Sunteți pe pagina 1din 157

gianninajollys

KATHERINE GRANGER

|ntâlnirea
cu fostul so]
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
FLAVIA VOINEA

ALCRIS
Romance
gianninajollys

Capitolul 1

Suzanne se obi[nuise cu c`l`toriile cu avionul. Fusese \n


Damasc, Bahrein, Bombay [i Singapore, iar acum urma s`
aterizeze \n Hong Kong.
Nu o atr`sese ideea unei conversa]ii cu vecinul ei, un
b`rbat sl`bu], cu p`rul blond [i un chip ascu]it, accentuat de
ochelarii cu lentile negre. Suzanne se \ntrebase dac` era o
persoan` important`, pentru c` \nso]itoarea de bord fusese
foarte atent` cu el. Judecând dup` felul cum era \mbr`cat, nu
p`rea un om bogat.
Suzanne avea impresia c` e un personaj patetic – dar a[a
se sim]ea [i ea. Pentru a mia oar`, se \ntreb` de ce Hong
Kong? Ce era atât de special \n acest ora[? Cum putea s` spere
c` o s` reu[easc` s` uite trecutul aici, când e[uase \n atâtea
alte locuri? Cum de era atât de naiv`? mai mult, era o
adev`rat` nebunie faptul c` acceptase s` locuiasc` la m`tu[a
fostului ei so], când se str`duia din toate puterile s`-l uite pe
acest b`rbat.
6 KATHERINE GRANGER

Nu [tia s` se descurce singur` [i avea nevoie de timp ca s`


\nve]e acest lucru. Trecerea de la o adolescent` r`sf`]at` la o
persoan` adult` fusese dur` [i brusc` – prea dur`, prea
brusc`.
Suzanne se relax` \n scaun, cu ochii \nchi[i, \ncercând s`
opreasc` [uvoiul de lacrimi. Nu voia s` se fac` de râs fa]` de
vecinul s`u [i poate c` el t`cea tocmai pentru c` \n]elesese
nevoia ei de intimitate.
Ce ghinion s` stea lâng` un b`rbat care \i amintea atât de
mult de fostul ei so]! Dup` ce se desp`r]iser` [i Raoul se
\ntorsese \n Fran]a, Suzanne [tiuse c` trebuie s`-[i continue
via]a f`r` el. Atunci, nu-i p`sase; crezuse c` o s`-l uite. Avea un
tat` grijuliu care avea s-o ajute s` treac` peste acest moment.
Dar nu se gândise nici o clip` c` tat`l ei va muri atât de repede
[i o va l`sa singur` pe lume.
{i lui \i lipsise Raoul de Brécourt, singurul b`rbat care
putea s`-l \ntreac` \n lumea finan]eleor. Suzanne se gândi cu
am`r`ciune c` erau pu]ine femei capabile s`-i reziste lui Raoul
– b`rbat atr`g`tor, cu o gra]ie non[alant`, cu sim]ul umorului
[i o sclipire inteligent` \n ochii negri. Rezistase farmecului s`u
o perioad` lung` de timp.
Prima ei impresie fusese c` Raoul era extrem de chipe[,
avea o elegan]` \nn`scut`, cu care pu]ini b`rba]i se puteau
l`uda. Costumele bine croite [i c`m`[ile scumpe de m`tase
c`deau perfect pe umerii s`i la]i [i-i scoteau \n eviden]` chipul
m`sliniu. Ochi negri ca t`ciunele, nas ascu]it [i buzele frumos
conturate, mereu cu un zâmbet ironic \n col]ul gurii.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 7

Tat`l ei \[i dorise s`-i vad` c`s`tori]i chiar din perioada


când ei erau simpli prieteni. |i spusese c` lui Raoul \i
pl`cuser` via]a [i femeile – dar c`rui francez chipe[ nu-i
pl`ceau? Ea, \ns`, nu era preg`tit` pentru c`s`torie [i nici
Raoul nu p`rea intersat de acest subiect. O trata ca pe o
adolescent`, a[a cum [i era, [i-i aducea ciocolat`, flori [i alte
cadouri de mic` importan]`, care o scoteau din s`rite.
|ntr-o zi, ma[inile lor se \ntâlnirser` fa]` \n fa]` pe aleea
\ngust` din fa]a casei ei. Ea accelerase, for]ându-l s` trag`
brusc de volan ca s` evite coliziunea. |ntorsese ma[ina [i o
urm`rise, obligând-o \n cele din urm` s` trag` pe dreapta.
S`rise nervos din ma[in` [i \ncepuse s` ]ipe la ea:
– Dac` mai faci o dat` a[a ceva, o s` regre]i amarnic! Acum,
pleac` de aici, \nainte s` fac ceva ce-o s` regret!
|n acel moment, ceva se \ntâmplase \n mintea lui Suzanne.
Faptul c` fusese atât de aproape de el \i declan[ase senza]ii
pân` atunci necunoscute. Dar nu fusese \n stare s` \[i dea
seama c` \ncepea s` se \ndr`gosteasc`. |n]elegea acest lucru
abia acum, când era prea târziu. Extrem de sl`bit` dup`
moartea tat`lui ei, se for]ase s` mearg` mai departe [i s` nu
permit` ca fantomele trecutului s-o dep`[easc`.
Feti]a lipsit` de griji [i chiar egoist` care fusese acum
disp`ruse. Nu-i venea s` cread` c` existase o perioad` \n care
avusese tot ce-i trecuse prin cap; dar chiar [i \n acele condi]ii,
f`cea o adev`rat` scen` dac` nu ob]inea ceea ce voia suficient
de repede.
Acum nu-i mai p`sa de nimic. Pe patul de moarte, tat`l ei
ceruse s`-l vad` pe Raoul, dar acest fusese plecat \n Orientul
8 KATHERINE GRANGER

Mijlociu. Secretara promisese s`-i transmit` mesajul, dar nu


primise nici un r`spuns. Oricum n-ar fi ajuns la timp...
Dup` divor], Suzanne primise o sum` considerabil` de
bani, dar nu cheltuise nici un penny. Nu ceruse nimic; voia
doar tandre]ea [i for]a lui, pe care alt`dat` le desconsiderase.
Ce mult \[i dorea s` simt` bra]ele lui \n jurul trupului! Cât de
greu \i era s` adoarm`, noapte dup` noapte, tânjind dup`
c`ldura buzelor lui! Ar fi vrut s` uite momentele \n care
\ncercase s`-l umileasc`, s` se r`zbune pe el; ar fi vrut s` uite
cât de insensibil` fusese când Raoul era al ei. |n cele din urm`,
s`tul de [ican`rile [i copil`riile ei, Raoul plecase.
Nu mai avea nici un rost s` se gândeasc` c` fusese o
pu[toaic` de nou`sprezece ani, lipsit` de experien]` atunci
când se c`s`torise cu Raoul. Pe perioada cât tat`l ei fusese
bolnav, Suzanne descoperise c` nu era centrul universului.
|ngrozit` de ideea c` \l va pierde, \l \ngrijise cu devotament.
Dup` moartea lui, devenise mai \n]eleapt`, mai matur` [i mai
trist`.
Vocea \nso]itoarei de bord o aten]ion` s`-[i pun` centura
de siguran]`, pentru c` avionul se apropia de aeroportul Kai
Tak.
Dup` aterizare, Suzanne observ` c` tân`rul de lâng` ea
scoate de sub scaun un baston alb. Era orb. Lacrimi de
compasiune \i umplur` ochii [i se gr`bi s` se \ndep`rteze, f`r`
s` ]in` cont c` el n-o putea vedea. O dat` \n plus, \n]elegea c`
trebuie s` fie recunosc`toare pentru tot ce avea.
C`ldura din aeroport o cople[i, ca [i multitudine de limbi
str`ine care se vorbeau \n jurul ei. Dup` \ndeplinirea
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 9

formalit`]ilor, lu` un taxi [i se \ndrept` spre hotelul unde


urma s-o \ntâlneasc` pe Jeannette de Brécourt.
Femeia o a[tepta \n fa]a intr`rii principale. Când o v`zu,
Suzanne se \ntreb` cum de reu[eau fran]uzoaicele s` fie atât
de [ic [i de feminine. Era \nalt`, supl`, iar hainele elegante \i
scoteau \n eviden]` tr`s`turile frumoase. C`ldura nu p`rea
s-o deranjeze. Nici pe Raoul nu-l deranja, \[i aminti Suzanne.
Jeannette \i lu` palmele \n mâinile ei [i o privi cu un ochi
critic.
– Suzanne! E[ti mai slab`, dar \]i st` bine, chérie. Cum te
sim]i?
– Bine, mul]umesc, m`tu[` Jeannette. Pari mai tân`r` ca
niciodat`, spuse Suzanne cu sinceritate.
Femeia \n vârst` \ncepu s` râd`.
– S`-]i spun un secret, \i [opti ea. Nu-mi expun niciodat`
fa]a la prea mult soare. Dar tu e[ti tân`r` [i nu trebuie s`-]i faci
griji din pricina tenului.
|i ceru hamalului s` ia bagajul, apoi o lu` pe Suzanne de
bra].
– Mie imi place foarte mult plimbarea cu feribotul. Sper
s`-]i plac` [i ]ie.
– Sunt sigur`. Sper s` nu te incomodez [i te rog s`-mi spui
dac` abuzez de ospitalitatea dumitale.
– |n nici un caz! Te-ai schimbat mult, Suzanne.
– M-am maturizat.
Privi curioas` spre hamalul care c`ra valizele la feribot.
Jeannette \i urm`ri privirea [i se gr`bi s`-i explice:
10 KATHERINE GRANGER

– |]i duce bagajul la feribot, iar tu \l vei lua când ajungem


\n partea cealalt`. Ai un prieten?
– Nu, sunt singur`.
– Ai toat` via]a \nainte.
Zâmbetul Suzannei fu lipsit de str`lucire. Ar fi vrut s`
spun` ”Tocmai de asta m` tem! Ce-o s` m` fac de acum?”. De
când murise tat`l ei, lumea i se p`rea un loc str`in, indiferent
în ce ora[ s-ar fi aflat.
O urm` pe Jeannette [i se a[ez` pe o b`ncu]` de lemn pe
feribot. Privind-o cu coada ochiului, m`tu[a \[i spuse c`
Suzanne nu era atât de sigur` pe sine pe cât voia s` par`. Cu
p`rul blond strâns în coc, p`rea \ncânt`toare! Ar fi avut tot
dreptul s-o antipatizeze, dar n-o \ncercau astfel de
sentimente. |n trecut, Suzanne \l chinuise \ngrozitor pe
nepotul ei preferat, iar acesta era un motiv suficient ca s-o
urasc`. Raoul ar fi putut s-o \mblânzeasc`, dac` ar fi vrut.
Poate c` o iubise prea mult sau nu suficient... Oricum, ei se
desp`r]iser`, iar Jeannette voia s` se poarte cuviincios cu
musafira ei.
Bucuroas` s` simt` briza care \i mângâia chipul, Suzanne
\[i \n`l]` capul spre soare. Ochii ei, acum de un albastru-violet,
str`luceau, iar Jeannette nu se mira c` Raoul fusese fermecat
de ei. Spera din toat` inima c` luase o decizie bun` atunci
când o invitase s` stea la ea.
– M-a adus o prieten`, spuse ea pe un ton firesc. Ne
a[teapt` s` ne duc` acas`. Ma[ina e parcat` foarte aproape de
ponton, a[a c` n-o s` mergem prea mult prin c`ldur`.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 11

Jeannette ceru unui hamal s` ia valizele [i s` le \nso]easc`


pân` la ma[in`. Str`b`tur` o str`du]` plin` de restaurante
din care se auzea muzic` chinezeasc`. Hamalul puse valizele
\n portbagaj, iar Suzanne \i d`du un bac[i[ generoas, \nainte
ca m`tu[a Jeannette s` fac` acest lucru. |n timp ce a[teptau
ca prietena m`tu[ii s`-[i termine cump`r`turile [i s` se
\ntoarc`, cele dou` femei se a[ezar` pe bancheta din spate a
ma[inii. Pe nea[teptate, un chinez se apropie de ele [i le
oferi câte o cea[c` de ceai aromat. Suzanne accept`
bucuroas`.
– Mul]umesc, Chin Lung, spuse Jeannette. Chiar sim]eam
nevoia s` beau un ceai [i sunt sigur` c` [i companioana mea
era \nsetat`. D`-mi voie s` ]i-o prezint pe doamna Suzanne de
Brécourt, care e \n vizit` la noi. Suzanne, dumnealui e bunul
meu prieten Chin Lung.
B`rbatul se \nclin` ceremonios [i \i zâmbi.
– M` bucur s` v` cunosc. Bun venit!
Dup` plecarea lui, Suzanne \i spuse m`tu[ii:
– Nu mai folosesc numele acesta, n-am mai f`cut-o de la
divor]. Prefer s` m` prezint ca Suzanne Dawson.
Jeannette lu` o \nghi]itur` de ceai [i privi semnificativ c`tre
mâna stâng` a Suzannei \nainte s` r`spund`:
– |mi cer scuze c` m` amestec, dar a[ fi crezut c` \n cazul
t`u ai nevoie de protec]ia unei verighete, ma chere. O tân`r`
bogat`, frumoas` [i nec`s`torit` e saupus` oric`ror riscuri.
– Am \nv`]at asta \nainte s` m` c`s`toresc. {tiu s` am grij`
de mine. Am dou`zeci [i doi de ani [i am trecut de perioada
critic`.
12 KATHERINE GRANGER

Jeannette se gândi cu am`r`ciune c` tân`ra nu cunoscuse


nici o perioad` critic`. Mi[c`rile [i gesturile sale tr`dau
elegan]` [i naturale]e.
– Ai fost plecat` \n str`in`tate, nu? Te-am invitat la mine
acum aproape un an.
Suzanne aprob`.
– Am g`sit scrisoarea dumitale atunci când m-am \ntors
acas`. M` bucur s` te v`d din nou!
Decise s` nu-i spun` m`tu[ii Jeannette c`-[i petrecuse
ultimul an \n ]`ri subdezvoltate, unde f`cuse munc` de
voluntariat. La \ntoarcerea acas`, nevoia de a fi lâng` o
persoan` apropiat` fusese atât de puternic`, \ncât \i
r`spunsese m`tu[ii Jeannette f`r` s` stea pe gânduri.
– {i eu m` bucur s` te v`d! r`spunse cu sinceritate
Jeannette. Ai stat stat printre milionari, pe yacht-uri luxoase,
nu-i a[a? Nu te condamn!
Suzanne lu` o ultim` \nghi]itur` de ceai.
– Am tr`it bine, r`spunse ea, f`r` s` se dea de gol. Ce mai
face unchiul Philippe?
Jeannette \ncepu s` râd`.
– E plecat \n Orientul Mijlociu, cu afacerile lui. Sunt din
nou singur`, a[a cum eram atunci când ]i-am scris. Mi-a p`rut
foarte r`u când am aflat c` ]i-ai pierdut tat`l. Cred c` a fost o
lovitur` foarte puternic` pentru tine, ma pauvre enfant.
Suzanne schimb` repede subiectul.
– De ce ai ales Hong Kong, m`tu[` Jeannette? \ntreb` ea
curioas`. Locuie[ti aici de mult timp.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 13

– Cred c` magia insulei m` ]ine aici. Am venit din cauza


afacerilor lui Philippe [i mi-a pl`cut noutatea oferit` de
oamenii [i locurile de aici. M` bucur c` ai putut veni \nainte
s` plec`m.
– Pleca]i?
– Poate, când se \ntoarce Philippe. Sunt sigur` c`, asemeni
mie, vrea s` se \ntoarc` \n dragul nostru Paris.
|nc` nu venise vorba de Raoul, iar Suzanne abia s`
st`pânea s` nu \ntrebe.
– |mi pare r`u c` am \ntârziat.
U[a ma[inii se deschise. Cu ochii m`ri]i de curiozitate,
Suzanne privi c`tre tân`ra \mbr`cat` \n rochie alb`, cu p`rul
negru prins cu o e[arf` multicolor`. Avea ochii negrii, buze
pline [i tenul bronzat. Pe mâna stâng` str`lucea un safir
imens. Cât de potrivit` ar fi pentru Raoul!
Nu-[i putea explica de ce se gândise la a[a ceva.
– Suzanne, ea e prietena mea, doamna Sylvana Lapport.
Este din Italia, a fost c`s`torit` cu un englez [i acum e
divor]at`. Sylvana, domni[oara Suzanne Dawson.
– M` bucur s` te cunosc, Suzanne, \i r`spunse ea.
– {i eu m` bucur c` sunt aici, r`spunse foarte serioas`
Suzanne.
Sylvana chicoti.
– Suntem foarte diferite una de cealalt`. Eu brunet`, plin`
de verv` [i italianc`, tu supl`, blond`, palid` – tipic
englezoaic`. Nu e[ti de acord, Jeannette?
Aceasta \[i plimb` privirea de la una la alta.
14 KATHERINE GRANGER

– M`car ave]i un lucru un comun, se strâmb` ea. Sunte]i


amândou` divor]ate.
Sylvana nu gust` gluma.
– Nu cred c` \mi place situa]ia asta, cara Jeannette. Nu am
de gând s` r`mân nec`s`torit` [i ai s` vezi c` lucrurile se vor
schimba curând.
Porni ma[ina. Suzanne admir` priveli[tea care i se \nf`]i[a
\n fa]a ochilor – hoteluri \nalte, magazine pestri]e, oameni
veseli [i g`l`gio[i. Se bucura de primirea cald` oferit` de
Sylvana [i de m`tu[a Jeannette.
– Am o cas` minunat`, chiar \n inima ora[ului, spuse la un
moment dat Sylvana. Are ziduri \nalte [i o curte interioar`
absolut splendid`. O ador! Trebuie s` vii s-o vezi, Suzanne!
Faptul c` \[i spuneau pe numele mic o f`cea pe Suzanne s`
se simt` \n largul ei.
– Sigur, nu e atât de grandioas` ca a Jeannettei, continu`
Sylvana. Din casa ei se v`d portul, Kowloon [i Noile Teritorii.
|i zâmbi Jeannettei, care asculta amuzat` discu]ia celor
dou`. Avea cincizeci [i cinci de ani, dar nu p`rea s` aib` mai
mult de treizeci [i cinci [i p`rea s` pre]uiasc` foarte mult
prietenia Sylvanei.
Ma[ina \ncepu s` urce printre copaci. Curând intrar` în
curtea imens`, plin` de flori.
– O s` vezi un amestec de stiluri occidentale [i orientale,
dar predomin` cel occidental, explic` Jeannette.
Spre deosebire de casele chineze[ti, aceasta avea dou`
etaje, o verand` mare [i o teras` de pe care se puteau admira
mun]ii, dar [i portul.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 15

Dup` plecarea Sylvanei, Jeannette îi prezent` casa


Suzannei. Aceasta admir` covoarele, mobila de bambus [i din
lemn negru. Casa era plin` de tapiserii, vase, sculpturi
abstracte, toate aranjate cu mult bun-gust.
– Vreau s` te odihne[ti, ma chére, îi spuse Jeannette când
o conduse în camera ei.
De fapt, era vorba de un dormitor spa]ios [i o baie în care
func]ionau aparate de aer condi]ionat.
– Majordomul, care se nume[te Sun Yu-Ren, o s`-]i aduc`
ceva de b`ut, dup` care ar fi bine s` te întinzi pentru câteva
ore.
Suzanne privi în jurul ei, la patul imens cu plas` de ]ân]ari,
la m`su]a de toalet`, la dulap [i la draperiile de satin care se
asortau cu cuvertura de pe pat, pe care erau broda]i dragoni
minusculi.
– Toate camerele sunt la fel de frumoase precum aceasta?
\ntreb` ea.
Se apropie de fereastr` [i observ` c` d`dea spre gr`din` [i
spre port.
– Mai mult sau mai pu]in. Raoul a cump`rat casa, ca s` aib`
unde s` locuiasc` atunci când afacerile îi cereau s` vin` aici. E
greu s` g`se[ti un loc unde s` stai în Hong Kong. A[a îns`..
Casa e foarte potrivit` pentru întruniri, pentru c` are [i o sal`
de conferin]e.
Suzanne auzi numai jum`tate din ceea ce-i spusese
Jeannette. Simpla pomenire a numelui lui Raoul f`cu s`-i
accelereze pulsul.
Jeannette î[i scoase m`nu[ile [i o privi gânditoare.
16 KATHERINE GRANGER

– Raoul este în Hong Kong, spuse ea pe un ton foarte serios.


Suzanne p`li brusc [i se r`suci c`tre fereastr`. Încerc` s` se
st`pâneasc` [i vorbi f`r` s` se întoarc`:
– Ar fi trebuit s`-mi spui.
– }i-am spus.
– Nu acum...
– Îmi pare r`u. Nu era aici acum un an, când ]i-am scris [i
te-am invitat s` stai o perioad` cu mine. {tiam c` încerci s`-]i
revii dup` pierderea tat`lui t`u. Când mi-ai r`spuns [i m-ai
întrebat dac` mai po]i veni, am spus c` da. Nu m-am gândit c`
s-ar putea s` te deranjeze prezen]a lui Raoul. La urma urmei,
rela]ia voastr` e terminat`.
Jeannette vorbise pe un ton destul de categoric, iar
Suzanne f`cu efortul de a se întoarce c`tre ea. Culoarea
ochilor era mai închis` decât de obicei, accentuându-i
paloarea fe]ei.
– Ai dreptate, m`tu[` Jeannette, r`spunse ea abia auzit.
Poate c`, în timp, o s` m` obi[nuiesc s` m` întâlnesc cu fostul
meu so].
– Nu vorbi pe tonul `sta cinic. Nu m` po]i p`c`li! Poate
c`-l accept de la Raoul, dar de la tine nu!
Suzanne î[i ridic` b`rbia, mândr`.
– De ce nu-l accep]i de la mine? o provoc` ea. De ce m-ai
invitat aici?
Jeannette râse u[or.
– Draga mea, de ce invit` î[i oamenii rudele [i prietenii în
casele lor? Nu c` asta ar fi casa mea... Îmi face pl`cere
compania ta [i am crezut c` ]i-ar prinde bine s` te relaxezi pu]in.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 17

Sezanne î[i mu[c` buza. S` te relaxeze? Nu mergea la


petreceri, nu ducea o via]` libertin`. Perioada petrecut` în
str`in`tate o schimbase foarte mult [i-i ar`tase ce însemna, cu
adev`rat, via]a. {i nu fusese singur`. Singur`tatea, îns`, o
a[tepta în luxoasa cas` din Londra pen care nu mai avea cu
cine s-o împart`. Invita]ia m`tu[ii Jeannette fusese o man`
cereasc`.
Acum, nu mai era sigur` de acest lucru... Nu se gândise nici
o clip` la posibilitatea de a-l reîntâlni pe Raoul. Înfierbântat`
[i obosit` dup` c`l`torie, hot`rî s` stea atât cât îi cereau
regulile de polite]e, dup` care s` plece. Trebuia s` se
dep`rteze cât mai mult [i cât mai repede de fostul ei so].
– Îmi pare r`u, m`tu[` Jeannette. Am fost nepoliticoas` [i
te rog s` m` ier]i.
Un zâmbet slab îi ap`ru pe buze [i se aplec` s-o s`rute pe
obraz pe femeia mai în vârst`.
– Î]i mul]umesc c` m-ai invitat aici.
Jeannette îi lu` mâinile în ale ei.
– O s`-]i trimit ceva de mâncare, îi spuse ea pe un ton
blând. Dup` care vreau s` te culci! E[ti foarte sl`bit` [i cred c`
e momentul ca cineva s` se ocupe serios de tine.
F`r` s` vrea, Suzanne se înfior`. A[a îi spusese [i Raoul, cu
ani în urm`.
Dup` plecarea m`tu[ii, se întinse în pat, cu ochii în tavan.
La începuturile rela]iei lor, Suzanne fusese nevoit` s` se
ocupe singur` de organizarea unei petreceri. Tat`l ei fusese
plecat, cu afaceri, iar el o supraveghease în permanen]`, cu o
insisten]` care o enervase. Petrecerea fusese cu adev`rat
18 KATHERINE GRANGER

s`lbatic` – majoritatea invita]ilor b`user` prea mult. Dup`


miezul nop]ii, ie[ise în curte s` ia o gur` d eaer curat [i fusese
urm`rit` de unul dintre musafiri, un student cu idei socialiste,
hot`rât s` strice cheful tuturor.
– Bun`, Derek, îl salutase ea zâmbind. Cam cald în`untru,
nu-i a[a?
Cl`tinându-se pe picioare, el îi r`spunsese:
– Foarte! În plus, oamenii sunt de nesuportat! Atât de
boga]i...
– Ce e r`u în a fi bogat? replicase ea.
– N-ai muncit nici o zi în via]a ta, [uierase el, apropiindu-
se amenin]`tor.
– A muncit tata [i a câ[tigat cinstit fiecare b`nu]!
– Foarte frumos din partea lui! {i acum prive[te cum îi
cheltuie[ti tu, nu-i a[a?
O prinsese cu putere de bra], dar ea încercase s` se opun`.
– Nu e chiar a[a! Cred c` ar fi mai bine s` pleci! Ai abuzat
de ospitalitatea mea...
El o prinsese cu brutalitate în bra]e, o s`rutase [i o
împinsese într-un tufi[. În]elegându-i inten]ia, Suzanne se
luptase cu el ca o pisic` s`lbatic`. Îl zgâriase, dar el reu[ise
s-o trânteasc` la p`mânt [i s`-i sfâ[ie rochia. La un moment
dat, sim]ise c` cineva o ia în bra]e [i o poart` pe bra]e în cas`.
– Totul e în regul`! auzise vocea lui Raoul.
O pusese pe pat [i o mângâiase, f`când tot posibilul s` o
lini[teasc`.
– Nu s-a întâmplat nimic. Din fericire, am intervenit la timp.
Tonul lui se asprise:
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 19

– Ce ]i-a venit s` te duci în curte cu unul ca el? Ai c`utat-o


cu lumânarea, s` [tii!
Mândria ei o f`cuse s` riposteze. Brusc, devenise
con[tient` de rochia rupt` care-i dezgolea umerii [i un sân.
– Da? A[a cum o caut [i acum, nu? Am sc`pat de un b`rbat
[i am dat peste altul!
Ochii i se umpluser` de lacrimi, iar el îi d`duse o batist`.
F`r` s`-[i dea seama, o acceptase [i-[i [terse lacrimile.
– Nu te mai purta la un copil! o certase el. Ai avut o
experien]` nepl`cut`, dar cred c` aveai nevoie de a[a ceva. Ai
crezut mereu c` tat`l t`u extrem de indulgent [i banii lui de
protejeaz` de tot r`ul din lume.
Suzanne aruncase cu batista în el.
– Parc` ai fi Derek! {i el a spus ceva asem`n`tor înainte s`...
– Bine, gata! Încearc` s` ui]i! Scoate-]i rochia [i hai la
culcare! O s`-]i aduc un pahar de lapte cald, bine? M` ocup eu
de petrecere.
Se ridicase de pe pat [i o privise insistent.
– Dac` nu e[ti în pat când m` întorc, promit c` te dezbrac
chiar eu!
– Tic`losule! strigase ea, ca un copil. To]i b`rba]ii sunt la
fel [i urm`resc un singur lucru!
Cu mâna pe clan]`, Raoul se întorsese c`tre ea.
– Ai început s` înve]i! Dar nu ne pune pe to]i în accea[i
oal`! În general, femeia g`se[te b`rbatul pe care-l merit`. O
fat` frumoas` [i bogat`, care st` într-un turn de filde[, scoate
ce e mai r`u într-un b`rbat. Trebuie s`-[i arate superioritatea.
20 KATHERINE GRANGER

– {i se poart` ca un tic`los!
– Nu, ma chére. Se poart` ca un b`rbat!
O salutase în b`taie de joc, dar Suzanne îi luase în serios
amenin]area [i fusese deja în pat când el se întorsese.
– B`utura dumneavoastr`, mademoiselle!
Spre uimirea ei, se a[ezase lâng` ea.
– Bea tot, ca o feti]` cuminte. S` nu-]i faci griji din pricina
petrecerii. Totul s-a rezolvat!
A[teptase pân` golise paharul. Suzanne \[i d`duse seama
c` nu s-ar fi descurcat f`r` el.
– Noapte bun`, [optise ea. {i \]i mul]umesc.
– Nici un zâmbet?
– Nu m` simt în stare s` zâmbesc.
– {tiu. În]eleg prin ce ai trecut, dar nu vreau s` adormi [i
s` ai co[maruri. Trebuie s`-]i [tergi din minte tot ce s-a
întâmplat. S`rutul pe care l-ai primit tu... B`rba]ii [tiu s`
s`rute [i altfel. Dac` î]i întorci capul c`tre mine, am s`-]i ar`t.
– Nu vreau s`-mi ar`]i. Te rog, pleac`!
– Dac` plec acum, îi spuse el foarte calm, am s` m`
întorc în câteva ore pentru c` ai co[maruri sau nu po]i s`
dormi. Pot s`-]i aplic tratamentul acum sau atunci. Cum
preferi? Nu cred c` e nevoie s`-]i atrag aten]ia c` atunci vei
fi pe jum`tate adormit`, iar oamenii nu mai sunt
responsabili pe faptele lor când sunt într-o asemenea stare.
Am fost destul de clar?
– De ce vrei s` m` s`ru]i? {tii c` nu pot s` te suf`r! Te
accept numai din pricina tat`lui meu!
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 21

– Poate c` [i eu insist tot din pricina tat`lui t`u!


Suzanne î[i d`duse seama c` nu era în cea mai bun` pozi]ie
ca s` înceap` o nou` lupt`. Raoul se aplecase peste ea, iar ea
se încordase.
– Relaxeaz`-te, prostu]o!
Dar ea nu-l ascultase. Ar fi vrut s` r`mân` la fel de
încordat`, dar buzele lui fierbin]i o for]aser` s` r`spund`. Î[i
pusese bra]ele în jurul gâtului lui [i pierduse no]iunea
timpului. Nu fusese prima dat` când fusese s`rutat`, dar
fusese prima dat` când nu voise s` se termine. Nu [tiuse cât
durase, dar îi alungase complet din minte s`rutul lui Derek.
El fusese cel care puse cap`t s`rutului.
Privind înapoi, Suzanne [tia c` acela fusese un moment de
cotitur` în via]a ei. Totul era la fel... cu excep]ia ei.
Raoul ar fi trebuit s` r`mân` în trecut, dar iat` c` se
întorsese. Oare se rec`s`torise? Simpla idee o f`cu s` tremure.
Ca s` nu se mai gândeasc` la a[a ceva, se ridic` din pat [i
intr` în baie.
Capitolul 2

Diminea]a urm`toare o g`si pe Suzanne m`cinat` de


\ndoieli cu privire la [ederea \n Hong Kong, mai ales \ntr-o
cas` care apar]inea companiei Brécourt. Mai mult, o tulbura
prezen]a fostului ei so]. Trecuser` patru ani de când se
cunoscuser` [i doi de la divor]. C`s`torit` la nou`sprezece,
divor]at` la dou`zeci! Când sentin]a devenise definitiv`, \[i
luase o vacan]`. |n \nsorita Grecie, al`turi de prieteni, \[i
spusese c` \i era mai bine f`r` b`rbatul pe care \l considera un
c`pos arogant. Evident c` nu era, dar a[a \i venea mai u[or
s`-l iubeasc`.
F`cu un du[ [i se \mbr`c`, gândindu-se la ]`rile extrem de
s`race \n care oamenii aveau nevoie, ca [i ea, de dragoste.
De la desp`r]irea lor, Suzanne ajunsese s` aprecieze
atitudinea protectiv` pe care Raoul o avusese fa]` de ea.
Foarte pu]ini din oamenii din jurul ei \i fuseser` prieteni
adev`ra]i. Majoritatea fuseser` dornici de aventuri,
adolescen]i care refuzaser` s` se maturizese [i s`-[i asume
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 23

responsabilit`]ile. Raoul o \nv`]ase multe, iar ea \n]elesese \n


timp c` nimeni nu-[i alege jum`tatea. Nu putea s` precizeze
cu exactitate momentul \n care \[i d`duse seama c`-l iube[te
pe Raoul. Pur [i simplu, \l iubea.
Gata de o nou` zi, alese o rochie u[oar` de in de culoarea
untului [i-[i l`s` p`rul liber. |n timp ce-[i peria p`rul, se
gândea cum se va reac]iona \n momentul \n care \l va \ntâlni
pe Raoul. Oare cum va reac]iona el? Va mai fi posibil` o rela]ie
de prietenie, dup` tot ce se \ntâmplase \ntre ei? Ca [i când nu
era suficient c` Raoul era un b`rbat sofisticat, mai era [i
francez! De aceea era foarte posibil s` riddice nep`s`tor din
umeri [i s`-[i \ndrepte aten]ia spre altcineva. {i cum putea ea
s`-i cear` socoteal`?
|[i puse sandalele cu toc \nalt [i cobor\ la micul dejun.
Jeannette o a[tepta pe verand`, \ntr-o rochie de m`tase de un
verde pal.
– Bun` diminea]a, chérie! spuse ea. Tocmai voiam s`-l
trimit pe Sun Yu-Ren s`-]i aduc` ceaiul. Nu m` a[teptam s`
cobori a[a de devreme. Ai dormit bine?
Suzanne se a[ez` la mas`, \n fa]a m`tu[ii, [i \[i a[ez`
[ervetul \n poal`.
– Foarte bine, mul]umesc!
Sun Yu-Ren ap`ru din senin lâng` ea.
– Ce dori]i la micul dejun? \ntreb` el f`când o reveren]`.
Suzanne savur` pepenele [i delicioasele fructe specifice
zonei. Ceaiul verde servit \n ce[cu]e minuscule de por]elan \i
pl`cea din ce \n ce mai mult.
Mai z`bovir` la mas` pentru c` m`tu[a s`-[i verifice
coresponden]a.
24 KATHERINE GRANGER

– Dumnezeule! exclam` ea ridicându-[i privirea dintr-o


scrisoare b`tut` la ma[in`. A[ fi vrut s` s` te duc s` vezi
împrejurimile, dar o jurnalist` din Londra m-a convins s`-i
acord un interviu. Uite rezultatul! Vine în diminea]a asta,
împreun` cu fotoreporterul, s` fac` un articol pentru o revist`
lunar`.
Jeannette d`du din mân`, nep`s`toare.
– {tii genul... Poze din gr`din` [i din cele mai bune camere!
– E în regul`, r`spunse Suzanne. Sunt sigur` c` ai [i alte
angajamente [i nu trebuie s` le anulezi din cauza mea. Sper
ca vizita mea s` nu te deranjeze. Pot s` plec imediat, dac`
vrei.
– R`mâi aici! Nu mi s-a mai luat niciodat` un interviu [i am
nevoie de suport moral. Îl rugasem pe Raoul s` vin`, dar el a
refuzat. A râs de mine [i m-a sf`tuit s`-i las s` se plimbe prin
cas`, f`r` s` intervin.
Suzanne se relax` instinctiv la gândul c` Raoul nu va veni
în cursul dimine]ii. Cel pu]in va avea timp s` se preg`teasc`
pentru întâlnire. Cât despre momentul interviului, î[i propuse
s` r`mân` în planul doi în timpul discu]iei, pentru c` nu avea
nevoie de publicitate. Oricum, nu mai f`cea parte din
imperiul Brécourt. Era doar Suzanne Dawson [i prefera s`
r`mân` a[a.
– Sper s` nu stea prea mult.
Jeannette împ`turi scrisoarea [i o strecur` înapoi în plic.
– Presupun c` ar trebui s` le servim masa de prânz. Ai
poft` de mâncare chinezeasc`?
Se încrunt` brusc, dar încerc` s` zâmbeasc`.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 25

– N-am nimic împotriv`.


– Mai mult decât am spus eu, atunci când am venit aici!
Nimeni nu reu[ise s` m` conving` s` intru într-un restaurant
chinezesc, nici m`car pentru o cea[c` de ceai. Acum ador
mânc`rurile chineze[ti! Dar aici po]i s` alegi între buc`t`ria
american`, fran]uzeasc`, indian`, indonesian`, italian`,
suedez`, japonez`, malaezian`, coreean`, ruseasc` [i
chinezeasc`.
Suzanne izbucni în râs.
– Pare interesant!
Discutar` despre mânc`ruri pân` când sunetul unei ma[ini
care se apropia le înterupse.
– Cred c` e prietena noastr`, ziarista! [opti Jeannette.
Peste câteva minute, un cuplu tân`r travers` camera. Ea
purta o fust` lung` [i o bluz` de m`tase [i era tuns` b`ie]e[te.
B`rbatul, care nu avea mai mult de dou`zeci [i cinci de ani,
avea barb` [i musta]`.
– Bun` diminea]a! salut` femeia. Sper c` n-am venit \ntr-un
moment nepotrivit.
Zâmbi larg c`tre cele dou` gazde, iar Suzanne se gândi c`
avea \n jur de treizeci de ani.
– Deloc, \i asigur` Jeannette. B`nuiesc c` sunte]i
domni[oara Norma Reagan [i domnul Neil Killbride. Sper c`
n-o s` v` par` r`u c` a]i f`cut aceast` c`l`torie.
– Cu siguran]` n-o s` ne par` r`u. Ave]i o cas` foarte
frumoas`. {i mare, nu-i a[a?
Privirea ei z`bovi asupra Suzannei.
26 KATHERINE GRANGER

– V-am mai v`zut undeva, nu-i a[a?


Jeannette interveni:
– Tân`ra mea prieten` Suzanne s-a \ntors recent din
str`in`tate. Chiar asear`, ca s` fiu mai precis`.
Norma se \ntoarse c`tre colegul ei.
– Neil, unde am mai v`zut-o pe domni[oara... Suzanne?
Neil zâmbi larg.
– Nici o [ans`! r`spunse el, privind-o admirativ pe
Suzanne. Cu siguran]` mi-a[ fi amintit dac` a[ mai fi v`zut-o.
Suzanne st`tea nemi[cat`. P`rul ei blond \i \ncadra chipul
micu], acum extrem de palid. Nu-[i mai amintea nimic din
ziua nun]ii, cu atât mai pu]in invita]ii. Era foarte posibil ca
aceast` tân`r` s` fi fost prezent`, dar nu voia s`-[i aminteasc`
trecutul. Era prea dureros.
– |ncepem? interveni Jeannette. Unde vrei s` st`m?
Ea privi peste cei doi musafiri, c`tre persoana care intrase
\n curte [i se apropia cu pa[i mari. Inima Suzannei \ncepu s`
bat` mai tare [i se \mbujor` brusc. Observ` c` nu se schimbase
deloc. Era la fel de suplu [i de atr`g`tor, dar acum p`rea [i mai
tulbur`tor pentru c` privirea ei era plin` de dragoste.
– Fii dr`gu]`, Suzanne. Du-te \n buc`t`rie [i roag`-l pe Sun
Yu-Ren s` preg`teasc` ceaiul.
O privi câteva secunde pe femeia \n vârst`, apoi se ridic` [i
se gr`bi s` intre \n cas`.
– Fii binecuvântat`, m`tu[`!
Se purtase minunat când ascunsese numele ei de familie
fa]` de ziarist` [i acum, când \i d`dea timp s` se preg`teasc`
de sosirea nea[teptat` a lui Raoul. Dup` ce-i transmise
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 27

mesajul majordomului, sim]i c` o p`r`se[te curajul. Nu era \n


stare s` dea ochii cu el! Urc` \n fug` sc`rile pân` \n camera ei
[i \ncerc` s`-[i pun` ordine \n gânduri.
Un lucru era sigur – nu putea s` stea \n dormitorul ei,
pentru c` m`tu[a Jeannette urma s-o conduc` pe Norma
Reagan \n turul casei. |[i aranj` rochia, \[i d`du cu pu]in ruj [i
se piept`n` rapid. Nu se auzea nici un zgomot [i-[i imagin` c`
beau ceaiul servit de Sun Yu-Ren. Ce-ar fi s` ias` prin
buc`t`rie?
– Ca de obicei, ai gre[it drumul, Suzanne.
Vocea groas`, familiar` o lu` prin surprindere. Se r`suci pe
c`lcâie [i-l v`zu pe Raoul în spatele ei. P`rul lui negru p`rea
mai bogat, iar tenul pu]in mai palid decât î[i amintea ea. O
privea, îns`, în acela[i fel ironic, ca [i când n-o lua în serios.
Întotdeauna o enervase acest lucru!
– Bun`, Raoul. Ce mai faci?
Tonul ei rece îl f`cu s` se încrunte pentru o frac]iune de
secund`. Suzanne f`cu un pas înapoi – o m`sur` instinctiv` de
precau]ie, absolut necesar` de vreme ce dragostea ei pentru
Raoul era mai puternic` decât niciodat` [i mai presus de
puterile ei.
– Bine. De ce nu te-ai întors pe teras`. Toat` lumea te
a[teapt`.
Privirea lui deveni mai insistent`.
– Ce s-a întâmplat cu tine? Ai fost bolnav`?
– Nu.
– Atunci? C`l`toria din str`in`tate nu a fost a[a cum ai
sperat sau suferi dup` un iubit l`sat acas`?
28 KATHERINE GRANGER

– Nu e vorba de a[a ceva. Dar de unde ai aflat?


– De unde a[ fi putut s` aflu? Iar \]i umbl` mintea aiurea?
Tonul lui dominator, complet nejustificat de vreme ce nu
avea nici un drept asupra ei, o irit`.
– Poate c` am avut nevoie de timp, ca s`-mi limpezesc
gândurile.
– {i... ]i-ai limpezit gândurile?
– Într-un fel.
În ciuda hot`rârii ei de a-[i men]ine cump`tul, prezen]a lui
o tulbura, iar Raoul observ` acest lucru. Vru s`-[i dea p`rul de
pe frunte, iar mâna îi tremura vizibil.
– Acum, dac` ai terminat interogatoriul, putem s` ne
întoarcem la ceilal]i?
– Musafirii no[tri nu mai stau mult, a[a c` fruntea sus!
O conduse înapoi pe teras`, iar Suzanne observ` c` vocea
[i purtarea lui se schimbaser`. Cât de amabil [i galant putea fi,
atunci când voia! Dar ea nu avea nevoie de bun`tatea [i
generozitatea lui, pentru c` îi era greu s` fac` fa]` acestor calit`]i.
Aproape ajunseser` pe teras`, când Raoul rupse t`cerea:
– Îmi pare r`u pentru tat`l t`u. Am ]inut foarte mult la el.
Suzanne nu-[i ridic` privirea. Î[i mu[c` buza, încercând s`
nu r`bufneasc` [i s` nu-i strige: „{i atunci de ce nu ai venit
s`-l vezi \nainte s` moar`?”. Dar nu-i spuse nimic.
Ar fi vrut s` plece acas`. Întânirea cu el fusese mai
tulbur`toare [i mai dificil` decât î[i imaginase; nu se sim]ea în
stare nici s` stea de vorb` cu micul grup de persoane care o
a[teptau la ceai.
M`tu[a Jeannette îi întâmpin` cu c`ldur`.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 29

– Suzanne, Raoul! În sfâr[it, a]i venit! V` rog s` lua]i loc [i


s` servi]i o cea[c` de ceai.
Neil Kilbride trase un scaun pentru Suzanne, iar Raoul se
a[ez` lâng` ea.
– Ave]i o proprietate foarte frumoas`, domnule de
Brécourt! spuse Norma Reagan. Poate o s` ne face]i o favoare
[i o s` poza]i pentru revista noastr`...
Raoul cl`tin` din cap [i-[i termin` ceaiul.
– Îmi pare r`u, dar am o întâlnire de afaceri. Sunt sigur c`
o s` m` scuza]i.
Norma Reagan nu-[i ascunse dezam`girea.
– Nici m`car într-un singur instantaneu? \ncerc` ea s`-l
lingu[easc`.
El cl`tin` hot`rât din cap [i refuz` o alt` cea[c` de ceai.
Întinse cea[ca m`tu[ii sale, aplecându-se pu]in c`tre Suzanne.
Ea tres`ri din pricina distan]ei mult prea mici dintre ei [i f`cu
o mi[care brusc`, trântind cea[ca din mâna lui. Amândoi se
repezir` s-o prind`, iar degetele lor se \mpreunar`.
– Îmi pare r`u, spuse el.
– E vina mea.
Suzanne î[i trase mâna [i-i d`du cea[ca Jeannettei. Era
furioas` din pricina ne\ndemân`rii de care d`duse dovad` [i a
faptului c` ro[ise puternic. Ce p`cat c` cea[ca fusese goal`!
Dac` ar fi avut ceai în ea, ar fi putut s` se retrag`, profitând de
pata de pe rochie!
Norma Reagan o privi insistent, f`când-o pe Suzanne s` se
întrebe dac` [tia c` fusese c`s`torit` cu Raoul. Oare va râde,
împreun` cu Neil Kilbride, pe seama faptului c` era
îndr`gostit` de fostul ei so]?
30 KATHERINE GRANGER

Ca [i când n-ar fi observat nimic, el se scuz` [i intr` în cas`.


Cei doi ziari[ti se ridicar` [i deciser` s` înceap` cu
fotografierea gr`dinii.
– Am s`-i înso]esc pe invita]ii no[tri, s` le explic câteva
lucruri prin cas`, a[a c` tu po]i face tot ce dore[ti pân` la
prânz, Suzanne.
Era sc`parea pe care tân`ra o a[tepta cu disperare. Cu toate
acestea, ezita pentru c` era într-o ]ar` str`in`.
Jeannette \n]elese ezitarea ei:
– Îmi pare r`u c` nu pot s`-]i pun la dispozi]ie ma[ina, dar
suntem foarte aproape de drumul principal, iar tramvaiele
circul` la intervale regulate. Sunt foarte eficiente!
Era foarte clar c` nu voia ca Suzanne s` mai z`boveasc` \n
preajma lor. N-o învinov`]ea pentru c` nu voia ca fosta so]ie a
nepotului s`u s` intre din nou în familia lor. {tia, îns`, c`
Jeannette ar fi fost de-a dreptul îngrijorat` dac` ar fi [tiut efectul
pe care-l avusese strângerea de mân` a lui Raoul asupra ei.
Mergând spre camera ei, se gândi cu mai mult calm la toate
senza]iile [i tr`irile care o încercaser`. Problema era c` trebuia
s`-[i \nfrâng` pornirile inimii.
|[i lu` po[eta [i cobor\ \n hol unde, spre uimirea ei, se
\ntâlni cu Jeannette, \nso]it` de cei doi ziari[ti.
– Ce-ar fi s` ne poza]i pentru câteva fotografii? o \ntreb`
Norma Reagan, zâmbind dulce.
Neil Killbride \[i sus]inu colega, entuziast.
– V` rog, domni[oar` Suzanne! Nimic nu \nsufle]e[te mai
bine o fotografie decât o fat` frumoas`!
Degetele Suzannei se \ncle[tar` pe bareta po[etei. Era clar
c` m`tu[a Jeannette nu aproba aceast` idee. Nu era singura...
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 31

– M` scuza]i c` intervin. Trebuie s` mergem, Suzanne,


dac` vrei s` te duc \n ora[.
Vocea lui Raoul se auzi foarte clar. Oricât ar fi fost de
ciudat, prezen]a lui o calm` brusc.
– Sunt gata, r`spunse ea reu[ind s` zâmbeasc`.
– Conduce]i cu grij`! se auzi vocea Normei Reagan, \n
spatele lor.
Dup` ce se dep`rtar` de acas` [i ie[ir` \n [oseaua
aglomerat`, Raoul rupse t`cerea:
– Nu voiai s` apari \n fotografiile lor, nu-i a[a?
– Sigur c` nu! Nici ca fost` so]ie a ta, nici ca Suzanne
Dawson, a[a cum prefer s` mi se spun` acum.
El \[i arcui o sprâncean`.
– V`d c` nu regre]i divor]ul nostru.
Remarca lui o lu` prin surprindere. Ce bine c` purta
ochelari de soare!
– |mi pl`ceau mai mul]i b`rba]i atunci când m-am c`s`torit
cu tine, dar [tiam foarte sigur c` nu sunt \ndr`gostit` de nici
unul. Nici de tine...
– Dragostea e un lucru foarte ciudat, replic` el. Uneori, e
suficient ca doi oameni s` tr`iasc` împreun` mai mult timp.
Poate nu se îndr`gostesc, dar ajung s` se obi[nuiasc` unul cu
altul [i s` aib` sentimente extrem de apropiate de dragostea
adev`rat`.
Suzanne sim]ea c` se afl` pe un teren nesigur.
– Nu e cazul t`u, sunt sigur`. Tu [tii exact ce vrei [i ce-]i
place [i iei, pur [i simplu.
32 KATHERINE GRANGER

– Ai dreptate, dar chiar [i eu mai fac gre[eli. Spre marele


meu noroc, pe majoritatea le v`d la timp [i fac tot posibilul s`
le îndrept.
Privirea ei era fixat` pe mâna lui.
– Felicit`ri pentru c` ai o viziune atât de clar` asupra vie]ii.
Probabil c` e foarte confortabil ca, din pozi]ia ta, s` urm`re[ti
gre[elile altor muritori.
El îi zâmbi larg, apoi î[i concentr` aten]ia asupra drumului.
– Nu crezi c` ar trebui s` îngrop`m securea r`zboiului? \i
suger` el, pe un ton suav.
Îi arunc` o privire piezi[` [i ad`ug`:
– N-o s` avem nici un avantaj dac` o s` l`s`m impresia c`
suntem în continuare so] [i so]ie. Nu e[ti de aceea[i p`rere?
Suzanne \ncerc` s`-[i spun` c` nu era \ndr`gostit` de el.
Era doar atras` de faptul c` era francez [i, prin urmare, atât de
diferit de ea – p`rul negru, tenul m`sliniu, ochii aproape
negri care str`luceau. Primise o lec]ie de la via]` [i reu[ise s`
mearg` mai departe f`r` s`-i fi r`mas nici o urm`. Ea nu putea
s` spun` acela[i lucru... Raoul o alungase din amintirile lui ca
[i când nu f`cuse niciodat` parte din via]a lui. Ea de ce nu
putea s` fac` acela[i lucru?
O ]ar` str`in` [i foarte interesant` îi st`tea la dispozi]ie ca
s-o exploreze. P`rea ciudat c` f`cea acest lucru împreun` cu
Raoul! Ca [i când i-ar fi sim]it privirea, el se întoarse [i-i zâmbi.
Î[i d`du seama c`, pentru moment, nu conta decât c` Raoul
era lâng` ea. Poate c` nu erau sorti]i unul altuia, dar nimeni [i
nimic nu-i putea lua senza]ia pe care o sim]ea în acele
momente [i care-i aducea pl`cere [i durere în acela[i timp.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 33

Când se apropie de centrul ora[ului, Raoul încetini.


– Trebuie s` te las aici, pentru c` am ni[te treburi de
rezolvat. Î[i sugerez s` r`mâi în zona central` [i s` dai o rait`
prin magazine. Po[ta este în apropiere, a[a c` po]i s` cumperi
timbre [i plicuri, ca s` le scrii celor de acas`. Ne întâlnim aici
peste o or` [i mergem s` lu`m prânzul.
Suzanne îl privi uimit`. Înc` nu-i venea s` cread` c` se
ocupa de ea exact a[a cum f`cuse odinioar`. Nu trebuia s`-i
permit` acest lucru!
Avusese nevoie de doi ani ca s`-[i dea seama c` el era
b`rbatul vie]ii ei, iar acum trebuia s` fac` tot posibilul s` scape
de aceast` idee.
Nu [tia cât va dura acest lucru, dar nu conta! Important era
ca, pentru binele ei, rela]ia lor s` nu devin` [i mai apropiat`.
Leg`tura dintre ei trebuia rupt`, chiar dac` avea s` se chinuie
tot restul vie]ii ca s` reu[easc` asta!
– M` tem c` va trebui s`-]i spun „la revedere”, pentru c`
m`tu[a Jeannette m` a[teapt` acas` la prânz, spuse ea pe un
ton defensiv. O s` m` plimb prin magazine, apoi o s` m`
întorc acas`. Pot s` m` descurc singur`!
– Am spus c` ne vedem aici, peste o or`! Te afli într-o ]ar`
str`in`, nu la Londra! M`tu[a Jeannette se a[teapt` s` am grij`
de tine [i s` te invit la mas`, insist` el.
Se aplec` peste ea ca s`-i deschid` portiera. Suzanne trase
aer în piept, tulburat` de distan]a prea mic` dintre ei. Mirosul
slab de s`pun [i de parfum, atât de cunoscute, îi amintea de
atingerile lui, de momentele petrecute în intimitate.
{tia c` furia era singura ei arm` împotriva lui Raoul.
34 KATHERINE GRANGER

– Nu accept s`-]i strici programul pentru mine! strig` ea.


I-am spus [i m`tu[ei Jeannette asta! Nu [tiu dac` [tii c` ea
m-a invitat s` vin în vizit` acum un an. În mod clar, nu m`
a[teptam s` te întâlnesc aici!
El se r`suci spre ea [i expir` scurt, înfuriat.
– Ce faci tu mereu, de-mi vine s` te pleznesc? {tiu c` n-ai
timp de pierdut cu mine, dar te cunosc prea bine [i [tiu c` ai
încredere în to]i oamenii pe care-i cuno[ti [i nu crezi c` sunt
în stare s`-]i fac` r`u. Cineva trebuie s` te protejeze de tine
\ns`]i! O dat` ce ai venit aici, trebuie s` accep]i consecin]ele.
Apropo, de ce ai venit?
– Pentru c` nu suportam s` mai locuiesc în Londra, dup`
moartea tat`lui meu. Aveam nevoie de... o schimbare, dac`
vrei. În anul pe care l-am petrecut în str`in`tate am înv`]at
multe despre independen]`, dar totul a fost altfel atunci când
m-am întors acas`. Nu m` \n]elege gre[it – sunt o fat`
independent` [i-mi place asta. Dar mi-e greu s` accept lumea
f`r` p`rin]i mei [i am nevoie de timp ca s` m` obi[nuiesc.
Tonul lui Raoul fu dur:
– Nu te ajut` cu nimic s` stai dup` fusta m`tu[ii Jeannette!
Tu ai nevoie de un b`rbat!
– Am \ncercat odat` [i a fost un dezastru, dup` cum prea
bine [tii. Când cineva î]i \ntinde o mân` de ajutor atunci când
ai mai mult` nevoie, e normal s` o accep]i.
Î[i plec` privirea, iar vocea ei deveni din ce în ce mai
[optit`.
– M`tu[a Jeannette mi-a oferit un refugiu de care nu am de
gând s` abuzez. O s` m` întorc la Londra...
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 35

– {i nu vrei s` fii sigur` c` o s` te întorci întreag` [i


nev`t`mat`? te a[tept peste o or` la po[t`. S` nu cumva s` nu vii!
Ca s` l`murim lucrurile, trebuie s` [tii c` nu-mi strici programul.
Trebuia s` iau masa cu cineva, a[a c` n-o s` fim singuri.
Suzanne ridic` privirea [i descoperi c` el era periculos de
aproape. Inima îi b`tea mai tare, iar picioarele îi tremurau
atunci când coborî din ma[in`.
Raoul o f`cea s` simt` o gam` întreag` de senza]ii [i tr`iri,
inclusiv dragostea neîmp`rt`[it`. Dup` discu]ia avut` cu el,
Suzannei îi era clar c` fostul ei so] o considera o gre[eal` a
tinere]ii, una de care se debarasase f`r` nici o strângere de inim`.
Cum îndr`znise s` spun` c` avea nevoie de protec]ie? {i de
un so]! Îl privi dep`rtându-se în ma[ina mare, opulent` [i
decise s` nu se mai gândeasc` la el. Intr` în magazine [i
admir` ceasurile, bijuteriile, por]elanurile, m`t`surile [i
broderiile de cea mai bun` calitate. Spre deosebire de Statele
Unite, magazinele erau deschise tot timpul [i p`reau pline de
minun`]ii, precum celebra pe[ter` a lui Ali-Baba. Nu mai
v`zuse niciodat` a[a ceva [i era absolut încântat` de tot ce era
în jurul ei.
Într-un magazin de bijuterii v`zu o br`]ar` [i o pereche de
cercei în fa]a c`rora i se p`rea imposibil s` reziste. Decise s` le
cumpere pentru m`tu[a Jeannette [i tocmai se preg`tea s`-i
cear` vânz`torului s` le împacheteze când auzi un zgomot
puternic. Se întoarse spre u[` [i-l recunoscu pe tân`rul orb
al`turi de care st`tuse în avion. Sc`pase ceva din mân` [i
încercat disperat s`-[i recupereze obiectul.
Suzanne se gr`bi s`-l ajute.
36 KATHERINE GRANGER

– Poftim! E[ti singur?


Tân`rul se uit` în direc]ia ei, f`r` s-o vad`. Cât de fragil [i
vulnerabil p`rea!
– Te sim]i bine? \l întreb` ea.
El p`rea s` n-o aud`. Era încruntat, ca [i când s-ar fi chinuit
s`-[i aminteasc` ceva. Apoi zâmbi brusc.
– Sunte]i domni[oara dr`gu]` care a stat lâng` mine în
avion, nu-i a[a?
– Cum po]i s`-]i aduci aminte de mine? {i de unde [tii cum
ar`t, dac` nu vezi?
– Deslu[esc umbre [i lumini, iar parfumul dumneavoastr`
mi-a dezv`luit multe. Pute]i s`-mi spune]i cum v` numi]i?
– Suzanne – Suzanne Dawson. Dar tu?
– Alan Edge. V` mul]umesc, domni[oar` Dawson.
P`rea sup`rat [i chinuit de un anume lucru, iar Suzanne
regret` c` nu fusese mai prietenoas` cu el în timpul c`l`toriei
cu avionul.
– F`ceam ni[te cump`r`turi, spuse ea precaut`. Pot s` te
mai ajut cu ceva? Cred c` dai dovad` de mult curaj, s` te
plimbi prin ora[ singur.
El d`du din mân`.
– M` duceam la docuri, nu vreau s` v` re]in.
– Nu e nici o problem`. Am destul timp, pân` m` întâlnesc
cu un prieten vechi. Pot s` te înso]esc... De[i nu [tiu în ce
direc]ie trebuie s` mergem, râse ea.
El ezit` [i p`ru gata s-o refuze, apoi accept` zâmbind
compania ei. Suzanne uit` de bijuteriile pe care voia s` le
cumpere. Str`b`tur` împreun` câteva sute de metri.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 37

– B`nuiesc c` acas` ai un câine înso]itor, spuse ea la un


moment dat.
– Nu. Sunt în situa]ia asta din cauza unui accident care s-a
petrecut aici, când nava mea era ancorat` în port. În camera
motoarelor a avut loc o explozie minor`, dar eu am fost foarte
aproape de locul respectiv. Logodnica mea Jane se afla în
Singapore, cu trupa ei de dans, [i a plecat încoace de îndat`
ce a aflat de accident. Eu am fost trimis în Marea Britanie, la
spital, a[a c` nu ne-am întâlnit.
– Ce ghinion! spuse ea, cu simpatie. Jane mai este aici?
– Nu [tiu. Explozia nu a fost puternic`, a[a c` nava mea a
plecat repede, dup` repara]ii. Am întrebat în stânga [i-n
dreapta, dar n-am aflat nimic de ea. Am fost [i la poli]ie, dar
f`r` nici un rezultat. Oamenii dispar de aici într-un ritm
incredibil!
Se apropiau de docuri, iar Alan o asigur` c` putea s` se
descurce singur.
– Nu e nevoie s` vii mai departe, îi spuse el. Mul]umesc
pentru ajutor. Mul]umesc mult!
Capitolul 3

Când ajunse la oficiul po[tal, îl g`si pe Raoul a[teptând-o.


– Îmi pare r`u, spuse ea, u[or stânjenit`. Nu mi-am dat
seama când a trecut timpul.
– Acum am ajuns [i eu. Pari cam îmbujorat`.
Îi deschise portiera, iar Suzanne intr` rapid. Trânti u[a
dup` ea, ca s`-l împiedice pe Raoul s` se aplece peste ea [i,
astfel, s-o ating`.
– Îmi place atât de mult c`ldura soarelui! zâmbi ea, oftând
de pl`cere. M` simt ca un fruct care se coace. Ce senza]ie
minunat`!
Privirea lui z`bovi câteva secunde pe chipul ei str`lucitor,
f`când-o s` ro[easc` [i mai mult.
– Un fruct cu inim` de piatr`! complet` el, ironic. Asta vrei
s` cred despre tine?
Privirea lui batjocoritoare o intimid` [i \[i d`du seama c`
Raoul în]elesese adev`ratul motiv pentru care se gr`bise s`
închid` u[a.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 39

– Nu m` intereseaz` ce crezi despre mine.


– Nu?
Porni ma[ina [i intr` în trafic.
– Cum de ai venit singur` la Hong Kong? Nu te-am
considerat niciodat` o persoan` singuratic` [i cred c` nici tu
nu te-ai caracteriza astfel. Nu-i a[a?
Suzanne privea fix prin parbriz.
– Conteaz` cum m` caracterizez eu? Oricum, nu e
treaba ta!
– S` spunem c`, a[a cum fac to]i b`rba]ii cu experien]`, am
o sl`biciune pentru persoanele mai neajutorate. Mai ales
pentru tine! Faptul c` ai avut un tat` bogat, care te-a iubit la
nebunie [i te-a protejat întotdeauna, te-a obligat s` înve]i
multe lucruri când ai r`mas singur`. {i n-a fost deloc u[or,
nu-i a[a? Pauvre enfant...
Suzanne î[i ridic` b`rbia cu un gest mândru, a[a cum f`cea
mereu atunci când Raoul \i vorbea în b`taie de joc. Dar el n-o
observ`, pentru c` era atent la drumul aglomerat. Î[i mu[c`
buza, [tiind c` nu putea egala cinismul lui. Dar asta n-o opri
s` încerce.
– Am \nv`]at repede, pentru c` am avut un profesor bun –
pe tine!
– {i eu am înv`]at ceva de la tine, replic` el. Te mir`?
– Sigur c` da. Te-am \nv`]at ceva ce nu [tiai deja? Cum se
poate a[a ceva? \ntreb` ea, cu pref`cut` modestie.
– Mai bine spus, am înv`]at ceva despre tine.
– Serios? Spune-mi ce!
Privirea ei ironic` îl amuz`.
40 KATHERINE GRANGER

– O s` încep cu lucrurile frumoase pe care le [tiu despre


tine. Am aflat, în timp, c` chipul t`u e absolut perfect, iar
genele incredibil de lungi sunt la fel de m`t`soase ca p`rul t`u
blond. Totu[i, trebuie s` spun c` acum e[ti pu]in cam slab`,
draga mea.
– Mul]umesc! exclam` ea, indignat`.
– Dar tocmai `sta e necazul, continu` el, imperturbabil.
Înf`]i[area ta delicat` este în[el`toare. Tenul t`u alb ca laptele,
buzele pline [i ro[ii sunt rezultatul unei s`n`t`]i de fier. Chiar
dac` ai încheieturi [i glezne sub]iri, e[ti exagerat de puternic`
[i s`n`toas`.
Ca un copil, Suzanne se r`sti la el:
– Îmi cer scuze c` nu zac într-un spital!
Din nou, Raoul nu p`rea s-o asculte. Vir` la dreapta [i opri
ma[ina în fa]a unui zid înalt, apoi coborâr` amândoi. Suzanne
se uit` nedumerit` în jurul ei, iar Raoul o lu` de bra] [i o
conduse c`tre o u[` de lemn. O deschise [i intr` într-o curte
foarte frumoas` [i colorat`, plin` de flori.
Îmbr`cat` într-o rochie albastr`, de m`tase, Sylvana
Lapport veni c`tre ei cu bra]ele deschise, iar Suzanne îl v`zu
pe Raoul f`când un pas înapoi, stânjenit.
– Ai venit, Raoul! {i ai adus-o [i pe Suzanne, a[a cum ai
promis! Ce bine c` a]i venit când masa e gata!
Întinse mâinile c`tre ei cu ochi str`lucitori. Înc` surprins`
de întâlnire, Suzanne avea impresia c` Sylvana joac` teatru.
Îi conduse în cas`, într-o înc`pere foarte r`coroas`.
– Te rog s` iei loc, cara Suzanne. Sper c`-]i place mâncarea
italian`. Raoul, torni ceva de b`ut? V` rog s` m` scuza]i pu]in.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 41

O îndemn` pe Suzanne s` se a[eze la masa pe care fuseser`


a[ezate tacâmuri de argint, pahare de cristal [i un foarte
frumos aranjament floral, apoi ie[i din camer`.
Raoul turn` b`uturile cu gesturi sigure, ca [i când era
foarte familiarizat cu acea locuin]`. Suzanne se întreb` dac`
Sylvana nu era deranjat` pentru c` nu era singur` cu Raoul. Se
bucur` c` fostul ei so] î[i aminti c` nu consuma b`uturi
alcoolice [i-i mul]umi pentru sucul de ro[ii.
Se p`rea c` Sylvana preg`tise singur` masa, pentru c`
aduse mâncarea în camera de zi f`r` ajutorul nici unui
servitor. Ar`ta foarte bine [i se dovedi gustoas`, dar Suzanne
\nghi]ea cu greu pentru c` se sim]ea în plus la mas`.
– Î]i place ora[ul, Suzanne? o întreb` la un moment dat
Sylvana.
– Îmi place foarte mult, r`spunse ea automat.
– Eu îl ador! Nu m` plictisesc deloc. Sunt atât de multe
lucruri de f`cut... Mâncarea e foarte variat`, o adev`rat`
aventur`! {i oamenii, desigur!
Sylvana ridic` paharul de vin ro[ul [i-l b`u cu înghi]ituri
mici, cu ochii la Raoul. Suzanne surprinse schimbul lor de
priviri [i sim]i c` i se strânge inima.
Care era rela]ia dintre cei doi? se întreb` ea. Ce însemnau
unul pentru altul? De fapt, nu era cazul s`-[i pun` aceste
întreb`ri pentru c` nu mai era treaba ei.
Raoul îi zâmbi gazdei [i ridic` paharul în semn de salut.
– Fie s` stai aici cât mai mult! Mi-ar fi greu s` g`sesc o
buc`t`reas` mai bun` [i o gazd` mai frumoas` în tot Hong
Kong-ul!
42 KATHERINE GRANGER

– Asta sunt eu pentru tine? se bosumfl` ea.


– Mai discut`m, zâmbi el [i se ridic`. M` duc s` fac cafeaua.
Adun` vasele de pe mas`, le puse pe tav` [i le duse la
buc`t`rie. Suzanne avea din nou impresia c` locul lui era în
acea cas` micu]`, tipic chinezeasc`. Oare Sylvana nu avea
servitori pentru c` nu voia s` fie deranjat` de nimeni? Alung`
repede acest gând.
– |n fiecare zi vine o femeie la cur`]enie, se auzi explica]ia
Sylvanei, ca [i când i-ar fi citit gândurile. Asta \n cazul \n care
te-ai fi oferit s` speli vasele...
|i zâmbi cu c`ldur`.
– De mult` vreme \mi doresc s` te cunosc.
Suzanne o fix` cu privirea.
– Adic`, [tiai de mine?
– Sigur c` da. Hai s` mergem pe teras`, s` bem cafeaua
acolo.
Sylvana o conduse printr-un hol lung [i o invit` s` se a[eze
pe un [ezlong alb, foarte confortabil. Suzanne reac]ion`
mecanic, \ntrebându-se ce anume [tia despre ea aceast`
f`ptur` fascinant`. |i era foarte greu s` poarte un dialog cu ea,
când era posibil s` cunoasc` am`nunte intime din via]a ei. Ce
anume \i spuseser` Raoul [i m`tu[a lui? Era sigur` c` el nu-i
f`cuse prea multe m`rturisiri, dar \n privin]a m`tu[ii nu era
sigur`.
– Nu e[ti deloc a[a cum mi-o imaginam pe fosta so]ie a lui
Raoul. E[ti atât de... englezoaic`, supl`, cu un ten minunat.
Parc` e[ti o p`pu[`! {i pari foarte tân`r`. M` a[teptam la
cineva mai \n vârst`.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 43

– Am dou`zeci [i doi de ani.


– Da, dar erai mai tân`r` când te-ai c`s`torit cu Raoul. El
e un b`rbat de lume [i a cunoscut foarte multe femei
frumoase.
Discu]ia o deranja pe Suzanne. Nu venise \n vizit` ca s`
discute despre fostul ei mariaj [i nici n-o interesa p`rerea
Sylvanei, chiar dac` aceasta p`rea hot`rât` s` [i-o exprime.
– Le-am cunoscut [i eu pe acele femei, cu adev`rat
frumoase, dar Raoul m-a ales pe mine. Oricum, totul face
parte din trecut [i nu vreau s` mai vorbesc despre acest
subiect. S` nu m` \n]elegi gre[it! Apreciez sinceritatea ta, dar...
Discutând ca \ntre dou` femei divor]ate, nu cred c` are rost s`
vorbim despre ce a fost.
Sylvana se \ncrunt`, apoi izbucni \n râs.
– Noi dou` o s` fim bune prietene, sunt convins`!
O b`tu u[or pe mân` pe Suzanne, iar safirul de pe inelul
s`u str`luci \n razele soarelui.
– Ce-am pierdut?
Raoul ap`ru \n cadrul u[ii, cu o tav` \n mân`. Un b`rbat
atr`g`tor, lipsit de griji, care revenise \n via]a Suzannei de
parc` n-ar fi plecat niciodat`. De ce oare o f`cea s`-[i
aminteasc` de toate lucrurile pe care le voia uitate?
– Nimic, dragule, r`spunse Sylvana. Vorbeam [i noi, ca
fetele.
Modul de adresare p`rea foarte natural. Privindu-l \n timp
ce-[i aprindea o ]igar`, Suzanne regret` c` nu era mai \n
vârst`. Avea impresia c` nu face parte din aceea[i lume cu cei
doi. P`reau mai sofistica]i, mai elegan]i, mai maturi.
44 KATHERINE GRANGER

Cafeaua era delicioas`, a[a cum numai Raoul [tia s-o prepare.
Suzanne sim]i nevoia s` rup` t`cerea stânjenitoare:
– Mul]umesc pentru invita]ia la mas`. A fost delicioas` [i
m-am sim]it foarte bine.
Sylvana zâmbi satisf`cut`.
– }i-a pl`cut mâncarea preg`tit` de mine? |ncerc s`-l \nv`]
[i pe Raoul s` g`teasc` mâncare din ]ara mea, dar are foarte
mult de lucru [i n-are timp de lec]ii.
Raoul privi c`tre Suzanne, impasibil. Oare Sylvana \l mai
\nva]` [i altceva? se \ntreb` ea. {tia, \ns`, c` Raoul nu mai avea
nevoie de nici o lec]ie.
– Dar pot s` m` bucur de rezultatele muncii tale, nu?
Fii atent`, eu tot mai cred c` numai francezii [tiu s`
g`teasc`!
Sylvana se strâmb` la el, amuzat`.
– Tic`losule! O s` te pun s`-mi g`te[ti ceva \ntr-o zi, ca
s`-mi demonstrezi acest lucru.
Raoul râse u[or.
– Când va veni acel moment, madame, sunt convins c` o
s` fac fa]` situa]iei.
Suzanne sim]i un cu]it \n inim`. Farmecul lui era
incredibil! |i spusese mai devreme c` era puternic`, dar
acum nu mai credea acest lucru. Privind la Sylvana,
\n]elese c` aceasta se sim]ea atras` de Raoul. Era normal,
având \n vedere calit`]ile evidente ale celor doi. |n mintea
ei chinuit` putea s` [i-o imagineze pe Sylvana \n bra]ele lui
Raoul.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 45

Va cuno[te vreodat` senza]ia de libertate, de eliberare de


Raoul? {tia c` nu va fi fericit` dac` nu va reu[i s`-l scoat` din
mintea ei.
Raoul \[i privi ceasul.
– Trebuie s` plec`m.
Se ridic` [i se \ntoarse c`tre Suzanne.
– Putem merge?
Pe drumul c`tre cas`, Suzanne \[i d`du seama c` nu putea
s` n-o plac` pe Sylvana. Nu [tia dac` purtarea [i gesturile ei
erau teatrale sau nu, dar b`rba]ii erau cu siguran]` \ncânta]i
de o femeie atât de frumoas`, care g`tea [i era o gazd`
perfect`. Raoul era unul din acei b`rba]i, \n ciuda experien]ei
lui cu femeile.
|[i aminti ce-i spusese odat` tat`l ei:
– Raoul este genul de b`rbat dup` care se \nnebunesc
femeile. Dar nu e prostul nim`nui. De aceea nu am nici o
ezitare \n privin]a c`s`toriei voastre. Va trebui s` ai grij` cu
femeile care pot ap`rea \n via]a lui. Dar \n via]a fiec`rui b`rbat
exist` numai o singur` dragoste adev`rat` [i sunt sigur c` asta
vei fi tu pentru Raoul!
Suzanne \nchise ochii, rememorând cuvintele tat`lui ei.
Dac` exista o asemenea femeie \n via]a lui Raoul, cu siguran]`
aceea nu era Suzanne Dawson.
– E[ti foarte t`cut`, spuse el. Sper c` nu e[ti dezam`git` c`
nu te-am dus la un restaurant.
Suzanne deschise ochii.
– Nu, sigur c` nu. Masa a fost delicioas`, iar Sylvana e o
gazd` perfect`.
46 KATHERINE GRANGER

– Asta cred [i eu. Ca [i tine, are nevoie de un so]. E mult


prea feminin` [i mult prea vulnerabil ca s` locuiasc` singur`.
– E divor]at`, nu-i a[a?
– Da, dar biserica ei nu recunoa[te divor]ul. Sylvana e o
persoan` foarte religioas`, \i explic` el.
– Vrei s` spui c` nu are de gând s` se rec`s`toreasc`?
El zâmbi.
– Nu am spus asta. Pentru c` e o persoan` foarte pasional`,
probabil c` o va face.
– Fostul ei so] era mai \n vârst`?
Pe buzele lui ap`ru un zâmbet.
– Vrei s` [tii dac` exist` posibilitatea ca el s` fi murit?
– Eram curioas`, atâta tot.
– M` \ntreb de ce, murmur` el. Adev`rul e c` nu este cu
mult mai \n vârst` decât Sylvana.
Suzanne nu coment`.
– N-ai de gând s` m` \ntrebi dac` sunt interesat de ea?
|ntrebarea o lu` prin surprindere, cu atât mai mult cu cât
se gândea exact la acest lucru.
– De ce s` te \ntreb? ridic` ea tonul. Sper c` nu-]i imaginezi
c` m` mai intereseaz` ce faci tu. Te flatezi! E[ti liber s` faci ce
\]i place, nu-i a[a?
– Am crezut c` nu te intereseaz` subiectul, coment` el
ironic.
Acesta era Raoul pe care Suzanne \l ura [i pe care se ruga
s`-l scoat` din gândul [i inima ei. Dar \[i f`cuse din nou loc \n
via]a ei [i nu p`rea s` se fi schimbat.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 47

Ce nebunie! \[i spuse ea \n gând. Am ucis dragostea lui


pentru mine, iar acum sunt eu \ndr`gostit` nebune[te! Cum o
s` suport? Cum o s` procedez?
– Tu ai deschis subiectul, \i aminti ea. Cât o s` stai \n Hong
kong?
– Adev`rul e c`, pentru moment, de aici \mi conduc
afacerile. E[ti dezam`git`?
– De ce a[ fi? Nu m` intereseaz` ce faci.
Suzanne [tia c` tonul ei nu era conving`tor. Nu [tia s`
mint`, dar acum era important ca Raoul s` nu [tie cât de mult
\l iubea.
– M`tu[a Jeannette nu va mai sta mult aici. Când se
\ntoarce unchiul Philippe, au de gând s` se duc` \napoi la
Paris.
– Mi-a spus ceva m`tu[a. Sper s`-l v`d, \nainte s` m` \ntorc
la Londra.
– Cu siguran]` o s` ai ocazia. Unchiul Philippe ]ine foarte
mult la tine. Am ajuns!
Apoi se \ntoarse c`tre ea:
– Ai planuri pentru seara asta?
– O s` mi-o petrec cu m`tu[a Jeannette, b`nuiesc.
Voia s` ias` din ma[in` cât mai repede. Fusese un adev`rat
chin s`-[i petreac` dup` amiaza cu el [i nu voia s` repete
experien]a \n cursul serii.
– Mi-ar pl`cea s` te invit la cin` \n seara aceasta, \i spuse el,
deschizându-i portiera. M`tu[a Jeannette a[teapt` un telefon
de la unchiul Philippe \n jurul orei nou`, a[a c` n-o s` se
supere dac` lipse[ti. Vin s` te iau la [apte.
48 KATHERINE GRANGER

Se urc` \n ma[in` [i plec`, f`r` s` a[tepte r`spunsul ei.


Furioas` c` nu fusese mai \ndr`znea]`, Suzanne se \ndrept`
spre cas`. Nu se va duce nic`ieri! Cât` neobr`zare, s` cread`
c` abia a[tepta invita]ia lui [i c` \i f`cea pl`cere.
M`tu[a Jeannette o \ntâmpin` zâmbind.
– Te-ai sim]it bine \n ora[, chérie? O \ntreb` ea. Hai,
a[eaz`-te [i poveste[te-mi tot! Raoul n-a avut timp s` intre?
Suzanne se a[az` \ntr-un fotoliu [i se \ntreb` dac` putea s`
aib` \ncredere \n m`tu[a Jeannette.
– Cred c` avea o \ntâlnire. O s` vin` s` m` ia \n ora[ \n
seara asta. Nu m-a \ntrebat – m-a anun]at c` vine la ora [apte.
Nu s-a schimbat prea mult. E la fel de arogant [i dominator ca
\ntotdeauna!
M`tu[a cl`tin` din cap, cu triste]e.
– N-a[ spune c` nu s-a schimbat. Eu cred c` a f`cut-o... Nu
[tiu cum, dar e mult mai retras. }in foarte mult la el [i \mi fac
griji pentru el. Mi-ar pl`cea s`-l v`d c` se a[eaz` la casa lui. La
urma urmei, un b`rbat de treizeci de ani are nevoie de lini[te
[i stabilitate \n via]a lui.
Cu ochii \n podea, Suzanne spuse \ncet:
– Cred c` e momentul s` te \ntreb care este adev`ratul
motiv pentru care m-ai invitat aici. Nu prea ai mai avut timp
pentru mine... de la divor].
|[i ridic` privirea c`tre femeia mai \n vârst`.
– Ai tot dreptul s` ai o p`rere proast` despre mine.
– Dup` felul cum se comport` tinerii ast`zi, n-am dreptul
s` te judec sau s` am o p`rere proast` despre tine, spuse
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 49

Jeannette cu am`r`ciune. Lucrurile care alt`dat` contau se


pare c` nu mai au nici o importan]` acum. Nu sunt de acord
cu divor]ul, dar îmi dau seama c` în anumite cazuri este
inevitabil. Dar nu m-am gândit niciodat` c` Raoul o s` ajung`
s` divor]eze.
– Nici eu n-am crezut c` eu o s` fac a[a ceva. Dar s-a
întâmplat... Poate c` nu sunt potrivit` pentru c`s`torie, nu
[tiu. Dumneata ce crezi?
Suzanne înfrunt` privirea m`tu[ii, cu mult curaj. Ce rost
avea s`-i spun` c` Raoul se însurase cu ea ca urmare a
în]elegeri de afaceri puse la cale de tat`l ei? {i cum ar fi putut
s` explice c` se îndr`gostise de el abia dup` ce mariajul lor se
încheiase?
Jeannette o privi cu blânde]e [i-i zâmbi.
– Via]a a fost foarte generoas` cu tine, petite. Ai foarte
multe calit`]i care, sunt convins`, vor deveni [i mai evidente
dup` c`s`torie. E[ti înc` tân`r` pentru o nou` experien]` de
acest fel [i te sf`tuiesc s` nu cau]i ad`post în bra]ele unui
b`rbat doar pentru a-]i proteja sentimentele sau a te r`zbuna.
Trebuie s` vii la Paris, cu mine [i Philippe. O s`-]i ar`t toate
frumuse]ile acelui ora[ cu adev`rat romantic! Cine [tie, poate
o s`-]i g`se[ti fericirea acolo!
Suzanne zâmbi.
– Tot nu mi-ai spus de ce m-ai chemat la Hong Kong.
Jeannette ridic` din umeri.
– Poate c` am vrut s` te v`d din nou, nimic mai mult. Se
spune c` englezii au caractere puternice [i am vrut s` m`
conving de acest lucru.
50 KATHERINE GRANGER

– Crezi c` e posibil, într-o singur` vizit`? râse ea.


– Po]i s` descoperi foarte multe doar într-o or` petrecut`
cu cineva, la o cea[c` de ceai. C` veni vorba, nu crezi c` e
momentul s` cerem s` serveasc` ceaiul? Po]i s`-mi spui cu ce
ai de gând s` te îmbraci disear`, când ie[i cu Raoul.
Suzanne f`cu ochii mari.
– Cine a spus c` o s` ies cu Raoul? În nici un caz eu!
– Ba da, dac` te gânde[ti mai bine. Ce fat` întreag` la
minte ar refuza s` ia masa la un restaurant elegant într-unul
din cele mai grozave ora[e din lume? În plus, amândoi ave]i
nevoie s` v` convinge]i c` a]i l`sat trecutul în urm`. Definitiv,
nu-i a[a?
O întrebare se ivi în mintea Suzannei.
– Raoul de ce nu locuie[te aici atunci când st` în Hong
Kong? Ai spus c` aceast` cas` a fost cump`rat` de companie
pentru angaja]i, nu?
Jeannette avu un aer stânjenit.
– Raoul s-a mutat de aici pentru c` nu a vrut s` te
deranjeze cât timp stai la noi. Acum locuie[te la club. E un
club englezesc foarte bun!
Suzanne î[i duse mâna la obraz, îngrozit`.
– Doamne! Ar fi trebuit s`-mi spui, m`tu[` Jeannette! M`
simt îngrozitor la gândul c` a plecat din cauza mea.
– Vrei s` spui c` n-ai fi venit dac` ai fi [tiut c` este aici?
Ea cl`tin` din cap.
– Nu, sigur c` nu! spuse ea, hot`rât`. Nu vreau ca Raoul
s`-mi fac` vreun favor! Nu m-am atins de banii lui [i sunt
complet independent`!
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 51

– Poate c` [i Raoul vrea ca aceast` situa]ie s` r`mân`


neschimbat`. Poate c` nici el nu vrea s` locuiasc` acum aici,
sub acela[i acoperi[ cu tine.
Suzanne ro[i violent [i o privi cu neîncredere pe Jeannette.
– Nu cred c` vrei s` spui a[a ceva! E incredibil!
Izbucni în râs.
– Adic` Raoul nu are încredere în mine [i se gânde[te c`
vreau s` ne împ`c`m?
Sosirea lui Sun Yu-Ren o împiedic` pe m`tu[a Jeannette s`
r`spund`.
Suzanne era extrem de uimit`. Era îngrozitor! Nici o clip`
nu se gândise c` Raoul putea s` priveasc` venirea ei ca pe
încercare de reconciliere. Era nedrept!
Î[i aminti discu]ia din ma[in` [i-[i d`du seama c` era de
datoria ei s`-i explice c`-[i f`cuse o impresie gre[it`. Hot`rî s`
se duc` la întâlnire, dar î[i promise în gând s` fie ultima
întâlnire cu Raoul.
Capitolul 4

Suzanne era mult prea furioas` din cauza celor aflate,


pentru ca \ntâlnirea cu Raoul s-o mai tulbure. |n timp ce se
\mbr`ca, \[i preg`ti rolul pe care urma s`-l joace. Cine se
credea? O s`-i arate ea!
Situa]ia impunea o ]inut` deosebit`, a[a c` alese o rochie
de culoarea [ampaniei, cu mâneci largi [i decolteu \ndr`zne]
care \i scotea \n eviden]` gâtul delicat. Alese un colier de aur
[i cercei asorta]i. Raoul \i spusese c` era prea slab`? Foarte
bine, asta \nsemna c` i se potrivea rolul de femeie fatal`!
|[i prinse p`rul cu un piept`n auriu [i se machie cu aten]ie.
Când auzi ma[ina lui Raoul, tocmai \[i lega bretelele
sandalelor aurii, cu toc \nalt.
– Distrac]ie pl`cut`! strig` m`tu[a Jeannette \n urma lor.
Privindu-i \mpreun`, m`tu[a se \ntreb` dac` f`cuse bine
când o invitase pe Suzanne \n Hong Kong. Timpul va decide!
Raoul nu f`cu nici un comentariu referitor la \nf`]i[area ei,
dar nu-[i ascunse uimirea c` fusese gata la timp. Acest lucru o
\nfurie [i mai mult pe Suzanne. |[i aminti de câteva ocazii, din
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 53

timpul c`s`toriei, când \ntârziase inten]ionat, numai ca s`-l


enerveze. Nu reu[ise niciodat`, pentru c` el \ntotdeauna o
min]ise referitor la ora de \ncepere a petrecerilor.
Acum era hot`rât` s` \l seduc`, numai pentru pl`cerea de
a-l refuza apoi. Spera, \ns`, ca el s` n-o ating`.
– Unde mergem? \ntreb` ea la un moment dat.
– O s` lu`m masa la unul din restaurantele plutitoare. O s`
l`s`m ma[ina \ntr-o parcare lâng` chei, apoi o s` mergem cu
o barc` cu motor care se nume[te Mystic Dragon. C`l`toria o
s` dureze o or`.
Raoul o ]inu aproape de el pe tot parcursul plimb`rii cu
barca. P`rea un vis din care Suzanne n-ar fi vrut s` se
trezeasc`, dar era hot`rât` s`-[i joace rolul. |i zâmbea
fermec`tor ori de câte ori sim]ea c` o prive[te.
Bra]ul lui, care \i \nconjura protector umerii, o tulbura, dar
\ncerc` s` se st`pâneasc`. Nu era b`rbatul potrivit pentru ea,
a[a cum nici ea nu era femeia potrivit` pentru el.
Dar aceasta era seara ei. Urma s` aib` parte de mult`
durere, dar ea singur` hot`râse acest lucru. Ar fi vrut s` fie
altfel, dar o oprea bunul sim].
Când se a[ezar` la mas`, Suzanne era st`pân` pe sine.
– M` surprinzi, Raoul, spuse ea. Cum de n-ai ales un
restaurant fran]uzesc, de vreme ce crezi c` buc`t`ria
fran]uzeasc` este inegalabil`?
|i sus]inu privirea cu mult curaj, zâmbindu-i seduc`tor.
– Te-ai schimbat!
– Serios? replic` ea cu un calm de invidiat.
– Te-ai calmat. Nu mai e[ti atât de agitat` [i te-ai
transformat \ntr-o femeie frumoas`.
54 KATHERINE GRANGER

– Mul]umesc!
– |]i place mâncarea chinezeasc`?
– N-am prea avut ocazia s-o \ncerc.
– Atunci, preg`te[te-te de festin.
Suzanne se relax` pe deplin dup` ce mânc` delicioasa sup`
de porumb. Savur` toate celelalte feluri de mâncare [i ascult`,
cu pref`cut interes, povestirile lui Raoul despre club.
– Ce p`rere mai ai acum despre buc`t`ria fran]uzeasc`? \l
provoc` ea la finalul mesei.
|l privea insistent, pe sub gene. {tia c` el condamn` acest
tip de comportament, dar continu`, ignorând privirile lui
uimite. Chiar \[i imagina c` o s`-i cear` s`-i acorde \nc` o
[ans`? chiar \[i imagina c`-i fusese dor de el?
Se \ntoarser` la ]`rm cu aceea[i Mystic Dragon. Suzanne
continu` s`-[i joace rolul: râdea la glumele lui, \l atingea u[or
pe bra], \l privea pe sub gene.
|n ma[in`, Suzanne se relax` \n scaun, cu ochii \nchi[i. Se
apropia momentul cel mai important. Dac` Raoul nu-i cerea
explica]ii pentru comportamentul ei ciudat \n urm`toarele
cinci minute, \nsemna c` pierduse partida.
La un moment dat, Raoul opri \nt-un punct din care puteau
admira tot ora[ul.
– Ce priveli[te minunat`! murmur` el, r`sucindu-se spre
ea. O noapte perfect` pentru îndr`gosti]i, nu-i a[a?
Suzanne \[i \ncle[t` degetele \n poal`. Lini[te[te-te, \[i
spuse ea \n gând.
Raoul \i \nconjur` talia cu bra]ul [i o trase mai aproape, dar
ea \l respinse.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 55

– Nu, nu! Nu m` atinge, nu pot s` suport! Cum


\ndr`zne[ti?
– Cum \ndr`znesc, ce? \ntreb` el cu sarcasm.
Ea se zb`tu \n bra]ele lui, \ncercând s` se elibereze, dar nu
reu[i.
– Cum \ndr`zne[ti s` crezi c` am venit \n Hong Kong ca s`
m` \mpac cu tine?
Raoul nu f`cu nici o mi[care, dar deveni mai tensionat.
– Am crezut eu a[a ceva?
– Sigur c` da! strig` ea. Acesta e motivul pentru care te-ai
mutat din cas` atunci când ai aflat c` o s` vin!
– Draga mea, nu dau socoteal` nim`nui pentru deciziile
mele, cu atât mai pu]in ]ie. Dac` asta crezi [i dac` asta te-a
determinat s` te por]i a[a \n seara aceasta, atunci s` auzim tot!
– Nu mai e nimic de spus, decât c` m-am purtat exact a[a
cum te a[teptai s` m` port.
El izbucni \n râs.
– {i cum anume m` a[teptam s` te por]i?
– {tii ce vreau s` spun! Te a[teptai... s` m` port frumos cu
tine, s`-]i fac avansuri, s` te conving s` ne \mp`c`m.
Privirea lui o cercet` cu insisten]`.
– {i s` ne rec`s`torim? Draga mea, e[ti o fat` remarcabil`,
cu o imagina]ie fabuloas`.
– Ca [i tine, se r`sti ea. Cum \ndr`zne[ti s` tragi asemenea
concluzii absurde?! N-a[ fi venit niciodat` dac` a[ fi [tiut c` te
g`sesc aici. Am venit... ca s` fiu cât mai departe de tine, de
Londra... Aveam nevoie de timp ca s`-mi pun gândurile \n
ordine.
56 KATHERINE GRANGER

– Asta pot s` \n]eleg foarte bine, spuse el \ncet. Dup`


pierderea tat`lui t`u, probabil c` ai \nceput c`ut`rile dup` un
b`rbat la fel de iubitor [i protector.
Palma ei r`sun` sec pe obrazul lui. Suzanne tres`ri când
v`zu mânia din ochii lui [i reu[i \n cele din urm` s` se
elibereze din \mbr`]i[are. |ncerc` s` deschid` portiera, dar
Raoul o \mpiedic`. O lu` din nou \n bra]e [i o ]inu strâns pân`
când ea \ncet` s` se mai zbat`.
– Acum e mai bine, chérie, coment` el pe un ton
amenin]`tor. Nu [tiu cum ai \nceput s` gânde[ti de când nu
ne-am mai v`zut, dar o s`-]i ar`t ce p`]e[ti când te joci cu un
b`rbat ca mine.
{i \i ar`t`.
O s`rut` cu for]`, iar ea \ncerc` din toate puterile s` nu se
lase cople[it` de pasiunea pe care i-o stârnea.
– Nu te vreau! strig` ea. Am jucat un rol \n seara asta, atâta
tot. S` nu crezi c` am ]inut la tine... c` te vreau \napoi. Rela]ia
noastr` n-a fost adev`rat`, eu n-am fost genul t`u, a[a cum nici
tu n-ai fost genul meu. Nu m-ai iubit niciodat`, iar eu te-am
tratat \ngrozitor. Sunt recunosc`toare Cerului c` nu mai avem
nimic de \mp`r]it. Scoate-]i din cap ideea absurd` c` te vreau
\napoi!
Privirea lui z`bovi asupra Suzannei câteva secunde.
– Am \n]eles, e foarte clar, spuse el pe un ton glacial. S` nu
crezi c` o s` vin eu dup` tine. E[ti u[or de citit, iar eu am o
memorie excelent`. Nu sunt nici prost, a[a c` nu mai \ncerca
asemenea jocuri! S-ar putea s` se \ntoarc` \mpotriva ta.
Porni ma[ina [i demar` \n tromb`.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 57

Suzanne se sim]ea r`nit` [i umilit`. Buzele ei ardeau din


pricina s`rut`rilor lui fierbin]i [i o durea tot corpul. |[i
exprimase foarte clar sentimentele. Nu voia s` [tie de ea!
Ce avea de f`cut acum? se \ntreb` ea disperat`. Oare ar fi
mai bine s`-[i fac` bagajele [i s` plece cât mai repede? Din
fericire, drumul pân` acas` fu scurt [i nu avur` timp de
conversa]ii.
Spre surprinderea ei, Raoul \i deschise portiera [i o \nso]i
\n cas`. |i \ntâmpin` Sun Yu-Ren, care \i anun]` c` m`tu[a
Jeannette avea un musafir.
M`tu[a ie[i din salon [i se apropie de ei.
– V-a]i \ntors devreme! Sylvana e aici, Raoul. Vrea s`-]i
cear` sfatul \n leg`tur` cu ni[te ac]iuni pe care le de]ine.
|n ciuda obrajilor \mbujora]i, Suzanne \ncerc` s`-[i
p`streze cump`tul.
– Cred c` o s` m` duc la culcare, m`tu[` Jeannette. Sunt
pu]in cam obosit`.
– Sper c` nu te sim]i r`u!
– Nu.
Se \ntoarse c`tre Raoul [i-i zâmbi:
– |]i mul]umesc pentru aceast` sear`. Am l`murit multe
lucruri.
Capitolul 5

Toat` noaptea o chinui o \ntrebare – oare trebuia s`


inventeze o scuz` [i s` plece din Hong Kong? {i-ar fi dorit s`
nu-l vad` pe Raoul m`car câteva zile, dar [tia c`, de fapt, acest
lucru nu avea importan]`. |nc` sim]ea pe buze s`rutul lui [i
avea s` treac` mult timp pân` s` [i-l [tearg` din memorie.
Cobor\ devreme la micul dejun, dar descoperi c` m`tu[a
Jeannette i-o luase \nainte. Femeia era pe teras` [i turna ceaiul
aromat \n ce[ti.
– Bun` diminea]a, draga mea! Ai dormit bine? \ntreb` ea
oferindu-i o cea[c` de ceai.
– Surprinz`tor de bine, dup` o cin` atât de bogat`. Sper c`
nu te-ai sup`rat c` m-am dus direct la culcare.
– Deloc. P`reai obosit`. Voi, tinerii, ave]i un regim de via]`
foarte dezordonat.
Suzanne lu` o \nghi]itur` de ceai.
– Nu spune [i dumneata c` sunt prea slab`. Mi-a mai spus
cineva acest lucru, de curând.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 59

– Raoul?!
Cu obrajii \n fl`c`ri, Suzanne \ncuviin]`. Privirile celor
dou` femei se \ntâlnir`, iar Jeannette avu impresia c` afl`
r`spunsurile pe care le dorea.
– Flori pentru domni[oar`, se auzi vocea lui Sun Yu-Ren. E
un bilet \n`untru.
Servitorul \i \nmân` un buchet imens de trandafiri ro[ii,
abia \mboboci]i. Când desf`cu biletul, Suzanne recunoscu
scrisul masculin, familiar: Bucur`-te de vizit`! Raoul.
|mp`turi biletul [i-l puse pe farfurie, apoi \l rug` pe servitor
s` pun` florile \ntr-o vaz`.
– Raoul, r`spunse ea \ntreb`rii nerostite din privirea
m`tu[ii.
Jeannette observase reac]ia fetei la primirea pachetului [i
era nel`murit`. Nu se putea ca Suzanne s` fie \ndr`gostit` de
el, \n condi]iile \n care ea era de vin` pentru divor]! Raoul
nu-i povestise nimic, dar ea \[i cuno[tea foarte bine nepotul [i
era convins` c` nu el era vinovat.
– Un cadou de r`mas-bun, presupun, spuse m`tu[a.
– De r`mas-bun? repet` Suzanne, nel`murit`. Vrei s` spui
c` Raoul pleac`?
– Da, nu te-a anun]at?
Suzanne se sim]i brusc trist`. Cu câteva minute \n urm`, \[i
dorise s` nu-l mai vad` pe Raoul, dar acum inima ei \i spunea
cu totul altceva.
Mâncar` \n lini[te. Suzanne tânjea s` afle unde plecase
Raoul [i se st`pânea cu greu. Nu avea nici un drept s` pun`
aceast` \ntrebare [i nici s`-i spun` m`tu[ii Jeannette ce sim]ea
60 KATHERINE GRANGER

pentru el. Oare ce atitudine ar avea dac` ar [tii? se \ntreb` ea.


Dispre]? |ngrijorare? |n nici un caz aprobare!
– Probabil c` s-a gândit c` nu m` intereseaz` unde [i când
pleac`, spuse ea la un moment dat.
M`tu[a \[i ridic` privirea din scrisoarea pe care o citea.
– {i te intereseaz`?
Suzanne sus]inu privirea insistent` a m`tu[ii.
– Pu]in, recunoscu ea. Dac` doi oameni au divor]at, asta
nu \nseamn` c` nu trebuie s` mai [tie nimic unul de altul.
Jeannette aprob`, zâmbind \n]eleg`tor.
– Raoul seam`n` foarte mult cu Philippe. Niciodat` nu [tiu
unde \i duc afacerile. |ntotdeauna am crezut c` secretarele
[tiu mai mult decât familiile lor! Slav` Domnului c`, foarte
curând, Philippe o s` lase responsaabilitatea firmei pe umerii
altcuiva. Abia a[tept s` fiu din nou o so]ie adev`rat`!
– Dar asta nu \nseamn` c` Raoul va munci mai mult?
– Raoul e incorigibil. Sper s` \n]eleag` de la mine [i
unchiul lui cât de important` e familia [i s` se \nsoare cât mai
repede.
– {tiai c` Sylvana \l \nva]` s` g`teasc` \n stil italian?
Jeannette zâmbi.
– Sylvana încearc` s`-l transforme \ntr-un italian din prima
zi în care l-a cunoscut. Eu le-am f`cut cuno[tin]`, cam acum
un an. Ea venise în Hong Kong ca s`-[i revin` dup` divor], mie
îmi era foarte dor de Philippe, a[a c` ne-am împrietenit.
Suzanne \[i \n`bu[i un impuls de gelozie.
– Dumneata crezi c` ar fi ideeal pentru Sylvana s` se m`rite
cu Raoul?
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 61

– Nu cred c` urm`toarea lui so]ie va fi italianc`. Mai


degrab` fran]uzoaic`! Raoul are un castel la periferia Parisului
[i sper c` va locui acolo \n viitorul apropiat. Poate atunci când
[i noi vom fi la Paris.
– Ar fi foarte bine pentru voi. Nu vreau s` te re]in, m`tu[`
Jeannette, dac` ]i-ai f`cut planuri pentru azi. A[ vrea s` m`
plimb pu]in prin ora[, s` cutreier magazinele.
Suzanne sim]ea nevoia s` r`mân` singur`. Venise la Hong
Kong cu gândul s` fie al`turi de cineva care f`cuse parte din
trecutul ei, dar acum acest lucru i se p`rea greu de suportat.
M`tu[a Jeannette o f`cuse s` \n]eleag` c` nu mai f`cea parte
din familia lor. De luni, poate ani de zile, o obsedase gândul
la Raoul. Acum \ncepea s` priceap` c` nu trebuia s` se mai
lase influen]at` de emo]iile trecutului.
Chiar trebuise s` bat` atâta drum ca s` vad` adev`rul? Mai
bine a[a, dacât s`-[i fac` speran]e de[arte.
– Am câteva \ntâlniri, inclusiv o programare la coafor. Pot
s` te duc eu \n ora[, dar n-a[ vrea s` fii prea mult timp singur`.
Po]i s` vii acas` la prânz, chiar a[ prefera s-o faci.
Pe Suzanne n-o \ncânta gândul c` urma s` fie singur` la
prânz, \ntr-o cas` goal`.
– Mul]umesc. Mi-ar pl`cea s` m` duci \n ora[, dar a[
prefera s` iau prânzul acolo. Te deranjaz`?
Jeannette era gata s` se opun`, dar \n cele din urm` ced`.
– Numai s` nu stai prea mult. Aici se \ntâmpl` multe
lucruri ciudate [i trebuie s` ai grij`. M` simt responsabil` de
soarta ta [i i-am promis lui Raoul c` o s` veghez asupra ta.
Suzanne privi biletul din farfurie [i-[i spuse c` \ngrijorarea
lui nu era real`.
62 KATHERINE GRANGER

– Sunt obi[nuit` s`-mi port singur` de grij`.


Jeannette o duse \n ora[ [i o l`s` \n centrul comercial.
Suzanne se plimb` f`r` nici o ]int`, nevenindu-i s` cread` c`
atât Raoul, cât [i Jeannette nu o mai considerau parte din
via]a lor. Singurul motiv pentru care m`tu[a \i f`cuse invita]ia
era c` \i sim]ea prea mult lipsa so]ului ei [i avea nevoie de
companie.
Faptul c` Raoul acceptase f`r` s` comenteze cererea ei de
divor] distrusese complet fragila leg`tur` dintre ei. Imediat ce
redevenise o femeie liber`, via]a ei social` devenise extrem de
plin` [i de interesant`. Apoi tat`l ei se \mboln`vise – revenise
o afec]iune mai veche, de care ea nu [tiuse nimic. Pentru c`
deja \ncepuse s`-i fie dor de Raoul, folosise boala tat`lui ei ca
pretext pentru a refuza numeroasele invita]ii la petreceri. |n
cele din urm`, invita]iile \ncetaser` s` mai soseasc`.
Splendoarea magazinelor o f`cu s` uite de toate
problemele. Intr` \n câteva, c`utând cadouri sau bucurându-se,
pur [i simplu de frumuse]ea produselor.
|n timp ce c`uta magazinul de bijuterii \n care intrase cu o
zi \n urm`, \[i aduse aminte de Alan. Bietul b`iat care \[i c`uta
iubita... Oare o g`sise? Spera c` da.
Nu g`si magazinul, dar f`cu alte cump`r`turi, inclusiv o
frumoas` e[arf` pentru m`tu[a Jeannette. Ar fi vrut s`-i
cumpere [i setul de bijuterii, poate drept cadou de r`mas-
bun.
Vru s` intre \ntr-un restaurant când auzi un cioc`nit de
baston pe asfalt. Se \ntoarse brusc [i se pomeni fa]` \n fa]` cu
b`rbatul blond, cu ochelari negri.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 63

– Alan! Cât m` bucur s` te v`d! Ce mai faci?


El se \ncrunt` u[or.
– Suzanne... domni[oar` Dawson! Dumneavoastr` sunte]i,
nu-i a[a?
|ntinse o mân`, iar ea i-o strânse.
– Da. Ai g`sit-o pe prietena ta, Jane?
El cl`tin` din cap.
– |nc` o mai caut.
|[i scoase o batist` din buzunar [i tampon` fruntea
transpirat`.
– C`ldura e \ngrozitoare [i n-am avut prea mult noroc.
– Bietul Alan! |ntr-adev`r, pari foarte obosit. N-ai vrea s` iei
prânzul cu mine? Tocmai voiam s` intru \ntr-un restaurant. Te
rog, spune c` accep]i!
El zâmbi.
– Nici prin gând nu-mi trece s` refuz! M-am gândit foarte
mult la tine [i m` bucur` compania ta.
Suzanne \l lu` de bra].
– M` bucur. Sper c` te ajut` faptul c` nu e[ti singur aici.
Unde stai? E un loc pl`cut?
– La hotelul Seaman. Nu e r`u deloc.
|n timpul mesei Suzanne \i ascult` povestea trist` – b`iatul
\[i pierduse p`rin]ii la vârsta de [ase ani [i fusese crescut de
bunici. Jane, fata pe care o c`uta, fusese prietena lui de o via]`.
Dup` plecarea lui pe mare, fata se al`turase unei trupe de
dansatoare.
– E foarte frumoas`, spuse Alan. Picioare lungi, p`r negru
[i un chip minunat. Ar fi putut avea orice b`rbat dorea, dar
64 KATHERINE GRANGER

m-a ales pe mine. A venit \n Orientul |ndep`rtat cu trupa ei


pentru c` [tia c` vaporul meu va sta mai mult timp \n zona
Hong Kong – Singapore. Dar eu am stat \n spital din pricina
acccidentului [i nu am ajuns la timp.
– {i ochii t`i? \ntreb` Suzanne cu blânde]e. Ce ]i-au spus
doctorii?
– Sunt foarte sceptici. Mi-au spus c` exist` totu[i o
speran]`, de vreme ce nu sunt complet orb. Pot s` v`d umbre
[i s` disting contururi, dar asta e tot.
Ea \ncerc` s`-l \ncurajeze.
– Poate c` vederea o s` se \mbun`t`]easc` odat` cu starea
ta de s`n`tate. Ai nevoie de mâncare bun` [i de mult` odihn`.
– |ntotdeauna am fost a[a slab. S`n`tatea mea e \n regul`,
altfel nu m-ar fi primit \n Marin`. {tii ce e ciudat? M` gândesc
numai la Jane, [i nu la posibilitatea de a mai vedea vreodat`.
Nu pot s`-i cer s`-[i petreac` restul vie]ii lâng` un orb.
– Nu crezi c` ar trebui s-o la[i pe ea s` hot`rasc` asta? Dac`
te iube[te...
– Nu m-a[ c`s`tori cu ea decât dac` mi-a[ rec`p`ta complet
vederea!
– Nu te da b`tut! Nu [tii ce se poate întâmpla. A[teapt`
pân` o g`se[ti pe Jane, ai s` vezi c` atunci te vei sim]i mai
bine. Nu [tii când o s` fie în Hong Kong? N-ai idee unde ar
putea fi?
– Nu.
– Ce ghinion! Cred c` ai nevoie de cineva care s` te duc`
prin cluburi de noapte sau teatre unde ai putea s-o g`se[ti.
Chipul lui se lumin`.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 65

– E o idee foarte bun`, dar.. Cine s` fac` asta? Taxiul cost`


enorm!
– Ai putea s` m` la[i pe mine s`-l pl`tesc, suger` ea.
El p`ru uimit.
– Uite ce e! N-am nevoie de mila nim`nui, mai ales a unei
fete. O s` m` descurc singur. Nu vreau s` par nerecunosc`tor,
dar un b`rbat are mândria lui!
– Asta o s` spui [i dac` Jane o s` accepte s` se m`rite
cu tine?
– Nu [tiu. Sunt nebun dup` ea... Nu [tiu ce o s` fac.
Î[i trecu mâna prin p`r.
– Nu vreau decât s` [tiu unde s-o caut. Unde o fi?
Suzanne sim]i c` i se rupe inima.
– Ai încercat s` mergi la poli]ie sau la Consulatul Marii
Britanii?
Se gândea c` o fat` atât de frumoas` ca Jane ar putea fi în
pericol, dar nu voia s`-l alarmeze pe Alan.
– Am încercat. Dar...
– Te superi dac` ajut [i eu?
– N-ar fi corect s` te plimbi cu mine pe str`zi, prin c`ldura
asta. Oferta ta este tentant`, dar nu ai venit aici în vizit` la
cineva? Nu v`d alt motiv pentru care ai fi putut s` vii aici.
Apropo, nu ai un prieten sau un iubit? Te rog s` nu te superi
c` te întreb, dar nu vreau s` apar` probleme.
Suzanne decise s` fie sincer`.
– Sunt complet singur` acum. Adev`rul este c` sunt
divor]at`.
66 KATHERINE GRANGER

– Serios? se mir` el, ridicând sprâncenele. Curios, nu mi-a[


fi imaginat a[a ceva despre tine.
– Deci? M` la[i s` te ajut sau nu?
El zâmbi.
– Mi-ar pl`cea, r`spunse el.
Dup` prânz, merser` împreun` prin locurile unde ar fi
putut afla ceva despre fetele care dansau în cluburi de noapte,
restaurante sau teatre. Întrebar` în stânga [i-n dreapta despre
ea, îns` totul fu în zadar.
Alan îi ar`t` o fotografie, iar Suzanne o pl`cu pe loc pe
tân`ra frumoas`, brunet`, cu ochii calzi, c`prui. Nu p`rea
genul care s`-[i p`r`seasc` iubitul aflat la necaz.
Ar`tar` tuturor fotografia, dar nimeni n-o recunoscu.
Dup` câteva ore în care c`ldura îi toropise pe amândoi, ea
îi suger` s` intre într-un restaurant, s` bea un ceai. Nu atât
pentru ea, cât pentru Alan. P`rea foarte sl`bit [i era sigur` c`
nu avea destui bani ca s`-[i permit` s` m`nânce bine, a[a cum
avea nevoie.
G`sir` un restaurant foarte cochet, cu o teras` umbroas` [i
plin` de flori. Suzanne insist` s` pl`teasc`, dar Alan nu voi s`
aud`. Petrecur` o or` lini[tit`, iar Alan era mai relaxat dup`
masa copioas`. În plus, p`rea mai lini[tit pentru c` nu mai era
singur.
În timp ce savura ceaiul, Suzanne privi în jurul ei. La câteva
mese dep`rtare, se afla un cuplu în vârst`, pe care îi servea o
tân`r` brunet`, supl`. La un moment dat, aceasta se întoarse
[i privi direct spre masa lor.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 67

Cu ochii m`ri]i de uimire, tân`ra privi c`tre Alan, apoi c`tre


Suzanne, dup` care se gr`bi s` intre în restaurant. Era iubita
lui Alan, Jane.
Primul impuls al Suzannei fu s`-i spun` lui Alan. Dar n-o
f`cu, pentru c` era clar c` fata nu voia s` discute cu el. Ce s`
fac`? Îi spuse lui Alan c` trebuia s` mearg` la toalet` [i plec`
în c`utarea fetei. G`si intrarea în buc`t`rie, dar nu îndr`zni
s` intre. Tân`ra care-i servise pe ei se apropie [i o privi
curioas`.
– A[ vrea s` vorbesc cu Jane. E foarte important!
Fata ezit` câteva clipe, apoi disp`ru în buc`t`rie. Reveni
dup` câteva minute.
– Aici nu este nici o Jane! V` rog s` m` scuza]i!
Nel`murit`, Suzanne se duse la baie, î[i piept`n` p`rul
[i-[i ref`cu machiajul. Era sigur` c` nu se în[elase. Fata era
Jane! Iar expresia uimit` de pe chipul ei atunci când îl v`zuse
pe Alan era o dovad` suficient`...
Scoase din geant` o hârtie [i un stilou [i scrise numele [i
adresa m`tu[ii Jeannette. O c`ut` din nou pe osp`t`ri]` [i-i
d`du hârtia.
– Te rog, d`-i asta lui Jane. Trebuie s-o v`d! Spune-i c` n-o
s`-i spun lui Alan unde este. Am scris acolo adresa mea.
Se îndrept` spre masa lui Alan [i se preg`tir` de plecare.
– {tii, parfumul florilor de aici \mi aminte[te de Jane. Sunt
sigur c` se afl` undeva în apropiere.
Ea înghi]i cu greu.
– S` sper`m c` ai dreptate. }i-ai f`cut un plan pentru
mâine?
68 KATHERINE GRANGER

– Am cunoscut pe cineva la hotel care s-a oferit s` m` duc`


în Kowloon [i \n Noile Teritorii. Poate c` Jane e acolo...
– A[adar, nu ne vedem mâine? Eu o s` continuu c`ut`rile.
Nu se [tie de unde poate s` sar` iepurele. O s`-]i spun
num`rul de telefon unde po]i s` m` g`se[ti, dac` ai nout`]i.
Po]i s`-l ]ii minte, nu-i a[a? Eu o s` g`sesc num`rul de la hotel
în cartea de telefoane.
Dup` ce memor` num`rul ei de telefon, Alan o strânse
u[or de mân`.
– Î]i sunt foarte recunosc`tor, Suzanne. Eram foarte
deprimat azi diminea]`, \nainte s` te întâlnesc. Acum sunt
mult mai optimist, mul]umit` ]ie.
Spre surprinderea ei, [i Suzanne se sim]ea mult mai bine,
în compara]ie cu starea din acea diminea]`. Se hot`rî s` mear`
pe jos pân` la casa m`tu[ii Jeannette, chiar dac` era foarte
cald.
Capitolul 6

Poate c` Suzanne fusese prea optimist` atunci când


fusese sigur` c` Jane va veni la ea sau m`car \i va telefona.
R`mase pe lâng` cas` toat` ziua urm`toare, în speran]a c` va
primi un semn de la ea. Citi, scrise scrisori c`tre cei din
Anglia [i cin` singur`, pentru c` m`tu[a Jeannette plecase la
ni[te prieteni.
În cele din urm`, se decise s` mearg` la restaurant [i s-o
caute pe Jane. Trebuia s` îndrepte lucrurile între ea [i Alan,
de[i nu era sigur` cum s` fac` acest lucru.
Lu` tramvaiul [i se a[ez` în fa]a unei femei în vârst`, foarte
elegante.
– Frumoas` sear`, coment` aceasta. Sunte]i în vacan]`?
Suzanne îi zâmbi.
– Se poate spune a[a. Dumneavoastr` locui]i aici?
– Da. Am venit aici dup` ce so]ul meu s-a pensionat. A
lucrat în armat`. Acum e internat în spital [i m` duc la el.
Un zâmbet slab îi ap`ru pe buze.
70 KATHERINE GRANGER

– Curios, când te c`s`tore[ti nu te gânde[ti c` într-o bun`


zi unul o s` moar` [i o s`-l lase pe cel`lalt singur.
– Sper c` nu e cazul so]ului dumneavoastr`!
– Nu [tiu, e foarte bolnav. A suferit o opera]ie complicat`...
– Dar o s` se vindece, spuse Suzanne, pe un ton
încurajator. Dac` a fost soldat, înseamn` c` [tie s` lupte.
Voin]a de a tr`i poate face minuni, doamn`!
Chipul femeii se lumin`.
– Nu m-am gândit niciodat` la asta. V` mul]umesc c` mi-a]i
redat speran]a!
Restul drumului, femeia \i povesti despre c`snicia ei
fericit`. Când se desp`r]ir`, Suzanne î[i d`du seama c` o
invidia. Ce bine ar fi fost dac` [i mariajul ei ar fi fost la fel!
Coborî din tramvai, dar î[i d`du seama c` nu mai [tia
drumul pân` la cochetul restaurant. Hoin`ri câteva minute
pe str`zi, c`utând puncte de reper pe care nu le g`sea. Se
sperie de doi marinari înal]i care o priveau cu interes [i o lu`
la fug`. Ajunse pe o strad` care i se p`rea cunoscut` [i se uit`
cu aten]ie la u[i. La un moment dat, crezu c` recunoa[te u[a
[i intr`. Nu era restaurantul! Câ]iva b`rba]i c`rau ni[te
pachete mari, iar unul dintre ei se apropie gesticulând larg.
Suzanne se r`suci rapid pe c`lcâie [i ie[i în fug` în strad`.
{oferul unei furgonete care se apropia n-o putu evita, iar ea
se pr`bu[i pe asfalt.

***
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 71

Suzanne ar fi vrut s` uite urm`toarele trei zile. Se trezise în


spital, iar asistenta îi spusese c` avusese mare noroc pentru c`
nu fusese r`nit` grav – câteva contuzii, un um`r discolcat [i
dou` coaste fisurate, dar nimic grav. Din fericire, furgoneta
care o lovise tocmai plecase de la semafor. Dac` ar fi avut
vitez`, lucrurile ar fi stat mult mai r`u.
M`tu[a Jeannette o dusese acas` dup` trei zile de
spitalizare. Se purta foarte frumos, iar Suzanne se sim]ea
teribil de vinovat` pentru c`-i d`dea atâtea b`t`i de cap. N-o
întrebase nimic despre faptul c` fusese singur`, la o asemenea
or` târzie, pe str`zile ora[ului.
Acum, c` era din nou în camera ei r`coroas`, se sim]ea mai
bine.
A doua zi descoperi c` durerea de cap disp`ruse aproape
complet. Sun Yu-Ren îi aduse un mic-dejun frugal, dup` care
primi vizita doctorului. Era foarte mul]umit de evolu]ia ei [i o
asigur` pe m`tu[a Jeannette c` nu avea de ce s` fie îngrijorat`.
Înainte s` plece, îi atrase aten]ia Suzannei c` era foarte
important s`-l anun]e dac` mai avea dureri de cap.
Dup` plecarea doctorului, sosi primul musafir. Din pricina
fustei largi, Sylvana p`rea un imens fluture galben.
– Suzanne! Cât de mult m` bucur c` e[ti bine! Biata
Jeannette [i cu mine am tremurat de fric` în zilele cât ai stat
în spital. Bine c` s-a terminat! Important este c` ai venit acas`
[i ar`]i la fel de bine ca întotdeauna.
O s`rut` pe obraji, apoi se a[ez` pe marginea patului. Îi
zâmbea cu c`ldur`, iar ea Suzanne se pomeni întrebându-se
72 KATHERINE GRANGER

dac` Raoul o considera irezistibil`. Era imposbil s` nu fii


prieten cu aceast` femeie!
– M` bucur c` m-am întors acas`, dar m` simt teribil de
vinovat` c` am provocat atâta agita]ie. Mul]umesc pentru flori.
Sylvana d`du din mâna, cu un gest nep`s`tor.
– E de \n]eles c` te-ai pierdut [i n-ai mai g`sit casa mea.
Erai destul de aproape... Data viitoare când te hot`r`[ti s`-mi
faci o vizit`, te rog s` m` anun]i [i vin eu s` te iau. Cum te
sim]i?
Suzanne se încrunt` u[or. A[adar, to]i credeau c` plecase
c`tre Sylvana [i se r`t`cise. Vru s` le m`rturiseasc` adev`rul,
dar se r`zgândi în ultima clip`. Ce rost avea?
– M` simt bine, mul]umesc.
– Într-adev`r, florile sunt foarte frumoase, spuse m`tu[a
Jeannette. Ca întotdeauna, [tii s` le alegi [i s` faci ni[te
aranjamente minunate.
Sylvana râse larg, cu capul pe spate, iar Suzanne îi admir`
profilul puternic, frumse]ea p`rului [i a buzelor. Era u[or de
în]eles de ce Raoul se sim]ea atras de ea. Dar oare ea [tia cât
de pl`cute erau atingerile, mâgâierile [i s`ruturile lui Raoul?
Suzanne încerc` s` nu se mai gândeasc` la aceste lucruri.
Ce dac` Sylvana [i Raoul erau iubi]i? Nu era treaba ei!
– Mul]umesc, spuse Sylvana. Cuvintele tale de laud`
înseamn` mult pentru mine. Din punctul acesta de vedere, îi
simt lipsa lui Raoul. El are darul de a face o femeie s` se simt`
special`. Mi se pare c` a plecat de un an! {i când m` gândesc
c` mai st` plecat cel pu]in o s`pt`mân`...
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 73

Suzanne în]elese c` Sylvana avea o leg`tur` strâns` cu


Raoul [i c` aceasta [tia totul despre el. Oare îi spusese [i
m`tu[ii Jeannette unde era [i cât urma s` fie plecat? Nu [tia,
dar [tia c` era normal s-o informeze despre faptele sale pe
femeia pe care o iubea. Adic` pe Sylvana...
În]elese c` era momentul ca rela]ia ei cu Raoul, de orice
natur` ar fi fost, s` se încheie. Asta însemna c` trebuia s` rup`
leg`turile [i cu m`tu[a Jeannette. Era normal ca femeia s` fie
de partea nepotului ei [i nu voia s-o pun` într-o pozi]ie
delicat`. Aceasta urma s` fie ultima vizit` la Madame de
Brécourt, iar se va prezenta din acel moment ca Suzanne
Dawson.
Se ridic` din pat [i se schimb` ca s` coboare la mas`, unde
o a[teptau Sylvana [i m`tu[a Jeannette. Sun Yu-Ren preg`tise
o mas` special`, iar ea nu putuse s` rezista minun`]iilor
culinare care i se puneau în fa]` – sup` rece, carne de vit` cu
bambus [i orez, ra]` cu cire[e [i ananas.
Dup` mas`, Suzanne se relax` în fotoliu [i admir`
priveli[tea care i se def`[ura în fa]a ochilor. Începea s`-i plac`
ora[ul. Oricine se putea sim]i bine aici, cu condi]ia s` nu
tânjeasc` dup` altceva. A[a cum f`cea m`tu[a Jeannette, de
pild`, care visa s` se întoarc` la Paris împreun` cu so]ul ei.
Sylvana, pe de alt` parte, se hot`râse s` se rec`s`toreasc` [i
pusese ochii pe Raoul. Ea... nu [tia ce voia de la via]`.
Doctorul cu care lucrase când f`cuse munc` de voluntariat
îi spusese la un moment dat:
74 KATHERINE GRANGER

– E timpul s` te duci acas`. Ai f`cut lucruri minunate aici,


dar te consumi prea mult. {tiu c` asta e firea ta [i ]i-e foarte
greu s` te schimbi. Du-te acas` [i g`se[te-]i un b`rbat care s`
te ia de nevast` [i s` aib` grij` de tine. E timpul s` pleci de aici.
Suzanne [tia c` era timpul s` plece din nou, de aceast` dat`
din Hong Kong.
Refuz` s` se mai gândeasc` la aceste lucruri [i se hot`rî s`
fie atent` la femeile care o înconjurau cu atâta bun`tate.
Discut` cu ele câteva minute dup` care, din pricina mânc`rii
consistente [i a oboselii, pleoapele i se închiser` [i adormi.
O trezi o voce groas`, pe care o auzea departe, ca într-un
vis. Deschise ochii [i descoperi c` m`tu[a Jeannette [i Sylvana
nu mai erau la locurile lor. Le auzea vorbind în cas`, iar vocea
masculin` era a lui... Raoul! Ce c`uta acas`, când era a[teptat
s` se întoarc` peste o s`pt`mân`?
Nu voia s`-l vad`! Avea nevoie de timp ca s` se obi[nuiasc`
cu gândul c` nu mai f`cea parte din via]a lui [i a m`tu[ii
Jeannette, dar [tia c` nu avea cum s` evite întâlnirea cu el.
Se ridic` din scaun, dar era ame]it` din cauza
medicamentelor pe care le lua. Se prinse repede de sp`tarul
unui scaun.
Din senin, Raoul ap`ru lâng` ea. O privi f`r` nici un cuvânt
[i p`rea sincer îngrijorat.
– Suzanne, chérie! Te sim]i bine?
O lu` în bra]e. Ame]eala îi trecuse, dar era înlocuit` cu o
durere de inim` care nu avea nici o leg`tur` cu accidentul.
Cele dou` femei venir` repede.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 75

– Sunt sigur` c` s-a ridicat prea repede din fotoliu, spuse


m`tu[a Jeannette, agitat`. Sylvana [i cu mine o s-o ajut`m s`
urce în dormitorul ei.
– Nu, nu! strig` ea, împingându-l pe Raoul deoparte. Am
ame]it pu]in, dar acum m` simt bine.
Încerc` s` râd`.
– Nu [tiu ce-i cu mine, nu obi[nuiam s` dorm dup` masa
de prânz! Îmi cer scuze.
Raoul îi privi chipul vulnerabil [i micile broboane de
transpira]ie care-i ap`ruser` pe tâmple. O lu` \n bra]e, f`r` s`
]in` cont de privirile uimite ale Sylvanei [i ale m`tu[ii sale.
– O duc în camera ei.
Suzanne î[i sprijini capul pe pieptul lui, con[tient` de
puterea [i în acela[i timp tandre]ea atingerii sale. O puse cu
blânde]e pe pat.
– Te doare capul? {tiu c` doctorul ]i-a spus s`-l anun]i când
ai dureri de cap, pentru c` s-ar putea s` fie vorba de o
contuzie. Spune-mi adev`rul!
Suzanne se for]` s`-l priveasc`.
– Nu m` doare nimic, protest` ea. M` simt bine, pe cuvânt.
M-am ridicat prea repede [i am ame]it, atâta tot.
– Crezi c` e[ti în stare s` faci o plimbare de cincisprezece
kilometri? \ntreb` el cu severitate.
Îi puse mâna pe frunte.
– Cred c` ai temperatur`.
Suzanne nu-l contrazise. Normal c` avea temperatur`!
Inima îi b`tea nebune[te, dar acest lucru se întâmpla din
76 KATHERINE GRANGER

pricin` c` o purtase în bra]e pân` în dormitor. {i nu se putea


lini[ti cât` vreme el continua s` stea lâng` ea – suplu,
atr`g`tor, cu o privire de foc.
– Mi-e cald, dar m` simt bine.
– Acum cinci minute era s` le[ini, îi aminti el. Î]i sugerez s`
stai în pat restul zilei. Poate ar fi bine s` chem`m doctorul...
– Nu! se gr`bi ea s` intervin`. Te rog, n-are nici un rost
s`-l punem pe drumuri degeaba. Nu [tiu de ce faci atâta caz!
– Raoul face cum e mai bine pentru tine, Suzanne, se auzi
vocea m`tu[ii Jeannette.
Cele dou` femei intrar` în camer`. În mod ciudat, femeia îi
vorbise pe un ton foarte dur.
Sylvana str`b`tu camera [i veni lâng` Raoul, luându-l
posesiv de bra].
– Trebuie s` ne permi]i s` avem grij` de tine, îi zâmbi ea.
Remarca o deranj` pe Suzanne. Ar fi vrut s` r`spund` c` nu
avea nevoie de ajutor, dar c`ldura din vocea Sylvanei o
dezarm`.
– M` simt bine, Sylvana, [i pot s`-mi port singur` de grij`.
Am avut o u[oar` ame]eal`, dar nu e cazul s` v` agita]i din
cauza asta.
Le zâmbi tuturor, încercând s` nu le arate adev`ratele
sentimente.
– Totu[i, chérie, cred c` ar fi bine s` r`mâi în pat.
M`tu[a Jeannette vorbea din nou pe un ton blând [i p`rea
mul]umit` s`-i vad` pe Raoul [i Sylvana împreun`.
Normal c` vrea s` stau în pat tot restul zilei! se gândi
Suzanne, cu am`r`ciune.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 77

– O s` chem doctorul, hot`rî Raoul. Loviturile la cap


trebuie luate în serios!
Suzanne se sim]ea extrem de vinovat` pentru c` le f`cea
atâtea probleme [i nu mai îndr`znea s` protesteze.
Cea care f`cu acest lucru fu Sylvana:
– Dar n-ai auzit-o când a spus c` se simte bine? N-ar fi mai
bine s` a[tept`m pu]in, s` vedem cum se simte dup` ce se
odihne[te?
– Nu, n-ar fi, afirm` Raoul, hot`rât. O s`-l sun chiar
acum!
Ie[ti din camer`, iar m`tu[a Jeannette veni lâng` pat.
– Nu te sup`ra din cauza lui Raoul. Se simte responsabil
pentru tine, deoarece stai în casa lui. Vrei s` te ajut`m s` te
dezbraci?
– Nu, mul]umesc. O s` r`mân a[a pân` vine doctorul. Cred
c` o s` se mire c` e chemat din nou, dar...
M`tu[a Jeannette îi f`cu semn Sylvanei c` era momentul s`
se retrag` [i o l`sar` singur`. Suzanne nu se putea relaxa,
penrtu c` avea prea multe gânduri.
În primul rând, era îngrijorat` din pricina lui Alan [i a
prietenei sale. Acum regreta c` nu-i spusese c` Jane lucra în
acel restaurant. Dar ce ar fi rezolvat asta? Exista un motiv
pentru care fata nu voia s`-l vad`. Dac` ar fi aflat de ce se
ascundea Jane, poate ar fi reu[it s`-i ajute s` fie din nou
împreun`. Acum, îns`, s-ar fi putut ca lucrurile s` se fi
agravat.
78 KATHERINE GRANGER

Aproape adormise când sim]i c` cineva st`tea lâng`


marginea patului. Deschise ochii [i-l v`zu pe doctorul care-i
zâmbea amabil. Raoul, înalt [i cu o privire de o]el, st`tea la
marginea patului.
– Îmi pare r`u c` a]i fost nevoit s` reveni]i, se scuz` ea fa]`
de doctor. M` simt bine!
– Spune-mi ce s-a întâmplat, îi ceru el.
Suzanne îi povesti scena de pe teras`, dup` care o consult`
cu aten]ie. Prezen]a lui Raoul o deranja, iar el [tia acest lucru,
dar continua s-o priveasc` impasibil [i insistent.
– Sper c` n-o s`-mi spune]i s` stau în pat restul zilei. A]i fi
a patra persoan` care îmi d` acest sfat!
– Bun sfat! Ave]i noroc c` sunte]i înconjurat` de atâ]ia
oameni care v` vor binele. Domnul de Brécourt a f`cut bine
c` m-a chemat. Înc` o zi în pat o s` fac` minuni, o s` vede]i!
O privi câteva secunde cu interes, ca [i când s-ar fi întrebat
care este rela]ia dintre cei doi.
– V` mul]umesc c` a]i venit, domnule doctor, interveni
Raoul. Vrei s` be]i ceva înainte s` pleca]i?
Doctorul refuz` politicos, spunând c` se gr`bea s` ajung`
la un alt pacient.
Suzanne r`mase singur` în camera ei. Din când în când,
m`tu[a Jeannette urca s` vad` dac` totul era în regul` [i dac`
avea nevoie de ceva. La un moment dat, Sylvana îi aduse o
cea[c` de cafea [i câteva pr`jiturele [i-i spuse c` urma s`
r`mân` la cin`. Vestea o deranj`, dar \[i spuse c` cei doi
luaser` cin` împreun` [i înainte ca ea s` vin` în Hong Kong.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 79

La l`sarea serii, m`tu[a Jeannette îi aduse un buchet mare


de trandafiri ro[ii, frumos aranja]i într-o vaz` chinezeasc`.
Suzanne î[i aminti c` primise acest tip de buchet [i când
fusese în spital. Raoul îi aducea mereu trandafiri ro[ii, î[i
aminti ea cu am`r`ciune.
– Mul]umesc, m`tu[`. Sunt minuna]i.
– Nu-i a[a? B`nuiesc c` sunt florile tale preferate.
– A[a e, dar de unde ai [tiut? Nu-mi amintesc s`-]i fi spus.
– Raoul i-a trimis. Dup` ce a aflat de accident, ]i-a trimis
flori în fiecare zi. De aceea am presupus c` sunt florile tale
preferate.
– Trandafirii ro[ii simbolizeaz` dragostea, spuse ea,
încercând s` zâmbeasc`. Dar nu-]i face griji, Raoul nu s-a
gândit la a[a ceva atunci când le-a trimis.
M`tu[a Jeannette p`rea stânjenit`.
– Pot s` te întreb ceva?
– Sigur.
– Ce sim]i acum pentru Raoul? {tiu c` nu l-ai iubit
niciodat`. Dac` l-ai fi iubit, nu l-ai fi tratat a[a cum ai f`cut-o.
Te rog s`-mi scuzi îndr`zneala, dar a[ vrea s` [tiu.
Suzanne era mul]umit` c` obrajii îmbujora]i din cauza
febrei îi ascundeau ro[ea]a violent`.
– A trecut mult timp de atunci, spuse ea pe un ton care se
voia nep`s`tor. Acum suntem divor]a]i [i e cam târziu s`
discut`m despre asemenea lucruri, nu crezi?
M`tu[a se apropie de pat.
80 KATHERINE GRANGER

– Nu e[ti fericit`, nu-i a[a, Suzanne? {tiu c` ai suferit mult


dup` moartea tat`lui t`u, dar sunt convins` c` e vorba de
altceva.
P`rea c` o invit` la confiden]e, dar Suzanne [tia c` nu
poate s` aib` încredere în ea, a[a cum ar fi vrut. Nimeni nu
trebuia s` [tie despre dragostea ei pentru Raoul! Cu siguran]`,
m`tu[a Jeannette ar fi foarte sup`rat` dac` ar afla.
– Nu e vorba de vreo poveste de dragoste, m`tu[`, dac` la
asta te gânde[ti. Dac` te deranjeaz` c` stau la dumneata, pot
s` plec.
Femeia p`ru [ocat` de cuvintele ei.
– Te rog s` stai! Î]i place aici, nu-i a[a, petite?
– Cui nu i-ar pl`cea? r`spunse ea, cu sinceritate. Hong
Kong-ul este un ora[ foarte frumos, iar dumneata te-ai purtat
minunat. Sper c` nu regre]i... eu sigur nu regret! M-a ajutat
foarte mult faptul c` am venit aici.
– M` bucur s` aud asta. S` nu uit! Te-a c`utat un b`rbat pe
nume Alan Edge. A sunat diminea]` [i l-am rugat s` revin` în
timpul serii. A spus c` o s` sune la ora [apte.
Suzanne se învior` brusc.
– A l`sat vreun mesaj?
– Nu. S` [tii c` nu i-am spus de accident.
M`tu[a f`cu o pauz`.
– Sper c` nu e[ti nefericit` din cauza acestui b`rbat, ma
chere?
– Nu e vorba de ceea ce crezi, m`tu[`. L-am cunoscut în
avion, când veneam încoace, [i are o problem` foarte serioas`.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 81

– În]eleg! spuse ea, pe un ton care ar`ta clar c` nu pricepea


nimic. Sunn Yu-Ren o s`-]i aduc` cina. A preg`tit ceva special
pentru tine. O s` m`nânci, nu-i a[a? Sper c` n-o s`-l
dezam`ge[ti. }ine mult la tine – ca noi to]i, de altfel.
Suzanne [i-ar fi dorit ca acest lucru s` fie adev`rat.
– O s` încerc. V` mul]umesc, to]i a]i fost foarte amabili cu
mine.
Mult timp dup` plecarea m`tu[ii, Suzanne nu-[i lu`
privirea de la florile trimise de Raoul. Trandafiri ro[ii, când el
n-o iubise niciodat`... Oare de ce îi trimisese toate buchetele
de la spital f`r` nici o carte de vizit`? Ca [i acesta... Sau poate
c` acum îi trimisese un bilet, dar îl p`strase m`tu[a Jeannette.
Biata m`tu[a Jeannette! Î[i p`zea nepotul de femeia fatal` pe
nume Suzanne Dawson!
La ora [apte, telefonul sun`.
– Ce faci, Suzanne? \ntreb` Alan. Te sun de la hotel, dup`
înc` o zi de c`ut`ri zadarnice. Te-am c`utat diminea]` s` te
întreb dac` nu po]i s` vii cu mine dar mi s-a spus c` nu po]i
s` vorbe[ti.
– Îmi pare r`u, se scuz` ea, hot`rând s` nu-l împov`reze cu
detaliile accidentului ei.
Era cât pe ce s`-i spun` c` o v`zuse pe Jane la restaurant,
dar nu voia s`-i dea speran]e de[arte. Hot`r\ s` mai fac` o
încercare de a afla care era secretul fetei. Poate chiar în ziua
urm`toare... Era ocazia potrivit`, pentru c` Alan mergea din
nou în Noile Teritorii, cu prietenul de la hotel.
82 KATHERINE GRANGER

Sun Yu-Ren îi aduse cina în camer` [i zâmbi mul]umit atunci


când reveni [i v`zuse cât mâncase. Nu se putu opri s` se
gândeasc` la cele trei persoane care cinau în salon, f`r` ea.
Probabil c`, dup` mas`, Raoul va pleca la club [i o va conduce
pe Sylvana acas`. Nu-i era greu s` [i-i imagineze împreun`.
Era clar pentru toat` lumea c` Sylvana î[i c`uta un so]. Cine
era mai potrivit decât Raoul de Brécourt, un b`rbat bogat,
chipe[, atr`g`tor [i amuzant?
Chinuit` de asemenea gânduri, Suzanne nu reu[i s`
adoarm`. Kla ora unsprezece [i jum`tate, întreaga cas` era
cufundat` în lini[te. Dup` minute în [ir în care se r`sucise în
pat, decise s` se ridice din pat. Î[i puse un halat de m`tase
care se asorta cu c`ma[a de noapte [i ie[i pe teras`.
Era o noapte frumoas`, cald`, cu cerul înstelat. La un
moment dat, î[i d`du seama c` nu era singur` pe teras`.
Ascuns în întuneric din pricina faptului c` purta haine negre,
Raoul se apropie de ea cu pa[i mici, f`r` s` se gr`beasc`.
– Ce fantom` frumoas`! {i nici m`car nu e miezul nop]ii...
Privirea lui insist` pe chipul ei delicat, apoi cobor\,
mângâindu-i parc` silueta delicat`, talia \ngust`, coapsele
sub]iri. O mângâie pe p`r, apoi pe obraz.
Suzanne era incapabil` s` se mi[te, nevenindu-i s` cread` c`
Raoul st`tea în fa]a ei, îmbr`cat în pijama. Acum st`tea în cas`?
– Am crezut c` stai la club, reu[i ea s` îngaime.
– A[a era, dar acum sunt aici. Te deranjeaz`? o ironiz` el.
– Ce s-a întâmplat? Te-au dat afar`?
El râse u[or, dezvelindu-[i din]ii albi.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 83

– Nu. Te mir`?
Îi prinse din nou o [uvi]` de p`r între degete.
– De ce a[ fi? {tiu c` întotdeauna faci ceea ce-]i place, asta
nu e o noutate.
– Nu? Atunci ce e nou? O blond` foarte dr`gu]`, pe nume
Suzanne Dawson?
Nu era sigur` dac` râdea de ea. F`cu un pas înapoi, ca s`
se \ndep`rteze de el.
– Stai jos, o invit` Raoul. Cum te sim]i?
Îi trase un scaun, iar ea se a[ez`, sprijinindu-se cu spatele
pe tocul u[ii.
– M` simt bine, r`spunse ea. Unde este Sylvana? Am crezut
c` a luat masa aici, în seara asta.
– A[a e, dar acum e acas`.
F`cu o scurt` pauz`, apoi o întreb`:
– Cine e b`rbatul care ]i-a telefonat mai devreme?
Ea îi sus]inu privirea, încruntat`, apoi se relax`.
– Un b`rbat pe care l-am cunoscut în avion. De ce?
El ridic` din umeri, un gest tipic pentru el, [i vorbi pe un
ton dur:
– Aici nu e Londra! Hong Kong nu e un ora[ potrivit
pentru fetele frumoase, tinere [i, mai ales, singure. Cine e
tipul acesta? Are rude aici?
Ochii ei alba[tri str`luceau.
– N-ai nici un drept s`-mi ceri socoteal` despre prietenii
mei! Nu e treaba ta ce fac, unde [i cu cine!
El continu`, imperturbabil:
84 KATHERINE GRANGER

– Acest ora[ nu e deloc potrivit pentru cuno[tin]ele


ocazionale. Cât` vreme locuie[ti în casa mea, m` simt
responsabil pentru tine.
– Am crezut c` aici sunt musafir, nu prizonier` într-o
închisoare!
– Nu fi naiv`! \i spuse el printre din]i. E spre bine t`u. În
viitor, o s` aduci acas` to]i prietenii pe care ]i-i faci aici. Clar?
Trebuie s` fii protejat` împotriva propriei persoane.
Suzanne strânse cu putere bra]ele scaunului.
– Dar ce te intereseaz` pe tine? Nici m`car nu mai port
numele t`u! Vezi-]i de treaba ta [i las`-m` în pace!
– Poate c` m` simt dator fa]` de tat`l t`u s` am grij` de tine.
Se aplec` asupra ei [i-[i puse palmele peste palmele ei.
– În plus, nu uita ce ]i-am spus! }i-am promis c` o s` te
întorci întreag` [i nev`t`mat` la Londra [i am de gând s` m`
]in de promisiune.
Inima ei începu s` bat` mai repede [i sim]ea c` palmele ei
o frigeau. Nu putea s`-i reziste, dar încerca din toate puterile
s` nu-i arate ce efect avea asupra ei apropierea lui.
– Nu fi atât de [ocat`, draga mea. În cele din urm`, o s`-mi
fii recunosc`toare.
Suzanne se l`s` pe spate, încercând s` se dep`rteze de el [i
s`-[i elibereze mâinile. El se ridic`, î[i îndrept` trupul [i-[i vârî
mâinile în buzunare.
– Mul]umesc. Presupun c` ar trebui s` m` simt extrem de
onorat` c`-]i faci timp pentru mine.
El zâmbi.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 85

– Vreau s` clarific ceva ce am spus mai devreme. Am spus


c` sunt liber s` fac ce vreau, dar acest lucru nu e în întregime
adev`rat. În ultimii doi ani, am în]eles c` devenisem
prizonierul muncii mele. Din acest motiv, nu puteam s`-mi
tr`iesc via]a a[a cum voiam, nu puteam s`-mi împlinesc
visurile. Acum, când [tiu care-mi sunt priorit`]ile, am decis s`
fac schimb`ri majore. Am de gând s` fac toate acele lucruri
pentru care merit` s` tr`ie[ti. N-ar rost s`-]i explic despre ce e
vorba, pentru c` nu te intereseaz`!
Ea ar fi vrut s` strige c` voia s` afle, c` o interesa, dar [tia
c` nu putea face acest lucru.
– Are vreo leg`tur` cu decizia unchiului Philippe de a se
pensiona? {tiu c` m`tu[a \[i dore[te foarte mult ca unchiul s`
renun]e la companie. Îi e foarte greu f`r` el.
– Am discutat despre asta [i cred c` am ajuns la un rezultat
mul]umitor pentru ambele p`r]i.
– Adic` o s` renun]a]i amândoi la companie?!
– Nu chiar. O s` supraveghem afacerea, dar o s` ne
concentr`m mai mult asupra familiei. În momentul `sta, nu
are cine s` duc` numele familiei mai departe [i vreau s`
remediez aceast` problem` cât mai repede.
– Adic`... vrei s` întemeiezi o familie?
Ar fi vrut s` întrebe dac` se gândea la Sylvana, dar nu îndr`znea.
– Sigur c` da. Tu ce planuri ai pentru vitor?
– Înv`] s` tr`iesc momentul [i s` nu-mi fac prea multe
planuri, se gr`bi ea s` r`spund`.
El izbucni în râs.
86 KATHERINE GRANGER

– Acesta e un r`spuns de oameni b`trâni! Te-ai gândit s` te


rec`s`tore[ti?
Cu un calm incredibil, ea r`spunse:
– Nu.
El o privi insistent, a[teptând s` continue.
– Nu vreau s` discut despre acest subiect, încerc` ea s`
pun` punct.
– S` în]eleg c` nu vrei s` discu]i cu mine? Are vreo leg`tur`
cu b`rbatul pe care l-ai întâlnit în avion?
Suzanne sim]i c` era pe cale s` se dea de gol.
– Te rog s` m` scuzi, a[ vrea s` m` duc la culcare.
– Te sim]i bine? Te mai doare capul?
Degetele lui lungi se odihnir` câteva clipe pe fruntea ei,
încercând s`-[i dea seama dac` avea temperatur`. Se ridic` [i
încerc` s` intre în cas`, dar el se a[ez` în cadrul u[ii.
– Te sim]i bine? repet` Raoul.
O lu` de mân`.
– E[ti rece. Ai grij` s` nu r`ce[ti!
– Înceteaz`! Nu sunt un copil! {tiu s`-mi port [i singur` de
grij`!
Înghi]i cu greu [i-[i st`pâni impulsul de a se cuib`ri la
pieptul lui lat.
– Te rog s` m` la[i în pace! Nu suport s` m` atingi!
El f`cu un pas în lateral, iar Suzanne fugi c`tre camera ei.
Se pr`bu[i pe pat suspinând. Raoul avea de gând s` se însoare
cu Sylvana [i s` întemeieze o familie.
Via]a ei avea s` fie foarte goal` f`r` el.
gianninajollys

Capitolul 7

Suzanne nu mai fu nevoit` s` caute restaurantul unde lucra


Jane.
A doua zi, Sun Yu-Ren îi aduse micul dejun în camer`.
Pofta de mâncare îi revenise [i se sim]ea mult mai bine. Se
îmbr`c`, î[i perie p`rul [i se machie abia vizibil, apoi coborî.
Ie[i pe teras`, unde îl g`si pe Raoul vorbind cu o tân`r`
brunet`, supl`, cu picioare lungi. Jane!
Cei doi discutau [i râdeau, ca [i când ar fi fost cuno[tin]e
vechi, iar Suzanne se gândi c` Raoul ar`ta foarte bine în acea
diminea]`.
– Ai un musafir, îi spuse Raoul f`r` nici o alt` introducere.
Domni[oara Jane Owen. O s` v` las singure.
– Bun` diminea]a.
Suzanne se a[ez` într-un scaun, în fa]a tinerei, [i a[tept`.
– Probabil te întrebi ce caut aici, zâmbi Jane. Te rog s`
m` scuzi c` am venit atât de devreme, dar trebuia s` vorbesc
cu tine.
88 KATHERINE GRANGER

– M` bucur c` ai venit. Am \ncercat s` te caut la restaurant,


dar n-am re]inut drumul pân` acolo [i nici numele localului.
– Te rog s` m` ier]i, dar... n-am [tiut ce leg`tur` aveai cu
Alan.
Jane î[i aprinse o ]igar`, iar Suzanne observ` br`]ara de aur
de pe mâna stâng`. Era o bijuterie scump`, a[a cum nu s-ar fi
a[teptat s` vad` la o dansatoare. La fel ca [i parfumul pe
care-l sim]ise de când ie[ise pe teras`.
– Ce te-a f`cut s` vii s` m` vezi? \ntreb` Suzanne, intrigat`
de tân`ra din fa]a ei.
– V-am urm`rit când a]i plecat de la restaurant, în acea zi.
Era cât pe ce s` m` dau de gol! Am vrut s` vin de mai multe
ori, dar n-am avut curaj. Problema era c` nu [tiam dac` pot s`
am încredere în tine.
– Po]i s` ai încredere, zâmbi ea.
Jane oft` u[urat`.
– Mul]umesc. P`reai atât de dr`gu]` [i amabil`, încât...
eram sigur` c` pot s` discut deschis cu tine. Nu [tiu cât de
multe ]i-a spus Alan, dar am venit în Hong Kong ca s`-l v`d.
Presupun c` [tii c` n-am reu[it s` ne întâlnim.
Suzanne încuviin]`.
– Lucrurile s-au precipitat. Prietena mea Carol s-a c`s`torit
cu un asiatic foarte bogat, iar eu am r`mas cu ei, chiar dac`
fetele din trup` au plecat. Am stat în casa lor cât au fost pleca]i
în luna de miere. Cât am stat acolo, m-am obi[nuit cu traiul
luxos [i comfortabil. Br`]ara aceasta am primit-o în dar de la
Carol, iar ceasul l-am primit la nunta lor, când am fost
domni[oar` de onoare. Tot de la ea am [i foarte multe haine.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 89

Când s-au întors din luna de miere, m-am angajat la


restaurantul unde m-ai v`zut. Î]i sunt foarte recunosc`toare
c` nu i-ai spus nimic lui Alan. Aveam nevoie de timp, ca s` m`
gândesc bine la ce aveam de f`cut.
Suzanne se gândi câteva clipe.
– Dup` p`rerea mea, nu este nici o problem`, spuse ea sec. Îl
iube[ti pe Alan suficient de mult ca s` te c`s`tore[ti cu el sau nu?
Jane î[i stinse ]igara în scrumier`.
– Judecând dup` modul în care ar`]i [i vorbe[ti, e foarte
clar c` n-ai fost niciodat` s`rac`. Cu adev`rat s`rac`! Eu am
fost [i te rog s` m` crezi c` nu e u[or. Acum am v`zut ce
înseamn` s` fii bogat, dar nu pot s` neg c` înc` ]in la Alan.
Poate am fi avut o via]` bun` împreun`, dar acum m` întreb
dac` mai avem.
– Dar Alan ar putea s`-[i recapete vederea, insist` Suzanne.
Te-ai c`s`tori cu el, dac` [i-ar reveni complet?
– Nu [tiu. Sincer, nu [tiu!
Jane î[i acoperi fa]a cu palmele, dezn`d`jduit`. Suzanne o
privi neputincioas`. Oare îl ajuta pe Alan dac` juca rolul lui
Cupidon sau ar fi fost mai bine s` nu se amestece? Jane era cu
adev`rat o materialist`, a[a cum l`sa s` se în]eleag`?
Suzanne se decise s` se conving`.
– Spune-mi, prietena ta s-a c`s`torit pentru bani?
Jane fu [ocat` de întrebare.
– Dumnezeule, nu! So]ul lui Carol e un b`rbat minunat [i
se iubesc foarte mult. E chipe[, plin de farmec... Într-un fel,
seam`n` cu b`rbatul care tocmai a plecat. E francez?
Suzanne zâmbi.
90 KATHERINE GRANGER

– Raoul? Pe jum`tate.
– Arat` foarte bine, râse Jane. M-a[ putea îndr`gosti de el
foarte u[or [i nici m`car nu [tiu cum îl cheam`. M-a v`zut când
am venit [i m-a întrebat pe cine caut. I-am spus c` vreau s`
vorbesc cu o tân`r` blond` foarte dr`gu]`. E[ti fran]uzoaic`?
Am auzit c` ]i-a spus Suzanne.
Ea cl`tin` din cap.
– De fapt, m` numesc Susan. Dar mamei îi pl`cea mai mult
Suzanne.
– {i numele de familie?
– Dawson.
– {i pe tipul acela, Raoul?
– Raoul de Brécourt.
Jane p`ru impresionat`.
– E c`s`torit?
– Nu.
Tân`ra era de-a dreptul încântat`.
– Pun pariu c` e bogat. Are aerul unui b`rbat plin de bani.
Nu vreau s` par indiscret`, dar recunosc c` sunt curioas`.
Sunte]i logodi]i?
– Nu, [i nici nu exist` pericolul s` se întâmple a[a ceva. Am
venit aici la invita]ia m`tu[ii lui.
– Ce norocoas` e[ti! oft` Jane. Doar n-o s` fii fraier` s`-l
la[i s`-]i scape!
Suzanne izbucni în râs.
– Nu m-ai întrebat cum l-am cunoscut pe Alan. Am venit în
Hong Kong cu acela[i avion, dup` care ne-am întâlnit
întâmpl`tor în ora[. Cred c` eu un tân`r foarte cumsecade. {i
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 91

foarte curajos, dac` a venit pân` aici, în situa]ia lui. E foarte


îngrijorat din cauza ta. Te iube[te foarte mult [i o s` sufere
atunci când o s`-i spui adev`rul.
– Dar nu trebuie s`-i spun.
– Ba da, Jane! spuse Suzanne, pe un ton sever. {tii unde
este ast`zi? A plecat cu un prieten s` te caute. Te-a c`utat în
fiecare zi, f`r` încetare.
– Trebuie s` fiu sigur` de sentimentele mele înainte s`
vorbesc cu el! spuse Jane, ridicând tonul. M` în]elegi, nu?
– Cred c` da, îi zâmbi Suzanne. E o situa]ie complicat`, dar
nu uita c` Alan te iube[te.
Tân`ra oft`.
– {tiu. Tocmai de aceea e atât de dificil. {tiai c` a plecat din
spital înainte de a-[i face o opera]ie la ochi, ca s` vin` dup`
mine?
– Vrei s` spui c` putea s` se opereze [i a plecat înainte de
a face acest lucru?
– Da.
– În cazul `sta, de ce nu-i faci jocul? \i suger` Suzanne.
A[teapt` pân` se opereaz`, dup` care po]i s`-i spui c` nu crezi
c` vrei s` te m`ri]i cu el.
– {i ce fac dac` opera]ia nu reu[e[te?
Suzanne zâmbi.
– Nu cred c` trebuie s`-]i faci griji din pricina asta. Alan e
un b`rbat mândru. Crezi c` ar accepta s` faci un asemenea
sacrificiu [i s` stai tot restul vie]ii lâng` un b`rbat orb?
Jane se gândi câteva clipe.
92 KATHERINE GRANGER

– Mul]umesc. Cred c` a[a e cel mai bine... Alan e un b`rbat


foarte mândru [i foarte înc`p`]ânat. Pân` va face opera]ia, o
s`-mi dau seama ce vreau s` fac.
Brusc, tensiunea dintre ele se risipi [i schimbar` subiectul.
Începur` s` vorbeasc` despre Hong Kong, un ora[ pe care
amândou` îl considerau minunat.
Jane tocmai se preg`tea s` plece, când Raoul ie[i din cas`
cu o serviet` în mân`.
– Pot s` te conduc în ora[? se oferi el, zâmbindu-i tinerei
musafire.
– Sigur, accept` ea, \ncântat`. Dac` nu v` abate]i prea mult
de la drumul dumneavoastr`...
Se întoarse c`tre Suzanne [i, sub impulsul momentului, o
s`rut` pe obraz.
– La revedere [i mul]umesc pentru tot!
Suzanne o urm`ri intrând în ma[in` [i zâmbi amar. Ce o
determina pe Jane s` aib` un asemenea comportament? Oare
o invidia pe prietena ei [i voia s` aib` parte de o c`snicie
asem`n`toare? Era in stare s` fac` orice pentru bani? Poate c`
era interesat` de Raoul [i credea c` banii aduc fericirea.
Suzanne l-ar fi urmat pe Raoul oriunde în lume, chiar dac`
nu ar fi avut nici o para chioar`. Important era s-o iubeasc`!
Dar el n-o iubea... {i dac` ar fi iubit-o vreodat`, ea fusese cea
care ucisese acea dragoste. Nu va [ti niciodat` care era
adev`rul.
M`tu[a Jeannette ie[i pe teras`.
– Cum te sim]i în diminea]a asta? Te mai doare capul?
– Mai bine, mul]umesc. Raoul tocmai a plecat
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 93

– {tiu. M-am trezit cam târziu în diminea]a asta, recunoscu


m`tu[a.
Suzanne observ` c` era cam palid` [i se alarm`.
– Nu te sim]i bine?
Se apropie de Jeannette [i o conduse c`tre un scaun.
– Am impresia c` e[ti cam palid`.
– Probabil din cauza c`ldurii, spuse m`tu[a. Mi se întâmpl`
foarte rar s` am dureri de cap [i atunci apelez la doctoria
minune pe care o face Sun Yu-Ren. Poate ar fi bine s`-i spun
s-o prepare, dar mai târziu.
– De ce nu acum? Sau poate preferi s` chem`m doctorul!
Dac` Raoul ar fi aici, ar telefona imediat medicului!
– E[ti la fel de pr`p`stioas` ca el, zâmbi m`tu[a [i o b`tu
u[or pe mân`. O s` vorbesc cu Sun Yu-Ren, dup` care o s` m`
duc înapoi în camera mea.
Suzanne st`tu al`turi de ea, având grij` s` nu-i lipseasc`
nimic. La un moment dat, Jeannette se ridic` brusc în capul
oaselor, cu ochii m`ri]i.
– Dumnezeule! Am uitat c` trebuie s` lu`m prânzul cu
Sylvana! Întotdeauna iau masa la ea în aceast` zi a s`pt`mânii
[i i-am promis c` ast`zi te iau [i pe tine.
Suzanne îi suger` s`-i telefonzeze Sylvanei [i s`-i explice c`
nu se sim]ea bine, dar m`tu[a refuz`.
– Probabil c` acum este la coafor, ca în fiecare diminea]`.
În plus, sunt sigur` c` s-a chinuit foarte mult ca s` prepare
masa [i nu putem s-o dezam`gim.
– Adic`, ar trebui s` m` duc eu?! Dar nu pot s` te las
singur` când e[ti bolnav`!
94 KATHERINE GRANGER

– Nu sunt bolnav`, protest` m`tu[a. Du-te [i prezint`-i


scuzele mele.
Suzanne nu avu de ales [i, exact la ora dou`sprezece,
sun` la u[a Sylvanei, dar descoperi c` nu era nimeni acas`.
Menajera tocmai pleca atunci când ea intr` în curte [i-i
spuse c` Sylvana plecase în ora[ [i avea s` se întoarc` spre
sear`.
Suzannei nu-i venea s` cread` c` cineva putea uita de o
întâlnire stabilit` cu un prieten foarte apropiat. Se hot`rî s`
mai r`mân` în ora[ câteva ore [i s` fac` ni[te cump`r`turi.
M`tu[a Jeannette o rugase s`-i aduc` anumite lucruri [i avea
nevoie de câte ceva [i pentru ea.
Lu` prânzul în ora[, f`cu toate cump`r`turile [i se \ndrepta
spre sta]ia de tramvai când o ma[in` elegant` opri lâng` ea.
– Urc`! auzi vocea lui Raoul.
O ajut` s` pun` pachetele pe bancheta din spate, apoi o
cercet` cu interes. Privirea lui îi mângâie genele lungi, obrajii
albi, acum u[or îmbujora]i, bra]ele sub]iri [i talia de viespe,
apoi se fix` pe ochii ei alba[tri.
– Uitasem cât de alba[tri sunt ochii t`i, îi spuse el. Iar
rochia asta î]i vine foarte bine [i-]i scoate în eviden]` p`rul
auriu. Cum te mai sim]i?
– Bine, mul]umesc.
Nu era în largul ei [i ar fi vrut ca Raoul s` renun]e la tonul
superior [i u[or ironic cu care i se adresa.
– Nu ]i-ar fi stricat înc` o zi de odihn`. De ce a fost cazul s`
umbli prin ora[, cu bra]ele pline de cump`r`turi? Nu mai
puteai a[tepta o zi? {i de ce e[ti singur`?
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 95

Porni ma[ina [i-[i îndrept` aten]ia asupra traficului.


Suzanne îi privi profilul dur [i fu gata s`-i spun` c` majoritatea
pachetelor erau pentru m`tu[a Jeannette.
Dar se auzi spunând:
– {tii cum sunt fetele! M` simt norocoas` c` pot s`-mi
cump`r singur` ce vreau [i când vreau!
– Vrei s` spui c` eu te-am ]inut din scurt în privin]a
banilor? De ce n-ai folosit banii care ]i-au revenit dup` divor]?
– }i-am spus de la început c` n-o s`-i folosesc.
El oft` prelung.
– Dac` m` gândesc bine, îmi dau seama c` am fost prea
îng`duitor cu tine. Ar fi trebuit s`-]i trag o mam` de b`taie, cel
pu]in de dou` ori pe zi. A[a îmi trebuie dac` am fost un b`rbat
bine crescut!
Suzanne se sufoc` de indignare.
– Ce mai conteaz`? Acum o s` [tii cum s` te por]i cu
viitoarea ta so]ie, dac` nu se ridic` la nivelul a[tept`rilor tale.
Dar nu uita c` tu ai avut un avantaj fa]` de mine – [tiai mai
multe despre femei decât [tiam eu despre b`rba]i.
– Dar ai avut timp s` înve]i, spuse el, sec.
Suzanne ar fi vrut s`-i spun` c` înv`]ase prea târziu, dar nu
voia c` continue acea discu]ie. Consider` c` era mai sigur s`
schimbe subiectul:
– M`tu[a Jeannette nu a ie[it azi din cas`. Cred c` e
nefericit` din cauz` c` unchiul Philippe st` prea mult timp
departe de cas`.
– }i-a spus ea asta?
– Nu explicit, dar pot s` citesc printre rânduri.
96 KATHERINE GRANGER

– Serios? {i despre mine ce ai aflat? Dac`-mi amintesc bine,


aveai instincte foarte bune.
Suzanne se înfior`.
– Pentru cineva care uitase ce culoare au ochii mei, ai o
memorie de admirat! se r`sti ea.
– A[a e, recunoscu Raoul. E uimitor cât de multe lucruri î]i
aminte[ti atunci când te gânde[ti la o dragoste apus`.
Ea sim]i c` îi împlântase un cu]it în inim`.
– S`... revenim... la m`tu[a Jeannette.
– Nu e cazul s`-]i faci griji din pricina asta. Pân` la sfâr[itul
anului, în familia noastr` vor avea loc câteva schimb`ri
importante.
Suzanne t`cu, în]elegând c` i se cerea foarte clar s` nu avea
de ce s` se amestece în problemele familiei de Brécourt. Nu
mai f`cea parte din acea familie!
Spre u[urarea ei, m`tu[a Jeannette veni s`-i întâmpine
atunci când ajunser` acas`. Nu mai era cazul s-o întrebe
dac`-i disp`ruse durerea de cap, pentru c` ar`ta foarte bine [i
nu mai era palid`.
– Am f`cut toate cump`r`turile [i m-am \ntâlnit cu Raoul
care m-a adus acas`, spuse suzanne. V`d c` te sim]i mai bine.
– Mult mai bine. Cum a fost în ora[?
– Foarte bine. Ne vedem mai târziu!
Suzanne urc` în camera ei cu mintea plin` de întreb`ri.
Dac` Raoul se hot`râse s` se însoare pân` la sfâr[itul anului,
era evident c` o alesese pe Sylvana. Ar fi vrut s` fie ferici]i, dar
nu putea s` ignore durerea care o încerca atunci când se
gândea la cei doi.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 97

Când coborî la cin`, Suzanne era mult mai calm`. {tia c`


trebuie s` se opun` tuturor emo]iilor pe care simpla prezen]`
a lui Raoul le declan[a. Îl iubea, dar dragostea ei nu era
împ`rt`[it` [i nu putea s` schimbe aceast` stare de fapt.
Coborî în salon [i descoperi cu team` c` m`tu[a Jeannette
nu coborâse înc`. Raoul era la bar [i o ]intui cu privirea.
– Suzanne sose[te la timp! Nu-mi vine s` cred. Ia loc, d`-mi
voie s`-]i torn ceva de b`ut.
– Mul]umesc.
– Cum te sim]i? Când te-am v`zut în ora[, am avut impresia
c` e[ti gata s` explodezi.
Veni lâng` ea [i-i d`du un pahar. Mâna ei tremura, dar fu
mul]umit` c` nu v`rs` nici o pic`tur`.
– Bine. Mul]umesc c` m-ai adus acas`.
Tonul ei nep`s`tor sugera c` s-ar fi descurcat [i f`r`
ajutorul lui, iar Raoul ridic` o sprâncean`, întreb`tor.
– Via]a la Hong Kong î]i prie[te, spuse el, privind-o într-un
fel care o înnebunea. Ar`]i mult mai bine!
Suzanne privi insistent paharul de cristal, ca [i când acolo
erau ascunse toate r`spunsurile la \ntreb`rile din inima ei.
– Mul]umesc.
Raoul se a[ez` pe un scaun lâng` ea [i-[i întinse picioarele
lungi.
– Te-ai mai gândit la propunerea mea de a-l invita pe
prietenul t`u aici?
– Nu, r`spunse ea scurt.
– De ce?
Suzanne deveni [i mai încordat`.
98 KATHERINE GRANGER

– În]eleg c` te referi la Alan.


– Da. Mai exist` [i al]ii?
– Al]i b`rba]i? Zeci!
El nu p`ru impresionat.
– Atunci, invit`-i pe to]i. Cu cât mai mul]i, cu atât mai bine!
Îi arunc` o privire dur`. Spre norocul ei, m`tu[a Jeannette
intr` în camer`. Era foarte elegant`, într-o rochie gri de
m`tase. În compara]ie cu ea, Suzanne se sim]ea o copil` [i-[i
dori s` ajung` la fel de sofisticat`.
M`tu[a accept` un pahar de la Raoul, apoi se întoarse c`tre
Suzanne.
– Ei, draga mea? Cum a fost prânzul cu Sylvana? Recunosc
c` am fost dezam`git` c` nu mi-a telefonat.
Ea se mi[c` nelini[tit` în scaun.
– Nu am luat prânzul cu Sylvana.
Jeannette ridic` sprâncenele, mirat`, în vreme ce Raoul se
l`s` pe spate în scaun [i zâmbi dr`ce[te.
– O faci s` se simt` prost! Probabil c` a luat masa cu
prietenul ei...
Ea îi arunc` o privire t`ioas`, apoi explic`:
– Nu era nimeni acas`. Menajera tocmai pleca [i mi-a spus
c` Sylvana ie[ise deja \n ora[.
M`tu[ei nu-i venea s` cread` ce auzea.
– Nu în]eleg nimic! Întotdeauna lu`m prânzul împreun` în
aceast` zi a s`pt`mânii. Cum a putut s` uite?
Raoul interveni pe un ton netru:
– Sylvana a luat prânzul cu mine ast`zi. Tocmai m` duceam
la mas` când m-am întâlnit cu ea. Am avut impresia c` era
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 99

singur`, a[a c` am invitat-o s` stea cu mine. Îmi pare r`u dac`


v-am stricat planurile, dar asta e. Sunt sigur c` Sylvana are o
explica]ie.
Suzanne putea s` [i-o imagineze foarte u[or pe Sylvana
plutind prin camer` [i zâmbindu-i cu c`ldur` m`tu[ii: „Am
uitat complet ce zi a s`pt`mânii este. Te rog s` m` ier]i, cara
Jeannette!”.
Sylvana î[i schimbase planurile din motive doar de ea
[tiute. Poate fusese doar o toan`... Dar era clar c` m`tu[a
Jeannette era foarte nemul]umit`.
Seara trecu într-un mod foarte pl`cut. La un moment dat,
Suzanne [i Raoul r`maser` singuri, deoarece Jeannette se
duse în birou pentru a vorbi la telefon, ca în fiecare sear`, cu
so]ul ei.
Raoul fu cel care rupse t`cerea:
– De ce nu mi-ai spus despre starea m`tu[ii, atunci când
ne-am întâlnit în ora[?
– Pentru c` n-a vrut s` ne agit`m din cauza asta, r`spunse
ea, distant. {i eu am fost îngrijorat`, dac`-]i aduci aminte.
Eram sigur` c` durerea ei de cap are un motiv clar.
– Bine, accept explica]ia asta. Dar de ce n-ai spus c` n-ai
g`sit-o acas` pe Sylvana? Dac` m`tu[a nu te-ar fi întrebat
direct, ai fi p`strat t`cerea. De ce?
– Poate am crezut c` Sylvana are un motiv foarte bun
pentru care procedeaz` a[a.
– Nu te-ai gândit s` te întorci imediat acas`, în loc s`
cutreieri singur` prin ora[?
100 KATHERINE GRANGER

– Aveam câteva cump`r`turi de f`cut.


Tonul lui deveni mai dur.
– Aha! Majoritatea pentru altcineva, nu? De ce nu m-ai
corectat atunci când te-am acuzat c` ]i-ai cump`rat prea multe
lucruri de care nu aveai nep`rat` nevoie?
– De ce a[ fi f`cut-o, de vreme ce tu erai hot`rât s` crezi ce
e mai r`u despre mine?
– M` bazez pe ceea ce [tiu personal! preciz` el, t`ios.
Ea ezit` o clip`.
– Cred c` meritam s` spui asta. Dar nu m` intereseaz` ce
crezi despre mine! Am venit aici la invita]ia m`tu[ii Jeannette.
Dac` a[ fi [tiut c` e[ti aici, n-a[ fi venit nici într-un milion de
ani!
– Dar ai venit, iar acum sunt responsabil pentru tine.
– Spui întruna asta, dar te în[eli. Nimeni nu e responsabil
pentru mine.
El deveni extrem de serios.
– Umbli prea mult prin Hong Kong de una singur`.
Ea îl ]intui cu o privire albastr` ca seninul cerului.
– Dac`-i spui ceva m`tu[ii, jur c` plec de aici cu primul
avion! \l amenin]` ea.
– S` \n]eleg c` nu vrei s-o superi? o ironiz` el.
– Sigur c` nu vreau. Dar, dac` m` gândesc bine, s-ar putea
ca [i prezen]a mea aici s-o supere.
El se încrunt`.
– De ce spui asta?
Suzanne \[i feri privirea.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 101

– Din cauza... din cauza c`s`toriei tale.


– Nu sunt sigur c` în]eleg.
– Ce anume nu \n]elegi? se auzi vocea m`tu[ii Jeannette,
intrat` pe nesim]ite în camer`.
Se uit` c`tre Suzanne [i-i zâmbi.
– Te caut` cineva la telefon, chérie. Din câte am în]eles, se
nume[te Alan Edge.
– Mul]umesc.
Se gr`bi s` ias` din salon, bucuroas` c` putea s` scape de
întreb`rile sâcâietoare ale lui Raoul.
Extrem de fericit, Alan îi povesti c` o g`sise pe Jane. Era
clar c` nu [tia c` cele dou` femei se întâlniser`, a[a c` nu
men]ion` nici ea acest am`nunt. O invit` la cin` în seara
urm`toare, împreun` cu prietenul de la hotel care-i fusese de
mare ajutor, iar ea accept` bucuroas`. Stabilir` s` vin` s-o ia la
ora [apte, dup` care Suzanne puse receptorul în furc` [i vru
s` se întoarc` în salon.
Raoul se întrept` spre ea cu pa[i mari.
– E[ti pur [i simplu radioas`! coment` el cu ironie. Ce s`
în]eleg c` se întâmpl` cu voi? Î]i face curte [i e pe cale s` te
cear` în c`s`torie?
Ea încerc` s` scape de privirea lui insistent`.
– Spune-mi tu, de vreme ce pari s` [tii atâtea despre
mine!
Dup` o scurt` pauz`, el continu`:
– Ar trebui s`-mi cer scuze pentru modul în care ]i-am
vorbit. La urma urmei, fiecare are via]a lui! Vrei s` ne plimb`m
pu]in prin gr`din`?
102 KATHERINE GRANGER

Suzanne se sperie, [tiind c` i va fi imposibil s` stea lâng` el


în acea noapte cald`, sub lumina stelelor.
– M`tu[a Jeannette..., începu ea timid.
– S-a retras în camera ei, complet` Raoul.
Accept` inevitabilul [i ie[i al`turi de el în gr`din`. În minte
îi reveneau imagini frumoase din trecut, din perioada în care
fuseser` c`s`tori]i [i [tiu c`, dac` o va lua în bra]e, nu-i va
putea rezista.
– B`rbatul acesta, Alan... E[ti îndr`gostit` de el?
– E treaba mea, nu crezi? Oricum, abia l-am cunoscut.
– Nu asta te-am întrebat, punct` el. Timpul nu are nici o
importan]` atunci când e vorba de dragoste. Când doi
oameni se întâlnesc, apare atrac]ia fizic`, iubirea... spune-i
cum vrei.
– Vorbe[ti din experien]`?
– M` întrebi dac` am fost îndr`gostit? \ntreb` el pe un ton
grav. Sunt anumite lucruri pe care un b`rbat nu le dezv`luie
în fa]a nim`nui. Poate doar în fa]a celei pe care o iube[te cel
mai mult pe lume. Vreau s` fii fericit`. Asta nu-i destul?
Ra]iunea îi spunea c` era bine s` cread` c`-l iubea pe
Alan, dar inima ei... Mai bine s` nu afle niciodat` ce-i spunea
inima! Brusc, din pricina tensiunii prea mari, începu s` râd`
isteric.
– E[ti foarte amuzant în seara asta! Ai uitat c` suntem
divor]a]i?
– Nu pot s` uit a[a ceva când e[ti lâng` mine, r`spunse el
[optit. Te-am rugat s` ie[im în gr`din` pentru c` voiam s`
discut`m.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 103

– Despre ce? Nu avem despre ce s` vorbim Raoul!


– Eu sunt de alt` p`rere. E[ti o femeie tân`r`, care-[i
petrece mare parte a timpului singur` prin Hong Kong, [i te
a[tep]i ca eu s` nu fac nimic? Chiar dac` nu-]i vine s` crezi, s`
[tii c` viitorul t`u e important pentru... noi.
Suzanne se încord`. Ultimul cuvânt o includea [i pe
Sylvana? {i de ce ezitase înainte s`-l rosteasc`? Îl privi cu
aten]ie [i avu impresia c` era îngrijorat, dar nu [tia care ar fi
putut s` fie cauza. M`tu[a Jeannette? Nu, urma s` îndrepte
lucrurile în acea direc]ie,. Atunci nu r`mânea decât Sylvana.
– Nu [tiu de ce î]i faci atâtea griji pentru mine. Pot s`-mi
port de grij` [i singur`.
– {tii de ce mi-am dorit foarte mult s` vii în vizit` la m`tu[a
Jeannette?
Continu` f`r` s`-i a[tepte r`spunsul:
– Pentru c` am dorit ca noi doi s` fim mai apropia]i. Am
crezut c` o s` sim]i cu adev`rat c` faci parte din familia asta.
Dar nu înseamn` nimic pentru tine, nu-i a[a?
– Sper c` nu crezi c` a[tept ceva de la tine pentru simplul
motiv c` am fost c`s`tori]i la un moment dat. Rela]ia noastr`
s-a terminat, Raoul. Amândoi [tim acest lucru. Întoarce-te la
Parisul t`u [i la buc`t`ria fran]uzeasc`. Sau poate te
intereseaz` mai mult Sylvana [i mâncarea italieneasc`...
Era pe cale s`-[i piard` cump`tul [i [tiu c`, dac` nu va pleca
din gr`din` cât mai repede, se va pr`bu[i suspinând la pieptul lui.
Se r`suci pe c`lcâie [i intr` în fug` în cas`.
Capitolul 8

Suzanne coborî la micul dejun [i descoperi c` Raoul


plecase deja. Lâng` farfuria ei erau dou` scrisori din Anglia.
Prima era de la avocatul ei, care o anun]a c` trimisese, în
numele ei, un cec c`tre o organiza]ie umanitar`. Cea de-a
doua fusese scris` de unchiul Philippe. Pe plic erau [tampile
din mai multe ]`ri, semn c` scrisoarea str`b`tuse cale lung`
pân` ajunsese la destinatar. Când o deschise, î[i d`du seama
c` scrisoarea fusese scris` în urm` cu un an, când se aflase în
Londra cu afaceri. Unchiul î[i exprima regretul fa]` de
moartea tat`lui ei [i o asigura de tot ajutorul lui, pe viitor.
Spera c` m`tu[a Jeannette o invitase deja la ea [i o încuraj` pe
Suzanne s` accepte acea invita]ie.
Ea \[i d`du seama c`, în tot timpul cât fusese în str`in`tate,
sim]ise lipsa unor astfel de mesaje din partea unchiului
Philippe [i a m`tu[ii Jeannette.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 105

– Philippe ]ine foarte mult la tine, draga mea, spuse


m`tu[a dup` ce v`zu scrisoarea. Ar fi trebuit s` ne anun]i c`
pleci în str`in`tate [i s` ne dai adresa. Nimeni n-a [tiut unde
erai dup` moartea tat`lui t`u.
Suzanne sim]i nevoia s`-[i descarce sufletul, a[a încât îi
povesti m`tu[ii despre boala tat`lui s`u, despre greut`]ile pe
care fusese obligat` s` le înfrunte când r`m`sese singur`,
despre dorin]a de a pleca cât mai departe, ca s`-[i pun`
gândurile în ordine. Nu îndr`zni s` mearg` mai departe cu
dezv`luirile, pentru c` nu era sigur` c` nu-i va spune lui
Raoul.
Jeannette o ascult` cu compasiune [i-[i d`du seama c`
Suzanne trecuse prin cea mai grea perioad` a vie]ii ei f`r` s`
aib` pe nimeni al`turi. Ar fi avut nevoie de cineva care s`-i
alunge temerile [i îndoielile, care s-o încurajeze [i s`-i spun`
c` totul va fi bine.
Acum, îns`, voia c` Suzanne s`-[i urmeze propriul drum în
via]`, departe de Raoul. }inea la Suzanne [i o aprecia foarte
mult pentru evolu]ia ei din ultimii ani, dar v`zuse cât de mult
suferise Raoul din pricina divor]ului [i nu voia ca acea
experien]` nefercit` s` se repete.
– }i-ai f`cut planuri pentru viitor? \ntreb` ea, pe un ton
blând.
Pe Suzanne o duru aceast` întrebare. Oare m`tu[a
Jeannette voia s` scape atât de repede de ea? Nu apuc` s`
r`spund`, pentru c` se auzi o ma[in` oprind în fa]a casei.
Sylvana se apropie de ele, surâz`toare ca de obicei.
106 KATHERINE GRANGER

– Cara Jeannette! Te rog s` m` scuzi c` te deranjez atât de


devreme, dar trebuia s`-mi cer scuze pentru purtarea mea de
ieri. Nu-mi vine s` cred c` am uitat tocmai de ziua în care
trebuia s` ne vedem! Dac` ai [ti cu cât` ner`bdare a[tept
întâlnirea noastr`... Dar uite c` am uitat [i numai Raoul e de
vin` pentru asta!
Râse larg, ca [i când ar fi spus un lucru extrem de amuzant.
– N-am putut s` refuz invita]ia lui la mas`!
– De ce nu? se pomeni Suzanne întrebând.
– De ce nu?! repet` Sylvana extrem de uimit`, întorcându-se
spre ea. Înc` n-am întâlnit nici o femeie capabil` s` reziste
farmecului lui Raoul!
Zâmbetul ei deveni sfios.
– În plus, aveam ceva de discutat. Raoul m` ajut` s` iau
câteva decizii de afaceri.
– Te scuz, Sylvana, zâmbi Jeannette. Cea care a avut de
suferit din pricina omisiunii tale a fost Suzanne. Eu n-am mers
cu ea pentru c` nu m-am sim]it prea bine.
– Jeannette! {i eu n-am [tiut nimic? Cum î]i e acum, mia
cara? Sper c` nu e[ti bolnav`!
Suzanne sim]i nevoia s` intervin`.
– M`tu[a Jeannette a avut o migren`, nimic mai mult. Eu
trebuia s` ies oricum în ora[, s` fac ni[te cump`r`turi. Nu-]i
face griji! Te iert [i eu.
Sylvana zâmbi [i se întoarse c`tre Jeannette.
– Nu-i a[a c` e o scump`? Ce norocoas` sunt c` am dou`
prietene absolut grozave!
– Suzanne nu e genul care s` ]in` sup`rare, spuse
Jeannette.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 107

– M` bucur s` aflu asta. M-ar fi durut foarte mult dac` n-am


fi fost prietene!
Se aplec` [i o s`rut` pe obraz.
– Trebuie s` m` revan[ez.
Jeannette zâmbi.
– Pentru început, ai putea s` ie[i \n ora[ cu Suzanne. Eu
am câteva întâlniri foarte importante.
Sylvana p`ru încântat`, iar Jeannette ad`ug`:
– Raoul a insistat ca micu]a s` nu ias` în ora[ singur`. Te
rog s` ai grij` de ea [i s-o aduci înapoi!
În acel moment, Suzanne în]elese c` Raoul [i m`tu[a
discutaser` despre ea. Acum, întrebarea referitoare la
planurile ei de viitor avea o importan]` [i mai mare.
– S` mergem, Suzanne, o îndemn` Sylvana. N-o s` mai
bem ceai chinezesc, ci cafea! O s` bârfim, o s` mergem prin
magazine, o s` mânc`m \ntr-un restaurant elegant...
– Cu specific italian? \ntreb` Suzanne.
– Sigur!
Suzanne petrecu o zi minunat` [i-[i d`du seama c` orice
b`rbat ar fi fost captivat de tân`ra exuberant`, mereu cu
zâmbetul pe buze. Raoul n-avusese nici o [ans`!
Ajunse acas` în cursul dup`-amiezii [i începu s` se
preg`teasc` pentru întâlnirea cu Jane, Alan [i prietenul
acestuia. Sylvana o convinsese s` cumpere o rochie
neagr`, cu dungi gri [i albe, iar m`tu[a era ner`bd`toare
s-o vad`.
– Abia a[tept s` te îmbraci cu ea! Cred c` î]i vine grozav!
Culoarea este foarte potrivit` pentru p`rul t`u blond.
108 KATHERINE GRANGER

Jeannette se gândi c`, dac` Raoul ar vedea-o pe fosta lui


so]ie îmbr`cat` a[a, i-ar fi greu s` n-o ia în bra]e [i s` n-o
s`rute. P`rul, buzele, talia... Era cu adev`rat o femeie fatal`, iar
el – un b`rbat adev`rat!
Când Suzanne plec`, m`tu[a privi în urma ei cu un
amestec de u[urare [i nelini[te.
Suzanne, în schimb, era suficient de tân`r` ca s` dea deoparte
toate grijile [i gândurile depresive [i se hot`rî s` se distreze.
Prietenul lui Alan, un tân`r ro[covan foarte atr`g`tor, o
pl`cu din prima clip`.
– Alan, trebuia s` m` avertizezi! exclam` el când o v`zu.
De ce nu mi-ai spus c` ascunzi o asemenea comoar`? eu sunt
Leroy Stone. Prietenii îmi spun Lee.
– Eu sunt Suzanne Dawson. Prietenii îmi spun Suzanne.
R`mase cu ochii la ea pre] de câteva secunde, pân` când se
auzi vocea lui Jane, de pe bancheta din spate:
– Nu crezi c` ar trebui s` porne[ti, Lee?
To]i izbucnir` în râs. Seara se dovedi un succes, cu toate
ingredientele necesare – cin`, dans, bun`-dispozi]ie. Era
prima [i ultima dat` când ie[eau împreun`, pentru c` a doua
zi permisia lui Lee se încheia [i se întorcea pe vas, iar Alan [i
Jane plecau acas`.
La întoarcere, Lee ie[i din ma[in` [i o conduse pân` la u[a
de la intrare. F`r` s`-[i dea seama, Suzanne compar` mersul
greoi al lui Lee cu pa[ii elegan]i, u[ori ai lui Raoul. Avea un
farmec înn`scut, iar ea [tia c` nu va mai cunoa[te pe nimeni
care s` poat` s`-l egaleze.
În cas` era lumin`, dar nu p`rea s` fie cineva în gr`din` sau
pe teras`.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 109

– A fost una din cele mai frumoase seri din via]a mea.
M-am distrat de minune!
– {i eu, recunoscu Suzanne. Dar s` nu-mi faci propuneri la
lumina lunii!
Începu s` râd` [i-l atinse u[or pe bra].
– Ar`]i de parc` te preg`te[ti s` m` ceri de nevast`!
Suzanne sim]ise c` Lee era extrem de atras de ea, poate
chiar se îndr`gostise.
– Cum de ai ghicit? Nu po]i s` te superi pe mine c` \ncerc,
nu-i a[a? {tiu c` nu e[ti de nasul meu, dar m-am îndr`gostit
pân` peste cap. Poate ai vrea s` ne scriem...
Suzanne cl`tin` din cap.
– Îmi pare r`u. Cred c` ar fi mai bine s` ne oprim aici [i s`
p`str`m amintirea acestei seri.
Era atât de ab`tut, încât ea se ridic` pe vârfuri [i-l s`rut` pe
obraz.
Intr` în vârful picioarelor în cas` [i v`zu c` u[a dinspre
teras` era deschis`. Oare era cineva acolo? Î[i adun` tot
curajul [i intr` în salonul întunecat. Brusc, se sim]i prins`
într-o strânsoare de o]el.
– D`-mi drumul! strig` ea.
– U[urel! auzi ea vocea binecunoscut` a lui Raoul. Nu-]i fac
nimic!
O r`suci cu fa]a la el, iar Suzanne î[i ridic` privirea c`tre el.
– Cum îndr`zne[ti?! M-ai speriat de moarte! D`-mi drumul
imediat!
110 KATHERINE GRANGER

– Cred c` ar fi mai bine s` te a[ezi, \i suger` Raoul. Am


s`-]i aduc ceva de b`ut.
– Nu... nu vreau s`... s` stau jos, se bâlbâi ea. Vreau s` m`
duc la culcare.
Strânsoarea lui deveni mai puternic`.
– Stai jos!
O împinse într-un scaun, iar ea nu putu s` se opun`.
– Am crezut c` e[ti plecat, încerc` ea s` l`mureasc`
lucrurile.
– M-am întors acum o or`.
Îi turn` o b`utur` într-o cea[c`, apoi i-o d`du.
– Bea asta. Ai grij`, e fierbinte.
Ea îl privi cu neîncredere.
– Hai, o b`utur` fierbine o s`-]i fac` bine. Sunt sigur c` e
bun... Devotatul t`u servitor Sun Yu-Ren a preg`tit-o special
pentru tine.
Mâna îi tremura pe cea[c`, a[a c` Raoul o ajut` s-o ]in` mai
bine. Era aproape de ea, periculos de aproape!
– Hai! o tachin` el. Nu e prima oar` când te ajut s` bei ceva.
Îngenunche lâng` ea. Suzanne b`u câteva înghi]ituri, apoi
el se ridic` [i puse cea[ca pe m`su]`.
– Numai tu e[ti de vin` pentru ce s-a întâmplat, îi spuse el.
Dac` n-ai fi fost atât de atent` la \nso]itorul t`u, m-ai fi v`zut
pe teras`! Puteai, m`car, s` vezi ]igara aprins`!
Tonul lui deveni sever:
– Tu [i Jane a]i schimbat partenerii între voi?
Ea îl privi uimit`.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 111

– Ce te face s` spui a[a ceva?


Ridic` din umeri, indiferent.
– Jane se afla printre cei care au venit în seara asta, s` te ia
în ora[, nu-i a[a?
– Da. Ai luat-o la întreb`ri atunci când ai dus-o în ora[,
nu-i a[a? La fel cum ai întrebat-o [i pe m`tu[a Jeannette tot
felul de lucruri!
– N-am întrebat nimic pe nimeni. Mai mult, Jane nu mi-a
spus decât c` e dansatoare, dar c` acum lucreaz` într-un
restaurant. M-am oferit s-o duc în ora[ pentru simplul motiv
c` mergeam în aceea[i direc]ie.
– Atunci de ce ai întrebat dac` am schimbat partenerii?
– Pentru c` am auzit când ai vorbit cu b`rbatul care te-a
condus la u[`. I-ai spus „Lee”.
Ea se strâmb` în direc]ia lui.
– Cât de mult î]i place s` m` spionezi!
– Înceteaz` cu acuza]iile astea absurde! \i ceru el, furios.
M-am întors acum o or` [i am g`sit-o pe m`tu[a Jeannette
a[teptându-te. Sun Yu-Ren voia s`-]i preg`teasc` un ceai [i
ceva de mâncare. I-am trimis pe amândoi la culcare, pentru c`
m`tu[a i-a spus c` ai ie[it cu ni[te prieteni la cin` [i eram sigur
c` o s` vii târziu.
– {i l-ai trimis la culcare pe Sun Yu-Ren ca s` m` a[tep]i tu?
E[ti... e[ti îngrozitor!
Respira rapid, agitat`.
– Po]i s` te lini[te[ti, pentru c` o s` plec cu primul
avion!
112 KATHERINE GRANGER

Raoul nu p`rea s-o ia în serios [i zâmbi în col]ul gurii.


– Nu cred c-o s` faci asta, atunci când o s` auzi c` cineva
care ]ine foarte mult la tine va veni aici foarte curând.
Suzanne se încrunt`, apoi zâmbi larg.
– Unchiul Philippe?
– Chiar el! Nu vreau s` spun mai mult, pentru c` vrem ca
m`tu[a s` aib` o surpriz`.
Se duse la ferestrele mari, înalte din tavan pân` în podea,
[i le închise.
– Apropo, cine e b`rbatul care te-a condus pân` la
u[`?
Furia ei reveni.
– Ce-]i pas`? E un b`rbat perfect respectabil!
– Ai ag`]at un marinar în Hong Kong [i spui c` e un b`rbat
respectabil? Ce [tii despre el? Nu fii a[a naiv`!
– Dar... de unde [tiai c` e marinar?
– Cum s` nu [tiu? \ntreb` el, pe un ton dispre]uitor. N-am
nimic împotriva marinarilor, dar ora[ul `sta nu e locul cel mai
indicat ca s`-]i faci cuno[tin]e ocazionale.
Se plimba prin camer` cu pa[i mari, furios.
– Trebuie s` ]ii minte tot timpul s` insula asta e plin` de
trafican]i de droguri [i al]i infractori periculo[i! Puteai s`-l
invi]i în`untru, nu? Cred c` ar fi apreciat ospitalitatea ta!
– Se pare c` ui]i c` asta nu e casa mea! Eu sunt un simplu
oaspete, venit aici la invita]ia m`tu[ii Jeannette! Dac` avea
invita]i la cin`? [i apoi, erai tu aici...
El î[i vârî mâinile adânc în buzunare.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 113

– {i ce?! Nu supor]i s` dai ochii cu mine? Spune-mi, când


l-ai s`rutat pe marinar, [tiai c` sunt pe teras`?
Suzannne sim]i c` sângele i se scurge din obraji.
– Cum adic`?
– Mi s-a p`rut c` m-ai v`zut [i c` l-ai s`rutat pe marinar
doar ca s` v`d eu. Dac` lucrurile nu stau a[a, \nseamn` c` e[ti
mult mai libertin` decât [tiam eu!
Dou` pete ro[ii \i ap`rur` pe obraji [i s`ri brusc de pe scaun.
– Cum îndr`zne[ti? Nu e destul c` sugerezi c` prezen]a ta
conteaz` pentru mine, acum mai spui c` sunt o persoan`
promiscu`? E prea de tot! Dac` a[ fi [tiut c` e[ti aici, a[ fi urcat
direct în camera mea!
El vorbi printre din]i:
– Continui s` m` tretezi ca pe un du[man. M` întreb de ce.
Doar nu ]i-e team` de mine!
Suzanne \ncerc` s` râd`, dar se dep`rt` de el.
– Din nou, ai impresia c` persoana ta m` intereseaz`!
Î[i d`du p`rul pe spate cu mândrie. Mâinile, îns`, \i
tremurau [i le ascunse repede la spate, de team` s` nu-[i
tr`deze emo]ia.
– De ce te îndep`rtezi de mine, dac` nu te temi? o
ironiz` el.
Suzanne [tia c` umbla pe nisipuri mi[c`toare.
– Nu v`d ce rost are s` continu`m discu]ia. M` duc la culcare.
O fix` cu ochii lui negri câteva secunde, apoi se a[ez` în
cadrul u[ii, blocându-i trecerea.
114 KATHERINE GRANGER

Suzanne nu era preg`tit` s` simt` mâna lui pe încheietura


ei fin`. Atingerea lui o ardea [i nu avea nici dorin]a, nici for]a
s`-i reziste.
– Nu mi-ai r`spuns la întrebare, insist` el, foarte serios.
}i-e fric` de mine? Dumnezeu mi-e martor c` nu ]i-am dat
niciodat` vreun motiv!
Ea ar fi vrut s`-i spun` c` nici o femeie nu se temea de
b`rbatul pe care-l iubea, dar cum putea s`-i m`rturiseasc`
dragostea când [tia c` lui nu-i p`sa?
– Nu, nu mi-e fric`.
Vorbise atât de încet, încât el abia o auzi.
– Am impresia, nu [tiu de ce, c` tu crezi c` eu nu te-am iubit
niciodat`. Crezi ce vrei, draga mea. Nu vreau s`-]i m`rturisesc
nimic, dar nu accept s` m` tratezi ca pe un lepros. E clar?
Suzanne privea în podea.
– Nu m` simt în largul meu lâng` tine.. Nu îndr`znesc s`
te întreb nimic. M` simt vinovat`... Cum s` fiu prieten` cu o
persoan` fa]` de care m` simt vinovat`? Îmi pare r`u, Raoul,
sincer! N-ar fi trebuit s` vin aici.
– Ba din contr`! M` bucur c` ai venit, pentru c` vreau s`-]i
spun un lucru – ai încredere în mine.
Îi prinse b`rbia cu dou` degete [i o sili s`-[i ridice privirea.
Gura lui coborî u[or peste a ei [i o s`rut` cu tandre]e.
– Ca s` pecetluim prietenia noastr`, bine? Ce rost are s` ne
du[m`nim?
Suzanne nu îndr`zni s` se uite la el înainte s` ias` din
camer`.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 115

***

A doua zi, m`tu[a Jeannette intr` în camera ei ca s-o


trezeasc`.
– E ora unsprezece, cherie! Te-am l`sat s` dormi mai mult
pentru c` [tiu c` te-ai culcat târziu.
– Doamne! Nu se poate s` fie unsprezece! Mul]umesc c`
m-ai trezit. Nu-mi vine s` cred c` am dormit atât...
– Am venit s`-]i spun c` te caut` un b`rbat. Cred c` este
unul din prietenii cu care ai ie[it asear`.
Probabil c` era Lee, î[i spuse ea. Venise s`-[i ia r`mas bun.
– Nu te gr`bi, ai timp s` te speli [i s` te schimbi.
Se încrunt` când observ` cearc`nele Suzannei.
– Nu ai dormit bine sau te-ai distrat prea mult asear`?
Ea reu[i s` zâmbeasc`.
– Cred c` am dormit prea mult!
– Te-am a[teptat asear`. Raoul a venit pe nea[teptate [i
m-a trimis la culcare. A vrut s` [tie cu cine ai ie[it [i era
îngrijorat c` întârzii atât de mult.
– Îmi pare r`u c` v` îngrijora]i din pricina mea.
M`tu[a Jeannette o b`tu u[or pe mân`.
– Nu, nu, draga mea! Oricum, Raoul trebuia s` a[tepte un
telefon interna]ional.
– M` bucur s` aflu c` n-a stat treaz din cauza mea!
– Ai prefera s`-i spun prietenului t`u c` nu e[ti disponibil`?
Poate c` ar fi mai bine s` te odihne[ti pân` la masa de prânz...
116 KATHERINE GRANGER

– Nu! Pleac` ast`zi, a[a c` trebuie s` vorbesc cu el.


Î[i lu` halatul [i se îndrept` spre teras`.
B`rbatul care o a[tepta nu era Lee, ci Alan. Dar era un Alan
complet diferit – p`rea mai înalt, mai seme] [i nu mai avea
bastonul alb.
Într-o clip`, \[i d`du seama ce se întâmpla.
– Alan!
Alerg` c`tre el [i-l prinse de mâini.
– Po]i s` vezi! Minunat!
Începu s` râd`.
– {tii, abia acum \mi dau seama c` e[ti chipe[!
– Mul]umesc, zâmbi el.
Îi s`rut` mâna, politicos.
– {i tu ar`]i minunat.
– Cum s-a întâmplat? Te rog, ia loc [i poveste[te-mi!
Se a[ezar` la o m`su]` de lemn.
– Pur [i simplu, am deschis ochii în aceast` diminea]` [i am
descoperit c` puteam s` v`d. Chirurgul m-a avertizat c`,
într-o bun` zi, vederea s-ar putea s`-mi revin`, dar nu l-am
crezut. Am fost sigur c`-mi spune asta ca s`-mi ridice moralul.
– Ce a spus Jane?
– Înc` nu [tie. Tu e[ti prima persoan` c`reia i-am spus, cu
excep]ia doctorului din Londra pe care l-am sunat imediat.
– Dar de ce sunt eu prima persoan`, Alan? N-am f`cut chiar
atât de multe pentru tine.
El îi lu` mâna [i-i zâmbi cu c`ldur`.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 117

– Ai f`cut foarte multe pentru mine. M-ai \ncurajat s` merg


mai departe atunci când eram pe punctul de a renun]a. Am
vrut s` te v`d înainte s` m` întorc acas` [i ca s` m` conving
dac` înf`]i[area ta corespunde cu ceea ce-mi imaginasem eu.
Suzanne izbucni în râs, mul]umit` c` venirea ei la Hong
Kong avusese [i un rezultat bun.
– {i? \l tachin` ea.
– Exact a[a, cu excep]ia p`rul t`u auriu. Iar ochii sunt mult
mai alba[tri decât mi-a[ fi putut imagina.
– Abia m-am trezit [i primesc complimente? \ntreb` ea,
râzând u[or.
În acel moment, Raoul intr` în salon [i se opri când îi v`zu
pe cei doi pe teras`.
– A[ putea s`-]i fac complimente toat` ziua. Nici nu [tii cât
de frumoas` mi se pare lumea acum!
– {i eu m` bucur nespus! Cred c` abia a[tep]i s`-i dai
vestea lui Jane. Dar cu Lee ai vorbit?
– A plecat dis-de-diminea]`, r`spunse el. S-a îndr`gostit
nebune[te de tine, s` [tii.
Destul de timid, Alan continu`:
– Nu e genul t`u. Nu-l intereseaz` c`s`toria, dar cred c` ar
fi fost dispus s` ri[te cu tine. Trebuie s` plec. Avionul nostru
decoleaz` la ora patru.
– Bun` diminea]a, salut` Raoul, ap`rând brusc lâng` ei. Nu
m` prezin]i prietenului t`u, Suzanne?
Alan se ridic` \n picioare iar ea \i urm` exemplul.
118 KATHERINE GRANGER

– Alan, el e Raoul de Brécourt. Raoul, el este Alan Edge, un


prieten de-al meu din Londra.
– |n]eleg c` pleca]i din Hong Kong? \ntreb` el, extrem de
politicos. V` urez c`l`torie pl`cut`!
Suzanne se gr`bi s` intervin`:
– Te conduc pân` la poart`, Alan.
– Mi se pare un tip foarte interesant, coment` Alan, dup`
ce se \ndep`rtar`. Chipe[, cu bani... Dar nu cred c` m` place
prea mult.
– Nu te l`sa afectat de asta, nici pe mine nu m` place. Eu
stau aici la invita]ia m`tu[ii lui. Nu [tie nimic despre tine [i ar
dura prea mult s`-i explic.
|n fa]a por]ii, Suzanne se opri.
– N-o s` te uit niciodat`, \i spuse Alan. Sper s` ne revedem
curând. Dumnezeu s` te binecuvânteze pentru tot ce-ai f`cut
pentru mine.
Cu ochii \n lacrimi, ea \l s`rut` pe obraz.
– Ai grij` de tine! Sunt sigur` c` totul va fi bine.
Suzanne se \ntoarse \n cas`, gândindu-se la Alan [i la iubita
lui. {tia c` Jane n-o va c`uta \nainte s` plece de pe insul`; n-ar
fi vrut ca Alan s` afle c` fusese gata s`-l p`r`seasc` atunci când
avusese mai mult` nevoie de ajutor. Dar, dac` va fi o so]ie
bun` pentru el, nici nu mai conta.
Când ajunse \n salon, Suzanne o g`si pe m`tu[a Jeannette
aranjând un buchet de flori \ntr-o vaz`.
– A plecat prietenul t`u? Florile astea sunt de la Philippe.
Mi le-a trimis \n fiecare zi \n care a fost plecat.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 119

Cu gândul la Alan [i la propriile ei necazuri, Suzanne se


pomeni gândind cu voce tare:
– Raoul o s` se \nsoare cu Sylvana?
M`tu[a ridic` o sprâncean`, mirat` de \ntrebarea direct`,
dar \i zâmbi:
– Nu [tiu ce planuri are Raoul. Dar dac` are de gând s` se
\nsoare cu ea, nu pot decât s` spun c` e o fat` foarte
norocoas`.
– Ai vrea s` fac` parte din familie?
Jeannette ridic` din umeri.
– Am ajuns s-o cunosc destul de bine. E destul de
imprevizibil`, dar cred c` ne-am \n]elege. Tu ]i-ai f`cut planuri
de viitor?
– Nu.
– S` [tii c` invita]ia de a ne vizita la Paris r`mâne \n
picioare. Pân` atunci, te invit la petrecerea pe care o dau \n
seara aceasta, râse ea. Am chemat câ]iva prieteni [i a[ avea
nevoie de ajutorul t`u.
Suzanne aprob` cu o mi[care a capului [i se \ntreb` cât va
mai putea suporta situa]ia actual`. De-ar veni unchiul Philippe
cât mai repede! Dup` sosirea lui, va putea pleca f`r` s` mai
creeze suspiciuni.
Capitolul 9

|n camera ei, \n lumina slab` a serii, Suzanne se gândea din


nou la Raoul. Nu-l v`zuse toat` ziua, dar [tia c` urmeaz` s`
vin` la cin` \nso]it de doi prieteni.
Era \ndr`gostit de Sylvana?
Sylvana... Suzanne [tia c` trebuia s`-i fie recunosc`toare
rivalei ei. Din cauza ei, se str`duia [i mai mult s`-[i
st`pâneasc` sentimentele fa]` de Raoul. |n pu]inele momente
cu adev`rat semnificative din timpul c`s`toriei lor, ea \n]elesese
c` Raoul era un b`rbat minunat. Mai mult, era genul de b`rbat
pe care nu-l puteai uita; era centrul universului ei.
Zgomotul produs de o ma[in` care se apropia o readuse la
realitate. |n secunda urm`toare o v`zu pe Sylvana traversând
curtea, \mbracat` \ntr-o rochie de sear` de un ro[u aprins,
foarte elegant`.
Suzanne era sigur` c`, din punctul de vedere al fostului ei
so], ea reprezenta trecutul, \n vreme ce Sylvana era viitorul.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 121

Cobor\ \n salon, f`r` inten]ia de a atrage aten]ia asupra ei.


Totu[i, reu[i din plin acest lucru. De \ndat` ce intr`, v`zu un
b`rbat mai \n vârst` [i mai scund care st`tea lâng` Raoul.
– Unchiul Philippe? Unchiul Philippe?!
Privirile tuturor se \ntoarser` asupra ei. Emo]ia \i color`
obrajii. Suzanne nu era con[tient` de efectul pe care \l avea,
\mbr`cat` \ntr-o rochie simpl`, f`r` podoabe inutile.
– Unchiul Philippe! strig` ea, fericit`.
Alerg` spre el.
– |mi pare r`u c` nu ]i-am r`spuns la scrisoare, dar am
primit-o abia acum câteva zile.
– Suzanne, micu]a mea!
Philippe o \mbr`]i[` [i o s`rut` pe obrajii \mbujora]i.
– E[ti mai frumoas` ca niciodat`!
Ea f`cu un pas \napoi [i \l privi cu aten]ie. Era exact a[a
cum [i-l amintea, distins ca \ntotdeauna, dar mai obosit.
– D`-mi voie s` fac prezent`rile, interveni Raoul. Miles
Payne, Suzanne.
– Dawson, ad`ug` ea repede.
Zâmbi [i-i \ntinse mâna b`rbatului brunet, cu ochi c`prui.
Avea o privire direct` [i o expresie blajin` \ntip`rit` pe chip.
Instinctiv, Suzanne sim]i c` [i-a f`cut un nou prieten.
– Fran]uzoaic`? \ntreb` Miles.
– Englezoaic`, zâmbi ea.
|l v`zu privind insistent mâna ei stâng` [i se sim]i datoare
s`-i explice:
– Sunt div...
– |mi dai voie?
122 KATHERINE GRANGER

Raoul ap`ru din senin lâng` ea cu un pahar de vin. P`rea


sup`rat, dar ea nu reu[ea s` \n]eleag` de ce o prive[te cu atâta
duritate. Apoi, Raoul \[i \ndrept` \ntreaga aten]ie asupra
Sylvanei.
Cina fu delicioas`, pe m`sura imensului talent al lui Sun
Yu-Ren. Totu[i, ea nu putu savura pe deplin mânc`rurile,
pentru c` nu reu[ea s` fac` abstrac]ie de prezen]a lui Raoul [i
a Sylvanei, care st`teau la mas` chiar \n fa]a ei. Se \ntreb` dac`
fostul ei so] \l adusese pe Miles tocmai ca s` nu se simt`
singur`, mai ales dup` ce afl` c` acesta avea s` r`mân` \n casa
lor câteva zile.
Unchiul Philippe [i m`tu[a Jeannette p`reau foarte ferici]i
[i mul]umi]i, iar Suzanne \[i spuse c` putea s` plece lini[tit`.
Cu siguran]`, cei doi voiau s` fie singuri, f`r` persoane str`ine
prin preajm`. Mai ales dac` acea persoan` era fosta so]ie a lui
Raoul!
Nepotul lor era acum fericit al`turi de Sylvana, o femeie
tân`r`, elegant` [i epatant`. Cine era mai potrivit` s`-l
\nso]easc` pe Raoul \n Fran]a dac` nu Sylvana, prietena
Jeannettei?
|nainte s` se retrag` \n camerele lor, Miles o prinse u[or de
mân` pe Suzanne.
– Vrei s` ie[im mâine \mpreun`, \n ora[?
– Chiar speram s` m` invi]i, \i r`spunse ea cu sinceritate.
Am v`zut pu]in din ora[ [i m` bucur c` voi ie[i cu cineva care
cunoa[te locurile. Ca [i tine, nici eu nu voi sta mult aici. Am
de gând s` m` \ntorc la Londra destul de curând.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 123

– Bun, spuse el \ncântat. Am pu]in` treab` cu Raoul \n


cursul dimine]ii, dup` care sunt liber. Putem s` ne vedem la
ora unsprezece?
– Da.
|l privi dep`rtându-se [i se gândi cu pl`cere la urm`toarea
zi pe care avea s` [i-o petreac` departe de Raoul. |n plus,
m`tu[a putea s` fie singur` cu dragul ei so].
Ajuns` \n camera ei, Suzanne refuz` s` se mai gândeasc` la
Raoul. |ncepuse s` se dezbrace, când auzi o b`taie \n u[`.
Sigur` c` era m`tu[a Jeannette, r`spunse:
– Intr`.
Nu apuc` s`-[i ia halatul, când auzi vocea lui Raoul:
– Nu-i nevoie s` te acoperi. Nu e prima oar` când te v`d \n
lenjerie intim`. Am locuit \mpreun`, \]i mai aduci aminte?
|i era greu s` suporte privirea insistent`, zeflemitoare.
– D`-mi voie!
Lu` halatul de pe pat [i o ajut` s` se \mbrace.
– M-am gândit s` vin s` te \ntreb ce faci mâine. Miles o s`
r`mân` aici câteva zile [i m-am gândit s` ie[im \n ora[ to]i
patru – Miles, tu, Sylvana [i cu mine.
Zâmbi când o v`zu cu cât` hot`râre strânge cordonul
halatului.
– |]i promit c` o s` te distrezi.
Suzanne nu se sim]ea \n stare s`-l priveasc`. Tenta]ia de a
ie[i \n ora[ cu el, fie [i \n compania lui Miles [i a Sylvanei, era
foarte mare. {tia \ns`, c` sper` la ceva ce nu va avea niciodat`.
Raoul era \ndr`gostit de Sylvana [i ar fi fost un chin s`-i vad`
\mpreun`.
124 KATHERINE GRANGER

– Mâine ies \n ora[ cu Miles, [opti ea.


El ridic` o sprâncean`.
– V`d c` n-a pierdut timpul! }i-a spus despre prietena lui
din Jersey? A sunat-o de la aeroport, dup` ce a aterizat.
Suzanne \[i mu[c` buza, f`r` s` ridice privirea.
– N-a avut timp s`-mi spun` nimic, nu crezi? Oricum, st`
aici numai câteva zile [i nici eu n-o s` mai z`bovesc mult.
Raoul se \ncrunt`.
– De ce pleci atât de repede? Nici m`car n-ai vizitat toat`
insula! Ce te-a f`cut s` iei decizia asta pripit`?
– Nu e deloc pripit`. Acum, c` unchiul Philippe a venit
acas`, nu vreau s` deranjez.
– Prostii! Amândoi ]in foarte mult la tine [i s-ar sup`ra dac`
ai pleca mai devreme decât era programat. Parc` trebuia s`
stai cel pu]in o lun`, nu?
Ea \i sus]inu privirea.
– M-am r`zgândit. Sunt sigur` c` m`tu[a o s` \n]eleag`. Nu
uita c` invita]ia a fost f`cut` acum un an, când eram \n
str`in`tate.
– {tiu foarte bine acest lucru. Dar cred c` altceva te face s`
pleci.
– Nu cred c` te privesc pe tine hot`rârile mele.
– Pleci din cauza mea?
Inima ei \ncepu s` bat` mai tare.
– De ce spui asta? De vreme ce n-am venit pentru tine, nu
v`d de ce-a[ pleca din cauza ta.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 125

Privirea lui intens` o f`cu s`-[i plece capul. Gândul c` era


posibil ca el s`-i fi ghicit adev`ratele sentimente o f`cea s` se
\nfioare. Dar nu! refuz` ea ideea. Nu era posibil ca el s` [tie
c`-l iubea.
– Ba ai putea, o contrazise el. N-ai ascuns faptul c` m`
antipatizezi, dar sper c` vei putea s` ui]i asta pentru o zi. O s`
ne distr`m de minune! Sunt sigur c` Sylvanei o s`-i plac` la
nebunie.
Sylvana, se gândi ea cu am`r`ciune. Numai Sylvana conta
pentru el! Dar Sylvana era amuzant` [i plin` de via]`, spre
deosebire de ea. Ea se schimbase, dar Raoul nu – era la fel de
puternic [i de ne\mblânzit.
– Nu cred c` ar trebui s` fii aici... \n dormitorul meu. E...
târziu.
El izbucni \n râs.
– Chiar te-ai schimbat, Suzanne. Acum un an mi-ai fi
ordonat s` ies!
– Poate c` am \nv`]at c` nu folose[te la nimic s`-]i ordon s`
faci ceva. N-ai fi plecat acum un an [i cred c` nici acum n-o s`
pleci, decât dac` vrei tu.
– Da, cu siguran]` te-ai schimbat.
|ntinse mâna [i o mângâie u[or pe obraz. V`zând c` se
fere[te, Raoul se \ncrunt`.
– {i totu[i... nu te-ai schimbat \n ceea ce m` prive[te. |nc`
m` antipatizezi, nu-i a[a?
Suzanne se r`suci pe c`lcâie [i se \ntoarse cu spatele la el.
126 KATHERINE GRANGER

– Are vreo importan]`?


– Sigur c` are. Vreau s` [tiu ce-ai f`cut \n ultimul an [i cum
po]i s` ai asemenea sentimente fa]` de mine, \n condi]iile \n
care nu ne-am v`zut. N-am avut timp s` l`murim lucrurile,
pân` acum.
Ea se \nfior` [i se gândi c` urma s`-i spun` c` se va \nsura
cu Sylvana. Profund nefericit`, se \ntoarse c`tre el [i privirile
lor se \ntâlnir`.
– {tii la fel de bine ca [i mine c` nu avem ce s` discut`m,
spuse ea, ferindu-[i privirea.
– Ce-ai de gând s` faci dup` ce te \ntorci la Londra? S`-]i
faci un prieten?
Ea \[i \ncle[t` pumnii.
– Dac` vreau, sunt liber` s-o fac!
– {tii ce cred eu? C` o s` continui s` cau]i un b`rbat care
s` ]in` locul tat`lui t`u [i care s` te r`sfe]e a[a cum o f`cea el.
}i-e fric` s` te \ndr`goste[ti. {i mai [tii ceva? |mi pl`ceai mai
mult a[a cum erai \nainte. Cel pu]in nu m` plictiseai!
Suzanne ripost`:
– Ce noroc pe tine c` ne-am desp`r]it!
El izbucni \n râs:
– Ne cert`m ca pe vremuri, doar c` acum nu mai \mp`r]im
acela[i pat.
Dac` ar fi [tiut el cât de mult \[i dorea Suzanne s` dea
timpul \napoi! Dac` f`cea un singur pas, putea fi din nou \n
bra]ele lui.
Ea sim]i nevoia s` schimbe subiectul.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 127

– Cât ai de gând s` r`mâi \n Hong Kong?


– Depinde, r`spunse el laconic.
– De Sylvana?
– Poate...
Raoul vorbea deta[at, ca [i când discu]ia nu-l privea
personal.
Deranjat` de faptul c` nu voia s`-i vorbeasc` despre via]a
lui, Suzanne ridic` tonul:
– Pentru numele lui Dumnezeu, tu ai \nceput! Eu n-am
voie s` \ntreb nimic despre tine?
– De ce te agi]i atât de mult? E normal s` fiu \ngrijorat din
pricina ta. Nu po]i s` te descurci singur`, pentru c` ai fost tot
timpul r`sf`]at` de tat`l t`u.
– O s` te ]in la curent, bine? Acum te rog s` ie[i, sunt
obosit`.
F`r` s` se uite \napoi, intr` \n baie [i \nchise u[a. Lacrimile
\ncepur` s` i se preling` pe obraji.

***

|n diminea]a urm`toare, cobor\ la micul dejun [i \i g`si pe


unchiul Philippe [i pe m`tu[a Jeannette pe verand`. Raoul [i
Miles mâncaser` mai devreme [i erau acum \n birou.
Oricât de amabili erau unchiul [i m`tu[a, Suzanne se
sim]ea \n plus [i abia a[tepta ca cei doi b`rba]i s` fie gata de
plecare.
128 KATHERINE GRANGER

Spre surprinderea ei, Raoul insist` ca ea s` stea pe scaunul


din dreapta [oferului [i-l trimise pe Miles pe bancheta din
spate. |n timp ce se \ndreptau spre casa Sylvanei, \l auzi pe
Raoul râzând. Nu fusese atent` la discu]ia celor doi, dar era
convins` c` veselia lui avea o strâns` leg`tur` cu frumoasa
italianc`.
Sylvana purta o rochie multicolor`, cu bretele, care \i
scotea \n eviden]` bra]ele bronzate. Chiar dac` nu-i pl`cea c`
nu st`tea lâng` Raoul, ea nu ar`ta acest lucru. Oprir` la câteva
magazine, la rug`mintea Sylvanei.
La un moment dat, Suzanne v`zu magazinul de bijuterii pe
care \l g`sise \n prima zi petrecut` \n ora[, de unde voia s`-i
cumpere un cadou m`tu[ii Jeannette. |n entuziasmul ei, \l
prinse de bra] pe Raoul.
– Vreau s` merg \n magazinul acela!
Sylvana intrase \ntr-o farmacie al`turat`.
– Atunci, s` mergem. Cau]i ceva anume?
O lu` de bra] [i merser` \mpreun` \n magazin.
– Am v`zut un set foarte frumos de jad [i cred c` ar fi un
cadou excelent pentru m`tu[a Jeannette. S-a purtat foarte
frumos cu mine [i vreau s`-i d`ruiesc ceva.
– Ai ales bine. Acesta e unul din pu]inele magazine care
vând jad [i nu imita]ii ieftine.
Raoul \i zâmbi b`rbatului \nalt de dup` tejghea.
– Bun` diminea]a, domnule Yee Lee.
– Bun` diminea]a.
– Am v`zut \n vitrin`, acum câteva zile, o br`]ar` [i o
pereche de cercei. |i mai ave]i?
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 129

– Dac` nu-i mai avem, sunt sigur c` o s` g`sim altceva pe


placul dumneavoastr`.
Bijutierul \i ar`t` setul din vitrin`, dar [i \nc` unul, mult
mai sofisticat. Suzanne \l admir` pe cel de-al doilea, vizibil
\ncântat`.
– E minunat!
Raoul o privea zâmbind [i-i atrase aten]ia asupra unui inel
micu].
– E semnul t`u zodiacal.
|i lu` mâna [i \i strecur` inelul pe deget.
– Foarte frumos, spuse bijutierul. |l am de mult, dar e o
m`sur` prea mic` [i nu s-a potrivit nim`nui. V` fac un pre]
special!
Suzanne scoase inelul. |n timp ce Raoul complet` cecul,
bijutierul \mpachet` cele trei produse.
Capitolul 10

În acea sear`, Suzanne g`si pachetul cu bijuteriile pe


m`su]a ei de toalet`. Se a[teptase la acest lucru [i completase
un cec cu suma pe care i-o datora lui Raoul, hot`rât` s` i-l
trimit` prin Sun Yu-Ren.
Setul elegant era perfect pentru m`tu[a Jeannette; br`]ara
simpl`, cerceii [i inelul urma s` le d`ruiasc` prietenelor ei din
Londra. Nu voia s` p`streze nimic care s`-i aminteasc` de
Raoul.
Petrecuse o zi foarte pl`cut` împreun` cu Sylvana, Miles [i
Raoul. Vizitaser` locuri interesante, atrac]ii turistice [i
magazine originale. Încercase s` ignore pe cât putuse
momentele în care Sylvana se apropiase de el [i-l luase de
mân` – iar pe el nu-l deranjase acest lucru.
Hot`rî s` fie cât mai atr`g`toare în acea sear` [i se îmbr`c`
în aceea[i rochie pe care o purtase atunci când ie[ise în ora[
cu Jane, Alan [i Lee. Bijuteriile de jad s-ar fi potrivit de
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 131

minune, dar nimic n-o putea convinge s` poarte un cadou de


la Raoul. Totu[i, nu putea rezista tenta]iei de a le \ncerca, fie
[i numai pentru a se admira în oglind`.
Un fluierat admirativ o f`cu s` se întoarc`. Raoul intrase pe
nesim]ite în camer`. Închise u[a [i se sprijini de ea, f`r` s`-[i
ia privirea de la Suzanne. Era îmbr`cat elegant, iar ea î[i aminti
de primul moment în care-l v`zuse. Se tulbur` [i sc`p` din
mân` br`]ara.
– Nu po]i s-o închizi? \ntreb` el, înaintând spre mijlocul
camerei.
Se opri la doi pa[i de ea [i o privi insistent:
– Ce înseamn` asta?\ntreb` el, ridicând cecul pe care i-l
adusese Sun Yu-Ren.
– Pentru plata bijuteriilor, spuse ea, pref`cându-se mirat`.
Doar nu credeai c` am vrut s` mergi cu mine în magazin ca s`
pl`te[ti tu cadoul pentru m`tu[a Jeannette! N-am vrut s` ne
cert`m în fa]a bijutierului, dar eram hot`rât` s`-]i restitui
banii.
– Ar trebui s` ]i-l bag pe gât! spuse el, furios.
Rupse cecul în buc`]i mici [i-l arunc` la co[.
– {i de ce n-o faci? \ntreb` ea, pe un ton mieros. A[ putea
s` fac [i eu acela[i lucru, dar cu bijuteriile!
Un zâmbet ironic îi ap`ru în col]ul gurii.
– Nu întinde coarda! Hai s` termin`m cu prostiile!
Lu` br`]ara de pe mas` [i i-o prinse la mân`.
– Poftim! Nici nu meri]i s` ar`]i atât de bine!
Spre nemul]umirea ei, Raoul o privi insistent câteva
secunde.
132 KATHERINE GRANGER

– E[ti mul]umit? \l întreb` ea, în cele din urm`.


El o studie încruntat, ca [i când nu-[i putea da seama de
ceva anume, apoi zâmbi.
– Înc` nu.
Lu` inelul de jad, apoi îi ridic` mâna stâng` [i, f`r` s` ]in`
cont de împotrivirea ei, i-l vârî pe deget.
– Consider`-l un cadou pentru împlinirea a dou`zeci [i
unu de ani. Uit` c` e din partea mea [i bucur`-te de el.
Îi re]inu degetele \n mâna lui.
– Degete sub]iri, perfecte pentru bijuterii fine!
Suzanne î[i trase mâna, sup`rat` c` atingerea lui avea un
asemenea efect asupra ei.
– Nu m` mai trata ca pe una din prietenele tale!
Raoul ridic` o sprâncean`.
– E ultimul lucru care-mi trece prin minte! Prietenele mele
m-ar fi r`spl`tit cu un s`rut, dac` le-a[ fi f`cut un asemenea
cadou! De la tine nu a[tept a[a ceva...
V`zu sclipirea din ochii lui [i se înfior`.
– De ce trebuia s` fii în Hong Kong?
– Draga mea, marea parte a afacerii noastre are loc aici. De
ce te deranjeaz` prezen]a mea?
– E... nu e vorba de prezen]a ta.
Ea î[i feri privirea.
– Atunci? insist` el. E vorba de faptul c` ]i-am f`cut cadou
bijuterii de jad?
– Nu. E vorba de tine, r`spunse ea cu sinceritate. E[ti...
C`ut` cuvântul potrivit, dar inspira]ia p`rea c-o p`r`sise.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 133

– Continu`, îi ceru el, pe un ton ironic.


– M` înnebune[ti! E[ti prea sigur pe tine, prea...
– Masculin? Vrei s` spui c` atunci când m` vezi î]i aminte[ti
exact de ceea ce ai pierdut? Nu sunt atât de insensibil încât s`
nu în]eleg c` tat`l t`u a fost foarte important pentru tine [i-i
sim]i lipsa. Pe de alt` parte, nu pot s` concep c` rela]ia noastr`
ar putea fi considerat` vreodat` „patern`”. Ce anume î]i
lipse[te ]ie – dragostera unui tat` sau a unui b`rbat?
– Nu mi-am analizat sentimentele. Nu sunt genul t`u de
femeie, altfel nu mi-ai pune asemenea întreb`ri personale.
B`nuiesc c` pe Sylvana n-o întrebi a[a ceva! Dar, dac` m`
gândesc mai bine... ea ar [ti r`spunsul la întrebare, nu? Ea e
mult mai ra]ional`, mai cu picioarele pe p`mânt, nu ca
mine.
Raoul fu de acord.
– Da, Sylvana nu seam`n` deloc cu tine. Dar nu discut`m
despre ea, nu-i a[a? S` revenim... De vreme ce tat`l t`u este
persoana care-]i lipse[te cel mai mult, s` presupunem c` el
]i-a dat br`]ara [i inelul.
Se apropie de ea [i, înainte ca ea s`-[i dea seama, \i ridic`
b`rbia. Imit` foarte bine vocea tat`lui ei:
– Iat` cadoul de ziua ta, cu toat` dragostea!
În secunda urm`toare, o prinse în bra]e [i puse st`pânire
pe gura ei. Buzele lui erau dure [i fierbin]i, iar Suzanne
tremura de încântare. Totu[i, panica puse st`pânire pe ea [i
se încord`.
– Foarte amuzant!
Privirea lui era extrem de serioas`.
134 KATHERINE GRANGER

– Atât de mult m` ur`[ti, Suzanne?


Ochii ei se umplur` de lacrimi.
– Iar îmi pui întreb`ri personale, spuse ea, încercând s`
destind` atmosfera. O simpl` cuno[tin]` n-are voie s` pun`
întreb`ri atât de intime!
– Ai dreptate, desigur.
F`cu o scurt` pauz`.
– Dar noi nu suntem simple cuno[tin]e. Noi ne cunoa[tem
în intimitate.
Înc` o pauz`.
– Sau ai uitat?
Ea ro[i violent.
– Tipic pentru tine s`-mi aminte[ti a[a ceva! Acum sunt o
alt` femeie, mai matur`. El o privi insistent, din cap pân`-n
picioare.
– Da, nu pot s` m` opun. Te-ai maturizat [i-mi place ce
v`d. Po]i s`-]i spun cât de bine î]i vine aceast` rochie?
– Mul]umesc, Raoul, [opti ea. Î]i mul]umesc [i pentru
cadou, dar insist s` pl`tesc bijuteriile pentru m`tu[a
Jeannette.
– Nu renun]i niciodat`, nu?
Î[i privi ceasul.
– Doamne, ce târziu e! Trebuie s` m` duc s-o iau pe
Sylvana, pentru c` ma[ina ei e la service. Ne vedem mai
târziu!
În cadrul u[ii, se întoarse:
– }i s-a întins rujul. N-a[ vrea s` te vad` Sylvana a[a [i s`-[i
fac` o impresie gre[it`.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 135

Plec`, l`sând-o pe Suzanne plin` de îndoieli [i... gelozie. Î[i


ref`cu machiajul, gândindu-se c` era din ce în ce mai clar c`
Raoul era îndr`gostit de Sylvana. O durea acest lucru, dar [tia
c` era un lucru perfect normal [i justificat.
S`rutul lui nu avusese nici o urm` de pasiune [i afec]iune.
Pentru el nu conta nici dac` începea o rela]ie cu Miles, nici
dac` pleca din Hong Hong. De aceea, se hot`rî s` plece cât
mai curând. Puse setul pentru m`tu[a Jeannette în po[et` [i
ie[i din camer`.
Jeannette, Philippe [i Miles erau deja în salon.
– Ce frumoas` e[ti, ma chere! o compliment` m`tu[a
Jeannette. Îmi plac inelul [i br`]ara ta, se potrivesc de min-
une cu rochia. Hai, vino lâng` mine [i poveste[te-mi ce-a]i
f`cut ast`zi. Sper c` Raoul nu te-a plimbat prea mult [i n-ai
obosit!
Suzanne se a[ez` [i accept` paharul oferit de unchiul
Philippe.
– M-am sim]it foarte bine, rezum` ea. Am un cadou pentru
dumneata [i sper c` o s`-l accept]i, ca semn pentru bun`tatea
pe care mi-ai ar`tat-o de când stau aici.
– Un cadou? b`tu ea din palme, încântat`. Nu se poate!
R`mase f`r` cuvinte când v`zu br`]ara [i cerceii. Când toat`
lumea admira cadoul, intr` Sylvana înso]it` de Raoul.
Tân`ra se îmbr`case extrem de elegant [i era la fel de
volubil` ca întotdeauna.
La mas`, m`tu[a îi a[ez` pe Sylvana [i Raoul fa]` \n fa]` cu
Suzanne [i Miles. Oricât ar fi încercat, Suzannei îi fu imposibil
s` n-o priveasc` pe cea pe care o considera iubita [i viitoarea
136 KATHERINE GRANGER

so]ie a lui Raoul. Suferea ori de câte ori Raoul o atingea sau îi
[optea ceva la ureche. Avea impresia c` Sylvana ascundea ceva
[i se întreba insistent despre ce era vorba.
Dup` cin`, Raoul fu chemat la telefon, dup` care veni [i-i
rug` pe m`tu[a Jeannette, unchiul Philippe [i Miles s`-l
înso]easc` în birou. În felul acesta, Suzanne [i Sylvana
r`maser` singure.
– {tiai c` Jeannette [i Philippe vor s` se mute la Paris?
\ntreb` Sylvana, dup` ce ie[ir` pe teras`.
– Da. {i eu o s` plec cât de curând. Dar tu?
Sylvana f`cu o scurt` pauz`.
– {i eu am s` plec la Paris.
– Cu Raoul?
Suzanne a[tepta \ncordat` r`spunsul.
– Probabil c` o s` plec`m cu to]ii.
Dup` înc` o pauz`, Sylvana întreb`:
– E[ti îndr`gostit` de Raoul, nu-i a[a, Suzanne?
Galben` ca ceara, ea nu îndr`zni s` r`spund`.
– E[ti îndr`gostit` de el, nu? insist` Sylvana.
– Da! Îl iubesc, dar a[ muri dac` ar afla! Te rog, promite-mi
c` nu-i spui!
– De ce a trebuit s` vii aici? strig` Sylvana. De ce? Nu ]i-ai
dat seama c` \ntâlnirea cu Raoul o s`-]i aduc` numai suferin]`?
Raoul m` iube[te pe mine! Amândoi am trecut printr-un
divor]... O s` fie fericit cu mine! De ce n-ar fi?! Ne iubim, Raoul
m` iube[te... a[a cred. Altfel, de ce ar vrea s` fim atât de mult
împreun`? Ai v`zut cât de bine ne sim]im împreun`!
Suzanne aprob`.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 137

– Ai dreptate, desigur. Dar vreau s` [tii c` sunt îndr`gostit`


de Raoul de mult [i n-am venit aici ca s`-l recuceresc.
– Nu m` intereseaz`, cara Suzanne. Jeannette [i cu mine
suntem foarte apropiate, iar c`s`toria cu Raoul va \nt`ri
aceast` prietenie. Raoul o s` fie foarte încântat din acest
motiv... Îmi pare r`u c` lucrurile nu sunt în favoarea ta, dar nu
putem s` d`m timpul înapoi. Sper c` \n]elegi c` acum, dup`
ce so]ul Jeannettei s-a întors acas`, nu mai ai nici un motiv s`
stai aici. Mi-am dat seama de mai mult timp c` e[ti îndr`gostit`
de Raoul.
– E chiar atât de evident? \ntreb` ea, nelini[tit`.
– Numai pentru mine, pentru c` sunt în aceea[i situa]ie. {i
s` fim sincere – nu numai c` e[ti foarte dr`gu]`, dar e[ti [i mai
tân`r` decât mine. Recunosc c` am f`cut multe nop]i albe din
cauza ta.
Suzanne o privi sp`[it`.
– Îmi pare r`u, Sylvana. N-am vrut s` sup`r pe nimeni. {tii,
nu m-am a[teptat ca Raoul s` fie în Hong Kong. A fost un [oc
pentru mine... Eu venisem doar ca s`-i ]in companie m`tu[ii
pân` se întorcea unchiul Philippe.
– Nu te consuma din cauza a ceea ce s-a întâmplat. M-am
sim]it bine în compania ta [i cred c` am fi putut fi prietene,
dac` ne-am fi cunoscut în alte circumstan]e. Dar, spre binele
t`u, te sf`tuiesc s`-l ui]i pe Raoul a[a cum [i el te-a uitat pe
tine. N-ai nici o [ans`, cara Suzanne. O s` m` c`s`toresc cu el,
pentru c` bariera pe care eu îns`mi am ridicat-o nu mai este
valabil`. În sfâr[it, am acceptat c` dragostea pentru Raoul este
mai puternic` decât convingerile mele religioase.
138 KATHERINE GRANGER

Suzanne trase adânc aer în piept. Tot ce spusese Sylvana


era adev`rat – Raoul înv`]ase s` tr`iasc` f`r` ea! Era hot`r`t`
s`-l fac` s` accepte s`-i restituie banii pentru cadoul m`tu[ii
Jeannette, pe care nici nu observase c` i-l d`duse. Cât despre
br`]ara [i inelul ei, cel mai bine era s` i dea Sylvanei.
Brusc, Sylvana redeveni vesel`.
– Nu-i a[a c` e frumos aici? O s`-mi lipseasc` ora[ul acesta
atunci când voi pleca.
– {i mie, fu de acord Suzanne.
Discu]ia despre un subiect neutru, cum ar fi Hong Kong, îi
f`cea bine Suzannei. La un moment dat, cei patru revenir`, iar
Raoul [i Miles sugerar` s` mearg` la Peak, s` danseze.
– Duce]i-v` voi, tinerii! \i îndemn` m`tu[a Jeannette.
– Hai, Suzanne! insist` [i Sylvana. Ai nevoie de un [al, s`
[tii! Eu mi-am adus!
Suzanne se duse \n camera ei. {tia c`-i va fi greu s`-[i
petreac` restul serii împreun` cu cei doi îndr`gosti]i. Cât de
norocoas` era Sylvana!
Când ajunse la ma[in`, v`zu c` Sylvana st`tea pe locul din
fa]`. Cu o polite]e exagerat`, Raoul o ajut` s` urce lâng` Miles,
zâmbindu-i tot timpul.
De îndat` ce ajunser`, Sylvana \l invit` pe Raoul la dans. La
rândul lui, Miles o lu` pe Suzanne pe ringul de dans. Era un
dansator bun [i, în alte condi]ii, ea s-ar fi relaxat [i s-ar fi sim]it
bine. Acum, îns`...
La un moment dat, Raoul se apropie de ei.
– Hai s` schimb`m partenerele, îi spuse el lui Miles.
Înainte s`-[i dea seama, Suzanne se pomeni în bra]ele lui.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 139

– Te sim]i bine?
– Nemaipomenit! Te-ai schimbat... Din câte ]ineam eu
minte, nu prea-]i pl`cea s` ie[i \n ora[, ci preferai s` stai acas`.
– E adev`rat, dar oamenii se schimb`.
– A[a e.
Parfumul lui, atât de familiar, o tulbura peste m`sur`.
– E[ti obosit`? o \ntreb` el la un moment dat.
– Nu chiar. De ce m` întrebi?
– Pentru c`-mi pl`cea s` te privesc cum str`luce[ti pe
ringul de dans. Nu te-am v`zut a[a în seara asta.
– Gre[e[ti. Înc` îmi place s` dansez.
– Dar nu cu mine, nu-i a[a?
Ea râse u[or.
– De ce spui asta? E[ti unul din cei mai buni dansatori pe
care-i cunosc, spuse ea cu sinceritate. {i n-am cunoscut pu]ini!
Era o remarc` adev`rat`, pentru c` întotdeauna îi admirase
farmecul \nn`scut
– Merci, mumur` el. Sper c` acest compliment înseamn`
c` n-o s` mai fii atât de dur` cu mine. Pot s` pun un punct în
favoarea mea?
Ea nu-[i putu re]inu un zâmbet.
– N-am [tiut c` ]inem scorul!
– Uneori e necesar. Cherie, v`d c` am avut dreptate când
]i-am spus c` e[ti prea slab`. Trebuie s` m`nânci mai mult!
Înc` mai cred c` suferi dup` o dragoste pierdut`.
Suzanne gre[i pasul, se scuz` [i se corect`. Mâna lui se
plimb` pe spatele ei, iar Suzanne se str`dui s`-[i p`streze
cump`tul.
140 KATHERINE GRANGER

– Te-ai schimbat, Raoul. Ai devenit un adev`rat romantic,


nu? Sylvana trebuie s` fie o fat` remarcabil`! Cinicul Raoul de
Brécourt, transformat \n romantic!
Degetele lui se încle[tar` pe ale ei.
– Ce leg`tur` are Sylvana?
– Ea te-a îmblânzit. Cred c` ]ii foarte mult la ea.
– E o fat` minunat`, recunoscu el. Mai devreme am vorbit
cu ea despre tine.
Ea sim]i un fior rece pe [ira spin`rii.
– Ai discutat despre mine? Ce anume?
– I-am spus c` în curând o s` ne întoarcem cu to]ii la Paris,
iar tu o s` vii cu noi.
– {i Sylvana? \ntreb` ea abia auzit.
– Da, r`spunse el, f`r` o alt` explica]ie. To]i, cu excep]ia
lui Miles, care se duce la Londra.
Melodia era pe terminate, a[a c` Suzanne se gr`bi s`
spun`:
– Nu merg la Paris! Prefer s` m` întorc la Londra.
El î[i bo]i buzele.
– M` a[teptam s` ne faci greut`]i! Sper c` nu mai crezi c`
o s` ne încurci. Toat` lumea vrea s` vii!
Raoul se \ndrepta spre u[`, iar ea sim]i acest lucru.
– E foarte frumos din partea voastr`, dar am alte planuri.
Muzica se termin`, dar el o lu` de mân` [i o conduse
afar`.
– Pot s` te întreb ce planuri ai?
O invit` s` se a[eze la o mas` de unde aveau o perspectiv`
minunat` asupra Kolonului.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 141

– Miles are vreo leg`tur` cu planurile tale?


– Sylvana are vreo leg`tur` cu planurile tale?
Pusese întrebarea cu o voce [optit`, f`r` s`-l priveasc` în ochi.
– Sylvana o s` fie în Paris. }ine foarte mult la tine [i sper`
c` ve]i putea deveni prietene. Toat` lumea a observat c` nu te
sim]i bine, e[ti deprimat` [i sl`bit`. Cine [tie? Poate c` Parisul
este exact ceea ce-]i trebuie.
Suzanne sim]i c` i se strânge inima. I se p`rea o adev`rat`
tortur` s` se întoarc` în ora[ul în care-[i petrecuse luna de
miere [i care era plin de amintiri pl`cute. S` vad` cum Raoul
o ducea pe Sylvana s` vad` locurile pe care cândva le vizitaser`
ei doi, mân`-n mân`? Atunci o tratase ca pe un copil, iar el
preluase rolului tat`lui. Acum, îns`, trebuia s` fac` tot ce-i
st`tea în puteri pentru ca trecutul s` n-o mai chinuie.
Mâinile lor erau pe mas`, la mic` distan]` una de alta. Oare
ce s-a întâmpla dac` Raoul [i-ar pune mâna peste a ei, a[a cum
f`cuse mai devreme cu Sylvana? Se înfior`, iar el îi lu` mâna
între palmele lui [i începu s` i-o fric]ioneze u[or.
– E[ti rece, observ` el. M` duc s`-]i aduc [alul din ma[in`.
La câteva minute dup` ce r`mase singur`, auzi vocea
Sylvanei:
– Unde e Raoul?
Suzanne sim]i c` nu mai putea suporta [i se ridic`, ]inând
mâinile la tâmple.
– S-a dus s`-mi aduc` [alul din ma[in`.
– Nu te sim]i bine? interveni Miles, îngrijorat. Vrei s` te duc
acas`?
Ea încerc` s` zâmbeasc`.
gianninajollys
142 KATHERINE GRANGER

– Nu e nimic serios. O migren`, atâta tot. Cred c` ar fi mai


bine s` m` \ntorc acas`, dar pot s` iau un taxi. Nu vreau s` v`
stric seara.
– Biata Suzanne! o comp`timi Sylvana, mângâind-o pe
bra]. Miles o s` te duc` acas`, bine? Îmi pare tare r`u pentru
tine.
Când ap`ru Raoul, Sylvana se \ndep`rt` de Suzanne. El îi
puse [alul pe umeri, apoi suger`:
– Ce-ar fi s` bem ceva, s` ne mai înc`lzim?
Când v`zu c` nu prime[te nici un r`spuns, se \ncrunt`.
– S-a întâmplat ceva?
– O duc pe Suzanne acas`, r`spunse Miles. Nu se simte
bine [i o s` lu`m un taxi.
– Nu se simte bine?!
Raoul cercet` rapid chipul palid al Suzannei.
– Nu mi-ai spus c` nu te sim]i bine.
Trase adânc aer în piept [i încerc` s` se lini[teasc`.
– O s` mai st`m c`teva minute s` bem ceva, dup` care
mergem to]i acas`. V` rog, sta]i jos!
Trase scaune pentru to]i, dup` care se duse s` aduc` ceva
de b`ut.
– Raoul are dreptate, spuse Miles. }i-ar prinde bine ceva de
b`ut. Eu, unul, nu refuz. Tu ce spui, Sylvana?
Ea ridic` din umeri.
– Nu m` deranjeaz`.
Suzanne nu r`spunse, dar î[i d`du seama c` regret` c`
venise cu ei la dans. În primul rând, îi p`rea r`u c` stricase
seara prietenilor ei.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 143

Raoul veni destul de repede cu patru coctailuri, pe care le


împ`r]i tuturor. Suzanne b`u din paharul ei [i descoperi c`
alcoolul \i d`dea o senza]ie pl`cut`.
– Po]i s`-mi dai o ]igar`, Raoul? \i ceru la un moment dat
Sylvana.
El îi oferi una [i i-o aprinse.
– Ia [i tu una, Suzanne, îi suger` ea. O s` te calmeze.
Suzanne nu r`spunse, dup` cum nici Raoul nu f`cu nici o
mi[care.
– Cum te mai sim]i, Suzanne? \ntreb` Miles.
– Mai întâi termin` b`utura, dup` care po]i s` ne spui cum
te sim]i, îi ceru Raoul.
Sim]i c`, încet-încet, începe s`-[i revin`, dar nu putea
spune dac` era din cauza b`uturii sau a distan]ei mici
dintre ei.
– M` simt bine, îi asigur` ea.
Culoarea \i reveni în obraji, dar nu avea curaj s`-l priveasc`
pe Raoul în ochi. În sala de dans începu din nou muzica, iar
Sylvana începu s` bat` cu degetele în mas`, ner`bd`toare.
– Hai s` mai dans`m pu]in, Raoul! îl rug` ea. E înc`
devreme [i sunt sigur` c` Miles nu se sup`r` dac` o duce pe
Suzanne acas`.
– Duce]i-v`, îi îndemn` Suzanne.
Ar fi spus orice, numai s` [tie c` Raoul nu e sup`rat pe ea
pentru c` \i stric` seara pe care ar fi trebuit s` [i-o petreac`
al`turi pe Sylvana.
– Eu o s` m` plimb pu]in. Cred c` aerul curat o s`-mi fac`
bine.
144 KATHERINE GRANGER

– Te înso]esc, se oferi Miles. Oricum, nu mai am chef de


dansat.
Sylvana îl trase pe Raoul în sala de dans.
– E foarte frumos aici! spuse Suzanne, dup` ce f`cur`
câ]iva pa[i.
– De ce ai venit în Hong Kong? o întreb` brusc Miles.
Ea se r`suci pe c`lcâie [i-l ]intui cu privirea.
– {tii, nu-i a[a? {tii care este rela]ia dintre mine [i Raoul.
El aprob`.
– Da. {tiu c` înc` \l iube[ti. Nu-i a[a?
Ea cl`tin` din cap.
– Nu, nu „înc`”. Abia acum îl iubesc. Mai precis, de la
divor].
Dintr-o dat`, \[i d`du seama de pericolul în care se afla.
– Doamne! Dac` tu ai ghicit, b`nuiesc c` [i Raoul [i-a dat
seama!
Miles zâmbi.
– Pot s` pun pariu c` el o s` fie ultimul care o s` în]eleag`.
Te st`pâne[ti destul de bine în prezen]a lui. Cred c` [i Sylvana
[tie.
– Da, [tie, recunoscu Suzanne. Dar n-o s`-i spun` nimic
pentru c` vrea s` se m`rite cu el.
– {i el vrea s` se însoare cu ea?
– Cred c` da. Pleac` la Paris cu el.
– În]eleg. Dar nu crezi c` ar trebui s` te convingi c` Raoul
vrea s` se rec`s`toreasc`?
– {tiu c` vrea. N-a trecut mult de când mi-a spus c` [i-a
f`cut planuri pentru perioada urm`toare. Te rog... s` nu-i spui
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 145

ce am discutat. A[ muri dac` ar afla c`-l iubesc! Nu pot s`-mi


pierd [i mândria! Te rog, nu-i spune nimic!
Miles îi privi chipul copil`ros [i-i zâmbi.
– Draga mea, nici prin cap nu mi-ar trece s` fac a[a ceva!
Raoul e genul de b`rbat care nu ezit` s`-i spune unei femei c`
o iube[te, a[a c` s-ar putea s` ai dreptate în leg`tur` cu el [i
cu Sylvana. Dar nu cred c` e femeia potrivit` pentru el... E
mult prea exploziv`, prea nestatornic` [i nu cred c` ar fi o
so]ie de cas`.
– Spui toate astea ca s` m` simt eu bine, îi repro[`
Suzanne. S` [tii c` nu e adev`rat. Nu vreau s` cred c` Raoul ar
putea s` fie nefericit!
– E foarte frumos din partea ta. Dar de ce nu vrei s` fii
sigur` c-o s` fie fericit [i nu încerci s` te împaci cu el?
Ea cl`tin` din cap.
– Nu se poate... Nimeni nu poate s`-i comande inimii.
Raoul e îndr`gostit de Sylvana [i cu asta basta! M-a durut
foarte mult atunci când am în]eles c` l-am pierdut definitiv,
dar trebuie s` înv`] s` m` resemnez.
– L-am cunoscut pe tat`l t`u, spuse Miles, pe nea[teptate.
El mi-a dat [ansa s` fiu ceea ce sunt ast`zi, pentru c` m-a ajutat
atunci când eram la început.
– L-ai cunoscut pe tata? repet` ea, cu ochii str`lucitori.
El zâmbi.
– A fost un om minunat. Am s`-i fiu recunosc`tor toat`
via]a pentru ceea ce m-am înv`]at – [i Raoul la fel. Dac` era în
locul t`u, nu cred c` tat`l t`u ar fi renun]at la fel de u[or.
146 KATHERINE GRANGER

– Te referi la Raoul? Dar ce rost are? Nu m` iube[te [i nu


m-a iubit niciodat`.
El o privi neîncrez`tor.
– Dac` îl cuno[ti cât de pu]in pe Raoul, ar trebui s` [tii c`
nu s-ar c`s`tori niciodat` pentru bani!
– Compania tat`lui meu [i cea a lui Raoul au fuzionat în
urma c`s`toriei. Nu crezi c` este suficient?
– Tu nu e[ti con[tient` de farmecul t`u, nu-i a[a? Nici un
b`rbat nu poate s` stea lâng` tine f`r` s` descopere
minunatele tale calit`]i.
– De ce e[ti a[a de bun cu mine? Ai uitat c` ]i-am stricat seara?
– Din contr`, zâmbi el. Am petrecut o sear` foarte
frumoas`.
Dup` o scurt` pauz`, Miles ad`ug`:
– Mâine dup`-amiaz` plec la Londra.
– Atât de curând?!
– M` tem c` da.
Suzanne începu s` se bâlbâie, pentru c` nu [tia cum s`-i
spun` ceea ce voia.
– Crezi c`... nu [tiu dac` pot... s` vin [i eu cu tine. Vreau s`
spun, cu acela[i avion. M`tu[a Jeannette m-a invitat s`-i ]in
companie pân` vine unchiul Philippe. Acum, c` el a venit,
b`nuiesc c` abia a[teapt` s` scape de mine.
– Sim]i c` e[ti în plus? Dar ai fost invitat` la ei! Ce ai fi f`cut
dac` nu ap`ream eu?
– Tot a[ fi plecat. Numai c` o s`-mi fie mai u[or dac` n-o s`
fiu singur`. Nu [tiu exact de ce, dar Raoul crede c` am nevoie
de cineva care s` m` supravegheze.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 147

– Mi se pare corect. Raoul mi-a f`cut rezervarea la zborul


de mâine. Întreab`-l dac` mai poate ob]ine un bilet. N-ai de ce
s` ]ii secretul cu privire la plecare, nu-i a[a? Dac` el e de acord,
mi-ar face pl`cere s` plec`m împreun`.
– O s`-l întreb, promise Suzanne. Dar, te rog... nu-i spune
nimic din ce am discutat. Nici m`car m`tu[a Jeannette nu [tie
nimic despre sentimentele mele pentru Raoul. El nu trebuie
s` afle!
– Am în]eles, r`spunse el serios. Î]i dau cuvântul meu.
Pe drumul spre cas`, Suzanne se gândi foarte serios la ce
avea de f`cut în perioada imediat urm`toare.
Ajunser` acas` dup` miezul nop]ii. Jeannette [i Philippe se
culcaser`, iar Sun Yu-Ren le l`sase o tav` cu b`uturi [i pr`jituri
în salon. Suzanne [i Miles se duser` la culcare, dar Sylvana
accept` invita]ia lui Raoul de a mai bea un pahar, înainte ca el
s-o duc` acas`.
În camera ei, Suzanne începu s` se dezbrace [i vru s`-[i
scoat` bijuteriile. Spre disperarea ei, descoperi c` nu mai avea
la mân` br`]ara de la Raoul. La început, se hot`râse s-o
d`ruiasc` [i s` scape de ea cât mai repede, dar acum \[i d`duse
seama c` era ultimul cadou de la fostul ei so]. O c`ut` prin
camer`, apoi se hot`rî s` afle num`rul de telefon de la
restaurantul unde fuseser` la dans.
În hol se \ntâlni cu Sun Yu-Ren, care strângea paharele
r`mase \n salon dup` plecarea lui Raoul [i a Sylvanei.
Servitorul îi d`du num`rul de telefon, dar nimeni de la
restaurant nu g`sise o br`]ar` de jad. Promiser`, îns`, s-o
caute [i s-o anun]e în cazul în care aveau un r`spuns favorabil.
148 KATHERINE GRANGER

V`zu ma[ina lui Raoul în curte [i-[i d`du seama c` se


întorsese din ora[. Dac` br`]ara era în ma[in`? C`ut` pe
bancheta din spate, dar în zadar.
Când se întoarse în cas`, îl v`zu pe Raoul stând lâng`
intrare, cu mâinile încruci[ate la piept. Suzanne încerc` s`
uite c` el abia se desp`r]ise de Sylvana, dar era foarte
greu, de vreme ce sim]ise foarte clar parfumul ei în
ma[in`.
– Am crezut c` te plimbi prin somn, îi spuse el. Îmi pare
r`u dac` te-am speriat. Nu ]i-e frig? E cam rece ca s` te plimbi
îmbr`cat` numai în halat.
– Tocmai voiam s` intru.
– E cam periculos s` umbli prin curte la ora asta.
– A[a e. În plus, sunt foarte obosit`.
– {i eu, care te-am a[teptat aici, [tiind sigur c` ai s`
apari...
– Poftim? strig` ea, indignat`. M-ai spionat?!
– Nu, dar [tiam exact ce cau]i.
Scoase din buzunar br`]ara de jad care str`luci în lumina
lunii.
– Dar... Unde ai g`sit-o? De ce nu mi-o dai?
– Asta aveam de gând, îi r`spunse el, foarte calm. Dar dup`
ce vom sta de vorb`.
– S` st`m de vorb`? Dar ce avem noi s` ne spunem?
– Am putea s` ie[im în ora[ mâine, dup` prânz. Putem
s`-l conducem pe Miles la aeroport, dup` care mergem
într-un loc lini[tit. Dup` cum probabil [tii, ne întoarcem cu
to]ii la Paris [i l`s`m pe altcineva s` se ocupe de afacere.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 149

– {i ce leg`tur` are asta cu mine?


– De]ii destule ac]iuni în companie, îi aminti el.
– {i vrei s` le vând? Despre asta e vorba?
– Nu neap`rat.
– Atunci?
– A[ vrea s` nu m` mai consideri un inamic. Hai s` facem
pace [i s` discut`m mâine, vrei?
Era convins` c` Sylvana \l convinsese s` rup` orice leg`tur`
cu fosta lui so]ie [i s` cumpere de la ea [i ultimele ac]iuni pe
care le avea în companie. Adev`rul era c` Suzanne uitase cu
totul de acele ac]iuni.
– Nu-]i face griji. O s` discut cu avocatul meu atunci când
m` întorc la Londra [i o s`-]i dau ac]iunile. Gratis! O s` fie
cadoul meu de nunt` pentru Sylvana!
Intr` în fug` în cas`, cu ochii în lacrimi. Îl auzi strigând-o
[i-[i d`du seama c` nu-i d`duse br`]ara. N-avea decât s-o
p`streze! O s`-i dea [i inelul, tot pentru viitoarea lui so]ie!
Cum putuse s` discute despre ea cu Sylvana? Era cel mai
urât lucru pe care l-ar fi putut face Raoul!
Capitolul 11

În diminea]a urm`toare, Suzanne se trezi foarte deprimat`.


Avusese un somn nelini[tit, era foarte obosit` [i nu putuse
sc`pa de gândurile despre Raoul [i Sylvana.
Se ridic` din pat, hot`rât ca aceea s` fie ziua \n care s`
ac]ioneze. Trebuia s` fac` bagajele, dup` care s` telefoneze la
aeroport. Se apuc` s`-[i strâng` lucrurile dup` ce Sun Yu-Ren
îi aduse ceaiul. Avu noroc [i descoperi c` cineva tocmai
anulase o rezervase la zborul cu care voia ea s` ajung` la
Londra. Urma s` ia biletul de la agen]ie, cel mai probabil dup`
micul dejun.
Servitorul îi spuse c` Raoul [i Miles lucrau în birou, iar
Jeannette [i Philippe nu coborâser` înc`.
Afar` ploua m`runt, dar pentru ea nu conta decât c` trebuia
s` ias` [i s`-[i ia biletul. Tocmai când voia s` ias` din cas`, se
întâlni cu Raoul care cobora sc`rile cu un teanc de hârtii în mân`.
– Te duci la plimbare pe ploaia asta? \ntreb` el, ridicând o
sprâncean`.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 151

– Da. Face bine la ten.


– Te duci departe?
Suzanne încerc` s` nu par` surprins` sau uimit`, pentru c`
\ntotdeauna Raoul o prinsese cu minciuna.
– Doar s` iau pu]in aer.
El o privi insistent pre] de câteva secunde.
– Poate ar fi bine s` m` a[tep]i în ma[ina mea. O s` vin în
cinci minute [i te duc oriunde vrei s` mergi.
Lu` t`cerea ei drept încuviin]are [i reveni la treburile lui.
Suzanne, îns`, ajunse la aeroport dup` ce f`cu autostopul.
– Avionul pleac` la ora trei a dup`-amiezii, o inform`
func]ionara care-i eliber` biletul.
Se întoarse în centrul ora[ului, \[i consult` ceasul [i v`zu c`
mai avea timp s`-[i ia r`mas-bun de la Sylvana [i s`-i dea cadoul
– br`]ara simpl` de jad [i cerceii. Dar descoperi c` Sylvana nu
era acas`. L`s` cadoul menajerei [i se îndrept` spre sta]ia de
tramvai. Pe drum, observ` c` ma[ina lui Raoul opri lâng` ea.
– În sfâr[it te-am g`sit! spuse el, deschizând portiera. Hai, urc`.
Suzanne urc` pe scaunul din fa]`. Îi v`zu pe bancheta din
spate pe Miles [i Sylvana [i abia atunci deveni con[tient` de
înf`]i[area ei: p`rul ud, lipit de cap, hainele ude.
– De ce nu ne-ai a[teptat? Miles mai avea de f`cut câteva
cump`r`turi [i ai fi putut s` vii cu noi!
– Aveam treab` la aeroport. Trebuia s` ajung cât mai
repede ca s`-mi iau biletul. Plec la Londra în dup`-amiaza asta,
cu acela[i avion cu care pleac` Miles. Am avut noroc c` cineva
[i-a anulat rezervarea.
Se l`s` o t`cere ap`s`toare.
152 KATHERINE GRANGER

– Miles o s` se bucure c` va avea cu cine s` c`l`toreasc`,


spuse la un moment dat Sylvana. Decizie brusc`, nu-i a[a?
– Când te-ai hot`rât s` pleci? \ntreb` Raoul. {i de ce?
Spune-ne, suntem curio[i!
Suzanne î[i umezi buzele.
– N-a fost o decizie brusc`. M` gândesc la posibilitatea
aceasta de când a venit unchiul Philippe. Nu mai are nici un
rost s` r`mân aici, de vreme ce to]i v` duce]i la Paris.
– Ar fi trebuit s` ne anun]i, spuse Raoul t`ios. Sau eu m`
num`r printre cei c`rora ai decis s` nu le spui?
Suzanne reu[i s` zâmbeasc`.
– Sigur c` nu. Numai c` m-am gr`bit, pentru c` n-am vrut
s` ratez ocazia de a c`l`tori cu cineva cunoscut. Sunt sigur` c`
m`tu[a Jeannette o s` în]eleag`.
Îi spuse Sylvanei c` fusese la ea acas`, dar nu spuse nimic
de cadou, ci doar \i mul]umi pentru bun`tatea pe care i-o
ar`tase în perioada pe care o petrecuser` împreun`.
Raoul goni ca un nebun pân` acas`, iar Suzanne se întrist`
la gândul c` el abia a[tepta s-o vad` plecat`. Termin` de
împachetat [i ultimele bagaje, dup` care îi scrise un bilet lui
Raoul. Îi mul]umi pentru tot ce f`cuse pentru ea [i-i urm`
mult` fericire al`turi de Sylvana. Împreun` cu cecul pentru
bijuterii, puse biletul pe m`su]a de toalet`, ca s` fie u[or de
g`sit.
M`tu[a Jeannette primi cu mult calm vestea plec`rii ei. O
puse s`-i promit` c` o va vizita la Paris, dar amândou` [tiau c`
nu se va ]ine de cuvânt.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 153

Dup` masa de prânz, Raoul îi duse pe Suzanne [i pe Miles


la aeroport. Tot drumul nu scoase nici o vorb` [i nu-[i descre]i
fruntea.
– Mai stai pu]in în ma[in`, îi ceru el când opri în parcarea
aeroportului. Dau valizele jos, dup` care vreau s` discut ceva
cu tine.
Dup` ce d`du jos bagajele, Raoul se urc` \napoi \n ma[in`
[i porni într-o direc]ie necunoscut`.
– Unde mergem?
– Undeva unde putem vorbim, r`spunse el încruntat.
Suzanne decise s` nu i se împotriveasc`. Se uit` pe geam [i
v`zu c` se îndreptau spre locul unde fuseser` la dans cu o
sear` în urm`.
– Nu vreau s` pierd avionul, îi aminti ea.
Opri într-un crâng [i se a[ezar` pe iarb`. Când o invit` s`
ias` din ma[in`, Raoul o trase mai tare de bra], iar ea se
înfior`.
– N-o s`-]i fac nici un r`u. Lini[te[te-te!
Oare se referea doar la violen]a fizic`? se întreb` ea. Nu [tia
c` [i cuvintele pot r`ni?
Î[i d`du seama c` peste câteva ore va fi în drum spre
Londra [i va face tot ce-i st`tea \n putere ca s` uite Hong Kong-ul.
– De ce mai adus aici? Nu puteai s` spui ce aveai de spus
în aeroport? Sau acas`, \nainte s` plec`m? De ce m-ai adus aici,
Raoul? repet` ea, f`r` s` aib` curajul s`-l priveasc` în ochi.
– Pentru c` am vrut s`-mi r`spunzi sincer la câteva
întreb`ri. E[ti fericit`, Suzanne?
154 KATHERINE GRANGER

– E cineva cu adev`rat fericit? Lumea e un loc foarte rece [i


dur, dup` ce ]i-ai pierdut familia.
– Dar familia pe care o câ[tigi atunci când te c`s`tore[ti?
Ea trase aer în piept.
– Te referi la m`tu[a Jeannette? A fost foarte bun` cu mine
[i ]in mult la ea.
– Atunci, de ce nu ai acceptat s` vii la Paris cu noi?
Vocea lui tr`da curiozitate, nu îngrijorare.
– Pentru c` am alte planuri.
– Planuri pe care le-ai f`cut dup` ce ai fost invitat` la Paris.
Nu-i a[a?
Întrebarea o irit` pe Suzanne.
– Sunt liber` s` fac ce vreau! N-ai nici un drept s`-mi pui la
socoteal` ac]iunile!
– Încerc doar s` aflu adev`rul.
Din tonul lui superior, în]elese c` nu-i p`sa de ea, dar voia
s` fie sigur c` fantomele trecutului nu-i amenin]au cea de-a
doua c`s`torie.
– Ce adev`r? ridic` ea tonul. Ce-ar fi s` dezv`lui tu câteva
adev`ruri?
El f`cu o scurt` pauz`.
– De pild`?
– Ce mai conteaz`? A trecut prea mult timp... Eu trebuie s`
prind avionul, iar tu trebuie s` ajungi la întâlnirea ta de
afaceri.
– Hai, spune ce te fr`mânt`! insist` el.
Suzanne era pe punctul de a-[i pierde cump`tul.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 155

– Las-o balt`! Amândoi ne-am c`s`torit din motive gre[ite


– eu am f`cut-o pentru c` a[a a vrut tata, iar tu ai fost interesat
de fuziunea companiei tale cu cea a tat`lui meu.
El f`cu ochii mari.
– Serios? N-am [tiut! Dar nu mai conteaz`... Ce p`rere ai
acum despre c`s`torie? Atunci eram amândoi mai tineri, poate
prea tineri... M-ai p`c`lit!
Ea pufni neîncrez`toare:
– Raoul de Brécourt p`c`lit de o femeie? N-a[ prea crede!
– Nu de o femeie, ma chére. De o copil`!
Acesta era Raoul cel sarcastic, pe care credea c`-l
ur`[te.
– A[adar, ar trebui s` ne cerem scuze, continu` el. Eu
pentru c` m-am c`s`torit cu tine, tu pentru c` te-ai c`s`torit
cu mine! Nu e[ti de acord?
– Eu... eu nu pot s`-mi cer scuze, [opti ea, gata s`-i
m`rturiseasc` marea ei dragoste. M-a[ fi c`s`torit cu tine...
oricum.
– Ai dreptate, admise el cu un zâmbet. Dar motivul t`u nu
sem`na cu al meu. Eu te iubeam! Am crezut c`, \n timp, vei fi
atras` de mine [i m` vei iubi [i tu. Am fost un adev`rat domn
[i m-am purtat frumos cu tine, dar am pierdut din vedere
faptul c` nu erai decât o copil` lipsit` de experien]`. {i
r`sf`]at`, în plus!
Dar Suzanne nu mai asculta. Pentru ea, nu conta decât
c`-i spusese c` o iubise. Iar ea... ea ucisese acea dragoste! Nu
156 KATHERINE GRANGER

mai avea rost s`-i spun` c` planul lui reu[ise, c` pentru ea


c`s`toria fusese adev`rat` [i ajunsese s`-l iubeasc` din toat`
inima.
Nu reu[i s` spun` decât:
– Îmi pare r`u c` lucrurile n-au mers a[a cum ]i-ai dorit.
Acum poate ar fi bine s` plec`m, ca s` nu pierd avionul.
În secunda urm`toare, Raoul o prinse de umeri.
– Sper c` nu te gânde[ti s` pleci \nainte s` m` s`ru]i de
r`mas-bun.
S`rutul lui pasional o f`cu s` uite de mândrie, de ru[ine,
de regrete. Nu mai conta decât Raoul, b`rbatul pe care-l iubea
[i care o ]inea \n bra]e.
– Chiar te-ai schimbat, îi spuse el.
Suzanne [tia, instinctiv, c` ochii îi str`luceau ca dou` stele.
– În ce fel?
– {tii foarte bine.
Ro[i violent, dar continu` s`-i sus]in` privirea.
– Ar trebui s` plec`m, nu crezi?
– Cum vrei.
O ajut` s` se ridice, apoi o conduse la ma[in` [i-i deschise
portiera. Nu scoase nici un cuvânt pân` nu ajunse la o cl`dire
în care func]ionau mai multe institu]ii publice.
– Hai, o îndemn` el zâmbindu-i pentru prima oar`. Am
ajuns la timp.
Ea fu sigur` c` o adusese ca s` semneze actul prin care
renun]a la ac]iunile de la firm`. Nu voia s`-[i asume nici un
risc!
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 157

– Vrei s` semnez ceva, presupun.


– Exact.
Se l`s` condus` pe coridoarele lungi [i îl salut` mecanic pe
b`rbatul care le ie[i în întâmpinare când intrar` într-o
\nc`pere anume.
– Doamn` [i domnule de Brécourt, este o mare pl`cere.
Putem începe?
Nedumerit`, Suzanne ridic` privirea c`tre Raoul [i-l v`zu
zâmbind mul]umit.
– Da, draga mea. O s` devenim din nou so] [i so]ie.
Urm`toarele minute trecur` ca prin vis pentru Suzanne.
Ap`rur` doi martori, se ivi un buchet de flori, începu
ceremonia. Dar ea nu crezu c` totul se întâmpla aievea decât
atunci când sim]i inelul pe deget.
În ma[in`, Suzanne îl întreb` cu ochii în lacrimi:
– Era atât de clar c` te iubesc?
El izbucni în râs.
– Dac` am avut vreo îndoial`, a disp`rut când te-am
s`rutat! M` iube[ti, nu-i a[a?
– Mai mult decât orice pe lume. Drumul pân` la aeroport
mi s-a p`rut un calvar, pentru c` am crezut c` te voi pierde
pentru totdeauna. O s` m` revan[ez pentru toate r`ut`]ile pe
care ]i le-am f`cut \nainte s` moar` tata.
– O s` ai ceva de lucru!
– Sunt atât de multe lucruri pe care nu le în]eleg... Sylvana,
de pild`. N-o s` fie sup`rat`?
158 KATHERINE GRANGER

– Din cauza noastr`? De ce ar fi? N-a fost niciodat` mai


mult decât o foarte bun prieten`. {tiai c` se duce la Paris s`
studieze Artele Frumoase?
– {i m`tu[a Jeannette?
– Eu am rugat-o s` te invite la Hong Kong. N-am [tiut
niciodat` c` voi fi nevoit s` te a[tept un an! A fost o
eternitate... Nu [tiam unde e[ti, ce faci, dac` ai cunoscut pe
altcineva...
Î[i îngrop` fa]a \n p`rul ei, dar Suzanne mai avea întreb`ri
la care voia s` afle r`spunsurile.
– Dar acum doi ani ai fost de acord cu divor]ul. De ce?
– Venisem s` discut cu tine despre asta, dar plecasei în
vacan]` cu prietenii, în str`in`tate. Nu te-am c`utat, pentru c`
am crezut c` o separare te va face s` vezi altfel lucrurile.
Începusei s` ]ii la mine, chiar dac` nu-]i d`deai seama. Pân`
acum am umblat cu m`nu[i. Dar de acum... p`zea!
– E[ti sigur în privin]a Sylvanei? P`rea foarte îndr`gostit`
de tine.
Raoul zâmbi larg.
– Ai fost geloas`? Foarte bine, pe asta mizam! Nu s-a pus
nici o clip` problema s` m` \nsor cu ea.
Fu rândul lui Raoul s` cear` l`muriri despre Alan, iar ea îi
explic` totul, cu am`nunte.
Mult mai târziu, î[i aminti c` trecuse de mult ora la care
decolase avionul. Dar el îi f`cu [treng`re[te cu ochiul [i-i
spuse c` anulase rezervarea. Mai mult, unchiul [i m`tu[a
plecaser` în acea dup`-amiaz` la Paris.
|NTÅLNIREA CU FOSTUL SO} 159

– Asta înseamn`... \ncepu ea.


– Exact! Avem casa la dispozi]ie cât timp vrem. O
s`pt`mân`, dou`... poate o a doua lun` de miere... Sau poate
c` aceasta e prima, cu adev`rat?
– Te iubesc atât de mult, Raoul! Singurul meu regret este
c` tata nu [tie cât sunt de fericit`.
– Poate c` [tie, micu]a mea...

Sfâr[it

gianninajollys