Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
KATHERINE GRANGER
|ntâlnirea
cu fostul so]
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
FLAVIA VOINEA
ALCRIS
Romance
gianninajollys
Capitolul 1
– {i se poart` ca un tic`los!
– Nu, ma chére. Se poart` ca un b`rbat!
O salutase în b`taie de joc, dar Suzanne îi luase în serios
amenin]area [i fusese deja în pat când el se întorsese.
– B`utura dumneavoastr`, mademoiselle!
Spre uimirea ei, se a[ezase lâng` ea.
– Bea tot, ca o feti]` cuminte. S` nu-]i faci griji din pricina
petrecerii. Totul s-a rezolvat!
A[teptase pân` golise paharul. Suzanne \[i d`duse seama
c` nu s-ar fi descurcat f`r` el.
– Noapte bun`, [optise ea. {i \]i mul]umesc.
– Nici un zâmbet?
– Nu m` simt în stare s` zâmbesc.
– {tiu. În]eleg prin ce ai trecut, dar nu vreau s` adormi [i
s` ai co[maruri. Trebuie s`-]i [tergi din minte tot ce s-a
întâmplat. S`rutul pe care l-ai primit tu... B`rba]ii [tiu s`
s`rute [i altfel. Dac` î]i întorci capul c`tre mine, am s`-]i ar`t.
– Nu vreau s`-mi ar`]i. Te rog, pleac`!
– Dac` plec acum, îi spuse el foarte calm, am s` m`
întorc în câteva ore pentru c` ai co[maruri sau nu po]i s`
dormi. Pot s`-]i aplic tratamentul acum sau atunci. Cum
preferi? Nu cred c` e nevoie s`-]i atrag aten]ia c` atunci vei
fi pe jum`tate adormit`, iar oamenii nu mai sunt
responsabili pe faptele lor când sunt într-o asemenea stare.
Am fost destul de clar?
– De ce vrei s` m` s`ru]i? {tii c` nu pot s` te suf`r! Te
accept numai din pricina tat`lui meu!
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 21
Cafeaua era delicioas`, a[a cum numai Raoul [tia s-o prepare.
Suzanne sim]i nevoia s` rup` t`cerea stânjenitoare:
– Mul]umesc pentru invita]ia la mas`. A fost delicioas` [i
m-am sim]it foarte bine.
Sylvana zâmbi satisf`cut`.
– }i-a pl`cut mâncarea preg`tit` de mine? |ncerc s`-l \nv`]
[i pe Raoul s` g`teasc` mâncare din ]ara mea, dar are foarte
mult de lucru [i n-are timp de lec]ii.
Raoul privi c`tre Suzanne, impasibil. Oare Sylvana \l mai
\nva]` [i altceva? se \ntreb` ea. {tia, \ns`, c` Raoul nu mai avea
nevoie de nici o lec]ie.
– Dar pot s` m` bucur de rezultatele muncii tale, nu?
Fii atent`, eu tot mai cred c` numai francezii [tiu s`
g`teasc`!
Sylvana se strâmb` la el, amuzat`.
– Tic`losule! O s` te pun s`-mi g`te[ti ceva \ntr-o zi, ca
s`-mi demonstrezi acest lucru.
Raoul râse u[or.
– Când va veni acel moment, madame, sunt convins c` o
s` fac fa]` situa]iei.
Suzanne sim]i un cu]it \n inim`. Farmecul lui era
incredibil! |i spusese mai devreme c` era puternic`, dar
acum nu mai credea acest lucru. Privind la Sylvana,
\n]elese c` aceasta se sim]ea atras` de Raoul. Era normal,
având \n vedere calit`]ile evidente ale celor doi. |n mintea
ei chinuit` putea s` [i-o imagineze pe Sylvana \n bra]ele lui
Raoul.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 45
– Mul]umesc!
– |]i place mâncarea chinezeasc`?
– N-am prea avut ocazia s-o \ncerc.
– Atunci, preg`te[te-te de festin.
Suzanne se relax` pe deplin dup` ce mânc` delicioasa sup`
de porumb. Savur` toate celelalte feluri de mâncare [i ascult`,
cu pref`cut interes, povestirile lui Raoul despre club.
– Ce p`rere mai ai acum despre buc`t`ria fran]uzeasc`? \l
provoc` ea la finalul mesei.
|l privea insistent, pe sub gene. {tia c` el condamn` acest
tip de comportament, dar continu`, ignorând privirile lui
uimite. Chiar \[i imagina c` o s`-i cear` s`-i acorde \nc` o
[ans`? chiar \[i imagina c`-i fusese dor de el?
Se \ntoarser` la ]`rm cu aceea[i Mystic Dragon. Suzanne
continu` s`-[i joace rolul: râdea la glumele lui, \l atingea u[or
pe bra], \l privea pe sub gene.
|n ma[in`, Suzanne se relax` \n scaun, cu ochii \nchi[i. Se
apropia momentul cel mai important. Dac` Raoul nu-i cerea
explica]ii pentru comportamentul ei ciudat \n urm`toarele
cinci minute, \nsemna c` pierduse partida.
La un moment dat, Raoul opri \nt-un punct din care puteau
admira tot ora[ul.
– Ce priveli[te minunat`! murmur` el, r`sucindu-se spre
ea. O noapte perfect` pentru îndr`gosti]i, nu-i a[a?
Suzanne \[i \ncle[t` degetele \n poal`. Lini[te[te-te, \[i
spuse ea \n gând.
Raoul \i \nconjur` talia cu bra]ul [i o trase mai aproape, dar
ea \l respinse.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 55
– Raoul?!
Cu obrajii \n fl`c`ri, Suzanne \ncuviin]`. Privirile celor
dou` femei se \ntâlnir`, iar Jeannette avu impresia c` afl`
r`spunsurile pe care le dorea.
– Flori pentru domni[oar`, se auzi vocea lui Sun Yu-Ren. E
un bilet \n`untru.
Servitorul \i \nmân` un buchet imens de trandafiri ro[ii,
abia \mboboci]i. Când desf`cu biletul, Suzanne recunoscu
scrisul masculin, familiar: Bucur`-te de vizit`! Raoul.
|mp`turi biletul [i-l puse pe farfurie, apoi \l rug` pe servitor
s` pun` florile \ntr-o vaz`.
– Raoul, r`spunse ea \ntreb`rii nerostite din privirea
m`tu[ii.
Jeannette observase reac]ia fetei la primirea pachetului [i
era nel`murit`. Nu se putea ca Suzanne s` fie \ndr`gostit` de
el, \n condi]iile \n care ea era de vin` pentru divor]! Raoul
nu-i povestise nimic, dar ea \[i cuno[tea foarte bine nepotul [i
era convins` c` nu el era vinovat.
– Un cadou de r`mas-bun, presupun, spuse m`tu[a.
– De r`mas-bun? repet` Suzanne, nel`murit`. Vrei s` spui
c` Raoul pleac`?
– Da, nu te-a anun]at?
Suzanne se sim]i brusc trist`. Cu câteva minute \n urm`, \[i
dorise s` nu-l mai vad` pe Raoul, dar acum inima ei \i spunea
cu totul altceva.
Mâncar` \n lini[te. Suzanne tânjea s` afle unde plecase
Raoul [i se st`pânea cu greu. Nu avea nici un drept s` pun`
aceast` \ntrebare [i nici s`-i spun` m`tu[ii Jeannette ce sim]ea
60 KATHERINE GRANGER
***
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 71
– Nu. Te mir`?
Îi prinse din nou o [uvi]` de p`r între degete.
– De ce a[ fi? {tiu c` întotdeauna faci ceea ce-]i place, asta
nu e o noutate.
– Nu? Atunci ce e nou? O blond` foarte dr`gu]`, pe nume
Suzanne Dawson?
Nu era sigur` dac` râdea de ea. F`cu un pas înapoi, ca s`
se \ndep`rteze de el.
– Stai jos, o invit` Raoul. Cum te sim]i?
Îi trase un scaun, iar ea se a[ez`, sprijinindu-se cu spatele
pe tocul u[ii.
– M` simt bine, r`spunse ea. Unde este Sylvana? Am crezut
c` a luat masa aici, în seara asta.
– A[a e, dar acum e acas`.
F`cu o scurt` pauz`, apoi o întreb`:
– Cine e b`rbatul care ]i-a telefonat mai devreme?
Ea îi sus]inu privirea, încruntat`, apoi se relax`.
– Un b`rbat pe care l-am cunoscut în avion. De ce?
El ridic` din umeri, un gest tipic pentru el, [i vorbi pe un
ton dur:
– Aici nu e Londra! Hong Kong nu e un ora[ potrivit
pentru fetele frumoase, tinere [i, mai ales, singure. Cine e
tipul acesta? Are rude aici?
Ochii ei alba[tri str`luceau.
– N-ai nici un drept s`-mi ceri socoteal` despre prietenii
mei! Nu e treaba ta ce fac, unde [i cu cine!
El continu`, imperturbabil:
84 KATHERINE GRANGER
Capitolul 7
– Raoul? Pe jum`tate.
– Arat` foarte bine, râse Jane. M-a[ putea îndr`gosti de el
foarte u[or [i nici m`car nu [tiu cum îl cheam`. M-a v`zut când
am venit [i m-a întrebat pe cine caut. I-am spus c` vreau s`
vorbesc cu o tân`r` blond` foarte dr`gu]`. E[ti fran]uzoaic`?
Am auzit c` ]i-a spus Suzanne.
Ea cl`tin` din cap.
– De fapt, m` numesc Susan. Dar mamei îi pl`cea mai mult
Suzanne.
– {i numele de familie?
– Dawson.
– {i pe tipul acela, Raoul?
– Raoul de Brécourt.
Jane p`ru impresionat`.
– E c`s`torit?
– Nu.
Tân`ra era de-a dreptul încântat`.
– Pun pariu c` e bogat. Are aerul unui b`rbat plin de bani.
Nu vreau s` par indiscret`, dar recunosc c` sunt curioas`.
Sunte]i logodi]i?
– Nu, [i nici nu exist` pericolul s` se întâmple a[a ceva. Am
venit aici la invita]ia m`tu[ii lui.
– Ce norocoas` e[ti! oft` Jane. Doar n-o s` fii fraier` s`-l
la[i s`-]i scape!
Suzanne izbucni în râs.
– Nu m-ai întrebat cum l-am cunoscut pe Alan. Am venit în
Hong Kong cu acela[i avion, dup` care ne-am întâlnit
întâmpl`tor în ora[. Cred c` eu un tân`r foarte cumsecade. {i
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 91
– A fost una din cele mai frumoase seri din via]a mea.
M-am distrat de minune!
– {i eu, recunoscu Suzanne. Dar s` nu-mi faci propuneri la
lumina lunii!
Începu s` râd` [i-l atinse u[or pe bra].
– Ar`]i de parc` te preg`te[ti s` m` ceri de nevast`!
Suzanne sim]ise c` Lee era extrem de atras de ea, poate
chiar se îndr`gostise.
– Cum de ai ghicit? Nu po]i s` te superi pe mine c` \ncerc,
nu-i a[a? {tiu c` nu e[ti de nasul meu, dar m-am îndr`gostit
pân` peste cap. Poate ai vrea s` ne scriem...
Suzanne cl`tin` din cap.
– Îmi pare r`u. Cred c` ar fi mai bine s` ne oprim aici [i s`
p`str`m amintirea acestei seri.
Era atât de ab`tut, încât ea se ridic` pe vârfuri [i-l s`rut` pe
obraz.
Intr` în vârful picioarelor în cas` [i v`zu c` u[a dinspre
teras` era deschis`. Oare era cineva acolo? Î[i adun` tot
curajul [i intr` în salonul întunecat. Brusc, se sim]i prins`
într-o strânsoare de o]el.
– D`-mi drumul! strig` ea.
– U[urel! auzi ea vocea binecunoscut` a lui Raoul. Nu-]i fac
nimic!
O r`suci cu fa]a la el, iar Suzanne î[i ridic` privirea c`tre el.
– Cum îndr`zne[ti?! M-ai speriat de moarte! D`-mi drumul
imediat!
110 KATHERINE GRANGER
***
***
so]ie a lui Raoul. Suferea ori de câte ori Raoul o atingea sau îi
[optea ceva la ureche. Avea impresia c` Sylvana ascundea ceva
[i se întreba insistent despre ce era vorba.
Dup` cin`, Raoul fu chemat la telefon, dup` care veni [i-i
rug` pe m`tu[a Jeannette, unchiul Philippe [i Miles s`-l
înso]easc` în birou. În felul acesta, Suzanne [i Sylvana
r`maser` singure.
– {tiai c` Jeannette [i Philippe vor s` se mute la Paris?
\ntreb` Sylvana, dup` ce ie[ir` pe teras`.
– Da. {i eu o s` plec cât de curând. Dar tu?
Sylvana f`cu o scurt` pauz`.
– {i eu am s` plec la Paris.
– Cu Raoul?
Suzanne a[tepta \ncordat` r`spunsul.
– Probabil c` o s` plec`m cu to]ii.
Dup` înc` o pauz`, Sylvana întreb`:
– E[ti îndr`gostit` de Raoul, nu-i a[a, Suzanne?
Galben` ca ceara, ea nu îndr`zni s` r`spund`.
– E[ti îndr`gostit` de el, nu? insist` Sylvana.
– Da! Îl iubesc, dar a[ muri dac` ar afla! Te rog, promite-mi
c` nu-i spui!
– De ce a trebuit s` vii aici? strig` Sylvana. De ce? Nu ]i-ai
dat seama c` \ntâlnirea cu Raoul o s`-]i aduc` numai suferin]`?
Raoul m` iube[te pe mine! Amândoi am trecut printr-un
divor]... O s` fie fericit cu mine! De ce n-ar fi?! Ne iubim, Raoul
m` iube[te... a[a cred. Altfel, de ce ar vrea s` fim atât de mult
împreun`? Ai v`zut cât de bine ne sim]im împreun`!
Suzanne aprob`.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 137
– Te sim]i bine?
– Nemaipomenit! Te-ai schimbat... Din câte ]ineam eu
minte, nu prea-]i pl`cea s` ie[i \n ora[, ci preferai s` stai acas`.
– E adev`rat, dar oamenii se schimb`.
– A[a e.
Parfumul lui, atât de familiar, o tulbura peste m`sur`.
– E[ti obosit`? o \ntreb` el la un moment dat.
– Nu chiar. De ce m` întrebi?
– Pentru c`-mi pl`cea s` te privesc cum str`luce[ti pe
ringul de dans. Nu te-am v`zut a[a în seara asta.
– Gre[e[ti. Înc` îmi place s` dansez.
– Dar nu cu mine, nu-i a[a?
Ea râse u[or.
– De ce spui asta? E[ti unul din cei mai buni dansatori pe
care-i cunosc, spuse ea cu sinceritate. {i n-am cunoscut pu]ini!
Era o remarc` adev`rat`, pentru c` întotdeauna îi admirase
farmecul \nn`scut
– Merci, mumur` el. Sper c` acest compliment înseamn`
c` n-o s` mai fii atât de dur` cu mine. Pot s` pun un punct în
favoarea mea?
Ea nu-[i putu re]inu un zâmbet.
– N-am [tiut c` ]inem scorul!
– Uneori e necesar. Cherie, v`d c` am avut dreptate când
]i-am spus c` e[ti prea slab`. Trebuie s` m`nânci mai mult!
Înc` mai cred c` suferi dup` o dragoste pierdut`.
Suzanne gre[i pasul, se scuz` [i se corect`. Mâna lui se
plimb` pe spatele ei, iar Suzanne se str`dui s`-[i p`streze
cump`tul.
140 KATHERINE GRANGER
Sfâr[it
gianninajollys