7 Zezbaterile judiciare 1

§4. Incidente procesuale ce pot să apară în cadrul procesului

Amînarea procesului este un incident procesual care, la apariţia unor
circumstanţe legale, împiedică desfăşurarea şedinţei de judecată şi condiţi-
onează examinarea pricinii la o altă dată şi la altă oră. înlăturarea acestor
impedimente depinde de voinţa participanţilor la proces sau a instanţei de
judecată. Amînarea procesului poate fi o consecinţă a unor deficienţe de
pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare sau a unor circumstanţe referitoare
la prezenţa participanţilor la proces, necesitatea de a reclama noi probe etc.
Unele temeiuri de amînare a procesului sînt expres prevăzute de lege (art. 208
CPC) sau dispuse de către instanţa de judecată în funcţie de circumstanţele
fiecărui caz. Din acest considerent putem afirma că amînarea procesului în
cazurile expres prevăzute de lege este obligatorie, iar atunci cînd legea lasă
amînarea procesului la discreţia instanţei este facultativă.
Amînarea procesului se impune dacă:
• instanţa recunoaşte imposibilitatea examinării pricinii în lipsa partici-
pantului la proces, a martorului, expertului, specialistului, interpretului;
• a fost înaintată o acţiune reconvenţională;
• necesită prezentarea sau reclamarea probelor suplimentare;
• se cere implicarea în proces a altor persoane;
• trebuie îndeplinite unele acte procedurale.
în conformitate cu art. 206 alin. (4) CPC, dacă reclamantul şi pîrîtul nu s-au
prezentat în judecată din motive neîntemeiate şi dacă nici una din părţi nu a cerut
examinarea pricinii în absenţa sa, instanţa amînă procesul. Ne- prezentarea
repetată duce la scoaterea cererii de pe rol. Potrivit art. 205 alin. (2) şi alin. (3)
CPC, procesul se amînă dacă în şedinţă nu s-a prezentat un participant la proces
despre a cărui citare legală nu există date sau instanţa consideră întemeiat
motivul absenţei participantului înştiinţat legal.
Dacă persoana care contribuie la înfăptuirea justiţiei (martor, expert,
interpret, specialist) nu se prezintă în şedinţă de judecată, instanţa poate dispune
amînarea procesului (art. 207 alin. (1) CPC). Din cauza absenţei reprezentantului
părţii sau a altui participant, procesul poate fi amînat doar o singură dată (art. 206
alin. (5) CPC). Amînarea procesului poate avea loc dacă nu s-a înmînat citaţia în
termen (art. 102 alin. (5) CPC), ca rezultat al încălcărilor în masă a ordinii în
şedinţă de judecată (art. 196 alin. (6) CPC), acordarea termenului de împăcare la
examinarea cererii de desfacere a că- ss-ariei (art. 37 alin. (4) Codul familiei) etc.
Amînarea procesului se dispune prin încheiere judecătorească care nu
poate fi atacată cu recurs (art. 208 alin. (3) CPC). În cazul amînării procesului,
instanţa fixează data şi ora reluării şedinţei de judecată, din aceste considerente
 2 Capitolul III

atît participanţii, cît şi instanţa sînt informaţi cu certitudine cînd va fi reluat

procesul.
Suspendarea procesului. Un alt incident procesual care face imposibilă
examinarea temporară a pricinii puse pe rol în dezbateri judiciare este sus-
pendarea procesului. Suspendarea se deosebeşte de amînare prin temeiuri, e
ecte juridice, procedură, precum şi modalitatea de reluare a procesului. în izurile
suspendării procesului, circumstanţele care împiedică desfăşurarea ședinţei de
judecată nu pot fi înlăturate de către instanţă sau participanţi la proces şi nu se
ştie cu certitudine cînd acestea vor decădea. Prin urmare, :r'menele de
suspendare nu sînt determinate, ci determinabile prin circum- s anţele care
împiedică reluarea procesului (art. 262 CPC), de aceea nici 'stanţa, nici
participanţii la proces nu se pot pronunţa referitor la data şi ora e'uării procesului.
Suspendarea procesului indiferent de temei are ca efect suspendarea :
_rgerii tuturor termenelor de procedură. Totodată, încetează exercitarea tu- :,ror
actelor procedurale, cu excepţia celor de asigurare a acţiunii şi asigură- -
probelor (art. 260 alin. (2) CPC). în perioada suspendării procesului nu pot
efectuate acte de procedură, întrucît acestea nu vor produce nici un efect
i'ocesual-juridic. în toate cazurile de suspendare obligatorie sau facultativă a
procesului instanţa de judecată emite o încheiere care poate fi atacată cu •ecurs
în decursul cît durează suspendarea procesului (art. 263 CPC). După decăderea
circumstanţelor care au cauzat suspendarea procesului, la cere- 'ea
participanţilor la proces sau din oficiu, procesul va fi reluat şi examinarea pricinii
se va desfăşura conform normelor generale.
Suspendarea obligatorie a procesului are loc în următoarele cazuri; partea
în proces sau intervenientul principal a decedat ori se reorganizează, iar
raportul material litigios permite succesiunea în drepturi (art. 260 alin. (1) !it.
a) CPC). Procesul se suspendă pînă la determinarea succesorului în
drepturi al persoanei ieşite din proces. în asemenea cazuri se au în vedere
drepturile sau obligaţiile care sînt transmisibile către succesorii în drepturi fie
ne referim la succesorii unei persoane fizice, fie ne referim la succesorul sau
succesorii persoanei juridice supuse procedurii de reorganizare conform art.
70 CPC. în situaţia în care pretenţiile părţilor sau ale intervenientului
principal se referă la drepturi sau obligaţii personale, care sînt inseparabile
de subiectul de drept implicat în proces (de exemplu, în litigiile privind
desfacerea căsătoriei, încasarea pensiei de întreţinere, restabilirea în
cîmpul muncii etc.) procesul va înceta în baza art. 265 lit. f) şi g ) CPC. Dacă
persoana juridică a fost lichidată, procesul civil va fi încetat conform art. 265
lit. g) CPC;
- partea în proces a pierdut capacitatea de exerciţiu (art. 260 alin. (1) lit. b) CPC).
 Dezbaterile judiciare 3

Procesul se suspendă pînă la numirea tutorelui persoanei incapabile sau

curatorului persoanei limitate în capacitatea de exerciţiu. Se au în vedere
cazurile cînd pe parcursul examinării pricinii civile, prin hotărîre judecătorească,
s-a dispus declararea persoanei incapabilă. Ţinem să menţionăm că şi în acest
caz legiuitorul ar fi trebuit să se refere nu doar numai la părţile din proces, ci şi la
intervenientul principal. Deşi legiferarea menţionată se referă la pierderea
capacităţii de exerciţiu, credem că limitarea persoanei în capacitatea de
exerciţiu, în temeiul art. 25 din Codul civil, de asemenea poate fi temei de
suspendare obligatorie a procesului dacă pricina civilă se referă la patrimoniu,
salariu, pensie sau de alte tipuri de venituri pe care o persoană limitată în
capacitatea le poate exercita şi respectiv apăra doar cu acordul curatorului. în
cazul în care obiectul examinării judiciare îl formează drepturi pe care partea în
proces sau intervenientul principal limitat în capacitatea de exerciţiu le poate
exercita de sine stătător, atunci procesul nu va fi suspendat1. delegarea către o
instanţă judecătorească străină a efectuării actelor de procedură (art. 260 alin.
(1) lit. c) CPC). Procesul se suspendă pînă la prezentarea de către instanţa
străină a delegaţiei de acordare a asistenţei juridice. Potrivit art. 125 alin. (3) şi
art. 465 CPC, instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova pot da delegaţii
instanţelor judecătoreşti străine în vederea efectuării unor acte de procedură.
Modul de stabilire a relaţiilor între instanţele judecătoreşti din Republica Moldova
şi cele străine se determină de convenţiile şi tratatele internaţionale, precum şi în
bază de reciprocitate2;
în situaţiile prevăzute de Legea insolvabilităţii (art. 260 alin. (1) lit. d) CPC).
Prevederile art. 260 alin. (1) CPC au menire de a evita desfăşurarea simultană a
două procese civile cu privire la acelaşi obiect litigios. Suspendarea procesului în
conformitate cu temeiul menţionat are loc doar în pricinile civile a căror obiect îl

1
Научно-практический комментарий к гражданскому процессуальному кодексу Рос
сийской Федерации, под редакцией В.М. Жуйкова, В.К. Пучинского, М.К. Треушникова.
Москва: ОАО «Издательский дом» Городец, 2005, р. 462; Научно-практический
комментарий к гражданскому процессуальному кодексу Российской Федерации, под
редакцией М.С. Шакарян. Москва: «Проспект», 2005, р.356. .
2
Pentru detalii a se vedea: Capitolul XVI §5 din prezentul manual.
^entru detalii a se vedea: Capitolul VIII din prezentul manual.
;
Mecanismul juridic adecvat de aplicare a art. 121 din CPC pînă în prezent nu este creat (a se
.edea: Decizia Curţii Constituţionale a RM din 26 martie 2007 asupra sesizării Judecătoriei
-ăleşti cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 186-XVI privind modificarea şi
:ompletarea Legii 1225-XII (din 8 decembrie 1992) privind reabilitarea victimelor represiunilor
zolitice, din 29 iunie 2006. Publicată în MO al RM nr. 43-47 din 30 martie 2007). Potrivit art. '35
alin. (1) lit. g) din Constituţia RM, Curtea Constituţională rezolvă cazurile excepţionale de
■econstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie.
 4 Capitolul III

constituie bunurile ce fac parte din masa debitoare a pîrîtului împotriva căruia s-a
intentat procesul de insolvabilitate. Deci, art. 88 alin. (4) din Legea insolvabilităţii
instituie regula generală potrivit căreia toate pricinile civile intentate privitor la
bunurile ce ţin de masa debitoare în care pîrîtul este debitor în procesul de
insolvabilitate, iar reclamantul este creditorul chirografar - procesul se suspendă.
De menţionat că nu toate pricinile civile pornite privitor la bunurile ce constituie
masa debitoare se suspendă. Bunăoară, nu se vor suspenda procesele în curs
de desfăşurare dacă obiectul litigiului se 'eferă la separarea unui bun din masa
debitoare, executarea creanţelor garantate, obligaţiile ce decurg din masa
debitoare (art. 88 alin. (2) din Legea insolvabilităţii).
Potrivit art. 262 alin. (1) lit. c) CPC procesul se suspendă pînă cînd ho- ^ -
'ea judecătorească în procedura de insolvabilitate nu va deveni definitivă
'rvocabilă). însă în art. 88 alin. (1) din Legea insolvabilităţii se menţionează :
procesul civil se suspendă pînă la încetarea procesului de insolvabilitate = J pînă
la reluarea procesului de către creditor chirografar (reclamant). în :=zul reluării
procesului ca rezultat al încetării procedurii de declarare a in- r: vabilităţii se are
în vedere finisarea procesului de insolvabilitate în cazurile nevăzute de legea
insolvabilităţii.1;
a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate (art. 260 alin. (1) lit. e) CPC).
Procesul se suspendă pînă la data adoptării de către Curtea Constituţională a
hotărîrii pe marginea excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit art. 121 CPC,
dacă, în procesul judecării pricinii, se constată că norma de drept ce urmează a fi
aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicţie cu prevederile
Constituţiei Republicii Moldova, iar controlul constituţionalităţii actului normativ
este de competenţa Curţii Constituţionale, instanţa de judecată este în drept să
sesizeze, în conformitate cu prevederile Codului jurisdicţiei constituţionale,
Curtea Constituţională pentru a verifica constituţionalitatea actului respectiv 2.
Sesizarea Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată este admisibilă
numai în cazul în care actul normativ este aplicat sau urmează a fi aplicat
conform opiniei instanţei în pricina concretă pe care o examinează. Din
momentul emiterii de către instanţă a încheierii cu privire la ridicarea excepţiei de
neconstituţionalitate şi pînă la adoptarea hotărîrii de către Curtea Consti-
tuţională, procedura de examinare a pricinii sau de executare a hotărîrii
pronunţate se suspenc/a;
a apărut un conflict de competenţă jurisdicţională (art. 44 alin. (1) CPC).
Instanţa judecătorească în faţa căreia a apărut conflictul de competenţă
jurisdicţională suspendă din oficiu procesul şi înaintează dosarul către
instanţa în drept să soluţioneze conflictul de competenţă. Instanţa com-
petentă soluţionează, fără citarea participanţilor la proces, conflictul dintre
 Dezbaterile judiciare 5

de instanţe printr-o încheiere, care nu se supune nici unei căi de atac. Ca

>ti urmare a acestei proceduri examinarea pricinii civile se va relua de către
- instanţa desemnată în soluţionarea pricinii;
îrii - părţile în litigiu au acceptat medierea (art. 30 alin. (1) din Legea cu privire la
mediere). Procedura medierii demarează începînd cu data încheierii
contractului de mediere, răstimp în care se suspendă curgerea termenelor de
prescripţie, precum şi examinarea pricinii civile în instanţa de judecată sau
arbitrală. Legea nu stabileşte cît timp maxim poate dura procedura de mediere,
dar în eventualitatea în care conflictul mediat nu se soluţionează în termen de 3
luni de la data acceptării medierii, iar părţile nu solicită continuarea procedurii,
mediatorul va constata că părţile nu pot ajunge la un acord. în acest caz,
precum şi în cazul renunţării exprese la mediere procedura respectivă
încetează. în asemenea situaţii procedura de examinare a pricinii de către
instanţa de judecată sau de către cea arbitrală va putea relua la cererea părţii
interesate, iar mediatorul va informa printr-un raport scris instanţa de judecată
dacă părţile au ajuns sau nu la un acord (art. 28 din Legea cu privire la
mediere). Suspendarea facultativă a procesului se dispune în următoarele ca-
zuri:
pîrîtul sau reclamantul se află într-o unitate activă a Forţelor Armate sau a
altor trupe şi formaţiuni militare ale Republicii Moldova (art. 261 Ut. a)
CPC). Aflarea uneia dintre părţi în unitate militară activă semnifică impli-
carea acesteia în acţiuni militare excepţionale. Prezenţa părţii în cadrul
altor trupe militare ale Republicii Moldova în timp de pace (serviciul militar
în termen, serviciul în rezervă, serviciul militar prin contract) nu implică
suspendarea procesului. Considerăm mai adecvată vechea reglementare
a temeiurilor de suspendarea procesului, ce conţinea art. 213 din Codul
de procedură civilă al Republicii Moldova din 1964, conform căreia aflarea
pîrîtului într-o unitate militară activă sau solicitarea reclamantului aflat în
cadrul forţelor militare active era temei de suspendare obligatorie a
procesului. Potrivit legislaţiei procesual civile în vigoare a Federaţiei
Ruse, procesul va fi suspendat obligatoriu dacă pîrîtul este implicat în
acţiuni militare sau exercită serviciu în condiţii de stare excep- ţ onală sau
aflării pe picior de război sau dacă reclamantul care se află în aceleaşi
condiţii solicită suspendarea procesului 1. Considerăm că legislaţia
noastră procesuală poate prelua conceptul suspendării obligatorii a
procesului, condiţionat de circumstanţe militare excepţionale; cartea în
proces sau intervenientul principal se află într-o instituţie cu-
rativ-profilactică, situaţie adeverită de instituţia respectivă (art. 261 lit. b)
 6 Capitolul III

CPC). Procesul poate fi suspendat pînă la externarea persoanei din

nstituţia menţionată. Considerăm că aflarea părţii în proces sau a in-
tervenientului principal în stare de incapacitate fizică de a se prezenta 'a
examinarea pricinii, cît şi consecinţele întreruperii programului de lecuire,
pot constitui temei pentru amînarea sau suspendarea procesului, nsă
suspendarea se poate dispune doar dacă o instituţie curativ-profi- lactică
va certifica aflarea îndelungată a subiecţilor menţionaţi în incapacitate
fizică. Pentru ca acest temei de suspendare să fie corect aplicat, istanţa
de judecată va trebui să ţină cont de durata aflării persoanei în nstituţia
curativ-profilactică, posibilitatea prezentării acesteia în şedinţă de
judecată, precum şi de faptul dacă persoana interesată a cerut sau nu
examinarea pricinii în lipsa sa;
pîrîtul este căutat (art. 261 lit. c) CPC). Potrivit art. 109 CPC, în acţiunile
ntentate în interesul statului, în pricinile de plată a pensiilor de întreţinere, în
pricinile de reparaţie a prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii
corporale, prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, dacă nu se cunoaşte
locul de aflare a pîrîtului, instanţa judecătorească este obligată să ordone
căutarea lui. în cazul în care, la judecarea altor categorii de pricini decît cele
menţionate, locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut, judecătorul poate
ordona căutarea lui prin intermediul organelor abilitate numai după ce
persoana interesată depune suma cheltuielilor de căutare. Procesul poate fi
suspendat în aceste cazuri pînă la găsirea pîrîtului sau la încetarea căutării
lui;
instanţa a dispus efectuarea unei expertize (art. 261 lit. d) CPC). în funcţie
de complexitatea şi durata preconizată a expertizei instanţa este în drept, la
cererea participanţilor la proces ori din oficiu, să decidă amînarea ori
suspendarea procesului. Dacă prin încheiere judecătorească s-a dispus
suspendarea procesului atunci termenul suspendării se va prelungi pînă la
prezentarea în instanţă a raportului de expertiză; instanţa a dat o delegaţie
judiciară unei alte instanţe judecătoreşti din ţară (art. 261 lit. e) CPC). în
cazul necesităţii de a aduna probe ori de a înmîna acte judiciare într-un alt
oraş, municipiu sau raion, instanţa care

' Комментарий к ГПК РФ..., 3-е издание, «Норма», Москва: 2008, р. 503.
Dezbaterile judiciare 7

judecă pricina dă instanţei judecătoreşti respective, prin încheiere, o

delegaţie pentru efectuarea unor anumite acte de procedură (art. 125 CPC).
în funcţie de complexitatea actelor de procedură care urmează a fi
îndeplinite, precum şi de durata delegaţiei judecătoreşti procesul se poate
suspenda pînă la îndeplinirea şi prezentarea delegaţiei judiciare; instanţa a
dispus organului de tutelă şi curatelă efectuarea unui control al condiţiilor de
trai ale adoptatorilor în pricinile de adopţie şi în alte pricini în care pot fi
lezate drepturile şi interesele copilului (art. 261 Ut. f) CPC). în conformitate
cu art. 290 alin. (1) CPC, în faza pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare,
instanţa de judecată va expedia copii de pe cererea de adopţie şi actele
anexate organului de tutelă şi curatelă de la domiciliul sau locul de aflare a
copilului, obligînd organul de tutelă sau curatelă să prezinte în judecată un
aviz asupra caracterului raţional al adopţiei şi corespunderii acesteia
intereselor copilului. în acest caz, precum şi în alte pricini în care pot fi lezate
interesele copilului, procesul poate fi suspendat pînă la primirea avizului
organului de tutelă şi curatelă; au încetat împuternicirile tutorelui sau
curatorului (art. 261 Ut. g) CPC). Hotărîrea judecătorească prin care
persoana este limitată în capacitatea de exerciţiu sau este declarată
incapabilă constituie un temei pentru ca organul de tutelă şi curatelă să-i
numească un curator sau un tutore (art. 307 CPC). Existenţa tutorelui sau
curatorului este o stringenţă legal stabilită pentru persoanele care nu au
capacitate deplină de exerciţiu sau limitate în capacitatea de exerciţiu (art.
32-47 din Codul civil şi art. 142- 147 din Codul familiei), aceştia fiind
reprezentanţi legali ai participanţilor la proces (art. 79 CPC). însă în situaţia
în care după pornirea procesului au încetat împuternicirile tutorelui sau
curatorului continuarea procesului este imposibilă. Din acest considerent
pînă la data emiterii unei noi decizii a organului de tutelă şi curatelă privind
confirmarea tutorelui sau curatorului, examinarea pricinii se va suspenda.
însă dacă durata emiterii unei noi decizii a autorităţii tutelare nu va fi
îndelungată, instanţa de judecată ar putea amîna examinarea procesului;
pricina nu poate fi judecată înainte de soluţionarea unei alte pricini conexe
(art. 261 Ut. h) CPC). Procesul se suspendă pînă la data rămînerii irevo-
cabile a hotărîrii, deciziei, sentinţei sau încheierii judecătoreşti sau pînă la
data emiterii hotărîrii în baza materialelor examinate pe cale administrativă
(art. 262 lit. e) CPC). Reieşind din aceste prevederi putem conchide că o
pricină conexă care ar determina suspendarea procesului într-o altă pricină
poate fi examinată de către instanţa judecătorească în procedură civilă sau
în procedură penală, ori pe cale administrativă. Cu referire la interpretarea
 8 Capitolul III

termenului „pricină conexă” trebuie constatată o legătură interdependentă

între două pricini ce trebuie examinate consecutiv. De regulă, faptele şi
raporturile juridice constatate pe parcursul examinării unei pricini civile şi
pronunţării unei hotărîri judecătoreşti produc în cadrul examinării pricinii a
doua efectele puterii lucrului judecat dacă participă aceleaşi persoane. în
consecinţă, suspendarea este inevitabilă pentru a exclude pronunţarea de
hotărîri contradictorii sau grave impedimente la executare. De exemplu,
examinarea unei cereri privind încasarea prejudiciilor cauzate prin
executarea necorespunzătoare a clauzelor unui contract nu poate avea loc
dacă în aceeaşi sau într-o altă instanţă de judecată a fost pusă pe rol şi se
examinează o cerere privind declararea nulităţii respectivului contract. Prin
aceiaşi prismă trebuie abordată problema legăturii conexe dintre o pricină
civilă şi o cauză penală. Bunăoară, cererea de reparare a prejudiciilor
cauzate prin comiterea unei infracţiuni nu poate fi examinată în ordine civilă
pînă nu se va pronunţa sentinţa penală în privinţa acestei fapte şi a
respectivei persoane. De asemenea, potrivit art. 13 alin. (3) din Legea
contenciosului administrativ, în cazul în care instanţa constată că de actul
administrativ depinde soluţionarea litigiului în fond, ea sesizează, prin
încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi
suspendă cauza.
în conformitate cu art. 213 Cod de procedură civilă al RM din 1964, sus
menţionatul temei avea drept efect suspendarea obligatorie a procesului 1. Dotrivit
art. 215 din Codul de procedură civilă al Federaţiei Ruse în vigoa- *e,
imposibilitatea judecării pricinii înaintea de soluţionarea unei alte pricini n
procedura civilă, administrativă sau penală este temei obligatoriu pentru
suspendarea procesului.

§5. Terminarea procesului fără emiterea hotărîrii

De regulă, dezbaterile judiciare se finalizează cu adoptarea şi pronun-
:area unei hotărîri care indiferent de conţinut are drept scop procesual so-
luţionarea pricinii civile şi aplanarea litigiului dintre părţi. Dar în unele cazuri
procesul civil se poate încheia fără adoptarea unei hotărîri prin încetarea
procesului (art. 265-266 CPC) sau scoaterea cererii de pe rol (art. 267-268 CPC).
Aceste două instituţii procedurale se deosebesc între ele prin temeiuri de
aplicare, procedura şi efecte juridice ce survin.
încetarea procesului. Procesul civil într-o pricină concretă urmează a fi
încetat dacă după primirea cererii de chemare în judecată a fost constatată lipsa
dreptului la intentarea acţiunii civile. însă, în virtutea principiului disponibilităţii,
 Dezbaterile judiciare 9

reclamantul sau părţile pot decide încetarea procesului prin exerci-

Гражданский Процессуальный Кодекс Молдовы. Комментарий, отв. ред. А.Н. Кожу- харь, А.А. Райлян, Кишинёв,
Universitas, 1992, р. 380-390.