Sunteți pe pagina 1din 156

LUCY WALKER

Adev`rata
dragoste

ALCRIS
Romance
Capitolul 1

Datorit` vie]ii petrecut` \n lux [i a cheltuielilor exorbitante


Magillicudy, c`minul familiei Montgomery, devenise foarte repede
aproape de ruin`. Din nefericire, tocmai \n aceast` perioad`
nefast`, lui Dennis Hara Mongmonery, bunicul nostru, i s-au n`scut
cinci fii. Ace[tia, r`ma[i foarte repede f`r` mam`, au fost crescu]i de
tat`l lor [i de prietenii familiei, ajungând s` se priceap` foarte bine
la trei lucruri: s` c`l`reasc`, s` discute la nesfâr[it, despicând firul
\n patru [i s` bea cantit`]i impresionante de whisky irlandez.
Nu to]i. Excep]ia era Timothy, cel mai mare, care f`cea toate
aceste lucruri cu modera]ie, pentru c` era o persoan` a[ezat`. Cred
c` putea fi considerat singurul b`rbat moderat care s-a n`scut \n
familia Montgomery \n ultimii trei sute de ani.
Cei cinci b`ie]i erau \nal]i, foarte atr`g`tori [i plini de farmecul
specific irlandez. Din aceast` cauz`, ajungeau s` conduc` orice
ac]iune \n care erau implica]i. Atâta timp cât au r`mas \n Irlanda, iar
Magillicuddy putea s` le suporte obiceiurile costisitoare, totul a
mers bine. Dar când [i-au p`r`sit p`mântul natal, cum au f`cut cu
to]ii, mai pu]in Dennis, al doilea ca vârst`, au \nceput problemele.
6 LUCY WALKER

Primul a plecat Timothy. Când \nc` studia la Trinity College, a


sim]it \ndemnul s` predice \n colonii. Nu era primul din familie
care ajungea s` aib` o carier` ca membru al clerului. De fapt, cei
din familie care nu lucrau la ferm` s-au orientat spre Biseric`, drept
sau marin`. A[a c` Timothy a ajuns \n Africa de Sud unde a
construit cu propriile mâini prima biseric` dintr-un loc \ndep`rtat,
cu un nume imposibil de pronun]at.
|ntre timp bunicul, tat`l lui, a murit, iar familia ajunsese \ntr-un
impas. Timothy a trebuit s` se \ntoarc` la Meath, s` pun` \n ordine
afacerile familiei astfel \ncât Dennis [i William s` se ocupe de ferm` \n
timp ce Joseph, cel mai tân`r, s` mearg` la [coal` [i apoi la Universitate.
|n privin]a lui Rory, cel de-al patrulea fiu, Timothy n-a avut ce
face. De fiecare dat` când genera]iile urm`toare \ntrebau: „{i ce
s-a \ntâmplat cu Rory?”, r`spunsul era \ntotdeauna acela[i: „Oh,
Rory era s`lbatic. Nimeni nu putea s` fac` nimic pentru el.”
{i dac` Timothy, dragul [i bunul meu unchi Timothy, nu putea
face nimic pentru Rory, \nseamn` c` era \ntr-adev`r s`lbatic.
Anii au trecut [i Joseph, cel mai tân`r, tat`l meu, [i-a terminat
studiile [i [i-a urmat fratele mai mare \n cariera clerical`. Amândoi
au hot`rât ca de aceast` dat` s` ajung` \n Australia de Vest. Auziser`
despre via]a u[uratic` pe care o duceau c`ut`torii de aur [i
aleseser` aceast` destina]ie, hot`râ]i s` salveze sufletele a trei mii
de mineri care lucrau la Hannan.
Au ajuns \n Australia \n 1900, la timp s` \nmormânteze o bun`
parte dintre mineri, mai preocupa]i s` moar` de cium` bubonic` [i
de febr` tifoid` decât s` caute aur.
Patru ani mai târziu, tata s-a c`s`torit cu mama [i dup` trei ani
m-am n`scut eu, a doua dintr-un [ir de cinci fete.
Cu dou` luni mai devreme, lui William Montgomery, r`mas \n
Irlanda [i c`s`torit cu o veri[oar`, i s-a n`scut o fiic`, botezat` Laura.
A[a \ncepe povestea Laurei.
Numele ei era un alt exemplu de arogan]` de care d`dea dovad`
familia Montgomery. |n acele timpuri, numele acesta nu se d`dea
ADEV~RATA DRAGOSTE 7

decât servitorilor sau vacii favorite de la o ferm`. Dar \n familia


noastr`, la fiecare genera]ie exista o fat` numit` Laura. Motivul era
c`, \n urm` cu mult` vreme, un membru al familei noastre se
c`s`torise cu o italianc` foarte frumoas` [i bogat` pe nume Laura.
|n onoarea acesteia se d`dea numele de Laura unei fete din fiecare
genera]ie.
|n acela[i an, tat`l meu a primit parohia de la Pepper Tree Bay,
o a[ezare cu oameni care avuseser` norocul s` adune suficien]i
bani care s` le permit` s` se retrag` pe malurile \nsorite ale unui
râu cu v`rsare \n Oceanul Indian. Aici am locuit lini[ti]i [i ferici]i
\ntr-o societate care era replica societ`]ii engleze. Totul se f`cea \n
Pepper Tree Bay a[a cum bunicii englezi \i \nv`]aser` pe coloni[ti.
Nimic nu era diferit, \n afar` de accent [i de clim`.
|n Irlanda, Laura cre[tea [i \nflorea, dar, din nefericire, nu se
putea spune acela[i lucru despre p`rin]ii ei.
Dennis [i William, fra]ii r`ma[i \n Irlanda, nu erau de acord \n
nici o privin]` [i cu atât mai pu]in \n privin]a modului \n care
trebuie administrat` o ferm`. A[a c` banii de la Magillicuddy se
irosiser` \n experien]e sortite e[ecului.
Auzind, de la Timothy [i de la Joseph c` \n Australia se câ[tig`
bine, William se hot`râse c` e timpul s` plece [i el. A[a c` \n 1911
a ajuns [i el \n Australia cu frumoasa lui so]ie, fiica de patru ani,
Laura [i cu micu]a Sylvia.
Astfel familia se desp`r]ise. Doi dintre fra]i r`m`seser` \n
Irlanda, [i trei ajunseser` \n Australia. |n privin]a urma[ilor, era fiul
lui Dennis, \n Irlanda [i [apte fete \n Australia: cele cinci fiice ale
reverendului Joseph Montgomery [i cele dou` ale lui William.
Dintre ace[tia, Laura, care mo[tenise frumuse]ea [i inteligen]a
familiei, era sortit` s` sufere cel mai mult din cauza acestei separ`ri.
Laura [i cu mine ]ineam foarte mult la unchiul nostru Tim.
Poate [i din cauz` c` el ]inea la noi mai mult decât restul familiei.
|mi amintesc o \ntâmplare de când aveam [ase sau [apte ani.
8 LUCY WALKER

Cei trei fra]i st`teau de vorb` \n salon. M`tu[a Sheilagh era [i ea de


fa]`, ca [i mama. B`rba]ii glumeau, pentru c`-mi amintesc zâmbetul
de pe figura frumoas` a m`tu[ii. {i mama era frumoas`, avea ochi
alba[tri expresivi. Se uita \ntotdeauna cu uimire la cei trei fra]i. Nu
era irlandez` [i, cu toate c` nu-i \n]elegea, ]inea foarte mult la ei.
Laura, un copil cu ochi alba[tri extraordinari, ap`ruse \n salon
\n acela[i timp cu mine, care veneam din direc]ia opus`.
R`m`sesem amândou` cu ochii la cei trei fra]i.
Erau to]i \nal]i, frumo[i [i vocile lor r`sunau cu accentul specific
irladez. Aveau cam aceea[i \n`l]ime. Tata [i unchiul Tim purtau
hainele negre, preo]e[ti. Tata era tân`r, atr`g`tor, cu p`rul negru ca
de abanos, iar p`rul unchiului era alb ca z`pada. Tat`l Laurei,
unchiul William, era \ntre ei ca vârst` [i avea p`rul negru, la fel ca
tata. Expresia lui era [ireat`, nu pentru c` n-ar fi fost un b`rbat bun
la suflet, dar voia s`-i ]in` pe cei doi fra]i cu picioarele pe p`mânt.
V`zându-ne, unchiul ne chemase la el, \ntinzându-ne fiec`reia
câte o mân`. Ne privise pe amândou` zâmbind.
– C`uta]i \n buzunare, ne spusese.
Fiecare c`utase \n câte un buzunar, de unde scosesem câte o ciocolat`.
Nu eram surprinse, pentru c` a[a f`cea de fiecare dat`. De câte
ori venea la noi avea cinci batoane de ciocolat` \n cinci buzunare
diferite. Surorile mele Denney [i Gerry erau prea mici, altfel ar fi
fost [apte ciocolate \n [apte buzunare.
Apoi ne spusese:
– Veni]i s` le mânca]i afar`, s` nu pune]i degetele murdare pe
perdele. Ce s-ar \ntâmpla \n acest caz cu bietul unchi Tim?
Afar` ne zâmbise:
– Face]i câteva exerci]ii \nainte de ciocolat`, altfel v` ve]i \ngr`[a
[i nu ve]i mai ajunge ni[te doamne frumoase.
Pusesem ciocolatele pe pervaz [i alergasem pân` la poart`.
Singurul lucru diferit \n aceast` zi era c` Laura se \mpiedicase [i \[i
f`cuse o ran` la genunchi.
ADEV~RATA DRAGOSTE 9

|ncepuse s` plâng` imediat. Unchiul o ridicase \n bra]e, dar \[i


adusese aminte [i de mine [i m` luase de mân`. Ne dusese pe
amândou` la un copac din mijlocul cur]ii. Acolo ne ar`tase o
cicatrice pe scoar]a copacului.
– Vede]i, spusese el, o dat` i s-a \ntâmplat acela[i lucru [i
copacului. Când a fost tân`r, a c`zut [i s-a lovit. Cineva l-a ridicat [i
n-a mai r`mas decât o cicatrice.
Laura \nc` suspina.
– Pe copac nu-l mai doare, continuase unchiul Tim, cl`tinând
din cap. Cicatricea a r`mas s` ne aminteasc` despre ce i s-a
\ntâmplat. Dar nu-l mai doare. Timpul l-a vindecat. El vindec` totul.
Va vindeca [i genunchiul Laurei, ad`ugase el.
– O s`-mi r`mân` o cicatrice? \ntrebase Laura, \nc`
ne\ncrez`toare.
– S` sper`m c` da, r`spunsese el. E \ntotdeauna pl`cut s` po]i
dovedi c` te-ai \ntâlnit cu dezastrul.
Ochii lui erau veseli, a[a c` râsesem cu el.
– Timpul vindec` \ntodeauna. S` nu uita]i…
Unchiul Tim spunea \ntotdeauna astfel de lucruri. De aceea
[tiam c` va avea \ntotdeauna grij` de noi. Contam pe el s` aib` grij`
de noi.

***

Laura avea opt ani când a \ntâlnit prima iubire. Pove[tile de


dragoste vor fi \ntotdeauna pietrele de hotar pentru ea, dar nimeni
nu a fost cu adev`rat \n inima ei \n afar` de Danny, v`rul nostru, fiul
unchiului Dennis. Dar Danny va veni mult mai târziu.
Era \n timpul r`zboiului, când tata plecase cu trupele, iar noi
fuseser`m trimise la un internat \n apropiere de capital`. Eram
Vicky, care e mai mare decât mine, eu, Mary, urm`toarea sor` [i
Laura. Sora ei, Sylvia, era prea bolnav` s` mearg` la [coal`.
10 LUCY WALKER

Nu era decât un singur b`iat la [coala \n care ajunsesem.


Singurul motiv pentru care se afla acolo era c` sora lui mai mare
\nv`]a acolo [i p`rin]ii lor erau foarte boga]i.
|n [coal` nu era nimeni mai mare de doisprezece ani, dar
singurul b`iat, Basil Forsyte, se \ndr`gostise de Laura. Când un
b`iat de opt ani se \ndr`goste[te de o fat` de opt ani, o urm`re[te
peste tot. O a[teapt` când trece pe coridor spre baie [i-i pune
pic`turi de acid \n p`r. Sau când o vede alergând spre prietenele ei
\ntinde piciorul, punându-i piedic`. |n clas`, când trece pe lâng`
banca ei, vars` ca din gre[eal` cerneal` peste caietul ei de teme.
Ceea ce conteaz` e c` nu face aceste lucruri decât ei, semn clar c`
\nseamn` ceva pentru el.
Laura era mul]umit` de acest lucru. Cu toate c` avea tot ce-[i
dorea, c` era frumoas` [i admirat`, veri[oara mea era o persoan`
singuratic`. Sufletul ei era plin de emo]ii pe care nimeni \n afara
mea nu le \n]elegea. |ntr-un fel, chiar dac` nu-l iubea pe Basil, era
foarte satisf`cut` de faptul c` un membru al sexului opus ]inea la
ea. O f`cea mai fericit` decât orice, cu excep]ia faptului c` unchiul
Tim o iubea foarte mult.
B`rba]ii au fost \ntotdeauna sl`biciunea Laurei. Era \ncântat`
când se [tia iubit`, ochii \i str`luceau, mergea dreapt` [i sigur` pe
ea. Dar nu le r`spundea la sentimente. Tuturor \n afara lui Danny,
b`rbatul c`ruia i-a d`ruit inima.
A[a c` Laura era foarte mul]umit` de via]a la internat.
Pân` la moartea unchiului Tim.
Mama venise s` ne ia de la [coal` \ntr-o dup`-amiaz`.
Vorbise cu directoarea \nainte de venirea noastr`, iar când
intrasem am putut vedea c` plânsese. Avea lacrimi pe obraz, iar
privirea ei era trist`. Cred c`-l iubise foarte mult.
|ncercase s` ne spun` cu blânde]e. Nu trebuia s`-[i aleag`
cuvintele, pentru c` suferin]a vorbea pentru ea.
ADEV~RATA DRAGOSTE 11

– Dragele mele, spusese ea, unchiul Tim… s-a dus… a murit.


Era atât de bun… cred c` Dumnezeu l-a luat pentru c`… pentru
c` avea nevoie de el…
Gândea cu voce tare [i, \ntr-un fel, cred c` era cel mai bun mod
de a ne spune.
Laura [i cu mine nu spusesem nimic, dar Vicky \ncepuse s`
plâng`. Mary \ntrebase:
– Unde s-a dus?
– La Dumnezeu, repetase mama, privindu-[i mâinile.
Apoi directoarea venise s` ne spun` c` bagajele noastre erau
preg`tite. Pe drumul spre Pepper Tree Bay, nimeni nu spusese nici
un cuvânt.
Acas`, mama ne spusese s` ne schimb`m hainele [i s` ie[im la
joac`. Tata era \n birou, stând de vorb` cu unchiul William, iar
m`tu[a Sheilagh st`tea \n salon, alb` ca varul.
Unchiul Tim avusese un atac de cord \n timpul unei predici.
Toat` lumea care \l cunoscuse era \ndurerat`.
|n zilele urm`toare, Laura nu spusese nimic, ca [i mine. Unchiul
Tim ne p`r`sise. Era ceva care nu putea fi acceptat. |ntr-o zi, foarte
curând, ne vom trezi din acest vis \ngrozitor, care ne zguduise din
temelii via]a.
|ntr-o zi, o s`pt`mân` sau dou` mai târziu, c`utam \mpreun` cu
Laura ni[te c`r]i, pe biroul la care lucrase tata cu o or` \n urm`.
|ntr-un col] era o serviet` de piele. Laura se aplecase asupra ei,
citind literele aurii: T. M.
– E a unchiului Tim… spusese ea.
Deodat`, figura i se \ntunecase [i izbucnise \n plâns, fugind din camer`.
La ora ceaiului, nimeni n-o putea g`si. M`tu[a Sheilagh
trimisese pe cineva s` \ntrebe dac` nu e la noi, \n acela[i timp cu
mama, care trimisese pe cineva s` \ntrebe dac` n-a ajuns acas`.
Abia la nou` seara o g`siser`. Se b`gase \n pat, acoperindu-se cu
p`tura. Când o g`siser` adormise deja, iar perna era ud` de lacrimi.
Capitolul 2

Dup` plecarea familiei Laurei spre zonele miniere, unul dintre


cele mai pl`cute momente era acela \n care primeam o scrisoare de
la m`tu[a Sheilagh. Aceste scrisori erau ca ea de pl`cute, iar mama
spunea c`, de fiecare dat` când citea o scrisoare parc` o vedea pe
m`tu[a [i-i auzea vocea blând`.
|n scrisori ne povestea despre petrecerile care aveau loc acolo
[i fiecare se termina cu obi[nuita remarc` despre Laura, spunând c`
e la fel de dificil` ca \ntotdeauna. Despre Sylvia ne spunea c` arat`
ca un \nger. La sfâr[itul anului se \ntorceau \n casa lor de la Pepper
Tree Bay pentru a petrece lunga var` australian`.
Desigur, \ntoarcerea lui William Montgomery era de fiecare dat`
un eveniment a[teptat. Mai \ntâi mama f`cea cur`]enie, apoi lua
provizii pentru toat` familia. }ineam la Laura [i la Sylvia, dar \i
iubeam [i pe p`rin]ii lor. Unchiul William obi[nuia s` stea de vorb`
cu tata, iar m`tu[a umplea casa cu râsul ei vesel, ca de clopo]el.
Laura era o persoan` ciudat`. Dispre]uia femeile din ora[ care
ajunseser` \ntr-o anumit` pozi]ie social` datorit` banilor so]ului,
dar nu putea s` \ndure compania celor care nu aveau bani sau
p`mânturi.
ADEV~RATA DRAGOSTE 13

Ca o regul` de familie, nici una dintre casele membrilor familiei


Montgomery nu era \ncuiat`. Cel pu]in la noi, dac` vedea o cheie
\n u[`, tata izbucnea:
– Pentru numele lui Dumnezeu, spunea el, ce poate fi \n casa
unui biet preot pe care s` vrea cineva s`-l fure?
|mi aduc aminte c` \ntr-o zi fusesem cu Laura [i cu Vicky la fiica
unui alt preot. Când mama trimisese un taxi pentru noi, so]ia
preotului spusese c` merge s` fac` ni[te cump`r`turi [i \ncepuse s`
\ncuie cu mare grij` toate u[ile [i ferestrele. Laura o privise cu
aten]ie.
– De ce face]i asta? \ntrebase ea.
– Ca s` nu intre cineva s` fure.
– Dar de ce ar vrea cineva s` fure?
– Nu po]i s` [tii niciodat`. E mai bine s` fii grijuliu.
Când r`m`sesem singure \n ma[in`, Laura c`zuse pe gânduri.
– Cine ar vrea s`-i fure lucrurile? izbucnise ea \ntr-un târziu.
Nimeni \n Pepper Tree Bay nu fur`. {i chiar dac` ar face-o, de ce s`
intre tocmai \n casa ei?
– Presupun c` ]ine foarte mult la lucrurile ei, spusese Vicky.
– Nu cred, r`spunsese Laura. Nu, e vorba despre locul de unde
vine ea. Cred c` acolo sunt ho]i [i de aceea \nchide [i aici u[ile.
Cu o expresie plin` de dispre], ridicase din umeri.
– E[ti snoab`, observasem eu, gândindu-m` c`, datorit` faptului
c` eram fiic` de preot, trebuie s` ar`t mai mult respect pentru
gazda noastr`.
M` privise uimit`.
– Chiar dac` a[ avea lucruri mai valoroase, nu mi-a[ \ncuia casa.
Era o dovad` de arogan]` din partea ei, dar eram prea mic` s`
cunosc acest cuvânt ca s`-i pot replica. De fapt, eram pu]in speriat`
de dispre]ul pe care \l avea pentru restul lumii. Eu m` duceam \n
14 LUCY WALKER

fiecare duminic` la biseric` [i [tiam aproape pe de rost predicile.


{tiam c` Iisus era umil [i c` e un p`cat s`-i dispre]uie[ti pe ceilal]i.
Pe de alt` parte, o invidiam c` nu fusese crescut` \n biseric`, a[a ca
mine [i c` putea s` vorbeasc` orice dorea f`r` team`.

***

Aveam doisprezece ani când Danny a venit \n Pepper Tree Bay.


Unchiul William plecase \n Irlanda s` vad` cum stau lucrurile cu
afacerile familiei. Fragmente nelini[titoare de conversa]ie se puteau
auzi din când \n când din biroul tatei. Se p`rea c` lucrurile nu
mergeau deloc bine la Magillicuddy. Era ceva serios pentru c`, \n
ciuda faptului c` tata vorbea de fa]` cu noi despre unchiul Dennis,
despre dragostea lui pentru cursele de cai [i pentru b`utur`, când
vorbea despre unchiul Rory cobora vocea [i ne trimitea s` a[tept`m
afar`.
A[a c` unchiul William plecase s` vad` ce se poate face [i se
\ntorsese dup` [ase luni. Nu mai spusese nimic despre unchiul
Dennis sau despre unchiul Rory, pentru c` toat` lumea era
preocupat` de sosirea lui Danny.
Danny, care avea atunci paisprezece ani, era o adev`rat`
apari]ie. Purta un costum negru [i o p`l`rie [i nimeni \n Pepper
Tree Bay nu se mai \mbr`case a[a.
Toat` familia era prezent`, dornic` s`-i vad` pe unchiul William
[i pe v`rul Danny. M`tu[a Sheilagh se str`duise s` ne \mbrace \n
cele mai bune haine [i apoi s` ne supravegheze s` nu ne
murd`rim. Dup` apari]ia lui Danny, nu mai era nevoie s` mai fac`
nimic pentru c` toate eram ca vr`jite. Nu era vorba numai de
hainele lui, ci [i de felul \n care ar`ta [i \n care spunea: „Oh, \ntr-
adev`r!”. Nimeni \n Australia nu mai folosea aceast` expresie [i
ADEV~RATA DRAGOSTE 15

oricum, trebuie s` fii englez sau irlandez ca s` po]i pronun]a


corect. Era atât de diferit de noi \ncât ne redusese la t`cere. Era o
realizare [i el nici m`car nu [tia ce reu[ise s` fac` sau nu-i p`sa.
Aerul lui era unul de indiferen]` politicoas`, iar figura lui palid` era
atât de frumoas` \ncât \]i era imposibil s` nu-l iube[ti.
Laura \l cunoscuse \n Irlanda, când era doar o copil`, dar \n
Australia s-a n`scut marea ei dragoste pentru el. Fusese singura
care nu spusese nimic, ci doar \l privise \ncruntat` câteva clipe,
apoi se retr`sese \n umbr`.
– Cum se simte Sylvia? \ntrebase unchiul William dup` ce o
s`rutase de dou` ori pe m`tu[a Sheilagh.
– N-am luat-o cu noi, era prea cald [i prea obositor. E acas`, v`
a[teapt` pe verand`.
Urcasem cu to]ii \n trei ma[ini. Danny st`tea \n spate, \ntr-una
dintre ma[ini, \ntre Vicky [i mine. Laura st`tea \n fa]` [i nici m`car
o singur` dat` n-a \ntors capul spre noi. A[a mi-am dat seama c`
sim]ea ceva pentru Danny. Dac` n-ar fi fost a[a, ne-ar fi b`tut la cap
tot drumul.
Din când \n când \i spuneam câte ceva sau \i ar`tam pe fereastr`
un loc anume, iar el r`spundea:
– Oh, \ntr-adev`r!
Era atât de politicos dar, \n acela[i timp, atât de intimidant,
\ncât, dup` ceva timp am renun]at, mul]umindu-ne s`-l privim \n
t`cere. Era atât de frumos!
Toat` lumea mersese, desigur, s` ia ceaiul la familia William
Montgomery. Când ma[inile au oprit \n fa]a casei, pe un scaun pe
verand` a[tepta Sylvia, fragil` ca o p`pu[` de por]elan [i frumoas`
ca o zân` din pove[ti.
Danny coborâse din ma[in` [i \ndreptându-se spre ea \[i luase
p`l`ria de pe cap [I-i \ntinsese mâna. Privindu-se cu aten]ie, cei doi
\[i zâmbiser`.
16 LUCY WALKER

Atunci a \nceput tragedia din via]a Laurei. |n acea clip`, via]a ei


a luat o \ntors`tur`, nerevenind niciodat` la normal. N-a iubit
niciodat` pe nimeni altcineva decât pe Danny, dar trebuia s`
renun]e la el pentru Sylvia, pentru c` Sylvia era fragil` [i putea s`
moar` \n curând.
Ce era u[or de \n]eles la Danny era pasiunea pentru pr`jituri [i
salat` de fructe. |n clipa \n care se aduseser` dulciurile, \ncetase
s`-i mai zâmbeasc` Sylviei [i preferase s` m`nânce din picioare.
Laura adoptase o atitudine ofensiv`. Cu to]ii ne d`deam seama
c`, dac` voiam s`-l critic`m pe Danny, trebuia s` trecem mai \ntâi
peste cadavrul Laurei. Dar nimeni nu voia s`-l critice pentru c`
eram cu to]ii foarte mândri de el, de accentul deosebit, de felul \n
care \[i ]inea capul, de indiferen]a lui politicoas`.
Ne temeam de cum va fi primit la [coal`, mai ales c` tata
insistase s`-l duc` la ore \mbr`cat \n costum [i cu p`l`ria lui
ciudat`. Toat` ziua \l a[teptasem cu emo]ie, dar la \ntoarcere era
neschimbat [i la fel de indiferent.
Dup` ce-i t`iase o bucat` mare de pr`jitur`, mama ne spusese
s`-l ducem \n gr`din`, unde mai erau câteva fructe, struguri [i
curmale.
Eram \ncântate s`-l ducem \n gr`din`, dar ne temeam c` Oliver,
nesuferitul b`iat al paznicului, va fi [i el acolo, cu picioarele goale
[i pantalonii rup]i. Desigur c` era acolo, pândind printre gard.
Danny nu avea p`l`ria pe cap, dar era \mbr`cat \n costum [i p`rul
lui deschis la culoare \i c`dea pe un ochi \ntr-un mod pur [i simplu
nepermis \n Australia.
La auzul exclama]iei de uimire a lui Oliver, \l certasem:
– Dispari, spusesem, nu e[ti dorit aici.
– Oblig`-m`, dac` po]i.
Ridicând din umeri, \l privisem pe Danny:
ADEV~RATA DRAGOSTE 17

– Nu-l b`ga \n seam`.


– De ce nu? \ntrebase el surprins. E ceva \n neregul` cu el?
– Nu caut` decât ceart`.
Danny \l privise cu aten]ie pe Oliver.
– Oh, \ntr-adev`r! exclamase el.
M` a[teptam ca Oliver s` fac` un gest nepl`cut.
– Vino pe gard, spusese el cu arogan]`. Aici sunt curmale mai
bune. Asta dac` ai curajul s` urci.
– Oh, minunat! exclamase Danny, urcând imediat pe gard, f`r`
s` ]in` seama de hainele \n care era \mbr`cat.
– La naiba! strigase Oliver, n-ai cum s` urci \mbr`cat \n hainele
alea.
– Cred c` m` descurc, r`spunsese Danny, ridicând poalele
hainei.
– D`-o jos, e prea cald oricum, propusese Oliver.
– E o idee bun`, zâmbise v`rul nostru, sco]ându-[i haina [i
aruncând-o pe stratul de salat`.
B`ie]ii disp`ruser` din raza noastr` vizual`. Cu toate c`-i
a[teptasem destul de mult, nu ap`ruser`. Dup` ce mâncasem ni[te
struguri, hot`râsem s` ne \ndrept`m spre cas` [i s`-i m`rturisim
mamei c`-l pierdusem pe v`rul nostru. Ea reac]ionase destul de
violent. Cred c` ]inea la Oliver, dar nu era deloc mul]umit` de
manierele acestuia. Laura fusese cea care \i g`sise pe cei doi \ntr-un
târziu, jucându-se \n preajma unui arbore de cauciuc.
Laura [i Oliver nu se suportau, a[a c` ea privise \n alt` parte, iar
el scuipase la picioarele ei. |n timp ce ea \i cerea lui Danny s` vin`
acas` pentru c` „ ceaiul este gata”, Oliver arunca spre picioarele ei
cu ni[te pietricele.
Din fericire, Danny era un b`iat foarte \ndatoritor. R`spunsul lui
fusese simplu:
18 LUCY WALKER

– Ah, minunat! Vin imediat.


– Sper s` ne mai vedem, spusese Oliver, urm`rindu-l plin de
curiozitate cu ochii lui c`prui.
– {i eu sper, r`spunsese Danny. Ai idee unde mi-am pus
afurisita aia de hain`?
– Acolo, zâmbise Oliver, ar`tând spre stratul de salat`. Sper c`
nu trebuie s` m`nânci cu haina pe tine?
– Nu [tiu, tu ce crezi? o \ntrebase Danny politicos pe Laura.
– Trebuie s`-]i iei haina. Nu po]i pleca a[a. Oh, pentru numele
lui Dumnezeu! Uite ce-ai f`cut cu pantalonii! I-ai rupt.
– Da, [tiu, r`spunsese Danny cu indiferen]`. Bine, cred c` e
cazul s`-mi iau haina. Ne mai vedem, ad`ugase el, \ntorcându-se
spre Oliver.
– E posibil, d`duse din cap acesta.
Ceea ce era interesant \n ceea ce prive[te rela]ia dintre Danny [i
Oliver, atât de scurt` cât a fost, era c` Danny ar fi trebuit s` fie
respins de b`ie]ii din Australia [i cu atât mai mult de Oliver, ca fiind
reprezentantul a ceea ce urau mai mult. Cu toate acestea, datorit`
unor motive necunoscute, Oliver l-a acceptat. Poate [i din cauz` c`
ne era team` tuturor pentru Danny [i mai ales Laurei. Cred c`
Oliver era con[tient de faptul c` Laura era preg`tit` s` fac` orice s`-l
apere [i acest lucru \l amuza. Desigur, nimic nu-l intimida [i nici nu-l
va intimida vreodat` pe Oliver Harding.
A doua zi, mama \i f`cuse rost lui Danny de un nou costum,
asem`n`tor cu cele purtate de b`ie]ii de la [coal`. P`l`ria nu ap`rea
nici ea decât la biseric`, duminica. Acolo, cu toate c` toat` lumea o
privea, nimeni nu spunea nimic. Nu [tiu dac` era vorba de farmecul
lui Danny sau de frumuse]ea lui, dar toat` lumea care \l privea,
zâmbea cu blânde]e.
M`tu[a Sheilagh obi[nuia s` dea petreceri la care era invitat`
toat` lumea bun` din Pepper Tree Bay [i la care noi, copiii, dup`
ADEV~RATA DRAGOSTE 19

ce eram sp`la]i, \mbr`ca]i [i parfuma]i, eram prezenta]i cu mândrie.


La una dintre aceste petreceri aflasem \n sfâr[it ce lucru demn de
ru[ine f`cea unchiul Rory.
Nimeni din familia Montgomery nu se ocupase cu comer]ul,
aceasta fiind considerat` o meserie de neimaginat pentru un
Montgomery. Când noi, copiii, aflasem despre faptul c` unchiul
Rory devenise „problema” familiei, b`nuiser`m c` se ocupa de
comer]. Eram atât de ru[ina]i \ncât nu vorbeam despre asta nici
\ntre noi.
Auzind numele lui Rory rostit de unul dintre invita]i, care \l
cuno[tea, ne apropiasem s` tragem cu urechea.
– Aproape a terminat, spusese tata. M` mir [i eu, ca [i \ntrega
na]iune irlandez`, cum de i-a venit o astfel de idee.
– Va deveni ceva mai disciplinat, r`spunsese unchiul William.
– Poate, oftase tata. Ce afacere nepl`cut`!
Pentru noi, cuvântul „afacere” \nsemna clar „comer]” [i cele mai
mari temeri ale noastre se adeveriser`: unchiul Rory se ocupa de
comer].
Ru[ina]i, plecasem capetele. {tiam c` p`rin]ii no[tri vorbeau
\ntre ei f`r` probleme despre aceste lucruri, dar eram foarte
nemul]umi]i c` spuseser` acest lucru vecinilor [i prietenilor no[tri
australieni. Când mama [i m`tu[a Sheilagh veniser` s` vad` ce
facem, \ntrebasem, foarte sup`rat`:
– De ce le-a]i spus despre unchiul Rory?
– Ei, sst, r`spunsese m`tu[a. Toat` lumea [tie despre el. E un
scandal de la un cap`t la altul al Irlandei.
– Bine, dar \n comer]? m` plânsesem eu.
– |n comer]? m` privise ea uimit`. Dragii mei, unchiul vostru a
f`cut lucruri teribile, iar acesta e chiar scandalos, dar n-a ajuns pân`
acolo. Nic` m`car unchiul Rory nu putea face a[a ceva.
20 LUCY WALKER

– P`i, ce a f`cut? \ntrebase Laura. A ajuns la \nchisoare?


M`tu[a o privise râzând pe mama, apoi \i d`duse Laurei p`rul
de pe fa]`.
– |ntreab`-l pe unchiul Joe. Nu e la fel de r`u ca [i cum ar fi
intrat \n comer], dar e mult mai r`u decât dac` ar fi ajuns la
\nchisoare.
Numai c` \ntre timp ajunsese \n camer` unchiul William, iar
m`tu[a Sheilagh le povestise despre \ngrijorarea noastr`.
– A intrat \n Corpul Regal de Poli]ie, dragii mei, ne spusese el.
– Ce e \n neregul` cu asta? \ntrebasem. Nu \nseamn` c` e poli]ist?
– Nu. |nseamn` c` e un tr`d`tor. Sau c`, mai devreme sau mai
târziu, va deveni unul.
Adul]ii plecaser` s` se ocupe de oaspe]i [i noi r`m`seser`m
gânditori.
– Cred c` e un lucru \ngrozitor, spusese Sylvia cu vocea ei
copil`reasc`.
Laura d`duse din cap.
– Eu nu cred. Cred c` a[ prefera s` fiu poli]ist decât s` ajung un
\ngrozitor burete care suge whisky [i \mpu[c` animale nevinovate,
ca unchiul Dennis.
|n ochii ei alba[tri, fixa]i pe figura lui Danny, se citea sfidarea.
Era o insult`, pentru c` unchiul Dennis era tat`l lui.
Danny se sprijinea de pervaz, urm`rind-o din priviri pe Sylvia.
Zâmbetul lui era blând.
– Eu mai degrab` a[ intra \n comer] decât s` fiu oricare dintre
ei, spusese el. Cel pu]in se pot face destui bani pentru repararea
gardului de la Magillicuddy.
Ului]i, to]i r`m`seser` nemi[ca]i. Cred c` \n acele minute Laura
decisese c` Danny trebuie urm`rit [i p`zit toat` via]a. {i c` aceasta
e voca]ia ei.
Numai c` mai era [i Sylvia.
ADEV~RATA DRAGOSTE 21

Sylvia avea o problem` la inim` [i era destinat` s`-[i tr`iasc`


via]a ca o invalid`. Familia acceptase c` nu se poate face nimic [i o
trata cu grij`, ca pe un bibelou, \nc` de când doctorii descoperiser`
de ce suferea.
Noi, veri[oarele ei, eram destul de sceptice. Dar Laura nu era ca
noi. Nu [tiu dac` o iubea cu adev`rat sau era capabil` s` \n]eleag`
triste]ea [i suferin]a cuiva care putea muri tân`r. Ea era plin` de
energie, neastâmp`rat` [i n-ar fi trebuit s` se gândeasc` la moarte,
dar aceasta era \n fiecare zi \n fa]a ochilor ei.
Sylvia era blond`, cu ochi alba[tri [i foarte fragil`. Aparen]a ei
fragil` se datora palorii, pentru c` rareori ie[ea la soare [i sub]irimii
nefire[ti, deoarece ]inea un regim alimentar foarte drastic. Orice
kilogram \n plus era un pericol pentru inima ei bolnav`.
Era o persoan` calm` [i lini[tit`, care nu sup`ra pe nimeni.
Uneori mergea cu noi \n mici plimb`ri, dup` ce mai \ntâi
promisesem c` vom avea grij` de ea [i c` vom merge \ncet [i numai
pe teren plat.
|n aceste ocazii, o sim]eam ca pe o povar` care ne \ncetinea.
Când noi, fetele tatei, preot [i om cu frica lui Dumnezeu, nu mai
rezistam, Laura, de obicei egoist`, nelini[tit` [i aventuroas`, nu
se gr`bea niciodat`. R`mânea \ntotdeauna lâng` Sylvia,
potrivindu-[i pasul dup` ea, uneori nemul]umit`, dar totdeauna
hot`rât`.
Dou` sau trei s`pt`mâni dup` venirea lui Danny \n Australia,
hot`râsem s` facem o astfel de excursie. Poate din cauza prezen]ei
lui Danny sau din cauza lui Oliver, care ne nec`jea, nu fusesem
atente, a[a cum ar fi trebuit, la Sylvia. Mergeam [i ne certam,
vorbeam tare, \i ar`tam lui Danny locurile noastre preferate sau
\ncercam s`-l prindem pe Oliver care-[i \nchipuia c` e o piele ro[ie
[i ne urm`rea din tufi[uri, aruncând cu pietre.
22 LUCY WALKER

Oricare ar fi fost motivul, nu ne d`dusem seama c` \ncepusem


s` urc`m dealul. Nu ne f`ceam probleme pentru ea, pentru c`
mergeam destul de \ncet [i la fiecare oprire Sylvia se a[eza pe
marginea drumului.
Ajun[i \n vârful dealului, fiecare \[i g`sise ocupa]ie. Danny
\ncerca s` \ntind` o capcan` inamicului, iar eu scriam \n nisip.
Eram vag con[tien]i c` Sylvia se a[ezase pe marginea drumului, dar
nimeni nu era atent la ea. Oliver, cel care se apropiase pe nesim]ite,
fusese cel care o g`sise. Ea se sprijinea cu spatele de un copac,
\ncercând s`-[i recapete suflul. Fa]a deja \i c`p`tase o culoare
alb`struie.
Cu toate c` n-avea nici un fel de educa]ie, Oliver [tiuse instinctiv
ce trebuie s` fac`. F`r` s` ne atrag` aten]ia, se \ndreptase repede
spre ea. Când Laura aruncase o privire spre Sylvia, el era \n
genunchi lâng` ea, o sprijinise \n pozi]ie [ezând [i \i masa spatele
spunându-i:
– Respir` adânc… \ncet…
|nsp`imânta]i, ne adunasem \n jurul lor, dar nimeni nu avea
curajul se intervin`. |l priveam pe Oliver ca pe cineva de la care
a[teptam o minune.
|ncetul cu \ncetul, culoarea Sylviei revenise la normal. |ncepuse
s` respire m`surat, urm`rind indica]iile lui Oliver. P`rea s`-[i fi
revenit destul de repede, cu toate c` era palid` [i p`rea epuizat`.
Danny o privea nemi[cat, la fel de palid.
– Ce s` facem? \ntrebase Vicky, privindu-ne pe rând.
– S` chem`m un taxi, propusese Mary.
– E prea departe, cl`tinasem eu din cap.
– O s-o ducem noi, spusese Danny.
– N-ave]i cum, r`spunsese Laura cu un aer dispre]uitor. E prea
grea pentru voi.
ADEV~RATA DRAGOSTE 23

F`r` s-o priveasc`, Oliver \ntinsese mâinile spre Danny,


prinzându-[i \ncheietura mâinii stângi cu mâna dreapt`. Nu aveau
nevoie de cuvinte, se \n]elegeau din priviri. Cei doi b`ie]i \[i uniser`
mâinile, formând un scaun.
– Tu, ar`tase Oliver cu capul spre Mary, descoperind-o pe drept
cuvânt ca fiind singura cu capul pe umeri. Ajut-o s` se ridice.
Cu grij`, Mary o ajutase pe Sylvia s` se ridice [i s` se a[eze pe
mâinile \mpreunate ale b`ie]ilor. Aceasta \[i pusese câte o mân`
dup` gâtul fiec`rui b`iat [I-l privise lung pe Danny.
Acas` plânsesem toate [i ne scuzasem \n fa]a p`rin]ilor no[tri, a
unchiului [i a m`tu[ii. Numai Laura r`m`sese t`cut`. St`tea \ntr-un
fotoliu prea mare pentru ea, privindu-l doar pe Danny. El r`m`sese
sprijinit de perete, cu ochii acoperi]i de o [uvi]` de p`r, p`rând
foarte departe. Oliver plecase acas`.
Dup` acea zi, o tratasem pe Sylvia cu foarte mult` grij`. Eram
tulbura]i cu to]ii pentru c` [tiam cât de aproape fusese de moarte.
Eu \mi d`dusem seama [i c` Laura suferise foarte mult [i nu doar
din cauza Sylviei.
Trei luni dup` aceast` \ntâmplare, Danny plecase spre Irlanda.
Pentru c` era \nc` var`, familia unchiului William era \nc` \n Pepper
Tree Bay, a[a c` puteam s`-mi dau seama ce \nsemna plecarea lui
pentru Laura [i pentru Sylvia.
Laura se schimbase. Era nelini[tit` [i foarte des plin` de toane.
Dispre]uia compania noastr` [i deseori \[i petrecea timpul la [coala
de dans sau la cea de c`l`rie. |n acea perioad`, cu toate c` era \nc`
adolescent`, \ncepuse s` arate c` va deveni o femeie foarte
frumoas`.
Sylvia \[i petrecea timpul pe teras`, vis`toare [i privind de-a
lungul râului. |i pl`cea s` citeasc` [i \ncepuse s` scrie poezii. |[i
24 LUCY WALKER

f`cuse de asemenea un jurnal din care trimitea pagini \ntregi lui


Danny. El \i r`spundea la scrisori, cu toate c` pentru restul familiei
nu trimitea nici m`car un rând de s`rb`tori.
Via]a social` \n Pepper Tree Bay c`p`tase \n acea var` un nou
avânt. Erau foarte la mod` petrecerile date la bordul unui vas care
plutea pe râu, spre deosebire de anii trecu]i când \nc` se purtau
petrecerile \n gr`din`.
|n ianuarie se zvonise c` domnul Maynard-Arnold va organiza o
petrecere pe râu la care vor participa cele mai multe din vasele
localnicilor [i toat` lumea spera c-o s` primeasc` o invita]ie. Era o
adev`rat` ru[ine s` nu fii invitat la astfel de ocazii. Unchiul William
dorea chiar s` cumpere un vas pentru aceast` ocazie. Nu c` i-ar fi
fost team` c` nu va fi invitat, era prea cunoscut ca s` se \ntâmple
a[a ceva, ci pentru c` p`rea foarte interesant s` de]ii un vas [i avea
suficien]i bani s`-[i permit`. Pân` la urm`, cu toate c` fusesem
\mpreun` cu Laura [i cu Vicky s`-l ajut`m s` aleag` un vas, se
r`zgândise, pur [i simplu pentru c` nu g`sise ceva destul de mare.
Ca s` nu fim dezam`gite, ne anun]ase c` suntem invita]i cu to]ii pe
Valhill, vasul familiei Baston.
Nu era ceva de mirare, pentru c` membrii familiei Baston aveau
o adev`rat` pasiune pentru familia noastr`, \n special pentru tata [i
pentru Vicky.
Ne preg`tisem cu to]ii pentru marea ocazie. |n special mama
avusese mult de lucru, pentru c` se str`duise s` ne \mbrace \n
haine care s` nu arate ca rochiile aruncate de Laura [i Sylvia. |n cele
din urm`, cu mult` munc` [i pricepere, reu[ise. Unchiul William
angajase ni[te ma[ini care s` ne duc` pân` la vasul care a[tepta.
Cheiul era plin de femei \mbr`cate elegant [i de tineri bronza]i.
Vasul pe care fusesem invita]i era unul dintre cele mai mari, a[a c`
ADEV~RATA DRAGOSTE 25

\n clipa \n care se d`duse semnalul de plecare fusese printre


primele care plecase, urmat de celelalte mai mici. P`rea c` un colier
de lumini se \ntindea pe râu.
Sylvia st`tea pe un scaun pe punte [i privea gânditoare apele
\ntunecate. Dar Laura deja atr`sese aten]ia unui tân`r. Acesta era de
vârsta lui Danny [i purta cu mândrie o [apc` de marinar pentru c`
era rud` apropiat` a c`pitanului.
Era o adev`rat` onoare s` te observe [i Laura se bucura din plin.
|[i cl`tina capul cu mândrie ca s` observ`m cu to]ii succesul ei. |n
clipa \n care \ncercasem s` m` a[ez pe un scaun lâng` ea, \mi
spusese repede:
– Pleac` [i nu mai fi a[a de obositoare. Nu vezi c` st`m de vorb`?
Tân`rul p`rea s` fie de acord cu cuvintele ei. Pentru c` m`
sim]eam jignit`, \i r`spunsesem pe aceala[i ton:
– Oricum, cine ar vrea s` stea lâng` tine…
M` \ndreptasem spre Vicky care se sprijinea de bord.
– Prive[te-o pe Laura, spusesem. E atât de obi[nuit`…
S` fie considerat` obi[nuit` era una dintre cele mai mari insulte
pe care puteai s` i-o aduci. Vicky nu m` b`gase \n seam`. Era
fascinat` de c`pitan, care putea s` bea ceva dintr-un pahar \nalt, s`
conduc` vasul cu o mân` [i s` stea de vorb` cu doi tineri \n acela[i
timp.
Petrecerea era foarte vesel`. Ajunse \n portul Attadale, vasele se
apropiaser` unele de altele, astfel \ncât to]i invita]ii puteau s`
treac` de pe unul pe altul. Laura nu pierduse ocazia s` exploreze.
– Am mâncat o bucat` de pr`jitur` pe fiecare vas, se l`udase ea.
{tiu unde sunt toate toaletele [i care sunt mai bune.
Desigur c` aceast` afirma]ie era [ocant`, a[a c`-l privisem pe
\nso]itorul ei s` v`d ce p`rere avea despre asta. Numai c` [i el p`rea
foarte \ncântat.
26 LUCY WALKER

Cu toate acestea, Laura juca doar un rol. Frumuse]ea [i noutatea


peisajului o f`ceau s` fie euforic`, dar nu era decât o fa]ad`. Vorbea
prea tare [i chicotea pân` când m`tu[a Sheilagh o auzise.
– Laura! strigase ea. Nu vorbi atât de tare. Chiar trebuie s` atragi
aten]ia asupra ta?
Pân` [i mie \mi p`ruse r`u de Laura. O adoram pe m`tu[a
Sheilagh, cu zâmbetul ei blând [i hainele atât de elegante, dar nu
puteam \n]elege de ce trebuia s`-i fac` observa]ie Laurei, tare [i \n
public.
Un nor \ntunecat acoperise fa]a Laurei. Dac` avusese câteva
clipe \n care fusese fericit`, acum nu mai era.
– Nu vorbesc tare, r`spunsese ea posomorât`.
– Ba da. De ce nu po]i s` stai lini[tit`, ca Sylvia? Sunt sigur` c`
[i tân`rul t`u prieten ar dori acela[i lucru, ad`ugase mama ei,
privindu-l pe b`iat cu un zâmbet fermec`tor. Nu-i a[a?
Neavând decât paisprezece ani, b`iatul nu era prea priceput \n
astfel de situa]ii.
– Oh, nu prea [tiu, morm`ise el. Cred c-ar fi mai bine s` m` duc
s` v`d dac` tata nu are nevoie de mine. V` rog s` m` scuza]i.
Laura \[i privise mama cu am`r`ciune. Fusese f`cut` de râs, iar
cea mai mare ironie era c` m`tu[a Sheilagh nu era con[tient` de
ceea ce f`cuse. |ntorcându-ne spatele, se a[ezase pe un scaun, cu
capul sprijinit pe bra]e [i r`m`sese a[a tot restul timpului.
Nici Vicky, Mary sau eu nu mai putusem s` mai scoatem ceva de
la cele dou` surori. St`teau cu spatele una la cealalt`, vis`toare [i
cufundate \n gânduri.
{tiam c` nu la tân`rul cunoscut pe vas visa Laura, dar Sylvia nu
puteam [ti la ce se gândea. Poate la jurnalul ei sau la scrisorile lui
Danny.
La pu]in timp dup` aceast` \ntâmplare, Laura se \mbarcase
pentru Irlanda.
ADEV~RATA DRAGOSTE 27

Primisem o scrisoare \n care eram anun]a]i c` unchiul Dennis,


tat`l lui Danny, murise. Dup` dou` luni aflasem c` [i unchiul Rory
murise \n Canada, unde se al`turase corpului de poli]i[ti c`lare.
– Unul \n Irlanda, unul \n Australia [i unul \n Canada, spusese
unchiul William.
Trei dintre fra]i muriser` [i nici unul dintre fra]ii Mongomery nu
mai era pe p`mântul natal.
Cu toate c` nu-i vorbiser` niciodat` de bine pe fra]ii lor, \n ochii
tatei [i ai unchiului William erau lacrimi.
Pentru o vreme se discutase c` amândou` familiile \[i vor face
bagajele [i vor pleca la Magillicuddy, dar aceast` discu]ie n-avea
nici un rost. Mo[ia era acum mo[tenirea lui Danny [i noi oricum
n-aveam bani pentru drum. Nici tata nu se sim]ea prea bine [i n-ar
fi putut suporta un drum atât de lung.
A[a c` unchiul William plecase \n Irlanda, \n special ca s` vad`
cum stau lucrurile cu Danny, care avea acum [aisprezece ani [i s`
vad` cât mai trebuie s` investeasc` \n mo[ie. O luase [i pe Laura cu
el, iar Sylvia [i m`tu[a Sheilagh r`m`seser` \n Pepper Tree Bay.
Nimeni nu se \ndoia c` unchiul inten]iona s` ia \n st`pânire
Magillicuddy [i pe Danny [i s` preg`teasc` totul pentru \ntoarcerea
familiei.
Capitolul 3

Dup` [ase luni, unchiul William se \ntorsese \n Pepper Tree


Bay, l`sând-o pe Laura \n Irlanda.
Multe discu]ii avuseser` loc \n birou despre problemele familiei
[i de aceast` dat` copiii erau l`sa]i afar`. Nu reu[isem decât s`
prindem frânturi de conversa]ie, când tata sau unchiul William
vorbeau prea tare din obi[nuin]` sau când uitau u[a deschis`.
Tata ar`ta din ce \n ce mai r`u \n ultima perioad`, iar mama ne
explicase c` n-avea nici o leg`tur` cu problemele familiei, ci cu
inima lui bolnav`.
– E bolnav de inim`, mam`? o \ntrebasem eu, aducându-mi
aminte c` unchiul Tim f`cuse un atac de cord [i murise tocmai când
noi, nepoatele lui, aveam mai mare nevoie de el.
– Nu, are doar ni[te dureri, r`spunsese ea.
{tiam c` avea de-a face cu munca \nver[unat` de-a lungul vie]ii
[i cu faptul c`, de[i tuna [i fulgera \mpotriva Irlandei, se sim]ea un
str`in \n Australia.
Se sim]ea dezr`d`cinat. Unchiul Tim l-ar fi putut ajuta, dar murise
prea curând. Noi, copiii, ajunsesem s` sem`n`m foarte mult cu
australienii, a[a cum constatase [i unchiul William când se \ntorsese:
ADEV~RATA DRAGOSTE 29

– Mul]umesc lui Dumnezeu c-am l`sat-o pe Laura \n Irlanda. Ce


voci au copiii, Joe! Trebuie s` faci ceva. Parc` sunt s`lbatici!
De fapt, unchiul era \ngrijorat de alte probleme.
– Trebuie s` vindem casa din ora[, \l auzisem spunându-i tatei.
Sheilagh va trebui s`-[i schimbe stilul de via]` pentru o perioad`.
Am nevoie de capital. La anul, pia]a va fi din nou profitabil`. E mult
aur \n Coolgardie.
Dup` vinderea casei, familia lui se mutase \n apropierea
minelor [i nu i-am mai v`zut o bun` bucat` de vreme.

***

Apoi a murit tata.


Ni-l imaginam pe unchiul William spunând:
– |nc` unul pierdut \n Australia!
Când venise la \nmormântarea tatei, nu avusese cum s` ne
ajute. Pierduse to]i banii.
– O s` te descurci, Helen, \i spusese mamei. E[ti o lupt`toare.
Nu pot s`-]i dau decât binecuvântarea mea.
Apoi \i povestise c` m`tu[a Sheilagh era nevoit` s`-[i vând`
bijuteriile.
– Oh, nu! Nu perlele… sau colierul de smaralde… exclamase
mama f`r` s`-i vin` s` cread`.
– Dac` nu cre[te pre]ul aurului, va fi nevoit` s-o fac`.
– Dar spuneai c` e destul aur \n acele mine…
– Este, dar cost` foarte mult extragerea lui.
Era epuizat, \ncerc`nat [i aproape de lacrimi.
– {i Magillicuddy?
– N-au vrut banii mei când a[ fi putut s`-i ajut. Mulligan,
administratorul, [i nenoroci]ii aceia de avoca]i! Le era team` c` voi
avea preten]ii asupra mo[iei [i c` i-o voi lua lui Danny! Dac` m-ar fi
30 LUCY WALKER

consultat \n privin]a educa]iei lui Danny sau a grajdurilor de la


Magillicuddy, i-a[ fi putut ajuta. Atunci aveam bani. Dar nu! Se
sim]eau prea importan]i! \ncheiase el cu am`r`ciune.
– {i Laura? \ntrebase mama.
– Va trebui s` se \ntoarc`. Nu-mi mai permit s-o ]in acolo, când
abia am ce pune pe mas`.
Unchiul se \ntorsese la câmpurile aurifiere, iar mama ne luase
pe toate cinci \n apropierea ora[ului unde reu[ea s` câ[tige bani
pentru pâinea de zi cu zi muncind ca asistent` medical` [i \nchiriind
una, dou` camere din casa veche care devenise c`minul nostru.
O dat` sau de dou` ori, m`tu[a Sheilagh venise \n ora[, dar
eram prea ocupate cu propriile probleme ca s` face ceva pentru ea.
|nc` mai avea perlele [i colierul.
Laura se \ntorsese din Irlanda [i vreme de un an fusesem colege
de clas`. Locuia la internat [i mie \mi revenea datoria s-o hr`nesc,
aducându-i de acas` ce r`mânea de la noi. Nu r`mânea prea mult
\n acele zile [i nu prea credea c` n-am s`-i aduc mere [i pr`jituri.
Imaginea ei despre s`r`cie era alta. Acum nu mai aveau decât o cas`
[i n-aveau ma[in`. M`tu[a Sheilagh nu mai cump`ra haine noi
pentru toat` lumea la schimbarea anotimpurilor, dar \nc` purta
perlele [i masa era \nc`rcat` cu mâncare bun`. Pur [i simplu nu
\n]elegeau c` a noastr` era aproape goal`. Iar mama, niciodat` \n
via]a ei, nu purtase perle.
Când se \ntorsese din Irlanda, la [aisprezece ani, Laura nu era
numai mai \nalt`, ci [i mult mai frumoas`. Climatul nordic \i albise
tenul, iar [ederea \n Irlanda \i cizelase accentul. Avea o voce
profund`, melodioas`, la fel de atr`g`toare ca p`rul negru, lucios.
Figura ei era perfect`, iar ochii de un albastru profund erau cu
adev`rat fermec`tori când râdea.
Nu putea suporta s` aud` ceva trist, pentru c` plângea foarte
repede.
ADEV~RATA DRAGOSTE 31

Odat`, profesoara o chemase \n fa]a clasei s` citeasc` un


fragment din „Ultima expedi]ie a lui Scott la Polul Sud”. Când
ajunsese la pasajul \n care c`pitanul Oates ie[ise \n z`pad`, se
oprise.
– Continu`, \i spusese profesoara. De ce te-ai oprit, Laura? E cea
mai frumoas` parte a pove[tii.
Laura deschisese gura, dar o \nchisese f`r` s` spun` nimic.
– S-a \ntâmplat ceva, Laura?
– Sunt r`cit` [i m` doare gâtul.
– Biata copil`! Ar fi trebuit s` spui mai devreme. Pauline
Dulvertin, continu` tu. Laura, po]i s` te duci s` bei ni[te ap`.
{tiam c` Laura se oprise pentru c` i-ar fi venit s` plâng`. Era o
mare ru[ine pentru o fat` de [aisprezece ani s` plâng` \n fa]a clasei.
Nu era foarte popular` printre celelalte fete, pentru c` era
agresiv` [i nu tolera gre[elile. De fapt, celelalte o respingeau
pentru c` era diferit` de ele. Era o nou-venit` \n [coal`, era mult
mai educat` decât ele, iar vocea ei deosebit` o f`cea remarcat`.
Fetele erau \ntotdeauna adunate \n grupuri, pe când Laura era prin
excelen]` o individualist`.
Pentru c` se sim]ea respins` se hot`râse s` treac` toate
examenele cu note maxime [i, \n ciuda \mpotrivirii profesoarelor,
f`cuse doi ani \ntr-unul, trecând examenele cu u[urin]`. Când noi
mai aveam un an de studiu, ea terminase deja [coala.
Eram sigur` c` dispunea de armele necesare pentru a câ[tiga
toate luptele \n care se implica. Singura problem` era cea
sentimental`. |n urm`torii [ase ani reu[ise \n tot ce-[i propusese,
cu excep]ia dragostei pentru Danny. |n aceast` problem` nu putea
lupta, pentru c` fragilitatea Sylviei era dezarmant`.
Laura nu s-a ab`tut niciodat` de la sentimentele ei de dragoste
pentru Danny. Nu recuno[tea \n fa]a nim`nui, dar se gândea tot
32 LUCY WALKER

timpul la el, la figura lui frumoas`, la aerul lui \ndep`rtat [i


indiferent. Pentru c` n-avea mare grij` cu lucrurile ei [i pentru a
g`si ceva r`scolea totul, aflasem c` avea zeci de fotografii ale lui.
Danny \n fa]a fermei, la grajduri, când pleca la vân`toare, stând jos,
\n picioare sau \n alte ipostaze.
{i Sylvia avea poze cu el, dou` poze \nr`mate care erau tot
timpul pe biroul ei. |n casa lor, toat` lumea \l considera pe Danny
proprietatea Sylviei. Orice scrisoare care sosea de la Magillicuddy \i
era adresat` ei. M` \ndoiam c` Danny \i scria [i Laurei.
Dup` terminarea [colii, Laura se \nscrisese la Universitate [i
venise s` stea la noi, la „Num`rul 25”, cum \i spuneam casei -
noastre. Numai c` n-a durat prea mult. |n ceea ce privea
Universitatea, ea nu suporta s` se plictiseasc` [i cursurile o
plictiseau de moarte.
– Nu se mai opresc, exclama ea, cople[it` de disperare. Totul
poate fi citit \n c`r]i, dac` ne-ar l`sa s-o facem. Ne vorbesc printre
din]i, cu privirea pierdut`, de parc` nici n-am fi de fa]`. Nu pot s`
ascult. |ncep s` m` gândesc la altceva [i apoi trebuie s` \nv`]
singur`.
– Nu-]i face nici un r`u acest lucru, \i r`spundea mama, care
sim]ea c` e de datoria ei s-o ]in` cu picioarele pe p`mânt. Ai trecut
examenele cu note bune.
– Da, dar toate orele de stat nemi[cat`! |]i spun, m`tu[` Helen,
nu mai suport. Parc` timpul st` \n loc.
Nici de via]a la „Num`rul 25” nu era mai mul]umit`.
– E atât de mult` \nghesuial` [i toat` lumea e neglijent`.
Dumnezeule, [i ce zgomot!
{i mama era de acord c` nu era un loc potrivit pentru ea. Era
diferit` de noi [i, cu toate c` unchiul \[i pierduse banii, nu credea
c` Laura trebuie s` tr`iasc` \n acela[i abis de s`r`cie \n care ne
zb`team noi.
ADEV~RATA DRAGOSTE 33

Unchiul William avea un venit mai mic decât al nostru, asigurat


de eforturile mamei, dar refuza s` se poarte ca un adev`rat s`rac.
Acumula datorii, ]inea bijuteriile \nchise [i a[tepta sosirea unui
moment prielnic.
Mama n-a avut niciodat` o datorie [i dac`, de exemplu, nu erau
destui bani pentru unt când se f`ceau cump`r`turile, pur [i simplu
nu se cump`ra. Acest lucru era foarte greu suportat de Laura, c`reia
i se p`rea nedrept, [tiind c` Sylvia [i m`tu[a Sheilagh comandau
untul de la Perth.
A[a c` Laura a hot`rât s` abandoneze cursurile de la
Universitate, s`-[i ia o slujb` [i s` \nchirieze o camer`. Cump`rase
o ma[in` de scris [i \nv`]ase singur` s` dactilografieze.
Pentru c` slujba Laurei era \n acela[i birou cu domnul Preston,
mama hot`râse s` \nt`reasc` leg`turile sociale [i s`-i fac` o vizit`
doamnei Preston. Laura protestase, spunându-i c` domnul Preston
nu era o persoan` important`, dar mama nu putea fi atât de u[or
ab`tut` din drum. A[a c` \[i pusese m`nu[ile, o luase pe Vicky,
\mbr`cat` \n cea mai frumoas` rochie, [i pornise spre Pepper Tree
Bay.
|n acea sear`, putuse s`-i scrie m`tu[ei Sheilagh:
„Vicky [i cu mine am fost \n vizit` la doamna Preston. Susan
Baston era acolo, ca [i dou` dintre domni[oarele Stockman. Am
b`ut ceai [i doamna Preston ne-a servit cu obi[nuitele ei pr`jituri.
E chiar o femeie de treab`. Mamie Strickland ne-a invitat pe toate
la un ceai. Cel pu]in eu nu voi ar`ta atât de ne\ngrijit` ca doamna
Preston… asta dac` reu[esc s` ajung. Dar nu-i frumos din partea
mea s` spun una ca asta. E o femeie foarte bun`.”
M`tu[a Sheilagh hot`râse s` ne fac` o vizit`, s` fie sigur` c`
Laura e bine. Pentru c` n-avea unde s` stea la ea, fusese primit` la
„Num`rul 25”. Spre deosebire de Laura, era \ncântat`.
34 LUCY WALKER

– Oh, dragelor, suspinase ea, m` simt din nou ca acas`. Dac`


Joe… sau dragul Tim… ar fi aici s` vad` ce frumoase v-a]i f`cut…
Mama luase special pentru ea pâine brun` [i unt, pe care le
mâncase cu pl`cere.
Chiria[ii se bucurau s-o vad` pe hol, cu hainele ei \ngrijite, p`rul
tot timpul coafat [i zâmbetul blând.
Laura \ncepuse s` \n]eleag` ironia stilului de via]` pe care \l
ducea familia ei, dar p`rea c` nu [tie cum s` reac]ioneze \nc`.
M`tu[a \ncepuse s` critice modul \n care se \mbr`ca, dându-i ca
exemple fete de vârsta ei din \nalta societate a ora[ului care
ap`reau la petreceri mondene.
– Ai v`zut cum se \mbrac` Elizabeth Maynard-Arnold? Cât de
bine arat`! Ai putea s` ar`]i [i tu la fel. Tat`l t`u…
– Nu vreau s` ar`t ca ea, r`spundea Laura, \ncepând s` se
enerveze.
De obicei, mama era cea care lini[tea spiritele.
– Da, dar Laura e mult mai frumoas` decât Elizabeth.
Frumuse]ea ei e natural`, n-are nevoie de haine sofisticate.
– Mul]umesc, m`tu[` Helen, spunea Laura, \ndreptându-se [i
ridicând b`rbia cu mândrie.
Dup` scurta vizit` f`cut` de m`tu[a Sheilagh, ea plecase spre
cas`, Laura se \ntorsese la serviciul ei, iar eu la liceu, unde m`
preg`team s` devin \nv`]`toare.
Pe Laura n-o vedeam prea des, doar din când \n când venea s`
ne fac` o vizit`, \n special ca s` se ascund` de Robert Doule.
Acesta era coleg de serviciu cu ea, la firma Beale [i Beale. Locuia
\n suburbie, era brunet, cu ochi c`prui atât de \nchi[i la culoare
\ncât la prima vedere p`reau negri. Era sub]ire, de \n`l]ime medie
[i \ndr`gostit nebune[te de Laura.
Desigur, totul \ncepuse \ntr-o diminea]` \n care Laura \[i \ndreptase
ochii str`lucitori de prea multe ori \n direc]ia biroului lui.
ADEV~RATA DRAGOSTE 35

Robert \[i \ncepuse aten]iile fa]` de ea stând prea mult [i f`r` s`


fie nevoie \n preajma biroului ei [i aducându-i ceaiul de diminea]`
\ntâi ei, \n loc s`-l duc` acelor colegi care erau mai \n vârst`, ca de
exemplu domnul Preston. Faptul c` acesta o privea dezaprobator,
cl`tinând din cap, n-o f`cuse s` se bucure mai pu]in de aten]iile lui
Robert. |l pl`cea pentru c` era tân`r [i abia mai târziu \[i d`duse
seama cum stau lucrurile. Era ca o prin]es`: atât de frumoas` [i cu
un aer atât de \ndep`rtat, \ncât p`rea c` vine de pe alt` lume.
Faptul c` ea f`cuse primul pas \l uimise [i \l cople[ise pe Robert.
|n plus, era [i foarte de[teapt` [i \n]elegea mult mai multe
despre burs` decât unii angaja]i care lucrau de mai mult` vreme.
Avea un carne]el \n care nota tot ce citea \n ziare. La \nceput,
crezusem c` e un joc pe care-l joac` de una singur`, pân` când
mi-a m`rturisit \ntr-o zi c` „\nva]`”.
– Ce anume? am \ntrebat-o.
– Cum a f`cut tata bani [i de ce i-a pierdut.
– Trebuie s` [tii?
– De ce nu?
Pasiunea ei pentru cifre \l uluise pe Robert. Pentru el nu era
decât o munc` plictisitoare [i i se p`rea uluitor c` pentru cineva
poate fi amuzant. Mai ales când acest „cineva” era o femeie tân`r`,
frumoas`, sofisticat`– pentru c` a[a o vedea el pe Laura.
Urm`torul lucru care \l uimise pe Robert \n privin]a ei era c`
p`rea s` fie con[tient` de interesul lui fa]` de ea [i c` era mul]umit`
de acest lucru. Nici \n visele lui cele mai frumoase nu-[i putuse
imagina c` Laura \l poate vedea ca fiind mai mult decât praful de la
picioarele lui. Pentru o perioad` de timp fusese mul]umit s`
men]in` o pozi]ie privilegiat` \n via]a ei. Nu \n]elegea c` nu f`cea
decât s` satisfac` vanitatea Laurei.
– De ce \]i m`nânci mâncarea de prânz la birou? \l \ntrebase ea
\ntr-o zi când, \ntorcându-se mai devreme din pauza de mas`, \l
36 LUCY WALKER

g`sise mâncând. De fapt, la vederea ei, bietul Robert \[i \ndesase


ultimele buc`]i din sandvi[ \n gur`, \ncercând s` ascund` punga de
hârtie \n care avusese pachetul.
– P`i unde altundeva? \ntrebase el, \ncercând s` nu se vad` c`
are gura plin`.
– |n parc, eu de acolo vin.
– Dar e plin de lume… morm`ise el, \nghi]ind repede
mâncarea.
– Nu conteaz`. E amuzant.
A doua zi, când se \ndrepta spre ie[ire, cu pachetul de mâncare
\n mân`, se \ntorsese spre el zâmbind.
– Vii? \l \ntrebase.
M`car dac` ar fi avut o presim]ire ce urma s` declan[eze cu
aceast` invita]ie politicoas`. Nimeni n-ar fi ghicit ce poten]ial
emo]ional imens era ascuns sub aparen]a lini[tit` a lui Robert
Doule.
– Oh, da, sigur, r`spunsese el repede.
O urmase gr`bit, ne\ndemânatic, dar Laura nu observase,
gândindu-se la soarele de afar` [i la faptul c` ac]iunile minelor din
Coolgardie sc`zuser` din nou.
Coborâser` sc`rile \mpreun`, fiecare cufundat \n propriile
gânduri.
Ajungând afar`, Robert se sim]ise plin de mândrie. Ar fi vrut
s`-l vad` toat` lumea mergând cu aceast` femeie izbitor de
frumoas`. |ncepuse s`-[i imagineze ce i-ar spune prietenii lui:
– Pentru numele lui Dumnezeu, Rob, cine era fata minunat` cu
care erai mar]ea trecut`?
– Mar]ea trecut`… Laura, a, da… E una dintre fetele mele.
S-ar putea s` mai ie[im \mpreun`. Are stil, nu mai sunt multe la fel
\n zilele noastre.
De unde [tiu c` Robert gândea a[a?
ADEV~RATA DRAGOSTE 37

Pentru c` era genul acesta de b`rbat. Era inevitabil s` gândeasc`


a[a sau ceva asem`n`tor pentru c` era foarte t`cut. {tiu de la Laura
[i de aceea ea n-a ghicit niciodat` ce i-a f`cut sau ce era pe punctul
s`-i fac`.
Se a[ezaser` pe o banc` [i Laura privise \n jur.
– Uit`-te la acea femeie care \i d` pl`cint` copilului ei, zâmbise
ea. {i la acel b`trân care doarme pe banc`. E aici \n fiecare zi. Pe
aceea[i banc`, tot timpul dormind. Crezi c` doarme tot timpul f`r`
s` se mute de pe acel loc?
Robert, care de obicei nu observa astfel de lucruri privise \n jur
din polite]e, dar ridicase din umeri.
– O s` vedem mâine. Pun pariu c` e tot aici. Uite câinii. Ai grij`
cu acela p`tat, poate s` te mu[te de mân` chiar dac` d` din coad`.
B`rbatul nu era atent la cele din jur. Era interesat [i \n acela[i
timp speriat de presupunerea Laurei c` „o s` vedem”, ceea ce
\nsemna c` vor ie[i \mpreun` [i a doua zi.
|ncepând din acea zi, Laura [i Robert ie[iser` \mpreun` \n pauza
de prânz \n fiecare zi cu vreme bun`. Ea râdea [i vorbea, ar`tându-[i
din]ii. Alteori \i ]inea vreo teorie de a ei, ar`tându-se ner`bd`toare
[i un pic arogant`. Aceste momente \l afectau pe Robert mai mult
decât râsul sau ochii ei minuna]i. Era fermecat de arogan]a [i
ner`bdarea ei, mai ales pentru c` erau semne clare ale superiorit`]ii
ei [i pentru c` \n]elegea c` Laura nu era con[tient` de acest lucru.
– Dar Laura, de ce te-ai dus cu el \n fiecare zi, am \ntrebat-o mai
târziu, când mi-a povestit toate detaliile pove[tii.
– De unde s` [tiu ce gândea? Oh, da, [tiam c` se uita la mine ca
un vi]elu[, dar nu m` deranja. Cred chiar c`-mi pl`cea. C`rei fete
nu-i place? M` amuza, dar n-am flirtat cu el, nu l-am \ncurajat. Cred
c` eram [i plictisit`, pentru c` n-aveam cu cine s` stau de vorb` \n
timpul prânzului. La naiba, de unde s` [tiu ce gândeam atunci?
Cred c` nu gândeam deloc.
38 LUCY WALKER

Numai c` Robert \i urm`rea fiecare cuvânt [i fiecare gest. Acesta


\nsemna asta, cel`lalt \nsemna altceva. Orice f`cea avea o anumit`
semnifica]ie pentru el, \nsemna c` azi \l place mai mult sau mai pu]in.
Aceast` stare de lucruri continuase mai multe s`pt`mâni. Apoi,
\ntr-o diminea]`, Laura observase c` Robert era \ntr-o stare de spirit
destul de ciudat`. Se \nvârtea \n jurul biroului ei mai des decât de
obicei. De fiecare dat` când ochii lor se \ntâlneau, b`rbatul se
\mbujora imediat. Se ridicase de câteva ori de pe scaun ca s` se
a[eze la loc f`r` s` spun` nimic.
Când plecaser` \n pauza de mas`, el r`m`sese o vreme t`cut, tot
\ndreptându-[i cravata [i tu[ind.
Ea se \ntrebase dac` nu cumva avea probleme acas`.
Dup` ce terminaser` de mâncat, Robert \i spusese:
– Am dou` bilete pentru croaziera pe râu cu Timor, sâmb`t`
seara.
– Foarte dr`gu], spusese Laura. Sper c` te vei sim]i bine.
Pentru o clip`, \i venise \n minte imaginea vaporului cu
\mbulzeala de pasageri. Se cutremurase, dar era prea politicoas`
s`-i spun`.
|n ochii lui \ntuneca]i ardea un foc mocnit.
– Sunt pentru noi, spusese el scurt. Pentru mine [i pentru tine.
Laura fusese speriat`. Niciodat` nu-l privise \n ochi, ca s` vad`
\n adâncurile lor ceva nou pentru ea.
Era foarte tân`r` [i pentru prima oar` sim]ise ceva pentru el. |i
era mil` de el. N-avea de unde s`-[i dea seama ce era aceast`
excursie pentru ea \n compara]ie cu petrecerile luxoase la care
fusese invitat` de atâtea ori. Chiar dac` era interesat` de via]a celor
din parc, n-avea nici cea mai mic` inten]ie s` urce pe un vapor atât
de aglomerat, oricât de frumos ar fi ar`tat râul sub lumina lunii.
Numai c` avea o inim` prea bun` ca s`-l r`neasc`. A[a c`
zâmbise, \ntrebându-l:
ADEV~RATA DRAGOSTE 39

– Ce dr`gu]! Cum de te-ai gândit la mine?


Focul din ochii lui se stinsese. Privise \n alt` parte, \ncercând s`
par` nep`s`tor:
– Oh, m-am gândit de ceva vreme la a[a ceva. Am ales o
plimbare pe râu pentru c` e mai romantic`, nu-i a[a?
Laura era \n acela[i timp speriat` [i emo]ionat`. Ar fi vrut s`
râd`, dar [tia c` l-ar fi r`nit. Credea c`-i face un serviciu lui Robert
mergând cu el \n acea excursie pe râu.
Toat` ziua r`m`sese la biroul ei, f`r` s`-l priveasc` o singur`
dat`. Pe el nu-l deranja, pentru c` \[i \magina c` ajunseser` la o
nou` etap` a rela]iei lor.
Laura era destul de nelini[tit` \n privin]a excursiei, dar se
gândea c`-i va face o bucurie lui Robert. Numai c` nu suporta s` fie
plictisit` [i [tia c` a[a se va \ntâmpla.
A[a c` \n clipa \n care Dirk Preston, b`iatul cel mai mare al
domnului Preston o sunase s-o invite sâmb`t` la fosta lui [coal`
unde aveau loc \ntrecerile sportive anuale, aproape c`zuse de la
birou.
Dirk era o combina]ie \ntre mama lui, simpl` [i politicoas` [i
tat`l lui, un b`rbat foarte dr`gu]. |n plus, ar`ta foarte bine. Era \nalt,
blond [i ar`ta foarte binecrescut. Ie[irea cu Dirk sâmb`t` dup`-
amiaz` va fi o adev`rat` pl`cere \n compara]ie cu plimbarea de
sâmb`t` seara, care promitea s` fie o mare plictiseal`.
Conversa]ia telefonic` avusese loc \n birou [i, cu toate c` Laura
vorbise \ncet– personalul n-avea voie s` primeasc` telefoane
personale– Robert \n]elesese c` acceptase s` mearg` undeva cu
altcineva.
Pretextând c` trebuie s`-i aduc` ni[te acte, se apropiase de
biroul ei. Focul mocnit se aprinsese din nou \n ochii lui, dar Laura
era prea ocupat` s` observe.
40 LUCY WALKER

– Te duci undeva? Cine era prietenul de la telefon?


Vocea lui era calm` [i studiat`, iar ea nu-[i d`duse seama de
pericol.
– Mm, e vorba de o ie[ire la Guildford, sâmb`t` dup`-amiaz`.
Veri[oarele mele se duc tot timpul.
Robert [tia c` Laura avea cinci veri[oare, a[a c` plecase lini[tit.
Nu min]ise ca s`-l p`c`leasc` pe el, ci pentru urechile domnului
Preston, care o privea pe sub ochelari. Nu voia s` [tie c` tocmai fiul
lui cel mare \nc`lcase regula biroului. Dac` urma s` afle, s-o fac`
acas`.
Pentru \ntâlnirea de sâmb`t`, Laura \[i luase o rochie nou`,
albastr`, care \i scotea \n eviden]` ochii. La gât purta un colier de
perle mici, delicate, care aveau \ncrustat un diamant pe
\ncuietoare. Era elegant` [i toate privirile se \ndreptau spre ea.
Dirk Preston ]inea la Laura f`r` s` fie \ndr`gostit de ea [i era
prea obi[nuit cu femeile bine \mbr`cate ca s`-i provoace vreo
surpriz`. Era \ncântat s`-[i \ntâlneasc` vechii colegi [i s-o \mpart`
cu ei.
Se plimbau \mpreun`, un grup de tineri de dou`zeci de ani [i o
tân`r` fermec`toare. Laura se sim]ea foarte bine pentru c` era o zi
minunat`, [i c` vedea c` este admirat` [i invidiat`. Directorul [colii
d`duse mâna cu ea [i un elev venise \n fug` s`-i arate trofeul
proasp`t câ[tigat.
Cu coada ochiului le vedea pe femeile care vorbeau privind-o [i
\[i imagina ce spuneau:
– Uita]i-v` cât de frumoas` s-a f`cut Laura Montgomery! Cum
i-a z`p`cit pe tinerii aceia! {i bietul director e cucerit, ca s` nu mai
vorbim despre b`ie]i…
Era sigur` c` ajungând acas` vor povesti prietenelor:
– Dragele mele, când f`cea Laura Montgomery un pas, jum`tate
din popula]ia masculin` f`cea [i ea un pas.
ADEV~RATA DRAGOSTE 41

Dar cine putea [ti ce gândeau acele femei? Cert e c`, pentru
prima oar` \n via]a ei, Laura era con[tient` de capacitatea ei de a
atrage b`rba]ii. Nu o interesa vreunul anume, dar era mândr` s`
[tie c` to]i se bucurau de prezen]a ei.
Când ajunsese seara la \ntâlnirea cu Robert, era obosit` [i
satisf`cut`. Pe fa]` i se citea un zâmbet mul]umit, iar Robert, care
credea c` el este cauza mul]umirii ei, era prea cople[it ca s`-[i dea
seama ce face. Urcase pe pasarel` \naintea ei, se r`stise la cel care
colecta biletele [i \mpinsese lumea c`utând un loc mai bun
pentru ei.
Robert era prea cople[it ca s` aud` murmurele celor din jur:
„Dar cine se cred?”. Iar Laura era obosit` [i nu-i p`sa, cu toate c`
mai târziu, aducându-[i aminte, se sim]ise ru[inat`.
Era dr`gu]` cu Robert [i când el se lipise de ea pe scaunele mici
de lemn nu se sup`rase [i nici nu se retr`sese. Oricum, era prea
aglomerat, a[a c` putea s` se relaxeze.
Dac` Robert era transportat \ntr-o alt` lume, a sentimentelor [i
pasiunilor cople[itoare, Laura nu observase. Sprijinindu-se de el [i
de lemnul vaporului, se l`sase toat` seara cople[it` de visare. Chiar
dac` se sprijinise de el, fiind pu]in adormit`, uitase c` exist`. Nu era
nici fericit`, nici nefericit`. Adâncimea \ntunecat` a cerului o
umplea de dorin]e necunoscute. Undeva, departe, \n gândurile ei,
plutea chipul misterios al lui Danny.
Capitolul 4

Via]a sentimental` a Laurei luase o nou` \ntors`tur` \ncepând


din acea sâmb`t`. Era ziua \n care se maturizase. Cunoscuse pentru
prima oar` gustul succesului [i aflase de asemenea [i care sunt
capcanele iubirii. Dup` aceea, cu un efort con[tient, se refugiase
pentru o vreme \n lumea afacerilor.
Seara se terminase cu \ncercarea lamentabil` a lui Robert de a o s`ruta.
Nu se a[teptase la a[a ceva, probabil datorit` lipsei de
experien]`. Situa]ia o [ocase pentru c`, chiar dac` sim]ea c` se
poate s`ruta cu mul]i tineri, chiar [i dintre cei pe care \i \ntâlnise
chiar \n acea sear`, nu-[i putea imagina c` se va s`ruta vreodat` cu
Robert Doule. Din \nso]itorul pl`cut al pauzelor de prânz, p`rea c`
se pref`cuse deodat` \ntr-un monstru.
|l \mpinsese cu mâna [i spusese primele cuvinte care \i veniser`
\n minte:
– Oh, nu! N-am voie s` m` s`rut cu cineva, sunt prea tân`r`.
Era o scuz` jalnic`, mai ales pentru cineva care ar fi [tiut c`
Laura f`cea tot ce-i pl`cea [i nimeni n-ar fi putut s-o opreasc` s`-l
s`rute, dac` [i-ar fi dorit acest lucru.
ADEV~RATA DRAGOSTE 43

Numai c` Robert o crezuse. Acea clip` ar fost cea mai potrivit`


ca s`-l resping` pentru totdeauna. |n loc s` fac` acest lucru, \l l`sase
s` plece acas` gândindu-se c` nu e numai frumoas`, ci [i de acea
puritate [i perfec]iune pe care orice tân`r \[i dore[te s-o g`seasc` la
persoana iubit`. Probabil c`-[i spusese c` i-ar fi pl`cut s` se lase
s`rutat`, dar standardele ei \nalte [i educa]ia o p`strau imaculat`, o
statuie pe un piedestal care s` fie iubit` de la distan]`.
Laura intrase \n cas` frecându-[i dezgustat` bra]ele unde
mâinile lui o atinseser` [i obrazul atins de respira]ia lui fierbinte.
Apoi se sim]ise ru[inat` c` simte a[a, dar nu se putea \mpiedica.
Comportamentul ei din urm`toarele dou` s`pt`mâni fusese
mai degrab` instinctiv. Nu putea s` se \ndep`rteze, peste noapte,
de b`rbatul al c`rui birou era la doi pa[i de al ei, dar nici nu
putea s`-i r`spund` la privirile pe care le sim]ea tot timpul a]intite
asupra ei. A[a c`, plecând privirea spre actele de pe birou, se
refugiase \n munc`. Pentru c` nu avea tot timpul ceva de lucru, \[i
fabricase ceva. }inea cu sfin]enie carne]elul \n care notase toate
evolu]iile ac]iunilor de]inute de tat`l ei [i \ncepuse s` acumuleze
date despre modul \n care lucra bursa. F`cuse grafice u[or de
urm`rit, \n special pentru domnul Preston [i pentru domnul
Rushton Beale, care nu dispuneau de capacitatea de a urm`ri
datele statistice.
Domnul Rushton Beale râsese de preocuparea celei angajate ca
secretar`, dar partenerul lui, domnul Paul Beale luase graficele
f`cute [i le studiase acas`, cu mult` grij`. Când i le adusese \napoi,
ceruse altele, privind-o cu aten]ie.
– Mergi \n parc \n aceast` pauz`, Laura? o \ntrebase Robert \ntr-o
zi, stând plin de speran]` lâng` biroul ei.
– Nu, trebuie s` refac acest grafic pentru domnul Paul. Vezi cum
arat`? La fiecare dou`zeci de ani urc`…
44 LUCY WALKER

– Dar domnul Paul nu te pl`te[te pentru ore suplimentare.


– Nu conteaz`. Vreau s-o fac. Nu \n]elegi, Robert, \ntr-o zi a[
putea… [i tu ai putea… deveni bogat dac` reu[im s` \n]elegem
cum func]ioneaz` bursa.
Robert era sceptic din dou` motive: \n primul rând pentru c` o
considera o tân`r` f`r` experien]`, chiar dac` se pricepea atât de
bine la cifre [i \n al doilea rând pentru c` nu credea c` angajatorii
lor d`deau prea mare importan]` lucrului pe care-l f`cea ea \n
pauza de mas`.
|n aceast` ultim` privin]`, avea dreptate. Numai c` Laura
descoperise c` fascina]ia pentru munca de cercetare era o r`splat`
\n sine. |i pl`cea ceea ce f`cea.
– Vreau s-o fac. |mi place! exclama ea ner`bd`toare. |ntr-o zi,
vom fi boga]i…
Era singurul motiv pe care credea c` el sau oricine altcineva
putea s`-l \n]eleag`. Toat` aceast` munc` \i luase mai mult de o
lun`. O \ncepuse ca o modalitate de a sc`pa de Robert, dar curând
devenise fascinat` de ea.
Toat` lumea o privea cu ne\ncredere, mai pu]in domnul Paul
Beale, pentru care toate calculele ei erau interesante. Cel`lalt
partener, domnul Rushton Beale, râdea de ea, spunându-i c` va
deveni un „b`rbat de afaceri”. Atins` \n amorul ei propriu,
hot`râse s` se \mbrace cu mai mult` grij` [i s` se machieze.
|ncepuse de asemenea s` fac` \n fiecare sear` o plimbare cu unul
dintre tinerii ei prieteni, mai ales ca s`-[i dovedeasc` faptul c`
talentul pentru matematic` nu \nsemna c` e mai pu]in feminin`. |l
p`c`lea pe Robert, care ajunsese s` cread` c`-[i petrecea fiecare
sear` \ncercând s` g`seasc` o modalitate de a se \mbog`]i
amândoi.
Unchiul William, care venise \n vizit`, aflase de la domnii Beale
cu ce se ocupa Laura. |n intimitatea camerei de hotel, avusese grij`
ADEV~RATA DRAGOSTE 45

s`-i spun` ce p`rere avea despre acest lucru, mult mai \ncet decât
ar fi f`cut-o tata, care n-a \n]eles niciodat` c` \n Australia pere]ii
erau de dou` ori mai sub]iri decât \n Irlanda.
– La vârsta ta! S`-i \nve]i pe patronii t`i cum se fac afacerile!
}ine-te departe de burs`, e pentru [arlatani [i nu pentru copii abia
ie[i]i din gr`dini]`!
M`tu[a Sheilagh \i spusese [i ea:
– Draga mea, e[ti atât de frumoas` [i de stilat`! M`rit`-te cu un
tân`r bogat, sau cel pu]in frumos [i binecrescut. Las` afacerile \n
seama b`rba]ilor. Femeile nu \n]eleg astfel de lucruri… Oare de ce
am venit aici? se \ntorsese ea spre unchiul William. Câte speran]e
ne-am pus \n acest loc…
Ochii ei se umpluser` de lacrimi, gândindu-se probabil la tata [i
la unchiul Tim.
– Deja ne-a costat doi membri ai familiei, spusese \ntristat so]ul
ei. Cine [tie ce ne mai a[teapt`…
Numai mama o aproba pe Laura. Ea \n]elegea lupta de
supravie]uire a femeilor \ntr-o lume condus` de b`rba]i.
– Grozav, spusese ea. Cine vrea, poate! Numai cei care \ncearc`
reu[esc.
{i noi eram impresionate de ceea ce f`cea veri[oara noastr`.
Avea \n ea o voin]` [i un foc pe care noi nu le aveam, cu excep]ia
lui Mary [i, desigur, a mamei.
|n curând devenise ceva cunoscut de toat` lumea dar care, \ntr-un
mod ciudat, nu-i sc`dea farmecul \n ochii b`rba]ilor. Cei care nu se
gândeau la pozi]ia ei ca la o glum` bun` considerau c` era pl`cut
s` cunoasc` o femeie care arat` bine [i are [i ceva creier.
Nu credeau, desigur, c-ar fi fost la fel de de[teapt` ca ei. Pur [i
simplu credeau c` nu este o inocent`, ignorant` [i redus` mintal
a[a cum considerau c` era restul femeilor.
46 LUCY WALKER

Robert Doule r`m`sese tot timpul lâng` ea, supraveghind-o.


Pentru el, viitorul era plin de promisiuni. Nu-[i spunea decât c`
trebuie s` mai a[tepte un an sau doi pân` când Laura va ajunge
suficient de matur` ca s`-i permit` un s`rut.
Numai c` ea, \n afar` de \ntâlnirile cu el la birou, uitase c`
exist`.
|ntr-un apartament vecin cu al ei locuia o tân`r` femeie, \n jur
de treizeci de ani care, la fel ca [i ea, pleca \n fiecare diminea]` spre
o destina]ie anume. Laura fusese tot timpul interesat` de oamenii
pe care \i z`rea zilnic, cum ar fi fost tân`rul brunet de pe aceea[i
strad` care nu zâmbea niciodat`, femeia de la etajul trei care lucra
la magazinul din col] sau cele dou` gemene care se \mbr`cau la fel.
Aceast` vecin` o interesa mai mult decât ceilal]i pentru c` era
foarte elegant` [i stilat` [i cu un aer str`in. Avea multe cuno[tin]e
pe care le \ntâlnea pe strad` [i cu care st`tea de vorb`, zâmbind [i
gesticulând vesel.
Uneori \i povestea lui Robert despre ea, f`r` s` pomeneasc`
interesul ei pentru cel`lalt vecin, tân`rul brunet.
Nea[teptat, Robert Doule fusese cel care \i dezv`luise \n cele din
urm` identitatea femeii. La \mplinirea vârstei de dou`zeci [i unu de
ani, acesta hot`râse s`-[i fac` fotografii, pe care le oferise cadou
prietenilor lui.
Laura, care uitase c` e ziua lui [i nu-i luase nici un cadou, fusese
foarte surprins` când primise fotografia.
– E bun`, nu-i a[a? \ntrebase el satisf`cut. Mi-a f`cut-o Marion
Perrent. {tiai c` e vestit` \n toat` lumea pentru fotografiile ei?
Desigur c` [tia fotografiile lui Marion Perrent, care decorau
studioul acesteia de pe o strad` vecin`. Mai mult decât atât, avuseser`
câteva dintre fotografiile f`cute de ea \n casa lor din Pepper Tree Bay.
Ca s`-[i simt` con[tiin]a lini[tit`, l`udase fotografia pe care
Robert i-o \nmânase plin de mândrie.
ADEV~RATA DRAGOSTE 47

– Am comandat [i câteva de m`rimea unei c`r]i po[tale pentru


p`rin]i. Le voi lua \n pauza de prânz.
Fotografia pe care i-o d`duse ei era mult mai mare, a[a c`
protestase:
– Robert, d`-mi una din cele mai mici [i trimite-o pe asta
mamei tale.
– Nici nu m` gândesc. Am f`cut-o special pentru tine.
La naiba! \[i spusese \n gând, dar n-avea de gând s` cedeze:
– Uite ce e, Robert, a[ prefera una mai mic` pentru c` vreau s-o
port cu mine \n geant`. Una atât de mare ar trebui s` stea acas` [i
tata nu va fi niciodat` de acord s` ]in fotografia unui b`rbat \n
camera mea. Oricum, a[a ar fi mereu cu mine.
Tân`rul o privise nehot`rât, dezam`git c` surpriza lui nu era
bine primit`.
– Te rog, Robert, continuase ea. Mi-ar pl`cea s` iau una cu mine
oriunde m` duc [i nu vreau s` primesc dou`.
– Bine, dar trebuie s` mergi cu mine s` le iau. Oricum, nu
ne-am mai plimbat de mult.
– Foarte bine, respirase ea u[urat`, f`r` s` fie con[tient` c`, din
bun`tate, \[i construia singur` o \nchisoare.
|n acea zi o cunoscuse pe Marion Perrent, care nu era alta decât
misterioasa ei vecin`. Când o v`zuse exclamase imediat:
– Ah, dar [tiu cine sunte]i. V` v`d \n fiecare zi…
Domni[oara Perrent zâmbise \ncântat`.
– {i eu v-am v`zut, r`spunsese ea. Sunte]i vecin` cu mine. V-am
admirat mersul. |ntotdeauna mi-am dorit s` pot fotografia oamenii
\n mers.
– V-am admirat [i eu, recunoscuse Laura, impresionat`.
– |n acest caz, sper c` vom avea ocazia s` st`m de vorb`? o
\ntrebase Marion cu o voce prietenoas`.
48 LUCY WALKER

Astfel, fotografia lui Robert ajunsese \n buzunarul din spate al


gen]ii, iar Laura a[tepta ocazia s-o \ntâlneasc` pe noua ei
cuno[tin]`.
Trei zile la rând se uitase dup` ea pe strad`, dar nu reu[ise s-o
\ntâlneasc`. |n a patra diminea]`, privind \napoi, o v`zuse ie[ind \n
urma ei. Hot`râse c` era un gest prietenesc s-o a[tepte.
La vederea ei, tân`ra femeie gr`bise pasul.
– M` a[teptai pe mine? \ntrebase ea.
– Da… m` gândeam c` putem merge \mpreun`.
Domni[oara Perrent \i atinsese bra]ul \ntr-un gest \n]eleg`tor.
Avea m`nu[ile \ntr-o mân` [i unghiile ei lungi o zgâriaser`. Laura se
speriase, dar uitase repede acest lucru, ascultând vocea \ngrijit` a
\nso]itoarei ei care \i vorbea despre ce avea de f`cut \n acea
diminea]`.
– E ciudat cât de frumoase pot fi unele din australience…
Acest lucru o f`cuse pe Laura s` \n]eleag` c` femeia nu era
australianc` dar, ca de fiecare dat` când avea impresia c` o anume
persoan` atac` ]ara ei adoptiv`, r`spunsese destul de ofensiv:
– {i eu sunt australianc`…
Era mândr` de declara]ia ei, pentru c` se gândea c` domni[oara
Perrent nu mai putea fi critic` f`r` a risca s` par` nepoliticoas`.
Râzând, femeia \i atinsese din nou bra]ul, zgâriindu-l cu
unghiile lungi.
– Nu vorbe[ti ca o australianc`…
– A[ fi vrut s-o fac, r`spunsese Laura, care era de fapt foarte
mândr` de accentul ei.
– |n acest caz, \nseamn` c` p`rin]ii t`i au venit din alt` parte,
continuase femeia, \nc` râzând.
– Da, recunoscuse tân`ra \n cele din urm`. Din Irlanda.
– O Montgomery din Irlanda. S` fii oare…
Laura n-o l`s` s` termine:
ADEV~RATA DRAGOSTE 49

– Mama [i sora mea [i-au f`cut fotografii la tine.


Fotografa era impresionat` pentru c`-[i amintea foarte bine de
mama ei, impresionant` \n hainele ei elegante [i cu prestan]a
unei ducese. Se \ntorsese spre \nso]itoarea ei, privind-o cu
interes. Cu toate c` era tân`r`, Laura avea acela[i aer de distinc]ie.
|n acest caz, ce c`uta \n ora[, dup` câte p`rea câ[tigându-[i
singur` existen]a?
– Locuie[ti singur`?
– P`rin]ii mei locuiesc \n apropierea minelor de aur. Am o m`tu[`
[i câteva veri[oare… m` duc la ei când sunt plictisit` sau… ezitase
Laura, apoi decise s` spun` adev`rul. Sau când mi-e foame…
Domni[oara Perrent fusese cucerit` de sinceritatea ei.
– Trebuie s` lu`m masa \mpreun`, spusese ea. Foarte des sunt
singur`.
– Oh, mul]umesc. Mi-ar face pl`cere.

***

Prietenia dintre Laura [i Marion Perrent fusese primit` cu


sentimente amestecate de familia [i prietenii ei. M`tu[a Sheilagh [i
unchiul William, departe \n de[ert, [tiau prea pu]in despre acest
lucru [i nu-[i schimbaser` p`rerea c` fiica lor tr`ia \ntr-o lume
str`in` [i c` putea \ntâlni persoane ciudate.
Cum \[i f`cuse patul, a[a trebuia s` doarm`, din punctul lor de
vedere.
– Ce persoane cunoa[te [i Laura! exclamase m`tu[a Sheilagh.
Asta \nseamn` s` tr`ie[ti \ntr-o lume ciudat`. Nu se [tie niciodat`…
– Când o s` se frig`, o s` vin` alergând acas`, spusese [i tat`l ei.
Dac` mi-ar fi ascultat sfatul, acum ar fi fost aici, cu mama [i sora ei.
Dar a[a sunt tinerii din ziua de azi, ni[te egoi[ti.
Mama fusese nelini[tit`.
50 LUCY WALKER

– E prea \n vârst` pentru tine, Laura. Cred c` are peste treizeci de ani.
– E foarte dr`gu]` [i prietenoas`, m`tu[`. Ce conteaz` vârsta?
– De unde vine? o \ntrebasem dup` ce o \ntâlnisem [i mi se
p`ruse la fel de stranie cum \i p`ruse veri[oarei mele prima oar`.
– Din Birmingham.
– Acolo s-a n`scut?
– Nu [tiu, n-am \ntrebat. {tiu c` e pe jum`tate evreic`.
Acest lucru ar`tase c`, dac` Marion o \ntreba foarte multe
lucruri, ea era destul de rezervat` cu \ntreb`rile. De altfel, dedusese
ceea ce [tia pentru c` \ntr-o sear`, când era la ea, femeia primise
vizita unor prieteni. Ace[tia erau \nal]i, brune]i [i se numeau
Michael Jacobs [i Benny Joseph. Erau \n mod clar evrei, iar
persoanele despre care vorbeau purtau [i ele nume specifice.
Oricum, p`reau s` fie familiariza]i cu apartamentul prietenei ei [i
cu muzica pe care o prefera. Conversa]ia lor o fascinase pe Laura,
pentru c` vorbeau despre art`: muzic`, pictur`, balet, actori [i actri]e.
La \nceput nu \n]elesese ce c`utau ni[te oameni atât de cultiva]i \n
aceast` zon` a lumii, dar aflase r`spunsul destul de repede.
– Ei, ce a]i mai adus de data asta? Primesc [i eu bilete gratis?
– Pe Ma Mi Rosette. Ceva numai bun s` umple teatrul [i s` ne
umple [i nou` buzunarele, r`spunsese Michael. Cât despre biletele
gratis… mai vorbim.
Marion râsese, iar Laurei \i p`ruse foarte frumoas` [i misterioas`.
Benny admirase \ntre timp fotografiile f`cute de Marion.
– |mi place cum alegi lumina, spusese el. Ar trebui s` vii acas`
s` vezi operele lui Baron [i lui Beaton. Au talent.
– Talentul e important, r`spunsese Marion.
– Iar tu ai „know-how”, intervenise cel`lalt b`rbat. |mi pare r`u,
Marry, se scuzase el apoi v`zând fulgerul din privirile femeii. Dar
`sta e adev`rul. N-ai fi venit niciodat` aici dac` n-ar fi fost a[a.
ADEV~RATA DRAGOSTE 51

– Am venit aici pentru bani, r`spunsese ea.


Benny aplanase conflictul \ncepând s` vorbeasc` despre c`r]i.
Laura trebuise s` recunoasc` ignoran]a ei \n aceast` problem`.
– Nu m` pricep decât la matematic` [i asta doar pentru a utiliza
statisticile. Toat` lumea râde…
– De ce?
– Pentru c` o femeie se presupune c` n-are nimic \n cap când e
vorba despre cifre.
Cei doi b`rba]i fuseser` foarte uimi]i auzind acest lucru [i
\ncepuser` s` dea exemplu de femei talentate [i implicate \n lumea
afacerilor.
– De ce n-ai fi [i tu? \ntrebase Benny.
|ntrebarea aceasta sincer` o uluise pe Laura. B`rbatul acesta
credea c` poate avea talent [i un viitor \n afaceri [i era uimit c` ea
nu crede acest lucru.
V`zând expresia de pe figura ei, b`rbatul \ntrebase, \ntorcându-se
spre ceilal]i doi prieteni:
– De ce nu crede c` are talent? De ce are impresia c` nu poate
face nimic cu aceast` abilitate pentru cifre? Dar e un dar minunat,
continuase el, \ntorcându-se spre Laura. Ca talentul muzical: \l ai
sau nu-l ai.
Marion \[i aprinsese o ]igar` [i r`spunsese:
– E vorba despre locul \n care tr`ie[te, \nconjurat` de „mici zei”.
Pentru prima oar`, tân`ra nu-[i ap`rase ]ara adoptiv` [i
concet`]enii, pentru c` [tia c` aveau dreptate [i c` undeva exista un
loc \n care nu ar fi fost considerat` o ciud`]enie.
Cuprins` de entuziasm, le povestise ce f`cea [i ce inten]iona s`
fac`, iar ei o ascultaser` [i nu râseser` de ea, ci o l`udaser`.
La plecare, cei doi b`rba]i \i strânseser` mâna.
52 LUCY WALKER

– Statisticile sunt un lucru, spusese Benny. Dar cum s` le


analizezi? Ah, aceasta e adev`rata art`. S` fii bun la cifre este un
talent, dar s` ai intui]ie \nseamn` s` fii un geniu.
Cuvintele acestui b`rbat au r`mas \ntotdeauna \n inima Laurei.
La câteva zile de la aceast` \ntâmplare, Laura o \ntrebase pe
Marion ce p`rere are despre tân`rul acela misterios care locuia pe
aceea[i strad`:
– Ce crezi c` e?
Prietena ei ridicase din umeri.
– Un comis-voiajor, probabil, care a ales aceast` modalitate s`
par` interesant. A[ spune c` e un nimeni care [tie s` se \mbrace
bine [i s` mearg` ca [i cum ar fi cineva.
Cuvintele acestea o [ocaser` pe Laura, care nu cunoscuse pân`
acum latura ei cinic`.
– Cred c` e[ti r`ut`cioas`…
– Un tân`r care e tot timpul singur este o ciud`]enie. Dac` ai
cunoa[te lumea la fel de bine cum o cunosc eu, ai [ti c` e ciudat.
– Poate c` nu-l intereseaz` oamenii.
– Oh, ba da, altfel nu s-ar \mbr`ca a[a. Unui adev`rat singuratic
nu-i pas` cum se \mbrac`. Tot ce-l intereseaz` e s` nu-i fie frig iarna
[i cald vara.
– Dac` este interesat de oameni, de ce nu vorbe[te cu nimeni?
– Pentru c` aceast` t`cere face [i ea parte din rol.
Aceast` conversa]ie o l`sase nedumerit`, dar \ncepuse s` cread`
c` Marion \n]elegea oamenii mult mai bine decât ea. Cu toate
acestea, refuzase s` mai vorbeasc` despre acest subiect.
Timp de trei zile la rând nu se mai \ntâlnise cu prietena ei. Nu
[tia prea bine de ce. Poate c` duritatea manifestat` de Marion fa]`
de un str`in o r`nise. Mama ei, ca [i mama, erau \ntotdeauna
blânde cu str`inii.
ADEV~RATA DRAGOSTE 53

|n aceste trei zile hot`râse s` mearg` din nou \n parc \n pauza


de prânz. A doua zi, Robert observase unde pleac` [i o urm`rise. Se
bucurase s` fie din nou afar`, s` le vorbeasc` câinilor, vechii ei
prieteni [i s` observe lumea din jur. Nici Robert nu-i mai p`rea atât
de r`u ca \nso]itor.
– |mi pare r`u c` n-am mai venit aici, spusese ea. E locul meu
preferat.
Robert fusese \ncântat s` aud` acest lucru [i \ncepuse s` spere
c` dorin]ele lui se apropie de \mplinire. Probabil c`-[i spusese c` va
trebui s` aib` grij` s` n-o mai sperie cu gesturi necugetate. |mi
imaginez c` privise pielea ei [i se sim]ise ame]it, sau c`-i studiase
profilul [i se temuse s` nu le[ine de fericire.
De ce cred aceste lucruri? Pentru c` mult mai târziu, amintindu-[i
acest moment, Laura \mi spusese c` b`rbatul o privea ciudat [i c`
se albise la fa]`. |n acea clip` se gândise c` hrana lui nu e suficient
de consistent`.
– S` ne \ntoarcem, spusese ea, s`rind de pe banc` [i
scuturându-[i firimiturile de pe haine.
Se ridicase la momentul oportun, dar n-avea de unde s` [tie
acest lucru.
Ziua urm`toare fusese din nou \n parc. Robert era atât de
\ndep`rtat de gândurile ei \ncât uitase s`-l invite [i pe el.
Numai c` b`rbatul o v`zuse [i o urm`rise, ca \n ziua trecut`.
Când ajunsese la locul \n care st`tea de obicei, el se a[ezase pe
iarb` lâng` ea. Nu spusese nimic, dar mâinile pe care le ]inea pe
genunchi tremurau.
– Bun`! spusese ea cu non[alan]`. Am uitat de tine, iart`-m`!
Robert o privise ne\ncrez`tor. I se p`ruse imposibil s` uite de el.
Cum putuse s` fac` a[a ceva când el o urm`rea zi de zi [i o visa \n
fiecare noapte? Era implicat cu tot sufletul \n aceast` rela]ie. Se
albise la fa]` [i ochii \ncepuser` s`-i ard`.
54 LUCY WALKER

– Am v`zut o mul]ime de lume intrând \n Tribunal, spusese ea.


Crezi c` judec` pe cineva foarte important?
El nu r`spunsese, dar ea b`nuise c` era din cauz` c` \ncepuse
s` m`nânce.
– Nu-i mai vorbesc prietenei mele Marion, continuase ea, ca s`
spun` ceva.
– De ce?
Pusese din nou duritatea vocii lui pe seama mânc`rii.
– A spus ceva urât despre un b`rbat care \mi place.
– Ce b`rbat? \ntrebase el cu vocea tremur`toare.
Laura auzise tremurul vocii lui, dar nu se \ntorsese s` vad` de
ce. Nu suporta s`-l vad` mâncând.
– Un b`rbat pe care \l v`d zi de zi de ceva timp. Numai de la
distan]`, râsese ea. Acum mi se pare absurd. Credeam c` arat` bine
[i asta am spus.
– {i… Marion… ce-a spus?
– A spus c` joac` un rol [i c` e t`cut [i singuratic pentru a p`rea
interesant. {tii ce? Eu cred c` e un b`rbat \ndr`gostit. Tu ce crezi,
Robert? B`rba]ii \ndr`gosti]i arat` \ntotdeauna preocupa]i, ca [i
când restul lumii n-ar conta?
– Restul lumii chiar nu conteaz`, r`spunsese el cu o convingere
pasionat`. Nu mai exist`. Nu e decât… decât…
Dumnezeule, aproape \ncepuse s` plâng`!
Laura \l privise speriat`.
– Robert!
B`rbatul era alb la fa]`, ochii \i str`luceau [i tremura ca [i cum
ar fi fost cuprins de febr`.
Brusc, Laura v`zuse sentimentele lui Robert pentru ea ca [i cum
ar fi fost scrise pe o foaie de hârtie. Cu un efort con[tient, r`m`sese
lâng` el, f`r` s` se \ndep`rteze cu repulsie. |nchisese ochii [i când
\i deschisese nu mai sim]ea pentru el decât mil`.
ADEV~RATA DRAGOSTE 55

– Robert… n-ar trebui s` sim]i a[a ceva pentru nimeni,


\ncepuse \ncet, apoi vocea \i devenise hot`rât`. Nu \nc`… nu atâta
vreme cât e[ti atât de tân`r. Vezi… trebuie s` a[tep]i. A[a cum
trebuie s` a[tept [i eu. Trebuie s` mai cre[tem…
Se \ntrerupsese. Ce spunea? {i ce rost mai avea?
A[a cum mila urmase sentimentului de repulsie, o cuprinsese
iritarea. Se ridicase, netezindu-[i fusta.
– Nu mai putem face acest lucru, spusese ea cu hot`râre.
Las`-m` s` m` \ntorc singur`, Robert. Vreau s` muncesc [i s`
muncesc… [i s` muncesc. Nu vreau s` m` \ndr`gostesc. Sunt prea
tân`r`.
Se \ndep`rtase repede. Sim]ea nevoia s`-[i spele mâinile [i fa]a
ca [i cum ar fi fost atins` de ceva lipicios. Ar fi vrut s`-i fie mil` de
Robert, dar figura lui plâng`cioas` [i ochii plini de lacrimi \i ap`rea
tot timpul \n fa]a ochilor, ca un repro[.
– Ce-am f`cut? se \ntrebase cu voce tare, uluit`. S`-l ia naiba. Ce
fel de via]` voi duce de acum \nainte la birou?
Când Robert se \ntorsese \n birou, exact la ora dou`, ea deja
lucra, cu privire plecat` asupra biroului. Muncise pân` când tot ce
avea de f`cut era gata. Terminând, luase carne]elul \n care scria
evolu]ia ac]iunilor tat`lui ei [i adunase din nou procentele. Când
domnul Paul Beale o chemase sunând o sonerie de pe birou, fusese
gata s` strige de bucurie. |[i luase repede carne]elul, dou` creioane
[i se \ndreptase spre u[` f`r` s` arunce nici o privire spre Robert.
Domnul Preston, de sub ochelarii lui mari, \i privise o clip`,
apoi se \ntorsese la munca lui.
Laura se sim]ea furioas`, \n primul rând pe Robert [i \n al doilea
rând pe faptul c` n-avea prea suficient de lucru. A[a c`
dactilografiase scrisorile domnului Beale \n timp record. El o
privise plin de curiozitate [i prinzându-i privire \l \ntrebase:
56 LUCY WALKER

– Domnule Beale, pot s` fiu secretara dumneavoastr`? {i s` stau


\n acea \nc`pere micu]` de la intrare?
– Fata mea drag`…
– Nu mai sunt o fat`. Sunt stenograf` [i [tiu foarte multe despre
cifre. Rezultatele mele sunt mai bune decât ale domnului Preston
[i chiar decât ale domnului Rushton. A[ putea s` prezic mi[c`rile
bursei…
Domnul Beale râsese:
– Drag` Laura, dac` ai putea face a[a ceva ai ajunge milionar` [i
bursa ar da faliment.
– Nu pe termen scurt… M` refer la tendin]e [i evolu]ii…
F`r` s` [tie c` aceste cuvinte erau pomenite \n toate c`r]ile de
economie, alesese ce-i p`ruse mai potrivit pentru ceea ce f`cea.
Domnul Beale o privise uimit.
– M` refer la viitor, domnule Beale. Uita]i-v` la averile f`cute la
Liverpool pe pia]a f`inii! Acei oameni iau tot timpul cea mai bun`
decizie. Au oameni care lucreaz` pentru ei. Lucreaz` cu cifre, cu
tendin]e, cu varia]ia pie]ii. L`sa]i-m` s` \ncerc. V` rog… v` rog,
domnule Paul. Pot s` v` ar`t ni[te lucruri…
Cuprins` de agita]ie, ie[ise din birou [i se \ntorsese \ntr-o clip`
cu micul carne]el. |ncercase s`-i arate tabelele, dar era prea
incoerent` ca s` poat` fi \n]eleas`. Scosese o buc`]ic` de hârtie pe
care f`cuse un grafic.
– Uita]i-v`, domnule Beale… s` l`s`m f`ina… s` lu`m de
exemplu aurul. Se vede cum scade pre]ul când toate celelalte scad
pentru c` nu e vorba despre bunuri care s` stabilizeze pia]a, ci
despre bani. Aurul \nseamn` bani. Vede]i? La fiecare dou`zeci de
ani… aici e ultima cre[tere, \n 1933. Deci peste [ase ani, dac` nu
apare un r`zboi sau nu e foamete…
ADEV~RATA DRAGOSTE 57

Vorbea prea repede pentru domnul Beale [i el oricum nu se


uita la grafice. Le mai v`zuse pe unele dintre ele. A[a c` \i privise
fa]a.
– Laura, spusese el, stai jos [i taci– exceptând cazul \n care te
\ntreb ceva.
Ea se a[ezase pe scaun.
– {tii c` lumea afacerilor e dur`, nu-i a[a? Nu trebuie s`-]i spun
eu… Vreau s`-]i spun ceva. E vorba despre ceva pe care n-a[ fi vrut
s` ]i-l spun vreodat`, dar dac` ai insistat…Ai venit la mine [i ai
\ncercat s` te prezin]i ca un consilier pentru cineva cu mult`
experien]` \n afaceri. Aceasta \nseamn` c` ai o p`rere foarte bun`
despre tine.
B`rbatul aprinse o ]igar`, apoi continu`:
– Tat`l t`u \mi datoreaz` bani. L-am purtat \n spate pân` acum
[i \nc` \l mai port.
Laura p`lise, dar nu spusese nimic.
– Salariul t`u face parte din datoria lui, f`r` ca el s` [tie. Când
te-am primit aici, a fost pentru c` eram de p`rere c` e[ti o tân`r`
inteligent` care are nevoie de ajutor. Preston m-a rugat s-o fac. Nu
dau nimic degeaba, a[a c` am hot`rât c`, \n clipa \n care voi aduna
datoriile lui William Montgomery s` adaug [i salariul t`u.
B`rbatul o privise cu aten]ie. Era palid`, dar ochii ei ardeau. Cu
toate c` era furioas`, nu plecase privirea, iar creionul din mâna ei
nu se mi[case nici un milimetru. Era nemi[cat` ca o stânc`.
– Ai \n]eles ce-am spus?
– Da.
– Ce ai de gând s` faci \n aceast` privin]`?
– Nimic… \nc`. Mi-am câ[tigat existen]a [i am meritat fiecare
b`nu].
58 LUCY WALKER

– E[ti sigur` de acest lucru?


– Foarte sigur`.
Dup` o lung` perioad` de t`cere, domnul Beale se relaxase.
– Ai primit vestea foarte bine, Laura, spusese el. Aceasta este
reac]ia pe care un om de afaceri trebuie s-o aib` când sufer` un [oc.
Nu m` puteam gândi la un test mai potrivit…
Ea r`m`sese t`cut`.
– Po]i s`-i spui omului de serviciu s` fac` ordine \n biroul cel
mic \n aceast` sear`. Te vei instala mâine. N-o s` am nevoie de tine
tot timpul [i când nu vei fi ocupat` cu scrisorile mele, te po]i ocupa
de cifrele tale.
– V` mul]umesc, domnule Beale.
Laura \[i \nchisese carne]elul [i se \ndreptase spre u[`.
– Laura…
Se \ntorsese \ncet. El r`m`sese la birou:
– E[ti foarte tân`r`. N-ai experien]`, dar e[ti cea mai inteligent`
persoan` pe care am angajat-o la aceast` firm`. Salariul t`u se va
dubla.
– V` mul]umesc, domnule Beale.
Ie[ise pe u[`, \nchizând-o \ncet, apoi se sprijinise de ea, cu ochii
\nchi[i.
Colegii din birou o priviser` uimi]i. Când deschisese ochii, cei
trei b`rba]i v`zuser` o lucire \n privirea ei, ca a ochilor unei pisici
\n \ntuneric. Nici nu-l v`zuse [i nici nu se gândise la Robert Doule.
Capitolul 5

|n anul urm`tor, Danny venise din nou \n Australia.


Lucrurile nu mergeau prea bine la Magillicuddy [i avoca]ii \l
sf`tuiser` s` fac` acest pas, \n speran]a c` situa]ia financiar` a
fermei se va redresa.
Terminase o [coal` naval`, iar \n ultimul timp devenise un
foarte bun c`l`re].
Apari]ia lui, coborând pasarela, era cople[itoare.
– Oh, Laura, spusesem, cât e de frumos!
Nu era doar modul \n care ar`ta, ci [i deta[area lui [i dragostea
pe care i-o purta toat` familia. Eram foarte mândre de el, de faptul
c` f`cea parte din familia noastr`. |l condusesem acas` pline de
entuziasm.
– Oh, la voi e tot al naibii de cald! exclamase el.
La „Num`rul 25” era ordine, acolo unde nu fusese decât haos.
Ne \ntrebasem dac` situa]ia noastr` nu-l va [oca, a[a c` f`cusem
cur`]enie, schimbasem perdelele [i \ntorsesem covoarele. Fusesem
nevoite s` ne mut`m mai multe \ntr-o camer` ca s` eliber`m cea
mai mare dintre camere pentru unchiul William [i pentru m`tu[a
60 LUCY WALKER

Sheilagh. Dup` discu]ii \ndelungate, hot`râsem c` Sylvia va sta cu


noi [i nu cu Laura, cum fusese vorba la \nceput. Toat` lumea
considera firesc s` fie acolo unde e [i Danny.
Eram foarte \nghesuite, a[a c` propusesem ca, dup` prima zi,
Denney [i Gerry s` mearg` la ni[te prieteni care locuiau la ]ar`.
Camera lui Danny ajunsese s` fie una destul de mic`, dar
avusesem mult` grij` de ea. Dup` ce f`cusem cur`]enie vopsisem
camera, pusesem perdele noi [i adunasem din celelalte camere cele
mai bune piese de mobilier. Alesesem [i cuvintele cele mai potrivite
pentru a ne cere scuze, dar mama spusese:
– E tot ce avem mai bun. Danny \[i va da seama.
– Dumnezeule! Ar trebui s` vede]i cum arat` Magillicuddy. E un
hambar! observase Laura.
Când intrase \n camer`, Danny \[i aruncase p`l`ria pe un scaun
[i, dup` ce-[i pusese valiza pe pat, exclamase:
– M`tu[` Helen! Ai transformat casa asta \ntr-un spital?
– Vrea s` spun` c` e prea curat, explicase Laura.
– Nu e spital, e o cas`. Chiria[ii locuiesc deasupra, spusese
repede Gerry.
– {i cum deosebesc chiria[ii de membrii familiei? \ntrebase el.
– To]i membrii familiei sunt de gen feminin, \l anun]ase mama.
Sper c` nu ]ie-e team` c` vor merge prin somn, nu?
– Ce p`rere am eu? zâmbise el, privindu-ne pe rând. Cine [tie?
Atât de multe [i atât de…
Zâmbetul lui era viclean [i toate \ncepuser`m s` râdem.
Dragul Danny!
Singurul moment solemn fusese cel rezervat pentru Sylvia. Ea
a[tepta cu r`bdare clipa \n care va ajunge [i \n camera unde \l
a[tepta.
Nu [tia nimeni dac` s` ne ducem cu to]ii sau s`-i l`s`m s` se
vad` singuri.
ADEV~RATA DRAGOSTE 61

– Oricum, nu e nimic serios, fusese p`rerea hot`rât` a lui Mary.


Nu s-au mai v`zut de când erau copii. {i nimeni nu-mi poate spune
c` Danny n-a mai avut alte prietene \n Irlanda.
– I-a scris cu ocazia fiec`rui Cr`ciun, Pa[te sau zi important`,
observase Vicky.
– De ce nu? La urma urmei, e veri[oara lui, n`scut` la
Magillicuddy. Mai e [i bolnav`. Dar adev`rul e c` Laura \l cunoa[te
cel mai bine. A [i stat la ferm`.
Privirea Laurei se \ntunecase, dar r`m`sese t`cut`.
– Dragele mele, s-o l`s`m pe Sylvia s`-l aib` pe Danny cât timp
e \n Australia, spusese m`tu[a Sheilagh. Nu conteaz` ce face \n alt`
parte.
– Eu propun s`-l l`s`m s` hot`rasc` singur, intervenisem eu.
|mi p`rea r`u pentru Sylvia, dar credeam c` aceast` idee a
familiei de a o arunca \n bra]ele lui Danny era mai tragic` decât
orice altceva. Câteva veri la rând valurile de c`ldur` aproape c-o
omorâser`. Ce viitor ar fi putut avea cei doi? Dragostea ei pentru
Danny nu aducea decât nefericire. Credeam c` m`tu[a exagereaz`
când vorbea despre aceste lucruri. Ce gândea Laura n-aveam de
unde s` [tiu.
Cu toate grijile noastre, Gerry [i Denney, care erau cele mai
impulsive, \l conduseser` pe Danny la Sylvia.
– A venit, Sylvia! A venit!
Pentru c` ele erau acolo, ni se p`rea firesc s` fim [i noi , a[a c`
ne \mbulziser`m cu to]ii \n prag.
Sylvia, care cred c` \nv`]ase de mic` s`-[i controleze emo]iile,
p`rea mai degrab` o statuie sau un portret, decât o persoan` vie.
– Sylvia! Ce bine-mi pare s` te v`d!
Danny traversase camera [i se oprise \n fa]a ei, privind-o. Apoi
se aplecase [i o s`rutase pe frunte. Se a[ezase \ncet lâng` ea [i,
luându-i mâna, \ncepuse s`-i numere degetele, atingându-le \ncet.
62 LUCY WALKER

– |nc` mai ai cinci la fiecare mân`, [optise el. E[ti aici, \ntreag`.
Laura se \ntorsese [i ie[ise din camer`. Când plecasem dup` ea,
o g`sisem \n buc`t`rie, unde f`cea ceaiul.
– Cred c-o iube[te cu adev`rat, spusesem, uimit`.
– Da.
– Dar cum poate s-o fac`, Laura? Nici m`car n-o cunoa[te. E
dr`gu]`, [tiu, dar e atât de t`cut`, de lini[tit` [i de nemi[cat`… De
ce s-o iubeasc` de la aceast` distan]`?
Laura pusese ap` peste frunzele de ceai.
– Cred c` de aceea o iube[te. E un portret \ntr-o ram` dr`gu]`.
N-ar mai avea farmec dac` s-ar trezi la via]`. Oricum, dragostea e un
lucru ciudat. N-are nici un sens.
Cred c` acela[i lucru sim]ea c` i se \ntâmpl`.
Urmase apoi o cin` de familie, cu mult` mâncare [i mai multe
discu]ii, la care Danny, chiar dac` p`rea c` ascult`, participase mai
mult cu privirea.
Marion Perrent, dup` ce-l \ntâlnise, spusese:
– Spunea]i c` e ar`tos? Dar e de-a dreptul atr`g`tor!
Familia se str`duise s`-i prezinte lui Danny toate aspectele vie]ii
\n ora[. Mai \ntâi, unchiul William \l prezentase tuturor persoanelor
importante [i cu aceast` ocazie bunii no[tri prieteni, familia
Baston, d`duser` o petrecere.
Sylvia, \n cea mai frumoas` rochie a ei, st`tea pe un fotoliu mult
prea mare, zâmbind \ngere[te. Danny ar`ta foarte bine \n costumul
lui \nchis la culoare [i când f`cea o mic` plec`ciune, salutând, cei
care nu-l cuno[teau era singuri c` face parte din nobilime. O tân`r`
foarte emo]ionat` aproape \i f`cuse o reveren]`.
Gazdele noastre, Anne [i Susan Baston \l conduceau pe rând la
grupurile de invita]i [i, cu toate c` avea o privire \ndep`rtat`, de
câte ori p`r`sea un grup \n urma lui se auzeau murmure:
„|ncânt`tor!”
ADEV~RATA DRAGOSTE 63

– Laura, \i [optisem veri[oarei mele, \ntreab`-l ce i-au spus


doamna Preston [i doamna Stenning. Pun pariu c` n-are habar. Nu
cred c-a ascultat nici o secund`.
– Nu voi face a[a ceva, r`spunsese ea pe un ton care ar`ta c`-mi
d` dreptate. Oricum, ar prefera mai degrab` s` culeag` fructe decât
s` fac` plec`ciuni \n fa]a tuturor doamnelor din Pepper Tree Bay.
– |n costumul `sta? Cu manierele lui?
– S-a n`scut cu manierele astea. {i oricum, nu-i pas` de costum
dac` vrea s` se simt` bine.
M` gândisem atunci c` ea \i v`zuse alt` latur`. Aceea a
vân`torului care colinda \n voie prin p`durile de lâng`
Magillicuddy.
La pu]in timp dup` discu]ia noastr`, Danny f`cuse un lucru care
câ[tigase inima tuturor.
La cap`tul paji[tii pe care erau a[ezate scaunele invita]ilor
cre[teau doi migdali. Gr`dinarul adunase migdalele c`zute, dar
multe r`m`seser` pe ramuri. Danny st`tea de vorb` cu un grup de
persoane, dar privile lui erau atrase de cei doi copaci.
– Scuza]i-m`, spusese el brusc, apoi se \ntorsese [i, luând o nuia
de lâng` un copac [i s`rind peste un rond de flori, \ncepuse s`
loveasc` migdalele. Acestea c`zuser` ca o ploaie peste cei destul de
impruden]i s` r`mân` \n preajm`. Aruncase nuiaua ca pe o suli]` [i
adunase un buzunar plin de migdale din care \ncepuse s`
mânânce, oferind [i celor din jur. Toat` lumea \ncepuse s` râd` [i
petrecerea devenise una relaxat`, nu formal`.
Grupul doamnei Maynard-Arnold \l monopolizase, oferindu-i o
cup` de c`p[uni cu fri[c`.
– Salveaz`-m`! \i [optise el Laurei la ureche, iar ea n-avea nevoie
de o alt` invita]ie.
– Scuza]i-m`, doamnelor, vreau s`-l prezint pe Danny cuiva.
– Oh, da! exclamase el. Trebuie s`-i cunosc pe to]i.
64 LUCY WALKER

– Desigur, Laura, zâmbise una dintre femei. Nu trebuie s`


monopoliz`m oaspetele de onoare.
Danny se l`sase condus spre cl`dire. Când se apropiaser`
destul, Laura \i [optise:
– Mergi pe drumul din spatele tufei de trandafiri. Mergi pân`
ajungi la curmali.
Ea urcase sc`rile spre cas`, ducând o farfurie goal`, ca [i cum ar
fi vrut s` ia ceva de mâncare. Dar de fapt ie[ise repede pe u[a
lateral`.
Când \i v`zusem din nou, se \ntorceau pe acela[i drum. Fa]a ei
era \ntoars` spre el [i râdea. Expresia \ndep`rtat` de pe figura lui
disp`ruse [i \ncepuse [i el s` râd`. Vorbea despre ceva foarte
\nsufle]it, gesticulând. Laura era radioas`.
Pa[ii \i conduseser` spre locul \n care st`tea Sylvia. Ridicând
privirea, el o z`rise [i zâmbise. Urcase repede sc`rile [i se a[ezase
lâng` ea, cu spatele spre restul lumii. Lumina pierise \ncet de pe
figura Laurei, care clipise des. Apoi se \ntorsese [i \ncepuse s`
adune ce[tile [i farfuriile goale.
Dup` aceast` petrecere, dimine]ile lui Danny deveniser`
ocupate cu \ntâlniri de afaceri, \nso]it \ntotdeauna de unchiul
William. M`tu[a Sheilagh [i Sylvia plecaser`, deoarece aglomera]ia
de la „Num`rul 25” devenise insuportabil`.
A[a c` viitorul lui Danny r`m`sese \n mâinile unchiului [i ale Laurei.
Pân` [i Laura fusese impresionat` de primirea pe care le-o
f`cuser` patronii ei celor doi b`rba]i. Cât de cu dou` fe]e \i p`reau!
Mai \ntâi se \ntâlniser` la club, unde domnii Beale oferiser` un
prânz pe cinste. Acolo, unchiul William fusese tratat ca unul dintre
cei mai onora]i clien]i ai firmei, cu toate c` starea lui financiar` era
cunoscut` de to]i. Nu se discutase despre afaceri la mas`, ci abia
când ajunseser` la birou. Cei doi prezentaser` starea bursei \n
câteva cuvinte.
ADEV~RATA DRAGOSTE 65

Danny spusese c` singurele ac]iuni pe care [i-ar dori s` le


cumpere sunt cele de pe pia]a aurului.
Domnul Paul \l privise gânditor.
– Aur? \ntrebase el. Avem un expert \n firm` pe pia]a aurului. O
s` te dau pe mâna ei. Sper c` nu te deranjeaz` c` e femeie?
– De ce m-ar deranja?
Laura n-aflase despre aceste cuvinte decât mult mai târziu, dar
\i luminaser` ziua. Numai ea [tia cât avusese de luptat cu restul
colegilor care nu erau de acord cu noul ei statut [i pe care trebuise
s`-i trateze foarte dur, pentru a le c`p`ta respectul.
Danny, la fel ca cei doi evrei, n-avea prejudec`]i [i considera
femeile la fel de capabile ca b`rba]ii. |mpreun` cu unchiul William,
fusese condus printre [irul de func]ionari care se plecau politicos
spre biroul personal al domnului Paul Beale. Când acesta sunase la
u[` deschisese Laura, \mbr`cat` foarte elegant, dar simplu, iar el o
prezentase:
– |mi face pl`cere s` v-o prezint de domni[oara Montgomery,
c`reia, din lips` de un cuvânt adecvat, \i spunem „responsabil cu
fluctua]iile pie]ii”. Ace[tia, ar`tase el spre cei doi b`rba]i r`ma[i \n
prag, sunt domnii Montgomery [i domnul Dennis Hara
Montgomery.
Unchiul reac]ionase destul de nepl`cut, devenind ro[u la fa]`:
– Doar n-o s` m` \nve]e cum s` fac afaceri propria mea fiic`?
Oricum, ce caut` aici? Dac` mi-ai fi ascultat sfatul, Paul, ai fi [tiut c`
nu-i bine s` amesteci rudeniile cu afacerile.
Laura r`m`sese nemi[cat` [i-i zâmbise lui Danny, iar acesta \i
f`cuse cu ochiul.
– Adu analiza pie]ei pentru ultimele trei luni, Laura, spusese
domnul Beale. Po]i s`-l pui pe Doule s` se uite pe dosarele de la
Coolgardie Mines, Southern Cross [i Great Boulder. Po]i s` ui]i de
Great Western. Nu prea cred c` vor mai ajunge ac]iuni pe pia]`.
66 LUCY WALKER

Dup` plecarea ei, domnul Paule Beale se l`sase pe spate \n


scaun, b`tând \n birou cu un creion auriu. Dup` o clip` de t`cere,
unchiul William se ridicase, f`când câ]iva pa[i.
– Cred c` [tii ce faci, Paul, spusese el \ntr-un sfâr[it. Dar, dac`
mi-ai cere sfatul…
– O s`-]i cer sfatul \ntr-un minut, William. Te voi \ntreba cât aur
mai e \n mina ta, sau la ce nivel a ajuns apa, sau de câ]i bani ai
nevoie s` \ncepi s` sco]i din nou aur. |n toate acestea e[ti un
expert. |n ceea ce prive[te mi[c`rile pie]ii, nu [tii mai mult decât
orice locuitor din Pepper Tree Bay. Singurul expert pe care-l
cunosc este \n camera vecin`, aducând ni[te dosare… A, uite-o!
Dup` ce ea pusese rapoartele pe mas`, b`rbatul ad`ugase:
– Mul]umesc, Laura. Nu-]i voi irosi timpul cerându-]i s` stai aici
pân` când ace[ti domni citesc. Dup` ce le vor \n]elege, te voi ruga
s` aduci ceea ce lucrai la statisticile de probabilitate.
Laura zâmbise [i ie[ise din camer`. Se \ntorsese peste un sfert
de or` la un tat` sp`[it [i un Danny interesat.
Dup` cinci minute, b`rba]ii uitaser` c` erau rude [i o urm`riser`
dezv`luindu-le misterul evolu]iilor ciclice.
Dup` aceea, Danny petrecuse mult timp cu Laura, iar unchiul se
\ntorsese acas`, descump`nit. Dup` scurt timp \l urmase [i Danny,
dorind s` vad` minele, dar nimeni nu [tie cât timp petrecuse
vizitând minele [i cât timp privind \n ochii Sylviei.
Acele dou` luni fuseser` un chin pentru Laura. E adev`rat c`
succesul \n fa]a tat`lui ei o f`cuse s` se simt` bine, dar \ncepuse s`
\n]eleag` c` aceste cifre nu sunt decât ni[te instrumente, iar
adev`rata [tiin]` st` de fapt \n interpretarea lor. Era ceva pe care
trebuie s`-l \nve]e de undeva. A[a c`, dup` câteva c`ut`ri, g`sise un
profesor de la universitate dornic s-o \nve]e [i petrecea \mpreun`
cu el o sear` pe s`pt`mân`.
|ntre timp, devenise mai apropiat` de Marion Perrent. Aceast`
persoan` era singura de acela[i sex care \n]elegea importan]a
ADEV~RATA DRAGOSTE 67

inteligen]ei la o femeie. O privea ca pe un lucru firesc, nu


neobi[nuit sau indecent, psihologic vorbind. De fapt, Laura \[i
dorea mai mult decât orice s`-[i poat` folosi creierul f`r` a fi
categorisit` ca o ciud`]enie.
Marion o ajutase s`-[i g`seasc` alt` croitoreas`, pentru c` hainele
domni[oarei Wilson erau potrivite pentru ora[ sau pentru \ntâlniri
de afaceri, dar nu erau deloc atr`g`toare pentru sexul opus.
– Dar nu vreau s` fiu atractiv` pentru sexul opus! exclamase
Laura, l`sându-se totu[i dus` la o croitoreas` fran]uzoaic`. Aceasta
\i propusese modele nu foarte diferite de ce purtase pân` acum,
dar care \i subliniau tinere]ea [i silueta armonioas`.
Laura nu-[i uitase ideea, a[a c` dup` ce se \ntorseser` acas`,
\ntrebase din nou:
– De ce pentru sexul opus? Nu trebuie s`-l dispre]uiesc? Tu
dispre]uie[ti un b`rbat care nu e mai inteligent decât tine.
– Nu trebuie s` fie chiar a[a, r`spunsese Marion. Dar vom
vedea. Oricum, n-are nici o leg`tur` cu a tr`i cu un b`rbat, iar o
femeie trebuie s` fac` acest lucru, la un moment dat. E biologic,
draga mea.
– Vrei s` spui c` nu vor mai fi genera]ii viitoare, nu?
– Vreau s` spun c` n-ar mai fi nici un viitor pentru Laura, doar
o carcas` uscat` a unui matematician. Nu-mi place s-o spun, draga
mea, e un cli[eu, dar o femeie trebuie s` fie \mplinit`. E ceva de
care nu po]i sc`pa, e scris \n legile naturii. A[a cum cifrele tale se
supun regulilor matematice.
Laura \[i privise prietena.
Marion era a[ezat` \ntr-un fotoliu, cu fa]a \n penumbr`, pentru
c` \ntotdeauna p`stra doar jum`tate din lumini când nu lucra. Ce
feminin` era! Ce era \n felul ei de a fi care \i aducea atât de mul]i
prieteni, dintre care mul]i b`rba]i, dar care p`stra un fel de barier`
invizibil`, care o f`cea s` r`mân` singur`.
68 LUCY WALKER

Uneori era cuprins` de curiozitate [i ar fi vrut s` \ntrebe, dar


polite]ea o f`cea s` tac`. De fapt, nu era vorba doar despre polite]e,
era [i un sentiment de autoap`rare fa]` de cunoa[tere.
Marion \[i \ntinsese mâinile deasupra capului, iar inelul cu
diamant, pe care \l purta pe al patrulea deget la mâna dreapt`,
prinsese o raz` de lumin`, str`lucind.
– Pune-l pe prost`nacul t`u, tân`rul Preston, s` te duc` la
petrecerea de s`pt`mâna viitoare de la Freshwater Bay. Dac` ai o
personalitate, ai putea la fel de bine s-o ar`]i, numai c`, pentru
numele lui Dumnezeu, nu te \ndr`gosti de Preston.
– Nu m-a[ putea \ndr`gosti de un „prost`nac”. Cred c` e[ti prea
dur` cu el.
– Nu sunt. E dr`gu] [i arat` ca un zeu nordic, dar are numai
nisip \n cap.
– Bietul Dirk. E dulce, dar teribil de plictisitor.
– Numai bun ca „baston”… Po]i s` \ntâlne[ti pe cineva
interesant acolo.
– Mi-ar pl`cea s`-l \ntâlnesc pe vecinul care nu vorbe[te cu
nimeni [i care [i-a luat un nou costum s`pt`mâna trecut`.
Marion se ridicase de pe fotoliu cu un aer sup`rat.
– Nu te mai interesa de gunoaie, spusese ea. Unde e v`rul t`u
irlandez?
– |n Kalgoorlie, cu Sylvia. Sunt mai mult sau mai pu]in
\ndr`gosti]i unul de altul.
Femeia o privise cu aten]ie.
– M` faci s`-mi vin` r`u, spusese ea cu violen]`.
Era prima oar` când \i vorbise a[a, iar Laura era uimit` de
hot`rârea din spatele cuvintelor ei.
– Ia-]i prost`nacul [i s` nu te mai \ntorci pân` când n-ai fost la
cel pu]in dou` petreceri. Mai bine pleac` acum, altfel vei \ntârzia la
\ntâlnirea cu profesorul [i cu cifrele.
ADEV~RATA DRAGOSTE 69

Laura \ncepuse s`-[i adune lucrurile, iar Marion se \ndreptase


nelini[tit` spre fereastr`, privind de-a lungul str`zii \ntunecate.
Când Laura se \ntorsese din dormitor, femeia ]ine perdeaua cu
o mân`.
– Nu-i b`rbatul acela, parc` Doule, care lucreaz` cu tine?
\ntrebase ea, privind din nou afar`.
Laura privise [i ea afar`.
– Ba da. Ce Dumnezeu face aici?
– Dar ce face trecând de trei ori prin fa]a blocului?
Uimit`, Laura exclamase:
– N-are cum s` m` a[tepte pe mine. De unde s` [tie unde sunt?
Prietena ei era gânditoare.
– Nu a[teapt`… te supravegheaz`. M-a[ ]ine departe de acest
tân`r dac` a[ fi \n locul t`u. Coboar` pe scara din spate [i ai grij` s`
nu dai col]ul pân` nu ajunge dincolo.
|n timp ce vorbea, o \mpingea spre u[`.
Dup` ce urmase sfaturile lui Marion [i sc`pase de \ntâlnirea
nepl`cut`, Laura \ncepuse s` se gândeasc` nefericit` la mai multe
lucruri. Ce f`cea Robert Doule? |[i amintise ultima dat` când o
urm`rise \n parc, \n pauza de mas`. Era \n urm` cu optsprezece
luni [i erau foarte, foarte tineri. El avea acea privire ciudat`,
\ntunecat`. De atunci nu-i mai d`duse nici o importan]`. Uneori \l
saluta, alteori \i spunea o glum` sau se plângea de competi]ie.
Uneori, când pomii din gr`dina lui rodeau, \i aducea fructe. O dat`
se gândise c` florile din camera ei sunt de la el. Altfel, uitase c` mai
exist`.
Nu, \n mod clar, plimbarea prin fa]a apartamentului lui Marion
era pur [i simplu \ntâmpl`toare. Erau multe apartamente prin zon`
[i, desigur, multe fete, pe care ar dori s` le vad` Robert.
Cu toate acestea, \n inima ei, Laura [tia [i se temea c` nu-i
adev`rat. Era ciudat cum Marion ghicise imediat, f`r` s` [tie nimic,
70 LUCY WALKER

c` Robert avea un motiv serios pentru care se afla acolo. Oare cum
[tia aceste lucruri? |n ce locuri \ntunecate ajunsese mintea sau
inima ei de [tia astfel de lucruri despre oameni? Lucruri care erau
un pic \nsp`imânt`toare. Pentru c` faptul c` Robert o spiona era
ceva \nsp`imânt`tor.
Când ajunsese acas` la profesor, cufundându-se \n probleme,
uitase despre toate acestea. Era tipic pentru Laura ca atunci când
o problem` o tulbura s` se cufunde \n preocuparea pentru carier`.
|n b`t`lia dintre inim` [i corp, mintea era câ[tig`toare f`r`
probleme.
Dac` dragostea pe care o sim]ea pentru Danny o r`nea,
suferin]a era destul de u[or de \ndurat. Nu avuseser` nici o
leg`tur`, a[a c` nu avea cu ce gânduri sau imagini s`-[i hr`neasc`
suferin]a. El, fiind doar el \nsu[i, \i f`cuse ceva inimii ei, care de
atunci apar]inuse doar lui. Nimeni nu se mai apropia m`car de
nivelul lui. Dac` altcineva ar fi vrut s`-i ia locul lui Danny, ar fi
trebuit s` arate ca el, s` se poarte ca el… s` fie el.
|i ajungea s` viseze [i s` ignore impetuozitatea tinere]ii,
cufundându-se \n munc`.
– Dirk! Vreau s` m` iei la petrecere. Vreau s` ie[im [i s` dans`m,
s` cânt`m [i s` ne purt`m ca ni[te prostovani. Da, vreau s`-mi port
[i noua rochie.
– Oh, Laura, desigur! Sigur! O s` adun un grup.
– |mi pl`tesc biletul de intrare.
– Ba nu, \n nici un caz. Dac` vorbe[ti a[a, n-ai decât s` stai acas`.
Laura \[i \ncercase farmecele pe domnul Preston.
– Vreau ca Dirk s` m` duc` la dans, dar nu vreau s`-[i cheltuie
banii cu mine. V` rog, drag` domnule Preston, da]i-i
dumneavoastr` banii [i vi-i dau eu \napoi.
B`rbatul ridicase spre ea o privire \ntristat`.
ADEV~RATA DRAGOSTE 71

– Draga mea, [tii c` nu se poate.


Desigur c` a[a ceva era inadmisibil pentru domnul Preston. S-ar
fi dus mai degrab` la \nchisoarea datornicilor, decât s` lase o
domni[oar` s`-[i pl`teasc` singur` biletul.
A[a c` Laura se adresase domnului Rushton Beale, cel mai tân`r dintre
patroni. Punându-[i coatele pe birou, \l privise cu ochii ei alba[tri.
– Ce face o fat` care vrea s` mearg` undeva cu un anumit tân`r,
dar [tie c` acesta nu-[i permite?
– Acum zece ani ar fi stat acas`, r`spunsese domnul Rushton cu
un zâmbet. Ast`zi, \n]eleg c`-[i pl`te[te singur` biletul. Oricum ar
fi, tot nu e bine pentru tân`rul respectiv.
Laura se bosumflase.
– De ce ar trebui s` stau acas`?
– Nu-mi spune c` o tân`r` fermec`toare ca tine nu poate s`
g`seasc` un cavaler.
|[i ridicase coatele de pe birou, trecându-[i degetele prin p`r.
– Ba pot s` g`sesc destui, dar nu-i nici unul cel potrivit.
– {i Danny? Nu l-ai luat \nc` s`-i prezin]i via]a de noapte?
Un fior se strecurase de-a lungul spatelui Laurei.
– E \n Kalgoorlie, spusese ea, apoi ridicase privirea. M`
gândeam s` m` duc cu Dirk, \l [ti]i, fiul domnului Preston. E genul
meu [i cunoa[te persoane pe care le cunosc [i eu. {tie cum s`
comande o b`utur`, dar nu poate pl`ti, nu f`r` a r`mâne f`r` bani.
A[ vrea s` pl`tesc pentru mine.
– Ei, mai e [i Robert Doule, din birou. Suspin` [i sufer` dup`
tine, a ajuns s` ne plictiseasc` pe to]i de moarte. Tocmai i s-a m`rit
salariul, poate s`-[i permit`. Oricum, nu cheltuie nimic pentru sine.
Laura evitase privirea domnului Rushton.
– Nu e genul meu… nu cunoa[te pe nimeni…
– Vorbe[ti ca o snoab`! exclamase el.
Ochii ei str`luciser`.
72 LUCY WALKER

– Ur`sc snobii, spusese ea. |i ur`sc mai mult decât ur`sc [erpii.
– Dar trebuie s` fii cu o persoan` care are multe cuno[tin]e?
– Dar nu trebuie s` fie a[a. Nu e vina mea dac` un b`rbat
trebuie s` [tie s` ]in` un cu]it, s` trag` scaunul pentru o femeie [i
s`-[i sufle nasul astfel \ncât s` nu [tie tot ora[ul c` e r`cit. A[a m-au
crescut p`rin]ii mei. Mi-au format anumite gusturi legate de oameni
[i nu pot fi altfel. Mi-ar pl`cea s` nu m` fi n`scut \n Irlanda, sau s` nu
fi avut p`rin]i irlandezi… Uite ce mi se \ntâmpl`, nu m` pot adapta.
B`rbatul \ncepuse s` râd`.
– Nu te mai chinui, Laura, spusese el. Pentru o [esime din
popula]ia Australiei, lucrurile stau la fel. Au un picior \ntr-o ]ar` [i
altul \n alta. Fii tu \ns`]i, \n orice ]ar` din lume. O s`-]i spun ce-o s`
fac. O s`-i vorbesc lui Preston. {tie ce gen de clien]i avem [i o s`-i
spun c` o via]` social` bogat` este important` pentru afacere.
Oricum, nu e decât adev`rul. Freshwater Bay e locul unde se
\ntâlne[te cea mai bun` lume. Preston ar face bine s`-[i scoat`
hainele de la naftalin` [i s` apar` \n cercurile potrivite. Poate s` v`
ia pe tine [i pe Dirk– ca parte estetic`– iar firma se va ocupa de
nota de plat`.
|l privea destul de neconvins`.
– De fapt, Laura, \]i fac o propunere de afaceri foarte bun`. Dac`
e[ti istea]`, po]i s` vinzi ideea despre Cornell Motors [i City
Omnibuses unor persoane ca Baston [i Maynard-Arnold.
Privirea Laurei se luminase. Era vorba despre dou` companii
care urmau s` fie cotate la burs`, iar Beale [i Beale se ocupau de
acest lucru. Asocierea numelui companiilor cu cele ale celor mai
renumite familii era de bun augur.
– Crede]i c` pot s-o fac?
– Po]i s` dezv`lui un mic secret de la Beale [i Beale: „Cornell
Motors [i City Omnibuses sunt lucruri bune. Pleac` de pe pozi]ii
foarte avantajoase [i, când vor primi [i elita…” Ceva de genul `sta.
ADEV~RATA DRAGOSTE 73

E[ti o fat` de[teapt`, Laura, po]i s-o faci. Preston poate veni pentru
pozi]ie social` [i pentru a da prestan]` apari]iei tale. Dirk e bun
pentru imagine, d` foarte bine. E o idee minunat`!
Ideea se conturase \n mintea lui Rushton Beale \n timp ce
vorbea. Acum se definitivase.
– N-avem nevoie decât de Maynard-Arnold care s` intre \n birou
[i s` \ntrebe despre ac]iuni [i vom descoperi c` am avut dreptate.
Apoi, la petrecerea urm`toare, ca din \ntâmplare, men]ionezi c`
Maynard-Arnold s-a interesat de ele. Ne-ar fi de folos banii lui, dar
putem s` folosim [i numele.
– E mai bine s` avem banii lui.
– E bine s` avem banii oricui.
– Nu e a[a. Dac` folose[ti banii celorla]i ca s` umpli golurile, e
destul de bine. Dar dac` te bazezi pe banii lor, te vei g`si \n aceea[i
situa]ie ca tata. La prima b`taie de vânt se vor retrage.
Rushton Beale o asculta cu ochii pe jum`tate \nchi[i.
– Ai dreptate, exclamase el.
Dup` plecarea Laurei, b`rbatul se ridicase [i se dusese \n biroul
fratelui lui.
– Paul, spusese el, fata asta are creier. Valoreaz` de dou` ori mai
mult decât salariul pe care i-l d`m. {i, pentru numele lui
Dumnezeu, cunoa[te oamenii potrivi]i.
– Ce mai face, acum?
– O s` r`spândeasc` vestea companiilor noi, Cornell [i C.O.
mul]imii din Freshwater Bay.
– Ai grij` ce faci, s` nu r`spândeasc` vestea minelor Coolgardie.
S` sper`m c` putem s` avem \ncredere \n William Montgomery s`-[i
]in` gura \nchis`.
– O va face. Sunt prea multe \n joc.
– Dubleaz` salariul fetei. {i, pentru numele lui Dumnezeu,
trimite-l pe Preston la un croitor adev`rat.
74 LUCY WALKER

***

A[a c` Laura, aranjat` ca o persoan` coborât` din visul unei


nop]i de var`, fusese la petrecerea de la Freshwater Bay.
Era \ntr-adev`r un vis al unei nop]i de var`. Luminile colorate,
ca ni[te mici stele ag`]ate \n copaci, puneau \n valoare str`lucirea
toaletelor. Era o petrecere foarte animat`, cu mul]i tineri veseli [i
f`r` griji.
Laura, cu farmecul pe care o minte ascu]it` o d` unei figuri
atr`g`toare, fusese din nou centrul aten]iei. Sim]ise din nou ce
putere de atrac]ie emana din f`ptura ei [i se bucurase din plin de
acest lucru.
Numai privirea trist` [i \ngrijorat` a domnului Preston o
adusese brusc \napoi la realitate [i la adev`ratul scop al prezen]ei
ei acolo. Pentru un moment, \[i spusese: „La naiba, am venit aici s`
m` simt bine”. Se servise cu un nou pahar de vin [i cu un picior de
pui. Dar privirea b`rbatului \i stricase pofta de mâncare. |ncepuse
s` cânt`reasc` o mul]ime de posibilit`]i de a aborda problema [i
trebuia s` recunoasc` faptul c` era fascinat` de acestea. Scuzându-se,
se \ndreptase spre terasa unde st`teau cei mai puternici b`rba]i din
zon`, punând ]ara la cale.
– Bun`, unchiule Dreary, spusese ea.
Toate privirile rudelor lui Maynard-Arnold se \ndreptaser` spre
ea, dar a[a i se adresase \ntotdeauna b`rbatului, \nc` de mic` [i nu
voia s` strice acest bun obicei.
– Laura! exclamase b`rbatul, ai venit s`-]i ba]i capul cu b`trânii,
politicieni de fotoliu?
Dar era flatat c` o tân`r` atât de frumoas` se apropiase de el [i,
a[ezându-se pe bra]ul fotoliului, \[i pusese un bra] pe umerii lui.
ADEV~RATA DRAGOSTE 75

– Ei, cum o mai duce familia ta? \ntrebase el, \ntorcându-se s-o
priveasc`. Cum o mai duc minerii? {i cum se descurc` William \n
c`ldura aceea \ngrozitoare? Numai nisip [i mu[te. La naiba, i-ar fi
fost mai bine \n nord-vest!
Laura privise repede \n jur. |n stânga era domnul Baston, \n
dreapta domnul Coole, \n fa]` se sprijineau de balustrad` doi
dintre nepo]ii b`trânului. Grupul era perfect. Cu coada ochiului,
\l v`zuse pe domnul Preston care se \ndep`rta. Astfel de [iretlicuri
nu i se potriveau, a[a c` prefera s`-[i ascund` capul \n nisip, ca
stru]ul.
– Nu \n nord-vest, unchiule Dreary, r`spunsese ea,
\mbr`]i[ându-l scurt. Voi, b`ie]ii cei mari, de]ine]i tot p`mântul
important de acolo. Iste]i, nu? A]i luat crema…
– Iste]i? Nu [tii nimic, dr`gu]o. A fost mult` munc`. Ani [i ani de
munc` grea…
– Da, cred c` nu-i doar atât. Cred c` cei care sunt iste]i nu prea
se omoar` cu munca grea. Nu [tiu… Ai fi surprins, unchiule
Dreary, cât de mul]i fac bani doar intrând [i ie[ind din biroul
domnilor Beale.
– I-auzi, Baston! Ce p`rere ai? Noi ne muncim cu inunda]iile [i
seceta, iar al]ii nu fac decât s` intre \n biroul potrivit [i s` adune
roadele.
– Nu cred c` fac bani din p`mânt, r`spunsese domnul Baston.
– Dar nici nu vor s` fac` bani din p`mânt, intervenise Laura. E
prea mult de munc`. Vor s` fac` bani din ora[.
– Din ora[? Ai auzit asta, Coole? strigase domnul Maynard-
Arnold. S` scapi de fermieri [i de proprietarii de p`mânturi…
– {i cum o fac? Asta vreau s` [tiu, spusese domnul Coole. Cum
ajung s` fac` bani din ora[? De unde?
– Mi-era team` c` vrei s` [tii, drag` domnule Coole, r`spunsese
Laura. Dumneata cumperi ma[in`rii, automobile [i tractoare, iar ei
76 LUCY WALKER

finan]eaz` companiile care le produc. Ora[ul continu` s` se


dezvolte, iar ei vor de]ine autobuzele, taxiurile [i vor construi
casele. Nu trebuie decât s` stea \n birou [i s`-[i vad` banii
\nmul]indu-se.
– Nu sunt singurii, spusese brusc domnul Lessier. {tii asta,
Mynard-Arnold, nu? Anul trecut am f`cut dou` mii cu compania
Midland Railway. M-am s`turat de afaceri cu lân`, \ncepuse s` râd`
b`rbatul.
– Patronii t`i au vreo ac]iune Midland Railway? o \ntrebase
Maynard-Arnold pe jum`tate interesat.
– Nici o [ans`. E o companie englezeasc`. Cred c-ai cump`rat
ac]iunile de la Londra, nu-i a[a, domnule Lessier?
– Ba da, râsese din nou b`rbatul. Voi dormea]i cu to]ii…
Laura \[i \ntinsese mâna, netezindu-[i mâneca.
– Domnii Beale nu prea sunt de acord cu noii \mbog`]i]i. Au
dou` noi companii pe pia]` [i se str`duiesc s`-i ]in` departe, oftase
ea. Dar ei sunt cei care au banii. O s` fac` o mul]ime de bani cu
aceste ac]iuni, la fel cum au f`cut cei care au cump`rat ac]iuni
General Motors când nu erau decât doi [i jum`tate.
– Ce companii? \ntrebase domnul Maynard-Arnold.
– P`i, e confiden]ial, r`spunsese ea. Doar nu vre]i s` dezv`lui
secretele firmei? Nu pot s` v` spun decât c` este una care fabric`
automobile [i una care fabric` autobuze. Mai mult nu pot s`
spun.
– Automobile! morm`ise domnul Baston. Calul [i tr`sura sunt
destul de bune pentru mine…
– Ai o ma[in` al naibii de mare care te a[teapt` \n fa]` chiar
acum, Baston, \l \ntrerupsese Maynard-Arnold.
– Da, cu to]ii avem, murmurase [i domnul Coole.
B`rba]ii r`maser` t`cu]i [i gânditori. Laura se ridicase,
netezindu-[i rochia.
ADEV~RATA DRAGOSTE 77

– O s` fiu biciuit` de domnii Beale. Mai bine m` duc s`-i vorbesc


doamnei Preston.
– Da, du-te, Laura. Doamnei Preston \i place s` aib` cu cine s`
stea de vorb`.
Spre diminea]`, veselia se potolise [i lumea \ncepuse s` plece
spre cas`.
Domnul Preston, din banii pe care \i primise pentru acest`
ie[ire, angajase un taxi pentru to]i patru: el [i so]ia, Laura [i Dirk.
Domnul Mynard-Arnold \[i striga [oferul s`-i aduc` ma[ina.
Laura alergase spre el.
– Noapte bun`, drag` unchiule Dreary, spusese ea, apoi se
aplecase [i-l s`rutase pe obraz. Cump`r` ac]iuni Cornell Motors, \i
[optise ea la ureche. Dar te rog s` nu-i spui domnului Beale c`
]i-am spus.
– Poftim? Despre ce e vorba?
Dar ea zburase deja, ca un frumos fluture de noapte.
Capitolul 6

Când Laura \mi povestise despre aceast` \ntâmplare, o


\ntrebasem dac` a cump`rat [i ea ac]iuni la aceste companii.
– Nu, \mi r`spunsese ea. Am cump`rat ac]iuni la Coolgardie
Mines. Am luat avansul pe [ase luni din salariu [i le-am
cump`rat.
– Dac` aveai \ntr-adev`r \ncredere \n viitorul industriei
automobilelor, de ce ai cump`rat ac]iuni la min`? Atunci nu valorau
mare lucru.
– Tocmai de aceea. {tiam c` am dreptate \n calculele mele, iar
pre]ul aurului va cre[te masiv. Industria automobilelor era sigur`,
dar era o investi]ie pe termen lung. Dac` vrei s` faci bani repede,
investe[ti \n aur sau \n petrol.
Mul]umirea ei \n ceea ce privea succesele ca femeie de afaceri o
f`cea s` mai uite din problemele vie]ii sentimentale. N-avea nici un
rost s` pretind` c` dragostea nu \nseamn` nimic pentru ea. Nu era
a[a, pentru c` era nelini[tit` [i dornic` de a fi admirat`. Via]a ei
social` se \nvârtea \ntre diverse petreceri, \ntâlniri cu Marion [i o
aten]ie sporit` \n privin]a spionajului lui Robert Doule.
ADEV~RATA DRAGOSTE 79

– M` scoate din min]i, \i spusese ea lui Marion. Ce s` fac \n


privin]a lui?
– Nu-l \ncurajezi?
– Fire[te c` nu. Dar trebuie s` lucr`m \n aceea[i cl`dire [i nu
pot sc`pa de el. Uneori m` simt \ncol]it`.
– Spune-i s` se duc` la naiba. O ceart` serioas` ar trebui s`-l
lini[teasc` pentru totdeauna.
– Nu pot.
– De ce?
– Nu [tiu.
– Trebuie s` existe un motiv.
– |mi pare r`u de el…
– Nu-]i po]i permite acest lucru. E periculos, spusese Marion pe
un ton hot`rât, ca [i cum ar fi vorbit din proprie experien]`.
– Sun` melodramatic s` spun c` uneori mi-e team` de el?
– Toate problemele sentimentale sunt melodramatice.
Dragostea este o obsesie– o stare care n-are nimic de-a face cu
mintea. De aceea, mul]i b`rba]i se \nsoar` cu fe]e dr`gu]e [i
descoper` c` trebuie s`-[i petreac` toat` via]a cu o proast`. De ce
]i-e fric` de el? Te deranjeaz`?
– Nu, doar m` supravegheaz`. {i arat` ciudat, i se face o dung`
ro[ie \n jurul pupilelor.
– Cred c-ar fi mai bine s`-]i schimbi locul de munc`.
Laura \[i privise prietena, uluit`.
– S` plec de la Beale [i Beale? Dar e via]a mea…
– Alte firme de acela[i profil te vor pl`ti la fel de bine.
– Nu, n-ar face-o. Nu [tiu nici ce fel de munc` fac. E ceva
confiden]ial [i n-a[ putea s-o fac \n alt` parte. Nu m` voi l`sa
alungat` de la locul meu de munc` de un idiot ca Robert
Doule.
80 LUCY WALKER

– Cum te \n]elegi cu [efii? F`-i pe ei s`-l dea afar`.


– N-a[ putea face a[a ceva, spusese Laura, plecând privirea. Are
[i el via]a lui. Dac` eu nu plec din pricina lui, de ce-ar pleca el din
cauza mea?
– |n acest caz, mai bine te m`ri]i.
– Cu cine?
Marion o privise lung.
– E \mpotriva legilor bisericii s` te m`ri]i cu v`rul t`u? \ntrebase
ea dup` o pauz`, observând c` buzele prietenei ei \ncepuser` s`
tremure.
– N-am \ntrebat biserica [i n-am avut nici un motiv s-o fac…
Apoi, pentru c` Marion o atinsese unde o durea mai tare,
hot`râse s` riposteze:
– Poate reu[e[ti s`-mi faci cuno[tin]` cu vecinul acela interesant.
Femeia luase un pachet de ]ig`ri de pe mas` [i-l aruncase \n
direc]ia ei.
– Ie[i afar`! strigase ea. Ie[i afar` [i nu te mai \ntoarce! }i-am
spus c` e un gunoi.
Laura era uluit`, a[a c`-[i adunase lucrurile [i ie[ise. Figura lui
Marion era \ntunecat`, la fel ca acea a lui Robert.
Munca pe care o avea de f`cut o \mpiedicase s` se gândeasc` la
aceast` reac]ie ciudat`. Danny se \ntorsese \n Perth, iar via]a social`
a membrilor familiei Montgomery luase un nou avânt. Laura, \n
culmea succesului social [i de afaceri, ar fi putut s`-l cucereasc` pe
Danny, dac` s-ar fi hot`rât s-o fac`. Când era victorioas`, ar`ta
irezistibil. Pe lâng` aceasta, \n natura ei era s` fie nemiloas` [i s` ia
tot ce-[i dore[te. Nu era decât o singur` persoan` \n lume care ar fi
putut sta \ntre ea [i b`rbatul dorit. Iar soarta hot`râse ca aceast`
persoan` s` fie Sylvia.
M` enerva dincolo de orice limit`, pentru c`-mi d`deam seama
cât e de inutil.
ADEV~RATA DRAGOSTE 81

M` \ntrebam deseori de ce Laura, care era \n general egoist`, se


]inuse departe atât de u[or, de dragul Sylviei. Nu cred c` o iubea
chiar atât de mult. Nu p`ruser` niciodat` foarte apropiate, iar \n
ultimii ani se v`zuser` destul de rar.
Cred c` Laura avea oroare de moarte. De exemplu, nu lua
niciodat` autobuzul care trecea pe lâng` cimitir, preferând o rut`
ocolitoare care dura mai mult [i costa dublu. Cred c` \ngerul mor]ii
fusese mereu lâng` Sylvia [i de aceea nu putea s` se apropie de ea.
Scrupulele ei fuseser` vizibile \n ultimele dou` luni ale [ederii
lui Danny \n Australia. Era aproape, st`tea la „Num`rul 25”, iar
Sylvia era la mul]i kilometri distan]`.
Danny era extravertit [i se sim]ea bine \n mul]ime. Mama se
temea c` aglomera]ia de la noi \ncepea s` fie insuportabil` pentru
el [i propusese s`-i g`sim alt loc unde s` stea, dar el refuzase.
– |mi place aici, spusese.
Pentru c` Denney [i Gerry nu puteau sta o ve[nicie la prieteni,
se \ntorseser` [i locuiau \n camera care fusese preg`tit` pentru el.
El se mutase \ntr-o anex` din lemn, care nu ar`ta mai bine decât
locuin]a unui gr`jdar. Pentru c` nimeni nu era acas` \n timpul zilei,
petrecea cea mai mare parte din zi \n buc`t`rie. Cred c` se bucura
de fiecare clip`.
|n primul rând, când toat` lumea era acas`, totul era plin de
via]`. Nu erau doar membrii familiei, ci [i prietenii lor. Prietenele [i
prietenii no[tri, cele mai mari dintre surori, erau \n general
studen]i. St`teau \n curtea din spate cu Danny, f`r` cravate [i
pantofi, punând ]ara la cale. Vorbeau despre orice: religie, politic`,
personalit`]i. Lui Danny \i pl`cea foarte mult s` stea de vorb` [i \[i
f`cea foarte repede prieteni. |[i cump`rase o ma[in` la mâna a
doua [i se plimba prin jur, cunoscând tot felul de oameni. Ne
prezentase emigran]i din Anglia [i din Irlanda, unii care studiaser`
la Oxford sau Cambridge, de care n-avusesem pân` atunci nici o idee.
82 LUCY WALKER

Dac` avea bani, nu ar`ta niciodat`, dar nici nu cred c` r`m`sese


vreodat` f`r` nici unul. Laura st`tea ore \n [ir de vorb` cu el despre
pia]`.
– Danny, \l implora ea, cump`r` ac]iuni la minele Coolgardie [i
a[teapt`.
– Cu ce? \ntreba el.
– Cu orice. Vinde-]i ma[ina. Po]i câ[tiga de zece ori mai mult
decât face ea.
– Ma[ina o pot folosi, iar hârtia nu, poate doar ca s` aprind
focul cu ea.
– O s`-]i ar`t…
Adusese graficile [i tabele ei. Nimeni nu se ocupase de ele la
„Num`rul 25”. Oricum, Mary era singura care ar fi avut destul`
minte s` le \n]eleag`.
– Am p`]it-o o dat` cu ac]iunile, spusese mama. Laura, de ce nu
\nve]i din experien]a tat`lui t`u?
– A pus ou`le \n prea multe co[uri, r`spunsese ea. Dac` ar fi
r`mas cu ac]iunile de la General Motors, ar fi fost bine.
– Dar tu \ncerci s` vinzi aur.
– Pentru c` ac]iunile sunt la nivelul de jos. Atunci se cump`r`.
Dar mama refuzase s` cread` \n aur [i c` \n capul Laurei erau
chiar atâtea câte p`reau s` fie.
– De ce vrei s`-l bagi [i pe Danny \n afacerea asta? dorisem s`
[tim.
– Datorit` fermei.
R`m`sesem t`cute. Cu toate c` nici una dintre noi nu avea s`
de]in` nici m`car un fir de iarb` din Magillicuddy, salvarea ei p`rea
religia tuturor. Numai c` nimeni nu putea s-o fac`, \n afar` de
Danny.
– De ce nu \ncerci s` faci agricultur`, Danny? \ntrebase mama.
Unii fermieri lucreaz` cu propriile mâini.
ADEV~RATA DRAGOSTE 83

– N-a[ putea lua pâinea de la gura oamenilor, r`spunsese Danny


cu un zâmbet. Trebuie s` tr`iasc` [i ei.
– Pâine? \ntrebase mama. Nu se cultivau cartofi?
– Cresc cai, spusese Laura cu am`r`ciune. Fac totul folosind
caii, \n afar` de a-i mânca. Cer[etori lene[i, asta sunt.
{tiam c` Laura st`tuse \n Irlanda, dar fuseser`m [ocate s-o
auzim vorbind a[a. Ochii ei erau \ntuneca]i [i mânio[i.
– Mi-ar pl`cea s` de]in Magillicuddy cinci ani.
Danny o privise cu aten]ie, dar nu spusese nimc.
Mary \ntrebase o dat`:
– Cum \i vorbe[ti unui irlandez care nu face decât s` te
priveasc` plin de superioritate?
– Faci la fel, \i r`spunsese Laura. E cel mai conving`tor
argument. Urm`torul lucru care d` roade e s` sco]i un ziar pe care
s` \ncepi s`-l cite[ti \n fa]a lui.
– Nu cump`ra aur, \l rugase mama.
– Nu cump`r, r`spunsese el, apoi o luase pe Laura de mân`.
Hai, b`trânico, s` mergem s` mânc`m ceva, departe de hoarda asta
care te scoate din min]i. S` mergem pe plaj` s` mânc`m pe[te pr`jit
[i pr`jituri.
Plecaser` a[a cum erau \mbr`ca]i, Danny \ntr-o c`ma[` veche,
descheiat` la gât, Laura ca [i cum ar fi ie[it din Vogue.
– Toat` lumea va crede c` a ie[it cu un vagabond, spusese
Denney cu ironie.
– Chiar acoperit de praf, Danny nu arat` altceva decât este: un
gentleman irlandez, r`spunsese mama.
– Mam`! exclamasem toate, [ocate.
Nu era numai faptul c` n-avea dreptate, dar era genul de lucru
pe care nimeni nu-l spunea \n Australia. Aici, un „gentleman str`in”
era echivalent cu o persoan` care a plecat din propria ]ar` spre
binele acesteia.
84 LUCY WALKER

Cu toate c` plecase cu el a[a cum era \mbr`cat, de câte ori \l lua


la vreo petrecere, Laura era foarte grijulie cu el. |l lua pe
credinciosul [i inofensivul Dirk ca partener [i pe una dintre noi ca
partener` pentru Danny. Nimeni n-ar fi putut spune c` a \ncercat
\n vreun fel s`-l \ndep`rteze de Sylvia.
Alegea \nso]itoarea pentru Danny astfel \ncât s` nu-l
plictiseasc`, dar ea r`mânea cu Dirk.
– De ce Dirk?
– E atât de inofensiv.
– Conteaz`?
– Dumnezeule, da.
– Nu ]i s` pare c` e[ti amanetat`?
– {i ce dac`.
Nici una dintre noi nu [tia prea multe despre Robert Doule [i
despre faptul c` obsesia lui o f`cuse pe Laura s` se team` nu numai
de el, ci [i de un poten]ial partener.
Era tot timpul invitat` de b`rba]i, dar nu ie[ea cu ei decât de cel
mult dou` ori.
– De ce? o \ntrebasem, nedumerit`.
Laura cl`tinase din cap, ridicând din umeri.
– Nu sunt interesat`, fusese tot ce spusese.
Mai târziu, \mi povestise c`, \n clipa \n care un b`rbat dep`[ea
stadiul flirtului, nu se sim]ea decât \nfrico[at`. Se sim]ea de parc` e
pe punctul de a p`[i \ntr-o capcan`. Bunul-sim] \i spunea c` nu to]i
b`rba]ii sunt ca Robert Doule, dar nu se putea ab]ine. Nu putea
dep`[i aceast` barier` psihologic` decât pentru cineva pe care \l
iubea. Nu conta dac` el n-o iubea.
Urma s` mai aib` o alt` experien]` em]ional` care s`-i
defineasc` via]a pentru totdeauna. Danny fusese cel care se aflase
la originea ei.
Capitolul 7

Mul]imea de cuno[tin]e amestecate a lui Danny se dovedea o


surs` nesecat` de amuzament pentru \ntreaga familie. Nu era
ocupat de scriitur`, dar descoperea nu numai persoane \nv`]ate,
dar [i care scriau c`r]i.
– De unde \i g`se[te? Ce face cu ei? ne \ntrebam unii pe al]ii.
– Poate c` \nva]` despre Australia, spusese mama.
– |nva]` la naiba, fusese p`rerea mea. Danny nu vrea s` \nve]e
nimic. E doar felul lui de a se sim]i bine.
Cum reu[ea s` cunoasc` tot ace[ti oameni, nimeni nu [tia. De
altfel, nici nu ne d`deam seama cum ajungeau ace[ti oameni s` ]in`
atât de mult la el.
Fusese departe, \n nord, cu o echip` de pescuit creve]i, apoi \n
pia]a de flori cu ni[te gr`dinari italieni, iar mai târziu petrecuse o
s`pt`mân` la o ferm` de p`s`ri pe dealuri, la familia unui emigrant
din Fulham. La un moment dat, ajunsese s` petreac` trei zile cu
ni[te aborigeni. |ntre aceste escapade, lua masa cu cele mai
elegante doamne \n cluburile de renume ale ora[ului.
Când fusese \ntrebat de ce face aceste lucruri, r`spunsese pur [i
sipmplu:
86 LUCY WALKER

– Ca s` am ceva de f`cut.
Niciodat` nu refuza o invita]ie, din orice mediu ar fi sosit.
– De ce-l plac atât de mult? \ntrebam eu, nedumerit`. Era atât
de vizibil str`in, \ncât ar fi trebuit s` nu fie acceptat. Dar, dintr-un
motiv de ne\n]eles, tocmai de aceea era atât de iubit.
La ceva timp dup` aceast` conversa]ie, Danny adusese la Beale
[i Beale un tân`r numit Peter Stevenson. |l convisese s` cumpere
ac]iuni la minele Coolgardie.
Aceasta fusese singura dat` când Laura avusese o scen`
nepl`cut` cu patronii ei. Mai târziu, \mi spusese c` ace[tia fuseser`
foarte sup`ra]i pe Danny. Nimeni nu trebuia s` [tie despre
respectivele mine. Partenerii cump`rau câteva ac]iuni din când \n
când [i nu voiau s` creasc` pre]ul.
Laura \l certase pe Danny [i firma reu[ise, de[i cu mare
nepl`cere, s` cumpere o mie de ac]iuni pentru Peter. Dac` aceast`
poveste avusese vreun efect asupra lui Danny, nimeni nu [tia.
Veri[oara mea \mi povestise c` acesta petrecuse o or` \n birou cu
domnii Beale, iar dup` aceasta nu se mai vorbise despre subiectul
respectiv. Numai reu[ita Laurei \n privin]a ac]iunilor Cornell
Motors [i C.O. o salvase de la o situa]ie nepl`cut`.
Era o atmosfer` prea \nc`rcat` \n birou \n acea zi ca Laura s`
observe c` sosirea lui Danny [i a respectabilului Peter Stevenson
aduseser` o asemenea mânie \n ochii lui Robert Doule, \ncât
domnul Preston evitase s` se mai uite \n direc]ia lui.
Câteva zile dup` aceast` \ntâmplare, Laura lua masa \ntr-o
cafenea, când un tân`r se a[ezase \n fa]a ei. |i r`spunsese la zâmbet,
fiind sigur` c`-l [tie de undeva, dar nu-[i putea aminti de unde.
– E[ti veri[oara lui Dennis Montgomery, spusese el. Ne-am
cunoscut \n biroul fra]ilor Beale.
– Ah, da! exclamase ea, zâmbindu-i.
Consultase meniul, \n timp ce ea \l studiase cu aten]ie. |i pl`cea
aerul lui de prietenie [i \n acela[i timp de deta[are. Recunoscuse o
ADEV~RATA DRAGOSTE 87

asem`nare cu Danny. Avea p`r [i ochi \nchi[i la culoare, pe când


Danny era blond cu ochii alba[tri, dar figura avea acelea[i
contururi. Avea un magnetism masculin nedefinit, dar eficient.
Când pusese jos meniul o v`zuse privindu-l, iar zâmbetul lui
spunea c` [tia c`-l privise cu aten]ie.
– Nu prea \]i vine s` m`nânci \n aceast ]ar`, nu-i a[a? observase
el. E prea cald.
– De unde e[ti? \ntrebase ea cu polite]e, \ncercând s`-[i
mascheze interesul.
– Din Darlington.
– Ah, da, \n zona de dealuri.
Era un r`spuns tipic englezesc, iar dup` aceea nu mai spusese
mare lucru despre el. Laura fusese nevoit` s` se mul]umeasc` doar
cu atât, mai ales pentru c` nu suporta ca un str`in s`-[i spun` toate
secretele vie]ii la prima \ntâlnire.
– Ai venit \n Perth ast`zi pentru toat` ziua? \ntrebase ea din nou,
men]inând tonul de deta[are politicoas`.
Când Peter zâmbise, \n obraji \n ap`ruser` gropi]e.
– Iau cina cu Danny, apoi mergem la mine s` ascult`m muzic`.
– Muzic`? se mirase ea. Nu [tiam c` lui Danny \i place muzica.
– Nu cred c`-i place, dar mie da. {i dac` vrea s` mearg` \n coliba
mea, trebuie s` asculte. Ceea ce face cu mult` polite]e.
– Locuie[ti singur?
– M` str`duiesc s` cresc o livad`. Uneori e mai greu la \nceput,
\n]elegi.
– Desigur.
|i privise din nou mâinile fine, cu degete lungi [i unghii \ngrijite.
Nu erau mâinile cuiva care are \n grij` o livad`.
– }i-ar pl`cea s` vii cu Danny?
Ochii lui negri o provocau. Ea r`spunsese imediat „Da”, pentru
c` [tia foarte bine c` i-ar pl`cea.
88 LUCY WALKER

– Lu`m cina la Metropolitan.


– Dac` nu te derajneaz`, nu voi lua cina cu voi. O s` m` duc
acas` [i s`-mi preg`tesc totul pentru mâine. Am de lucru. Lua]i-m`
dup` cin`. Danny [tie de unde.
– Bine.
Dup` ce terminaser` de mâncat, el pl`tise [i nota ei. |n cadrul u[ii
se oprise o clip`, zâmbindu-i. Era ceva foarte intim \n zâmbetul lui.
De aceast` dat`, Laura nu se mai sim]ise speriat`, ca [i cum era \n
pericol s` fie \ncol]it`. Mai degrab` sim]ise c` acest tân`r este st`pân
pe el \n orice situa]ie. Nu era genul de om care s` ascund` \n spatele
unui buchet de flori o amenin]are. Pentru el, totul era la vedere.
La [apte [i jum`tate, claxonul ma[inii lui Danny se auzise \n fa]a
ferestrei ei.
Fusese nehot`rât`, ne[tiind ce s` poarte. Voia s` arate bine,
poate cel mai bine, dar nu voia s` fie neportivit` cu ocazia. Pân` la
urm` folosise standardele lui Danny: ceva confortabil de vechi, dar
bine f`cut. Alesese o rochie de m`tase albastr`, cu un guler \nalt. Nu
purta decât perlele micu]e. P`rul [i-l periase cu aten]ie, astfel \ncât
devenise str`lucitor [i fusese foarte atent` la machiaj. Nu [tia de ce
sim]ea acest impuls, pentru c` dragostea pentru Danny nu sc`zuse.
Cu toate acestea, pentru el nu se str`duise niciodat` atât de mult.
Hot`râse ca \n aceast` sear` rolul ei s` fie de t`cut` [i
impenetrabil`. Intui]ia \i spunea c` aceasta era cea mai bun` solu]ie
dac` vrea s`-l cucereasc` pe Peter Stevenson.
Aceast` hot`râre fusese aproape distrus` de la \nceput.
Oprind ma[ina, Danny nu mai reu[ise s-o porneasc` f`r` s` se
dea jos [i s`-i spun` diverse lucruri motorului. Laura, care fusese
a[ezat` \ntre ei doi, nu se putuse ab]ine s` nu i se al`ture \n cearta
cu motorul. T`cerea era imposibil` pentru un Montgomery.
Când Danny urcase \n ma[in`, [tergându-[i degetele murdare
de pantaloni, \i spusese:
ADEV~RATA DRAGOSTE 89

– D`-te mai \ncolo, Laura. Stai pe Peter. Trebuie s` schimb


vitezele.
S` se dea mai \ncolo \nsemna aproape s` stea pe Peter. Acesta
trebuise s`-[i pun` bra]ul pe sp`tarul scaunului, aproape ]inând-o
\n bra]e, ca s`-i fac` loc.
– O ]igar`? \ntrebase el.
– Da, te rog, r`spunsese Laura.
|ncercase s` nu-l priveasc` \n ochi \n timp ce-i aprindea ]igara.
Era con[tient` [i c` el [tia c`-i evitase privirea, ceea ce era mai r`u
decât dac` l-ar fi privit \n ochi.
Certându-se \n sinea ei, se apropiase mai mult de Danny.
Atingerea corpului musculos al lui Danny nu era o solu]ie, dar
prezen]a lui Peter o \mpiedica s` se fac` de râs.
Cei doi b`rba]i st`teau de vorb`, iar ea fuma cu ochii \nchi[i,
gândindu-se la Danny. Ochii i se umpluser` de lacrimi. Nu fusese
niciodat` atât de aproape de el, iar gândul c` el nici nu observase
o f`cea s` sufere.
Noaptea era \ntunecat`, f`r` lun`, dar stelele str`luceau
incredibil de puternic. Danny nu cuno[tea drumul, iar Peter \l
ghida cu aten]ie. Ajun[i \n fa]a casei, r`m`seser` un timp cu farurile
aprinse, pentru ca Peter s` g`seasc` \ncuietoarea.
Era o cl`dire cu dou` camere, foarte curate [i bine mobilate. Era
mai degrab` casa unui muzician, decât a unui proprietar de livad`.
|n`untru era o canapea de piele, acoperit` cu o cuvertur` brodat`.
Dou` fotolii din fa]a ei erau \nveselite de pernu]e multicolore.
Covorul era nou [i p`rea destul de scump, iar picturile de pe
pere]i, despre care Laura [tia c` sunt valoroase, d`deau un aer
boem \nc`perii. Ceea ce atr`gea imediat aten]ia era un pian mare,
bine \ntre]inut.
– Intra]i, spusese Peter. Canapeaua e a ta, Laura. Po]i s` te
\ntinzi, dac` vrei. Ce vrei s` bei? Bere, vin sau whisky?
90 LUCY WALKER

– Vin de Bordeaux, r`spunsese ea, doar pentru a fi preten]ioas`.


O or` lâng` Danny \l pusese pe acest tân`r la locul lui.
Danny se a[ezase \ntr-un fotoliu, privind covorul.
– Poate fi Savronnie, dar e o imita]ie, zâmbise el.
Peter ie[ise [i se \ntorsese cu o sticl` din vinul cerut. Ochii lui
negri o c`utaser` pe Laura, provocatori.
– Nu credeai c` am, nu-i a[a?
– Nu, nu credeam. Crezi c` e cea mai potrivit` or` pentru a bea
vin de Bordeaux?
– Nu [tiu, dar \n]eleg c` cei care \l prefer` \l beau la ce or` vor.
– S` bei ce vrei la ce or` vrei, aprobase Danny. Sper c-ai adus [i
whisky pentru mine.
– Da, d`duse Peter din cap, apoi se oprise \n fa]a Laurei, cu
paharul [i cu sticla \n mân`. Bei pu]in, mult sau tot timpul?
– Pu]in. La fel va face [i Danny, dac` are de gând s` m` duc`
apoi acas`.
Dup` ce le d`duse fiec`ruia b`utura preferat`, Peter se a[ezase
la pian. Dup` primele acorduri, uitase c` are musafiri. Danny
r`sfoia ni[te reviste, iar Laura se \ntinsese pe canapea, cufundându-se
\ntr-un vis cu ochii deschi[i \n care era \mpreun` cu Danny [i
câ[tiga o mul]ime de bani cu minele Coolgardie.
Dup` o or` [i jum`tate, Danny, care mai fusese \n vizit`, se
ridicase [i trecuse \n camera vecin`, pentru a face ceaiul. |n acela[i
timp, pr`jise [i ni[te pâine.
– Cine vrea ceai? \ntrebase el, [tergându-[i degetele murdare
de unt.
Peter se oprise. St`tuse o clip` nemi[cat, apoi se \ntorsese,
ridicându-se de pe scaun [i privind-o pe Laura.
– Ai adormit?
– Aproape.
– Nu-]i place muzica?
ADEV~RATA DRAGOSTE 91

– Ba da, dar n-o \n]eleg. Stau \ntins` [i m` gândesc, \nso]it` de


un acompaniament pl`cut. Cred c-ar trebui s` cân]i ceva mai \ncet
\ntr-o camer` atât de mic`.
– Nu cânt pentru camer`, cânt pentru mine.
B`rbatul adusese ce[ti [i farfurii, \n timp ce Danny pusese pe
m`su]` ceainicul. Când \i adusese cea[ca lâng` canapea, Peter o
privise provocator. R`spunsese la privirea lui cu o expresie studiat`
de indiferen]`.
St`tuser` apoi de vorb` despre Australia, australieni [i alte
probleme, apoi, dup` o or`, Danny se ridicase, \ntinzându-se.
– Mergi acas`, Laura? \ntrebase el.
– Da, mâine trebuie s` m` duc la serviciu.
Când ajunseser` la ma[in`, Peter \i ]inuse portiera deschis`.
Când se \ntorsese s`-i spun` noapte bun`, el \i luase mâna [i i-o
s`rutase.
– Nu se face, cl`tinase ea \ncet din cap. |n Australia nu se face.
– Acolo suntem? \ntrebase el.
|n lumina farurilor, se vedea s` zâmbe[te. Ochii lui
\ntuneca]i erau enigmatici. O clip`, \i ]inuse mâna strâns,
aplecându-se spre ea.
– Ne vom vedea curând, spusese el.
Laura se sim]ise str`b`tut` de un fior, dar se scuturase repede.
– Poate…
Pe drumul de \ntoarcere, r`m`seser` t`cu]i. Laura se gândise cât
de aproape fusese de Danny la venire [i sim]ea un nod \n gât. Apoi
nu se mai gândise decât la puternicii ochi negri ai lui Peter
Stevenson. Acel b`rbat o afectase \ntr-un fel pe care nu [i-l putea
explica. Oare ce era? O provocare?
Se sim]ise rupt` \n dou`. Dragostea ei adev`rat` st`tea \n
dreapta, iar \n stânga st`tea ispita.
Danny se mi[case nelini[tit.
92 LUCY WALKER

– Laura?
– Mm.
– }i-a pl`cut acel b`rbat?
– Da, sigur. Nu voiai s`-mi plac`?
– Nu, nu neap`rat.
|ncercase s` z`reasc` fa]a lui Danny \n \ntuneric.
– M` surprinzi.
– Uneori m` surprind [i pe mine. Nu-mi pl`cea s`-l v`d
privindu-te a[a. Ce neobr`zat!
Laura fusese surprins`, dar r`m`sese t`cut`. Când ajunseser` \n
fa]a apartamentului ei, Danny oprise ma[ina, stinsese farurile [i
scosese un pachet de ]ig`ri. Aprinsese una pentru ea [i i-o \ntinsese.
Fumaser` \n t`cere.
– Laura… spusese el, apoi \[i trecuse mâna prin p`r, p`rând
\ncurcat. Ei, bine… Noapte bun`, Laura!
– Noapte bun`, Danny.
Dar când s` intre pe u[`, Laura se lovise cu piciorul de prag [i
\njurase \n [oapt`. Nu [tia dac` era sup`rat` pe ea \ns`[i, pe Danny,
pe Peter sau pe amândoi.
Via]a Laurei p`rea c` urmeaz` un model ciudat, fiind \mp`r]it`
\n dou` personalit`]i. Cafeneaua \n care \l \ntâlnise pe Peter era una
\n care se ducea de obicei. Se convinsese c` nu-i nimic r`u s` se
duc` acolo, dar când se aflase \n fa]a intr`rii, se \ntorsese. Hot`râse
s`-[i ia masa pe malul râului, spunându-[i c` f`cuse ceea ce trebuia.
|ntorcându-se, \ntorsese spatele lui Peter Stevenson. Reu[ise s` [i-l
scoat` din cap, dar nu reu[ise s` scape de senza]ia ciudat` pe care
o avusese \n clipa \n care \[i luase la revedere. Cu toate c` se
gândise la graficele ei, senza]ia persistase. Apoi se gândise la
Danny, un lucru pe care [i-l \ng`duia foarte rar. Ca o ciud`]enie, \n
dragostea pentru el, interzis` pân` acum, g`sise siguran]a
\mpotriva invaziei lui Peter. Se sim]ea de parc` se \ntorsese acas`,
ADEV~RATA DRAGOSTE 93

pe meleaguri primitoare. Chiar dac` gândul la Danny \i adusese


lacrimi \n ochi, senza]ia disp`ruse. |[i planificase viitorul cu mult
calm: va avea o carier` str`lucitoare \n lumea finan]elor. Poate c` se
va \ntoarce la Universitate [i va studia economia…
Ridicându-se, \[i netezise pliurile rochiei [i se \ndreptase spre
birou. |n`untru, Robert Doule deschidea scrisorile. Privise spre ea,
dar ea trecuse mai departe, pierdut` \n gânduri. El observase [i se
\ntunecase.
|n acea sear`, Laura \i f`cuse o vizit` lui Marion [i-i povestise
despre Peter.
Femeia o ascultase \n lini[te.
– Vrei s` spui c` ai stat [i ai ascultat muzic` o or` [i jum`tate?
– Am stat \ntins` \n pat.
– Nu te-ai plictisit?
– Nu cred, eram doar obosit`. Cânta foarte bine.
– {i Danny?
– Oh, Dumnezeu [tie de ce s-a \mprietenit Danny cu el. El
cunoa[te cei mai ciuda]i oameni.
– Nu l-a deranjat c` ]i-a s`rutat mâna?
Laura r`m`sese t`cut`.
Dup` ce turnase câte o nou` cea[c` de cafea, Marion spusese pe
nea[teptate:
– Cred c` e[ti pe punctul de a avea o rela]ie. Ar fi o experien]`
bun`. Nu vei \ncepe s` tr`ie[ti cu adev`rat pân` când nu vei [ti cum
este.
– O s`-mi spui acela[i lucru pentru fiecare b`rbat pe care-l
\ntâlnesc? protestase Laura, indignat`.
– Nu, dar faptul c` ai refuzat s` intri \n cafenea demonstreaz` c`
te-a impresionat mai mult decât vrei s` recuno[ti.
– Ba nu, faptul c` am refuzat s` intru \nseamn` tocmai opusul,
r`spunsese Laura cu mândrie. Nu voiam s` fiu deranjat` de vederea lui.
94 LUCY WALKER

– Sau s` vezi dac` n-ar fi el deranjat s` te vad`? Cred c` po]i


s`-]i dai seama foarte bine c`, dac` s-a dus la cafenea [i a v`zut c`
nu intri, trebuie s` fie foarte intrigat.
Obrajii tinerei deveniser` ro[ii.
– N-ar fi trebuit s` exagerez, spusese ea. La urma urmei, [tie [i
unde stau [i unde lucrez.
– Ar fi trebuit s` stai acas`. Cred c` te-a c`utat. E[ti sigur` c` nu
fugeai de el când ai venit la mine \n aceast` sear`?
– Pentru o artist`, ai o minte preocupat` de tot felul de
ciud`]enii, observase Laura cu asprime.
– Se pare c` \n ultimul timp nu reu[im decât s` ne cert`m. De
fapt, \mi pare r`u. Laura, ]in mult la tine, dar tr`ie[ti \ntr-un vis. E
mult mai bine s` treci prin experien]ele de baz` ale vie]ii cât de
repede. Nu vei reu[i s` te dezvol]i complet dac` n-o faci.
Laura nu era sigur` c` [tie despre ce vorbea prietena ei, dar nici
nu voia s` plece, dându-i impresia c` nu a[teapt` decât un motiv s`
fug` spre cas`.
|ntr-un târziu, dup` ce ascultaser` mai multe discuri, Marion
spusese:
– Mai bine te duci acas` [i te gânde[ti la toate acestea \n timpul
somnului.
– Cred c` mai bine m` duc acas` s` m` culc.
A doua zi, Laura se dusese cu hot`râre \n cafenea, comandase o
cafea [i \ncepuse s` citeasc`. Nu voia s` recunoasc` fa]` de ea \ns`[i
c` Peter putea veni, dar dac` venea, nu voia s` se uite dup` el.
Credea c` se simte u[urat` când o femeie se a[ezase brusc \n
fa]a ei, dar de fapt senza]ia ciudat` revenise.
Ziua urm`toare, Peter chiar venise. De fapt, era deja \n`untru \n
clipa \n care intrase. O v`zuse intrând [i a[ezându-se la o mas` cu un
loc liber \n fa]` [i ridicând meniul. Imediat se ridicase [i cu pa[i u[ori,
se a[ezase pe scaunul din fa]a ei. Cu un deget, tr`sese \n jos marginea
meniului, for]ând-o s`-l priveasc`. Zâmbetul lui era irezistibil.
ADEV~RATA DRAGOSTE 95

Cu toate c` ea se str`duise s` \mpiedice ro[ea]a pe care o sim]ea


urcându-i \n obraji [i s` aib` o expresie neutr`, era con[tient` c` nu
reu[ise [i c` ochii ei \i spuseser` ce voia s` [tie.
Chelneri]a se oprise \n fa]a lor.
– Cafea [i dou` salate, spusese el. Aduce]i fri[ca separat.
Apoi \mpinsese zaharni]a spre ea.
– Cum \]i bei cafeaua, Laura? Cu zah`r sau neagr`?
– De unde [tii c`-mi place cafeaua?
– Va trebui s`-]i plac`, cel pu]in de acum \ncolo. Cafeaua e
b`utura mea.
– Luni seara ai b`ut ceai.
– E b`utura lui Danny. Asta e diferen]a dintre noi doi.
Laura scosese pachetul cu ]ig`ri [i \[i aprinsese una.
– Vrei s` [tii ce cred despre tine?
El d`duse \ncet din cap.
– N-o spune. O s` regre]i.
– N-o s` regret. Cred c` ai o p`rere foarte bun` despre tine.
– Nu crezi c` sunt atât de bun?
– Nu m` pricep la pian.
– De unde [tii c` vorbeam despre pian?
Ochii ei str`luciser` [i devenise palid`. Pentru o clip`, se sim]ise
din nou \ncol]it` [i se gândise la Robert Doule. Prividu-i figura
deschis` [i puternic`, \[i d`duse seama c` nu va deveni niciodat`
un Robert Doule.
– Te-am a[teptat \n fiecare zi, \ncepând de luni, spusese el
brusc. Mar]i am comandat dou` salate [i trei cafele [i tot n-ai venit.
Ieri am fost nevoit s` stau \n cealalt` camer` [i n-am apucat s` te
v`d decât când plecai. Ce f`ceai când am intrat? Te ascundeai dup`
o carte?
– Poate c` aveam o carte, dar nu m` ascundeam.
|ncepuser` s` m`nânce.
96 LUCY WALKER

– Dac` nu te superi c` te \ntreb, ce se \ntâmpl` cu livada cât


timp e[ti la Perth?
– Nu prea mare lucru. Pianul ocup` oricum prea mult spa]iu…
– {i prea mult timp?
– Nu suficient.
– Nu crezi c` e necesar s`-]i câ[tigi existen]a \ntre timp?
– Aceasta este o \ntrebare foarte personal`, tân`r` domni[oar`.
Dac` nu m` \n[el, ai fost \nv`]at` de p`rin]i s` nu \ntrebi pe nimeni
ceva despre politic`, religie sau cont \n banc`.
– Ai dreptate, dar tu e[ti cel care insist`. Am dreptul s` [tiu cu
cine iau masa. Am fost de asemenea \nv`]at` c` nu pot cunoa[te un
b`rbat dac` nu-mi este prezentat de un frate sau de tata, pentru c`
e treaba ta]ilor [i a fra]ilor s` afle despre politic`, religie [i conturi
\n banc`.
– {i Dennis Hara Montgomery?
– Danny nu ne-a f`cut cuno[tin]`. Pur [i simplu te-a adus la
Beale [i Beale cu afaceri.
– Acum ]i-ai r`spuns singur` la \ntrebare. Am o rent`, destul de
mic`, de la o mam` indulgent`, dar care-mi permite s` m` \ntre]in
pe mine [i s`-mi \ntre]in pianul, dar nu s`-mi permit o so]ie sau un
\nso]itor domestic, adic` un cal, un câine sau o vac`. De aici mica
afacere cu minele. Mi-a[ dori un câine, unul bun.
– O s` ai de a[teptat, spusese ea pe un ton sup`rat.
O privise cu sprâncenele ridicate.
– Nu-mi r`mâne decât s` sper.
Continuaser` s` discute despre diverse lucruri, iar la sfâr[it, el
pl`tise din nou ambele consuma]ii.
– Poate renta s` acopere totul? \ntrebase ea.
El zâmbise.
– Pentru tine poate s` acopere orice.
Apoi o condusese spre birou.
ADEV~RATA DRAGOSTE 97

– Ne vedem mâine, spusese el repede, apoi plecase \nainte ca


ea s` r`spund`.
Noaptea, Laura st`tuse treaz`, \ntrebându-se dac` s` se revolte
\mpotriva atitudinii lui posesive, sau s` cedeze. Când se \ndreptase
a doua zi spre cafenea, zarurile erau deja aruncate. Se sim]ea
mul]umit` de cum mergeau lucrurile [i altceva nu mai conta.
Peter venise primul [i f`cuse aceea[i comand`, f`r` s-o \ntrebe.
Ziua descursese la fel, \ncheindu-se când o condusese spre birou.
Robert Doule trecuse pe lâng` ei, iar fa]a lui era foarte palid`.
Laura observase, dar nu se gândise prea mult la el, fiind ocupat` cu
alte lucruri.
Pân` vineri, totul descursese la fel. Când se desp`r]iser`, \i
spusese:
– Vin s` te iau mâine dup` prânz. Mergem la colib`.
Inima Laurei ajunsese \n gât. {tia c` acesta va fi unul dintre
pa[ii care, o dat` f`cu]i, schimb` \ntreaga via]` a unei femei.
Fusese crescut` \ntr-o familie \n care o tân`r` nu se duce singur`
cu un b`rbat \ntr-un loc izolat. {tia c` alte fete o fac, dar pentru ea
era diferit. Pasul acesta avea o importan]` enorm`, dar sim]ea c`
vrea s`-l fac`. |ntâlnirile zilnice o f`cuser` ner`bd`toare [i a[tepta
clipa \n care s`-l vad` din nou cu ner`bdare. Când \l privea, nu-[i
putea lua ochii de la el, cu toate c` undeva \n inima ei era sup`rat`
c` el o prive[te cu atâta \ndr`zneal`. Cu toate c` \i rezista, se
dusese cu el. Nu sim]ea decât o mic` triste]e, pentru c` nu era
b`rbatul potrivit.
Sâmb`t` venise s-o ia cu o ma[in`. Tot drumul, \ncercase s` se
prefac`, spunându-[i c` nu-i decât o \ntâlnire ca oricare alta,
sporov`ind vesel`, \n special despre via]a ei social`.
Când opriser` \n fa]a colibei, Peter se \ntorsese spre ea.
– De ce ]i-e team`? \ntrebase el, privind-o cu aten]ie, cu un
zâmbet abia conturat.
98 LUCY WALKER

– Team`?
– Nu te-ai oprit din vorbit tot drumul. Nu-mi pas` de Marion
Perrent sau de Beale [i Beale. M` interesezi tu.
|l privise \ncruntat`.
– Cred c` e[ti mai interesat de propria persoan`.
– |]i e team` c` te voi seduce?
– Nu mi-e team`, cu toat` c` m-am gândit la asta.
Mâna pe care o ]inea pe sp`tar coborâse \n jurul umerilor ei. |i
prinsese b`rbia cu mâna dreapt` [i, aplecându-se spre ea, o
s`rutase cu pasiune. O cuprinsese \n bra]e, cople[ind-o cu for]a lui.
Senza]ia de plutire o cuprinsese din nou, ca un foc topit, care i se
scurgea prin vene, ame]ind-o [i f`când-o s` se lipeasc` de el.
Apoi \i d`duse drumul [i o privise.
– {i acum? \ntrebase el.
– Foarte dr`gu], mu]umesc.
Evitându-i privirea, deschisese pachetul cu ]ig`ri [i luase una,
oferindu-i [i lui. Când \i aprinsese ]igara, b`rbatul c`utase \n ochii
ei r`spunsul la \ntrebarea nerostit`. Clipa de r`gaz o ajutase s` se
adune [i privirea ei era provocatoare. Peter n-avea de unde s` [tie
c` nu mai fusese niciodat` s`rutat` a[a, c` nu [tia c` sângele poate
curge cu asemenea vitez` sufocant`. N-avea de unde s` [tie c` se
sim]ea ame]it`, c` trupul ei tânjea dup` atingerea lui fierbinte cu o
putere care o uimise. N-avea de unde s` [tie c` nu avusese nici o
idee ce e pasiunea.
Peter se \ntinsese peste ea [i deschisese portiera.
– S` intr`m, propusese el.
Intraser` \n cas` [i ea se dusese direct la fereastr`,
deschizând-o. Respirase adânc, iar când se \ntorsese spre el [tiuse
c` era preg`tit`.
– Bem ceai, cafea sau vin? \l \ntrebase.
– Cred c` vinul e b`utura ta, zâmbise Peter, \ntorcându-se din
buc`t`rie cu o sticl` [i dou` pahare.
B`user` vinul \n t`cere.
ADEV~RATA DRAGOSTE 99

– {tii c` voi face dragoste cu tine?


Laura \ncepuse s` râd`.
– Credeam c` ai \nceput deja.
Nu-i mai p`sa de nimic. Lumea se \nvârtea \n jurul ei [i nu [tia
decât c` vrea s` mearg` \nainte. Tot ce conta acum era s` nu-l lase
s` [tie c` pentru ea e o experien]` cu totul nou`. Nu voia s` par`
sofisticat` din amor propriu, [i avea o presim]ire c` Peter [i-ar fi
domolit pasiunea dac` ar fi [tiut c` are \n fa]` un copil. Avea nevoie
de pasiunea lui, cu disperarea cuiva pierdut \n de[ert care vrea ap`.
Peter luase paharele [i le pusese pe o m`su]`, apoi \i luase ]igara
din mân` [i o stinsese. Cuprinzând-o \n bra]e, o tr`sese spre el,
s`rutând-o din nou cu pasiune.
Atingerea lui o electriza, transportând-o \ntr-o lume
necunoscut`. Pielea \i ardea, ca atins` de un foc mistuitor.
Se sim]ea \mb`tat` de pasiune.
– Oh, Doamne, oftase \ntr-un târziu.
El se ridicase [i o privise.
– Acum vom asculta ni[te muzic`.
Laura era cople[it`. Nu se sim]ea impur`, ci \n`l]at`. Lumea pe
care o descoperise era una plin` de minun`]ii. R`m`sese un timp
\ntins` \n pat, ascultându-l cântând la pian. |ntr-un târziu se
ridicase [i trebuise s` strige ca s` fie auzit`:
– S` fac ni[te ceai?
– Cafea.
Dup` ce adusese cafeaua \n camer`, el se oprise [i se a[ezase pe
un fotoliu.
– Ce mod interesant de a petrece o dup`-amiaz` de sâmb`t`, nu
crezi? o \ntrebase.
– Chiar interesant.
Oare cum putea s-o priveasc` atât de deta[at? Era ceva atât de
obi[nuit pentru el?
100 LUCY WALKER

– E[ti surprinz`toare, observase el. Fascinant`.


– Ce vrei s` spui?
– E[ti atât de plin` de demnitate de mod` veche, sau nu e decât
o fa]ad`? Sub ea nu e[ti decât o femeie ca oricare alta.
Laura se sim]ise lovit` peste fa]`.
– Cel pu]in nu sunt atât de „evident`” ca al]ii.
El \ncepuse s` râd`.
– Te referi la mine?
Ridicându-se, se a[ezase din nou la pian, cântând cu o mân` \n
timp ce bea cafeaua.
– Dac` \ncep din nou, nu mai termin cel pu]in pentru o or`,
zâmbise el. Mai bine s` mergem la Kalamunda s` bem un ceai. E un
timp frumos.
– Bine, dar unde pot s`-mi \mprosp`tez machiajul? N-am v`zut
nici o baie.
– E \n spate o camer` cu o cad`. G`se[ti acolo oglinda pe care
o folosesc la b`rbierit.
Reparase cum putuse mai bine ce mai r`m`sese din machiaj. Se
sim]ea ca [i cum ar fi luat un drog. Ar fi dat orice ca el s` se apropie
de ea [i s-o ia din nou \n bra]e. Nu [tia prea bine ce anume \i
d`ruise, dar voia din nou, voia mai mult. Se sim]ea ru[inat` pentru
c` [tia c` nu-i une[te iubirea.
|n ma[in`, cu vântul r`corindu-le fe]ele, el fusese cel care
vorbise, povestindu-i despre pasiunea lui pentru muzic`.
„Pentru el cred c` sunt un instrument muzical, la fel ca pianul,
\[i spusese ea. De ce ar vorbi sau s-ar gândi la dragoste? Nu po]i s`
iube[ti decât pe cineva pe care \l cuno[ti. Cineva ca Danny.”
Gândul la Danny o trezise la realitate. Oare ar fi putut face
dragoste cu el, a[a cum f`cuse cu Peter? Nu reu[ea s` [i-l \nchipuie.
Nu putea sim]i bra]ele lui \n jurul ei, nu-i putea sim]i buzele,
pentru c` era atât de departe [i de neatins ca un vis.
ADEV~RATA DRAGOSTE 101

Luaser` ceaiul la Kalamunda, unde st`tuser` pe o banc` vorbind


despre diferen]a despre b`rba]i [i femei. O condusese apoi acas`,
iar \n fa]a cl`dirii o luase \n bra]e, s`rutând-o. S`rutul lui era mai
senzual, dar mai pu]in pasional.
S`pt`mâna urm`toare se \ntâlniser` din nou, \n fiecare zi, la
cafenea. Laura se \ntreba ce va r`spunde dac` o va invita din nou s`
mearg` la el. La \nceput \[i propusese s` spun` nu, dar, pe m`sur`
ce treceau zilele, hot`rârea ei se cl`tina din ce \n ce mai tare.
Joi se sim]ea nelini[tit` pentru c` nu-i spusese nimic. Voia s`
fie cu el, s` simt` din nou acele senza]ii cople[itoare. Era
ru[inat` c` sim]ea a[a, dar se min]ea, spunându-[i c` e interesat`
de el ca persoan`. Când o l`sase \n fa]a biroului, era sup`rat` c`
nu spusese nimic despre dup`-amiaza de sâmb`t`. A[a c`, \n
clipa \n care \l z`rise pe Robert Doule plimbându-se prin fa]a
u[ii, se r`stise la el:
– E[ti peste tot unde m` duc? Tot timpul dau peste tine. Nu
munce[ti niciodat`?
Figura lui era \ntunecat`.
– Cine e tipul? \ntrebase el.
– Ce tip? A, vorbeai de Peter Stevenson? E doar un prieten. De
ce nu-]i vezi de treburile tale, Robert?
Trecuse pe lâng` el [i intrase \n biroul ei, trântind u[a. Numai
domnul Preston observase c` mâinile lui Robert tremurau [i c` se
a[ezase la birou, luându-[i capul \n mâini.
Peter spusese c` va r`mâne \n Perth \n seara respectiv` [i c`
poate se vor \ntâlni. Când nu-l \ntâlnise, fusese de-a dreptul
deprimat`. Nemul]umit`, se dusese acas`, \ntrebându-se ce face de
fapt. Nu era vorba despre dragoste, a[a c` unde putea s` duc`?
Oare \nnebunise?
Pentru c` nu suportase s` stea singur`, hot`râse s` ne fac` o
vizit` la „Num`rul 25”.
102 LUCY WALKER

Intrase ca o furtun` \n salonul \n care nu eram decât eu [i mama.


– Ce-i cu tine? o \ntrebasem. Ar`]i de parc` ur`[ti pe cineva.
– Poate c` da, r`spunsese ea. Oricum, mul]umesc pentru
primirea c`lduroas`.
Se a[ezase nelini[tit` pe un scaun, b`tând cu degetele \n mas`.
– Laura, ar`]i foarte bine, \ncercase mama s-o lini[teasc`. Vrei
un ceai?
– Un pic mai târziu, m`tu[`. Vreau s` stau pu]in. Sunt obosit`.
Unde e Danny?
– |n ora[, r`spunsesem eu. A ie[it s` ia cina. E pus la patru ace.
Ar trebui s`-l vezi…
Privirea ei sup`rat` m` f`cuse s` m` opresc.
– Ce mai face Sylvia? \ntrebase mama. Ai primit o scrisoare de
acas`?
|ntrebarea o dezarmase. N-a[ fi crezut c` poate ar`ta trist`
vreodat`, dar figura ei era \ntr-adev`r trist`.
Chiar \n acea clip` intrase Danny. |i auzisem pa[ii [i v`zusem
crisparea Laurei. Privirea ei era chinuit`. Nu exagerasem, iar el ar`ta
chiar cople[itor. Intrase [i se a[ezase pe un scaun.
– Cum mai merg afacerile, Laura? \ntrebase el, zâmbind u[or.
Laura ar`ta suferind`.
– Bine, Danny, r`spunsese ea, privindu-l. Ar trebui s` cumperi
ac]iuni pentru mina Coolgardie, dar n-o vei face, tocmai pentru c`
]i-am spus eu.
El \[i deschisese tabachera, oferindu-i o ]igar` [i aprinzând-o.
– Cine [tie? S-ar putea s` m` \ntorc peste un an sau doi [i s` m`
gândesc la asta.
Tres`risem, uimite [i speriate.
– Nu r`mâi \n Australia, Danny? \ntrebase mama.
– Nu. Nu cred c` e climatul meu favorit.
– Vorbe[ti despre c`ldur` [i despre mu[te?
– Nu numai despre asta. Crede]i c` apar]in acestui loc? ridicase
el sprâncenele, \ntreb`tor.
ADEV~RATA DRAGOSTE 103

– Nimeni nu apar]ine acestui loc la prima venire, intervenise


mama cu severitate. Toat` lumea se simte str`in`. Dar trebuie s`-[i
g`seasc` drumul.
– Trebuie? se \ntorsese Danny spre ea. Nimeni nu trebuie s`
fac` nimic, m`tu[`, dac` nu vrea s-o fac`.
– Tu vrei s` faci ceva pentru Magillicuddy, spusese Laura cu
am`r`ciune.
– Da, dar nu de la treisprezece mii de mile distan]`. Cred c` voi
pleca pe paisprezece. Am o lun` la dispozi]ie s` ajung la Kalgoorlie
s`-i spun la revedere unchiului William.
Era o cruzime din partea lui, de parc` ar fi fost o nimica toat`.
Se hot`râse s` plece acas` [i nu-i p`sa c` afecta via]a tuturor. Danny
nu sim]ea nevoia s` iubeasc`, de aceea nu ne \n]elegea. N-ar fi
\n]eles c` \l iubeam [i nici de ce.
Laura r`m`sese nemi[cat`, fixând masa cu privirea.
– Nu cred c` voi mai a[tepta ceaiul, m`tu[`, spusese ea,
ridicându-se. Cred c` voi pleca.
Se \ndreptase repede spre u[`.
– La revedere…
Nu mai putuse spune altceva.
Danny se ridicase cu obi[nuita lui polite]e [i f`cuse un pas spre
u[`, numai c` ea disp`ruse repede. Se a[ezase la loc pe scaun,
ascultând-o pe mama care vorbea despre „comportamentul
temperamental al Laurei din ultimele zile”, dar ochii lui tr`dau c`
era deja departe.
Capitolul 8

S-ar putea crede c` plecarea nea[teptat` a lui Danny \n Irlanda


o aruncase pe Laura \n bra]ele lui Peter, dar poate c` era deja pe
acest drum [i ar fi ajuns acolo, chiar dac` Danny n-ar fi plecat.
Fusese clar c` n-a fost niciodat` cu adev`rat fericit` cu Peter. De
fapt, mult mai târziu, \mi spusese:
– N-am cunoscut nici o clip` fericirea. Eram chinuit` de la
\nceput. |l uram… [i eram atras` spre el ca de un magnet. M`
rugam ca Danny s` m` salveze… dar n-ar fi f`cut-o, chiar dac` n-ar
fi fost sentimentele lui pentru Sylvia. S` te arunci la picioarele lui,
cerând mila, ar fi fost ca un \nsetat s` bea ap` dintr-un miraj.
Când ajunsese acas`, g`sise un bilet strecurat sub u[`.
Te voi lua la dou` [i jum`tate sâmb`t`. Peter.
Reac]ia ei fusese una de resemnare. |l dorise pe Peter. Luptase
cu aceast` dorin]`, pentru c` [tia c` nu va avea nici un viitor. Cred
c` venise \n vizit` la noi instinctiv, c`utând ajutor. Nu \n]elesesem
de ce avea nevoie [i de aceea n-o ajutasem \n nici un fel. Apoi
venise Danny…
Nu mai avea destul` putere…
ADEV~RATA DRAGOSTE 105

La ora indicat`, ie[ise afar`, a[teptând sub copacii din fa]a


blocului. Nu-i mai p`sa dac` el o va crede prea ner`bd`toare.
N-avea decât s` gândeasc` ce vrea. Se va mul]umi cu tot ce vrea s`-i
d`ruiasc`.
Ma[ina lui ap`ruse dup` col], apoi oprise \n fa]a ei. Nu
coborâse, dar \i deschisese u[a de din`untru.
– S` mergem la Lesmurdie s` privim cascada, propusese ea.
O privise \ntreb`tor.
– O brusc` dragoste pentru peisaje, sau o reticen]` fa]` de
dragostea fizic`?
– Azi optez pentru peisaj. Probabil c` voi regreta mâine, dar
n-am ce face.
Peter \i \ntinsese un pachet de ]ig`ri.
– Aprinde-mi [i mie una, \i spusese, \n timp ce pornea
ma[ina.
Laura \i aprinsese o ]igar` [i i-o d`duse. Era un gest intim, pe
care numai iubi]ii \l fac, iar ea era uimit` de senza]ia pl`cut` care o
cople[ise. Starea de spirit i se schimbase nea[teptat. I-ar fi pl`cut s`
stea mai aproape de el, s`-l ating` [i s`-i simt` atingerea. |[i d`duse
seama c`, la propunerea ei, urma o dup`-amiaz` de plimbare [i
conversa]ie, de[i acum \[i dorea dragoste.
Ar fi strigat de bucurie când Peter trecuse de drumul care ducea
spre cascad`, \ndreptându-se spre dealuri. |n acela[i timp, se
sim]ea cople[it` de triste]e. Nu aceasta era via]a pe care [i-o dorise.
Visase tot timpul c` va fi so]ia lui Danny, c` vor locui la
Magillicuddy, petrecându-[i serile romantice \n salon, la lumina
lumân`rilor. |n loc de visele ei, era acum la cel`lalt cap`t al lumii,
aproape bolnav` de dragoste pentru un b`rbat pe care nici nu-l
pl`cea, nici nu-l \n]elegea.
El se \ntorsese s-o priveasc`, zâmbind ironic.
106 LUCY WALKER

– Mai ai vreun ordin? o \ntrebase.


– De ce-a[ mai face-o? Tu oricum te duci unde vrei.
{tia c` privirea lui cercet`toare \i descoperise lumini]a din ochi,
lumini]` care \nsemna c` acea senza]ie de plutire, deja cunoscut`,
se r`spândise din nou asupra ei.
Ce f`cea aici, lâng` acest b`rbat? De ce era aici? Cu toat` revolta
ei, nu-[i dorea decât s`-[i odihneasc` obrazul pe mâneca lui [i \n
clipa \n care el, luând o mân` de pe volan, \[i pusese bra]ul \n jurul
ei ca s-o trag` mai aproape, se cuib`rise lâng` el f`r` s` reziste,
u[urat`, chiar recunosc`toare.
Nu [tia ce urma s` i se \ntâmple, dar nici nu-i p`sa prea mult.
Orice putea s` i se \ntâmple. Nu era nici ru[inat`, nici speriat`,
pentru c` tulburarea sim]urilor ei o \mpiedica s` se gândeasc` la
ceva, \n afar` de faptul c` dragostea fizic` era una dintre cele mai
pl`cute [i ame]itoare activit`]i.
Peter se ridicase de pe canapea [i aprinsese câte o ]igar` pentru
fiecare. O privise cu aten]ie, prin rotocoalele de fum. Luându-i
mâna, o mângâiase cu afec]iune.
– Ce enigm` e[ti tu, Laura…
– De ce?
– Ai un asemenea aer! Maniere de doamn`, original` [i
modern`! Atâta provocare \ntr-o pereche de ochi alba[tri! [i…
ridicase el din umeri, \ntreruptându-se.
– {i ce?
– Atât de fireasc`, f`r` s` fii r`sf`]at`. Cum se face?
– Credeai c` sunt doar o feti[can` plin` de ifose?
– Nu, dar credeam c` [tii ce faci.
– Am [tiut, dar a[a am vrut s` fie.
Peter \[i trecuse degetele prin p`rul ei, privind-o cu ochii pe
jum`tate \nchi[i.
ADEV~RATA DRAGOSTE 107

– Modelul perfect al frumuse]ii, spusese el. Frunte p`trat`…


nas foarte frumos… ochi destul de mari… iar gura… Ochii
provoac`, iar gura se roag`. Laura, m` fascinezi.
– Nu pari deloc fascinat.
– Dar sunt. M` fascineaz` de ce ar`]i a[a cum o faci [i te
dovede[ti a fi diferit`.
– Conteaz`?
– M` intereseaz`. Oamenii m` intereseaz`. |mi place s`-mi
lipesc nasul de o fereastr` [i s` privesc \n`untru, s` v`d ce se
\ntâmpl`. Apoi s` m` \ntreb de ce.
Laura se cutremurase. Voia ca Peter s` fie tandru, nu obiectiv.
Voia s-o ia \n bra]e, s` fie blând, iubitor [i dr`gu]. Voia s` plâng`
pentru tot ce sim]ea c` pierduse.
Un fior \nghe]at \i strânsese inima. Ridicându-se, \l strânsese \n
bra]e, s`rutându-l cu d`ruire.
– Acum e timpul s` ne s`rut`m, nu s` filozof`m.
El zâmbise, strângând-o \n bra]e. Apoi se ridicase, \ndreptându-se
spre pian.
– Oh, nu! exclamase ea. Nu. Nu cânta, Peter. Nu pot suporta.
– Va trebui. O s` scriu un cântec pentru tine. Pentru Laura…
Se dusese la pian, f`când mai \ntâi ni[te mi[c`ri \n aer.
Oare compunerea unei melodii era modul lui de a fi tandru? Se
\ntinsese la loc pe canapea, urm`rindu-i mi[c`rile.
El se \ntorsese brusc, privind-o transportat.
– Cum era? {tii… poemul acela despre Laura. Scris tot de un
irlandez… ceva ca un sonet…
|ncruntat, se \ndreptase spre un dulap din care scosese câteva
hârtii. |ntorcându-se la pian, \ncepuse s` caute printre ele.
– Ah! Am g`sit-o!
|n anii tinere]ii frumoase [i \nfloritoare, – când dragostea \i era
st`pân` – Laura, care era via]a mea, disp`ruse, l`sând p`mântul
v`duvit [i dezolant.
Ridicase vocea \n timp ce declama, cu o mân` \n sus.
108 LUCY WALKER

– Bravo! se aplaudase singur. Trebuie s` avem ni[te muzic`.


|ncepuse s` cânte, lovind clapele cu putere. Laura avea
sentimentul c` nu era un cânt`re] atât de bun cum p`ruse prima
oar`. Erau prea multe note discordante, chiar pentru o nou`
compozi]ie. Oare cânta corect? Erau destule corecturi [i b`nuia c`
un specialist ar fi g`sit multe defecte.
– Peter… spusese ea.
Nu-i d`duse nici o aten]ie, continuând s` cânte, aproape cu
furie. Abia când terminase se \ntorsese spre ea.
– Era „Pentru Laura”?
– Aceasta, spusese el \ncet, m`surându-[i cuvintele [i privind-o
cu ironie, era a doua parte din „Concertul \n do minor” de
Beethoven.
– |n acest caz, cred c-ar mai trebui s` exersezi, Peter. N-ar trebui
s` faci nici o gre[eal`. Când \nv`]am s` dactilografiez, nu treceam la
urm`torul exerci]iu decât dac` le f`ceam pe celelalte f`r` gre[eal`.
Dac` gre[eam o singur` dat`, o luam de la cap`t.
– S` dactilografiezi! Oh, Doamne! Oare Dumnezeu a f`cut
aceast` femeie ca s` compare pianul cu o ma[in` de scris? Ce-am
gre[it, s` fiu atât de aspru pedepsit?
– Nu e vorba decât despre exerci]iu. Despre asta vorbeam.
O privise cu asprime.
– Nu po]i s` deosebe[ti o not` bun` de una proast`. Du-te [i f`
cafeaua. Numai de asta sunt bune femeile.
Laura \ncepuse s` râd`.
– Te-am atins unde te doare? \l \ntrebase.
Ajunsese \n spatele lui, \mbr`]i[ându-l u[or, apoi punându-[i
buzele pe zona sensibil` de lâng` ureche.
– Dac` tot vrei s` pui pianul \naintea mea, m`car s` fii bun.
El se \ntorsese [i o s`rutase pe oraz, apoi o tr`sese \n bra]e.
Dup` un timp, se ridicase [i o dusese pe sus \n buc`t`rie.
ADEV~RATA DRAGOSTE 109

– F` cafeaua, draga mea.


Strângerea de inim` trecuse [i Laura se sim]ea vesel`. |i pl`cea
s` fie \mpins` \n buc`t`rie. |i pl`cea s` fac` [i cafea pentru el, \i
d`dea un sentiment de lini[te domestic`. Iubea mirosul de s`pun
pe care \l sim]ea când \[i ascundea fa]a la pieptul lui [i sentimentul
c`, dac` vrea s`-l simt` din nou, poate s-o fac` oricând. Nu se
\ntreba de ce se simte pe marginea unei pr`p`stii [i nu-i p`sa– chiar
\i pl`cea. Dac` s-a fi \ntrebat: „Po]i s` iube[ti doi b`rba]i \n acela[i
timp?” [i-ar fi r`spuns: „Da. {tiu, pentru c` o fac.”
Ceea ce nu voia s` recunoasc` era sentimentul de triste]e de
undeva din profunzimile inimii ei.

***
Laura cunoscuse frustatea [i nefericirile minore ale copil`riei,
dar acum \n]elegea ce \nseamn` nefericirea.
Mai mult decât orice, mai mult chiar decât dorin]a ei
ne\mplinit` de a iubi [i de a fi iubit`, era chinuit` de dezintegrarea
propriei mândrii. |[i spunea \n fiecare clip` c` Peter nu merit`
interesul ei, c` nu f`cea decât o gre[eal`. Pentru restul lumii poate c`
nu era decât o fat` oarecare, mai d`ruit` decât altele cu frumuse]e [i
cu inteligen]`. Dar pentru ea, era vorba despre mândrie. Avea
integritate, avea bun-gust, era \n stare s` dispre]uiasc`. C` avea de
asemenea [i un corp care se supunea legilor firii [i o inim` care
tânjea dup` dragoste, era ceva la care nu se gândise niciodat`. Dar ce
putere are mândria \n fa]a inimii? A[a c` se chinuia singur`, prad`
disper`rii.
Uneori, Peter venea s-o invite la cin`, la cafenea. Alteori, o
a[tepta dup` ce termina programul. Dar tot timpul venea [i pleca
dup` buna lui pl`cere. Nu putea s` respecte niciodat` un
angajament, a[a c` prefera s` nu fac`. Cu aceste ocazii, Laura nu
reu[ea s` fac` nimic, doar se \nvârtea nelini[tit`, a[teptând. Nu era
110 LUCY WALKER

de acord cu nelini[tea a[tept`rii, care i s` p`rea nedemn`. Nici o


persoan` cu respect de sine, cu atât mai mult ea, nu putea suporta
o asemenea situa]ie.
Cu o astfel de ocazie, venise la „Num`rul 25”. Eram singur`
acas` [i, pentru c` era o zi umed` de iarn`, nu aveam ce face decât
s` st`m la c`ldur` [i s` bem ceai. {tiam c` era nelini[tit`, pentru c`
era palid` [i felul ei de afi, mândru [i orgolios, disp`ruse. Era foarte
t`cut` [i st`tea lâng` foc.
|ntotdeauna am crezut c-o \n]eleg. Nu \nsemna c` eram foarte
apropiat` de ea. Era prea independent` pentru a fi \ntr-o rela]ie de
prietenie cu cineva, mai ales dac` era vorba despre propria
veri[oar`. Oricum, \ntre noi fusese \ntotdeauna o oarecare
rivalitate, \n primul rând pentru c` sem`nam destul de mult, apoi
datorit` unchiului Tim.
Poate c` \n acea zi, pentru c` [i eu eram nelini[tit` din cauza
unor probleme sentimentale, m` sim]isem mai aproape de ea.
Poate c` [i ea, cu toate c` n-ar fi recunoscut niciodat`, sim]ise c`
sem`n`m [i c` puteam s-o \n]eleg.
– Crezi c` exist` ceva mai r`u decât o zi umed` când te sim]i
deprimat`? m` \ntrebase ea. |nc` privea fl`c`rile.
– Nu. {i, pentru c` m` simt deprimat` ast`zi, m` bucur c` ai venit.
M` privise plin` de curiozitate.
– De ce?
– Un b`rbat nepotrivit, spusesem scurt.
– |ntotdeauna sunt a[a, murmurase ea, privind fl`c`rile.
R`m`seser`m câteva clipe gânditoare.
– {tii, spusese ea, doamna Preston mi-a spus, ultima oar` când
am v`zut-o: «Pre]uie[te-]i tinere]ea, Laura. Când vei ajunge la vârsta
mea, te vei \ntreba de ce n-ai f`cut-o!» |nchipuie-]i, râsese ea, po]i
s-o vezi pe doamna Preston tân`r`?
– Cred c` a avut ceva care merita. Cel pu]in, un b`rbat s-a
\ndr`gostit de ea [i a luat-o de so]ie.
ADEV~RATA DRAGOSTE 111

– Poate c` a avut o tinere]e reu[it`. {tii, poate a \ntâlnit b`rbatul


potrivit de la \nceput [i s-a m`ritat cu el imediat. Nici cea mai mic`
problem`. Par destul de ferici]i, dar nu cred c` vreau s` schimb`m
locurile \ntre noi.
– Nici m`car ca s` scapi de ceea ce pare s` fie acum \n neregul` cu tine?
Cl`tinase \ncet din cap.
– Nici m`car ca s` scap de el.
– E b`rbatul acela cu ochi negri, Peter, cu care te vezi din când
\n când?
Ridicase privirea, fixându-m`.
– Da, e un monstru. |l ur`sc.
– |n acest caz, de ce?
– Obsesie, cred. Cum m` prive[te… cum zâmbe[te… N-are de-a
face cu dragostea., dar simt c` \nnebunesc, de fiecare dat` când \i
v`d ochii, zâmbetul…Inima mea se tope[te. Te-ai \ntrebat vreodat`
de ce poe]ii pun marea dragoste \n inim`? Cred c` acolo se g`se[te
sentimentul fizic al dragostei. N-are nici o leg`tur` cu mintea, cu
creierul.
– Inima e un organ foarte nelini[tit, recunoscusem [i eu. Se
mi[c` \n sus [i \n jos \n timpul unei conversa]ii.
R`m`sesem din nou t`cute. M` aplecasem \n fa]` [i, luând o
felie de pâine care se pr`jise, pusesem unt pe ea, o t`iasem \n dou`
[i i-o d`dusem Laurei. |ncepuse s` m`nânce mecanic.
– Nu po]i s` renun]i la el?
M` privise cu ochi tri[ti.
– Trebuie s-o fac, dar numai Dumnezeu [tie de unde voi g`si
puterea.
|n acea zi \mi povestise tot ce-am scris pân` acum despre via]a
ei. |ncepuse \ncet, cu o povestire, dou`, apoi devenise mai
deschis`, povestindu-mi multe, chiar despre dup`-amiaza \n care \l
a[teptase [i \l urâse.
112 LUCY WALKER

– Sunt sigur` c` m`tu[a Helen ar spune s`-l arunc la gunoi,


terminase ea de povestit, cu triste]e.
D`dusem din cap. Da, a[a ar fi spus mama. A[a spune oricine
vede pe cineva cople[it de o rela]ie cu o persoan` nepotrivit`. Dar
nu-]i spun niciodat` cum po]i s-o faci. Nu-]i explic` niciodat` ce
trebuie s` faci tu, care e[ti slab. Nu-]i spun cum, \n clipa \n care \l
vezi pe acela pe care \l iube[ti [i \l ur`[ti \n acela[i timp, s`-]i
\mpiedici inima s` tresar`.
– Da, [tiu, murmurasem eu.
|i citisem curiozitatea \n priviri.
– A[adar, [i tu crezi c` tinere]ea este o povar` \ngrozitoare?
D`dusem din cap \n semn de aprobare.
– O b`trân` este fie c`s`torit`, fie singur`. Poate s` regrete, dar
lupta s-a sfâr[it.
– Deja stând aici, devin ner`bd`toare. |mi spun c`, dac` m` duc
acas` s-ar putea s`-l g`sesc acolo, sau c` s-ar putea s` vin`. Dar,
dac` m` duc acas`, am toate [ansele s` petrec o sear` mizerabil`.
– |n acest caz, de ce nu stai aici?
– Cred c-o voi face. Crezi c` voi g`si un pat?
– Cred c` da. Oricum, mai e [i fotoliul din hol.
Râseser`m \mpreun`, amintindu-ne de to]i care adormiser`
acolo, \n timpul unei \ntâlniri obositoare de familie.
Cred c`-i f`cuse bine c` vorbise, pentru c` p`rea mai vesel`
[i-mi povestise despre birou, despre Robert Doule [i despre
domnul Preston, sau despre minele de aur.
– Chiar crezi c` \ntr-o zi vei câ[tiga o mul]ime de bani de
acolo?
– Din fericire, nu trebuie s` g`sesc aurul, pentru c` e deja acolo.
Trebuie doar s` urm`resc pre]urile [i costurile. Nu sunt singura
persoan` care face acest lucru. Destui cump`r` zone aurifere cu
bani pu]ini, \n perioade de acestea. Dar firma noastr` are \ntâietate.
ADEV~RATA DRAGOSTE 113

Datorit` tatei, [tim [i unde e aurul. Cea mai mare problem` a firmei
e s`-l \mpiedice pe tata s` vorbeasc`.
|ncepusem s` râd.
– Nu-mi imaginez c` ar putea cineva s`-l fac` pe unchiul s` nu
vorbeasc` despre un subiect.
– Da, dar le datoreaz` foarte mul]i bani…
Când mama [i celalalte surori ale mele veniser` acas`, fuseser`
toate \ncântate s-o vad` pe Laura. Se a[ezaser` \n jurul focului,
certând-o c` nu vine mai des [i \ncepuser` s` fac` ceaiul [i s` se
agite, \n acel mod care o deranja atât de tare d`]ile trecute. De data
aceasta fusese mul]umit`. Râsese vesel, iar ochii \ncepuser` s`-i
str`luceasc` din nou. Povestise tuturor despre cei trei câini,
proteja]ii ei din parc.
– |mi este team` tot timpul s` nu-i ia hingherii, spusese ea. M` duc
doar s` v`d dac` mai sunt acolo [i nu m` lini[tesc decât dac` \i v`d.
Preocuparea ei o nelini[tise pe mama.
– O s` te mu[te vreunul \ntr-o zi, d`duse ea din cap.
– Când se va \ntâmpla, cred c`-mi voi retrage simpatia pentru ei.
St`tusem mult` vreme de vorb`, iar la un moment dat Laura \[i
amintise c` are o pung` de bomboane de ment`, pe care le pusese
pe mas`.
– N-ar fi trebuit s` le aduci, vor scoate plombele tuturor.
– Plombe? Cine are plombe? \ntrebase Denney, care avusese o
problem` cu un dinte dar, din lipsa banilor, nu-l plombase.
Râseser`m cu toate [i continuasem s` mânc`m bomboane.
– S` nu v` plânge]i când se va \ntâmpla ce e mai r`u, nu se
d`duse mama b`tut`.
– Parc` e[ti unchiul William, râsese Vicky.
A doua zi, Laura se dusese la serviciu sim]indu-se ca ren`scut`.
Fusese vesel` cu Robert Doule [i secretara cea nou`, avusese idei
foarte bune pe care le \mp`rt`[ise celor doi Beale. |n pauza de
mas` \[i cump`rase un nou costum.
114 LUCY WALKER

– M` simt bine, \[i spusese. De ce oare? Ei, nu conteaz` de ce.


Mai bine s`-i mul]umesc lui Dumnezeu.
Nu se uitase de-a lungul str`zii s` vad` dac` Peter o a[tepta [i se
sim]ea bine, u[urat`.
A doua zi, dup` serviciu, venise din nou la „Num`rul 25”.
– Theodora, vino cu mine la plimbare. Nu mai suport s` stau
doar cu mine.
Eram bucuroas` c` m` invitase, pentru c` sim]eam acela[i lucru.
– Ce ai de gând s` faci? o \ntrebasem.
– Nimic, o s` am r`bdare s` treac`. Aminte[te-]i cum ne spunea
unchiul Tim c` timpul vindec` totul.
Parc` auzeam vocea lui blând`, povestindu-ne cum vindec`
timpul totul, de la cicatricea din genunchiul Laurei, pân` la urmele
adânci de pe copaci.
Intrasem \ntr-o cafenea [i ne b`usem cafeaua \n t`cere. Eram
amândou` tinere [i s`n`toase. Cei care treceau pe lâng` noi ne-ar
fi considerat printre fiin]ele norocoase. Cu toate acestea, inimile
noastre erau grele.

***

Câtva timp, Laura se sim]ise destul de r`u. Când st`tea \n


picioare, genunchii \i tremurau, iar capul o durea [i zi [i
noapte.
Muncea cu spor, dar nu mai sim]ea entuziasmul de alt`dat`. Nu
observase c`, de fiecare dat` când trecea pe lâng` biroul domnului
Preston, acesta o privea cu aten]ie, aruncând [i priviri furi[e spre
Robert Doule. Robert o urm`rea tot timpul, iar figura lui era tot mai
\ntunecat`.
|ntr-o zi, Robert fusese nevoit s`-i aduc` ni[te documente \n
birou. Ea privea \n gol, f`r` s` vad` c` el intrase, pusese actele pe
birou, \n fa]a ei, apoi r`m`sese nemi[cat, privind-o.
ADEV~RATA DRAGOSTE 115

Suspinând, \ncercase s`-[i revin` [i, când ridicase privirea, \l


surprinsese. Se priviser` o clip` \n t`cere [i fiecare devenise
con[tient de nefericirea celuilalt.
Laura fusese [ocat` s` constate cât de nefericit era Robert. {tia
foarte bine ce \nseamn` s` suferi pentru persoana iubit` [i-i p`ruse
r`u de el, dar destul de vag, f`r` s` fie prea preocupat`. Nu
provocase afec]iunea lui, dar o considerase obi[nuit`, ca pe cea a
unui câine credincios. Nu era singurul de la care primea afec]iune:
mai era [i Dirk, mai erau [i al]i b`ie]i. Considerase c` i se datoreaz`,
ca un fel de drept regal.
Acum suferea [i \n]elegea [i ea ce \nseamn` suferin]a. Oricum,
fusese [ocat` s` descopere c` Robert suferea din cauza ei la fel de
mult cât suferea ea din cauza problemelor ei sentimentale.
Se sim]ise cople[it` de mil`.
Mâna lui Robert r`m`sese \nc` pe mas` [i era aplecat spre ea,
privind-o.
Laura suspinase [i, pe jum`tate incon[tient, \ntinsese mâna,
atingându-l cu blânde]e. Fiecare spusese ceva despre el, \n acea
frac]iune de secund`.
Robert se \ndreptase, mu[cându-[i buzele, apoi se \ntorsese pe
c`lcâie [i plecase imediat.
Laura r`m`sese privind dup` el.
– Bietul Robert, murmurase ea. Ca [i cum a[ merita asemenea
sentimente. Nimeni nu merit`.
La ora prânzului, b`rbatul se \ntorsese.
– Laura, mergem s` mânc`m \n parc?
|nc` se sim]ea \nduio[at` [i \n]eleg`toare.
– Da, n-am mai fost \n parc de un secol, \ncercase ea s`
zâmbeasc`. M` \ntreb dac` o s`-i mai g`sim pe câini.
– Cred c` sunt \nc` acolo. I-am v`zut acum câteva zile.
|[i pusese repede haina [i c`ciula.
116 LUCY WALKER

– O s` cump`r [i ceva de mâncat, spusese ea. M` duc \ntâi la


barul din col].
– Nu, m` duc eu, r`spunsese el ferm.
Ar`ta mult mai vesel decât de obicei. Laura nu se gândise prea
mult la el, doar se bucurase c` nu va fi moroc`nos. Când ajunseser`
la magazinul de unde voia s` cumpere mâncare, el \i spusese s`
continue, c` o va ajunge. Trecuse prin fa]a cafenelei, dar nu se
oprise nici o clip` [i nu aruncase nici o privire spre ea. Nu voia s`-l
mai vad` pe Peter Stevenson niciodat`. {tia c` dac`-l va mai vedea,
nu va putea niciodat` s` scape de obsesia pentru el. De fiecare dat`
când vedea un b`rbat care sem`na cu el, se sim]ea r`u. Se \ntreba
când va veni acea zi \n care vederea unei siluete ca a lui, sau a unei
ma[ini asem`n`toare, s` nu-i mai provoace palpita]ii.
Pentru aceste sentimente, se dispre]uia. Nu-l iubea pe Peter [i
nu-l iubise niciodat`. Nu era decât o obsesie nes`n`toas`. Nu se
\ndoia de acest lucru.
A[a c` revenise la vechile obiceiuri, plimbându-se la prânz cu
Robert, pe aleile parcului. Se bucura de aceste clipe, pentru c` abia
a[tepta s` vad` c`]eii prefera]i. Laura nu observase c` felul de a fi al
lui Robert se schimbase brusc. Era prea preocupat` de propria
persoan` [i \nc` se sim]ea destul de r`u. Nu observase c` Robert
devenise autoritar, c` hot`ra ce vor mânca de prânz, unde vor sta
sau c`-i vorbea cu fermitate, interzicându-i s` stea de vorb` cu o
persoan` pe care o considera nepotrivit`.
Nu o deranja pentru c` nu-i p`sa. Oricum, nu observase
schimb`rile subtile din personalitatea lui [i era u[urat` s` simt` c`
are grij` cineva de ea, chiar dac` acesta era Robert Doule.
|ntr-o zi, se plimbaser` ca de obicei [i trecuser` pe lâng`
domnul Preston. Acesta, ca de obicei, \[i ridicase p`l`ria de pe cap
[i f`cuse o plec`ciune. Gestul era foarte politicos, cu toate c`
pentru cei mai mul]i p`rea demodat.
– La naiba cu b`trânul `sta nebun, spusese Robert.
Laura fusese [ocat`.
ADEV~RATA DRAGOSTE 117

– Nu spune a[a ceva. Este un om deosebit.


– Nu mai pot eu. Cine se crede?
– |n afara firmei, chiar este cineva, Robert. |n Pepper Tree Bay
este foarte cunoscut [i apreciat.
– De unde [tii tu asta? Ai plecat de acolo de ani buni.
Tonul lui era de superioritate, iar ea \l privise cu uimire.
– Nu [tii despre ce vorbe[ti, r`spunsese ea, f`r` r`utate.
Prietenii mei sunt cu to]ii \n Pepper Tree Bay [i m` duc des acolo,
uneori cu domnul Preston [i cu Dirk. Sunt [i rela]ii de afaceri, dar
[i de prietenie.
Era o parte din via]a firmei de care Robert nu avea habar. Aflarea
ve[tii c` Laura ]inea leg`tura cu prietenii ei din lumea bun` \l
indispusese. Superioritatea pe care o manifestase r`m`sese, dar era
plin de toane [i din ce \n ce mai nepoliticos.
Laurei \ncepuse s`-i par` r`u c` reluase leg`turile cu el. O dat`
sau de dou` ori pretextase c` are câteva cump`r`turi de f`cut,
evitându-l, dar o a[teptase. De dou` ori \i d`duse telefon Dirk [i
pentru c` secretara glumise c` e o leg`tur` serioas`, Robert d`duse
semne de mânie.
Dup` o s`pt`mân`, Robert intrase ca o furtun` \n biroul ei.
– Domnul Rushton a comandat o ma[in` care s` te ia ast`zi?
\ntrebase el cu suspiciune.
– Da, m` duc la Balul Clubului Pastoral. E vorba despre afaceri,
nu m` mai privi atât de nervos. Pentru firm` e bine s` fiu acolo.
– La Clubul Pastoral? E vreunul dintre patroni membru?
– Nu, nu cred. Dar este domnul Preston [i eu m` duc cu el.
– {i Dirk?
– Da, merge [i el. Nu mai fi atât de nepoliticos, Robert. Dup`
cum spuneam, e vorba despre afaceri.
– Ce leg`tur` are Dirk cu afacerile?
– Nici una. El e partenerul meu.
118 LUCY WALKER

– Ha! exclamase Robert, tremurând de gelozie. Deci nu e decât


un aranjament ca s` te duci cu el la bal…
– Taci! strigase Laura, exasperat`.
|n acea clip` intrase \n birou domnul Rushton Beale.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntrebase acesta, privind fa]a alb` a lui
Robert [i ochii lui plini de furie. Ai pierdut ceva?
Robert deschisese gura, gata s` spun` ceva, ezitase, apoi se
\ntorsese [i ie[ise din camer`.
Domnul Beale se \ntorsese spre Laura, \ntreb`tor.
– L-ai obligat s` fac` un lucru anume, Laura?
– Nu, exclamase ea, exasperat`. Dar cred c`-[i imagineaz` c`-i
apar]in. Nu [tiu ce s` mai fac…
– Nu-l am`gi, Laura. Nu e corect.
Ea era indignat`.
– Dar nu-l am`gesc eu, se am`ge[te singur. Cum a[ putea s`-l
opresc? Eu lucrez aici, dar [i el la fel.
– O s`-i spun lui Preston s` stea de vorb` cu el.
– Nu, v` rog s` nu face]i asta, domnule Beale. Nu-l va asculta pe
domnul Preston. O s`-i vorbesc eu. V` promit.
– Nu vreau s` fie probleme la birou, pentru c` am o angajat`
foarte frumoas`.
– Nu ve]i avea nici o problem`. Avea]i vreo treab` cu mine?
– Nu mai fi atât de sup`rat`, Laura. Ar`]i mult mai bine când e[ti
prietenoas`. Da, voiam s`-]i dau ceva de lucru. S` duci aceste acte
la Tomas [i Co. Crezi c` po]i s`-l faci pe b`trânul Tomas s`
semneze?
Laura zâmbise.
– M` voi descurca.
B`rbatul o privise cu aten]ie.
– Da, te cred, spusese el. Cred c` toat` lumea va vorbi despre
tine, dac` reu[e[ti.
ADEV~RATA DRAGOSTE 119

Domnul Beale [tia foarte bine ce efect avea Laura asupra cuiva,
când \ncepea s`-i explice calm [i cu r`ceal` despre ce e vorba.
|ntr-adev`r, a doua zi despre Laura vorbise toat` lumea, dar nu
datorit` b`trânului Tomas – cu care fusese v`zut` cinând – ci
datorit` faptului c` era cea mai fermec`toare femeie de la bal.
Problemele din ultimul timp \i d`duser` un aer de mister. Era
minunat` \n rochia albastr` cu auriu, iar Dirk era partenerul ideal.
– Mai bine ai avea grij`, Laura, \i spusese domnul Rushton
Beale. S-ar putea s` fim nevoi]i s`-]i m`rim salariul.
– Cu cât?
– Cincizeci pe an.
– |n acest caz, sc`de]i cincizeci pe an din cât v` datoreaz` tata.
B`rbatul o privise cu seriozitate.
– Ar dura foarte mult timp, Laura. Crezi c` merit`?
– V` rog. E doar un gest, dar are sensul lui profund.
– Ar fi mai bine s` investe[ti.
– Ce a]i sugera? Cornell Motors?
– Coolgardie Mines, cred c` e mai bine.
Se cufundaser` ca de obicei \ntr-o discu]ie despre viitorul
minelor [i al ac]iunilor.
Cople[it` de noile responsabilit`]i, Laura uitase din nou de
Robert Doule, care devenise doar o pies` de mobilier din birou.
Nu era \nc` liber` de ceea ce numea „durerea dup` un pianist”,
adic` Peter Stevenson. Dar ajunsese \n stadiul \n care putea s`-l
vad`, f`r` s`-[i schimbe hot`rârea. Nu mai ie[ea pe u[a lateral` a
cl`dirii, cum f`cuse \n ultimul timp [i nici nu mai trecea pe
trotuarul opus când ajungea \n fa]a cafenelei.
|ntr-o zi, aproape d`duse peste el, la câ]iva pa[i de birou. Se
\ntrebase dac` nu trecuse pe acolo special, dar nu voia s` [tie. Când
\i pusese mâna pe um`r [i o oprise, era pu]in palid`, dar din cauz`
c` \ncepuse s` simt` din nou durerea de cap.
120 LUCY WALKER

Privindu-l, \[i spusese \n gând: „Nu e decât un egoist [i un


\n[el`tor. Cum am putut…cum pot s` simt ceva pentru el?”
– Unde ai fost, Laura? M` evi]i?
|l privise, repetându-[i c` nu e decât un egoist. R`m`sese t`cut`,
gândindu-se la acest lucru, dar el d`duse alt \n]eles t`cerii ei.
– Biata Laura! Frumoasa [i mândra Laura! S` vin s` te iau? Dac`
vin, o s` vii cu mine?
Zâmbise, cu un fel de tandre]e, dar [i sigur pe el. Numai c` se
\n[elase. Laura avea o t`rie de o]el când \[i propunea ceva. Fusese
vina ei c` acest b`rbat aflase cât e de fascinat` de el, dar acum
sc`pase [i nu se va mai \ntoarce niciodat` la el. Peter va trebui s`
\n]eleag` foarte bine cum stau lucrurile.
|n acea clip`, la doi pa[i de ei, trecuse Dirk Preston, ar`tos ca de
obicei [i foarte vesel. Laura \ntinsese mâna spre el, oprindu-l.
– |l cuno[ti pe Dirk? \ntrebase ea, zâmbind.
– S-ar putea, r`spunsese el cu un zâmbet ironic, ar`tându-i c` n-o
crede c` l-a \nlocuit atât de repede.
– El e Peter Stevenson, Dirk, \[i continuase ea prezentarea.
– A fost grozav balul, nu crezi? spusese Dirk, amintindu-[i seara
petrecut` \mpreun`. O forma]ie grozav`! Toat` lumea bun`. Iar tu,
Laura, ar`tai minunat. Am fost mândru de tine.
– {i eu am fost mândr` de tine, Dirk. |ntotdeauna sunt. Bine,
dragule, fugi. Ne vedem mai târziu.
– Desigur, ne vedem. La revedere, Stevenson. Poate ne mai
vedem.
|l urm`riser` \ndep`rtându-se.
– Ce vrei s` faci, Laura? se \ntorsese Peter spre ea. Doar nu crezi
c` o s` cump`r povestea c` m-ai \nlocuit cu… el.
– Nu vreau s` p`c`lesc pe nimeni, Peter, dar [tii c` nu exist`
persoane de ne\nlocuit.
ADEV~RATA DRAGOSTE 121

Privirea lui era ne\ncrez`toare. {tia c` Peter o cuno[tea prea


bine ca s-o cread` \ndr`gostit` de cineva ca Dirk. Dar mai [tia c`
un snob nu poate fi r`nit decât cu acelea[i arme. Voia s` fie
nemiloas`.
– Vezi, Peter, se \ntâmpl` ca el s` apar]in` oamenilor potrivi]i.
Genul meu de oameni. Po]i s` deviezi pu]in, dar tot timpul te
\ntorci la cei potrivi]i. Nu crezi?
Expresia sem`nase atât de mult cu cea a lui Danny, \ncât Peter
o percepuse ca fiind sincer`.
– Dumnezeule! se \ncruntase el. La aceast` vârst` [i \n aceast` ]ar`!
– |mi pare r`u, Peter. Dar \]i mul]umesc pentru momentele
pl`cute.
Zâmbetul ei era politicos, dar rezervat, alungându-l pe Peter
Stevenson din via]a ei pentru totdeauna.
Durerea de cap care o cuprinsese se accentuase. Nu voia decât
s` se retrag` \ntr-un col] [i s` le[ine.
|ntreaga scen` nu durase mai mult de câteva minute, iar Laura
nu-l z`rise pe Robert Doule, care urm`rea scena de la distan]` [i o
v`zuse zâmbindu-i lui Dirk [i f`cându-i cu mâna.
Când se \ntorsese \n birou, dup`-amiaz`, avusese nevoie s`
caute ni[te acte \n biroul principal. Robert Doule era la biroul lui,
f`r` s` fac` nimic, urm`rind-o din priviri. Domnul Preston \l
supraveghea cu aten]ie, cum f`cea de ceva timp. Laura, chinuit`
\nc` de durerea de cap, \ncerca s` se concentreze. Când telefonul
de pe birou sunase, r`spunsese repede.
– Da, eu sunt. F`-mi leg`tura.
Privise peste birou la domnul Preston [i zâmbise, f`cându-i
semn s` se uite \n alt` parte [i s`-[i astupe urechile. Primea din nou
un telefon privat, de la fiul lui.
– Da. Da, voi fi acolo. Ce? Tot rochia albastr`? Dirk, dragule, nu
te-ai plictisit de ea? A[ vrea s` iau alta… Bine, ca s`-]i fac pe plac.
A[ face orice s` fii mul]umit, dragule…
122 LUCY WALKER

Nu-l v`zuse pe Robert Doule ridicându-se de la birou, dar auzise


zgomotul f`cut de fotoliu. Dirk \nc` vorbea, dar ea nu-l mai auzea.
– Spune din nou. Un z`p`cit din birou face g`l`gie…
Era mai mult decât Robert putea suporta. Cred c` i se f`cuse
negru \n fa]a ochilor pentru c`, \n clipa \n care se repezise spre
Laura, se izbise mai \ntâi de scaunul domnului Preston. Respira
greu, ca un animal.
Domnul Preston era un b`rbat \n vârst`, nu foarte agil. A[a c` nu
fusese destul de rapid s` ia cu]itul pentru hârtie \naintea lui Robert,
dar \n]elesese c` era ceva grav. |mpinsese masa, care \l lovise pe
agresor, dezechilibrându-l.
Laura pusese jos receptorul [i r`m`sese uimit`, privind ce se
\ntâmpla, f`r` s` \n]eleag`. Secretara, domni[oara Smythson,
]ipase. Robert \[i revenise [i se aruncase spre Laura cu cu]itul
ridicat. Ea nu [tia prea bine ce sim]ea \n acea clip`, nu era vorba
despre fric`, poate era uimire \n]elegând ce sim]ea el.
Percepuse ca prin cea]` c` Robert era prins din spate de cineva.
Mâna care ]inea cu]itul lovise masa \n fa]a ei. Dup` un zgomot
puternic, Robert c`zuse pe spate, iar domnul Preston, cel care
reu[ise s`-l opreasc`, ajunsese sub birou.
U[a biroului domnului Rushton Beale se deschisese repede [i
acesta, \mpreun` cu doi clien]i, ap`ruse \n grab`. Cei doi \l
prinseser` pe Robert, ]inându-l strâns.
– Preston, \ntrebase domnul Beale, ce faci acolo?
Domnul Preston ie[ise de sub birou, acoperindu-[i cu mâna
pantalonii cr`pa]i.
Robert, fixat la podea, \[i cl`tina capul \n stânga [i \n dreapta,
plângând. Era un plâns spasmodic, de om nebun.
Laura, \ncremenit`, \[i acoperise urechile cu palmele.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntrebase din nou domnul Beale.
Domni[oara Smythson ar`tase spre Laura:
ADEV~RATA DRAGOSTE 123

– Ea l-a \mpins s-o fac`. A \ncercat s-o omoare.


Cei doi b`rba]i \ncercaser` s`-l elibereze pe Robert, dar v`zând
c` voia s` se arunce din nou spre Laura, \l prinseser` din nou.
Domnul Beale se \ntorsese spre domnul Preston.
– Preston, ce s-a \ntâmplat?
Dup` ce se retr`sese cu spatele, protejându-[i pantalonii
sfâ[ia]i, domnul Preston se a[ezase pe scaun.
– Tân`rul a avut o c`dere nervoas`, r`spunsese el. A fost
nelini[tit de ceva vreme.
– Eu de ce n-am [tiut?
Privirea pe care b`rbatul i-o aruncase ar`ta c` era ce trebuie
rezolvat \ntre ei.
– Domni[oar` Smythson, spusese patronul, d` telefon la
doctorul Benton [i apoi cheam` o ambulan]`.
Se \ndreptase apoi spre Robert, care continua s` plâng` [i \i
d`duse o batist`. Secretara se apropiase [i ea.
– Ar trebui s` suna]i [i la poli]ie, propusese femeia. Ea l-a
\mpins, dar el a \ncercat s`…
– Te rog s` faci lini[te, domni[oar` Smythson. Dac` mai aud un
sunet, vei p`r`si biroul. Ai auzit c` domnul Doule a avut o c`dere
nervoas`.
Sub privirea hot`rât`, femeia d`duse din cap.
– Foarte bine, domnule Beale. O s`-mi v`d de treab`. V` rog s`
m` scuza]i.
Se \ndreptase apoi spre ma[ina de scris [i nu se oprise din
treab` pân` când Robert nu fusese luat.
Domnul Paul Beale r`m`sese uimit când intrase \n birou.
– Ce s-a \ntâmplat aici?
Cl`tinând din cap, domnul Rushton se \ndreptase spre Laura.
– Laura, du-te \n biroul meu, spusese el cu blânde]e.
Trebuise s-o ajute, pentru c` se cl`tina.
Capitolul 9

Laura n-a mai fost aceea[i persoan`. Inima ei, atât de bun`,
suferise o lovitur` teribil`. Acest eveniment [i pierderea prieteniei
lui Marion Perrent o f`cuse s` se \ndrepte spre cercul celor din
Pepper Tree Bay. Cucerise deja un anumit loc \n lumea afacerilor
[i, cu toate c` se sim]ea ca un canar \ntr-o colivie, prefera
sentimentul de siguran]` oferit.
Devenise obiectiv`, rece [i uneori foarte dur`. Desigur, b`rba]ii
cu care intra \n contact o apreciau pentru aceste calit`]i, spunând
despre ea c` „are o minte masculin`”.
Aceste explica]ii o f`ceau pe mama [i pe Laura s` strâng` din
din]i.
– Ei [i mândria lor, spunea mama.
Dup` ce g`sise fotografia bust, nud, a b`rbatului despre care
st`tuser` atât de mult de vorb`, Laura renun]ase la prietenia lui
Marion Perrent [i la apartamentul din Adelaide Terrace.
Erau lucruri despre care nu voia s` afle nimic. Chiar dac`
fotografiile nu erau indecente, \i f`ceau r`u. De vin` era modul \n
care Marion \i ascunsese c`-l cuno[tea.
ADEV~RATA DRAGOSTE 125

– {i unde vei locui, Laura? o \ntrebasem.


– Cu doamna Preston.
Acest r`spuns ne uluise. Eram \n acela[i timp uluite [i surprinse.
Cu doamna Preston? |napoi \n Pepper Tree Bay? Departe de ora[?
– Dar o s`-]i plac`? Tu e[ti atât de preten]ioas`. Doamna Preston
e dr`gu]` [i foarte amabil`, dar Laura! Casa aceea! E atât de
ne\ngrijit`!
Ea ridicase din umeri.
– Oricum, n-o s` stau prea des acas`.
M`tu[a Sheilagh [i unchiul William erau \ncânta]i. Sperau c`
aceast` mutare o va \ndep`rta pe Laura de locul lipsit de demnitate
pe care \l ocupa \n lumea oamenilor de afaceri din ora[. Pentru
unchiul William, nimic nu era mai absurd decât o femeie care
lucreaz` \ntr-un birou [i era mul]umit de decizia ei, gândindu-se s`-i
stabileasc` o rent` viager`, nu foarte mare, pentru c`, locuind la
familia Preston, urma s` aib` foarte pu]ine cheltuieli.
– Draga mea, spusese m`tu[a Sheilagh, sunt atât de fericit`
pentru tine. Acum \l ai pe Dirk [i locuie[ti [i lâng` râu. Desigur,
familia Baston, ca [i familia Maynard-Arnold vor avea grij` de tine.
Nu veni \n Kalgoorlie vara asta, o s`-]i distrug` pielea. {i, draga
mea, nu face nici multe b`i, e la fel de r`u. O piele bun` este
esen]ial` pentru o c`s`torie reu[it`.
Nu le venise ideea c` faptul c` Laura urma s` locuiasc` la familia
Preston nu ar fi \mpiedicat-o s` ajung` \n fiecare zi lucr`toare la ora
nou` fix la Beale [i Beale.
Continuarea serviciului la Beale [i Beale fusese posibil` pentru
Laura numai urmare a transfer`rii lui Robert Doule, dup` trei luni
de internare \n spital, la biroul firmei din Adelaide, la cel`lalt cap`t
al de[ertului.
Povestea cu Robert Doule ar fi fost uitat` repede, dac` n-ar fi
existat [i dezastrul pantalonilor domnului Preston. Se spune c` \n
126 LUCY WALKER

fiecare comedie este [i o parte tragic`. Aceasta era partea legat` de


atacul lui Robert. Numai c`, dup` ce trecuse peste partea practic` a
pove[tii, domnul Rushton Beale \[i adusese aminte de scena pe
care o z`rise \n clipa \n care intrase \n birou. Laura era \ntr-o parte
a biroului, iar Robert Doule era c`zut \n cealalt`. |n mijloc, era
domnul Preston, stând sub biroul Laurei [I c`utând s` vad` \n ce
stare este turul pantalonilor lui.
Povestea era prea amuzant` pentru ca domnul Beale s-o
p`streze doar pentru el, a[a c` o povestise de repetate ori la club.
|n consecin]`, \n doar câteva zile, tot ora[ul aflase c` un tân`r
fusese pe punctul s`-[i pun` cap`t zilelor, sau s` pun` cap`t zilelor
Laurei, de dragul ochilor ei alba[tri.
Ora[ul savurase aceast` poveste [i o privise pe Laura cu respect
re\nnoit. Nu acela[i lucru se \ntâmplase cu Pepper Tree Bay. Se
hot`râse s` fie exclus` din saloanele locuitorilor [i toat` lumea
spera c`, \n clipa \n care m`tu[a Sheilagh se va \ntoarce, va avea
bunul-sim] s` n-o aduc` [i pe Laura cu ea. Cu toate acestea,
mutarea Laurei cu familia Preston le stricase planurile [i hot`râser`
s` a[tepte s` vad` ce se \ntâmpl`. Faptul c` peste tot era \nso]it` de
Dirk, fusese hot`râtor [i \n curând uitaser` c` inten]ionau s-o
resping`. Toat` lumea era de acord c` Dirk era un b`iat dr`gu] [i
sensibil, foarte potrivit pentru ea.
|n ora[, nu putea trece neobservat`, mai ales c` ar`ta atât de
bine, mergea cu capul sus, mândr` [i mai ales datorit` reputa]iei de
„femeie de afaceri”. Curând, de fiecare dat` când trecea pe strad`,
\n urma ei se auzeau [oapte: „e femeia aceea pentru care s-a
\mpu[cat un tân`r” sau „uite-o, o [tii? E cea pentru care a luat un
tân`r arsenic”.
– Pare atât de indiferent`!
– Da, ce-i pas`? Uite cum merge. Crede c` are lumea la picioare.
– Oricum, \mi place haina ei de blan`.
ADEV~RATA DRAGOSTE 127

– Poate c` i-a l`sat-o tipul prin testament.


Laura era con[tient` de aceste pove[ti [i devenise mai rece, mai
\ndep`rtat`. Dar, sub aceast` aparen]` rece, era o femeie tân`r`,
plin` de via]`, care \[i dorea s` iubeasc` [i s` fie iubit`. Uneori
renun]a la fa]ad` [i revenea la via]`. Se \ntâmpla câteodat`, la unele
\ntâlniri, s` râd`, s` fie vesel` [i plin` de farmec. |n aceste ocazii,
tinerii se strângeau din nou \n jurul ei, f`cându-i curte.
Cu toate acestea, de fiecare dat` când cineva \ncepea s` se arate
cu adev`rat interesat de ea, pur [i simplu \nghe]a. Aceast` reac]ie o
f`cuse s` fie cunoscut` ca preocupat` doar de flirt.
– |ntotdeauna \ncearc` s` mai cucereasc` un tân`r [i, \n clipa \n
care \l are la degetul mic, \l respinge [i se \ntoarce la Dirk.
– Dragul de el! Cum \i suport` toate toanele!
– S` sper`m c` nu va fi urm`torul care \[i va pune pistolul la
tâmpl`.
Nimeni nu [tia c` Dirk nu era preocupat de o rela]ie intim` cu
Laura [i c` era extrem de improbabil s`-[i pun` un pistol la tâmpl`
pentru cineva. Tocmai felul lui de a fi, atât de lipsit de pasiune, o
f`cea pe Laura s` se simt` \n siguran]` cu el. La \nceput, dup` ce
Laura se mutase la familia lui Dirk, \ncepuser` s` circule zvonuri c`
ei ar avea o rela]ie mult mai strâns`, f`r` ca doamna [i domnul
Preston s` [tie, dar destul de repede zvonurile muriser`.
– Probabil c` se vor c`s`tori la un moment dat.
– Da, când Dirk va reu[i s` câ[tige ceva bani. Cred c` Laura e
destul de greu de \ntre]inut.
Nu b`nuiau, desigur, c` Dirk nici nu-[i dorea s` câ[tige mai
mul]i bani decât suficien]i cât s` tr`iasc` lini[tit, confortabil.
|mi era destul de clar c`, sub aparen]a ei atât de sofisticat` [i de
rece, Laura suferea. |ntr-o zi, \n care ne plimbam \n Pepper Tree
Bay, trecusem pe lâng` locul \n care Oliver Harding o salvase pe
Sylvia, iar Laura m` \ntrebase:
128 LUCY WALKER

– |]i aduci aminte cum o ]inea Oliver pe Sylvia?


– Da, iar apoi a f`cut \mpreun` cu Danny un scaun din mâinile
lor pentru a o duce acas`.
Nu mai spusese nimic, iar când v`zusem c`-[i duce mâna la fa]`,
\i aruncasem o privire pe furi[. Avea lacrimi \n ochi. |ncercasem
s`-i vorbesc despre peisaj, ca s` nu se mai gândeasc` la lucruri
dureroase. Ne a[ezasem apoi pe nisip, iar ea \[i strânsese picioarele
la piept, privind valurile.
– M` \ntreb deseori dac` m` voi mai \ntoarce vreodat`.
– |napoi la Magillicuddy?
– Da.
– Ai vrea?
– Nu [tiu. Ultima oar` când m-am \ntors de acolo, am urât
Australia, culorile [i vegeta]ia ei. Nu suportam nici felul \n care
vorbea toat` lumea. |n fiecare noapte visam c` sunt \napoi \n
Meath. Apoi am ajuns s` iubesc acest peisaj, pentru c` are caracter.
Pentru c` lupt`…
– Cineva spunea c` nu e vorba despre ]ar`, ci despre oamenii
care tr`iesc \n ea.
M` privise o clip`.
– Ai dreptate, spusese ea. E[ti o australianc`. Nu trebuie s` por]i
o lupt` cu tine \ns`]i.
Triste]ea de pe figura ei m` luase prin surprindere.
Apoi se ridicase brusc, scuturându-[i nisipul de pe fust`.
– Ur`sc locul `sta. Când m` uit la mare, tânjesc. {i nu vreau s`
tânjesc dup` ceva ce nu mai sunt sigur` c` vreau.
– Dar, dac` ai avea posibilitatea s` te \ntorci, ai face-o?
D`duse din cap cu gravitate.
– Nu [tiu, [optise ea. Chiar nu [tiu.
– M` \ntreb cum mai e Danny, spusesem f`r` s` m` gândesc
prea mult.
ADEV~RATA DRAGOSTE 129

|n privirea ei era o triste]e atât de adânc`, \ncât \mi fusese team`


pentru ea. Nu-i place nim`nui s` vad` o persoan` atât de tân`r`, de
capabil` [i de hot`rât`, ar`tând semnele unei dureri atât de
profunde.
Cu alt` ocazie, \mi povestise c` verifica \n fiecare zi dac` acei
câini din parc erau acolo [i, \n ziua \n care nu i-a mai v`zut, \l
\ntrebase pe paznic ce se \ntâmplase cu ei. Dup` ce acesta \i
spusese c` fuseser` lua]i de hingheri, se dusese acas` [i plânsese
pân` când adormise.
– Po]i s` plângi atât de mult pentru trei câini ciuda]i, Laura?
– Nu e vorba de ei, e vorba despre ceea ce reprezentau.
Ce reprezentau? Curaj? Independen]`? Mândrie? Erau calita]ile
ei pe care le credea pierdute [i le plângea? Sim]ea c` le pierduse
din cauza lui Marion Perrent, a lui Peter Stevenson sau a lui Robert
Doule? Sau era ceva legat de Australia? {tiam c` unchiul William
credea c` totul e din vina acestei ]`ri, inclusiv moartea celor doi
fra]i ai lui.

***

Exact cum prezisese Laura, o dat` cu depresia economic`,


valoarea aurului urcase foarte repede, iar Coolgardie Mines reu[ise
s`-[i pl`teasc` datoriile. Kalgoorlie redevenise un centru plin de
via]` [i civiliza]ie [i m`tu[a Sheilagh se \ntreba dac` s` cumpere o
nou` cas` \n Pepper Tree Bay, ori s` r`mân` acolo, singurul loc \n
Australia unde banii p`reau s` curg`.
Unchiul William era cople[it de schimbarea norocului. Laura \i
vorbise de mai multe ori, \ncercând s`-l conving` s`-[i pl`teasc`
datoriile [i s` nu lase banii neinvesti]i, dar el refuzase cu
\nc`p`]ânare, \n primul rând pentru c` nu avea de gând s` fie
sf`tuit \n afaceri de fiica lui.
130 LUCY WALKER

Firma Beale [i Beale \[i f`cuse datoria, presându-l s`-[i pl`teasc`


restan]ele [i sf`tuindu-l s` investeasc` o parte din bani \n Cornell
Motors sau \n City Omnibuses.
– Ha! exclamase el. Sunt inven]ia lor, companiile astea!
– Sunt firme solide, tat`, chiar dac` profitul e pe termen lung.
Uit`-te la lista celor care au investit deja \n ele.
– Prostii! strigase unchiul William, apoi o amenin]ase c`, dac`
mai aude vreun cuvânt de la ea, o s` rup` toate leg`turile cu firma
[i o va trimite \napoi la [coal`, ca s` \nve]e s`-[i respecte p`rin]ii.
Din interiorul firmei, Laura aflase c` Danny de]inea acum dou`
mii de ac]iuni la Coolgardie Mines. F`r` s`-i spun` nici un cuvânt,
\i urmase sfatul [i cump`rase ac]iuni.
Când pre]ul ac]iunilor ajunsese la \n`l]imi ireale, hot`râse s`
vând` trei sferturi din ac]iunile ei [i s` investeasc` o parte \n
Cornell Motors [I City Omnibuses. |i d`duse o telegram` lui Danny,
sf`tuindu-l s` vând`, dar nu primise nici un r`spuns de la el.
Unchiul William \i propusese mamei s` ne cumpere o cas` \n
Pepper Tree Bay, dar mama refuzase.
– M-am ars o dat` cu aurul. Nu mai cred \n bani care nu sunt \n
banc`. O s` ne descurc`m.
– |nc` un an, Helen, [i apoi ne vom face bagajele [i mergem \n
Irlanda.
Ea \l privise ne\ncrez`toare.
– De ce? N-am [ti pe nimeni acolo.
– Nici nu trebuie s` [tii pe cineva. To]i vor veni s` te cunoasc`.
E[ti o Montgomery, nu-i a[a?
Mama cl`tinase din cap.
– Nu sunt, r`spunsese ea. Sunt singura care nu e Montgomery.
– Pentru numele lui Dumnezeu, Helen, nu te mai gândi la tine.
Gânde[te-te la fete. Fac toate parte din familie.
ADEV~RATA DRAGOSTE 131

– Sunt australience, \l \ntrerupsese ea. Poate nu le face pl`cere,


dar acesta este adev`rul. Aceasta este ]ara lor.
– E o prostie, exclamase unchiul, ie[ind sup`rat din cas`.
S` plec`m \n Irlanda ni se p`rea o propunere interesant`. La
urma urmei, fusesem crescute cu convingerea c` suntem irlandeze
[i c` doar dintr-o \ntâmplare nefericit` ajunsesem s` ne na[tem \n
Australia.
|n cele din urm`, m`tu[a Sheilagh venise \n Perth cu Sylvia [i
\nchiriase o cas` pe malul m`rii. Petrecerile [i ceaiurile \ncepuser`
din nou. M`tu[a \[i recuperase perlele [i smaraldele, pe care le
purta cu mândrie. Petrecerile ei erau cele mai pline de fast, pentru
c` \n zilele acelea numai cei care investiser` \n aur aveau bani.
Restul treceau printr-o perioad` de recesiune. Marile familii,
Maynard-Arnold, Baston, Lessier, Coole \nc` mai aveau bani, dar
erau bloca]i, fiind investi]i \n companiile de transport.
B`trânul Maynard-Arnold era foarte sup`rat pe Laura [i chiar
mai mânios pe Beale [i Beale.
– Ai r`bdare, drag` unchiule, \l rugase Laura. Pia]a este
debusolat` pentru moment, dar lucrurile se vor schimba. O s` vezi
ce succes vor avea companiile noastre.
|ntr-un mod ciudat, b`trânul, care credea c` femeile nu sunt
bune decât pentru a purta copii, avusese \ncredere \n ea. Nu acela[i
lucru se \ntâmpla cu unchiul William [i cu Danny.
Trimisese o a doua telegram` lui Danny: „Vinde C. M. Acum”,
dar nici de aceast` dat` nu primise nici un r`spuns.
Hot`rât`, trimisese o telegram` \n numele lui Dennis Hara
Montgomery, care dorea ca domni[oara Laura Montgomery s`
vând` pentru el ac]iunile.
Deoarece era o perioad` foarte ocupat` pentru firm`,
\n[el`ciunea ei nu fusese descoperit` decât prea târziu, dup` ce
\ncasase pentru Danny 5500 de lire, pentru care el investise 100.
132 LUCY WALKER

Ziua urm`toare, ac]iunile Coolgardie Mines urcaser` o unitate,


r`mânând a[a o s`pt`mân`. Urm`toarea s`pt`mân` pierduser` o
unitate, apoi \nc` dou`. Pia]a \ncepuse s` aib` mari probleme [i
toate ac]iunile erau \n sc`dere vertiginoas`. Abia când ac]iunile
Coolgardie Mines sc`zuser` [ase unit`]i, Danny catadicsise s`
trimit` o telegram` companiei, cerând s` vând`. R`spunsul Laurei
fusese laconic: „Vândut”.
Avusese o discu]ie foarte nepl`cut` cu fra]ii Beale, dar reu[ise s`
se descurce destul de bine, ]inând piept acuza]iilor lor c` tr`dase
\ncrederea clientului \n firm`.
Unchiul William \ncepuse [i el s` vând`, dar era prea târziu. E
adev`rat c`-[i pl`tise datoriile [i r`m`sese [i cu un fond, dar nu mai
putea ajunge atât de bogat cât \[i dorea.
Mama fusese cea mai sup`rat`.
– Dar, mam`, n-a vrut s` asculte, \i spusesem noi. Nimeni nu-l
poate ajuta dac` nu vrea s` se ajute simgur.
Ea cl`tinase din cap.
– Nu erau f`cu]i s` se descurce cu propriile lor afaceri, spusese
ea cu triste]e. Ar fi trebuit s` fie servi]i de altcineva, toat` via]a lor.
Cu to]ii… erau la fel: Joe, Rory, Dennis… [i acum William.
– Nu [i unchiul Tim?
– Nu, unchiul Tim nu. El era diferit.
– {i Danny?
|n acea clip`, nici una dintre noi nu [tia c` Laura fusese cea care
\i salvase banii lui Danny, credeam c` o f`cuse singur.
Mama r`m`sese o clip` pe gânduri.
– Poate Danny va fi altfel. Poate va sem`na mai mult cu
unchiul Tim.
Era o nou` speran]` pentru noi.
M`tu[a Sheilagh nu p`rea foarte sup`rat`.
ADEV~RATA DRAGOSTE 133

– Dragelor, spusese ea, banii apar \ntotdeauna de undeva.


Numai c`, de aceast` dat`, nu mai cred c` mai vreau s` m` duc \n
de[ert [i s` mai petrec \nc` zece ani acolo. William va trebui s`-[i
investeasc` banii \n altceva. Acum, c` am venit cu Sylvia \n Pepper
Tree Bay, nu mai vrem s` plec`m.
Nici una dintre noi nu avusese inima s`-i spun` c` unchiul nu
mai avea destui bani s` investeasc` \n ceva.
– Cred c-ar trebui s` cump`r`m o ferm` de oi, spusese m`tu[a
Sheilagh. Sunt atât de multe goale acum, cu aceste probleme…
– Cu ce? o \ntrebase Gerry. {i chiar dac` a]i avea cu ce, de unde
ve]i face rost de vite sau de oi?
– Cu ajutorul b`ncii, dragelor. V`d c` nici una dintre voi nu
cite[te ziarele. Nu vede]i, b`ncile ofer` totul, \n zilele noastre. Cred
c` vi se pare complicat, dar noi ne-am ocupat de acest aspect toat`
via]a noastr`. Noi \n]elegem.
Nu r`m`sese decât s` cl`tin`m din cap, iar mama plecase s` fac`
un ceai.
Ziua urm`toare, când m` \ntorsesem de la cursuri, g`sisem pe
mas` urm`torul bilet:
„Am plecat la unchiul William. Se simte r`u. Adu-mi uniforma
dup` mas`. Mama”
– Acum ce s-a mai \ntâmplat? m` \ntrebasem. Da, cred c` banca
i-a spus ce p`rere au despre el [i s-a dus acas` sup`rat, ad`ugasem
cu ironie.
|n timp ce preg`team masa, \mi adusesem aminte c` mama nu
purta uniforma decât \n cazurile grave. |ncercasem s` m` lini[tesc,
gândindu-m` c` era vorba despre unchiul, deci mama \l trata diferit
de ceilal]i pacien]i.
Dar tot m` sim]eam nelini[tit`. Ducându-m` la telefon,
formasem num`rul casei lor din Pepper Tree Bay. R`spunsese
Laura.
134 LUCY WALKER

– Cum se simte unchiul William? \ntrebasem. Ce e \n neregul`


cu el, Laura?
R`m`sese o clip` t`cut`, iar când vorbise vocea ei era ciudat`.
– Nu [tiu e… e r`u. Oh, Theodora… vino, te rog. Nu-mi place.
Doctorul Riley spune c` e de vin` inima. E acum la el. Mama e \n
buc`t`rie [i \ncearc` s`-i prepare un ceai. Nu pare s`-[i dea
seama…
– Vin imediat.
Pusesem receptorul \n furc`, apoi scrisesem un bilet pentru
celelalte, l`sându-l pe mas`.
Când intrasem pe aleea care ducea la casa lor, ma[ina
doctorului Riley tocmai pleca. Laura st`tea lâng` intrare,
sprijinindu-se de perete. Era foarte palid`.
– Laura?
D`duse din cap.
– S-a dus… [optise ea. S-a dus…
|n]elesesem c` unchiul William murise.
R`m`sesem nemi[cat`, incapabil` s` spun nimic. Apoi \mi
amintisem de unchiul Tim [i ochii mi se umpluser` de lacrimi.
– De ce a trebuit s` moar` cu to]ii… aici? \ntrebasem.
Urau atât de mult aceast` ]ar`…
Capitolul 10

M`tu[a Sheilagh spusese:


– Dragele mele, clima din aceast` ]ar` nu este bun` pentru
inim`. |n Irlanda clima este atât de blând`! Oamenii nu mor
niciodat` de crize cardiace \n Irlanda.
Gerry abia se ab]inuse s` nu exclame:
– Cum, niciodat`?
– Dar a]i adus-o pe Sylvia aici… \ncepuse Vicky.
– Da, draga mea, dar problema Sylviei este congenital`. E
altceva. Adic` e ceva \n neregul` cu una dintre valvele inimii ei. Cu
Tim, cu Joe sau cu dragul meu William… nu era nimic \n neregul`
cu inimile lor. Cred c`… inimile lor s-au frânt…
P`rea ciudat c` to]i membrii pe linie masculin` ai familiei
Montgomery muriser` din cauza unor boli de inim`. Pân` [i noi,
membrele mai sensibile ale familiei, Denney [i cu mine,
\ncepuser`m s` ne verific`m foarte des pulsul. Ajunsesem s`
credem c` plecatul \n Irlanda nu era o idee chiar atât de proast`.
Laura \i explicase mamei ei cu mult` r`bdare \n ce situa]ie se afla
acum, mai ales pentru c` nu d`dea nici un semn c` vrea s` fac` un
136 LUCY WALKER

anume lucru \n leg`tur` cu casa din Kalgoorlie, care era


proprietatea ei, sau cu cea din ora[, pe care o \nchiriase. Voia s`
duc` aceea[i via]`, cu doi servitori \n cas` [i doi gr`dinari. Avea
pân` [i un [ofer angajat, care o ducea la cump`r`turi.
Când Laura d`duse semne c` vrea s-o oblige pe mama ei s` fac`
schimb`ri, mama intervenise:
– Cred c` aceast` via]` consum` foarte mul]i bani, Laura, dar
nu-i po]i face nimic mamei tale \n aceast` clip`. Pur [i simplu nu-[i
d` seama. Trebuie s` ai r`bdare.
Numai c` Laura nu era r`bd`toare.
– M`tu[` Helen, spusese ea, mama nu-[i d` niciodat` seama. A
tr`it \ntotdeauna \ntr-o lume ireal`. Tr`ie[te \n fiecare zi \ntr-o mic`
Irland` transportat` \n Australia…
– Nu e frumos din partea ta s` vorbe[ti a[a despre propria
mam`.
– Nu-mi permit s` fiu altfel. Am lucruri importante de rezolvat.
Dac` a[ fi crezut c` r`bdarea o va ajuta pe mama s`-[i dea seama \n
ce situa]ie financiar` se afl`, a[ fi f`cut-o.
Adev`rul era c` m`tu[a Sheilagh era prea pu]in realist`.
|nmormântarea unchiului William ar fi fost chiar amuzant`, dac`
moartea n-ar fi avut ceva tragic.
Pentru \nceput, to]i b`rba]ii familiei muriser`. Nu mai
r`m`sesem decât noi, femeile. Cu toate acestea, m`tu[a st`tuse
lini[tit`, f`r` s` fac` nimic pentru \nmormântare. A[tepta ca b`rba]ii
s` apar` de undeva [i s` se ocupe de totul. Desigur, mama [i Laura
se ocupaser` de tot. To]i cunoscu]ii [i prietenii de familie nu
ap`ruser` decât la ceremonie.
Faptul c` mama [i Laura se ocupau de totul era [ocant pentru
b`rba]ii din ora[, pentru c` ace[tia nu credeau \n lucrurile rezolvate
de femei. Dar ce puteau face? Putea unchiul William s` mearg` pe
ultimul drum respectat [i pl`cut, dar nu iubit?
ADEV~RATA DRAGOSTE 137

De asemenea, m`tu[a Sheilagh n-a trimis o coroan`. A[teptase


o persoan` ap`rut` din senin care s-o fac` pentru ea. Când Laura
\ntrebase:
– Mam`, s` trimit o coroan` \n numele t`u?
Ea r`spunsese:
– A[ vrea s` \ncetezi s` mai faci tot felul de lucruri pentru mine,
Laura. Nu e cel mai potrivit moment s` o faci pe [efa. Ai tr`it prea
mult timp departe de cas`…
– Dar trebuie s` trimi]i o coroan`, mam`!
– Desigur c` voi avea o coroan`. |ntotdeauna trimit cea mai
frumoas` [i mai mare coroan` la \nmormânt`ri. Se va face, a[a cum
totul va fi f`cut de…
Pentru o clip`, ne temusem cu toate c` va rosti numele
unchiului William…
A[a c` Laura, de team` s` nu apar` dou` coroane din partea
m`tu[ii, nu trimisese una \n numele ei.
Când sicriul p`r`sise biserica din Pepper Tree Bay, nu era nici o
coroan` din partea m`tu[ii Sheilagh. Apoi Laura rupsese cartea de
vizit` de la coroana foarte spectaculoas` trimis` de „Camera de
Comer]” [i pusese una pe care scria: „Din partea so]iei iubitoare”.
Nimeni din Pepper Tree Bay nu trebuia s` spun` c` m`tu[a nu l-a
iubit pe unchiul William.
Când ne \ntorsesem de la cimitir, m`tu[a Sheilagh \ncepuse s`
vorbeasc` despre b`rba]ii care purtaser` sicriul:
– Uite el, de exemplu, spusese ea, ridicând cartea de vizit` cu
condolean]e, era du[manul lui William. Nu i-ar fi permis nici m`car
s` stea \n camer` la \nmormântarea lui.
– Mam`, când oamenii mor, chiar [i du[manii lor \i iart`,
r`spunsese Sylvia.
138 LUCY WALKER

– {i ce po]i tu [ti despre asta, Sylvia?


– {tiu c` tata \l ura pe acel b`rbat mai mult decât el \l ura pe tata.
– Draga mea copil`, nu vorbi prostii. De unde [tii tu, care ai dus
o via]` atât de izolat`, pe cine ura tat`l t`u? De fapt, William nu ura
pe nimeni. N-am mai cunoscut un b`rbat atât de amabil [i de
dr`gu]. N-a spus niciodat`, \n via]a lui, un cuvânt urât. Vocea lui era
blând`, mângâietoare…
– Era vorba despre vocea Cordeliei, mam`, intervenise Laura. Iar
citatul pe care l-ai folosit se termina cu: „un lucru minunat la o femeie”.
– Laura, fac ce vreau cu propriile citate.
Mama spusese repede:
– Laura, vino sa m` aju]i s` fac ceaiul. Draga mea, nu te certa cu
mama ta, ad`ugase ea, când ajunseser` afar` din camer`. Pur [i
simplu nu \n]elege…
– {tiu, r`spunsese Laura, iar ochii ei se umpluser` de lacrimi.
Nu [tiu ce s` fac \n leg`tur` cu ea. Nu [tiu cum ne vom descurca,
dac` nu va \n]elege…

***

Timp de opt s`pt`mâni Laura, de[i nelini[tit`, se ab]inuse s` o fac`


pe mama ei s` \n]eleag` care este situa]ia financiar`. |n acest timp, cu
ajutorul domnilor Beale, descurcase cât de cât afacerile \ncurcate ale
unchiului William [i-[i f`cuse o p`rere despre cum stau lucrurile.
Vânzând ac]iunile la min`, puteau s` mai fac` rost de ceva bani, dar
nu prea mult. Erau de p`rere c` m`tu[a nu trebuie s` renun]e la restul
ac]iunilor. Nu era un câ[tig prea mare, dar cel pu]in era ceva sigur.
Casa din Kalgoorlie putea s` fie vândut` la un pre] bun.
– Mam`, se hot`râse Laura s`-i explice mamei ei, dac` tu [i
Sylvia vre]i s` r`mâne]i aici, trebuie fie s` vinde]i casa din Kalgoorlie
[i s-o cump`ra]i pe asta, fie s-o \nchiria]i pe aceea pentru a putea
pl`ti chiria aici.
ADEV~RATA DRAGOSTE 139

– Draga mea, \]i faci prea multe griji. Va ap`rea ceva. Am un


frate \n Galway [i mai e [i Danny la Magillicuddy.
Laura respirase adânc.
– Mam`, sunt probleme financiare peste tot. Nimeni, nici m`car
unchiul Brian sau Danny nu au capital pe care s`-l poat` utiliza. Nu
pot decât s`-]i ofere o cas`, dac` alegi s` te \ntorci \n Irlanda. |ntre
timp, trebuie s` facem ceva pentru propriet`]ile de aici. De
asemenea, nu po]i p`stra nici unul dintre angaja]i.
– Nu fi absurd`, Laura, nu pot s` m` ocup singur` de gr`din`.
{i am avut \ntotdeauna un ajutor pentru Sylvia. Chiar [i \n
Kalgoorlie, dup` ce-am pierdut banii, am avut menajer`.
Laura r`m`sese nemi[cat`, privind neajutorat` pe fereastr`.
– M`tu[` Helen, \i spusese ea mai târziu mamei, crezi c` e o idee
bun` s` o las pe mama s` \nfrunte realitatea? Adic`, crezi c` a[
putea s-o las s` vad` notele de plat` [i s` se ocupe de totul? Crezi
c` o va face s` vad`?
Mama era \ngrijorat`. Da, poate c` acest lucru o putea face pe
m`tu[a s` vad`, dar putea [i s` le coste mica sum` de care mai
dispuneau. Era o lec]ie scump pl`tit`, pe care nu era sigur` c` [i-o
puteau permite.
Salvarea ap`ruse \n urma unei scrisori de la Danny, care anun]a
c` va veni \n Australia s` se ocupe de afacerile unchiului William.
Spunea de asemenea c` ne putem duce apoi cu to]ii la
Magillicuddy.
Laura primise aceste ve[ti cu calm, la fel cum o f`cusem cu toate.
Dac` m`tu[a Sheilagh [i Sylvia plecau \n Irlanda, cel pu]in ele
urmau s` aib` o cas`. |n ceea ce ne privea pe restul… Ei, bine, era
frumos din partea lui Danny s` propun` acest lucru, dar exista riscul
ca s`r`cia s` fie mai greu de suportat la Magillicuddy, decât \n
Australia. Aici, dac` \]i era foame, puteai oricând s` \mpu[ti un iepure.
|n plus, de unde era s` facem rost de bani pentru transport? Sau
Danny…
140 LUCY WALKER

– Trebuie s` veni]i cu toate, spusese m`tu[a Sheilagh, foarte


hot`rât`. Nici una dintre voi nu va muri de o boal` de inim` \n
Irlanda.
Oricum, vizita lui Danny calmase spiritele. Un b`rbat, [i cu atât
mai mult, un Montgomery, urma s` rezolve problemele pentru noi.
M`tu[a \ncepuse s` zâmbeasc` din nou.
– }i-am spus eu c` va ap`rea ceva, \i spusese ea Laurei, pe un
ton plin de repro[. Acum totul se va rezolva…
Nu spusese nici un cuvânt despre faptul c` Laura rezolvase toate
celelalte probleme, mai pu]in incon[tien]a ei.
|ntreb`rile pe care ni le puneam acum erau: „Va pleca [i
Laura?”, „Cum va rezista Sylvia unei c`l`torii atât de lungi?”, „Câ]i
bani avea Danny?”. Ultima \ntrebare, care era [i cea mai trist`, era:
„Se vor c`s`tori Danny [i Sylvia?”
Culoarea, absent` de atâta vreme, revenise \n obrajii Sylviei.
St`tea foarte lini[tit` [i visatoare, dar era \n mod clar fericit`.
Doctorul Riley povestise c` boala Sylviei poate fi abordat`
\ntr-un mod diferit:
– Inima este un mu[chi, spusese el. Experimente din str`in`tate
au ar`tat c` exerci]iile fizice de intensitate mijlocie se pot dovedi
benefice. Inima trebuie pus` \n mi[care.
A[a c` prescrisese câte o plimbare scurt` pentru Sylvia de dou`
ori pe zi.
De dou` ori pe zi, veri[oara noastr` ie[ea la o plimbare pe
malurile râului, nu prea departe [i nici prea repede.
Era clar c` aceste plimb`ri \i f`ceau bine, pentru c` ar`ta
str`lucitoare. Observasem aceste schimb`ri cu o strângere de
inim`. Sylvia sim]indu-se mai bine era echivalent cu Sylvia gata s`
se c`s`toreasc`. Sufeream pentru Laura.
|ntr-o zi, \i vorbisem mamei despre acest lucru, care fusese
[ocat` de aceast` atitudine a mea.
ADEV~RATA DRAGOSTE 141

– Laura poate avea o duzin` de b`rba]i \n jurul ei, \n orice clip`,


spusese ea cu sup`rare. De ce s` i-l ia pe Danny Sylviei. Oricum,
Sylvia e cea potrivit` pentru Danny. Laura e prea competent`, prea
dur`. Apoi, flirteaz` tot timpul.
– Mam`, cum po]i fi atât de oarb`? exclamasem. E competent`
pentru c` trebuie s` fie. {i tu e[ti, din acela[i motiv. Obi[nuiai s` admiri
femeile capabile. |n ceea ce prive[te flirtul– nu e decât o fa]ad`.
– O fa]ad` pentru ce? Laura are o via]` minunat` pân` acum.
Desigur, povestea aceea cu Doule a fost nepl`cut`. Dar tân`rul era
paranoic [i s-ar fi legat de cineva, mai devreme sau mai târziu.
– |n sufletul ei, Laura este foarte bun`. {i simte foarte multe
lucruri.
– |mi pare foarte bine s` aflu acest lucru. Dar n-ai de ce s`-i
plângi de mil`. Va ajunge departe. Sper numai c`, \n clipa \n care
va ajunge \n vârf, va folosi din energia ei [i abilit`]ile ei pentru
problemele comunit`]ii.
Oare Laura voia s` ajung` \n vârf? |n vârful cui?

***

Dup` trei luni, Danny ajunsese \n Australia.


Era prim`var`. Adic`, \n clima australian`, iarna trecuse [i
\ncepuse vara peste noapte, a[a cum se \ntâmpl` \n partea de vest a
marelui de[ert. Aerul era proasp`t, cu miros de frunze de eucalipt.
Vântul de prim`var` mângâia de[ertul, apoi urca spre dealuri.
Via]a fusese destul de lini[tit` pentru noi, atâta vreme cât \l
a[teptasem pe Danny. Laura nu mai locuia la familia Preston, ci se
mutase acas` cu mama ei. Dac` se ocupase \n continuare de
afacerile unchiului William, n-aveam de unde s` [tiu. F`cea
lucrurile \n t`cere, cu mult` grij`, f`r` ca m`tu[a Sheilagh s` aib`
nici cea mai mic` idee.
142 LUCY WALKER

M`tu[a primea vizitatorii de dup` \nmormântare, \mbr`cat` \n


negru [i, dac` voia s` fac` o vizit`, purta voalul negru de doliu, nu
peste fa]`, ci drapat cu grij` \n jurul p`rului, ajungând pân` la
umeri. Chiar [i \n doliu, era de o elegan]` deosebit`.
Cea mai mare parte a timpului, m`tu[a Sheilagh se ocupa cu
vizitele, iar aceast` perioad` de a[teptare, pân` la sosirea lui Danny,
fusese astfel umplut`.
Laura [i Sylvia nu purtau negru, ci alb sau violet. Acest lucru
[ocase o parte dintre cuno[tin]e, dar altele erau de p`rere c` era un
semn de sensibilitate. Lucrul care \i [oca \ntr-adev`r pe locuitorii din
Pepper Tree Bay, era c` Laura continua s` mearg` la Beale [i Beale.
– Când a murit tata, spusese Lorine Coole, n-am mai ie[it timp
de [ase luni, iar la o petrecere sau la o ocazie festiv` n-am ajuns
decât dup` un an.
– Da, desigur, o aprobaser` prietenele ei, iar când a murit
copilul familiei Baston, au purtat negru [i alb cu to]ii [i nimeni, nici
m`car Susan sau Anne, n-au ie[it timp de [ase luni.
– Ce nebunie! exclamase Gerry. Cum se a[teapt` ca Laura s`-[i
câ[tige existen]a, dac` st` acas` [ase luni sau un an?
– Nu \n]eleg c` Laura \[i câ[tig` existen]a, r`spunsesem. Cred c`
face acest lucru doar pentru a ar`ta c` e diferit`.
– {i de ce?
– Pentru c` au fost crescute \ntr-o perioad` \n care singurul
mod decent de a-[i câ[tiga existen]a era fie de a r`mâne cu mama
[i a primi ajutor de la surorile c`s`torite fie, dac` se c`s`toreau, s`
ia chiria[i, ca mama.
– Spui prostii, intervenise mama.
– Ai dus prea mult timp o via]` grea, mam`. Ai uitat cum
gândesc cu to]ii.
Danny urma s` ajung` din Anglia cu vaporul „Orontes”, care
ajungea \n Fremantle pe \ntâi decembrie. |n a[teptarea ultimului
ADEV~RATA DRAGOSTE 143

Montgomery, toat` lumea devenise agitat`. Pân` [i triste]ea cauzat`


de moartea unchiului era atenuat` [i \n ambele case se lucrase de
zor, se m`turase, se sp`lase, se schimbaser` draperii, covoare…
– De parc` Danny ar observa, spusese Gerry, nemul]umit` c`
era pus` la treab`.
– Cred c` aveam nevoie de o \mprosp`tare, r`spunsese mama,
care ]inea \ntr-o mân` cutia cu vopsea, \n timp ce o amesteca
folosind un b`]. Vorbea printre din]i, deoarece, nemaiavând nici o
mân` liber`, ]inea pensula \ntre din]i.
Sylvia, care ar`tase atât de bine \n timpul iernii, nu se \n]elegea
la fel de bine cu vântul uscat al prim`verii. |[i pierduse culorile, cu
excep]ia a dou` zone ro[ii pe pome]i, care ar`tau nes`n`toase.
Medicul, dup` ce o consultase, spusese c` \n timpul verii ar fi mai
bine s` nu mai fac` obi[nuitele plimb`ri. Apoi \i interzisese chiar s`
mearg`.
Toat` lumea crezuse c` Sylvia va fi ascult`toare, a[a c` nimeni n-o
supraveghease \n seara de dinainte de sosirea lui Danny, sear` \n
care se strecurase afar` din cas`, traversând peluza spre malul râului.
Plecasem la casa lor din Pepper Tree Bay s` v`d dac` pot ajuta
cu ceva la preg`tirile pentru sosirea lui Danny. M`tu[a Sheilagh, cu
un [or] imens peste rochia neagr` de m`tase, era \n buc`t`rie,
ar`tându-i lui Sarey cum se preg`tesc pr`jiturile pentru ceai
irlandeze [i cum se g`te[te carnea de miel, turnând vin \n tav` [i
l`sând-o \n cuptor peste noapte, la un foc foarte mic.
– Sylvia e afar`? \ntrebase Laura.
– A ie[it \n gr`din`, r`spunsese m`tu[a. Cred c` e din nou
c`zut` pe gânduri \n fotoliul ei preferat.
Laura ie[ise \n gr`din`, dar Sylvia nu era \n fotoliu, nici prin
preajm`.
– N-ar fi plecat pe malul râului, spusesem. N-ar mai fi urcat
acolo dup`… dup` ceea ce s-a \ntâmplat… nu cred…
144 LUCY WALKER

– Poate a f`cut o mic` plimbare, ridicase m`tu[a Sheilagh din


umeri. E o sear` atât de pl`cut`! Dup` ce s-a plimbat trei luni, cred
c` i-a fost greu s` stea \n cas`. E greu s` se opreasc` acum, când
serile sunt atât de pl`cute, iar Danny trebuie s` vin`.
Dup` \nc` o jum`tate de or`, Laura \ncepuse s` se \ngrijoreze.
– Hai s` o c`ut`m, \mi propusese.
Ie[isem \n strad`, privind \n jur.
Luna plin` str`lucea pe cerul f`r` nori [i era lumin` ca ziua, dar
nimic nu se z`rea pân` departe.
– Cred c` n-ar fi ales s` mearg` pân` la cap`tul str`zii?
\ntrebasem nelini[tit`.
– Hai s` mergem pân` la col].
Ajunsesem acolo, dar nici urm` de Sylvia. Când ne \ntorsesem
s` vedem dac` nu plecase cumva \n direc]ia opus`, ne \ntâlnisem
cu taxiul domnul Williams, iar Laura \l oprise.
– A]i v`zut-o cumva pe Sylvia, domnule Williams?
– Da. Mergea, foarte \ncet, pe strada spre vechea [coal` a
domnului Joe Montgomery.
– Pe lâng` [coal`? exclamase Laura, vizibil \ngrijorat`. Sunte]i
sigur?
– Foarte sigur. |n lumina asta puteam s`-i v`d [i nasul.
– {i urca?
– Da, urca dealul spre mare.
– Unde v` duce]i acum, domnule Williams? A]i putea s` ne
duce]i acolo?
– M` duc s`-l iau pe Cameron care trebuie s` prind` trenul de
cinci. Pot s` v` duc pân` la col].
Urcasem repede, ajungând \n câteva minute la col]ul str`zii.
Domnul Williams ne ar`tase drumul pe care o v`zuse pe Sylvia.
– Cum a putut? exclamase Laura, cople[it` de nelini[te. S` urce
un deal. N-a mai facut asta de… de atunci…
ADEV~RATA DRAGOSTE 145

– Când Oliver i-a f`cut masaj, iar Danny \l ajutase s-o duc` acas`.
Privisem \n susul [i \n josul drumului luminat de lun`. Nu o
v`zusem pe Sylvia [i nici pe altcineva. Drumul era pustiu.
– Unde ar fi putut s` se duc`? strigase Laura exasperat`. {i
de ce?
– Crezi c` e posibil s` fi urcat pân` la dunele de nisip de unde
se poate vedea marea? |n ziarul din aceast` sear` se spunea c`
„Orontes” va ajunge la opt \n aceast` sear` la Gage Roads. Va
r`mâne ancorat acolo peste noapte, iar mâine diminea]` se va face
debarcarea.
|ncercasem s` fiu cât mai sensibil`, pentru c` [tiam c` aceste
lucruri ar fi scos \n eviden]` rela]ia dintre Sylvia [i Danny. Nu
puteam \ndura gândul c` a[ putea s-o r`nesc pe Laura.
Ea se oprise [i m` privise o clip` cu aten]ie. Era luminat` de
razele lunii [i-i puteam vedea ochii. |mi era clar c` se gândea intens
la aceast` problem`.
– Da…, spusese \ntr-un sfâr[it. Da, cred c` asta a f`cut. Vaporul
lui Danny e acolo… ziua \n care el [i cu Oliver au purtat-o \n bra]e.
Nu se putea gândi decât la asta. A urcat s`-l vad` pe Danny
\ntorcându-se.
Dup` aceste cuvinte, se \ntorsese [i alergase \n susul dealului,
iar eu o urmasem imediat. Nu putusem s` alerg`m prea mult,
pentru c`, de[i panta nu era foarte \nclinat`, dealul era destul de
mare. |n cele din urm` \ncetinisem. La r`scruce alesesem drumul
spre locul \n care Oliver o ]inuse \n bra]e, dar Sylvia nu era acolo.
Laura aruncase o privire spre mare.
– Dunele de acolo, [optise ea. Se pot vedea vapoarele ancorate
\n larg de acolo.
Ne gr`bisem cum putusem mai bine, dar nu era nici acolo.
– Hai s-o strig`m, propusesem eu.
Strigasem, dar nu primisem nici un r`spuns.
146 LUCY WALKER

– Nu cred c` a venit pe aici, spusesem \ntr-un târziu. Uite cum


acest drum prin nisip ne-a l`sat pe noi f`r` suflare. Dac` a vrut s`
priveasc` vapoarele, eu cred c` a ocolit dunele, mergând spre mal.
Trecusem cum putusem mai bine dincolo de dune, dar nici
acolo Sylvia nu era de g`sit. Luna str`lucea \n continuare, \nv`luind
dunele \ntr-o lumin` ireal`.
– Sylvia! strigasem eu brusc.
Ascultasem \n t`cere.
– Nu cred c` a venit, spusesem eu, sim]indu-m` jenat`. Cred c`
\i atribuim Sylviei un sentiment care s-ar potrivit mie sau ]ie.
Abia când ne \ntorsesem, Laura o z`rise.
Era \ntins` pe una dintre dunele mai joase.
Nu mai fusese nici un Oliver care s-o ajute s`-[i recapete
respira]ia [i nici un Danny care s-o duc` spre cas`.
Danny era \n larg, la doar câteva mile dep`rtare, poate privind
spre p`mânt a[a cum Sylvia privise spre mare.
Plecase s`-l \ntâmpine pe Danny \n felul ei.

***

Domnul Preston, Dirk [i Laura plecaser` a doua zi s`-l


\ntâmpine pe Danny.
Când am \ntrebat-o mai târziu pe Laura ce spusese Danny
despre moartea Sylviei, ea ridicase din umeri [i spusese:
– Nu-mi amintesc.
Domnul Preston \mi spusese mai multe mai târziu. Danny \[i
acoperise fa]a cu mâinile. O lucire \ndep`rtat` [i trist` ap`ruse \n
ochii lui mari, alba[tri [i spusese cu vocea lui blând`:
– Oh… \mi pare atât de r`u…
Când intraser` \n cabina lui, s`-[i ia bagajele, \i invitase pe
domnul Preston [i pe Dirk la un pahar de whisky. St`tuse apoi pe
ADEV~RATA DRAGOSTE 147

marginea patului lâng` Laura, ]inându-i mâinile \ntr-ale lui. Ochii ei


se umpluser` de lacrimi, iar Danny scosese o batist` [i-i [tersese
lacrimile de pe obraz. Apoi r`m`sese t`cut, gustând din când \n
când din pahar.
Când domnul Preston \mi povestise aceste lucruri avea [i el
lacrimi \n ochi.
Era ciudat ce sim]eam cu to]ii fa]` de moartea Sylviei. Era ceva
a[teptat de to]i, dar când venise, p`rea mai de necrezut decât
moartea unchiului William. Pentru c` nu tr`ise cu adev`rat, fiind
mai mult o umbr`, nu puteam crede c` murise. Umbra ei, m`
gândisem cu triste]e, va continua s` tr`iasc` \mpreun` cu noi, cum
o f`cuse dintotdeauna. Desigur, \ntre Danny [i Laura.
M`tu[a Sheilagh, cu obi[nuita ei lips` de \n]elegere, o \mbr`case
pe Sylvia \n alb, cu un voal alb pe p`rul ei \nc` str`lucitor. |n mâini
[i pe pern` erau multe flori. Ar`ta, pentru toat` lumea, ca o
mireas`.
Acest lucru m` r`nise profund. Mi se p`rea o caricaturizare a
ceea ce ar fi putut avea loc, o dat` cu sosirea lui Danny. Nu cred c`
altcineva din familie gândea la fel ca mine, dar sunt sigur` c`
dragostea pentru Laura m` f`cea s` privesc ultima imagine a Sylviei
cu durere, dar [i cu revolt`.
Nu cred c` va [ti vreodat` cineva ce gândea Danny despre acest lucru.
Ne dusesem cu to]ii la casa din Pepper Tree Bay pentru a
a[tepta sosirea lui Danny. Numai m`tu[a Sheilagh purta negru,
aceea[i rochie de doliu pe care o purta [i pentru unchiul. Mama
purta rochia ei de asistent` medical`, iar aceast` aparen]` rece,
profesional`, cred c` era cea care \i d`dea o anumit` autoritate
asupra Laurei [i mamei ei. |n mod sigur, aveau mare nevoie.
Mama tr`sese draperiile [i deschisese toate u[ile. Casa era plin`
de flori, pe care le aranjase ea \mpreun` cu Vicky [i Mary. Pe
veranda dinspre râu, mama scosese mai multe scaune.
148 LUCY WALKER

– E venirea lui Danny acas`, spusese ea. N-o s`-l primim \ntr-o
cas` mohorât`.
Dar eram prea triste [i singurele lucruri pe care le puteam
spune erau acide.
– Venirea acas`? \ntrebase Gerry. Ce te face s` crezi c` Danny
vine acas`? Pentru el, casa n-a fost niciodat` aici, unde toat` lumea
moare. Danny nu va sta niciodat` aici. E prea iste].
Sup`rarea noastr` nu era cauzat` neap`rat de moartea Sylviei.
Nu era mai moart` pentru noi, decât fusese vie. Problema era c`
to]i mureau. Cei cinci fra]i Montgomery, care str`b`tuser`
p`mântul de parc` ar fi fost proprietatea lor, care au [tiut
\ntotdeauna ce e mai bine pentru restul lumii, erau acum mor]i.
Erau deja departe [i nu r`m`sese nimic \n urma lor, poate cu
excep]ia [colii f`cute de tata. Nu [tiam ce r`m`sese \n urma lor [i-mi
era team` c` nimic.
Gerry fusese cea care provocase cea mai mare sup`rare.
Plecându-[i capul \ntr-o parte, a[a cum f`cea unchiul William de
fiecare dat` când urma s` spun` una dintre reflec]iile lui [i
preluându-i accentul, rostise \ncet:
– Patru c`zu]i \n Australia!
Danny ap`ruse \nainte ca vreuna dintre noi s` dea cu ceva \n ea.
Mersese \ncet spre m`tu[a Sheilagh [i apoi spre mama,
s`rutându-le pe obraz. Apoi ne strânsese mâna fiec`reia dintre noi.
R`spunsesem la fel, dar sim]eam c` ochii ni se umplu de lacrimi.
Cu toatele \l priveam ca pe un salvator, cu acea dragoste inexplicabil`
care ne cople[ea de fiecare dat` când \l vedeam. Avea acela[i aer
distins [i autoritar, care ne f`cea s` ne sim]im \n siguran]`.
Se a[ezase pe un scaun sco]ând ]ig`rile [i, dup` ce \i oferise una
Laurei, \[i aprinsese una, privindu-ne pe rând. |ntr-un târziu, zâmbise.
– Ceva e \n neregul` cu aceast` ]ar`, spusese el. Mai bine a]i
veni cu toate cu mine.
ADEV~RATA DRAGOSTE 149

Abia \n acea clip` ne smulsesem din t`cere, \ncepând s`-l


\ntreb`m cum a fost c`l`toria, ce mai e nou la Magillicuddy sau cât
inten]ioneaz` s` stea.
Laura st`tea pe scaun, t`cut` [i retras`. Nu avea nimic de spus.
Mama [i Vicky plecaser` s` fac` un ceai.
– {i tu ce faci, Theodora? m` \ntrebase Danny cu polite]e.
– Predau la o [coal`, r`spunsesem. Dar cred c` m` voi c`s`tori.
– Oh, \ntr-adev`r?
Niciodat` nu m-am putut obi[nui cu aceast` expresie, care nu
ar`ta nimic din ce credea o persoan`.
Dup` ceai, m`tu[a Sheilagh \l dusese pe Danny \n`untru, s-o
vad` pe Sylvia. Nu se \ntorsese \n salon dup` aceea, dar \l v`zusem
pe fereastr` c` era afar`, privind spre mare. Vorbea cu Laura.
R`m`seser` mult` vreme vorbind [i, nedorind s` mai stau,
hot`râsem s` m` \ndrept spre [coal`.
Mama [i Laura merseser` cu Danny la \nmormântarea Sylviei.
Acest obicei al femeilor din familia Montgomery de a merge la
\nmormântarea cuiva din familie \i deranja pe prietenii de familie
din Pepper Tree Bay. Se considera c` un cimitir nu e locul cel
mai potrivit pentru o femeie. Dar \n familie nu mai erau decât
femei care s`-l \nso]easc` pe Danny. Nu-l puteam l`sa s` mearg`
singur.
Dup` \nmormântare urmase alt` \ntâlnire \ngrozitoare a \ntregi
familii. Deveniser` aproape o obi[nuin]` pentru familia
Montgomery.
– Dac` nu avem nun]i [i botezuri pentru a p`stra familia unit`,
spusese Vicky, va trebui s` ne descurc`m [i cu \nmormânt`rile.
Dup` aceast` perioad` mama luase obiceiul s` spun`, de fiecare
dat` când ap`rea o problem` \n familie:
– Trebuie s` mai avem o nunt` sau o \nmormântare care s`
strâng` din nou leg`turile.
150 LUCY WALKER

Nu ne prea gândeam la botez, pentru c` genera]iile urm`toare


nu ne mai interesau. Nici un copil din noua genera]ie nu mai
putea purta numele Montgomery, a[a c` nu avea rost s` ne
preocup`m.
Dup` câteva ore, plecasem fiecare la treburile noastre. Mama
fusese foarte hot`rât` \n aceast` privin]`:
– E foarte frumos din partea noastr` c` vrem s`-i ajut`m, dar
n-am face decât s` complic`m lucrurile. Nu-[i vor da seama ce vor
s` fac` decât dac` sunt l`sa]i singuri.
A[a c`, exceptând invita]ia pe care le-o f`cusem la ceai \ntr-o
sâmb`t`, când nu vorbisem despre afacerile familiei, \i l`sasem \n
pace.
Abia peste câteva s`pt`mâni aflasem c` Danny [i Laura fuseser`
\n Karlgoorlie pentru a se ocupa de problemele importante l`sate
nerezolvate de unchiul William.
Prietenii de familie erau mul]umi]i de acest lucru, dar mai intâi
se ocupaser` de diverse aranjamente. |n acele timpuri, fetele nu se
duceau undeva \mpreun` cu tineri nec`s`tori]i, f`r` a fi
supraveghea]i cu hot`râre.
Domnul Maynard-Arnold se ocupase de cazarea lui Danny \ntr-un
club respectabil, iar doamna Preston, spre aprobarea c`lduroas` a
tuturor, hot`râse s` mearg` \n Kalgoorlie „\n cazul \n care i-ar putea
fi de folos dragei Laura”.
– Da, parc` [i o v`d pe doamna Preston ap`rând-o pe Laura de
infractori sau de negrii s`lbatici, spusese Gerry.
– Nu fi prostu]`, r`spunsese Denney, nu-i decât un pretext
pentru a ]ine b`rba]ii la distan]`. Chiar [i \n doliu, Laura atrage
privirile tuturor.

***
ADEV~RATA DRAGOSTE 151

– Laura, \ntrebasem, cum e Danny \n realitate?


– Ca nimeni altul. Oh, cred c` e pe undeva asem`n`tor
englezilor care au ie[it din spa]iul familiar. Nu vorbe[te despre el [i
are o p`rere proast` despre cei care obi[nuiesc s-o fac`. Nu-i place
Australia pentru c` nu g`se[te nimic interesant aici. E de o polite]e
indiferent` cu cei care nu-l intereseaz`, dar cu mine [i cu mama
este foarte atent.
– {tiu, asta vedem [i noi la el. Dar \n interior, cum e Danny al
nostru \n interior?
Acela a fost momentul \n care Laura a f`cut prima [i singura
m`rturisire de dragoste din via]a ei:
– |l iubesc, spusese ea cu simplitate, apoi f`cuse o pauz`. Când
iube[ti pe cineva, nu vezi decât frumuse]e \n el… sau cel pu]in, nu
vezi decât ce e frumos \n el. |mi place bun`tatea de care d` dovad`
fa]` de cei la care ]ine. |mi place modul \n care m`nânc` dulciurile,
cu pofta unui copil de [coal`…
– Da, [tiu… zâmbisem eu.
Laura m` privise cu ochii ei alba[tri, str`lucitori.
– Iubesc modul \n care genele lui se odihnesc pe obraz, ca dou`
jum`t`]i perfecte de lun`, faptul c` atunci când doarme are figura
unei icoane– atât de senin`. Atât de plin` de sine! râsese ea.
Râsesem amândou`.
– Tu mi-ai cerut-o, ad`ugase ea. A[a \l v`d eu pe Danny.
Eram emo]ionat`. Laura f`cuse lucrul nea[teptat de a-mi ar`ta
inima ei.
Capitolul 11

Se p`rea c` m`tu[a Sheilagh era hot`rât`: se va \ntoarce \n


Irlanda. Laura era \nc` nehot`rât`.
Era absurd, dup` cum spuneau to]i membrii familiei, ca Laura
s` r`mân` \n Australia [i mama ei s` plece atât de departe. La urma
urmei, Laura era singura care-i mai r`m`sese m`tu[ei Sheilagh.
Dar nici una dintre ele nu vorbea despre acest lucru. Nu
fuseser` niciodat` prea apropiate. M`tu[a era prea preocupat` de
Sylvia [i de via]a ei social` din Kalgoorlie [i Pepper Tree Bay. Când
Laura era mic`, mama ei spunea \ntotdeauna c` fiica ei este
„dificil`”. |ntre ele era o pr`pastie peste care nici timpul, nici
evenimentele nu reu[iser` s` construiasc` vreun pod.
Laura n-avusese decât câinii ei prefera]i, sau diver[ii prieteni pe
care \i vizita ca s`-[i reverse afec]iunea, dar nici unul dintre ace[tia
nu realiza c` are \ntr-adev`r o inim` foarte mare.
Singura dat` \n care m`tu[a Sheilagh ar`tase c` are anumite
sentimente legate de viitorul lor fusese \ntr-o sear` \n care eram
\mpreun`. Vorbise despre noi ca despre o „familie” [i refuzase s`
cread` c` o familie poate fi vreodat` desp`r]it`.
ADEV~RATA DRAGOSTE 153

– Cum ar fi posibil a[a ceva? o \ntrebase mama. Aici sunt \n


continuare Tim, Joe [i William.
– {i Sylvia, ad`ugase Gerry.
– Sylvia, spusese m`tu[a, ridicând b`rbia, este \ntotdeauna cu
mine, oriunde m-a[ duce.
Nimeni nu spusese nimic, datorit` min]ilor noastre logice, care
puteau vedea \n aceast` separare a locurilor dintre Sylvia [i
genera]ia mai \n vârst` un semn c` Sylvia ar \nsemna mai mult
pentru mama ei decât cei trei fra]i Montgomery. Acest lucru nu era
adev`rat [i, pentru c` o iubeam prea mult, ne ab]inusem s` spunem
ceva.
– Helen, continuase ea, desigur c` trebuie s` veni]i cu toate. E
singurul lucru care mai r`mâne de f`cut. Este inacceptabil ca unele
dintre noi s` tr`iasc` atât de departe de Magillicuddy.
– Laura s-a hot`rât? \ntrebase Mary cu blânde]e.
– Laura va face ce va face toat` lumea, r`spunsese m`tu[a
Sheilagh cu fermitate. E o prostie s` te gânde[ti s` r`mâi aici…
– Ei, bine, intervenisem eu, \mi pare r`u, dar noi vom r`mâne
aici. Acesta este c`minul nostru.
Afirma]ia mea o exasperase pe m`tu[a.
– Draga mea, spusese ea, ce prostii po]i s` spui. Magillicuddy
este singurul c`min care ne-a mai r`mas.
Nici una nu g`sise de cuviin]` s`-i explice m`tu[ii c` singurul
proprietar al lui Magillicuddy era Danny.
– Nu putem merge, Sheilagh, \i explicase mama. Nu avem bani
pentru drum [i, chiar dac` am avea, n-am dori s` tr`im pe spinarea
lui Danny.
– Dac` Danny ar fi acas`, s-ar sup`ra foarte tare pe voi. {ti]i
foarte bine c` v-a invitat s` merge]i.
– Sunt sigur` c` a avut inten]ii bune, zâmbise mama. Dar nu se
poate.
154 LUCY WALKER

– Dac` sta]i aici, ve]i muri, declamase ea cu tragism.


– De boli de inim`, desigur, intervenise Gerry.
– Dragele mele, spusese m`tu[a Sheilagh, privindu-ne cu capul
\nclinat [i o privire tragic`, tat`l [i unchiul vostru au murit de inim`
frânt`…
– {i e vina Australiei, murmurase Gerry, din fericire destul de
\ncet ca m`tu[a s` n-o aud`.

***

O dat` terminate toate calculele, averea m`tu[ii Sheilagh se


dovedise insuficient` pentru cazul \n care dorea s` duc` acela[i stil
de via]` ca pân` acum. Devenise clar c` ar fi imposibil, dac` Danny
nu i-ar oferi un sprijin. Cu toate acestea, nu eram foarte sigure c`
Magillicuddy va oferi suficient venit.
La o s`pt`mân` sau dou` dup` aceast` discu]ie, \n care se
vorbise dac` vom pleca sau vom r`mâne, o \ntâlnisem pe Laura pe
strad`, venind de la un bijutier.
– Vrei s` bei o cafea? o \ntrebasem.
Intrasem \ntr-o cafenea [i, \n timp ce a[teptam comanda, ea
scosese dintr-o cutiu]` un [irag de perle.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntrebasem. A avut nevoie de repara]ii?
Ea [i le pusese \n jurul gâtului, zâmbind cu ironie.
– Arat` la fel?
– Le-ai f`cut o reproducere?
– Da. {i am vândut originalele.
Eram [ocat`.
– Dar sunt ale m`tu[ei Sheilagh…
– Banii au intrat \n contul ei. Oricum, n-are nici cea mai vag`
idee…
{ocul se transformase \n uluire.
ADEV~RATA DRAGOSTE 155

– Vrei s` spui c-ai vândut perlele m`tu[ei Sheilagh, iar ea nu [tie?


– Avea nevoie de bani. {i \ntotdeauna am spus c` poate g`si
oricând unele identice cu mult mai pu]in.
– Bine, dar ai putea avea probleme…
Ea m` privise f`r` nici o expresie. Uneori f`cea lucruri
nea[teptate.
– Iar dac` alegi s` r`mâi aici, nici nu vei fi de fa]` când va afla,
continuasem pe un ton acuzator.
Ridicând din umeri, \[i pusese m`nu[ile [i plecase f`r` s`-mi
r`spund`. Tot nu [tiam: are de gând s` plece, sau s` r`mân`?
Abia peste o s`pt`mân` urma s` aflu r`spunsul la aceast`
\ntrebare. Pentru c` m`tu[a Sheilagh alegea mobilierul [i bagajele
care vor merge \n Irlanda, fusesem chemate s` d`m o mân` de
ajutor.
Danny [i Laura erau deja acolo, sco]ând diverse obiecte din
sertare. El purta un pulover vechi, cu o gaur` sub un bra] [i o
pereche de pantaloni ro[i \n genunchi. Nu reu[eam s` \n]eleg cum
putea s` arate atât de distins \n hainele acelea vechi.
– Bun`! ne salutase el, plin de voio[ie. A]i venit la munc`?
– Am venit s` v`d dac` nu arunca]i ceva care \mi place. |n
special din lucrurile unchiului Tim, zâmbisem eu.
– Biata Theodora, zâmbise [i el. Unchiul Tim era sfântul
familiei, nu?
– Nu e a[a?
– Oricum, era singurul s`n`tos.
– Restul erau nebuni? Tu e[ti?
– E o nebunie pl`cut` [i destul de comun` printre irlandezi.
|[i v`zuse apoi de lucru, iar soarele str`lucea \n p`rul lui auriu.
Laura lucra [i ea la câ]iva pa[i, sortând lenjerie, iar m`tu[a avea
\n grij` hainele. Le ajutasem [i eu cum puteam mai bine, apoi
f`cusem o pauz`, pentru ca Danny s`-[i fumeze obi[nuita ]igar`.
156 LUCY WALKER

Cum st`tea pe scaun, Danny era fascinat de lacul pantofilor lui,


care se desprindea.
– Danny, cum ai ajuns s` por]i ni[te pantofi atât de vechi? \l
\ntrebasem.
– |mi plac pantofii vechi. Sunt mai confortabili. {i nici nu-mi
permit s` cump`r al]ii noi.
– Prostii, Danny, spusese m`tu[a Sheilagh. Cred c` ai o jum`tate
de duzin`…
– Dar sunt purta]i cu to]ii. |n curând vor ajunge la fel, zâmbise el.
Nu [tiam dac` glume[te. Numai Laura, care st`tea la ceva
distan]`, se \ntorsese imediat spre el, privindu-l cercet`tor.
– Laura este cea mai potrivit` la f`cut banii \n familie, spusesem
râzând. Ar fi mai bine s-o pui pe ea s`-]i ia pantofi.
– M-am gândit la asta. De fapt, este o idee foarte bun` s` o pun
pe Laura s` cumpere tot ce-mi trebuie, r`spunsese el, privind-o o
clip` [i zâmbind.
– Nu exist` decât un singur mod de a rezolva problemele
familiei Montgomery, spusese el lini[tit. Adic` Laura [i cu mine ar
trebui s` ne unim for]ele. Cred c-ar trebui s` ne c`s`torim. A[a, voi
avea cu ce s`-mi cump`r pantofi [i un pat cald. Laura ar avea…
Se \ntrerupsese, f`când un gest ciudat cu mâna, apoi aruncase
o privire spre ea.
– Ce i-a[ putea eu oferi Laurei? \ntrebase el cu triste]e. Doar pe
mine, un suflet nelini[tit [i câ]iva bolovani…
M`tu[a Sheilagh, care nu fuma, continuase treaba, f`r` s` fie
interesat` de discu]ie. R`m`sesem nemi[cat`, privind ]igara din
mân`. {tiam c` Danny o cere \ntr-adev`r pe Laura \n c`s`torie. Nu
[tiam de ce alesese s-o fac` atunci [i a[a.
Cu greu \mi luasem ochii de la figura lui, privind spre Laura. Ea
r`m`sese nemi[cat`. Era palid`, pentru c` [i ea \n]elesese c`
propunerea era real`. Ochii ei erau foarte \nchi[i la culoare [i
ADEV~RATA DRAGOSTE 157

aruncase o privire spre Danny, care fixa podeaua. |ntâi z`risem


durere \n privirea ei, apoi tandre]e. Se controlase rapid, dar \mi
d`dusem seama c` nu-l putea respinge.
– Cel pu]in sunt \n stare s` m` ocup de Magillicuddy, spusese
ea. {i am nou` mii de lire. Cred c` vor fi de-ajuns, pentru \nceput.
Danny, speriat, se \ntorsese spre ea.
– Dumnezeule! exclamase el, viitoarea mea so]ie este o femeie
bogat`?
– Nu bogat`, ci priceput`.
– Despre ce vorbi]i? intervenise m`tu[a.
– Despre c`s`torie, spusesem eu repede, agitat`, ca [i cum
r`spunsul meu putea s`-i lege pentru totdeauna.
– E primul lucru cu adev`rat folositor pe care \l face cineva de
la moartea lui William, zâmbise m`tu[a Sheilagh. Nu-mi dau seama
de ce nu v-a]i gândit mai de mult la asta. Ar fi fost mai simplu. Draga
mea, se \ndreptase ea spre Laura, \]i voi da drept cadou pentru
nunt` perlele.
– Mul]umesc, mam`, d`duse Laura din cap, f`cându-mi cu
ochiul.
|n acea clip`, mama intrase, \ntrebând:
– Vrea cineva ceai?
– |l aduc eu, spusese repede Laura, s`rind de pe scaun.
– M` gândeam…
– Nu, mam`, strigasem aproape, nu te duce. Stai cu ochii pe
m`tu[a Sheilagh, are de gând s` ard` toate lucrurile mici… [i tava
care \]i place ]ie…
– Nu-i adev`rat…
– Ba da.
Danny se ridicase de pe scaun, \ndreptându-se spre u[`:
– M` duc s`-i dau Laurei o mân` de ajutor.
Dup` ie[irea lui m` pr`bu[isem epuizat` pe un scaun.
158 LUCY WALKER

– Theodora, ce-ai p`]it? m` \ntrebase mama pe un ton sever.


– Danny [i Laura, r`spunsesem cu voce slab`. Tocmai a cerut-o
de so]ie. Voiam doar s`-i la[i o clip` singuri.
Mama se a[ezase [i ea pe scaun.
– Ce i-a apucat?
– E o idee minunat`, intervenise m`tu[a Sheilagh cu hot`râre.
Cel pu]in, familia va r`mâne solid`, Laura \l va avea pe Danny s`
aib` grij` de ea…
Când se \ntorseser` cu ceaiul, Laura [i Danny nu spuseser`
nimic. Ea era un pic \mbujorat`, iar ochii lui ar`tau de parc` ar fi
plâns.
Singurul lucru pe care \l spusese Laura despre logodn` fusese:
– {i acum, Robert Doule poate veni acas`.

***

|i condusesem cu toate la vapor [i, ajunse acolo, verificasem


toate cabinele, bagajele. Ne adunasem \n cabina dubl`, \n care
urmau s` stea m`tu[a Sheilagh [i Laura. Era [i Danny acolo, cu un
buchet mare de trandafiri [i o sticl` de whisky.
Chiar dac` glumeam, strigam, ascundeam portocale [i cadouri
surpriz` prin dulapuri, eram pu]in triste. F`r` ele, ne era team` s`
nu ne sim]im p`r`site. Urma s` r`mânem doar noi.
Când sunetul unui fluier anun]ase sfâr[itul perioadei de
\mbarcare, dup` multe ur`ri [i \mbr`]i[`ri, ne \ndreptasem spre
pasarel`.
M`tu[a Sheilagh st`tea singur` pe punte, iar Danny [i Laura
coborâser` spre cabin`. Pentru c` mi se p`rea ceva \n neregul`, m`
oprisem lâng` m`tu[a. P`rea atât de singur`…
– M`tu[` Sheilagh… [optisem.
Tres`rise, revenind din visare.
ADEV~RATA DRAGOSTE 159

– Auzi acel sunet, Theodora?


– Ce sunet?
– Acolo, departe… vântul… cel care b`tea \n Kalgoorlie…
Oricât p`rea de improbabil, cu toat` zarva de pe punte, \l
puteam auzi.
– Vine de lâng` morminte… de unde zac cei dragi, continuase
ea… Tim…Joe… William [i Sylvia…
– Nu, m`tu[`…
R`m`sesem o clip` a[a, nemi[cate, eu cu mâna pe bra]ul ei, iar
ea privind \n zare. Apoi coborâse capul [i [optise \ncet, \ncât abia o
auzisem. Cuvintele ei erau atât de triste.
– Noapte bun`, dragii mei. Somn lini[tit.

Sfâr[it

S-ar putea să vă placă și