDIU IRLANDEZ 49

despre teatrul european modern. P`rul des, ondulat, \[i p`strase


blondul deschis. Ochii c`prui \[i p`straser` privirea p`trunz`toare, \n
spatele lentilelor cu rame de baga. Silueta \nalt`, a c`rei sub]irime
datora mult [edin]elor de squash, nu-[i pierduse gra]ia aristocratic`.
La patruzeci [i doi de ani, John Venable nu avea nici un motiv s`
tr`iasc` singur. Dar s` recuno[ti seduc]ia unui b`rbat era un lucru; s`
fii sedus` de el, era altceva. John Venable nu mai era profesorul
impun`tor care o impresionase pe Maggie, \nc` student`. Dac`-[i
examina de foarte aproape sentimentele pentru el, descoperea numai
o afec]iune prieteneasc`, \mbinat` cu un regret nostalgic; pasiunea
lor, \n loc s` ard` la nesfâr[it, a[a cum visaser`, fusese un simplu foc
de paie, repede stins.
– John, relu` Maggie, \n clas`, spuneai \ntotdeauna c` istoria se
repet`. {i ar fi [i situa]ia noastr`, o [tiu. Poate am cunoa[te o scurt`
reapari]ie a fl`c`rii, pentru c` este atât de original s` \ncepi iar s`
frecventezi un so] divor]at; dar când se va reinstala vechea [i draga
realitate zilnic`...
Vocea i se stinse; scutur` din cap.
– Vom descoperi din nou, foarte repede, c` nu avem nimic \n
comun.
– E[ti obosit`, se mul]umi John s` spun`. Tracy mi-a vorbit despre
demisia ta. Presupun c` ai suportat destule pentru ast`zi. Ar fi mai
bine s` a[tept un moment mai potrivit, dar v`zându-te, n-am putut
opri ceea ce m` obsedeaz` de s`pt`mâni \ntregi.
|[i scoase ochelarii [i-[i [terse fruntea cu o batist` de bumbac fin.
Maggie \[i aminti c`-i oferise batista aceea \n perioada \n care se
str`duia s` fie o so]ie perfect`. Era prad` unui tumult de emo]ii.
– Te voi l`sa s` te culci, tân`r` femeie, continu` John. Dar nu
renun]. Poate voi putea s` te conving s` vii cu mine pân` la New
50 JULIA DAVIS

Haven, pentru a vedea o pies` la universitatea din Yale. Ne vom opri


undeva pe coast`, pentru a mânca un homar. Eu... La naiba, Maggie,
m-ai fi putut anun]a!
Abraham de Locey Giuseppe Casey Thomas O'Malley tocmai
intrase \n \nc`pere, din câteva s`rituri. John \[i sufl` nasul cu
ostenta]ie, \n batista de bumbac fin.
– Cuno[ti alergia mea la pisici. Nu po]i...
– {terge-o, O'Malley, ordon` tân`ra femeie dându-i motanului o
palm` u[oar` pe spate.
|n acela[i timp, \[i promise s`-l recompenseze mai târziu cu o ra]ie
suplimentar` de lapte. Nu, nu lapte. |i va da smântân`.
John \i \ntinse bra]ele.
– Te voi suna luni.
Maggie se l`s` la pieptul s`u. |i auzea b`t`ile \n`bu[ite ale inimii.
Se eliber`.
– Tracy nu ]i-a vorbit oare despre postul extraordinar care tocmai
mi s-a oferit? \l \ntreb`.
Brusc, propria inim` b`tea mai repede.
– Luni nu voi mai fi aici. Voi lucra cu George McDonagh. Plec \n
Irlanda.

***

– Nu v` este foame? Serios? Haide]i, nu spune]i nu unei felii fine


de somon afumat. Alunec` asemenea m`t`sii. }ine]i, vi-l las.
Stewardesa de la Air Lingus, cu p`rul negru [i obrajii roz, \i zâmbi
lui Maggie Devlin [i puse farfuria \n fa]a ei. Tân`ra femeie reu[i s`-i
INTERLUDIU IRLANDEZ 51

zâmbeasc` la rândul s`u. Trebuia s` admit` c`-i lipsea un anume stil.


Nu luase niciodat` avionul la clasa \ntâi [i sincer, era impresionat` de
opulen]a serviciului la bordul lui 747 alb [i albastru. Somonul afumat
era t`iat la cerere [i servit pe un por]elan fin; berea \i fusese adus`
\ntr-un pahar cu picior, din cristal [lefuit. Tân`ra femeie avea tot
spa]iul necesar; de data aceasta, cu picioarele sale lungi, Maggie nu
avea impresia c` aparatul fusese conceput pentru o specie de pasageri
diferit` de ea. Cei dou`zeci [i patru de pasageri ai cabinei \nchise
printr-o draperie, erau a[eza]i confortabil, doi câte doi. |n partea de
sus a unei sc`ri \n spiral`, se afla un bar rezervat. {i un numeros
personal f`cea tot posibilul pentru a le \ndeplini dorin]ele.
Maggie suferea realmente. Ar fi preferat s` ruleze \ntr-un autobuz
ticsit, \n`bu[itor, care s` se clatine [i s` p`streze controlul asupra
oamenilor [i asupra ei \ns`[i, \n loc s` fie adâncit` \n \ngrijorare. La
naiba cu George McDonagh. La naiba cu ea \ns`[i, pentru cât de
proast` era.
Arunc` o privire pe deasupra mai multor rânduri de fotolii spre
ceafa lui George [i sim]i un gol \n stomac. P`rul s`u de culoare \nchis`
se ondula peste gulerul unei c`m`[i de lucru confec]ionat` pe m`sur`.
Capul Genevievei Joyce se rezema tandru de um`rul regizorului [i
celebra sa coam` neagr` se amesteca prin p`rul lui.
"{tiai \nc` de la \nceput cine era" \[i aminti Maggie cu severitate.
Se str`dui s`-[i \ntoarc` ochii. Prin micul hublou rece, privi aerul striat
cu raze violete [i de culoarea casei ale soarelui care apunea. Dar ochii
aveau propria voin]`, dovedeau o veritabil` sete de tortur` [i se
\ntoarser` singuri la primul rând al cabinei.
– P`streaz`-]i calmul, o sf`tuise Tracy Nichols.
Atunci \[i preg`tea valizele, \n micul apartament din Greenwich
Village. Se \ntreba dac` va putea tr`i f`r` vesta din lân` sco]ian` de
52 JULIA DAVIS

culoare albastru-deschis, dac` un singur costum de baie dintr-o bucat`


\i va fi de– ajuns.
– Nu te l`sa dus` de temperamentul t`u [i vei ob]ine tot ce vei
dori. Nu, nu lua vesta asta. Vei vrea s`-]i cumperi \mbr`c`minte de
lân` din Irlanda.
Din nefericire, gândi acum Maggie, la mai mult de nou` mii de
metri deasupra nivelului m`rii, nu [tia ce-[i dorea – \n afar` de
\mbr`c`minte de lân`.
Cele câteva zile precedente fuseser` haotice pentru a l`sa loc unei
gândiri lucide. George plecase \n California a doua zi dup` ce-i
telefonase s`-l anun]e c` pân` la urm`, i-ar pl`cea s` fie ata[at de pres`
pentru produc]ia "Lamenta]ie pentru Art O'Leary". Trebuise s`-[i
defineasc` ce va \nsemna slujba sa [i s` intre \n rol, s` fac` ni[te
cump`r`turi pentru c`l`torie, s` \ncheie un aranjament financiar cu
Tracy, s` discute ore \ntregi cu p`rin]ii s`i la telefon, s` se ocupe de
gr`dini]`, s` se documenteze despre Irlanda, s`-i dea pe ascuns
motanului por]ii de smântân`, pentru ca s` n-o uite \n lips`.
Trei sau patru convorbiri telefonice pe zi cu George, de pe o coast`
pe alta, accentuaser` [i mai mult descump`nirea din mintea sa.
Uneori, conversa]ia lor era pur profesional`. Alteori, George p`rea s`
lase s` se \n]eleag` c` produc]ia "Lamenta]ie pentru Art O'Leary" avea
drept scop principal s` le permit` lui Maggie [i lui s` admire luna
deasupra portului din Castlecove.
– Fire[te, te dore[te. {i normal, \l dore[ti [i tu, declarase de mai
multe ori Tracy Nichols.
Dar asta era viziunea sa personal` despre via]`. Toate fiin]ele
seduc`toare se doreau reciproc [i vor merge pân` la cap`tul dorin]ei
lor, doar dac` nu erau re]inute de vreun cod demodat de moralitate.
|ntr-o zi, dup` un apel al lui George, \n care acesta ]inuse s`-i spun`
INTERLUDIU IRLANDEZ 53

c` din cauza c`ldurii insuportabile se plimba complet gol, Maggie \[i


dorise cu disperare s` semene mai mult cu Tracy. Ar fi cedat
impulsurilor care o aprindeau \n \ntregime. Ar fi renun]at la orice
preten]ie de demnitate pentru a se al`tura pe lista infernal de lung` a
\nso]itoarelor de pl`cere ale lui George. M`car ar fi avut mul]umirea
de a-[i sim]i trupul vibrând din nou; ar fi avut siguran]a c` nu fusese
multilat` pe via]` de divor]; s-ar fi reg`sit pe deplin femeie.
Dar oare alegerea \i apar]inea? Da, acum era sigur` [i ingredientul
cel mai amar era chiar acolo, \n intrigile blestemate care se preg`teau
\n ea. George era acolo, \n primul rând al cabinei, cu Genevieve Joyce,
dup` toate aparen]ele incon[tient de prezen]a celorlal]i pasageri. Iar
Maggie, se afla la cel`lalt cap`t, \n sectorul "Fum`tori", lâng` numitul
Lorenzo F.X.Delgado. Era nromal, f`r` \ndoial`: regizorul cu vedeta,
ata[atul de pres` cu ziaristul. Dar atunci, ce \nsemna conversa]ia
telefonic` \n timpul c`reia George vorbise despre zborul lor spre
Irlanda ca despre o c`l`torie pe un covor magic personal? Oh,
neru[inata \ndr`zneal` a acestui b`rbat!
– Nu te relaxezi niciodat`, Devlin?
– Poftim? \l \ntreb` aceasta pe Larry Delgado.
– Nu te relaxezi niciodat`? Prive[te-]i pumnii, Devlin. Sunt
\ncle[ta]i, \ncheieturile [i s-au albit. }i-e team` de avion?
– Nu [i mi-ar pl`cea s` v`d oamenii \ncetând s` m` sf`tuiasc` s` m`
relaxez. Nu se realizeaz` niciodat` nimic l`sându-te \n voia
\ntâmpl`rii.
– Iart`-m`, Devlin: nu mi-am dat seama c` "realizai" ceva \n aceast`
clip`.
|[i ridic` paharul de scotch cu ap` \n chip de salut.
P`rea mai mult amuzat decât iritat de tonul s`u t`ios. Dar Maggie
se ar`tase nepoliticoas`, o [tia [i-[i repro[a asta. Dac` ziaristul pu]in
54 JULIA DAVIS

chel, \mbr`cat \ntr-un costum [ifonat, se afla \n zborul 104 al Air


Lingus, spre Shannon, era pentru c`-i telefonase la biroul s`u din
Chicago, pentru a-l invita s` se al`ture micii trupe a lui George
McDonagh la Castlecove, pentru a scrie de acolo o serie de articole
despre turnarea "Lamenta]iei pentru Art O'Leary". Acceptarea sa
reprezenta o lovitur` de maestru pentru un ata[at de pres` care
promitea. Patru stele acordate de Delgado unui film, valorau un
Oscar. O singur` stea, sau chiar – fereasc` Dumnezeu – nici o stea [i
produc`torii se duceau s` se ascund` \ntr-un col], pentru a plânge.
Maggie \i admirase aproape toate criticile. |i sugerase \n glum` lui
George s`-l invite pe Larry, pentru a-l recompensa c` avusese bunul
gust de a numi "Arivista" cel mai prost film realizat vreodat` de un
regizor de mare talent.
Larry Delgado \i f`cu semn unei stewardese [i-i ceru \nc` un
scotch. Privi berea lui Maggie, de care aceasta de-abia se atinsese.
– Bei bere de pl`cere, sau pentru a te face interesant`?
|i \ntinse un pachet de ]ig`ri f`r` filtru, zâmbi v`zând-o scuturând
din cap cu vehemen]` [i aprinse una. B`u apoi o \nghi]itur` lung`.
– Nu [tiam c` asta m` face interesant`, replic` Maggie, \ncercând
s`-[i ascund` proasta dispozi]ie.
– Devlin, e[ti foarte interesant`, declar` Larry Delgado, pe tonul
unui b`rbat care emite cele mai importante adev`ruri. Poate este
berea, sau pata de cerneal` de pe \ncheietura dreapt`, sau parfumul
t`u. Voi afla, ad`ug` grav. |]i speli p`rul cu un [ampon de mere?
Tân`ra femeie \[i sim]i inima de piatr`. Spera cu ardoare c` Larry
nu era dintre b`rba]ii aceia decen]i care-[i schimbau personalitatea
când beau prea mult. Din vina lui George McDonagh, va trebui s`-l
suporte \nc` cinci ore. |i arunc` o privire piezi[`. Capul lipsit de p`r
lucea de transpira]ie. Gâtul \i era de un ro[u neobi[nuit.
INTERLUDIU IRLANDEZ 55

– So]ia ta \[i spal` p`rul cu [ampon de mere? \l \ntreb` pe un ton


voit inocent.
– Devlin, ripost` Larry, dac` p`rul so]iei mele ar mirosi ca al t`u,
crezi c` a[ fi p`r`sit-o pentru patru s`pt`mâni?
|[i reveni \n fa]a dezgustului provocat lui Maggie de aceast`
remarc`.
– Glumesc. So]ia mea este o fat` distrus`. Cea mai bun` prieten`
din lumea de aici... Ai cunoscut [i tu r`zboiul, nu? relu` b`rbatul.
|i b`tu u[or mâna cu un gest consolator, l`s` degetele s`-i \ntârzie
pu]in cam mult [i le retrase chiar \n clipa \n care Maggie era gata s`
protesteze.
– Divor]at`? \ntreb` Larry.
– Da.
Nu-[i dorea s` schimbe confiden]e cu Larry Delgado.
– Ai v`zut filme bune, \n acest timp? \l \ntreb`.
– |n regul`, \n]eleg [i din cuvinte pu]ine, spuse Larry f`r` s` se
formalizeze.
Spre marea u[urare a lui Maggie scoase din buzunarul aflat \n fa]a
lui revista Air Lingus [i \ncepu s` dezlege cuvinte \ncruci[ate. Când
termin`, \[i goli paharul [i \ncepu s` fredoneze o melodie veche de
Cole Porter. Tân`ra femeie \nchise ochii [i se l`s` pe sp`tarul
fotoliului. Cânta uimitor de exact. Brusc, \i sim]i din nou atingerea
degetelor, de data aceasta pe coaps`. F`cu ochii mari.
– Larry... \ncepu cu severitate.
– Eu am f`cut asta?
|[i privea degetele de la mâna dreapt` ca [i când era vorba de ni[te
obiecte str`ine. Mâna stâng` \naint` [i prinse degetele r`t`citoare
pentru a le aduce la locul lor. Zâmbi cu un zâmbet confuz care f`cea
dificil` orice sup`rare.
56 JULIA DAVIS

– Nu te atinge nimeni, \n afar` de El Genius, nu-i a[a?


– Nu \n]eleg, bâigui Maggie.
– Oh, nu face pe inocenta cu mine, vrei, Devlin? Te-am v`zut
privindu-l pe McDonagh. L-am v`zut de asemenea pe el privindu-te,
pentru c` merita.
– Te \n[eli \ntru totul, declar` Maggie, cât mai rece posibil. Sunt
aici pentru c`-i admir talentul de regizor. {i evident, interesul lui se
\ndreapt` \n alt` parte.
Larry \i urm`ri privirea \nc`rcat` de triste]e. Dup` toate aparen]ele,
George [i Genevieve râdeau \mpreun`. Probabil \mp`rt`[eau ni[te
glume intime, \[i spuse Maggie. Brusc, se ridicar`. O secund`, tân`ra
femeie \[i imagin` c` se duceau la bar; trebuia s` ajung` la rândul
unde se afla ea [i Larry.
Dar luar` alt` direc]ie [i spre marele dezgust al tinerei femei,
disp`rur` \mpreun` spre toalete.
– Poate vor s` repete \n particular? suger` Larry.
Tentativa sa de a o consola pe Maggie spori doar umilin]a acesteia.
Trecu prin fa]a vecinului s`u [i urc` \n fug` scara \n spiral`. La bar,
comand` un Perrier [i porni o conversa]ie cu Adam Monski, cineastul
polonez emigrat pe care George \l convinsese s` se al`ture companiei.
Adam st`pânea uimitor limba englez`, iar cuno[tin]ele sale tehnice
erau [i mai impresionante.
|n scurt timp, se adânciser` amândoi \ntr-o discu]ie referitoare la
camere [i iluminat.
– Altfel spus, nu vom putea turna ziua \n amiaza mare? \l \ntreb`
Maggie, dup` ce-l auzise punând accent pe inconvenientele unei
film`ri la lumina natural`.
– Exact, r`spunse o voce grav` \n spatele ei. N-ai vrea s` vezi
umbre sub sprâncenele Genevievei, nu-i a[a?
INTERLUDIU IRLANDEZ 57

Cu degetele \ncle[tate pe paharul rece ca ghea]a, ca pentru a


\mpiedica febra s`-i creasc`, Maggie se \ntoarse \ncet spre George
McDonagh.
– {i unde este Genevieve? \l \ntreb` f`r` s` vrea. Am crezut c` a]i
ie[it \mpreun`.
– Se lupt` cu o felie de pateu, r`spunse George cu o voce
t`r`g`nat`. Suntem prieteni de ani de zile [i nu [tiam predilec]ia sa
pentru pateul agrementat cu fistic. Nu termini niciodat` s` descoperi
mistere la oameni, nu-i a[a, Frumoaso cu ochi de smarald?
– Scuza]i-m`, v` rog, \l \ntrerupse Adam. Dac` se serve[te masa,
cobor. N-am mâncat nimic din California, explic` lovindu-[i u[or cu
palma stomacul concav.
– P`streaz`-]i puterile, ordon` George pe un ton afectuos. Cere-i
stewardesei s`-]i dea ca supliment por]ia mea de pateu. |n realitate,
ad`ug` \ndat` ce Adam nu-i mai putea auzi vocea, a[ prefera s` te
ron]`i pe tine.
Se l`s` \ntr-un fotoliu. Ochii de culoare albastru deschis se
plimbau pe fa]a lui Maggie.
– Te distrezi? Mie-mi place la nebunie s` zbor. Ar trebui s` trecem
la clasa turist: dintr-o clip` \n alta cineva va scoate un acordeon [i toat`
lumea va \ncepe s` cânte acea balad` veche, "Trandafirul lui Tralee"
sau chiar "Danny Boy"... Nu-]i place?
Maggie ridic` din umeri.
– Unchiul meu, Pat, cânta aceste refrene, spuse pe un ton afectat.
– Mi-ai vorbit despre el la telefon. Cred c`-mi place unchiul t`u,
Pat. {tii, Frumoaso cu ochi de smarald, practic m-ai obligat s` vin \n
Irlanda s` torn un alt film. Dar, s-ar spune c` \]i petreci jum`tate din
timp c`utând s`-]i renegi originile irlandeze. Exist` oare un conflict \n
sufletul complicat al lui Maggie Devlin?
58 JULIA DAVIS

– Poate...
Dup` ce r`m`sese \mbr`]i[at ore \ntregi cu Genevieve Joyce, dup`
ce disp`ruse cu ea la toalete, oare cum putea acest tip s` risipeasc`
atâta amabilitate? Pentru el era un joc? |ncerca s-o fac` devotat`,
pentru a asigura o colaborare [i mai strâns`.
George \i adres` acum privirea sa enigmatic` [i o oblig` s-o sus]in`:
– E[ti sup`rat` pe mine? o \ntreb`.
Maggie \ntoarse ochii, recunoscându-i astfel avantajul.
– Nu. Nu chiar. Mai degrab` trist`.
– De ce? Tân`ra femeie ar fi vrut s` fug` de \ntreb`rile sale sau s`
le devieze prin replici spirituale. Totu[i, \ncerca un anumit sentiment
de u[urare v`zându-se \ndemnat` la sinceritate.
– Pentru c` suntem atât de diferi]i.
George \ntinse mâna [i-i atinse u[or obrazul cu vârful unui deget.
Sub aceast` mângâiere u[oar`, Maggie avu impresia c` aparatul tocmai
c`zuse mii de metri \ntr-un gol de aer.
– Este atât de \ngrozitor când te ating, Frumoaso cu ochi de
smarald? o \ntreb`.
Maggie \[i \ncruci[` bra]ele la piept, ca pentru a evita o explozie de
\ncântare a \ntregului s`u trup. Incapabil` s` vorbeasc`, se mul]umi s`
scuture din cap.
– {tiu, interesul fa]` de mine este pur profesional, relu` George.
Dar am dreptul s` te fac s`-]i schimbi p`rerea, nu?
Maggie se gândi \nc` o dat` la Genevieve, la nenum`ratele femei
cu care avusese leg`turi.
– La ce bun? exclam`. }i-am spus deja, suntem pre diferi]i. Nu-mi
place s` fac parte dintr-o colec]ie. Pentru mine, este totul sau nimic.
– Dar...
Tân`ra femeie \i pecetlui buzele cu un deget.
INTERLUDIU IRLANDEZ 59

– Am auzit deja toate argumentele. Las`-m` s` fiu doar ata[atul t`u


de pres`. M` duc s`-l reg`sesc pe Larry.
George ridic` sprâncenele groase [i-[i \ndep`rt` o [uvi]` care-i
cazuse pe frunte. O clip`, lui Maggie i se p`ru c` vede stingându-se
lumina din ochii lui, dar b`rbatul \[i reg`si \nsufle]irea.
– Nici un sacrificiu nu este prea mare, dac` este f`cut \n numele
artei? o \ntreb` ironic. Du-te s`-l reg`se[ti pe Larry. {i f` \n a[a fel \ncât
s` fie mul]umit. Tân`ra femeie ro[i de mânie.
– Ce sub\n]elegi, exact?
– Tu ai lansat sub\n]elesuri, cred, spuse George cu r`ceal`.
Tân`ra femeie se mul]umi s`-l priveasc` o clip` cu aten]ie, \nainte
de a scutura din cap [i a se \ntoarce. La ce bun s` mai discute? Evident,
erau sorti]i s` se enerveze reciproc.
Capitolul 5

Maggie deschise ochii, privi prin portier` [i \nchise din nou


pleoapele. Probabil visa. Sau poate murise [i se afla transportat` pe
t`râmul "Vr`jitorului din Oz?" |n lumea real`, peisajele nu erau atât de
verzi, verdele nu avea toate aceste tonuri, toate aceste nuan]e.
Leg`nat` de torsul motorului, se l`s` dus` \napoi \n zona
crepuscular` dintre veghe [i somn. Era atât de pl`cut s` se
abandoneze leg`n`rii Mercedesului lung, s` respire mirosul de piele
al scaunelor, s` simt` sub cap um`rul solid al lui George.
Ce? Tres`ri [i se \ncord`. Cum....?
– Frumoasa din p`durea adormit` se treze[te? \ntreb` vocea
ironic` a Genevievei Joyce de cealalt` parte a lui George.
– Ssst! f`cu acesta din urm`, foarte \ncet.
Maggie schi]` o mi[care [i se arunc` spre el, ca pentru a smulge
haosului o alt` clip` de pace. Chiar nu tri[a, \[i spuse. Nu dorea s` se
trezeasc`. Respira]ia i se lini[ti. Mintea reconstituia diminea]a, \ntr-o
serie de momente...
|n timpul zborului spre Shannon, Larry Delgado b`use un scotch
prea mult; adormise. Fericit` de acest r`gaz, Maggie se putuse adânci
INTERLUDIU IRLANDEZ 61

\n lectura scenariului "Lamenta]iei", \n timp ce degusta ni[te ou` de


prepeli]`, un fileu delicat, o brânz` savuroas` [i minunata pâine
acoperit` cu unt irlandez. Rev`zu aterizarea avionului 747 la Shannon,
pu]in dup` ora [apte diminea]a, sub un cer pâclos, br`zdat de un
curcubeu. Adam Manski \nc`rc` \ntr-o camionet` de \nchiriat faimoasa
camer`, magnetofonul [i reflectoarele din aluminiu. Larry, trezit din
be]ie, \[i reg`sise polite]ea [i se oferi s` fac` \mpreun` cu Adam
drumul pân` la Castlecove, timp de patru ore. Un b`rbat de peste
[aptezeci de ani, numit Tom Forley, bondoc dar \nc` atr`g`tor, \i f`cu
cu vocea sa foarte blând`, pe Maggie, George [i Genevieve Joyce s`
urce \n spatele Mercedesului s`u gri.
La plecarea din Shannon, tân`ra femeie \ntrev`zu o Irland` la fel
de perfect` ca pe ilustrate. V`zu autobuze cu etaje vopsite \n ro[u
]ip`tor, copii cu obrajii aproape la fel de colora]i, oi care p`[teau
lini[tite de fiecare parte a drumului [i un castel flancat de turnuri.
Str`b`tur` suburbiile din Limerick [i George nu sc`p` s` improvizeze
câteva din micile sale poeme umoristice care cuprindeau numele
ora[ului. Atunci, Maggie se gândi c` Irlanda era vr`jit`, prea frumoas`
pentru a-]i permite s` formulezi asupra locuitorilor s`i judec`]i lipsite
de amabilitate. Poate vraja va fi destul de puternic` pentru a arunca o
punte de curcubeu \ntre newyorkez` [i californian, se gândi vis`toare,
\nainte de a adormi.
{i acum, \ntre vis [i realitate, o auzi pe Genevieve murmurându-i
lui George:
– Nu cred c` mai pot a[tepta mult, dragul meu.
– Vom ajunge \n mai pu]in de o or`. De fapt, patruzeci [i cinci de
minute. Vei rezista? Va fi mult mai confortabil la han.
"Oh, nu!" gemu \n sinea sa tân`ra femeie. Avusese impresia c`
fusese trezit` brutal din somn de soneria strident` a unui ceas
62 JULIA DAVIS

de[tept`tor. Avu ideea s` tu[easc`, pentru a anun]a c` redevenise


lucid`, dar mu[chii gâtului p`reau paraliza]i. Ar fi vrut s`-[i astupe
urechile, ruga somnul s` revin`. |n zadar.
George se aplec` \n fa]` pentru a-l \ntreba pe Tom Forley dac` ar
putea g`si un loc convenabil unde s` prânzeasc` \nainte de
Castlecove. Tom le r`spunse c` Bryan [i Kathleen ar fi dezam`gi]i s`
nu le poat` servi prima lor mas` pe p`mânt irlandez. Totu[i, exist` un
bar, la Bandon, unde ar putea s` m`nânce ni[te sandvi[uri cu pâine
pr`jit` [i o tart` cu mere [i smântân`. O clip`, Maggie se consider` o
proast`: Genevieve era gr`bit` s` m`nânce, nimic mai mult. Dar actri]a
\ntreb`:
– Tom n-ar putea s-o lase la acest bar pe mica noastr` domni[oar`
Maggie? Vom merge s` ne plimb`m \nainte de a o reg`si. |ncep s` m`
satur s` m` ascund pentru asta.
– Va trebui s` te \nve]i s-o faci \n public, [tii asta, frumuse]e,
murmur` George.
Tân`ra femeie nu-[i credea urechilor. Totu[i George nu avea
inten]ia s` transforme "Art O'Leary" \ntr-un film erotic! Scenariul avea
toat` senzualitatea latent` a poemului. Dar realizatorul avea reputa]ia
c`, o dat` lansat \n filmare, se \ndep`rta de scenariu.
– {tiu, oft` Genevieve. Este foarte nepl`cut, dragul meu. B`trânul
[i dragul meu so] ar fi scandalizat dac` m-ar [ti refractar` la acest gen
de lucruri. Medicii au un punct de vedere atât de prozaic asupra
corpurilor.
– S` [tii c` are dreptate, r`spunse George.
Lui Maggie i se p`ru c` percepe frecarea unui bluzon de blugi, de
umerii \mbr`ca]i \n m`tase.
– Pentru tine, este u[or de vorbit, f`cu Genevieve cu o voce pu]in
gâtuit`. Eu am coapsele pline de vân`t`i. Din fericire, nu voi avea
INTERLUDIU IRLANDEZ 63

scene \n costume de baie... E[ti sigur c` micu]a doarme? N-a[ vrea s`


g`sesc povestea mea \n ziare.
– Haide, haide, n-am adus-o pe Maggie \n Irlanda pentru a-mi face
vedeta nefericit`.
|nc` o frecare de blugi pe m`tase.
– {i oare de ce ai adus-o? Eu n-am putut s`-l am pe Penzi pentru a
m` coafa, sub pretextul c` reduceai cheltuielile de produc]ie. Nu v`d
bine nevoia de a avea un ata[at de pres`. {i \n plus, \ncep`toare.
– Ascult`, scumpete, Maggie ne-a f`cut una cu p`mântul \n timpul
interviului de la "Sardi". Am vrut s` i-o pl`tesc cu vârf [i \ndesat.
– E[ti un demon, aplaud` Genevieve râzând pe \nfundate.
Tân`ra femeie scrâ[ni din din]i. De ce, oh, oare de ce nu
deschisese ochii, cât putea s-o fac` \nc` gra]ios? P`catul indiscre]iei era
pe deplin pedepsit. Nu cunoscuse niciodat` un moment mai penibil.
Ar fi vrut s`-l vad` pe Tom Farley r`sturnând ma[ina \ntr-un [an]. {i
dorea ca lumea s` se sfâr[easc`.
Urm` o fericit` lini[te. |n sfâr[it, aproape fericit`.. Mintea \i revenea
ne\ncetat la ceea ce tocmai auzise. Invita]ia de a se al`tura companiei
fusese o ma[ina]ie. Ma[ina cu [ofer oprit` \n fa]a apartamentului s`u,
cuvintele m`gulitoare despre influen]a sa, telefoanele care evocaser`
atât de \ncânt`tor luna de deasupra portului Castlecove.... totul f`cuse
parte dintr-un joc diabolic.
Cum putuse fi atât de proast`, atât de credul`, atât de vanitoas`
pentru a crede c` George McDonagh d`dea oarecare valoare
talentului s`u profesional [i o dorea pe plan personal? Evident, era
fericit s-o fi putut face s` lucreze pentru el, dar, \n ochii unui b`rbat
care dispunea de mijloacele sale, pre]ul unui bilet de avion [i un
salariu nu era mare lucru, dac` astfel o putea supune la chinuri. M`car
dac` Ben Harris, de la "Limelight" ar avea o cât de mic` idee despre
64 JULIA DAVIS

modul \n care opera acest tip, dac` ar putea s` afle \n ce m`sur`


avusese dreptate spunând c` pasiunea lui George McDonagh pentru
el \nsu[i era una dintre marile pove[ti de dragoste ale secolului...
Ei bine, George McDonagh va avea o surpriz`. George McDonagh
va descoperi c` unicul s`u plan ostil nu este minunea pe care se baza.
Va putea face orice. Ar putea-o face s`-[i doreasc` de mii de ori
moartea. Nu va vedea decât zâmbete. Nu exista mijloc de a umili pe
cineva care refuz` s` fie umilit.
Sim]i ma[ina \ncetinind. Cel pu]in aceast` etap` a chinului s`u
ajunsese la sfâr[it.
– Am sosit, spuse Tom Farley.
O mân` o scutur` u[or pe Maggie de um`r. Mâna lui George.
Tân`ra femeie se felicit` \n gând: trupul s`u reac]ionase la atingere
printr-un calm glacial.
– Ce? exclam` Maggie str`duindu-se s` simuleze \n mod
conving`tor confuzia somnului.
Se \ndrept`. C`sc`. Clipi din pleoape. Se \ntinse.
– Unde suntem? Am dormit mult?
George \[i strânse buzele ca pentru a fluiera. Maggie recunoscu
semnalul: un mic poem umoristic era iminent.

"O tân`r` ziarist` venit` din New York


Pentru a face Art` \n comitatul Cork.
|[i petrecu primele ore \n Irlanda,
Sfor`ind, asta \mi este team`,
Oh, n`suc zgomotos din New York".

– Dragii mei, chiar am sfor`it? exclam` vesel Maggie, st`pânindu-[i


dorin]a de a-l lovi. Teribil de vulgar din partea mea!
INTERLUDIU IRLANDEZ 65

Celebrii ochi mari, catifela]i ai Genevievei se a]intir` asupra ei cu


stupoare [i tân`ra femeie se \ntoarse spre geam pentru a-[i ascunde
un zâmbet mul]umit.
– Suntem la Castlecove?
– La Bandon. Mai avem aproximativ trei sferturi de or` de drum,
spuse George. Tom ne-a sugerat s` mânc`m la barul Glasslyne.
– Un bar! |mi place la nebunie! exclam` Maggie.
Tom conduse ma[ina mare de-a lungul str`zii principale \nguste [i
tinerei femei \i f`cu mare pl`cere spectacolul pe care-l v`zu. Toate
magazinele erau al`turate sau desp`r]ite doar de str`du]e strâmte, dar
fiecare fa]ad` era vopsit` \ntr-o culoare diferit`: era o m`cel`rie de un
verde estompat, ca l`mâia, o tutungerie de un galben ca \nghe]ata de
fructe, o pesc`rie \n culorile mierii [i vaniliei [i un magazin de
confec]ii \n culoarea zmeurei. Toate formau un \ncânt`tor mozaic.
Maggie privi femeile din târg, aproape toate flancate de mai mul]i
copii mici, intrând [i ie[ind din magazine. Se imagin` o clip` \n locul
lor. Dar nu era momentul s` viseze: c`uta un motiv plauzibil s` fie
l`sat` undeva, anun]ând c` se va al`tura celorlal]i la barul Glasslyne: \i
priva astfel pe George [i pe Genevieve de satisfac]ia de a o l`sa balt`
\nainte de a merge s`-[i \ndeplineasc` planurile dezgust`toare.
– Doamne Dumnezeule! exclam` brusc. Privi]i acolo. G.P.Devlin,
farmacist. Tat`l meu se nume[te Gerald Patrick Devlin. F`r` \ndoial`
este o coinciden]`, dar v-a]i sup`ra dac` a[ trece s` v`d? Poate este
vorba despre vreun v`r pierdut din vedere. |n orice caz, cu siguran]`
\i voi putea cump`ra tat`lui meu un s`pun care-i va purta numele. V`
reg`sesc la bar. |l z`reasc acolo, pe stânga. ~sta v` va da timp s`....
Se \ntrerupse, \nsp`imântat`. Oare mersese prea departe?
– ... s` g`si]i un loc de sta]ionare, \ncheie. Este adev`rat c` oamenii
par s` se aranjeze oriunde, aici, ad`ug` imprudent.
66 JULIA DAVIS

Brusc, se \ntreb` dac` Tom Farley va considera aceast` remarc`


drept o insult` la adresa irlandezilor.
– Fire[te, o fac mai bine la New York. V` aminti]i dezastrul acela,
când primarul a pus s` se amenajeze c`i pentru vehiculele pe dou`
ro]i pe principalele bulevarde? Ma[inile sta]ionate pe trei rânduri la
orele de vârf?
Tot f`când pe proasta [i sperând c` acea cascad` de prostii va fi
pus` pe seama decalajului orar, s`ri jos din Mercedesul gri [i travers`
strada \n fug`.

***

– Oh! exclam` spontan Maggie, când Mercedesul lui Tom Farley se


angaj` \n curba drumului care cobora, pentru a descoperi portul din
Castlecove \n toat` splendoarea. Oh! repet`.
Domnul G.P.Devlin, farmacistul din Bandon, \i spusese c` nu avea
nici o familie \n Statele Unite, dar cine se preocupa de domnul
G.P.Devlin din Bandon? Privind prin geamul portierei, fu
impresionat`. Peisajul o emo]ion` cum nici un altul n-o f`cuse
vreodat`. Era \n sfâr[it acas`.
Apa era de un albastru pur; colinele \nconjur`toare ap`reau \ntr-o
gam` nesfâr[it` de verde [i \mprejmuiau aproape \n \ntregime portul.
George se aplec` peste um`rul lui Maggie, pentru a \mp`r]i
spectacolul cu ea. P`rea surescitat ca un b`ie]el.
– Nu-i r`u, nu? f`cu Tom Farley, cu evident` mândrie. G`se[ti
multe schimb`ri, de ultima dat`, George?
Regizorul izbucni \n râs.
INTERLUDIU IRLANDEZ 67

|n zece ani, \[i spuse, Castlecove se schimbase mai pu]in decât Los
Angeles \n zece minute.
– {i hanul este \nc` la fel. Dar camera dumneavoastr` are o baie
foarte nou`, domni[oar` Joyce, iar Kathleen a mea a f`cut minuni \n
gr`din`.
– S` [tii, Tom, va fi un [oc pentru mine s-o g`sesc pe Kathleen
matur`. {i so]ul s`u, cum este?
– Bryan Dunstable este un tân`r cumsecade.
– Nu m` \ndoiesc de asta, dar credeam c` micu]a Kathleen trebuia
s` m` a[tepte, glumi George.
– Din fericire, nu i-a p`sat de nimic, replic` Tom. Nu te-ai gr`bit s`
te \ntorci, nu? Ei bine, acum c` e[ti aici, poate vei g`si o so]ie
irlandez`. A venit vremea s` te a[ezi la casa ta, George. Kathleen [i
Bryan au deja patru copii. Singurul meu regret este c` draga mea
Mildred n-a tr`it destul de mult pentru a-i vedea. Shellagh, micu]a de
patru ani, \i seam`n` atât de mult, \ncât \mi frânge inima.
George se aplec` \n fa]` pentru a-i strânge um`rul.
– {i mie \mi va lipsi. {tiu c` Mildred este prezent` pretutindeni la
han. Mi-ai v`zut vreodat` filmele, Tom? relu` George dup` o t`cere.
– Am v`zut "Visuri irlandeze". L-ai turnat dup` ultima ta vizit`.
Era...
Se \ntrerupse [i-[i drese glasul.
– S-a mai prezentat unul, acum un an sau doi, la Skibbereen [i
voiam s`-l v`d, dar...
Vocea i se frânse, apoi relu` cu putere:
– V-am v`zut filmele, domni[oar` Joyce, declar` cu respect,
\ndreptându-se pe scaun. Pentru mine, sunte]i o mare actri]` [i este o
onoare s` v` avem la Castlecove.
– Sunt \ncântat` s` fiu aici, f`cu Genevieve pe un ton f`]i[ sarcastic.
68 JULIA DAVIS

Lui Maggie \i veni s-o mu[te. Tom fu poate jignit, dar nu ar`t`
nimic, iar tân`ra femeie \[i jur` s` ia impasibilitatea sa drept model.
Era cea mai bun` atitudine de adoptat cu oameni ca Genevieve Joyce
[i George McDonagh.
George ar`t` mul]imea de cercelu[i care m`rginea drumul.
– Privi]i aceast` culoare. O vreau pe pelicula mea. Toat` lumea se
extaziaz` \n fa]a verdelui din Irlanda, dar, \n to]i ace[ti ani, cred c`
cercelu[ii sunt cei pe care i-am p`strat \n memorie.
– Cele dou` \mpreun`, \l corect` Maggie. Verdele lini[te[te
privirea [i ro[ul produce brusc un [oc.
– Exact! exclam` George. {i voi filma astfel. Un panoramic lent
peste verde [i apoi, bum! Ro[ul va produce un asalt asupra sim]urilor.
– Vrei oare s` am rolul secundar, dup` vegeta]ie, dragul meu?
\ntreb` ironic Genevieve.
Maggie refuz` s-o aud`. O clip`, uit` tot ce nu era geniul lui
George McDonagh. Pu]in \i p`sa de egocentrismul s`u m`surat. Pu]in
\i p`sa de complicatul s`u plan de r`zbunare. Pu]in \i p`sa de
nenum`ratele sale aventuri amoroase. Era unicul regizor din genera]ia
sa, lucra cu el [i prezen]a sa va face diferen]a \n filmarea "Lamenta]iei
pentru Art O'Leary". M`car dac` rela]ia lor putea r`mâne \n plan strict
profesional. Va putea atunci s` simt` cu adev`rat pl`cerea scurtului
s`u sejur \n acest loc idilic.
Orele dup`-amiezii trecur` [i speran]ele i se intensificar`. Se sim]ise
imediat acas` la hanul din Castlecove, o cas` mare din lemn, vopsit` \n
alb. La ora cinci, era a[ezat` la bar, pe un taburet din lemn [i o privea
pe Kathleen Dunstable, femeia scund` cu p`rul negru trecând o palet`
peste o can` de Guinness pentru a \ndep`rta spuma, sco]ând mai
mult` bere [i r`zuind din nou spuma. Fericit`, Maggie avu impresia c`
\ntreg universul conspirase pentru a o aduce la Castlecove.
INTERLUDIU IRLANDEZ 69

B`u cu \nghi]ituri mici b`utura savuroas`.


– Delicioas`.
Ridic` ochii spre un afi[ care proclama cu litere brune [i aurii:
"Guinness, cea bun`".
– M`car o dat`, publicitatea spune adev`rul.
– Odinioar` era: "Guinness, este bun` pentru dumneavoastr`", dar
guvernul a pus piciorul \n prag, explic` atunci Kathleen. Poate a f`cut
s` moar` ni[te b`rba]i \nainte de vreme, ad`ug` cu veselie, dar, pentru
o femeie care al`pteaz` un copil, este formidabil`, toat` lumea o [tie.
Este plin` de s`ruri minerale. F`r` aceast` b`trân` [i bun` Guinness,
mi-ar fi fost foarte greu la na[terea gemenilor. Numai c`...
Se \ntrerupse \n mijlocul frazei.
– Astea sunt pove[ti despre vaci cu lapte, ar spune Bryan, f`cu
zâmbind. Dumneata, care duci o via]` captivant`, nu dore[ti s` ascul]i
toate aceste bra[oave despre laptele de mam`.
Se aplec` peste bar.
– Ei bine, Maggie, spune-mi: l-ai \ntâlnit vreodat` pe Dustin
Hoffman? |mi \nchipui paradisul populat cu oameni ca el. Nu g`se[ti
c` Bryan \i seam`n` ca dou` pic`turi de ap`?
– Este adev`rat. Absolut, aprob` Maggie pe un ton care se voia
conving`tor.
Zâmbetul acela de copil... [i au aceea[i statur`.
– Exact. A[adar, l-ai \ntâlnit? Pe Dustin vreau s` spun.
– O dat` sau de dou` ori. Este dr`gu].
– Dr`gu]! repet` Kathleen, cu o mân` pe inim`. Oare este tot ce
g`se[ti de spus? Dar fire[te, nu este genul t`u, nu? Probabil preferi
b`rba]ii \nal]i.
D`du din cap cu un aer scrut`tor [i Maggie se sim]i practic
transparent`. Oare exista pe lume m`car o persoan` incapabil` s`
70 JULIA DAVIS

vad`, dup` cinci minute, c` George McDonagh exercita asupra


sim]urilor sale o \nrâurire irezistibil`?
– Când vorbe[ti de lup.... ad`ug` pozna[ Kathleen. Bun` seara,
George.
– Bun` seara, frumoasa mea. Ia te uit`, ia te uit`, domni[oara
Maggie. N-ai fost doborât` de asprimea c`l`toriei, ca restul trupei?
Dup` ce atinse u[or cu vârful unui deget um`rul tinerei femei, se
c`]`r` pe un taburet.
– Genevieve sufer` de migrena sa, iar când am b`tut la u[a lui
Adam, mi-a spus s` m` \ntorc anul viitor. Poate doar Larry va face un
efort pentru a cobor\ la cin`.
– Aveam inten]ia s`-mi fac siesta, spuse Maggie. Dar am f`cut o
baie, mi-am desf`cut valizele [i subit, la ideea c` eram \n Irlanda, n-am
mai dorit s` dorm.
Anestezicul pe care [i-l administrase mental la \nceputul zilei, \[i
f`cea \nc` efectul, remarc` Maggie cu satisfac]ie. Nu sim]ea nici cea
mai mic` dificultate \n respira]ie, \n prezen]a lui George. Temperatura
\i r`m`sese aceea[i. Locul \n care o atinsese nu o durea, nu o ardea.
Dac` se sim]ea u[or ame]it`, era probabil numai din cauza berii... f`r`
\ndoial`. Reu[i chiar s`-[i p`streze sângele-rece, când Kathleen \i spuse
lui George c` pentru ea, Maggie [i cu el formau un cuplu:
– Maggie a ta d` importan]` unor lucruri.... [i are de-abia dou`zeci
[i patru de ani.
– Mi-a venit greu s` cred, adineaori, c` la aceea[i vârst` ai deja
patru copii, spuse \n grab` tân`ra femeie. |n plus, te ocupi de han. Eu
de-abia reu[esc s` \ntre]in, pe jum`tate, un apartament de trei camere.
Singurul lucru de care m-am ocupat vreodat` cu succes este cea mai
mic` gr`din` din lume. {i poate pân` la sfâr[itul verii, p`s`rile mi-o
vor devasta. Mi-ar pl`cea s`-]i v`d gr`dina.
INTERLUDIU IRLANDEZ 71

Dând crezare tat`lui t`u, ai f`cut minuni acolo.


– N-am reu[it prea r`u, recunoscu Kathleen. Aici, p`mântul nu
este prea m`nos.
La cel`lalt cap`t al s`lii, u[a care d`dea spre strad` se deschise. Un
b`rbat de vreo [aizeci de ani, bondoc, cu fa]a colorat`, intr`. Purta un
costum din tweed, uzat dar bine croit, [i o [apc`. Se \ndrept` lent spre
bar [i Maggie ar fi putut jura c` George se \ncordase. Kathleen se \ntoarse
pentru a lua o halb` de pe o m`su]`. P`rea c`-[i pierduse vioiciunea.
– Iat`-l pe Liam Keaveny, care vine s`-[i bea berea. }i-ai putea
potrivi pendula dup` el, \i spuse lui Maggie cu o voio[ie pref`cut`. |n
fiecare zi, la aceast` or`, de când m` [tiu, \[i ia berea [i punga de
cartofi pr`ji]i; acela[i lucru la ora [ase. {i asta \i este toat` cina. Face
parte din culoarea local`, nu? Bun` seara, Liam.
– Bun` seara, Kathleen.
Liam Keaveny \i m`sur` pe Maggie [i pe George, f`r` s` dea o alt`
importan]` prezen]ei lor, [i se a[ez` la cel`lalt cap`t al barului.
– Frumoas` zi, ast`zi, \i spuse Kathleenei.
– N-a[ spune nu la o ploicic`, pentru gr`din`.
Maggie o privi cu admira]ie pe tân`ra irlandez`, un adev`rat dinam
\n blugi [i bluz` pesc`reasc`. Vor deveni cu siguran]` bune prietene,
amândou`.
Oare sângele s`u irlandez \i d`dea impresia de bine la hanul din
Castlecove? se \ntreb` tân`ra femeie. Lambriuri de culoare \nchis`,
ferestre joase, mese din lemn alb aliniate lâng` peretele din spate,
a[ezarea sticlelor \n spatele barului, totul \i era ciudat de familiar. {i
nu putea nega, George McDonagh era unul din elementele de
frumuse]e ale scenei.
Acesta rupse t`cerea stânjenitoare care se instalase de la intrarea
lui Liam Keaveny.
72 JULIA DAVIS

– {i unde este afi[ul meu cu Ballymacarbury? o \ntreb` \n glum`


pe Kathleen. A[ fi crezut c` le vei pune peste tot... Asta este loialitatea
fa]` de prietenii vechi.
Kathleen \[i d`du p`rul negru spre spate [i replic`:
– Mutra ta poate vinde whisky \n Statele Unite, dar pe aici, cu
siguran]` nu.
– La drept vorbind, Kathleen, ai fost prea ocupat` s` faci copii
pentru a ]ine cum se cuvine acest han. Afi[ul lui Guinness dateaz` de
la Matusalem [i am v`zut deja acea pânz` de p`ianjen de pe tavan, \n
timpul ultimei mele vizite.
– Nu exist` pânze de p`ienjeni aici, George McDonagh.
Maggie \i asculta cu invidie. Evident, nu acest gen de prietenie ar
fi dorit din partea lui George... dar \[i aminti c`, oficial, \[i \nghe]ase
dorin]ele. M`car dac` n-ar fi fost atât de atr`g`tor, dac` n-ar fi
participat atât de mult la farmecul Irlandei, ca [i când reprezenta
premiul unei c`l`torii organizate...
Fu smuls` din gândurile sale confuze de n`vala lui Shelagh
Dunstable, urmat` \ndeaproape de Tom Farley, gâfâind.
– Mam`, Papy trebuie s` mearg` la Skib, pentru c` pe domni[oara
Joyce o doare capul [i spune c` pot s` merg cu el, dac`-mi dai voie, iar
Danny a spus c` va avea el grij` de gemeni, pentru c` tata este ocupat,
a[a c` pot s` merg, spune, pot?
– Ei bine, despre ce este vorba? \ntreb` Kathleen.
Cu mâinile \n [olduri [i cu un zâmbet u[or pe buze, i[i privea
tandru feti]a cu p`rul ro[cat, care respira greu.
– Pe domni[oara Joyce o doare capul, explic` Tom Farley; nu
poate lua aspirin`: \i face r`u la stomac. Eram liber [i i-am spus c` a[
putea s` merg la Skibbereen, s` v`d ce-i propune farmacistul \n loc.
Dac` plec`m imediat, la Casey va fi deschis \nc`.
INTERLUDIU IRLANDEZ 73

– Femeia asta, spuse Kathleen cu o strâmb`tur`. Am cunoscut-o de


la prima privire.
– Se pare, interveni George pe un ton t`r`g`nat, c` vedeta mea nu
are multe admiratoare.
– Oh, n-are nimic de-a face cu asta, spuse nemul]umit` Kathleen.
Dar dac` vrei s` [tii, are un oarecare tupeu s`-l trimit` pe tata la
Skibbereen, când tocmai a f`cut drumul dus-\ntors de la Shannon.
M`car ]i-ai b`ut ceaiul, tat`?
– Da, am mâncat copios. {i te rog, f`r` scene, micu]o. |nc` nu am
vârsta caprei lui Atty Hayes.
– Dar tat`, [tii c` nu te-ai sim]it bine de un timp. Dac` te duci la
Skib, de ce nu treci s`-l vezi pe doctorul Quinn?
– |n plus, continu` Tom f`r` s` par` c-o aude, nu domni[oara
Joyce mi-a cerut s` merg la Skib. Eu i-am propus asta.
– Vezi? sublinie George cu un aer triumf`tor, care o f`cu pe Maggie
s` scrâ[neasc` din din]i.
Genevieve era poate o mare actri]` [i partenera sa de jocuri
amoroase, deocamdat`, nu avea nimic de-a face cu o sfânt`. |[i aminti
conversa]ia surprins` \n ma[in`, \n timpul drumului... Ar fi dat orice
pentru a [i-o [terge din memorie.
– Te rog, mam`, te rog, pot s` merg acolo? \ntreb` Shelagh.
|n ciuda inimii sale grele, Maggie nu se putu st`pâni s` zâmbeasc`.
Feti]a de patru ani era \ncânt`toare [i nuan]a aproape identic` a
p`rului lor \i d`dea tinerei femei impresia unei leg`turi speciale \ntre
ele.
– Shelagh Mary, o strig` Liam de la cel`lalt cap`t al barului, vrei un
cartof pr`jit?
A[adar, misteriorul Liam Keaveny nu era permanent posac [i
nepoliticos, \[i spuse Maggie.
74 JULIA DAVIS

– Oh, da, v` rog, spuse copila, cu o privire rug`toare spre mama


sa.
– De acord, oft` Kathleen, dar numai unul.
Shelagh se apropie ]op`ind de Liam Keaveny, lu` un cartof pr`jit,
mul]umi politicos [i-i d`du captura lui Tom.
– Gust`, Papy.
Tom se pref`cu c` ron]`ie, spre marea bucurie a micu]ei. Aceasta
ridic` ochii spre Maggie [i, f`r` s` spun` nimic, \i \ntinse cartoful pr`jit.
Tân`ra femeie se pref`cu c` rupe o buc`]ic` [i o pune \n gur`. Se b`tu
cu palmele peste stomac [i fu recompensat` cu un nou hohot de râs.
– Am o prieten` care se nume[te Maggie, declar` Shelagh, cam
timid. Maggie Durcan. Pisica sa tocmai are pui [i \mi va da unul. Sunt
portocalii. G`sesc c` este o culoare frumoas`. Dumneavoastr` nu?
– Oh, ba da, desigur. {i eu am unul. Acas` la New York. A[a de
mare. Se nume[te..... preg`te[te-te..... Se nume[te Abraham de Lacey
Giuseppe Casey Thomas O'Molley. Am fotografia sa \n camer`.
Shelagh b`tu din palme.
– Este un nume frumos, dar \mi va fi greu s` mi-l amintesc. Mi-ar
pl`cea mai mult ca pe al nostru s`-l cheme Marmelad`, dar Denny vrea
s` se numeasc` Tigrul.
|i disp`ruse orice timiditate [i se rezema de taburetul lui Maggie.
– M` duci sus s`-mi ar`]i fotografia?
– Tocmai m` preg`team s-o \ntreb, murmur` George, \n spatele
tinerei femei.
– Nu [tiam c` te intereseaz` pisicile.
– Oh, ba da. Sunt atât de blânde, atât de calde, atât de pl`cut de
mângâiat.
– Voi doi, dac` vre]i s` ajunge]i \nainte de \nchiderea farmaciei,
spuse Kathleen tat`lui [i fiicei sale, a]i face bine s` pleca]i.
INTERLUDIU IRLANDEZ 75

– Papy, pot s` merg.


Feti]a \l trase pe Tom spre u[a de la strad`, cu un semn de
r`mas-bun adresat lui Maggie.
– }i-l voi \mprumuta pe Marmelad`! promise.
– S-ar spune c` ai f`cut o cucerire, constat` George. Am o idee,
dac` ai fi avut o feti]`, Frumoaso cu ochi de smarald, i-ar fi sem`nat lui
Shelagh.
– Este adorabil`! exclam` tân`ra femeie, st`pânindu-[i ferm un val
de emo]ie.
George \[i goli paharul.
– Evident, spuse acesta, o carier` de ziarist` la New York nu las`
prea mult timp pentru asta, nu? S` plec`m de aici, hot`r\, f`r` s`-i lase
timp s` r`spund`.
– Unde?
– Vreau s` reperez ni[te exterioare. Exist` o ruin` splendid`:
castelul Killashee. Am visat mereu s`-l filmez. Kathleen, sper c` n-au
ras castelul Killashee pentru a construi vreun motel?
– Asta face]i voi \n Statele Unite, r`spunse aceasta. Aici, exist`
respect... Nu [tiu dac` este indicat s` filmezi acolo sus, ad`ug`
[tergând un pahar.
– {i de ce naiba?
– Oh, [tii ce reprezint`. Pentru mul]i oameni, este vorba de un loc
sacru.
– Sacru! repet` George râzând. Kathleen, nu e[ti gata s`-mi spui c`
acum, Castlecove se ded` la practicarea unor religii secrete.
Oare vor dansa acolo cu spiridu[ii, \n nop]ile cu lun` plin`, [i toate
celelalte?
– Nu este politicos s`-]i ba]i joc de credin]ele oamenilor, declar`
Kathleen, f`r` nici o urm` de glum`.
76 JULIA DAVIS

– |n sfâr[it, Kathleen, suntem \n secolul dou`zeci.... Dar tu? o


\ntreb` aplecându-se spre ea.
– Nu face pe prostul, George. Dar [tii bine c` exist` oameni care
adun` orice poveste referitoare la Irlanda [i irlandezi. |nva]` la [coal`
vechea noastr` limb` [i re\nvie toate legendele.
– Dar de ce vechiul castel? \ntreb` George.
– Exist` acolo, foarte aproape, un cerc al zânelor, \]i aminte[ti? {i
Killashee \nseamn` "biserica de pe colina zânelor".
– Killashee, este un nume foarte frumos, spuse Maggie. Parc` este
adierea vântului prin frunze.
– A[teapt` s`-l vezi, f`cu George, ajutând-o s` coboare de pe
taburet. S` mergem.
Era exasperant: dup` el, Maggie era mereu gata s`-l \nso]easc`! Dar
\[i dorea s` vad` Killashee. |[i domoli mândria [i murmur` cu
pref`cut` umilin]`.
– Cum v` place, domnul meu. Duce]i-m` la castelul
dumneavoastr`.
Replica sa merita un zâmbet u[or ironic din partea lui George [i un
semn de aprobare de la Kathleen. Dar aceasta \[i duse brusc o mân` la
frunte.
– Dar tata nu se va \ntoarce \nainte de o or` [i Bryan se ocup` de
cin`. Cine v` va conduce?
– |mi amintesc foarte bine drumul, declar` George. Se urc` strada
care trece prin fa]a magazinului lui Jimmy Fortune, se cote[te spre
Leaf, se continu` urcu[ul pe la ferma familiei Hayes, având grij` s` nu
lovim afurisitul lor b`trân m`gar cenu[iu. {i castelul este acolo, la
stânga.
Pentru prima dat`, Liam Keaveny morm`i câteva cuvinte. George
\ntreb` cu o polite]e pe care Maggie nu i-o cuno[tea.
INTERLUDIU IRLANDEZ 77

– V` cer iertare, domnule Keaveny, ce a]i spus?


– Am spus: b`trânul m`gar cenu[iu al familiei Hayes nu mai exist`.
N-are rost s` fie \njurat.
Kathleen zâmbi. |ntreb`:
– Vei conduce tu \nsu]i? Când ai telefonat, mi-ai spus c` voiai s`-l
angajezi pe tata pentru o lun`...
– Oh, f`cu George râzând, asta mai ales pentru a fi cu Maggie pe
bancheta din spate, venind de la Shannon. Tat`l t`u a fost foarte
amabil: [i-a ag`]at [apca peste oglinda retrovizoare. Dar Frumoasa cu
ochi de smarald a dormit tot timpul drumului. Imagineaz`-]i!
Maggie se sim]i clocotind de mânie, dar \n acela[i timp, era ciudat
de surescitat`: \n definitiv, poate spunea adev`rul. Nu, imposibil:
Genevieve Joyce fusese a[ezat` de cealalt` parte a lui George. Renun]`
la tenta]ia de a-l pune la locul s`u [i-i \ntoarse spatele.
– Uneori, nu merit` osteneala s` r`mâi treaz, spuse vesel`, cu un
u[or c`scat fermec`tor.
|[i petrecuse destule ore la teatru pentru a [ti c`-[i putea face o
ie[ire bun`, pe aceast` replic`. Se \ndrept` spre u[`.
– Cina este la ora [apte [i jum`tate, le aminti Kathleen. Vom avea
pentru \nceput prima anghinare din gr`din` [i Bryan a pus de trei zile
la marinat un sfert de miel.
– Oh, femeile! oft` George.
Cu pref`cut` docilitate, o urm` pe Maggie.
Capitolul 6

Ie[ind din han, ro[cata ziarist` newyorkez` [i brunetul cineast


californian fur` \ntâmpina]i de o frumuse]e atât de extraordinar`,
\ncât \i reduse la t`cere. Albastrul portului devenise [i mai intens.
Tabloul \n diferite nuan]e de verde al colinelor str`lucea \n soare. |n
prim-plan, cercelu[ii erau \n plin` floare. Aerul vibra de ciripit de
p`s`rele, de strig`te bucuroase de copii. Coborând strada pân` la
camionet`, Maggie avu impresia c` [i pietri[ul de sub picioarele sale
r`spândea un fel de muzic`. Desigur, ro[ul viu al vehiculului fusese
conceput pentru a se asorta minunat cu ro[ul pu]in violaceu al
cercelu[ilor.
Bucuria mut` a tinerei femei se intensific` atunci când o luar` pe
drumul [erpuit care suia colina. Dup` un timp se aflar` \n fa]a unui
stâlp indicator, negru cu alb, de unde plecau patru s`ge]i. Glandore [i
Skibbereen erau \n direc]ia pe care o urmau, Castlecove, \n spatele
lor, Leap la stânga [i Rosscarbery la dreapta. Fiecare nume era mai
poetic decât cel`lalt, \[i spuse Maggie.
– Totu[i n-am v`zut Castlecove, spuse cu voce joas`, când George
o lu` spre Leap. Vreau s` spun, ora[ul.
INTERLUDIU IRLANDEZ 79

– Ba da. Ai v`zut totul, cu excep]ia benzin`riei. Aceasta se afl` de


cealalt` parte a podului.
– Dar unde este biroul po[tal? Nu exist` biseric`? {i de unde \[i
cump`r` Bryan carnea de miel?
– Molly Fortune, so]ia lui Jimmy, are func]ia de administrator al
po[tei. }i-o voi prezenta. Biserica se afla la Leap. Skibberean
reprezint` centrul comercial cel mai important \n aceast` parte a
comitatului Cork, dar dac`-mi amintesc bine, Mildred Farley prefera s`
se aprovizioneze de la m`celarul din Rasscorbery [i poate Bryan i-a
urmat exemplul.
Oamenii locului, \n mare parte, se mul]umesc cu produsele de
b`c`nie vândute la Fortune, cu pu]in pe[te proasp`t cump`rat la
Fallon; pentru ou` se duc la familia Hayes. Dac` nu au ocazia s` se
duc` la Ross sau la Skib, \[i preg`tesc singuri pâinea. Cultiv` morcovi
[i napi, sau \i cump`r` de la Kathleen.
– Este minunat! se entuziasm` Maggie. Dar acest gen de via]` nu
las` mult timp pentru a face altceva.
– Nu, n-ai s` g`se[ti multe femei jurnaliste la Castlecove, f`cu
George.
– Este a doua oar` când... George! Mai \ncet!
La câ]iva metri \n fa]a lor, o m`g`ri]` mic` [i \ndesat`, cu blana
aspr`, de culoarea por]elanului nesm`l]uit, traversa drumul.
M`g`ru[ul s`u, de culoarea cafelei, p`r`si o p`[une vecin` pentru a-i
veni \n \ntâmpinare, ca [i când [oseaua era locul ideal pentru a discuta
despre existen]`. George frân` râzând [i se opri pe marginea
drumului.
– Blestematul de Liam Keaveny! Mi-a spus c` m`garul b`trân
cenu[iu al familiei Hayes a murit, dar s-a ferit s` m` informeze c` o
m`g`ri]` i-a luat locul....
80 JULIA DAVIS

– L-ai \ntâlnit pe Liam Keaveny \n timpul primei vizite la


Castlecove, nu-i a[a? \ntreb` tân`ra femeie. Nu ]i-a ar`tat prea mult`
cordialitate.
|[i regret` imediat remarca. V`zu trecând pe fa]a lui George o
expresie de profund` durere.
– Oh, Frumoaso cu ochi de smarald, se lament`. Zece ani sunt cam
mult pentru a p`stra o ranchiun`, nu? Aveam nou`sprezece ani atunci.
Eram un mare prost, dar nu o canalie, chiar dac` ]i se va spune altceva.
– Sunt singura autorizat` s` te vorbesc de r`u, f`cu Maggie pe un
ton degajat.
O mistuia curiozitatea, dar evident, durerea sufleteasc` era \nc`
prea intens` pentru a fi sondat`. Cu siguran]`, George f`cuse ni[te
\ncerc`ri pe lâng` vreo femeie.... nimic r`u, dar suficient pentru a jigni
oamenii din Castlecove.
– Sunt plini de afec]iune! spuse Maggie ar`tând cele dou` animale
care-[i frecau boturile. Dac` aceast` mam` este \ntrebat` dac` [i-a
mângâiat puiul ast`zi, cu siguran]` are dreptul s` spun` da.
– Tu ]i-ai s`rutat regizorul ast`zi? o \ntreb` George, vizibil fericit de
schimbarea subiectului.
Spre marea uimire a lui George [i al s`u, Maggie se aplec` spre el
[i-l s`rut` pe buze, \nainte de a se l`sa pe spate \n scaunul s`u. Dac`
o mai f`cea, \[i spuse, nu se va mai putea opri s`-l s`rute toat` via]a.
– Anghinarea Kathleenei, spuse \ncet.
– Este adev`rat. N-ar trebui s` \ntârziem pentru anghinarea
Kathleenei. Ai un talent pre]ios de a respecta priorit`]ile.
Cu o mân` ner`bd`toare ap`s` pe claxon, dar cei doi m`gari nu se
mi[car` câtu[i de pu]in. |[i trecu capul prin portier` [i strig` cu voce
sonor`:
– Hei! |ntoarcerea la ferm`!
INTERLUDIU IRLANDEZ 81

Furia sa era \n realitate \ndreptat` \mpotriva ei, se gândi cu triste]e


Maggie. Regizorul puse vehiculul \n mi[care. Tân`ra femeie r`mase
\ntoars` spre portier`.
– Aceea este ferma lui Atty Hayes? \ntreb` pentru a face o
diversiune.
Treceau prin fa]a unei cl`diri din piatr`, \nconjurat` de p`[uni.
– Unde ai auzit vorbindu-se despre Atty Hayes?
– Tom Farley i-a spus Kathleenei c` n-are \nc` vârsta caprei lui Atty
Hayes.
De data aceasta, George izbucni \n râs.
– A zis el asta? Oh, Frumoaso cu ochi de smarald, uneori e[ti
nostim`. Este o expresie, atâta tot. Cum se spune: "Nu nimere[ti o
vac` pe un coridor". |n sfâr[it, poate este altceva... S` vedem dac`-mi
pot aminti povestea. La sfâr[itul secolului al XVIII-lea, exista \n Cork
un oarecare Atwell Hayes. Avea o capr` care nu mai murea. Când \n
cele din urm` a murit, str`nepotul lui Hayes a servit-o \n calitate de
vânat, \n timpul nu [tiu c`rui festin [i to]i oamenii au fost extazia]i de
deliciul mânc`rii. Ceva de genul acesta. Proprietarul acestei ferme este
Seamus Hayes. Poate totu[i un descendent al lui Atty.
Maggie \l observa. De la sosirea \n Irlanda era cu totul altul.
Irlandezul teatral renun]ase la masc` [i costum, pentru a dezv`lui un
adev`rat suflet de irlandez.
– Pari foarte \n largul t`u, aici. {tii atâtea despre acest loc... Pot
s`-]i fac m`car o dat` un compliment?
– Cu condi]ia s` nu devin` un obicei.
– Irlanda ]i se potrive[te. |n]eleg de ce ai realizat \n aceast` ]ar` cel
mai frumos film al t`u.
Chiar am mari speran]e pentru "Art O'Leary".
Contrar a[tept`rii lui Maggie, George nu p`rea mul]umit.
82 JULIA DAVIS

– Credeam c` te voi auzi spunând c`-]i plac ochii mei, declar`


regizorul pe un ton posomorât.
Oare glumea? Maggie nu era deloc sigur`.
– Sau cel pu]in talentele mele de [ofer, ad`ug` George.
– A[adar, nu e[ti fericit c`-]i admir munca? Asta este impresia
despre mine, \n calitate de admiratoare necondi]ionat`?
– Admiratoare! exclam` regizorul. Cu siguran]` nu! O adev`rat`
admiratoare dore[te numai un lucru: s` se strecoare \n patul idolului
s`u.
– Dup` p`rerea mea, pe acest plan ai tot ce-]i trebuie, exclam`
Maggie, uitându-[i o clip` bunele hot`râri.
– Bine\n]eles. Sincer, este enervant s` dore[ti o femeie frumoas` [i
s-o vezi gata s`-]i sar` \n pat. M-am s`turat. Mul]umesc c` m` scute[ti
de asta.
Opri camioneta pe marginea drumului.
– Am ajuns. Sau aproape. Trebuie s` mergem pu]in pe jos.
Privi picioarele lui Maggie, \nc`l]ate \n mocasini.
– Ar fi trebuit s`-]i spun s`-]i pui cizme. Dac` vrei, te voi c`ra eu.
Dar vei putea oare suporta atingerea mea atât de mult timp?
"Nu, \[i spuse Maggie, nu voi putea. Totu[i te \n[eli asupra
motivelor".
– N-am cizme, r`spunse. Dar n-are importan]`. Dac` sunt \n stare
s` parcurg trei kilometri pe trotuarele din New York \n sandale cu
tocuri \nalte, trebuie s` pot s` traversez acest câmp \n mocasini.
Trecu \n spatele lui printr-o deschidere \ntr-un zid din piatr` arid`
[i porni pe o c`rare stâncoas` \ngust`. De fiecare parte, iarba era
pres`rat` cu flori mici s`lbatice, galbene, violete [i albe. Frumuse]ea
Irlandei o scoase \nc` o dat` pe tân`ra femeie din proasta sa dispozi]ie.
Se jur` s` reziste neap`rat oric`rei dorin]e de a se m`sura cu George.
INTERLUDIU IRLANDEZ 83

– Este minunat, aici, spuse, pentru a face pace.


– Nu-i a[a? r`spunse imediat George.
Drumul coti brusc [i \n fa]a ei, pu]in mai sus, Maggie observ`
printre ramurile strânse ale unor ulmi [i arini, o construc]ie masiv`, cu
ziduri brune gata s` se pr`bu[easc`, având g`uri \n ele. Cerul albastru
\i servea de acoperi[; aerul de u[i [i de ferestre. Tân`ra femeie se
\nfior`.
– Sinistru, nu? f`cu George. Asta este ceea ce-mi place. Traducerea
perfect` a emo]iilor. Eileenei \n mine.
Vocea i se \mblânzi pentru a sacada primele cuvinte ale Eileenei
din "Lamenta]ia pentru Art O'Leary":

"Pasiunea mea, marea mea dragoste,


|n prima zi când te-am v`zut,
Sub acoper`mântul pie]ei,
Ochii te-au numit "Frumuse]e"
Inima te-a numit "C`min".
I-am l`sat pe ceilal]i pentru tine.
{i te-am urmat \n locuri \ndep`rtate".

|i \ntinse mâna tinerei femei, pentru a o ajuta s` treac` peste o


gr`mad` de pietre sparte, care blocau intrarea principal`. Ni[te p`s`ri
\[i luar` subit zborul. Maggie ridic` ochii: \ntr-o crevas` era un cuib.
Travers` un pavaj acoperit cu praf, iarb` [i d`râm`turi. |ngenunche
pentru a privi printr-o fereastr` joas`, dreptunghiular`. Se rezem` cu
spatele de un zid, pentru a-[i plimba privirea \n jur.
– Eileen! strig` o voce – cea a lui George.
Maggie \l c`ut` cu ochii, f`r` s`-l vad`.
– Eileen! repet` vocea.
gianninajollys
84 JULIA DAVIS

Tân`ra femeie se apropie de o fereastr`, dar nu v`zu mai mult.


– George? strig`.
– Sunt aici, r`spunse acesta vesel, \n spatele ei.
– M-ai speriat, declar` Maggie \ntorcându-se.
– Din dragoste pentru art`, Frumoaso cu ochi de smarald. Erai o
perfect` Eileen O'Leary, pândind fantoma so]ului t`u.
– Poemul nu spune nimic de o fantom`.
– Nu \n mod direct, dar \ntregul poem \i este adresat, nu-i a[a? {i
se [tie c` Eileen \l simte foarte aproape de ea, \i ascult` cuvintele. Sau
sper`. Sau o dore[te. Ai putea s`-]i reiei c`ut`rile, ca adineaori? Astfel
\mi voi fixa \n minte \ntru totul primele secven]e. Erai acolo, \n acel
col]; apoi....
– {tiu, spuse Maggie.
Fu str`b`tut` de un val de surescitare. |l va ajuta pe George
McDonagh s` vizualizeze o scen` a ceea ce va fi poate cel mai
important film al s`u.
– Vei convinge [i p`s`rile s`-[i ia zborul?
George \i arunc` cel mai seduc`tor zâmbet. |n clipa \n care Maggie
traversa ceea ce fusese f`r` \ndoial` odinioar` o minunat` pardoseal`
pavat` cu dale din piatr`, \i strig`:
– Ai putea s` roste[ti vorbele lui Eileen? M`car primul pasaj?
"Pasiunea mea, marea mea dragoste..."
– Da, [tiu, spuse \n`bu[it tân`ra femeie. |n avion am citit textul de
vreo dou`sprezece ori. Este atât de frumos. Nu mi-a mai ie[it din
minte. Dar oare am dreptul s-o fac? Am impresia c` rivalizez cu
Genevieve, ad`ug` ro[ind. Crezi c`-i va p`sa s` fie dublat`?
– Oh, va trece prin chinurile iadului, replic` George râzând. Cel
pu]in, dac` te-ar vedea. Dar Genevieve este genul de actri]` care d`
din ea ce este mai bun la prima sau la a doua priz`.
INTERLUDIU IRLANDEZ 85

Cu cât voi putea repeta mai mult cu o dublur`, cu atât mai ieftin
vom sc`pa to]i. Evident, dac` g`se[ti c` abuzez de amabilitatea ta,
spune-o.
Maggie \i adres` o privire indignat` pe care o merita aceast`
remarc`, \nainte de a \ncepe s` parcurg` \n lung [i-n lat sala \n ruin`.
Privirea spiona \n jurul ei. L`s` s`-i scape de pe buze incomparabila
lamenta]ie a Eileenei O'Leary.

"Pasiunea mea, marea mea dragoste,


|n prima zi când te-am v`zut,
Sub acoper`mântul pie]ei,
Ochii mei te-au numit "Frumuse]e"
Inima te-a numit "C`min"
I-am l`sat pe ceilal]i pentru tine,
{i te-am urmat \n locuri \ndep`rtate".

– Continu`, \i ordon` George cu o voce r`gu[it`. Cuno[ti urmarea?


"Nu am regretat niciodat`..."
Printr-o r`m`[i]` de fereastr`, Maggie privi frunzele unui arin
frem`tând \n briz`. Un zid \n`l]a spre cerul str`lucitor o muchie
sfâ[iat`.

"N-am regretat niciodat`


{i mi-ai dat \ntotdeauna totul.
Ai zugr`vit camere pentru mine,
Ai copt pâini calde pentru mine,
Ai omorât animale pentru mine.
Dormeam confortabil
|n patul nostru de fulgi
86 JULIA DAVIS

Pân` la prânz, ora mulsului,


Chiar mai târziu, dac`-mi pl`cea".

La suferin]a care o sfâ[ia, tân`ra femeie \nchise ochii. Pentru ea, el


f`cuse totul, reprezentase totul pentru ea [i, acum, nu mai era. Dar
oare chiar plecase? Jos, lâng` c`rarea care ducea la drum, nu se mai
auzea decât cântecul vântului printre copaci. Percepea un zgomot
care-i evoca bucuria. Auzea vocea care nu tremurase niciodat`, nici
m`car când solda]ii englezi voiser` s`-l potoleasc`. |l auzea strigând:

"Bucuria mea, sufletul meu,


Nu voiam s` te p`r`sesc
|n acea zi am plecat
Cu un singur gând:
Acela c` va exista o \ntoarcere".

Inima \i cre[tea de bucurie. R`spunse:

"Dragostea mea, prietenul meu,


Ridic`-te de la p`mânt.
Te voi duce \napoi acas`.
Voi face patul nostru
Cu cear[afuri din pânz` fin`,
Cu p`turi frumoase,
Pentru a-]i \nc`lzi trupul atât de sump,
Care zace nemi[cat, lipsit de c`ldur` \n acest loc".

{i brusc, el trecu pragul, cum o f`cuse de atâtea ori.


INTERLUDIU IRLANDEZ 87

P`rul negru \i c`dea pe frunte, ochii de culoare deschis` str`luceau


de dorin]`, bra]ele se \ntinser` pentru a o \mbr`]i[a.
– Bucuria mea, sufletul meu, murmur` tandru, strângând-o lâng`
el.
Mii de semnale de alarm` se dezl`n]uir` \n mintea lui Maggie. Mii
de dispozitive de amortizare le f`cur` s` tac`.
– Te rog.... \ncepu aceasta.
– Ssst, [opti George.
Vocea i se stinse \ntr-un s`rut, mai \ntâi foarte blând, apoi insistent,
apoi pasionat, s`lbatic, pân` \n clipa \n care \ntreaga lume se pr`bu[i
\n jurul castelului Killashee.
Maggie nu mai rezista. Nu mai putea. George r`spundea propriei
sale insisten]e, propriei dezl`n]uiri. Se ag`]` de el cu toate puterile, ca
[i când sl`bind o clip` \mbr`]i[area, l-ar fi pierdut pentru totdeauna.
Se pr`bu[ir` \nl`n]ui]i pe solul zgrun]uros. Acesta va fi cear[afurile
lor din pânz` fin`, p`turile lor frumoase. Dorin]a transforma orice
lucru. Mâna lui George \mpr`[tie p`rul ro[cat [i bogat peste perna de
iarb`.
– Dragostea mea, prietena mea, murmur`.
|i mângâia fa]a, iar [i iar, ca pentru a-[i fixa \n memorie fiecare din
tr`s`turile sale, ca pentru a-i l`sa amintirea de ne[ters a mângâierilor.
Dac` acesta era planul s`u de r`zbunare, \[i spuse Maggie \nnebunit`,
putea \ncepe s` se r`zbune o ve[nicie. Degetele lui George se a[ezar`
peste nasturii bluzei \n carouri albe cu verde. Se opri, pândind o
aprobare \n ochii tinerei femei. Oh, era \ntr-adev`r un demon: voia
s-o vad` consim]ind la propria \nfrângere. Totu[i, \n t`cere, \[i d`du
acceptul a[teptat.
N-avea de ales. Foarte aproape s` le[ine, \l l`s` s`-i deschid`
nasturii cu o \ncetineal` care era o tortur` delicioas`.
88 JULIA DAVIS

F`r` s-o ating`, l`s` briza s` mângâie pielea catifelat`, atât de rar
expus` elementelor naturii. Din mâinile sale veni un preludiu de
mângâieri. Prad` unei pl`ceri pur senzuale, Maggie gemu. Briza nu-i
mai ajungea: tot trupul i se \ntindea spre George. Imediat, mâinile sale
magice venir` spre ea, anticipându-i toate dorin]ele, dând na[tere
altora noi...
– Hei, voi acolo!
Vocea aspr` venea dintr-un pâlc de copaci. |i smulse din bucuria
lor \mp`rt`[it`.
– Nu este locul \n care s` v` comporta]i astfel.
Cuprins` de ame]eal`, Maggie avu impresia c` tot trupul s`u ]ipa
de revolt`. George o ridic` \n picioare [i o \nconjur` cu bra]ele
protectoare.
– Cine este acolo? strig` acesta prin umbr`.
– Nu v` preocupa]i de asta. Pleca]i imediat [i nu vi se va \ntâmpla
nimic r`u.
|nfiorându-se, tân`ra femeie se str`dui s`-[i \ncheie nasturii bluzei.
Era ca [i când primise un du[ foarte rece.
– Avem dreptul s` fim aici! strig` George mânios. Este un loc
deschis publicului.
– Este un p`mânt sfânt [i nu vrem s` vedem americani
profanându-l.
– S` plec`m, murmur` Maggie. Poate are o pu[c`, o arm` oarecare.
– Nu fi proast`. Suntem la Castlecove, nu pe strada patruzeci [i
doi. Vreau s` [tiu cine este. Poate \l voi putea lua pe nepreg`tite.
Spune ceva care-l va obliga s`-[i ridice fa]a.
Maggie se gândi rapid [i f`cu o \ncercare.
– Preg`tim un film, exclam`. Repetam rolurile. Vom angaja
numero[i figuran]i din regiune. De ce nu v` ar`ta]i?
INTERLUDIU IRLANDEZ 89

A]i putea s` filma]i pentru noi.


O clip`, doar vântul se auzi prin copaci. |n cele din urm`, vocea
relu` pe un ton suspicios:
– Ce fel de film?
– Referitor la Art O'Leary, r`spunse tân`ra femeie.
– Nu v`d camerele de filmare.
– Am \nceput doar s` repet`m. Filmarea va veni dup` aceea.
Nu-i mai era team`. Aproape se amuza.
– R`mâne de v`zut, f`cu b`rbatul, enigmatic
Acestea fur` ultimele cuvinte. Câteva minute mai târziu, v`zur` o
siluet` ap`rând pe c`rare, \n apropiere de vehiculul lor, s`rind pe o
biciclet` [i suind c`rarea \n pant`.
– Uf! oft` Maggie, iritat`.
– Este cuvântul potrivit.
– Oare am gre[it vorbindu-i despre film?
– |n nici un caz. Cred c` aproape l-ai convins s` fac` o \ncercare.
De altfel, \ntr-o zi sau dou`, toat` lumea din loc[orul `sta, va fi la
curent.
|[i trecu mâna peste obrazul tinerei femei [i-i scoase din p`r o
crengu]`.
– M` \ntreb doar de unde [tia de prezen]a noastr` aici.
– Probabil, a v`zut camioneta trecând.
– Este posibil, spuse George punându-[i mâinile pe umerii lui
Maggie, \nainte de a le l`sa \n jos.
Trebuie s` plec`m, relu` cu regret.
|ncepur` s` coboare, mân` \n mân`.
– {tiu. Frumoaso cu ochi de smarald, spuse George, nu e[ti lipsit`
de talent. M-ai convins acolo sus.
Maggie avu impresia unei lovituri puternice \n stomac.
90 JULIA DAVIS

– Oh? f`cu, cu gura c`scat`. Dar este u[or s` joci teatru, ad`ug` cu
o veselie excesiv`, când ai un mare regizor s` te \ndrume.
– |ntr-adev`r, m` vezi \n vârful sc`rii, nu? o \ntreb`.
Descump`nit`, tân`ra femeie se \ntreb` dac` aceast` arogan]`
aparent` ascundea de fapt o nesiguran]`.
– Altfel, r`spunse, n-a[ fi aici.
Jignit` \nc` de remarca asupra talentelor sale de actri]`, ad`ug`:
– N-aveam nevoie s` parcurg nici mii de kilometri pentru a fi
s`rutat`.
– M` \ndoiesc, ripost` George cu brutalitate. Acolo, acas`, buzele
se \n[irau toate, probabil, \n jurul grupurilor de case.
Nici Maggie, nici George nu fur` capabili s` r`mân` serio[i la
imaginea tuturor acelor buze aliniate \n a[teptare. Dar hazul acestei
clipe disp`ru foarte repede [i pornir` pe drumul spre hanul din
Castelcove, \ntr-o t`cere jenat`.

***

– }ine! strig` Maggie furioas`.


Puse mâna pe scenariul s`u la "Art O'Leary" [i-l arunc` prin
\nc`pere.
Acesta atinse \n plin capul lui George McDonagh, dar regizorul
nu-[i pierdu zâmbetul doar pentru atât. Tân`ra femeie c`ut` cu
privirea un alt proiectil. O scrumier` din ceramic`, un ceas de[tept`tor
de c`l`torie, o pern`, un urcior mic cu flori de câmp... toate luar`
acela[i drum. Pân` la urm`, zâmbetul lui George se [terse. Dar mânia
lui Maggie se domoli.
INTERLUDIU IRLANDEZ 91

Sau aproape. S` strige, s` porneasc` un bombardament la limitele


imagina]iei sale, n-o puteau calma pe deplin. O cin` suculent`, luat`
\n compania lui George \n cea mai bun` form` [i plin de farmec, \i
sporise durerea [i furia resim]ite mai devreme, când o acuzase c`
jucase comedia pasiunii. "Nu-]i lipse[te talentul". Cuvintele sale o
obsedau. Eu, actri]`? cum \i putuse spune asta?
Oare pentru c` el \nsu[i jucase teatru? Ba nu, nu era posibil.
Interludiul tandru [i fierbinte o tulburase mai mult decât oricare
\ntâlnire de acest gen din via]a sa. Dac` intrusul acela anonim n-ar fi
venit s` \ntrerup` acea clip`, Dumnezeu [tie pân` unde ar fi mers. Nu,
era gre[it. O [tia perfect. Ar fi trecut amândoi de cealalt` parte a lumii,
\ntr-un loc \n care "destul" nu f`cea parte din limbaj, unde dragostea
era singura lege.
Actri]`!
Imposibil. George era prea inteligent pentru a se fi gândit c` se
punea pur [i simplu \n pielea Eileenei O'Leary, c` se implica \n
pasiunea ei pentru so]ul mort. Era un regizor profesionist. {tia s`
recunoasc` cine juca teatru [i cine nu.
Aceste gânduri sporir` ranchiuna [i depresia lui Maggie. Dac`
George nu se putuse \n[ela asupra comportamentului s`u, remarca lui
avea un singur scop: s-o r`neasc`, s-o fac` s`-[i piard` sângele-rece,
s-o umileasc`. Chiar \n clipa \n care tân`ra femeie \ncepuse s`-[i spun`
c`, poate, \n ma[ina lui Tom Farley \n]elesese gre[it cuvintele
schimbate \ntre el [i Genevieve Joyce, \i d`duse cea mai brutal`
dovad`. O adusese la Castlecove ca s` se r`zbune pe ea pentru scena
de la "Sardi".
Dar \l privase de satisfac]ia scontat`, nu? |n timpul cinei se ar`tase
efervescent` ca [ampania. Pu]in mai târziu \i sc`pase sub pretextul
unei activit`]i urgente [i se \ntorsese \n camera sa.
92 JULIA DAVIS

Dar [i el o frustrase de satisfac]ia a[teptat`. Nu venise s`-i bat` la


u[`.
Cu un oftat profund, Maggie \[i r`suci perna sub cap. |[i schimb`
pozi]ia \n patul mare de aram`, de mod` veche. Dup` care, cu ochii
\nchi[i, \l v`zu pe George McDonagh \naintând spre ea, cu bra]ele
\ntinse pentru a o \mbr`]i[a.
Nu, nici a[a. Se ridic` \n capul oaselor [i arunc` o privire spre
ceasul de[tept`tor. Pu]in trecut de miezul nop]ii. La New York era
a[adar ora [ase seara, iar trupul s`u indica aceea[i or`. Nimic uimitor
c` mintea sa refuza somnul. Se \ntreb` ce f`cea ceata de la "Limelight".
Prietenii s`i \[i acopereau probabil ma[inile de scris; se preg`teau s`
mearg` s` bea un pahar la Joe Allan; plecau perechi s` vad` un ultim
succes teatral. Spera ca Tracy Nichols s` se gândeasc` s` treac` pe la
apartament pentru a-l hr`ni pe O'Malley [i a stropi gr`dina.
Maggie c`sc`. Cu orice pre] trebuia s` g`seasc` un mijloc de a
adormi. A doua zi va avea nevoie de toat` energia. Va avea sute de
detalii de reglat, dac` voia s` treac` drept un veritabil ata[at de pres`.
Va trebui s` \nchirieze o ma[in` de scris, s` redacteze biografiile
Genevievei Joyce, a lui Adam Manskie, a lui George – s`-l ia naiba –
pentru ziarele irlandeze; va trebui s` scrie primele comunicate pentru
presa american` [i s`-i stea la dispozi]ie – cel pu]in profesional – lui
Larry Delgado. Dup` care, \i va mai r`mâne s` cunoasc` un nou
membru al echipei: Candy Kinicott, fiica unui ata[at al ambasadei
americane la Dublin, care trebuia s` soseasc` a doua zi diminea]a.
Maggie promisese de asemenea s` fac` pancarte care vor anun]a
angaj`ri pentru rolurile secundare [i de figuran]i [i s`-i conving` pe
comercian]ii din Skibbereen s` le afi[eze.
Tân`ra femeie se d`du jos din pat [i se apropie de fereastr`. Dup`
un apus care \ntârziase ore \ntregi, \n sfâr[it se \nnoptase. Zilele lungi
INTERLUDIU IRLANDEZ 93

de var` [i serile incandescente constituiau una din splendorile


Irlandei. Uneori se observa acolo chiar aurora boreal`. Totu[i, coasta
comitatului Cork era \nc`lzit` de Gulfstream. O insul` nu departe de
]`rm, era renumit` pentru palmierii s`i.
Maggie oft` din nou: \nsu[i faptul de a privi pe fereastr` evoca
gânduri care nu contribuiau la a-i gr`bi somnul. |ntr-o zi,
telefonându-i la Greenwich Village de la casa sa din Malibu, George
devenise poetic, vorbind despre m`rimea stelelor care str`luceau
deasupra hanului din Castlecove. Stelele erau acolo, dar oare unde era
tandra \mbr`]i[are pe care p`rea c` i-o permitea vocea lui George?
Se b`tu \ncet la u[`. Mai \ntâi \ncremenit`, tân`ra femeie schi]` un
zâmbet. A[adar, pân` la urm` venise. O str`b`tu un fior. |[i repet`
rapid planurile. Va intra \n jocul lui George, dar \n clipa \n care acesta
va crede c` a câ[tigat, \i va da lovitura decisiv`: "A fost foarte bine,
dragule, dar ai uitat s`-]i ar`]i profilul bun. Gânde[te-te la asta mâine.
Acum, trebuie s` m` duc s` m` culc".
– O clip`! strig` Maggie.
|mbr`c` repede ni[te blugi [i un pulover cu guler pe gât care se
mula strâns. |[i vaporiz` iute apa de toalet` peste p`rul ro[cat. |n
sfâr[it, deschise u[a.
– Bun` seara, f`cu Larry Delgado.
– Bun` seara, spuse dezumflat` Maggie.
Sim]ea o mânie absurd` \mpotriva lui George McDonagh, ca [i
când el o \ndemnase s` cread` c`-i batea la u[` [i acum râdea c` o
prinsese \n capcan`.
– E[ti \ntr-adev`r o gazd` primitoare, Devlin. M` vei invita s` intru?
Tân`ra femeie ezit`. De când puseser` piciorul pe p`mânt
irlandez, Larry Delgado avusese fa]` de ea un comportament absolut
corect, dar nu uitase subita sa transformare din avion. Totu[i, p`rea
94 JULIA DAVIS

inofensiv \n pijama, halatul ecosez [i papuci. Un b`rbat nu porne[te \n


papuci la cucerirea unei femei, nu-i a[a?
– Intr`, oft`.
– Devlin, nu [tiu cum s`-]i cer asta, \ncepu Larry, \nchizând u[a
dup` el.
– Despre ce este vorba? \ntreb` Maggie.
Oare judecase gre[it?
– N-ai un pachet de biscui]i?
Maggie izbucni \n râs. Marele critic cinematografic, f`c`torul [i
distrug`torul de cariere de renume interna]ional, avea acum vocea [i
aerul dezolat al unui pu[ti de nou` ani.
– Glume[ti.
– Mor de foame, declar` Larry, pe un ton plâng`re]. Ar fi trebuit
s`-i cer lui George s` m` trezeasc` pentru cin`. |n nici un caz nu voi
putea s` a[tept micul dejun. Da, [tiu, nu mi-ar face r`u s` pierd unul
sau dou` kilograme, dar de ce tocmai \n aceast` noapte? Ce a fost \n
meniu \n seara asta?
– Oh, nimic extraordinar, f`cu tân`ra femeie, cu tr`s`turile
\mpietrite. Anghinara din gr`dina Kathleenei, o bucat` de miel
marinat \n rozmarin [i fript la foc de lemne, cartofi noi mici, salat` de
l`ptuci [i un diplomat ornat cu fri[c` groas` s-o tai cu cu]itul. N-ai
pierdut mare lucru.
– Spune c` nu-i adev`rat! gemu Larry. C` de fapt ai mâncat tocan`
cu un sos cu cocoloa[e.
– Nu se g`te[te \n acest mod \n Irlanda. Cel pu]in nu aici. Bryan
[i-a f`cut ucenicia \ntr-un mare restaurant din Paris. Nu [tii?
|l v`zu dezam`git [i i se f`cu mil`.
– Bryan [i Kathleen ne-au recomandat s` ne sim]im ca acas`;
putem pune chiar un sac \n frigider.
INTERLUDIU IRLANDEZ 95

Ei s-au culcat, dar dac` e[ti \n stare s` g`se[ti comutatoarele \n


buc`t`rie...
Pornir` pe culoar \n vârful picioarelor, trecur` prin fa]a camerelor
\n care George McDonagh, Genevieve Joyce [i Adam Manski dormeau
probabil [i ajunser` \n buc`t`rie. Deocamdat` nu erau al]i clien]i [i
Kathleen o l`sase pe Maggie s` \n]eleag` c` prezen]a companiei de
filmare pentru "Art O'leary" era un adev`rat dar ceresc. Hanul din
Castlecove era cunoscut pân` \n Germania [i Fran]a pentru mesele
\mbel[ugate \n stil familial, dar micul sat se afla departe de circuitele
turistice.
Dup` ce consum` o duzin` de felii fine de miel, Larry declar`:
– Nu-mi vine s` cred. Dup` acest sejur, voi fi obligat s` fac o cur`
de sl`bire, dar cu atât mai r`u!
Examin` buc`t`ria, toat` echipat` \n o]el inoxidabil. Trecu
admirativ un deget peste marginea farfuriei f`cut` dintr-o argil`
ro[iatic`, acoperit` par]ial cu un email aproape transparent, modelat`
[i pictat` manual.
– Totul este demn de "patru stele". M` \ntreb cine a f`cut aceste
farfurii. {i aceste pahare, ad`ug`, ridicând un pahar f`r` picior,
umplut cu lapte gras.
– Farfuriile sunt opera lui Stephen Pearce, care lucreaz` la
Shanagarry, la dou` ore de aici. Sticlarul, este fratele s`u, Simon. Mi-a
spus George.
Mândr` de cuno[tin]ele sale despre Irlanda, Maggie zâmbi.
– {i tot ce spune George este liter` de evanghelie.
– Philip Pearce, tat`l lor, continu` tân`ra femeie, f`r` s` semnaleze
remarca, este [i el un mare olar. |n seara asta, pe mas`, erau de
asemenea minunate seturi ]esute manual [i [ervete din pânz` de in,
toate de fabrica]ie irlandez`.
96 JULIA DAVIS

Aveam impresia c` cinez \ntr-un muzeu de arte [i meserii.


– |ntr-una din aceste zile, va trebui s` mergem la Shanagarry, spuse
Larry. So]ia mea este \nnebunit` dup` ceramic`.
Maggie se relax` pu]in. Lorenzo F.X. Delgado, \n loc de scotch,
sorbea cu \nghi]ituri mici un pahar cu lapte; p`rea c` renun]ase la
rolul de Romeo.
– Poate voi cump`ra [i eu, declar` tân`ra femeie. De asemenea
pahare. Primisem tot ce era necesar ca daruri de nunt`, dar am l`sat
totul când am p`r`sit apartamentul so]ului meu. Oricum, erau servicii
prea elegante, dup` gustul meu. John n-ar observa niciodat` elegan]a
[i frumuse]ea acestei ceramici. El....
Se \ntrerupse. Degeaba \[i luase Larry o aparen]` inofensiv`, nu era
un motiv s` se lase \n voia confiden]elor intime cu el. |n acest ritm, nu
va \ntârzia s`-i m`rturiseasc` [i c`, devenind so]ia legitim` a lui John,
dup` ce fusese dragostea sa secret`, p`ruse la fel de rigid \n pat ca [i
gustul s`u pentru por]elanul cu flori.
– M` \ntreb de ce doresc s`-]i m`rturisesc am`nunte din via]a mea
personal`? spuse Maggie zâmbind, pentru a masca brutalitatea
\ntreb`rii.
– Presupun c` pentru acela[i motiv care-i face pe oameni s` doreasc`
s` ]i se dest`inuie, Devlin. Suntem amândoi ziari[ti buni [i esen]a acestei
meserii nobile const` \n a [ti s` ascul]i. Apropo, mâine va trebui s` g`sim
cel mai bun mijloc de a transmite copia mea. Cu siguran]` va trebui s`
trimit telexuri de la biroul de po[t` din Skibbereen.
Cu vârful lingurii, adun` din farfurie un rest de fri[c`.
– Este pe lista mea, r`spunse Maggie. Acum, s` facem ordine. Slav`
Domnului, \ncepe s`-mi fie somn. Preferi s` speli, sau s` [tergi vasele?
– Dac` ]i-a[ cânta ni[te cântece de Cole Porter \n timp ce le faci tu
pe amândou`? suger` Larry. Serios, Devlin, ultima dat` când am prins
INTERLUDIU IRLANDEZ 97

un balon de fotbal, acum nou`zeci de ani, i-am dat drumul.... N-ai vrea
s` ai pe con[tiin]` distrugerea acestei vesele superbe?
– Probabil nu este foarte fragil`; familia Dunnstable le d` s`
m`nânce din ea copiilor, chiar [i gemenilor de doi ani.
|i arunc` o cârp`.
– Curaj. Avem cinci minute pentru asta.
Larry oft`.
– Pun pariu c` nimeni nu i-a aruncat vreodat` o cârp` lui George
McDonagh, Devlin. Oare trebuie s` sl`besc vreo zece kilograme? S`
pun s` mi se implanteze p`r, poate?
Maggie \l s`rut` spontan pe capul chel.
– |mi placi a[a. Ar`]i a ziarist. Mie \mi aminte[ti de barul de la
primul etaj, la "Sardi", la ora [ase seara, când to]i reporterii de la New
York Times vin s` trag` la m`sea. Ceea ce-]i trebuie, este s`-]i schimbi
punctul de vedere. Femeile su sp`lat destul vasele \n timp ce b`rba]ii
le-au cântat cântece.
N-ai auzit vorbindu-se despre asta?
– Ai putea s`-mi poveste[ti totul când vom merge la Shanagarry.
– De acord. {i acum, vrei s` le [tergi?
Tân`ra femeie muncea s` fac` iar chiuveta impecabil de curat`,
când auzi o u[` deschizându-se la etaj. Treptele sc`rii trosnir`.
– Cred c` avem companie, spuse Larry.
{i cu siguran]` era George, se gândi Maggie, cuprins` de un teribil
presentiment. Puse buretele la loc [i-[i dezleg` repede [ortul galben al
Kathleenei. Dar nu putea schimba nimic din aspectul casnic al scenei.
– Ia te uit`, ia te uit`, f`cu George cu vocea t`r`g`nat` la care
tân`ra femeie se a[tepta. Fermec`tor. V` juca]i amândoi de-a mica
familie? Sper c` nu v-a]i stricat mâinile. V-ar putea jena pentru a bate
la ma[in`.
98 JULIA DAVIS

Maggie r`mase mut`, cu privirea a]intit` asupra lui. Prezen]a lui


George \n acea clip` era deja mai mult decât suficient`; cuvintele sale,
puneau sare pe ran`.
– Am coborât doar pentru a m` droga, relu` regizorul. Ne [ti]i pe
noi `[tia din California; ne drog`m cu suc de portocale.
Scoase dou` portocale din frigider, le privi cu un aer dispre]uitor
[i lu` alte dou`. Le rostogoli energic pe masa de lucru.
– Asta face s` ias` sucul, remarc`.
– S` [tii c` avem portocale la New York, f`cu tân`ra femeie,
imitând tonul vocii sale.
Replica nu avea nimic spectaculos, dar lui Maggie \i fu deocamdat`
de-ajuns.
George scotoci \ntr-un dulap, apoi \n altul.
– Cu decalajul orar, ar trebui s` fi]i amândoi mor]i. Oare ce v-a
]inut treji? O discu]ie pasionant` asupra utiliz`rii prim-planurilor la
Antonioni? Maggie este o intelectual`, Delgado. F`-o s` vorbeasc`
despre art`: este cel mai bun mijloc de a-]i atinge scopurile. Ah, iat`...
ad`ug`.
Scoase un storc`tor de fructe, din sticl`, model vechi, care-i aminti
tinerei femei anii copil`riei. Larry l`s` cârpa.
– {tii ce e[ti McDonagh? Un câ[tig`tor r`ut`cios.
Maggie dori s`-[i arunce bra]ele \n jurul ziaristului, dar nu ]inea
s`-[i dezv`luie atât de clar emo]iile. George se mul]umi s` ridice
sprâncenele, \n timp ce t`ia portocalele pe jum`tate.
– Nu e r`u. Un citat extras din vreun articol de-al t`u?
Din dulapul cu pahare, lu` dou` mici, f`r` picior.
Dou`! Dou` sucuri de portocale pentru doi californieni? Al doilea
putea fi destinat, evident, lui Adam Manski, dar era mai probabil
destinat Genevievei Joyce. Tân`ra femeie \[i aminti de perioada de
INTERLUDIU IRLANDEZ 99

\nceput cu John Venable – perioada minunat` care le precedase


c`s`toria: dup` ce f`ceau dragoste, sau unul, sau cel`lalt, se ducea s`
aduc` suc de portocale din frigider...
|n vestibulul hanului, sun` telefonul. Se privir` to]i trei.
– Oare cine poate s` fie la ora asta? \ntreb` Maggie. Pun pariu c`
este o gre[eal`. M` voi duce s` r`spund, \nainte s` trezeasc` pe toat`
lumea.
Ie[i \n fug`.
– Hanul din Castlecove, spuse politicos.
O voce de b`rbat, joas`, alterat` de alcool, lans` un mesaj \ngrozi-
tor:
– Femeie, cum po]i s` dormi sub acela[i acoperi[ cu b`rbatul care
i-a distrus via]a Norei Keaveny? Avea doar [aisprezece ani. Spune-i lui
George McDonagh c` suntem câ]iva care n-am uitat.
Un declic anun]` sfâr[itul convorbirii.
Maggie \l v`zu pe Larry, \n definitiv ziarist, privind-o cu curiozitate.
George, cu câte un pahar \n fiecare mân`, pornise pe scar`, dar era
sigur` c` asculta cu aten]ie.
– Probabil a]i gre[it num`rul, reu[i s` spun`, \n ciuda inimii sale
\nsp`imântate.
|nchise, stinse lumina [i-l preced` pe Larry pe scar` ca [i când
nimic nu se \ntâmplase.
Capitolul 7

A doua zi, pe Maggie o trezi o delicioas` arom` de bacon [i cârna]i.


|[i aminti imediat apelul telefonic din noaptea precedent`. Lumina
zilei nu era suficient` pentru a-i risipi tulburarea \n care adormise [i
care prevestise un somn chinuit de co[maruri.
Evident, cel cu care vorbise la miezul nop]ii, cufundat \n be]ie, nu
f`cuse diferen]a dintre ea [i Kathleen. Oare avea obliga]ia moral` de
a-i \mp`rt`[i conversa]ia tinerei irlandeze? Da, cu siguran]`. Totu[i,
aceast` perspectiv` o dezgusta ciudat. O asemenea informa]ie ar fi
nelini[tit-o, f`r` \ndoial` pe proprietara hanului [i degeaba: Kathleen
ar fi fost incapabil` s`-l identifice pe b`rbat dup` descrierea lui
Maggie.
Atunci, s`-i vorbeasc` despre asta lui George? Din toate fibrele
fiin]ei sale, tân`ra femeie respinse aceast` idee. Sau \i va spune ce se
\ntâmplase \ntre el [i Nora Keaveny, sau nu-i va spune nimic. Iar
Maggie nu [tia ce-i va fi mai greu de suportat.
"Doar [aisprezece ani", spuse tân`ra femeie cu voce tare, trist`.
Crezuse c` [tia ce-i mai r`u despre abaterile de la conduit` ale
regizorului. Poate sperase c` jucase un rol, influen]at de ata[atul s`u
INTERLUDIU IRLANDEZ 101

de pres`, Harriet Mills, rol pe care sfâr[ise \n a-l lua prea \n serios. Dar
nu. Dup` toate aparen]ele, cu zece ani mai \nainte, când avea
dou`zeci de ani, considerase deja drept juc`rii inimile [i trupurile
femeilor. Oare cum o sedusese pe s`rmana Nora Keaveny? se \ntreb`.
Ce se \ntâmplase cu ea?
Keaveny.... B`utorul sobru [i singuratic din ajun se numea Liam
Keaveny.
Oare vocea lui era cea pe care o auzise la telefon? {i necunoscutul
de la castelul Killashee? Oare era vorba de un singur b`rbat, sau de trei
b`rba]i diferi]i? Erau to]i aproximativ de aceea[i vârst` [i din acela[i
sat, dar tân`ra femeie nu era acolo de suficient timp pentru a putea
recunoa[te vocile.
O durea capul. Avea nevoie de o cafea bun`. O clip`, \[i dori s` se
afle \ntr-un hotel mare [i banal, unde ar fi putut cobor\ s` ia un mic
dejun anonim, printre necunoscu]i. Potrivindu-[i \n blugi o bluz` de
croial` b`rb`teasc` \n carouri, nu se putu \mpiedica s`-[i aminteasc`
mâinile lui George, pe nasturii c`m`[ii din ajun. R`mase \ncremenit`
pe loc, de un extaz cu efect \ntârziat, incapabil` s` se mi[te, s` respire.
|i trebui toat` puterea voin]ei pentru a se smulge farmecului acelei
clipe [i pentru a-[i compune o fa]` marcat` de o veselie natural`.
Avea noroc, constat` Maggie la intrarea \n sufragerie: va mânca
singur`, f`r` s`-[i pun` la \ncercare talentele de actri]`. O v`zu doar pe
Colleen Quinn, o adolescent` timid`, fiica medicului din sat, care
ajuta familia Dunstable. Colleen puse \n fa]a lui Maggie un ceainic
aburind, murmur` c` era ultima care coborâse s` ia micul dejun [i
plec` \n fug` spre buc`t`rie.
|n mod normal, tân`ra femeie era o b`utoare de cafea inveterat`
dar, dup` o \nghi]itur`, decise c`-i pl`cea ceaiul irlandez. Tare,
aromat, p`rea s` aib` proprietatea de a l`muri ideile. Când Colleen se
102 JULIA DAVIS

\ntoarse, cu o tav` cu bacon [i cârna]i, \[i turnase a doua cea[c`.


Scandalizat`, tân`ra fat` \[i uit` timiditatea obi[nuit`.
– Oh nu, \i spuse, nu trebuie s`-l be]i niciodat` f`r` lapte: v` va
roade \n stomac.
Cu autoritate, turn` lapte \n cea[ca lui Maggie [i fugi f`r` s` aud`
protestele acesteia \n fa]a unei mese atât de copioase.
Maggie se surprinse \nc` o dat` pe ea \ns`[i. Mânc` tot, ca ajutat`
de o gur` invizibil`. Dup` care, nu putu rezista unei felii – nu, dou`
felii – dintr-o pâine des`vâr[it`, cu foarte pu]in unt auriu [i cu o urm`
de dulcea]` de portocale, f`cut` de Kathleen. |[i privi cu stupoare
farfuria goal`. Ceaiul cu lapte \i alungase durerea de cap, micul dejun
disp`ruse ca rezultat al unei pofte de mâncare f`r` precedent [i se
sim]ea acum aproape bucuroas`. Desigur, mai avea \n minte
amenin]`torul telefon nocturn [i amintirea celor dou` pahare cu suc
de portocale, dar, inexplicabil, avu subit certitudinea c` totul se va
aranja. Se afla \n Irlanda, George McDonagh va \ncepe turnarea
"Lamenta]iei pentru Art O'Leary" [i unchiul Pat i-ar fi calificat grijile
drept "pic`turi de ploaie \n ocean".
|[i consult` ceasul. Trebuia s` mearg` la Skibberley, cu Tom Farley
[i mica Shelagh, dar \i mai r`mânea \nc` o jum`tate de or` \nainte de
plecare: avea timp s` fac` un scurt mar[ rapid. Cu acest regim de
Guinness, cârna]i, fri[c` [i pâine, avea datoria, pentru prima dat` \n
via]`, s`-[i supravegheze silueta. Castlecove se dovedea delicios [i
primejdios din punct de vedere al caloriilor.
Porni pe drumul ascendent [i [erpuitor care ducea la castelul
Killashee, când o rabl` de ma[in` o ajunse gâfâind \n spatele ei. |n
trecere, [oferul o salut` cu mâna pe Maggie. Aceasta \i r`spunse prin
acela[i gest. Acest scurt salut \ntre doi necunoscu]i reprezenta \n ochii
tinerei femei \ns`[i emblema acelei p`r]i de lume \n care se afla. M`car
INTERLUDIU IRLANDEZ 103

dac` rela]iile dintre oameni ar fi fost mereu atât de simple, atât de


pl`cute! Dar, \n realitate, nu te puteai mul]umi cu mici gesturi din
mân`. Sufletul c`uta intimitatea cu o alt` fiin]`, cu aspectele sale
diferite de tandre]e [i de brutalitate. De ce, se \ntreb` cu melancolie,
\n ceea ce o privea, tandre]ea era mai tandr` [i brutalitatea mai
brutal`? Dup` toate aparen]ele, restul omenirii nu p`rea sortit`
acestor emo]ii ajunse la culme.
Nu departe de ea, percepu zgomotul unui motor puternic [i v`zu
apropiindu-se o ma[in` sport, gri ca argintul. Dou` ma[ini \n cinci
minute... un adev`rat ambuteiaj pentru Castlecove. {oferi]a, o tân`r`
femeie cu ochii ascun[i \n spatele unor ochelari mari de soare, cu
p`rul blond ciufulit de vânt, n-o salut` pe Maggie \n trecere. Câteva
secunde mai târziu, aceasta auzi ma[ina schimbând viteza, oprindu-se
[i f`când cale-ntoars`. Vehiculul aproape o atinse pe tân`ra femeie,
dar [i de data aceasta, [oferi]a nu p`ru s`-i remarce existen]a. Maggie
\[i continu` drumul [i, din nou, ma[ina argintie reveni \n direc]ia sa.
De data aceasta, [oferi]a se opri [i trecu capul prin portier`. Nu avea
mai mult de optsprezece ani [i fa]a cu tr`s`turi fine era alterat` de o
min` \mbufnat`.
– Unde naiba se afl` Castlecove? o \ntreb` pe Maggie pe un ton
t`ios, ca [i când o acuza c` ascunsese satul. Pe vârful colinei, o s`geat`
indic` \n jos, iar jos, o alt` s`geat` indic` \n sus. {i \ntre ele, nici urm`
de sat.
Judecând dup` accentul s`u, era american`. Maggie nu prea [tia
dac` \i venea s`-i dea o b`taie la spate, sau s-o strâng` la piept. Tân`ra
blond` era, evident, o copil` r`sf`]at` [i tinerei femei nu-i pl`cea
deloc. Dar aceast` impolite]e fa]` de o necunoscut` o f`cu mai
indulgent` cu ea \ns`[i. Ea cel pu]in, se lua doar de prieteni.
– Sunte]i \n Castlecove, \i spuse tân`ra fat`.
104 JULIA DAVIS

Ave]i \n fa]` dou` pr`v`lii [i \n spate, hanul [i sta]ia de benzin`...


Blonda n-o l`s` s` termine.
– Hanul. Pe el \l caut.
– La opt sute de metri de aici. Casa mare alb`, cu acoperi[ul ro[u.
Are [i o firm`, dar este ascuns` de cercelu[i.
Cuprins` de un presentiment, Maggie schi]` un zâmbet.
– Pariez c` sunte]i Candy Kinicott.
– Foarte exact, f`cu cealalt`, \mpingându-[i ochelarii spre spate. {i
dumneavoastr`, cine sunte]i?
– Maggie Devlin. Ata[atul de pres` al lui George McDonagh.
– Ah da, am auzit vorbindu-se despre dumneavoastr`.
Candy o m`sur` pe tân`ra femeie cu o privire rapid`, impasibil`.
– V` cobor la han? \i propuse, ca [i când \i acorda o favoare
deosebit`.
– M` duceam la Fortuna, dar... Da. Mul]umesc.
Brusc, Maggie dori s` fie prezent`, pentru a o ap`ra pe Kathleen,
când aceast` mic` \nfumurat` va ap`rea la han. Se instal` pe scaunul
acoperit cu piele neagr`.
Candy mângâie cu ostenta]ie lemnul tabloului de bord.
– Frumos, nu? Este un XK-140. Un Jaguar, ad`ug`. Recompensa
mea pentru c` am reu[it la examenul de intrare la universitatea din
Vassar.
– Felicit`ri, f`cu Maggie.
– L-am f`cut s` urce pân` la dou` sute cincisprezece, pe [oseaua
din Dublin, continu` tân`ra fat` râzând.
Cobor\ colina conducând nebune[te – cel pu]in aceast` impresie
o avea Maggie.
– Nu m` \ndoiesc! spuse.
Supraveghea acul indicator \ngrozit` [i se ruga cerului.
INTERLUDIU IRLANDEZ 105

Candy schimb` viteza cu multe scrâ[nete.


– Sunte]i amanta lui George? \ntreb` neglijent, ca [i când vorbea
despre ploaie [i vreme bun`. Este termenul folosit de genera]ia
voastr`, nu?
Tân`ra femeie lu` vocea tremur`toare a unei s`rmane b`trâne.
– Vrei s` [tii, copila mea, dac` \l vizitez pe domnul McDonagh?
Dumnezeule, fata mea, voi tinerii sunte]i foarte obraznici.
Gluma nu avu succes [i Candy anun]` cu iritare:
– Nu-mi place s` rivalizez cu altcineva, dar este important pentru
mine s`-l am. Valoreaz` nou`zeci [i nou` de puncte, \]i dai seama?
Mick Jagger a coborât la nou`zeci....
– Credeam c` acele pove[ti de adunare de puncte sunt dep`[ite,
spuse Maggie f`r` s` se formalizeze. Punctele [i atât.
Tân`ra fat` \[i scutur` p`rul blond, lung.
– Este ca [i când ai spune c` rockul nu mai are valoare. Exist`
\ntotdeauna oameni care ador` \nsemn`rile necrologice. S` nu-]i pese,
continu` Candy pe un ton arogant, nu-mi doresc o rela]ie de durat`
cu George. Este prea b`trân pentru mine. De altfel, am un iubit
extraordinar acas`.
– Este norocos s` aib` o logodnic` atât de fidel`, exclam` Maggie.
|n sinea sa, era stupefiat`. Nu era de mirare dac` p`rin]ii Kinicott
se gr`biser` s`-[i propun` fata ca asistent` de produc]ie, când George
le telefonase pentru a le anun]a c`l`toria \n Irlanda. Tân`ra femeie
spera doar c` mica arogant` blond` s` nu-l urm`reasc` prea f`]i[ pe
George \n fa]a familiei Dunstable [i a oamenilor din zon`. Din
nefericire, \[i spuse cu am`r`ciune, George va fi cu siguran]` \ncântat
s-o ajute pe Candy s` câ[tige acele blestemate nou`zeci [i nou` de
puncte. Se \ntreb` dac`, pentru a-i da \ntâlnire, va alege castelul
Kilashee. Totu[i, micu]a nu era probabil genul c`reia s`-i plac`
106 JULIA DAVIS

r`murele \n p`r. Atunci, \ntâlniri nocturne \n gr`din`, la lumina


stelelor? Când Genevieve Joyce va dormi?
– Iat` portul, spuse Maggie, pentru a se smulge gândurilor negre.
Este frumos, nu-i a[a?
– Nu egaleaz` cecul din Kerry.
– N-am v`zut Kerry, dar peisajul este mult mai primitiv, nu? Nu
este cultivat ca aceste coline? Dup` p`rerea mea, \n asta const`
frumuse]ea din Castlecove. Omul [i natura au semnat aici un pact, se
pare. Prive[te zidul de piatr` dur` care se desf`[oar` acolo sus, \ntre
câmpul verde deschis [i câmpul verde \nchis. Sunt pietre foarte
simple, modelate de timp, dar mâinile omene[ti care le-au a[ezat,
le-au dat form` [i sens.
– Foarte practic, o ironiz` tân`ra fat`. Este extras dintr-unul din
comunicatele dumitale de pres`?
|n urlet de frâne, se opri \n fa]a hanului [i pietricelele tocmai
ciuruir` cercelu[ii.
Dup` cum se temuse Maggie, Candy \i trat` de sus pe Bryan [i pe
Kathleen Dunstable, cum o tratase de sus [i pe tân`ra femeie. Ceru
"gromul" pentru a-i scoate bagajele din ma[in` [i nu avu nici m`car o
umbr` de zâmbet când Kathleen, cu o seriozitate perfect`, anun]` c`
gromul tocmai p`r`sise hanul \n compania manichiuristei. De-abia
dac` \i r`spunse la salut lui Tom Farley, care-[i scosese politicos [apca
pentru a o \ntâmpina.
Kathleen remarc` nemul]umirea lui Maggie \n fa]a unei asemenea
arogan]e; \i lu` partea noii sale prietene.
– Nu te sinchisi, spuse râzând. Nu voi purta pic` Americii din cauza
acestei mici \nfumurate.
Am \ntâlnit deja acest gen de fat`. M`car dac` Bryan [i cu mine am
putea s-o facem s` lucreze la buc`t`rie \n aceast` var`! Mama a f`cut
INTERLUDIU IRLANDEZ 107

din George un b`rbat \n timpul sezonului \n care a fost angajat aici. {i


totu[i, când a sosit, era un copil mare.
– Nu [tiam. Iat` de ce pare c` [tie totul aici, cum nici un turist
n-ar fi \n stare.
– Oh, da: a lucrat o var` \ntreag` la noi. P`rin]ii mei f`ceau deseori
asta. |n acel sezon i-am avut pe George [i pe Nora Kea...
Se \ntrerupse brusc, scuturând din cap. Obrajii roz i se \mbujorar`.
– Aveam doar paisprezece ani, relu` gr`bit`. {i ]i-am spus, f`cusem
o adev`rat` pasiune pentru el. Dar era de zece ori mai \nalt ca mine.
Ca [i acum, nu?
|ntinse brusc mâna [i atinse u[or cotul lui Maggie.
– S` nu te preocupe ceea ce povestesc anumi]i oameni. Au mintea
\ngust`. Consider` Dublinul drept cealalt` fa]` a lunii, ca s` nu mai
vorbim despre Statele Unite. |n ciuda aparen]elor, George este un tip
cumsecade... Mergi cu tata la Skib? Nu mai avem biscui]i pentru ceai.
Vrei s`-i aminte[ti s` cumpere? {i dac` po]i, \mpiedic-o pe Shelagh s`
m`nânce jum`tate din ei pe drumul de \ntoarcere...
– Nu pot promite s`-i spun nu lui Shelagh, afirm` râzând Maggie.
Cere-mi orice altceva.
Privirile celor dou` femei se \ntâlnir`. Râsul lui Maggie se stinse. O
clip`, fusese gata s` jure c` prietena sa a[tepta de la ea \ntrebarea
crucial`: "Cine este Nora Keaveny"? Ce se \ntâmplase \ntre ea [i
George, \n acea var` faimoas`? Dumnezeule, \[i spuse tân`ra femeie,
ce u[urare ar fi fost s` pun` acea \ntrebare, s` descopere secretul
telefonului nocturn. Dar s` porneasc` o anchet` meschin` asupra lui
George \nsemna s` se coboare la nivelul lui Candy Kinicott. Chiar mai
r`u: dac` punea \ntrebarea, dac` [i Kathleen \i r`spundea, nu era
sigur` c` s-ar mai fi putut afla \n fa]a lui George, nici m`car \n calitate
de ata[at de pres`.
108 JULIA DAVIS

Datora posterit`]ii s` se realizeze acest film [i realizat cum trebuia


s` fie. Nu?... Da, \[i r`spunse singur`.
{i fugi \n c`utarea lui Tom Farley [i a lui Shelagh.

***

De cealalt` parte a u[ii-fereastr` din salonul hanului din


Castlecove, ploaia [iroia.
– Sunt mul]umit` pentru gr`dina ta, \i declar` Maggie Kathleenei,
dar a[ vrea ca ploaia s` se opreasc` dup` prânz, pentru a ne permite
s` \ncepem filmarea.
– Asta este Maggie, spuse George McDonagh, care tocmai intrase.
Nu se gânde[te decât la art`. Pu]in o intereseaz` dac` iarba se usuc` [i
moare, dac` oile nu mai au cu ce s` mânânce. Camera trebuie s`
filmeze.
Tân`ra femeie nu avu timp s` g`seasc` o mic` replic` acid`;
Kathleen ripost` deja:
– Dac` nu e[ti un mare prost, George McDonagh, m` \ntreb cine
este. Chiar n-a fost secet` \n acest sezon; s` bat \n lemn.
B`tu energic \n placa [emineului vast.
– {i acum, a[ face mai bine s` m` duc s` v`d dac` Bryan are nevoie
de ajutor pentru masa de prânz.
– Ce-a apucat-o? \ncepu George.
Dar Maggie \i \ntorsese deja spatele, pentru a m`sura \nc`perea \n
lung [i-n lat. Nu se sim]ea obligat` s` r`spund`. Arunc` pe furi[ o
privire spre ceasul s`u. Curând, va fi ora unu. Kathleen [i Bryan
invitaser` o duzin` de oameni din Castlecove [i din \mprejurimi
INTERLUDIU IRLANDEZ 109

pentru un bufet la care s`-l cunoasc` pe George [i pe cei din compania


sa. Liam Keaveny trebuia s` fac` parte dintre invita]i. Dac` nu venea,
ar fi putut fi dovada c` el fusese misteriosul de la telefon, din noaptea
precedent`. O dovad` fragil`, trebuia s` recunoasc`, din care-i va fi
greu s` se decid`.
Un curent electric p`ru c` str`bate \nc`perea. |[i f`cea intrarea
Genevieve Joyce. Purta un pulover din lân` auriu, strâns pe corp. |[i
tapase p`rul negru. Pe gene avea un strat de rimel care ar fi trebuit,
prin greutatea sa, s-o fac` s`-[i plece pleoapele, \[i spuse Maggie.
Parfumul s`u impregna aerul cu esen]` de iasomie.
Actri]a se apropie de George [i-l strânse \n bra]e ca [i când nu se
v`zuser` de s`pt`mâni. F`cur` bra] la bra] \nconjurul \nc`perii pentru
a-i \ntâmpina pe invita]i. Maggie fu obligat` s` recunoasc`: regizorul
ar`ta fa]` de invita]ii familie Dunstable o c`ldur` conving`toare.
Discut` despre vesel` [i cristaluri cu Rose [i Denis O'Leary care, \n
aceea[i diminea]` sosiser` s` afi[eze \ntr-unul din magazinele lor din
Skibbereen una dintre pancartele lui Maggie, care cereau figuran]i. Se
\ntre]inu despre pescuitul de somoni [i despre galeriile de art` cu
familia Weber, un cuplu american, care \nchiria \n fiecare an o cas` la
Glandore. Cu doctorul Quinn, \[i aminti de un incident referitor la un
bol de sup`, de care se râdea de zece ani. Schimb` p`reri despre
viitorul politic cu doamna Duncan, de la Union Hall, a c`rei fiic` le
d`duse un pisoi ro[cat lui Shelagh [i Denny Dunstable. F`cu
considera]ii despre firea m`garilor cu Seamus Hayes, fermierul ale
c`rui p`mânturi se \nvecinau cu castelul Killashee.
– Ia spune, George McDonagh, \ntreb` Molly Fortune, cum se face
c` vrei s` \ncepi filmarea chiar \n aceast` dup`-amiaz`? De-abia am
afi[at apelul nostru pentru figuran]i.
– |n]elege]i, nu film`m \n ordine cronologic`.
110 JULIA DAVIS

|n timpul primelor zile ne vom ocupa numai de secven]ele care se


desf`[oar` \ntre Eileen [i Art. Apoi vom umple golurile. Toat` lumea
[tie c` domne[ti peste Castlecove, Molly. N-ai putea face s` \nceteze
ploaia? |n realitate, sper pu]in s` n-o v`d oprindu-se: a[ putea s` merg
la pescuit. L-ai cunoscut pe cameramanul meu? }i-l prezint pe Adam
Mansky. Adam, iat`-i pe Molly [i Jimmy Fortune. {tiu c` dete[ti
fotografii de amatori, dar Jimmy a reu[it câteva fotografii remarcabile
ale vapoarelor din port: trebuie s` le vezi pentru a crede. Doctore
Quinn....
Dac` Genevieve nu str`lucea de acela[i farmec, cel pu]in zâmbea [i
se ab]inea de a arunca sarcasmele pentru care era celebr`. Acest prânz
era un vis pentru un ata[at de pres`, \[i spuse Maggie. {i toat` aceast`
bucurie li se cuvenea acestor minuna]i Bryan [i Kathleen Dunstable.
Le spuse dup` aceea.
– Oh, m-am gândit c` va fi amuzant, r`spunse cu modestie
Kathleen. {i mi s-a p`rut util s`-i reunim pe to]i ace[ti oameni, pentru
a-i angaja \n sus]inerea filmului.
– Exist` [i oameni care se opun film`rii, Kathleen?
Irlandeza \ntoarse ochii.
– }i-am spus ieri: exist` unii care se arat` foarte posesivi fa]` de
vechiul castel. {i câ]iva \[i amintesc de tinere]ea \nfl`c`rat` a lui
George.
– El este mereu la fel de \nfl`c`rat, spuse Bryan trecându-[i un bra]
\n jurul taliei so]iei sale.
Zâmbea. Totu[i, f`r` s` vrea, Maggie se \ntreba dac` nu-i purta pic`
lui George pentru vechea pasiune a Kathleenei pentru el, chiar dac`
aceasta data de zece ani [i nu ajunsese nic`ieri.
– Liam Keaveny n-a venit, am remarcat asta, \ncepu cu \ndr`zneal`
tân`ra femeie.
INTERLUDIU IRLANDEZ 111

Era o iluzie oare? I se p`ru c`-i vede pe Kathleen [i Bryan schim-


bând o privire jenat`.
– A f`cut o criz` de reumatism, explic` hotelierul. N-a vrut s` ias`
prin ploaie.
Un b`rbat care nu rata s` vin` s`-[i bea berea \n fiecare sear`, la
aceea[i or`? Dup` ce-[i petrecuse toat` via]a \n comitatul Cork, trebuia
s` fie obi[nuit cu ploaia, ca [i cu soarele. Dar Maggie nu putu deloc s`
insiste. Mul]umi din nou familiei Dunstable [i se duse \n camera sa.
|[i consacr` dou`zeci de minute transform`rii camerei \ntr-un mic
birou. M`su]a de toalet` deveni mas` de lucru pe care trona ma[ina de
scris de \nchiriat. |[i strivui foile de etichete autocolante pe care
fotocopiase adresele. Mica Shelagh se oferise deja s` le desprind`
pentru a le lipi pe plicuri. Pentru a-[i \ncepe pe deplin activit`]ile,
Maggie nu avea nevoie decât de soare: atunci ar fi putut \ncepe
filmarea [i ar fi avut elementele primului s`u comunicat.
Natura se ar`t` formidabil`. Ploaia \ncet` brusc, a[a cum \ncepuse.
|n spatele ferestrei lui Maggie, un univers \nverzit p`rea s` sclipeasc`
\n mii de smaralde. Aproape imediat, se b`tu la u[`. Vocea lui Candy
Kinicott anun]a pe un ton oficial:
– Camioneta pleac` \ntr-o jum`tate de or`. Camioneta pleac`
\ntr-o jum`tate de or`.
Tân`ra femeie \[i sim]i inima strângându-se când vehiculul \nc`rcat
din greu porni pe c`rarea \ngust` care ducea de la [osea la castelul
Killashee. Din fericire, George nu era cu ei: \n compania Genevievei
Joyce, deschidea drumul \n Mercedesul lui Tom.
– Ah! f`cu Adam cu emo]ie, când z`ri ruinele impresionante ale
castelului. Are ochi, George al nostru.
Cu cât mai multe u[i [i ferestre, cu atât mai multe cadre. Castelul
acesta este f`cut pentru un film.
112 JULIA DAVIS

Tân`rul emigrant polonez, cu p`rul tuns perie, s`ri jos din


camionet`, pentru a m`sura perimetrul castelului; cu mâinile de
fiecare parte a ochilor, ca pentru a vedea prin obiectivul camerei,
evalua unghiul luminii, care trecea printre ramurile \ncurcate ale
arborilor.
George i se al`tur` [i cei doi b`rba]i \ncepur` s` descarce
vehiculul. Regizorul flanc` intrarea cu dou` reflectoare din aluminiu;
Adam plas` saci cu nisip la picioarele lor, pentru a le stabiliza. P`reau
doi pu[ti pe cale s` construiasc`, \n felul lor, un turn extrem de
spectaculos.
– Nu [tiu dac` am r`mas \n urm` cu dou`zeci de ani, sau dac`
suntem ni[te precursori, exult` George, dar nu-mi amintesc s` fi
\nceput un film \ntr-o asemenea libertate. Este ca [i când, toat` via]a,
am escaladat mun]ii cu ajutorul corzilor [i a pitoanelor \nainte de a m`
afla brusc gata s-o fac pe picioarele mele. Maggie, nu trebuie s` ui]i
asta pe generic: "Specialist \n lumini: Dumnezeu".
Râsul tinerei femei se ad`ug` la al s`u [i, o clip`, exist` numai \ntre
ei o bucurie delirant`.
– S`rut`-m`, ceru George. S`rut`-m` pentru a-mi aduce noroc, oh,
ata[atul meu de pres` drag.
– Pentru a-]i aduce noroc, murmur` Maggie.
Ridicat` pe vârful picioarelor, \i atinse u[or buzele cu ale sale.
De-abia dac` fusese un s`rut, dar se repercut` \n toate celulele
trupului s`u.
– Dar n-am nevoie de noroc, se corect` imediat regizorul, dac` e[ti
a mea. Spune-mi-o. Ca s` mor pe loc dintr-un preaplin de bog`]ii.
O prinse de umeri.
– Spune-mi c` e[ti a mea, pentru a-mi permite s` fac s` treac`
aceast` convingere \n filmul meu.
INTERLUDIU IRLANDEZ 113

Privirea ca [i mâinile sale o ]ineau pe loc. Maggie era incapabil` s`


se mi[te, s` vorbeasc`. George \i mângâie tandru gâtul.
– E[ti extraordinar de frumoast` ast`zi, [tii? Nici un b`rbat nu [i-ar
putea dori o muz` mai frumoas`. Simt \n tine un fel de febr`.
Spune-mi c` te-ai sucit [i r`sucit \n pat, gândindu-te la mine.
Tân`ra femeie \nchise ochii, pentru a nu-l l`sa s` vad` cât`
dreptate avea. Buzele lui George se presar` peste ale sale, bra]ele lui
o \nconjurar`. Acum cuno[tea o nou` tortur`: cea a dorin]ei
exacerbate pe care nu putea nici s-o accepte, nici s-o resping`.
– Geo.... orge...
Candy \nainta cu pa[i mari spre ei.
– Adam nu g`se[te trepiedul camerei.
– |n geanta Aer Lingus, cu pilele de rezerv`.
Cu un bra], George o re]inea \nc` pe Maggie lâng` el.
– L-am pus eu \nsumi \n camionet`.
Candy o privi pe tân`ra femeie cu du[m`nie.
– Intri \n pielea personajului, George? spuse.
Blânda copil` se \ntoarse, pentru a pleca s`-l g`seasc` pe Adam.
George \ncepu:

"A fost o dat` o fat` minunat` Candy


{i care ar`ta uneori laturi inedite
Dar, atunci când era...."

– Geo... orge! Te cheam` Genevieve!


Cu regret, acesta \i d`du drumul lui Maggie.
– Poate, \ntr-o zi, vom sfâr[i prin a reu[i ceva, oft`, s`rutând-o pe nas.
Maggie \l urm`ri cu privirea. M`car dac` n-ar fi avut aceast`
seduc]ie incredibil`! |n orice clip`, chiar dac` era sigur` c`-[i g`sise
114 JULIA DAVIS

direc]ia bun` – cea \n care nu risca s`-l \ntâlneasc` pe George – era


suficient ca acesta s`-i fure un s`rut, sau s`-i cear` unul [i acul busolei
sale \ncepea s` oscileze nebune[te. |n acea dup`-amiaz`, \mbr`cat cu
o c`ma[` [i ni[te blugi strâm]i, \nc`l]at cu cizme, costumul care \n
ochii lui transpunea \n epoca modern` ]inuta secolului al XVIII-lea al
lui Art O'Leary, era practic irezistibil. Totu[i, \i rezistase, nu? Asta era
cel mai ciudat. |i d`duse buzele, dar f`r` cuvintele pe care i le ceruse.
{i dac` le rostise? Vor avea vreun sens, sau nu?
O mic` mas` vibrând de energie, cu p`rul ro[cat ca al s`u, alerga
spre ea: Shelagh Dunstable. Bryan sosea \n spatele fiicei sale, cu fiul
s`u Danny c`lare pe umeri.
– Mama n-a putut veni pentru c` dormeau gemenii, dar ne-a trimis
s` vedem ce se \ntâmpl`.
Feti]a b`tu din palme.
– Este formidabil, nu?
– Da, nu-i a[a? f`cu Maggie zâmbind.
– Am v`zut dou` filme la Cork: "Bambi" [i "Muppets", dar nu [tiam
c` voi vedea unul la castel.
Tân`ra femeie se chirci pentru a ajunge la nivelul copilei.
– Sper c` nu vei fi dezam`git`, draga mea. Acum nu prezent`m un
film, \l facem. Genevieve [i George se vor preface c` sunt alte dou`
persoane, Eileen [i Art. Adam va face fotografii cu ei, folosind acea
frumoas` camer` albastr`... o vezi? Iar un aparat care se nume[te
magnetofon, va asculta tot ce-[i spun. O vezi pe Candy? |[i pune pe
cap un fel de urechi mai mari de [oarece. Aceea se nume[te casc` de
ascultare. Este pentru a [ti dac` totul se desf`[oar` bine. |n]elegi
pu]in?
– Oh, da, spuse Shelagh dând energic din cap. Explici foarte bine.
La fel ca mama [i tata. Dar [tii ce a spus ast`zi mama lui Maggie
INTERLUDIU IRLANDEZ 115

Durcan? A spus c` \n l`mpi exist` buc`]i de soare, pentru a le face s`


lumineze. Este proast`, nu? Dac` ar fi soare \n l`mpi, n-ar merge
noaptea, când este nevoie de ele! M` duc s`-i vorbesc tatei despre
magicofon.
– Este magnetofon, repet` cu blânde]e Maggie.
Shelagh se repezi spre fratele [i tat`l s`u, dar se opri brusc, pentru
a o privi pe tân`ra femeie cu o privire plin` de dorin]`.
– Când vor face filmul cu magnetofonul, vom vedea un film la
castel? A[ vrea s` fie cu animale. Ador animalele, tu nu?
– Ba da, [i eu.
Privi copila plecând, cu un amestec de dragoste [i nostalgie, foarte
nou pentru ea. Iubise \ntotdeauna copiii \ntr-un mod abstract, dar la
New York, rareori \ntâlnea micu]i \n drumul s`u.
Se smulse din gândurile sale pentru a merge s`-i \ntâmpine pe
Bryan [i Danny [i pe ceilal]i oameni din regiune veni]i s` asiste la
\nceputul film`rii. |l v`zu cu satisfac]ie pe Larry Delgado \n conversa]ie
cu Seamus Hayes, fermierul [i cu Molly [i Jimmy Fortune. Larry lua
noti]e din bel[ug.
George [i Adam f`cur` un semn: tocmai erau gata. Maggie alerg`
s` plaseze o pancart` la intrarea pe c`rare: "Se filmeaz`. Lini[te, v`
rog". Dac` ni[te turi[ti aleseser` acea zi pentru a vizita castelul
Killashee, vor \n]elege.
|n clipa \n care tân`ra femeie se \ntorcea spre castel, Genevieve
Joyce, complet \mbr`cat` \n negru, ap`ru din spatele camionetei, trecu
prin fa]a micului grup de spectatori [i se duse s`-[i ocupe locul dintre
dou` ziduri d`râmate. Tom Farley aplaud` [i ceilal]i \l imitar`. George
\i l`s` actri]ei timp s`-[i guste succesul \nainte de a merge el \nsu[i s`
se a[eze lâng` Adam Manski. Cameramanul ridic` pre]ioasa camer`
pentru a o a[eza pe suportul capitonat legat de um`rul s`u drept.
116 JULIA DAVIS

– Lini[te pe platou, strig` regizorul cu o autoritate care f`cu s`


treac` un curent electric prin trupul lui Maggie.
Era un moment istoric. George McDonagh era gata s` \nceap` un
nou film.
Candy Kinicott, purtând o t`bli]` pe care scria "Scena I. Num`rul
1" veni pentru o scurt` clip` \n fa]a camerei.
– Se filmeaz`, anun]` Adam Manski.
Genevieve Joyce m`sura castelul \n lung [i-n lat [i privirea \i
scotocea cel mai mic col]i[or. |ngenunche pentru a privi pe o fereastr`
joas`. Ridic` ochii spre cer.
Avea \n ochi o nesfâr[it` suferin]`. Dar o bucurie pur` o ridic` la
amintirea zilelor de odinioar`.

"Pasiunea mea, marea mea dragoste,


|n prima zi când te-am v`zut
Sub acoper`mântul pie]ei,
Ochii mei te-au numit "Frumuse]e"
Inima te-a numit "C`min".
I-am l`sat pe ceilal]i pentru tine
{i te-am urmat \n locuri \ndep`rtate".

Cuvintele veneau pe buzele lui Maggie, emo]iile rezonau \n


propria inim`. Cu pumnii \ncle[ta]i, \l v`zu pe George McDonagh –
care nu mai era regizor, ci actor – mai mult decât actor, imaginea vie
a lui Art O'Leary – \naint` spre castel, cu pasul s`u hot`rât. Cizmele
sale striveau crengu]ele, statura sa impozant` f`cea ea \ns`[i arborii s`
par` mai mici. Se opri \n fa]a unui zid \n ruin`, ezitând \ntre dou`
bucurii: cea de a-[i anun]a prezen]a [i cea de a-[i auzi so]ia, dragostea
sa cântându-i osanale. Se l`s` prad` celei de-a doua dorin]e. Asculta [i
INTERLUDIU IRLANDEZ 117

zâmbetul i se l`rgea, \n timp ce Genevieve – nu, Eileen – revedea


pl`cerile din patul lor nup]ial. |n sfâr[it, vorbi:

"Bucuria mea, sufletul meu,


Nu voiam s` te p`r`sesc,
|n acea zi am plecat
Cu un singur gând:
Acela c` va exista o \ntoarcere".

A[tepta clipa \n care so]ia sa, v`duva sa \l ruga s` se ridice, s` vin`


la ea, pentru a trece pragul [i a se l`sa v`zut de ea. Atunci...
Nu! Maggie trebui s`-[i lipeasc` mâna de gur` pentru a-[i re]ine un
strig`t de spaim`. George o privea pe Genevieve, o atingea pe
Genevieve, o s`ruta pe Genevieve, o atr`gea pe Genevieve spre solul
zgrun]uros, \[i puse degetele pe nasturii rochiei sale, se opri un timp
cât s` pândeasc` acordul s`u din privire. Repeta exact, \n ele mai mici
am`nunte, toate gesturile din ajun, cu Maggie.
Oh, Dumnezeule, oare monstruozitatea acestui b`rbat era f`r`
limite?
F`cu stânga-mprejur, se repezi la \ntâmplare pentru a sc`pa de
spectacolul oribil. Nu s-ar fi sim]it tr`dat` mai cumplit nici dac` i-ar fi
fotografiat trupul gol [i ar fi ar`tat fotografia \n public. Se folosise de
corpul, de emo]iile, de toat` fiin]a sa, pentru a pune scena la punct...
[i toat` lumea o [tia! Asta era cel mai \ngrozitor. Toat` lumea era
sigur`, era la curent. Bryan, Candy, Larry, familia Fortune... to]i \i vor
privi trupul [i vor [ti c` mâinile lui George \i mângâiaser` sânii, f`r` s`
fi avut vreo emo]ie. Mângâieri care, pentru Maggie, redaser`
universului adev`ratele dimensiuni, pentru George McDonagh
fuseser` o simpl` repeti]ie.
118 JULIA DAVIS

|[i c`ut` refugiul \n spatele camionetei, cu fa]a \ntoars` spre ferma


familiei Hayes, afar` de vederea echipei [i a spectatorilor. Urm`ri din
ochi o femeie solitar` care, pe biciclet`, suia cu greu colina.
Mintea \i [ov`ia. Tot trupul o durea ca [i când fusese b`tut`.
Recurse la vechea tehnic` respiratorie. Se l`s` pe p`mânt [i se
a[ez` \n pozi]ia de baz` yoga. Dar nu reu[i s` se concentreze. Vocea
Genevievei Joyce ajungea pân` la ea printre arbori, striga noi cuvinte
pasionate. George ceruse probabil o a doua dubl`. Maggie se \ntreb`
dac` prima nu-l mul]umise pe deplin, sau dac` dorea doar s` pun`
mâna din nou \n public pe Genevieve.
O ma[in` urca \ncet coasta. Un Volkswagen verde, vechi. Se opri,
acolo unde \ncepea c`rarea care ducea la castel. Imediat, tân`ra
femeie fu \n alert`. Pusese pancarta care cerea lini[te, dar castelul era
un loc public, iar trec`torii puteau s` nu asculte de porunc`. Cei trei
colo[i care coborâr` din Volkswagen erau poate turi[ti str`ini, care nu
\n]elegeau engleza. |n]elese, prea târziu, c` ar fi trebuit s` scrie [i \n
francez` [i \n german`.
Se \ndreptar` spre c`rare. |i va trimite \napoi pe b`rba]i. Aproape
spera s`-i vad` rezistându-i: era suficient de furioas`.
Dar auzi urcând pân` la ea vocea unuia dintre b`rba]i, \nc`rcat` de
dezgust:
– Americanii ace[tia ne profaneaz` locurile sfinte. S` mergem s` le
ar`t`m noi lor.
Maggie se opri. P`li. Cuno[tea vocea aceea. Era cea care-i
amenin]ase pe ea [i pe George, \n timpul \mbr`]i[`rii lor fierbin]i.
Dac` acei b`rba]i ajungeau \n vârful c`r`rii [i-i vedeau pe Genevieve [i
pe George repetând aceea[i scen`, se va dezl`n]ui infernul. |[i imagin`
camera f`cut` buc`]i, fe]e r`nite, poate.
Trebuia s`-i opreasc` neap`rat.
INTERLUDIU IRLANDEZ 119

S`ri \n camionet`. Nu \ndr`zni s` porneasc` motorul: zgomotul


putea fi captat de magnetofonul puternic. Dar motorul era inutil.
Vehiculul avea botul \ntors spre poalele colinei: Adam f`cuse
stânga-mprejur pentru a u[ura desc`rcarea. Maggie eliber` frânele [i
camioneta \ncepu s` ruleze \n linie dreapt` spre cei trei b`rba]i.
Z`rind monstrul t`cut, ace[tia se refugiar` s`rind \n cele dou` p`r]i ale
c`r`rii.
– {terge]i-o de aici, sau continuu s` rulez [i v` strivesc ma[ina,
[uier` Maggie.
|i privi destul de mult timp \ntin[i pentru a-[i \ntip`ri \n memorie
tr`s`turile lor. |l auzi pe unul dintre ei strigând:
– Liam!
F`cur` stânga-mprejur, pornind s` coboare cu toat` viteza,
vociferând. Pentru prima dat`, Maggie z`ri un al patrulea b`rbat \n
Volskwagen. Acesta auzi vacarmul [i v`zu sosind asupra lui monstrul
ro[u. Se a[ez` la volan [i scoase ma[ina din drumul lui Maggie. Ceilal]i
trei traversar` un câmp [i s`rir` din mers \n ma[ina care disp`ru rapid.
Maggie opri camioneta [i privi vacile din fa]a sa. Se uit` \n oglinda
retrovizoare [i-[i zâmbi for]at. {uvi]ele de p`r ro[cat se \ndreptau \n
toate sensurile. Avusese probabil aerul unui adev`rat demon, \n
vehiculul ro[u. |n minte \i veni, prea târziu, o idee: ar fi trebuit s`
descopere num`rul ma[inii verzi. Dar avea oare importan]` acest
am`nunt? Avea impresia c` b`rba]ii nu erau preg`ti]i s` fac` o nou`
\ncercare de acela[i gen.
Nu voia s` urce c`rarea \n camionet`: poate magnetofonul era \n
plin` ac]iune. O duse pe câmp, cobor\ [i porni pe jos.
Când ajunse, toat` lumea se bucura de un moment de odihn`. Se
extaziau \n fa]a talentului fenomenal al Genevievei \n a doua dubl`.
Filmul va fi extrem de emo]ionant, se repeta.
120 JULIA DAVIS

Larry Delgado scria \n grab` cu mâna \nfl`c`rat`.


– N-am v`zut ceva asem`n`tor de mult timp, \i spuse entuziasmat
lui Maggie, \nainte de a \ncepe s` scrie iar.
Adam Manski mângâia camera albastr`, ca [i când tocmai f`cuse
dragoste cu ea. A[ezat` pe jos, cu bra]ele \n jurul genunchilor, Candy
Kinicott p`rea transportat`. Maggie se sim]i reac]ionând la
surescitarea general`. Dar \i privi pe Genevieve [i pe George, strân[i
unul lâng` cel`lalt \n u[a castelului [i, o clip`, \[i dori s`-i fi l`sat pe
cei trei borfa[i s` tulbure filmul.
Capitolul 8

Se auziser` strig`tele atacatorilor. Maggie trebui s` povesteasc`


\ntâmplarea. Fu aproape u[urat`. I-ar fi fost imposibil s` mai aib` de
p`strat \nc` un secret. Cel mai greu \i era s` explice propriul rol: nu
]inea s` fac` pe eroina. Dar toat` \ngrijorarea era inutil`: Candy
Kinicott se \ns`rcin` s`-i deschid` gura.
– N-ar fi fost mai bine, spuse acea tân`r` persoan` cu accentul s`u
t`r`g`nat, s`-i la[i s` urce pân` aici, chiar dac` era mai pu]in palpitant?
Dac` sunt din zon`, Bryan, Tom sau altcineva, i-ar fi recunoscut. Adam
i-ar fi putut chiar filma.
– Tu nu i-ai auzit. Eu, da, r`spunse Maggie. Aveau f`]i[ inten]ii rele.
Dac` Adam ar fi a]intit camera asupra lor, ar fi f`cut-o buc`]i [i ar fi
distrus pelicula, po]i s` fii sigur`. {i dac` ar fi r`nit pe cineva? De
acord, i-am fi putut identifica, dar cu ce pre]?
Spre stupoarea tinerei femei, Genevieve Joyce \i veni \n ajutor.
– S` n-o mai lu`m pe ocolite, drag`. S-ar fi luat de mine, nu?
Obiectivul lor este \ntotdeauna vedeta feminin`. Un nas spart, sau
ceva de acest gen. |n orice caz, eu \]i sunt foarte recunosc`toare c`
le-ai luat-o \nainte, chiar dac` au sc`pat ieftin.
122 JULIA DAVIS

– Groaznic, groaznic, morm`i Tom Farley. Nu-mi vine s` cred c`


cineva de la noi se poate comporta a[a.
Fa]a \i luase o tent` de nelini[te. |[i [tergea transpira]ia abundent`.
– Dac` [tiau de filmare, trebuie s` fie neap`rat de aici, spuse
George.
– A]i pus pancarte peste tot pentru a angaja figuran]i, obiect`
Molly Fortune.
– Da, dar au fost afi[ate doar \n aceast` diminea]`.
George privi spre Maggie, care \ntoarse ochii. Dup` o ezitare,
relu`:
– Eram aici ieri, pentru a repera exterioarele. Cineva s-a \nfuriat:
nu voia americani aici... N-am spus nimic. S` spun drept, n-am luat
lucrurile \n serios.
– Ve]i pune s` vin` poli]ia? \ntreb` Seamus Hayes cu o anumit`
team`.
– N-am fost niciodat` foarte predispus s` m` adresez poli]iei, f`cu
regizorul cu o strâmb`tur`. Maggie, dup` tine, nu se vor mai \ntoarce?
– Dac` vor reveni, vor fi cel pu]in o duzin` [i \narma]i, r`spunse
aceasta \nfiorându-se.
{tia c` ar fi trebuit s`-l ia la o parte, pentru a-i vorbi despre
telefonul amenin]`tor din noaptea precedent`. Dar, deocamdat`, nu
suporta ideea unei \ntrevederi particulare cu el, mai ales dac` trebuia
s` fac` aluzie la comportamentul s`u cu femeile. Totu[i, ar fi fost
necesar. Era \n stare de [oc \ntârziat [i ar fi avut mai mult ca niciodat`
nevoie de o clip` de r`gaz. Dar oare pân` \n ce punct \[i putea asuma
responsabilitatea echipei [i a filmului? Dac`-i spunea tot adev`rul lui
George, poate \i va da ultimul indiciu de care avea nevoie pentru a
dezlega misterul [i a se ap`ra \mpotriva oric`rei amenin]`ri ulterioare.
Numai dac` nu s-ar duce ea \ns`[i s`-l g`seasc` pe Liam Keaveny?
INTERLUDIU IRLANDEZ 123

La aceast` idee, inima \i b`tu mai puternic. El fusese la volanul


Volkswagenului verde, era aproape sigur`. Aproape sigur` c` Nora
Keaveny era fiica sa. Aproape sigur` c` maniera \n care George o
tratase pe Nora cu zece ani mai \nainte era la originea ostilit`]ii
prezente. Dar dac` se \n[ela? Putea s` distrug`, degeaba, lini[tea unui
b`trân.
Oare George nu prev`zuse acea primire ostil` la Castlecove? De ce
s-a \ntors? Desigur, castelul Killashee aducea filmului un cadru de
s`-]i taie respira]ia. Dar cu siguran]` existau [i alte ruine la fel de
remarcabile.
Trebuia s`-i vorbeasc` lui George cu orice pre].
Cu din]ii strân[i, se \ndrept` spre el. Acesta re\nc`rca, ajutat de
Adam [i Candy, camioneta. |i observ` for]a natural`, perfecta
cursivitate a mi[c`rilor.
Larry Delgado o f`cu s` tresar`, luând-o de cot. Ziaristul declar`:
– {tii, Devlin, dac` n-a[ fi convins de deplina ta sinceritate, te-a[
b`nui c` i-ai inventat pe ace[ti derbedei, \n scop publicitar.
– Nu prea [tiu cât de sincer` sunt, ripost` Maggie, dar mi-e team`
c` \mi supraestimezi puterea de inven]ie.
– N-am nici o \ndoial` asupra eficacit`]ii sale. Doar ai inventat
gre[eala de num`r de telefon de peste noapte, nu?
Introdusese foarte abil \ntrebarea \n conversa]ie [i tân`ra femeie
nu-[i putu ascunde reac]ia. Se refugie \ntr-o t`cere \nc`p`]ânat`.
– Haide, Devlin. Credeam c` suntem prieteni. N-ai s` \ncepi s` iei
modelul ata[a]ilor de pres` al c`ror unic comentariu este "F`r`
comentarii?"
– {i tu n-ai s` \ncepi s` te joci de-a reporterii indiscre]i! replic`
Maggie. Nu uita c` e[ti critic cinematografic.
– Am \nceput la fapte diverse. Nu mi-am revenit complet.
124 JULIA DAVIS

Ce era cu acel telefon?


– Larry, eu....
Se \ntrerupse. Candy Kinicott \[i trecuse bra]ul pe sub al lui
George, care de altfel nu p`rea sup`rat [i, ridicat` pe vârful
picioarelor, \i murmura ceva la ureche. Regizorul d`du amuzat din
cap.
– Este o idee formidabil`, auzi Maggie.
George \l strig` pe Tom Farley.
– Tom, dac` ai conduce-o pe Genevieve la han? Candy \mi va da o
lec]ie de conducere pe bomba sa de argint.
{i, ca [i când Maggie era o s`rman` orfan` pe care el trebuia s-o
hr`neasc`, s-o \mbrace [i s-o transporte, \i strig`:
– Frumoaso cu ochi de smarald, po]i s` te \ntorci \n camionet`, cu
Adam. Te sim]i \n stare s` urci acolo?
Replica \i ie[i imediat de pe buze, o regreta, dar nu [i-o putu
re]ine.
– Nu uita s`-i reci]i lui Candy acel poem cochet pe care l-ai compus
despre ea, exclam` pe un ton ostil.
Cedase \nc` o dat` temperamentului s`u coleric. |n zadar c`uta o
remarc` banal`. |[i pierduse sângele-rece. Imposibil s`-l reg`seasc`.
Spre marea sa uimire – dar cum o mai putea uimi el, \[i spuse –
George f`cu un pas spre ea. Ochii de culoare deschis` str`luceau de o
lumin` care sem`na ciudat cu tandre]ea. Probabil o observ` [i Larry:
se \ndep`rt` u[or de tân`ra femeie, ca [i când \i recuno[tea regizorului
o anumit` prioritate.
– Credeam disp`rut caracterul acesta nepl`cut, spuse George.
|ncepuse s`-mi lipseasc`.
Evident, gândi Maggie [i mai nefericit`. Unul dintre elementele
planului s`u de r`zbunare consta \n a o face s`-[i arate \n public cele
INTERLUDIU IRLANDEZ 125

mai intime emo]ii. Probabil era pe deplin satisf`cut: \[i dezv`luise


sufletul \n fa]a lui Candy Kinicott [i a lui Larry Delgado. Brusc, George
deveni aproape tandru fa]` de victima sa.
Maggie se \ntoarse spre Larry cu o privire care se voia str`lucitoare
de entuziasm.
– Ei, Larry, dac` am merge la Shanagarry, cum am prev`zut? {tiu,
este cam târziu, dar m` simt plin` de energie, dup` mica mea
aventur`. |n cazul \n care Kathleen \l sun` la telefon pe Stephen
Pearce, ne va face s` vizit`m atelierul, sunt sigur` de asta, chiar dac`
sosim dup` \nchidere.
Ziaristul ar`t` un entuziasm nesperat.
– Formidabil, Devlin. M` a[teptam s` te v`d eschivându-te. Oare
cine \[i ]ine promisiunile f`cute la miezul nop]ii? ad`ug` cu un zâmbet
neru[inat, foarte indicat. Printre coline, deasupra Corkului, exist` un
loc numit Arbutus Lodge. Dac`-i dau crezare unui prieten din
Chicago, acolo se m`nânc` formidabil [i este o vedere tr`snet spre
port. Cel mai renumit local de noapte din toat` Irlanda, se pare.
|ntorcându-ne, am putea cina acolo. Când Kathleen va aranja totul cu
prietenul s`u olarul, voi suna s` rezerv o mas`. Bryan mai este acolo?
A[ vrea s` v`d cu el, dac` putem avea o ma[in`.
– I-a dus pe micu]i la han.
|n timpul acestui schimb de cuvinte, George r`mase \ncremenit pe
loc. |[i \ndep`rt` [uvi]a de p`r care-i c`zuse pe frunte cu un gest
furios, care-i f`cu pl`cere lui Maggie, pentru c`-l atinsese \n mod
dureros.
– Nu este u[or, spuse regizorul dup` o ezitare, s` conduci noaptea
pe drumuri de ]ar` necunoscute.
– Devlin [i cu mine ne cunoa[tem drumul, f`cu Larry pe un ton
degajat.
126 JULIA DAVIS

Un brusc presentiment o sperie pe Maggie: "Nu m` l`sa s` plec! \l


ruga \n t`cere. Nu pleca \mpreun` cu Candy! Pune cap`t acestei
nebunii. S` r`mânem amândoi. Am fost adu[i pe p`mânt \n acest
scop".
George percepu poate tumultul s`u interior, dar nu ar`t` nimic. Se
\ntoarse [i se \ndep`rt` \n compania lui Candy spre Jaguarul argintiu.
Cu un bra] trecut prietene[te \n jurul umerilor lui Maggie, Larry o
conduse spre camionet`.
– M-am descurcat bine, Devlin? Te-am ajutat s` r`ne[ti de gelozie
inima lui El Genius?
– Sentimentele \mi erau atât de vizibile? oft` Maggie.
– Mi-e team` c` da. S` nu ]ii vreodat` s` joci de bun`voie rolul de
spion, Devlin.
– Ai fost foarte dibaci s`-mi vii \n ajutor. Este o adev`rat` u[urare
s` po]i vorbi \n sfâr[it f`r` \nconjur.
– Dibaci? repet` Larry indignat. Am fost absolut superb. Evident,
\mi v`d [i interesul, nu te \n[ela. Dac` am petrece noaptea la Arbutus
Lodge? Fl`c`ul nostru ar avea m`car motive \ntemeiate s` fie gelos.
– Nu, Larry, imposibil. Dac` mergând la Shanagarry, `sta \]i era
scopul, s` nu ne mai gândim.
– O femeie atât de evoluat` nu crede totu[i \n acea veche poveste
"pentru unii mum`, pentru al]ii cium`", Devlin?
Tân`ra femeie se opri.
– Ce \n]elegi prin asta?
– Doar nu crezi c` El Genius [i Candy vor sta pur [i simplu de
vorb` despre puterea motoarelor, nu?
F`r` s` r`spund`, Maggie se gr`bi spre camionet`. Poc`it, Larry
gâfâia \n urma ei.
– |]i cer iertare. A fost o lovitur` sub centur`, Devlin.
INTERLUDIU IRLANDEZ 127

– P`rerile mele \mi apar]in doar mie, spuse aceasta printre din]i.
– {tiu. Dar nu asta este problema. Vrei p`rerea celui mai indulgent
b`rbat pe care-l cuno[ti? Lui George nu-i pas` nici cât negru sub
unghie de Candy Kinicott. Femeia care-l intereseaz` e[ti tu.
– Dar este un interes nes`n`tos. Este obsedat de dorin]a de a m`
face s` suf`r, izbucni Maggie.
– Atunci, pentru ce te atrage atât de mult? Nu, \mi retrag
\ntrebarea. Istoria omenirii n-a cunoscut niciodat` o singur` inim`
simpl`. De ce ai fi tu altfel? Sper sincer c` totul se va aranja \ntre voi.
{i acum, s` mergem lini[ti]i la Shanagarry, de acord?
– De acord.
La han, Kathleen auzise vorbindu-se de atacul ratat de la castelul
Killashee: era tulburat`. Se repezi spre Maggie [i o \ntreb` dac` era
\ntr-adev`r \n stare s` mearg` la Shanagarry.
– Am nevoie doar s` fac o baie [i s`-mi schimb hainele. Plimbarea
\mi va face foarte bine. Ar fi de preferat s`-]i faci griji pentru acei
b`rba]i din ma[ina verde, Kathleen: am b`gat groaza \n ei.
– |nc` \mi vine greu s` cred. Nu m` \ndoiesc de vorbele tale,
Maggie, dar oamenii de pe aici nu sunt a[a.
– Mi-ai spus totu[i c` ar putea exista o anumit` ostilitate fa]` de
filmarea la castel.
– Ostilitatea este un lucru. O agresiune este altul. {i când te
gânde[ti c` Shelagh [i Danny erau acolo: ar fi putut fi r`ni]i.
– Apropo, spuse Maggie, sper c` Bryan nu regret` c` i-a adus? Nu
din cauza agresorilor, ci mai degrab`... a scenelor de dragoste.
– Au v`zut [i altele la televizor. Probabil li s-a p`rut amuzant. Dar
nu mi-ar pl`cea s` vad` scenele cu omoruri. De fapt, unde este
George? Dup` p`rerea mea, trebuie s` sune la poli]ie.
– A plecat. Cu Candy.
128 JULIA DAVIS

Tân`ra femeie evit` ochii Kathleenei.


– Iar eu, m` duc s` fac baie.
|ndreptându-se spre scar`, Maggie arunc` o privire la bar. Bryan se
afla acolo, cu perechea de americani \ntâlnit` la prânz [i doi al]i turi[ti.
Liam Keaveny nu era. Totu[i, era ora sa.
Se \ntinse \n cada plin` cu ap` foarte cald` [i respir` parfumul
pl`cut de trandafiri din Irlanda, al s`punului cump`rat de la
farmacistul din Skibbereen. |[i va pune jupa plisat` din stof` fin` de
lân`, se hot`r\, [i puloverul verde \nchis; se va \nc`l]a cu cizmele [i va
lua o vest` pentru a se proteja de r`coarea nop]ii. Larry se ar`tase
foarte amabil. Merita s` aib` la bra]ul s`u o femeie cât mai seduc`toare
cu putin]`.
|n ciuda grijii acordate toaletei, era gata cu un sfert de or` mai
devreme. |n Irlanda, nimeni nu se gr`be[te niciodat`. Unchiul Pat
spunea deseori: "Dumnezeu a f`cut timpul [i l-a f`cut din bel[ug".
Fiecare zi d`dea impresia unei nem`rginiri \n miniatur`, poate pentru
c` apusurile \ntârziau atât de mult timp.
Nu ]inea s`-l a[tepte pe Larry jos, riscând s`-i \ntâlneasc` pe
George [i pe Candy, când se \ntorceau din mica lor ie[ire. Se cufund`
\ntr-un fotoliu adânc acoperit cu o ]es`tur` \nflorat` [i lu` o culegere
de poeme. Dar dou` zile petrecute \n Irlanda n-o eliberase \nc` de
obiceiurile din New York. Se instal` \n fa]a ma[inii de scris [i \[i suflec`
mânecile. Mai bine s` \nceap` comunicatul de pres` pe care trebuia
s`-l expedieze a doua zi.
"Castlecove, Comitatul Cork, Irlanda", b`tu \n capul foii. F`cu o
pauz`, timp \n care c`ut` un \nceput care s` atrag` aten]ia. Un zâmbet
larg \i lumin` fa]a. Degetele \ncepur` s` alerge pe clape.
George McDonagh, regizorul egomaniac, a \nceput ast`zi turnarea
unui nou film \n exterioarele de la castelul Killashee.
INTERLUDIU IRLANDEZ 129

Aceast` nou` oper`, al unsprezecelea film al lui George


McDonagh, este "Lamenta]ie Art O'Leary, bazat` pe poemul din
secolulul al XVIII-lea scris de Eileen O'Leary, dup` moartea so]ului
s`u, \mpu[cat de englezi. Filmul are ca vedete pe Genevieve Joyce [i
pe McDonagh \nsu[i, care se mândre[te cu acela[i talent \n fa]a [i \n
spatele unei camere.
Secven]a de deschidere este o \mbr`]i[are pasionant` care ar
trebui s` sus]in` reputa]ia unui b`rbat care n-a f`cut niciodat`
dragoste \n intimitate, dac` o putea face \n public. Aceast` "scen` de
dragoste" va trece cu siguran]` \n istorie ca unul dintre cele mai
remarcabile pasaje involuntar comice aduse vreodat` pe ecran.
McDonagh purtând blugi strâm]i [i cizme de cow-boy cu marca
fabricii, p`trunde \n ruinele de la castelul Killashee ca [i când [i-ar face
intrarea \ntr-un bar. Se \ntoarce spre public, pentru a se asigura c`
fiecare dintre admiratoare are ochii a]inti]i asupra sa. Dup` care, cu
profilul cel mai bun prezentat camerei, o arunc` practic pe Genevieve
pe solul zgrun]uros.
Unii vor vedea \n aceast` secven]` o parodie deliberat` a faimoasei
\mbr`]i[`ri din "Pe aripile vântului". Al]ii se vor mul]umi s` spun` c`
McDonagh ar fi f`cut mai bine s` r`mân` \n spatele camerei.
Camera folosit` pentru acest film este o RCA TK-76. La \nceput,
McDonagh pretindea c` vrea s` inoveze procurându-i lui Adam
Manski, cameramanul, un echipament video. Dar ast`zi a trecut la
m`rturisiri: a cump`rat camera RCA pentru c` era albastr` ca ochii s`i.
Reciti ce scrisese. Nu putea trimite acest comunicat. P`cat.
Probabil ar fi suscitat un viu viu interes pentru film. Ei, cu atât mai r`u.
Se amuzase bine scriindu-l [i-i f`cuse foarte bine.
|l mai citi o dat` [i râse mul]umit`, sco]ând foaia din ma[in` pentru
a o face ghem [i a o arunca la co[ul de gunoi.
130 JULIA DAVIS

– Iat`, pentru tine, George McDonagh!

***

Cu fa]a lipit` de geamul de la Miniul \n pan`, Maggie privea ploaia


care c`dea \n averse. Era aproape miezul nop]ii [i se aflau la cel pu]in
o or` de Castlecove. |nvârti \nc` o dat` cheia de contact, ob]inând \n
loc de orice r`spuns un scâr]âit trist [i un geam`t. Cu siguran]`, ploaia
produsese un scurtcircuit \n sistemul electric. Nimic de f`cut: trebuia
a[teptat sfâr[itul furtunii.
– Dup` tine, eu sunt responsabil`, f`r` \ndoial`, izbucni tân`ra
femeie.
Dar Larry \[i st`pâni orice reac]ie.
– O ma[in` f`cut` \n Marea Britanie, ar trebui totu[i s` fie \n stare
s` suporte ploaia, continu` Maggie, b`tând cu degetele pe volan.
– Relaxeaz`-te, Devlin. Mai devreme sau mai târziu, vom ajunge.
Dac` am juca ni[te mici jocuri?
– Te rog, Larry, te rog. Nu m` sf`tui s` m` relaxez. {tii bine c`
detest asta. La han, probabil sunt mor]i de \ngrijorare pentru noi.
Cu ochii a]inti]i \n noaptea br`zdat` de ploaie, asculta apa lovind
\n acoperi[ul ma[inii.
– M`car dac` ar exista un loc de unde am putea s` sun`m, relu`.
– Acolo, probabil toat` lumea doarme. {i \n caz contrar, probabil
plou` [i la Castlecove; cu siguran]`, au \n]eles ce s-a \ntâmplat.... Am
petrecut o sear` pl`cut`, nu-i a[a? Cel pu]in pân` la pan`.
Da, seara fusese foarte pl`cut`, Maggie trebuia s` accepte. Ei [i lui
Larry \i pl`cuser` mult Stephen Pearce, ca [i ceramica sa. Pân` la urm`
INTERLUDIU IRLANDEZ 131

cump`raser` tot ce le permiseser` mijloacele lor. Cina la Arbutus


Lodge [i vederea spre port, r`spunseser` apoi \ntru totul a[tept`rilor
lor.
Iat` de ce se l`saser` surprin[i de acest potop. Petrecuser` clipe
prea frumoase. Se sim]ea vinovat`; n-ar fi trebuit s` se amuze niciodat`
atât de mult \n compania unui b`rbat care nu era George McDonagh.
Oh, nebunia din mintea sa! F`r` \ndoial`, acesta nu se gândea câtu[i
de pu]in la ea.
Oare cine-l \nso]ise \n camer` \n aceast` sear`? se \ntreb`
posomorât`. Genevieve Joyce, sau Candy Kinicott? Sau se \mp`r]ise cu
generozitate \ntre cele dou` femei? Nu s-ar fi mirat. Nimic n-o putea
mira la el. {i totu[i...
– Pare s` se domoleasc`, Devlin, spuse Larry.
Maggie cobor\ cu precau]ie geamul câ]iva centimetri. Potopul
devenise o simpl` avers`. Brusc, cum \ncepuse, ploaia \ncet`.
Tân`ra femeie r`suci cheia \n contact. Nici o reac]ie.
– Probabil trebuie s` usc`m motorul, spuse.
Se sim]i curios de bucuroas`: va putea \n sfâr[it s` ac]ioneze.
– Ce vrei s` spui? o \ntreb` \nso]itorul s`u.
– Exact ce am spus. Trebuie s` lu`m o cârp`, s` mergem s` ridic`m
capota [i s` \nl`tur`m apa.
– |]i ba]i joc de mine, Devlin. Apa nu se va evapora singur`?
– Cum? La soare?
Larry oft`.
– Ar fi atât de bine pe scaunul din spate. Nu pare foarte normal s`
[tergi motorul cu o cârp`.
– Este cât se poate de normal, afirm` Maggie zâmbind. Acum un
an sau doi, am urmat un curs cu un mecanic. Ei bine, de ce ne vom
folosi? Cred c` ar fi perfect` c`ma[a ta. Bumbac sut` la sut`, nu-i a[a?
132 JULIA DAVIS

Foarte absorbant...
Larry \[i pip`i ini]ialele brodate pe c`ma[a sport maro.
– Fugi de aici, Devlin, m-a costat o avere! De ce s` nu folosim
puloverul t`u? {i el este din bumbac, nu?
– Orice este mai bine decât bancheta din spate, f`cu Maggie cu
convingere. |mi voi scoate puloverul, dac` \]i sco]i [i tu c`ma[a. Este
mult de absorbit.
Cu o mi[care rapid` se \ntoarse cu spatele, \[i scoase ve[mântul
[i-[i \mbr`c` vesta c`reia \i \ncheie cei trei nasturi.
– Iat`, spuse. Este rândul t`u.
Larry \i arunc` o privire rug`toare, oft` profund, \[i scoase c`ma[a
[i \ntinse mâna spre impermeabilul s`u.
– Par un exhibi]ionist, bomb`ni legându-[i cordonul [i
\ncheindu-[i nasturii.
Puloverul [i c`ma[a fur` complet sacrificate, dar opera]iunea fu
\ncununat` de succes. Maggie r`suci cheia \n contact [i motorul hurui.
– M` \ntreb dac` n-ar trebui s` telefon`m, spuse tân`ra femeie
ajungând la Bandon.
– Devlin, de ce te fr`mân]i a[a? Ai crescut probabil \ntre p`rin]i
permanent agita]i. Aminte[te-]i, exist` un singur aparat \n vestibul. Dac`
ai telefona, s-ar putea s` treze[ti toat` casa. El Genius te \ngrijoreaz`, nu?
Crede-m`, \i va face bine s`-[i fac` sânge-r`u din cauza ta.
– Dar aminte[te-]i, ne-a recomandat s` fim pruden]i pe drumurile
de ]ar`.
– Nu-mi amintesc. N-a fost una din observa]iile sale de neuitat.
– Avea un presentiment, o [tiu [i este nebun de \ngrijorare, insist`
Maggie.
– N-am auzit niciodat` o reflec]ie mai stupid` din partea unei fiin]e
rezonabile. Un presentiment, Devlin? Devii teribil de californian`.
INTERLUDIU IRLANDEZ 133

Peste pu]in, m` vei \ntreba de semnele mele astronomice.


Str`b`tur` Bandonul \n t`cere. Trecând peste podul templului, la
Rosscarbery, Maggie declar`:
– |ncepe s`-mi fie somn. Vrei s` cân]i? |n nici un caz Cole Porter.
M-am cam s`turat.
Cu un fel de tandre]e zeflemitoare, Larry \i cânt` "N-am putea s`
fim prieteni?" [i toate celelalte cântece pe care tân`ra femeie dori s` le
asculte. Când, \n sfâr[it, opri ma[ina \ntre Mercedesul vechi al lui Tom
Farley [i bomba argintie a lui Candy Kinicott, nu se mai nelini[ti de
ceea ce putea face, gândi sau sim]i George McDonagh.
|mpinse u[a de la intrare, care nu era niciodat` \ncuiat` cu cheia.
Imediat auzi o alta deschizându-se la etaj. O lamp` se aprinse pe
palier. George cobor\ \n grab` treptele. P`rea c` dormise complet
\mbr`cat.
– Maggie? Totul este \n ordine? \ntreb`.
Dar expresia i se schimb`. Examin` curios \mbr`c`mintea ciudat`
a celor doi sosi]i.
– A]i fost oare obliga]i s` v` vinde]i c`m`[ile pentru a cump`ra
ceramic`? \i \ntreb` pe un ton glacial.
F`cu stânga-mprejur pentru a porni din nou pe scar`.
Tân`ra femeie r`mase paralizat`, dar Larry urc` treptele dou` câte
dou` [i-l prinse pe George de c`ma[`.
– E[ti nebun, McDonagh? \ntreb` cu o voce \n`bu[it`. Circuitul
nostru electric a fost \necat. Dar Devlin a avut o idee str`lucit`:
singurul lucru de f`cut era s` absorbim totul. Iat` ce am f`cut cu
toaletele noastre. Nu meri]i s` ]i-o spun, dar Devlin a stricat o sear`,
de altfel foarte pl`cut`, lamentându-se de la Cork pân` la Rosscarbery,
\n leg`tur` cu probabila ta \ngrijorare. Dup` p`rerea mea, v` potrivi]i
bine. Doi bolnavi!
134 JULIA DAVIS

D`du drumul c`m`[ii [i se \ndrept` cu pa[i mari spre camera sa.


– Ei bine, f`cu George McDonagh.
– Ei bine, f`cu Maggie Devlin.
– A[adar, ai cuno[tin]e de mecanic`? \ntreb` regizorul.
Expresia \i era de ne\n]eles.
– Am cuno[tin]e \n orice, r`spunse tân`ra femeie f`r` s` se
gândeasc`. |n afar` de b`rba]i. Nu m` a[teptam la acest gen de reac]ie
din partea lui Larry.
Regizorul brunet [i ziarista ro[cat` se m`surar`. |i desp`r]ea \nc` o
jum`tate de etaj. Casa r`spândea zgomotele sale nocturne. Unicul bec
care-i lumina pâlpâi [i-[i reveni.
– De fapt, cred c` [tii foarte multe despre un b`rbat, spuse George.
– Pentru c` am b`nuit c` vei fi nelini[tit?
– Nu vorbesc doar de asta, dar m-am nelini[tit, este adev`rat. Nu,
m` gândeam...
Se \ntrerupse, ca pentru a c`uta \n memorie.
– Egomaniac.
Nu fac niciodat` dragoste \n intimitate, dac` pot s-o fac \n public.
Ar fi mai mult decât este nevoie...
Cu pumnii strân[i [i fa]a livid`, Maggie urc` o treapt`.
– Cu ce drept scotoce[ti \n co[ul meu de hârtii? [uier`.
– Ah, cea mai bun` ap`rare este atacul, f`cu George. Dar aceast`
tehnic` nu-]i va reu[i, Frumoaso cu ochi de smarald. E[ti din est [i cu
siguran]` nu crezi \n incon[tient, dar de ce ai l`sat cu atâta comoditate
acea foaie mototolit` \n co[ [i ai uitat s` \ncui u[a cu cheia? Poate,
pentru c` voiai s` citesc acel text?
– Suntem \n Irlanda. Oamenii de aici \[i las` u[ile descuitate.
Kathleen [i Bryan nu \ncuie niciodat` nimic cu cheia. Evident, \n
Irlanda nu toat` lumea este irlandez`, ad`ug`.
INTERLUDIU IRLANDEZ 135

Se gândi la Candy Kinicott [i la dorin]a sa de "a-l avea" pe George;


probabil cu orice pre].
– Nu, consim]i George pe un ton degajat. Nu toat` lumea din
Irlanda este irlandez`. Dar poate te \n[eli: hârtia a putut fi g`sit` \n
mod inocent. De altfel, nu are importan]`, nu crezi?
Un vânt rece p`ru s` m`ture casa. Maggie \[i strânse vesta \n jurul
ei.
– M` concediezi?
– Asta cau]i? Sperai c` voi g`si comunicatul acela blestemat [i c` te
voi da afar`?
Tân`ra femeie era incapabil` s` joace acest joc mai mult timp.
– Nu! [opti. Este ultimul lucru pe care l-a[ vrea.
Sub privirea intens` a lui George, \[i sim]i genunchii \ncepând s`
tremure. Doar faptul de a respira \i cerea toat` energia.
– }in s` pun lucrurile \ntru totul la punct, relu` regizorul. Vrei s`
r`mâi din admira]ie pentru munca mea.
– |n parte... \ncepu Maggie.
Chipul \nso]itorului s`u se lumin` de emo]ie.
– Doar \n parte?
– Doar \n parte, r`spunse tân`ra femeie \n [oapt`.
Nu mai putea s`-[i ascund` sentimentele profunde nici fa]` de ea,
nici fa]` de George. |l iubea pe acest b`rbat. Dac` era o nebunie,
atunci va g`si modul de a tr`i cu aceast` nebunie. Dar v`zând expresia
radioas` a lui George, nu se \n[elase, acesta \[i dorea dragostea sa.
Acum era \n fa]a ei, dar n-o atinse. Emo]ionat aproape pân` la
lacrimi de ce-i citea \n privire [i Maggie plec` ochii.
– Atunci, m` ier]i c` am scris acel comunicat? \l \ntreb` cu o voce
\n`bu[it`.
– A[teapt` pu]in, f`cu George.
gianninajollys
136 JULIA DAVIS

Nelini[tit`, Maggie ridic` brusc capul.


– Dup` p`rerea mea, continu` regizorul, meri]i o amend`.
– O amend`?
– Un s`rut pentru gre[eal`. Acuzata se ridic` \mpotriva sentin]ei?
– Nu, |n`l]imea Voastr`, murmur` Maggie.
George se apropie [i tân`ra femeie sim]i parfumul de trifoi [i
inelele p`rului de culoare \nchis`. Mai aproape \nc` [i-i sim]i b`t`ile
inimii. Totu[i, nu puse mâinile pe ea, iar Maggie crezu c` moare de
dorin]`.
– Pentru c` m-ai tratat ca egomaniac, recit` monoton, un s`rut.
Se aplec` spre ea [i, tot f`r` s-o ating` \i s`rut` u[or buzele.
– Pentru c` ai vorbit de un pasaj "involuntar comic", un s`rut.
De data aceasta, \[i ap`s` gura peste cea a lui Maggie, obligând-o
s-o \ntredeschid`. Aceasta se cl`tin`. Ar fi c`zut dac` n-ar fi
\nconjurat-o \n sfâr[it cu bra]ele.
– Pentru c` ai spus c` am p`truns \n ruinele de la castelul Killashee
ca [i când a[ fi intrat \ntr-un bar, un s`rut.
Acum, Maggie gust` catifelarea gurii sale. Nu mai [tia unde se
terminau buzele sale [i unde \ncepeau cele ale lui George.
– Asta este tot? o \ntreb`, o ve[nicie mai târziu. Am pretins o
pedeaps` convenabil` pentru p`catele tale?
– Oh nu! [opti tân`ra femeie, lâng` gâtul s`u cald. Mi-am b`tut joc
de blugii [i de cizmele tale...
Regizorul o s`rut`.
– Am spus c` ai cump`rat camera asortat` cu ochii t`i...
O s`rut` din nou.
– {i... oh, Dumnezeule, nu-mi mai amintesc totul, dar erau duzini,
sute de alte gre[eli.
Dup` câteva minute, pe drept epuizante, George oft`:
INTERLUDIU IRLANDEZ 137

– Frumoaso cu ochi de smarald, draga mea, dac` nu te cuminte[ti,


m` vei lipsi de toate puterile. Dar, te rog, nu te cumin]i. Vreau s`
continuu s` te amendez pentru totdeauna. Oh, Maggie, m-am
\ndr`gostit de tine din clipa \n care ai r`sturnat acea sticl` cu bere, la
"Sardi". {i tu m` iube[ti, nu-i a[a? Pe mine, b`rbatul [i nu doar
regizorul George McDonagh? Frumoasa mea cu ochi de smarald,
\nainte de a citi acel \ngrozitor, acel minunat comunicat de pres`, nu
\ndr`zneam s` sper. P`rea s` te intereseze numai talentul meu. Când
te atingeam, te fereai ca [i când m` detestai.
– Oh nu, oft` Maggie. Dar [tiam c` dac` voi ceda câtu[i de pu]in,
voi fi obligat` s` merg pân` la cap`t.
– Citind acel text, continu` George, am \n]eles cât de mult ai
suferit v`zându-m` cu Genevieve [i am aflat \n sfâr[it ce voiam s` [tiu.
La amintirea secven]ei filmate la castelul Killashee, Maggie se
\nfior`.
– O mângâiai cum m` mângâiasei pe mine. Oh, Doamne, cum
m-a durut!
Cu ochii ridica]i spre el, fu cuprins` brusc de incertitudine.
– A[adar, nu \n]elegi? o implor` George. Aveam o idee \n minte:
dac` puteai s` consideri s`rut`rile noastre ca o contribu]ie la arta mea,
ai fi continuat s` mi le acorzi. {i aveam nevoie de ele. |nc` din prima
clip`, te-am dorit cu pasiune.
– Nu, nu \n]eleg. M` gândesc c` m-ai adus la Castlecove cu
singurul scop de a m` umili, de a-mi pl`ti cu aceea[i moned` modul
\n care m-am comportat la "Sardi".
– S` te umilesc? Niciodat`. Da, voiam s`-]i pl`tesc cu aceea[i
moned`. M-ai f`cut buc`]i \n acea zi. A fost o interven]ie dureroas`,
dar mi-a salvat via]a. M-ai adus \napoi la drumul drept, \n clipa \n care
era gata s` fie prea târziu. {i te vedeam blocat` \n New York, \n calitate
138 JULIA DAVIS

de ziarist`, cum eu \nsumi fusesem blocat la Hollywood [i de filmele


cu buget mare. Voiam s`-]i ar`t c` exist` altceva. Voaim s` te fac s` vezi
Irlanda, s` te fac s` percepi leg`turile tale cu aceast` ]ar`, s`-]i
dovede[ti c` erai capabil` de o cu totul alt` munc`.
– Publicitatea? f`cu sceptic` Maggie.
– Nu, replic` râzând George, chiar dac` e[ti grozav de dotat` \n
acest domeniu. Te vedeam mai degrab` scriindu-]i propriile filme.
Propriile mele filme, ar fi trebuit s` spun. Maggie, \mi doresc s` lucrez
cu tine. Doresc s` fac totul cu tine. Eu...
O lic`rire de \n]elegere i se aprinse brusc \n ochi.
– E[ti o...
– Ce, |n`l]imea Voastr`?
– Nu dormeai \n ma[in`, venind de la Shannon. M-ai auzit vorbind
cu Genevieve [i atunci ]i-a venit ideea de r`zbunare.
– N-aveam inten]ia s` v` ascult. A[ fi preferat de mii de ori s` dorm.
Unele fragmente din acea conversa]ie r`m`seser` \nc` neexplicate,
\[i spuse Maggie.
– Ar fi timpul s` urc`m, nu crezi? spuse George cu o voce
\n`bu[it`. Nu mai era timp pentru gânduri negre, nici pentru amân`ri,
\[i spuse tân`ra femeie, cu inima palpitând. Ea [i George se iubeau,
dragostea ie[ise la suprafa]`.
B`rbatul o ridic` brusc \n bra]e [i o duse pe scar`, f`r` s` \nceteze
s`-i murmure \n p`r, cuvinte tandre [i de dorin]`.
– |n camera ta, sau \n a mea? o \ntreb` pe palier.
– De ce nu mai \ntâi \n camera ta [i apoi \n a mea? r`spunse vesel
Maggie.
George o \ntinse u[or pe pat [i-i puse o pern` sub cap. |i scoase
vesta [i tân`ra femeie \[i reveni din ame]eal`, pentru a descheia
nasturii c`m`[ii \nso]itorului s`u. |n mintea sa, toate barierele fuseser`
INTERLUDIU IRLANDEZ 139

doborâte. Acum [tia, când George o va face a lui, nu se va pierde: se


va reg`si.
Buzele b`rbatului \i p`r`sir` gura pentru a se a[eza pe gât, pe
umeri, \n adâncimea unui cot..... iar Maggie chema fiecare s`rut, \l
dorea \n \ntregime...
– M-am gândit s`-]i spun c` e[ti cea mai frumoas` femeie din lume?
o \ntreb` George, mult mai târziu.
Cuib`rit` \n bra]ele sale, tân`ra femeie murmur`:
– Da, vag.
– }i-am spus c` te iubesc?
– De paisprezece ori. Apoi, am \ncetat s` num`r.
– }i-am vorbit despre inten]ia mea de a te lua de so]ie?
Respira]ia lui Maggie se opri \n gât.
– Nu, pe legea mea. Nu cred.
– M-a[ a[eza \n genunchi, spuse b`rbatul. Dar se pare c` am nevoie
de odihn`.
– Nu-i surmena, te rog, ripost` Maggie cu o voce tremur`toare.
Ame]eala o cuprinse din nou.
– Te iubesc enorm, Frumoasa mea cu ochi de smarald. Dar tu?
– Oh, George, te iubesc cu pasiune. Cum n-am iubit niciodat` pe
nimeni.
– Atunci, te vei c`s`tori cu mine? Vom fi familia Devlin –
McDonagh din New York, din Los Angeles [i din Castlecove? Cu
siguran]` ]i se va p`rea o prostie, dar ani la rând, n-am \n]eles de ce
se c`s`toresc oamenii. Acum, [tiu. Când...
Maggie \i puse tandru un deget pe buze. Ajutat` de \ntuneric, \[i
f`cu curaj.
– Te iubesc [i vreau s`-]i fiu amant`, dar George, dragul meu, nu
pot, nu vreau s` ne c`s`torim.
Capitolul 9

– Asta din cauza trecutului meu, a femeilor, nu-i a[a? \ntreb`


George cu o voce r`gu[it`.
Se \ndrept` [i c`ut` pe pip`ite pe noptier`, \nainte de a izbucni \n
râs.
– Nu mai fumez de [apte ani [i iat`-m` pe cale s`-mi caut ]ig`rile.
Asta \]i spune \n ce stare sunt.
Dumnezeule. A[ fi vrut s` nu fi cunoscut nici una din acele femei.
dar... nu sunt sigur c` te-a[ fi apreciat a[a cum o fac, dac` n-ar fi fost
toate aceste... e[ecuri. Eu nu ]i-am repro[at c`s`toria ta, draga mea.
Oh, sunt pu]in gelos: te-a cunoscut când aveai dou`zeci de ani [i a[ fi
vrut s` fiu \n locul lui.
Dar sunt gelos de asemenea pe mama ta, pentru c` te-a ]inut \n
bra]e când erai mic`. Prive[te, Frumoasa mea cu ochi de smarald, \mi
tremur` mâinile.
Regatul meu pentru o ]igar`. Las`-mi o [ans` s` te fac s`-]i schimbi
p`rerea, vrei?
|[i rec`p`t` respira]ia, o privi \nnebunit pe Maggie [i f`cu brusc
unul din poemele sale:
INTERLUDIU IRLANDEZ 141

"A fost o dat` un tân`r care venea din L.A.


Iubitei sale s`-i cear` \ntr-o zi mâna.
Vreau s` \mpart patul cu tine, \i spuse ea.
Dar ]in cu orice pre] s` r`mân domni[oar`,
Astfel \l pierdu pe tân`rul din L.A."

Tân`ra femeie \[i arunc` bra]ele \n jurul gâtului s`u, f`r` s` prea
[tie dac` trebuia s` râd`, sau s` plâng`. Pân` la urm` f`cu pu]in din
amândou`. George \i culese lacrimile cu buzele.
– M` vei l`sa s` adun cele mai conving`toare argumente. Trebuie
s` spun c` nu prea [tiu de unde s` \ncep: n-am \ncercat \nc` niciodat`
s` conving pe nimeni s` m` ia de so]. Mi s-a \ntâmplat, dimpotriv`, s`
vreau s` conving pe cineva s` n-o fac`. Oh, la naiba, n-ar fi trebuit s`
spun asta, nu? Frumoasa mea cu ochi de smarald, s` ne \mbr`c`m, s`
coborâm s` bem un pahar [i vom discuta aceast` mic` problem`. Tot
viitorul civiliza]iei depinde de asta, \]i dai seama? Dac` ne c`s`torim,
dac` vom avea copii, lumea se va transforma pentru totdeauna. A[a c`,
vrei s`-]i pui jupa [i vesta, sau preferi s` m` duc s`-]i iau blugii din
faimoasa camer` niciodat` \ncuiat` cu cheia? Vezi ce so] model a[ fi?
R`mas` singur` \n \ntuneric, a[teptându-[i hainele, Maggie strânse
lâng` ea jum`tatea de pern` pe care se odihnise capul lui George. Cu
siguran]`, un asemenea b`rbat nu existase vreodat`... [i voia s-o aib`
numai pentru el! La rândul s`u, \l dorea cum nu dorise \nc` pe
nimeni. Dar oare c`s`toria \i va lega pentru eternitate, sau va
reprezenta sfâr[itul unei bucurii greu câ[tigate? Nu credea c` va putea
supravie]ui unui nou e[ec, [i mai ales cu dragostea vie]ii sale.
George se \ntoarse f`r` zgomot [i coborâr` la parter. Barul era de
mult timp \nchis pentru noapte, dar Kathleen [i Bryan, mereu
142 JULIA DAVIS

ospitalieri, \[i invitaser` oaspe]ii s` foloseasc` resursele din debaraua


cu lichioruri din salon, ca [i cele din frigider.
George [i Maggie f`cur` lumin`. Brusc, auzir` o u[` \nchizându-se
cu zgomot \n apartamentul familiei Dunstable.
– Asta este, am trezit pe cineva, spuse tân`ra femeie.
Tom Farley, \ntr-o c`ma[` de noapte lung`, \nainta spre ei
cl`tinându-se. Mai \ntâi, le f`cu impresia unui om trezit brusc dintr-un
somn adânc. Dar observar` curând o min` \ngrijor`toare.
– Ap`, bâigui b`trânul b`rbat. O asemenea sete...
O v`zu pe Maggie [i exclam`:
– Mildred! Unde ai fost, femeie? Am avut un [oc când ai disp`rut
a[a. De asta mi-ai lipsit \ngrozitor, da. Avem necazuri, Mildred.
Povestea aceea veche, referitoare la Nora. Oare trebuie s` le spun ce
mi-ai m`rturisit, exact \nainte de plecarea ta? Unde ai fost, Mildred?
Pentru Dumnezeu, d`-mi ap`. Mor de sete.
Ochii i se rostogoleau \n orbite. Se pr`bu[i.
– Tom! strig` Maggie, c`zând \n genunchi lâng` el. Du-te [i caut-o
pe Kathleen, exclam` spre George, care r`m`sese f`r` reac]ie. Dar
\ncearc` s` nu treze[ti copiii. Shelagh nu trebuie s`-l vad` astfel.
Repede! |l voi acoperi.
– Dragii mei! Oare ce se \ntâmpl` acolo jos? strig` de sus de pe
palier, Genevieve Joyce.
Cutele chimonoului din m`tase ro[ie \i acopereau farmecele
celebre ale trupului.
– Face]i un vacarm de trezi]i [i mor]ii. {ti]i c` am nevoie de somn;
altfel, voi avea cearc`ne... Oh! Ce i s-a \ntâmplat?
Cobor\ treptele \n fug`, \n clipa \n care Kathleen [i Bryan se
gr`beau \n salon, \n urma lui George.
– Respir`, \i asigur` Maggie.
INTERLUDIU IRLANDEZ 143

Nu [tiu dac` este vorba de o criz` cardiac`, de o congestie


cerebral`, sau de altceva.
Alergase s` ia din vestiarul din vestibul ni[te mantouri, pe care le
a[ezase tandru \n jurul corpului inert. Bryan \l sun` la telefon pe
doctorul Quinn.
– Vrea s`-]i vorbeasc`, \i spuse tinerei femei. Poveste[te-i totul.
Maggie descrise rapid aspectul lui Tom [i comportamentul s`u. |n
timp ce vorbea, o v`zu pe Genevieve ducându-[i mâna la piept, p`lind
vizibil [i \ngenunchiind lâng` bolnav. Niciodat` nu p`ruse mai
frumoas`, mai conving`toare. M`car dac` ar fi fost vorba de o scen` de
film!
Larry Delgado ap`ru la rândul s`u pe palier.
– Al]i tic`lo[i? \i \ntreb`. Au p`truns \n cas`? Ce se \ntâmpl`?
Brusc, Genevieve se apropie cu pa[i mari de Maggie [i puse mâna
pe receptor cu un gest hot`rât.
– Doctore Quinn? Genevieve Joyce. Tom este \n com` diabetic`,
pot s` jur. Sunt so]ia unui specialist \n tulbur`ri ale pancreasului [i eu
\ns`mi diabetic`. {tiu despre ce vorbesc... Da... De acord... Bun. V-o
dau pe Kathleen.
Trebuia s`-l duc` pe Tom la spitalul din Skibbereen, la serviciul de
urgen]`, anun]` irlandeza o clip` mai târziu. Doctorul Quinn, pentru
a câ[tiga timp, \i va \ntâlni acolo. Era sigur c` testele vor confirma
diagnosticul Genevievei. Dac` nu se \n[elase, vor putea scoate to]i un
oftat de u[urare. La vârsta lui Tom, diabetul se controla u[or, cu un
regim adecvatt, exerci]ii [i injec]ii cu insulin`. F`r` \ndoial`, Tom va fi
re]inut pentru dou` zile la spital.
George insist` s` conduc` Mercedesul pân` la Skibbereen.
Kathleen va putea astfel s` se instaleze \n spate [i s`-[i sus]in` tat`l,
\nc` incon[tient. Maggie [i Genevieve, care reu[ise, Dumnezeu [tie
144 JULIA DAVIS

cum, s` \mbrace un pulover [i ni[te pantaloni [i s`-[i machieze ochii,


totul \n dou` minute, se a[ezar` \n fa]` cu George.
– A]i fost senza]ional`, domni[oar` Joyce, spuse Kathleen \ncet.
Sper s` ave]i dreptate, s` nu fie vorba de nimic mai grav.
– Sunt sigur` c` am dreptate. Când am descoperit c` aveam diabet,
am citit atât de multe c`r]i despre acest subiect, \ncât din spusele
so]ului meu, ar trebui s` primesc o diplom` medical` de onoare. De
altfel, cu aceast` ocazie am f`cut cuno[tin]`. Este una dintre cele mai
\nalte autorit`]i din lume \n diabet. Fermec`tor mod de a-l \ntâlni pe
b`rbatul vie]ii tale, nu g`se[ti?
Râse u[or.
– Ochii ni s-au \ntâlnit deasupra seringii hipodermice [i am \n]eles
c` eram f`cu]i unul pentru altul.
– Este foarte greu s` \nve]i s` faci injec]ii?
– Mi-a fost greu, m`rturisesc, oft` actri]a. Dup` p`rerea lui
Alexander, so]ul meu, un diabetic nu trebuie s`-[i fac` ni[te complexe:
trebuie chiar s` fie capabil s`-[i fac` o injec]ie \ntr-un loc public, dac`
este cazul. Dar mi-e groaz` de injec]ii. {i sunt teribil de vanitoas`. Pân`
acum, am p`strat pentru mine secretul. Acas`, so]ul meu \mi face
injec]iile. Pentru acest sejur aici, bietul George a trebuit s` preia
[tafeta. S`rmanul, l-am luat chiar [i \n toaleta avionului. Dumnezeu
[tie ce au putut s` cread` o`menii.... Ce se \ntâmpl`?
Maggie, a[ezat` \ntre Genevieve [i George, tocmai tres`rise cu
putere.
– Nu te sim]i bine?
– Ba da, foarte bine, r`spunse tân`ra femeie cu o voce slab`. M`
a[ezasem pe catarama centurii.
|nchise ochii [i se l`s` pe sp`tar. Se detesta pentru toate
interpret`rile gre[ite pe care le d`duse faptelor [i gesturilor lui George
INTERLUDIU IRLANDEZ 145

[i ale Genevievei. De fiecare dat`, fusese vorba de indispensabilele


injec]ii cu insulin`.
Mercedesul se afunda \n noapte [i Maggie se l`s` cople[it` de
sentimentul de culpabilitate. |[i aminti brusc de o secven]` din "Visuri
irlandeze", filmul s`u preferat dintre filmele lui George. "Exist` dou`
feluri de vinov`]ie, \i spunea o b`trân` doamn` eroului. Cea care nu
duce la nimic, \n afar` de a te face nefericit [i cea care te duce la
repararea r`ului pe care l-ai f`cut. Du-te [i-l repar`".
Tân`ra femeie \nghi]i \n sec.
– Dup` p`rerea mea, Genevieve, spuse, ]i-a trebuit un mare curaj
pentru a ne dezv`lui secretul t`u, \n aceast` sear`. {tii c` Larry
Delgado va vrea s` trag` profit din asta; ce ziarist ar rezista tenta]iei?
Ce pot s` fac pentru tine? Vreau s` fiu sincer`: nu este \n firea mea s`
vreau s` ascund anumite fapte de pres`, dar dac` ]ii la asta, voi
\ncerca. }i-o datorez, to]i \]i suntem datori [i Larry [i cu mine suntem
prieteni. Ei bine...
– E[ti foarte dr`gu]`, draga mea, dar probabil nu va merge, nu
crezi? Dac` s-ar exercita presiune asupra lui, Larry se va mul]umi s` fac`
titlurile de dou` ori mai mari. Dac` a[ fi ziarist`, [i eu a[ face la fel.
– Mi-e team` c` [i eu, recunoscu trist Maggie.
– Draga mea, este greu de suportat! Chiar am impresia c` tu [i cu
mine vom deveni prietene bune!
|ncepu s` râd`, ceilal]i f`cur` la fel [i atmosfera se relax`. Dar
Genevieve relu`, cu un aer \ntunecat:
– M-am gândit. Dac` Tom tocmai a f`cut o criz` de diabet, va avea
nevoie de \ncurajare când va afla, nu? Probabil nu este genul c`ruia
s`-i plac` s` fie bolnav, nu-i a[a, Kathleen?
– Pentru nimic \n lume! exclam` tân`ra irlandez`. M-am gândit [i
eu la asta. I se face inima cât un purice s` nu fie o povar` pentru mine
146 JULIA DAVIS

[i s` nu poat` circula cum g`se[te cu cale. Cu siguran]`, nu va accepta


asta de bun`voie.
– Ei bine, vezi? f`cu Genevieve. A venit timpul pentru mine s` spun
tot. Ne vom face insulin` \mpreun` [i vom l`sa ziari[tii s` scrie ce vor
vrea [i fotografii indiscre]i s` ne fotografieze. Pu]in ne va p`sa. Asta-i
va reda pu]in for]ele, nu, Kathleen?
– Oh, domni[oar` Joyce, nici nu v` imagina]i! Tata va fi \ncântat s`
fie diabetic, dac` poate astfel s`-[i petreac` mai mult timp cu
dumneavoastr`!
– E[ti o fat` fermec`toare, Kathleen. Trebuie s`-mi spui Genevieve.
N-am decât cu o sut` cincizeci de ani mai mult decât tine.
Actri]a c`sc` \ndelung, cu voluptate.
– Nu [tiu ce am. Am impresia c` iubesc lumea \ntreag`. |n sfâr[it,
aproape. George, ce vom face cu acea micu]` Kinicott? Este o fat` cu
nazuri, sau m` \n[el eu tare. N-am putea s-o trimitem s` ne aduc` ni[te
cafea... din Columbia?
– Nu prea [tiu, spuse George. Dup` toate aparen]ele, Adam
Manski \i g`se[te mari posibilit`]i.... pe platou [i \n alt` parte.
– Noroc, Adam, f`cu Genevieve cu convingere. Vei avea nevoie.
Maggie se asocia \n t`cere acelei ur`ri.
Ajunser` la Skibbereen [i atmosfera redeveni serioas` \n ma[in`.
Cu voce sc`zut`, Kathleen \l conduse pe George spre spital. Maggie \[i
sim]i inima strângându-se când doctorul Quinn [i dou` infirmiere \l
\ntinser` pe Tom Farley pe o brancard` [i-l duser` \n cl`dire. La urma
urmei, Genevieve nu era medic.
Dac` se \n[elase? Dac`, \n realitate, Tom era atins de o boal` mult
mai periculoas`? Tân`ra femeie nu \ncet` s` se gândeasc` la mica
Shelagh, care ar fi fost doborât` dac` i se \ntâmpla ceva bunicului pe
care-l iubea mult.
INTERLUDIU IRLANDEZ 147

Kathleen, George, Genevieve [i Maggie m`surau sala de a[teptare


vopsit` \n verde deschis. Din când \n când, o infirmier` str`b`tea
\nc`perea, dar nu avea nici o informa]ie s` le dea.
Dup` o ve[nicie, ap`ru doctorul Quinn, cu degetele ridicate.
– Tipul este burdu[it de zah`r, exclam`. L-am tratat cu insulin`. Nu
va \ntârzia s`-[i revin`, Kathleen. Dar asta nu a venit din senin.
Probabil nu se sim]ea bine de un timp. De ce nu mi l-ai trimis, micu]o?
– |l cunoa[te]i pe tata, când este vorba de medici. Chiar acum o zi
l-am rugat s` treac` s` v` vad`. Am \ncercat [i când a]i fost la prânz.
A[a c` vede]i.
Medicul \i puse o mân` pe um`r.
– Nu voiam s` am aerul c` te condamn. {i eu m` simt vinovat: \l
\ntâlnesc destul de des [i n-am tras niciodat` vreo concluzie c` ar ar`ta
r`u. Acum \mi amintesc: pierduse din greutate [i-i era permanent
foame [i sete... Este aproape ora trei, relu` dup` o privire la ceas. Dac`
v-a]i \ntoarce s` v` culca]i? Ve]i reveni diminea]`. S` [ti]i c` ve]i avea
multe de f`cut pentru a-l obliga s`-[i urmeze regimul [i pentru a-l
\mpiedica s`-[i piard` curajul.
– Oh, pentru asta s-a g`sit solu]ia, spuse Kathleen, cu un gest spre
Genevieve. Fug s`-l s`rut [i vom pleca.
Dup` plecarea sa, doctorul Quinn declar`:
– O tân`r` femeie excep]ional`. Fizic, \i seam`n` tat`lui, trebuie s`
recunosc asta. Dar moral, este \ntru totul masa sa. Mildred ar fi
mândr` de ea.
Numele lui Mildred Farley \i aminti lui Maggie clipa emo]ionant`
\n care Tom o luase drept so]ia sa moart` [i f`cuse aluzie la "acea
poveste veche referitoare la Nora". Nora Keaveny, desigur. Numele se
\nvârtea \n mintea tinerei femei. Oare s` se fi \n[elat asupra lui George
[i a Norei, cum o f`cuse asupra lui George [i a Genevievei? Un lucru
148 JULIA DAVIS

era sigur: gre[ise l`sându-[i temerile s` mocneasc` \n ea [i s-o


\nvenineze, \n loc s` i le \mp`rt`[easc` sincer lui George.
|ntorcându-se spre ma[in`, Genevieve \[i trecu un bra] \n jurul
taliei Kathleenei [i \ncepu s`-i ridice moralul. Maggie se hot`r\ s`
abordeze subiectul Nora, \nainte de a-[i pierde curajul propriilor
convingeri. Se strânse lâng` George [i-l re]inu \n urm`.
– |]i aminte[ti de clipa \n care Tom m-a confundat cu Mildred?
\ncepu. A vorbit despre o anume Nora.
– Maggie...
– Ce este, George?
– Nimic. Iart`-m`. Continu`.
Atunci, \i vorbi despre telefonul misterios. "Cum po]i s` dormi
femeie, relu` Maggie, sub acela[i acoperi[ cu b`rbatul care i-a distrus
via]a Norei? Avea doar [aisprezece ani. Suntem câ]iva care n-au uitat,
spune-i-o lui George McDonagh!"
Se \nfior`. Auzind cuvintele cumplite ie[ind din propria gur`, avu
impresia c` era posedat` de un demon care se exprima prin ea.
– Nu \n]eleg, spuse George. De ce nu mi-ai spus nimic? Oare n-ai
evaluat pericolul pentru film?
– Presupun c` da, dar.... Vrei adev`rul?
– Da.
– Mi-a fost team` de ce \mi vei r`spunde. |n zadar m` \ntorceam \n
toate p`r]ile, mereu era "George [i femeia aceea", "George [i femeia
cealalt`". Nora era pierdut` \n trecut, dar.... [aisprezece ani! Poate
n-a[ fi suportat s` te v`d confirmând cele mai rele b`nuieli pe seama
ta.
Râse ciudat, f`r` veselie.
– |ntr-un sens, este minunat de ascultat, f`cu George obosit.
– Ah da?
INTERLUDIU IRLANDEZ 149

– Propriile sentimente pentru mine, au pus st`pânire pe


preocup`rile fa]` de film. Ieri \nc`, n-a[ fi \ndr`znit s` sper atât de
mult. Dar acum, cum te sim]i?
– Referitor la ce?
– E[ti \n stare s` supor]i confirmarea celor mai rele b`nuieli ale
tale?
Acela[i râs r`sun` \n noapte.
– Dar chiar nu are importan]`, nu-i a[a? Pentru c` ai refuzat s` te
c`s`tore[ti cu mine...
– George, nu \n]elegi deloc. Refuzul nu are nimic de-a face cu tine,
ci numai cu mine.
George \i l`s` bra]ul.
– Po]i s` te exprimi cum \]i va pl`cea: un refuz este un refuz.
– Dar eu...
– Cuno[ti cel mai trist cuvânt din lume, Frumoasa mea cu ochi de
smarald? "Dar". Ah, iat` ma[ina. F`-mi o mare favoare, vrei? A[az`-te \n
spate, cu Kathleen.
– Dar...
– Nici un "dar"... Ei bine, doamnelor, relu` \n clipa \n care se
al`tur` Genevievei [i Kathleenei, v`zându-v` minele, ve]i face din
diabet o mare glum`. Dac` nu m` \n[al` ochii, iat` primele lic`riri ale
zorilor.
– Mult iubite regizor, \ncepu Genevieve, mâine \n fa]a camerei, voi
avea ni[te pungi mari sub ochi.
– Cu atât mai bine. Vei p`rea c` ai plâns toat` noaptea moartea
bietului t`u Art. }ine-mi companie \n fa]`. Maggie vrea s` se urce \n
spate, pentru a-[i \ntinde picioarele [i a dormi. Toat` lumea s-a
instalat?
Capitolul 10

– Maggie! Maggie!
Tân`ra femeie deschise ochii \ntr-o lumin` orbitoare. Vocea lui
Shelagh era insistent` [i Maggie \[i reg`si brusc luciditatea. Primul
gând fu pentru Tom: probabil i se agravase starea.
– Intr`, strig`. U[a nu este \ncuiat`.
Feti]a p`trunse \n tromb` \n camer`, cu fa]a radioas`. }inea \n
mân` un pisoi mic portocaliu, nu mai mare decât un ghem de lân`.
– Este Marmelad`!
Alerg` spre pat cu comoara sa.
– Doamna Durcan l-a adus \n aceast` diminea]`, pentru c` nu mai
bea lapte de la mama sa. {i toat` lumea crede c` ne-a f`cut, lui Danny
[i mie un cadou, pentru a ne consola c` bunicul este \n spital.
Ochii mari devenir` gravi.
– S-a \mboln`vit \n noaptea asta, dar de diminea]` se sim]ea mai
bine. Este formidabil, nu?
– Da, este adev`rat, spuse blând Maggie.
|ntinse mâna pentru a mângâia pisoiul care tremura tot. Micul
animal mieun` aproape neauzit. Subit, \n Maggie ceva ced`.
INTERLUDIU IRLANDEZ 151

Lacrimile \i inundar` fa]a.


– Shelagh, draga mea, \mi pare r`u. Este o prostie...
Lu` o batist` [i-[i [terse ochii.
– A[az`-te, murmur` b`tând patul cu palma. Am s` te \ntreb ceva.
Dac` voi avea un bebelu[ \ntr-o zi, o feti]`, ]i-ar pl`cea s-o numesc
Shelagh?
– Ar fi minunat, spuse copila b`tând din palme. {i \i voi putea fi
na[`?
– A[ fi \ncântat`.
– Dar nu [tiu dac` voi putea merge \n America pentru botez, oft`
Shelagh. Biletele de avion cost` scump.
P`rea consternat`.
– |]i voi spune: voi aduce bebelu[ul la Castlecove [i vom face
botezul la biserica din Leap. |]i convine?
– Este [i mai formidabil! {i dup`, mama [i tata vor putea s` fac`
recep]ia aici. Pisoiul aproape uitat, se rostogoli jos din pat.
– M` voi duce s` le spun!
– A[teapt` pu]in!
Maggie se aplec` s-o prind`.
– Vorbim pentru viitor, \n]elegi? |nc` nu sunt \ntru totul gata s` am
un bebelu[. Nici m`car nu sunt c`s`torit`! A[a c`, acesta este secretul
nostru. Deocamdat`, nici o vorb` nim`nui. De acord?
– Nici chiar lui Maggie Durcan? Este cea mai bun` prieten` a mea.
Ador` bebelu[ii.
– Nici chiar lui Maggie Durcan. Promi]i?
– Promit, spuse solemn feti]a.
|l ridic` pe Marmelad` pân` la obrazul s`u.
– Jur pe Marmelad`. Nu voi spune nimic, nim`nui.
– Chiar nu pot s` cer mai mult.
152 JULIA DAVIS

– Shelagh! chem` vocea pl`pând` a lui Danny. Este rândul meu


s`-l am pe Marmelad`. Shelagh? Unde e[ti?
Copila o privi pe Maggie [i se strâmb`.
– Ah, b`rba]ii! remarc`.
Feti]a [i micul pisoi disp`rur`, l`sând-o pe Maggie râzând \n
hohote. O clip` dup` aceea, Shelagh se \ntoarse, singur`.
– Am g`sit-o! strig` triumf`toare.
– Ai g`sit ce?
– Clama mea de p`r.
– Care clam`, puiule?
– |n]elegi, credeam c` am pierdut-o aici. |n timp ce erai la
Shanagarry, George mi-a permis s` m` uit. Mi-a spus c` nu-]i va p`sa.
{i ce noroc c` m-am uitat: am g`sit o hârtie important` care \]i c`zuse
\n co[. George mi-a spus c` ]i-o va da [i c` vei fi foarte mul]umit`. {i,
pân` la urm`, clama era \n c`ru]ul lui Danny. Este un aiurit, nu?
– Foarte aiurit, dar sunt mul]umit` c` ai g`sit-o. {i mul]umesc c`
mi-ai recuperat hârtia important`. Este foarte abil din partea ta.
R`mas` singur`, Maggie se gândi. Dac` r`mânea destul de mult
timp \n pat, \[i spuse, misterul \ntregului univers i se va dezv`lui \n
fa]a ochilor. Tras` u[or un cerc pe abdomenul s`u. Se gândi la [coala,
exact \n col]ul str`zii unde se afla apartamentul s`u [i la modul \n care
\[i exprimau copiii exuberan]a la sfâr[itul unei zile de clas`. Acum,
smulgea l`ptucile din gr`dina sa, pentru a le \nlocui cu spanac. Dar
citise undeva c` pediatrii nu mai erau de acord cu spanacul. Puse
l`ptucile la loc. Nici o alt` vizit` nu se anun]a. Maggie se ridic`, f`cu
rapid o baie [i se \mbr`c`. George, Genevieve, Adam [i Candy erau
probabil la castel pentru film`ri. Va bea o cea[c` de ceai [i s` vad` dac`
va putea \mprumuta o ma[in`. Voia s`-l g`seasc` imediat pe George.
INTERLUDIU IRLANDEZ 153

Jos, b`u un ceai cu fri[c`. Colleen Quinn, timida asistent` a lui


Bryan, o anun]` c` George amânase filmarea pentru dup`-amiaz`: \l
chemase Tom la c`p`tâiul s`u.
– Cum asta?
– A vorbit cu Kathleen, explic` Colleen. Tom, vreau s` spun.
Kathleen i-a spus lui George c` Tom voia s`-l vad` [i a plecat.
Maggie parcurse salonul \n lung [i-n lat. Ie[i \n gr`dina Kathleenei
[i smulse buruienile, dorindu-[i s` fi fost mai multe. Se \ntoarse \n
camera sa, \[i \nlocui puloverul violet cu guler pe gât printr-o bluz`
albastr` din stof` de lân`, \[i schimb` p`rerea [i-[i puse din nou
puloverul [i se hot`r\ \n cele din urm` pentru corsajul preferat, din
m`tase verde-g`lbui, \[i suflec` mânecile [i \ncerc` s` \nceap` s`
lucreze.
Imposibil. N-ar fi fost \n stare nici m`car s` copieze cartea de
telefon! Cobor\ din nou, \n speran]a de a g`si pe cineva cu care s` stea
de vorb`, sau s` fac` o partid` de c`r]i. Dar toat` compania, pentru a
profita de aceast` diminea]` liber`, coborâse \n port cu Bryan [i copiii:
sperau s` poat` \nchiria un vas cu pânze, pentru a merge pe insula
Claire, unde cre[teau palmieri.
|n sfâr[it, pe punctul de a muri de plictiseal`, auzi Mercedesul lui
Tom Farley oprindu-se \n fa]a hanului. |i v`zu pe Kathleen [i pe
George coborând. O privire spre chipurile lor o lini[ti: p`reau ferici]i.
Maggie [i George se aflar` \nc` o dat` fa]` \n fa]`, cu o scar` \ntre
ei. Dar de aceast` dat`, el era jos, cu ochii ridica]i spre ea [i ea era sus,
cu ochii pleca]i spre el.
– Ce bluz` superb`, Frumoasa mea cu ochi de smarald, \ncepu
George cu o \ncetineal` voit`, ca pentru a o face pe tân`ra femeie s`
\n]eleag` c` aveau o eternitate \n fa]a lor.
Por]i culoarea Irlandei, nu? Cu siguran]` vei pune s` creasc` trifoi
[i vei cânta vechi balade.
154 JULIA DAVIS

Maggie zâmbi. Avea nevoie de toate for]ele pentru a nu alerga s` i


se arunce \n bra]e, dar sim]ea c` nu venise momentul.
– Tom se simte bine? \l \ntreb`.
– Splendid. Când i-am anun]at vizita Genevievei, mai târziu \n tim-
pul zilei, a avut o singur` \ngrijorare: l-ar putea convinge pe frizerul
s`u s` vin` s`-l tund` [i s`-l b`rbiereasc` \nainte de sosirea sa? Nu,
ad`ug` George, nu a fost singura sa preocupare.
– Ah?
– S-a gândit bine, ne-a declarat, c` mai avea cel pu]in treizeci de
ani de tr`it. Dar dup` criza din noaptea trecut`, a crezut de datoria sa
s` scape de un secret pe care-l de]inea singur de la moartea lui
Mildred. Maggie...
– Nu te \ngrijora, dragul meu. Pot s` suport. Este vorba de Nora,
nu-i a[a? Ai avut o leg`tur` cu ea?
– {tiu, poate p`rea scandalos. O fat` de [aisprezece ani. Dar aveam
doar dou`zeci de ani [i, pentru a spune adev`rul, pentru mine era
prima dat`. Ea era cea care avea experien]`. Dar nu [tiam. Am luat
asta.... iart`-m` Maggie.... am luat asta drept dragoste. {i Dumnezeu s`
m` ajute, ce-mi pl`cea, era poate acea impresie de p`cat, obliga]ia de
a ne ascunde, de a tremura la ideea c` cineva ne-ar putea g`si. |n clipa
\n care am plecat la Dublin... Este foarte greu de spus, Maggie.
– Te iubesc, George. Nimic nu se va schimba. Spune-mi totul [i
uit`. B`rbatul \[i trase \ndelung sufletul.
– M` preg`team s` plec la Dublin, pentru a petrece un an la Trinity
College. Atunci mi-a declarat c` trebuia s-o iau cu mine. Pretindea c`
o compromisesem. Nici un irlandez n-o va mai vrea [i trebuia s`
\ndrepta asta. Altfel, \mi va face necazuri [i voi fi obligat s` p`r`sesc
]ara. Dac` mai puteam s` ies viu. Am luat-o cu mine. |ncepusem s-o
detest, dar i-am propus s` ne c`s`torim. A[a mi se p`rea drept. |n
INTERLUDIU IRLANDEZ 155

ajunul nun]ii noastre, seara, s-a l`sat antrenat` de doi play-boy


brazilieni [i s-a hot`rât c` via]a cu ei va fi mai amuzant`.
– "Visuri irlandeze" [opti Maggie.
– Tat`l ei m` ura. Mai \ntâi pentru c` o "compromisesem", apoi
pentru c` pusesem \ntr-un film toat` dezam`girea, toat` vina [i toat`
confuzia din mintea mea. |]i imaginezi sentimentele sale când am
revenit aici pentru a turna un alt film. Ce prost am fost! Am crezut c`,
zece ani mai târziu, \l voi reg`si \mp`cat cu el \nsu[i [i cu lumea
\ntreag`.
– Dar nu \n]eleg, spuse Maggie. N-o cuno[tea? Un tat` sau o mam`
\[i pot iubi copilul, \n ciuda unor defecte \ngrozitoare, dar s` nu-i vad`
defectele...
– L-ai v`zut pe Liam Keavenu. Pe acel s`rman nefericit. So]ia sa a
murit când Nora era foarte mic`. F`r` \ndoial`, a crezut c` a f`cut tot
ce a putut. Pentru el, s` recunoasc`, fie [i \n tain`, ceea ce era ea, ar fi
\nsemnat s` moar`.
– {i secretul lui Tom? \ntreb` tân`ra femeie.
– Când Nora a plecat cu cei doi b`rba]i, \nc` nu \n]elesesem.
Credeam c` fusesem cauza distrugerii sale [i m` acuzam. Nu
pricepusem c` Nora m` considera pur [i simplu ca pe un mijloc de a
sc`pa din Castlecove. Când Mildred, acea femeie sfânt`, a v`zut "Visuri
irlandeze", mi-a apreciat suferin]a. Mi-a scris o scrisoare. Nora, spunea
ea, avea o profund` nevoie de dragoste, pe care \ncerca s` [i-o
satisfac` \n rela]ii sexuale; trebuia s` \ncetez s` m` detest din cauza ei.
Mildred se acuza pe ea \ns`[i. Gre[ise angajând-o pe Nora, \n ideea de
a o aduce pe drumul drept, oferindu-i pu]in` dragoste matern`;
evident, problema fusese mult mai complicat`.
Maggie se prinse de balustrad`.
– Era pur [i simplu vinovat`: te l`sase s` pleci cu Nora.
156 JULIA DAVIS

George scutur` din cap.


– Nu. Trebuia s` continue s` tr`iasc` aici. Trebuia s`-[i creasc` aici
propria fiic`. |n fiecare sear`, la ora cinci [i un sfert, trebuia s` se afle
fa]` \n fa]` cu Liam Keaveny. A avut dreptate s` m` sacrifice. {i, dup`
ce a v`zut "Visuri irlandeze", mi-a scris totu[i acea scrisoare. Pe patul
de moarte, i-a \nmânat-o lui Tom, cerându-i s-o expedieze.
– Oh... {i Tom n-a f`cut nimic?
– Ba da. A trimis-o la Dublin, ultima mea adres` cunoscut`,
men]ionând "Cu rug`mintea de a-l urma". Dar atunci avusesem deja
alte cinci sau [ase adrese. Scrisoarea nu mi-a parvenit niciodat`. Tom
a b`nuit asta, mi-a m`rturist \n aceast` sear`, dar n-a f`cut nimic:
probabil uitasem de mult de Castlecove [i de Nora; de ce s` mai fac`
s` renasc` amintiri penibile? Când am avut acel incident, \n timpul
film`rii, a b`nuit interven]ia lui Liam. La spital, i-am vorbit despre
telefon [i temerile i s-au confirmat. Acum, st` de vorb` cu Liam.
– Bietul om!
Brusc, lui Maggie i se f`cu mil` de Liam, obligat s` priveasc`
adev`rul \n fa]`.
– Dac` este s`-l cred pe Tom, [tia de un timp cu ce se ocupa Nora.
Iat` de ce era furios Tom \mpotriva lui. B`rbatul a rede[teptat acea
veche ur` \mpotriva mea, \ntr-un efort zadarnic de a-[i reabilita fiica \n
ochii altora [i ai s`i. Dar Tom va fi \n]eleg`tor. Pariez c` Liam va fi \n
aceast` sear` pe taburetul lui... De fapt, derbedeii t`i nu erau de aici:
sunt trei lucr`tori la terasamente din Dunmanway, cu care lucrase
odinioar` Liam. Liam auzise discu]ia noastr` cu Kathleen; s-a folosit de
ocazie pentru a le spune acelor in[i c` eram ni[te americani mizerabili,
gata s` profaneze un tezaur irlandez... Frumoasa mea cu ochi de
smarald, oare vom r`mâne astfel \nc` un secol? Sau cobori tu, sau urc
eu.
INTERLUDIU IRLANDEZ 157

– Gândindu-m` bine, [i una [i alta dintre solu]ii are avantaje. |n


cazul când cobor, am putea merge s` bem o Guinness la bar. Dup` ce
te-am auzit vorbind atât de mult, mor de sete. Dar, dac` urci, am putea
merge \n camera mea. Poate ai reu[i chiar s` m` convingi s` \nchid u[a
cu cheia, m`car o dat`.
|nvârtind cheia \n broasc`, Maggie \i spuse lui George.
– Te rog, nu m` privi a[a.
B`rbatul se pr`bu[i pe pat.
– Ce naiba vrei s` spui? Doar nu m-ai adus aici pentru a vorbi
despre unghiuri de luat vederi?
– Tu ai vorbit. Acum este rândul meu.
Se a[ez` lâng` el [i-i lu` mâinile \n ale sale.
– Vezi, am vorbit serios spunându-]i c` dac` nu voiam s` ne
c`s`torim, nu era din cauza ta, nici a femeilor, nici a nimic altceva...
George \[i acoperi fa]a cu mâinile.
– Frumoasa mea cu ochi de smarald, se lament`, nu pot s` \ndur
asta. Am f`cut oare toate aceste eforturi pentru a te auzi declarând c`
tot nu te-am \nvins?
– |n realitate, continu` Maggie f`r` s`-l aud`, este din cauza mea.
Nu m` consideram f`cut` pentru c`s`torie. Când eram la colegiu [i
când John \mi era profesor, leg`tura noastr` a fost pasionant`...
– Mul]umesc, f`cu George cu o grimas`.
– ... dar, dup` ce ne-am c`s`torit, n-a mai fost pasionant` deloc [i
am crezut \ntotdeauna c` pasiunea a fost ucis` de c`s`torie. Am
hot`rât s` nu m` mai c`s`toresc niciodat`, chiar dac` m-a[ fi
\ndr`gostit din nou. Dar \n aceast` diminea]`, Shelagh [i cu mine
vorbeam despre bebelu[ul nostru...
– Avem un bebelu[? \ntreb` George. Ce inteligent din partea ta.
Ador bebelu[ii. Dar nu credeam...
158 JULIA DAVIS

Maggie se l`s` pe spate pe pat.


– Oh, George, George! exclam` \ntre dou` hohote de râs. Te
iubesc atât de mult, teribil, nebune[te.
– Atunci, dac` \n]eleg bine, te vei c`s`tori cu mine?
Se aplec` asupra ei [i-i mângâie obrajii.
– Cred c` ar fi mai bine pentru bebelu[. Tu nu?
– Vrei \ntr-adev`r copii?
Maggie \[i a]inti ochii verzi asupra pome]ilor s`i, a b`rbiei cu
gropi]`, a gurii al c`rei contur se schimba f`r` \ncetare.
– N-ar fi nimic dac` a[ avea vreo doi, trei printre scenariile pe care
le voi scrie pentru tine?
– {i dac` ai scrie ni[te filme pentru mine \ntre doi sau trei
bebelu[i? |[i afund` degetele \n p`rul tinerei femei [i-i s`rut`
sprâncenele, nasul, col]ul gurii.
– Spune, nu e[ti alergic la pisici? murmur` Maggie.
O s`rut` pe piept.
– N-am nici cea mai mic` alergie. Nu vei vedea nici un inconvenient
dac` vom tr`i uneori \n California, ca [i \n New York [i \n alte p`r]i?
– Este cea mai bun` regiune pentru a pune s` creasc` avocado [i
mi-am dorit \ntotdeauna s` cultiv avocado. Voi putea continua s` beau
bere \n public?
– Voi putea continua s` te s`rut \n particular?
Cuvintele t`cur`. Trupurile se \ntinser` unul spre cel`lalt.
Mai târziu, George declar`:
– |ncep s` cred c` m` iube[ti pu]in.
– Sper c` nu e[ti \nc` pe deplin convins, murmur` Maggie, cu
nesfâr[it` tandre]e.
– Oh?
– Vezi, mi-ar pl`cea s`-]i expun fapte noi.
INTERLUDIU IRLANDEZ 159

– |nainte de prânz? Maggie se pref`cu c` se gânde[te.


– Nu ne-ar face r`u s` s`rim o mas`. Blugii mei au devenit prea
strâm]i.
– E[ti perfect`. Dar \]i voi spune un lucru... Tocmai mi-am pierdut
apetitul. Pentru a merge la masa de prânz, fire[te.
Castlecove, Comitatul Cork, Irlanda. De difuzat de urgen]`.
George McDonagh a terminat ast`zi turnarea noului s`u mare film
"Lamenta]ie pentru Art O'Leary".
Acest film, bazat pe un poem din secolul al XVIII-lea scris de Eileen
O'Leary, din Cork, are drept vedete pe Genevieve Joyce, \n rolul
poetei [i pe McDonagh, \n cel al eroului. Este prima sa apari]ie \n fa]a
camerei. Produc]ia prezint` numeroase caracteristici excep]ionale,
\ntre altele, folosirea pentru toate rolurile, cu excep]ia celor dou`
principale, a locuitorilor din regiune. Celebrul critic cinematografic
Lorenzo F.X. Delgado, a prezis \ntr-un articol publicat \n peste dou`
sute de ziare, c` lucr`torul de terasamente la pensie, Liam Keaveny, va
câ[tiga un Oscar pentru interpretarea lui Abraham Morris, soldatul
britanic care l-a ucis pe Art O'Leary, pentru c`-i râvnea calul.
Filmat \n \ntregime pe band` video, la Castle Killashee, de
cameramanul Adam Manski [i asistenta sa tehnic`, Cindy Kinicott,
"Art O'Leary" va fi transformat la New York \n format 35 mm.
Distribuirea este prev`zut` pentru prim`vara viitoare, dup` gala de
deschidere de ziua sfântului Patrick, la Boston, ora[ul natal al so]iei
regizorului.

Sfâr[it

gianninajollys
Solicitan]ii la

„CARTEA PRIN PO{T~“


se pot adresa
„S.C. ALCRIS 94 DIFUZARE“

Bucure[ti, str. Teodosie Rudeanu 54, sector 1


tel. 021-223.63.07. sau C.P. 41-129.
Pentru rela]ii editoriale se pot adresa editurii:
str. Panait Istrati 62, sector 1
tel/fax 021-224.16.98
tel.: 021-665.45.65

|n ITALIA detaili[tii [i cititorii no[tri fideli se pot adresa pentru


cump`r`turi sau abonamente la oricare din cele [apte colec]ii ale noastre:
El [i Ea, Romantic, Roz, De Aur, Nostalgic, Poli]ista, Mari Romane de
Dragoste, la num`rul de telefon: 00393480820307.