l

Dr. Andrei Rădulescu

Colaborator: Ing. Marion Burtan

ELECTR
O
TERAPIE Ediţia a Il-a
refăcută şi adăugită

EDITtlUA MKDICAIÂ S./V.

 nr

C opertade: A D R IA N
C O N ST A N T IN E SC U

l'1 „Toate drepturile editoriale aparţin în exclusivitate Editurii

iMicu|i:i este marcă înregistrată a Editurii Medicale, fiind protejaţii jnlj r
i'-luţiii internă şi internaţională. Orice valorificare a conţinutului în uliifAl <
ior Icni şi :> permisiunii editorilor este interzisă şi pasibilă de pcdcupi • in
i'sic valabil pentru orice reproducere - integrală sau parţială, imllf»M
,gUnice (multiplicări, traduceri, microfllmări, transcrieri pe dischete eU )"

ISBN 973-39-0516-X

«00: «U
I
 ÎN A IN T EL A E D IŢ IAi

'lahnrârUprezentei monografii este determinată de cunoaşterea

de penuria de tratate şi materiale documentare de nu
atâta nevoie cadrele medicale - în primul rând cele l
fhioterapiei. Sporadic şi parţial, mai sunt consultate
subiecte limitate - sau prospectele unor aparate de

y/ publicării acestei cărţi este aducerea la cunoştinţa

t'ltir nuil acceptate şi actuale date din acest domeniu, date rezultate
i Htn unor numeroase experimentări, fapte de observaţie,
constatări f acţiune, efectele, tehnicile de aplicare ale diverselor
proceduri i3, /»/*•( -uni y i unele realizări româneşti teoretice şi
practice în

4 o tixemenea monografie trebuia de mult realizată şi prezentată

i/i» Interesate, dar reţinerea de a o scrie a constituit-o mai ales
n hine cunoscută de cei ce au elaborat o lucrare sau un tratat de
• i K i 'onccpe cu omogenitate, cursivitate, coerenţă, claritate,
sinteză

ii ne facem o datorie faţă de munca desfăşurată de-a lungul anilor

ihimte profesională de mulţi cercetători şi clinicieni ai Institutului
i nple, înfăţişând unele rezultate ale cercetărilor lor experimentale
n i 'ontrihuit la dezvoltarea, progresul şi lărgirea ariilor de aplicaţie
Hc< 'unoscute colegilor mai tineri din diferite specialităţi medicale,
nlul mediei frecvenţe şi a câmpurilor magnetice de joasă frecvenţă.
e faţa se fac comentarii şi referiri privind caracteristicile generale
Ittctrici şi modul de acţiune ce decurge din acestea; am omis cu
* rli'rca diferitelor modalităţi de aplicare pe care le oferă
anumite
le aparate de electroterapie, aspecte pe care le prezintă prospectele
iniile de utilizare ale aparatelor respective. Pe de altă parte, nu am
a nuni deliberat - unele domenii de utilizare medicală a curentului
• uni şocul electric de resuscitare cardiacă, electrosomnul, anestezia
!<>> tntcoagularea şi bisturiul electric, care aparţin altor specialităţi
»»M fac obiectul fizioterapiei.
 Ţin să aduc mulţumiri Prof. dr. Nicolae Teleki pentru sprijinul ari»*
îndrumările primite, dr. Viorel Andrieş -primul meu mentor în acest domeniu
Mircea Popescu, arh. Mihail Stănescu, dr. Alexandru Stoica şi asist. Mircea Hi j
care m-au ajutat într-unfel sau altul la realizarea lucrării.
Mulţumesc în mod deosebit prietenului şi colaboratorului meu - in Burlan,
pentru înţelegerea, interesul şi străduinţa dovedite la elafwt Importantului
capitol care tratează noţiunile de electronică, domeniu jâră *^f ( nu se putea
dezvolta electroterapia.
o jv ci iw a r:
;
••* » '•

VW. ',

,'11! V. l'1

o B O\-
Â NT ÎNAINTE LA EDIŢIA A DOUA

lifii' a tratatului de ELECTROTERAPIE, precum şi continuarea de

>t Editura Medicală în anii 1990 şi 1993 s-au epuizat într-un inter-

din librării s-a resimţit, fiind căutat şi solicitat mai ales de •w.
medici de specialitate şi asistente formaţi în ultimii 8-10 ani. i
'iun este şi firesc, în ultimii 10-15 ani au apărut noi date şi elemente
tiiiiH-niulelectroterapiei, care, din varii motive, nu sunt la îndemâna
i, ne-am decis să publicăm o nouă ediţie. un capitol suplimentar
care cuprinde şi prezintă cele mai noutăţi şi puneri la punct din
domeniu.

Dr. ANDREI RÂDULESCU

j t î II
?rMi
af — >• 3 S- C^
 CUPRINS

•litiu l.............................................................................................. 3
• dom..................................................................................... 5
7
13
iinli-1 (ing. Marion Burlan)...................................................................... 15
c. lichipamente electronice....................................................... 15
pasive.................................................................................... 18
• Unificare. Caracteristici principale.................................................. 18
n r ('liuiificare. Caracteristici principale............................................ 22
•li re Clasificare. Caracteristici principale......................................... 25
»itie ţi tocuri de alimentare.............................................................. 26
miile pasive...................................................................................... 28
•urnire active..................................................................................... 29
"\tH nnupra tuburilor electronice....................................................... 29
ui electronic. Emisia electronică. Mişcarea electronilor.................... 29
iln i u vid.......................................................................................... 31
IM Structura unei diode cu vid..................................................... 31
l }}..<. 'uracteristica curent-tensiune a unei diode cu vid.................. 32
IM Parametrii diodei.................................................................... 32
l J 4. Principalele utilizări şi aplicaţii ale diodei................................ 33
|i • ..Uni vid.......................................................................................... 37
l II Siructura unei triode cu vid..................................................... 37
l l l l -! Parametrii triodei.................................................................... 39
l l l l V Modul cum amplifică o triodă................................................ 40
l l l l 4. Principalele utilizări ale triodei................................................ 42
' . i - >• rlri'lronice semiconductoare............................................................. 47
n»c li/.ice în dispozitivele electronice semiconductoare. Noţiuni de
. H Blumului....................................................................................... 47
nliiclibilitatea electrică în materialele semiconductoare...................... 48
(lunca pn......................................................................................... 49
du semiconductoare.......................................................................... 50
| ,1 ,' -l I. Alte tipuri de diode................................................................. 52
|,J J •! 2. Scheme de utilizare ale diodei semiconductoare...................... 53
Itan/isiorul bipolar................................................................................ 55
l 1 ,' •* l. Construcţie şi funcţionare....................................................... 55
M •' "> '. Polarizarea tranzistorului bipolar............................................ 57
l i i 'i V Principalele utilizări ale tranzistorului...................................... 58
Mlipnzitivc semiconductoare speciale.................................................... 64
l. J.2,6.1. Tranzistori unipolari cu efect de câmp..................................... 64
2 Tiristorul.............................................................................. 65
2 Triacul.................................................................................. 66
2 Diacul................................................................................... 67
 3 i i,J,T, DUporllIve fi)iog|fclrlce »l opicicloclrlci
l 1,2.8. Circuite Integrate, No|iunl generale. Claiillcare................................
l -t Sdicnm generali a unul aparat de curenţi cxcito-molori. Circuitele electronice coni-
poncnlc...............................................................................................................
ll»/rk 11/lolonlcT generale ale elvctroterapici...............................................................
II. l. 1'oiiMiţialul dc repaus (potenţialul de membrană)................................................................
11.2. Potenţialul de acţiune............................................................................................................
1 Dcpolari/rarca.......................................................................................................
1 Rcpolarizarea............................................................................................................
1 Restituţia (refacerea potenţialului de repaus)............................................i....'...1:..'"
I I, .1. Stimularea si excitabilitatea..............................................................................................JÂ.UI VI
4 Elcdrotonusul..............................................................................................................„>,,, 91
4 l.eg ca e x c itab ilităţii p o....................................................................................,.
lare 9|
4 B l e m e n t c l c d e c a r a c t e ri z a re a l e e x c i t a n ţ i l o r e l e c t ri c i c a r e c o n d i ţ i o n e a z ă a t in g e r e a
p ra g u lu i critic a l m em b ra n e i ce lu .............................................................................;!
la re .'" ' 9 9
11.7. A co m o d a re a . P a n ta im p u ls u lu i d e ex..............................................................!,~
cita ţie IOJ
I I .K . lrrecv en ţa stim ulilor ................................................................................................. HM
I I . ' ) .M od ificări ale excitab ilităţii ....................................................................................'.'.. 101
10 T ra n s m ite re a ş i co n d u c ere a ex cita ...................................................................
ţiei 104
10 T ra n s m ite re a n e u ro m u s c u..........................................................................,..(
la ră l Oft
f\
\. C u re n tu l g a lv a n(co ic n tin u u......................................................................................'.,.
) IO1'
III. 1 . P ro p rietăţi fizic e. M eto d e d e p ro d u cere a cu ren tu lu i....................................
co n tin uu 10')
2 A p aratu ra p e n tru cu re n t c o n tin ..........................................................................
uu 11,'
2 A c ţiu n ile b io lo g ic e a le c u ren tu lu i g a............................................................
lv an ic 11 l
1 M i g r a re a i o n ilo r. E l e c t ro l iz a b i o l o g i c ă . lo n o fo re z a . E le c tro fo re z a . E le c tr o -
o s m o z .a................................................................................................................ l M
1 R ezistiv itatea tisu lară la cu ren t (R ezisten ţa o.....................................
h m ică) l Ift
111.3.3.P o la riz are a tis u lară p rin cu ren t g alv a n ic. D ep o lariz ................................
are a 117
I I I -l U lcelele fizio lo g ice ale cu ren tu lu i g alv ..............................................................
an ic 11')
III.4 . l. A cţiu n ea asu p ra fib relo r n erv o ase sen ..................................................
zitiv e 11 •)
2 A cţiu n e a a su p ra fib re lo r n e rv o a se m..................................................
o to rii 120
2 A cţiu n e a a su p ra s is te m u lu i n erv o s c..................................................
en tral 120
2 A cţiu n e a a su p ra fib re lo r v e g e ta tiv e v a so m .........................................
o to rii 121
2 A c ţiu n e a a s u p ra s is te m u lu i n e u ro v e g................................................
e ta tiv 121
2 In flu en ţa s is te m u lu i c ircu ...................................................................
la to r 121
I I I '' M o d alităţi d e ap licare ale g alv an izărilo ...................................................................
r 122
111.5.1.G a lv a n iz a re a s im ...................................................................................
p lă 122
I I I .5 .1 .1 . T eh n ica d e ap licaţie a g alvan.................................................
izării 127
111.5.2.B ăile g alv a n ice ........................................................................................... 12X
1I I .5.2.1. B ăile g alv a n ice p a tru -c elu........................................................
lare 12S
111.5.2.2.B ăile g alv an ice g en erale (S tan..................................................
g er) 129
111.5.3.l o n to fo re za (io n o g a lv an iză....................................................................
rile ) 130
1 1 1 .5 .3 . l . F a c to ri i c a re in fl u e n ţ e a z ă p ă t ru n d e r e a î n t e g u m en t ş i s t ră b a te re a
ţ e s u t u r il o r a i o n ilo r d i n s u b s ta n ţ e l e c h im ic e fa r m a c e u ti c e p r in m e
to d a g alv an izării .......................................................................... 132
2 D ife rite s u b stan ţe fo lo s ite în io n o g alv ................................
a n iz ări 134
2 T eh n ica d e ap licaţie a io n to fo................................................
rezei 136
1 1 1 ,6. Ind lcafiilc $ i co n train d icaţiile g alv ano..........................................................
terapiei 137
 •MM iln JUNIA rnwvfiH* .....
MÎV
KilMAjI l'rnprlclAtl ll/ici-............................................... ............................ 139
i hi prin curenţi (k1 jonsrt l'recvcnţn........................................................................................ 142
Nllimiliircii c«nlnic|ici inusculaliirii striate normoinervate...................................... 142
IV.2.1.1. Mod de acţiune................................................................................ 142
l V.2. l .2. Forme de curenţi utilizate................................................................. 142
IV.2.1.3. Indicaţii............................................................................................ 143
IV.2.1.4. Forme de aplicare............................................................................. 144
IV.2.1.5. Tehnica de aplicare........................................................................... 145
i ' Terapia musculaturii total denervate................................................................. 146
IV.2.2.1. Mod de acţiune................................................................................. 146
IV.2.2.2. Forme de curenţi.............................................................................. 146
1V.2.2.3. Electrodiagnosticul. Diagnosticul prin electrostinmlare..................... 147
IV.2.2.4. Tehnica de aplicare a electrostimulării.............................................. 153
IV? V Terapia musculaturii spastice........................................................................... 155
IV.2.3.1. Principiul metodei............................................................................ 155

l
IV.2.3.2. Indicaţiile metodei........................................................................... 157
l V.2.3.3. Tehnica de lucru............................................................................... 157
IV 2.4. Stimularea contracţiei musculaturii netede....................................................... 159
IV.2.V Aplicaţii cu scop analgetic ale curenţilor de joasă frecvenţă.............................. 160
IV.2.5.1. Mod de acţiune................................................................................ 160
IV.2.5.2. Metode analgetice „convenţionale" din domeniul frecvenţelor joase 164
IV.2.5.2.1. Curenţii diadinamici........................................................ 164
IV.2.5.2.2. Curenţii Trăbert............................................................... 168
IV.2.5.2.3. Curenţii stohastici............................................................ 169
IV.2.5.2.4. Stimularea nervoasă electrică transcutană......................... 170
IV.2.5.2.5. Electropunctura................................................................ 173
IV.2.6. Aparatura generatoare de impulsuri de joasă frecvenţă.....................................174
l Jcctromiografia de detecţie. Noţiuni generale............................................................ 175
K incuri, contraindicaţii şi măsuri generale de precauţie în aplicaţiile curenţilor de joasă
lu-cvcnţă......................................................................................................................178
lunile curenţilor de medie frecvenţă (MF)..................................................................179
\i ţiunile biologice ale curenţilor de MF.......................................................................179
i'pincipalele efecte fiziologice ale curenţilor de MF....................................................... 181
i'nsibilităţile de aplicare a curenţilor de MF.................................................................. 181
V.3.1. în scop diagnostic............................................................................................. 181
V.3.2. în scop terapeutic..............................................................................................182
V.3.2.1. Procedeul de aplicaţie cu un singur curent de MF modulat...................182
V.3.2.2. Procedeul prin curent interferenţial după Nemec...................................184
V.3.2.2.1. Particularităţile fizice ale curenţilor interferenţiali .............184
V,3.2.2.2. Variantele modulaţiilor de frecvenţă aplicabile cu curenţii
interferenţiali....................................................................... 187
V.3.2.2.3. Modalităţile de aplicare şi perfecţionarea progresivă a acestora 188
V.3.2.2.4. Tehnicile de aplicaţie ale curenţilor interferenţiali................ 191
V.3.2.2.5. Aparate de curenţi interferenţiali........................................... 191
V.3.2.2.6. Principalele efecte fiziologice ale curenţilor interferenţiali.....194
V.3.2.2.7. Indicaţiile şi contraindicaţiile terapeutice ale curenţilor inter
ferenţiali...............................................................................................199
V.3.2.2.8. Tehnici de utilizare ale unor aparate cu curenţi interferen
ţiali......................................................................................
............................................................................................
203
l'lfcripta cu lunii* frM V
....M fl ................. n\
• :VI,l,I)enni|ir ('iHitfluNre..................................................„......................................... 211
VI,2, Modul de producere • curenţilor de înaltă frecvenţi In icup tcmpcuia..................... 211
VI,3, Apimiiclc de unde scurte......................................................................................... 21J
VI,4. Pioprietăţile l*i/.ice ale curenţilor de înaltă frecventă.................................................. 214
VI.5, Undele scurte........................................................................................................... 21.1
VI,5. l. Proprietăţile fiziologice ale undelor scurte.................................................. 21S
V1.5. l. l. Particularităţile curenţilor de înaltă frecvenţă şi principalele acţiuni
biologice şi fiziologice ale acestora.............................................. 2IS
VI.5.1.1.1. Modul de acţiune în intimitatea tisulară...................... 216
VI.5.1.1.2. Acţiunea fiziologică a efectului caloric...................... 217
VI.5.2. Modalităţi de aplicaţie ale undelor scurte..................................................... 218
VI.5.2.1. Metoda în câmp condensator....................................................... 218
VI.5.2.2. Metoda în câmp inductor............................................................. 221
VI.5.3. Tehnica şi metodologia terapiei cu unde scurte............................................. 222
VI.5.3.1. Alegerea şi utilizarea electrozilor................................................. 222
VI.5.3.2. Dozarea intensităţii câmpului de unde scurte................................ 223
VI.5.3.3. Recomandări şi reguli de care trebuie să se ţină seama la aplica
ţiile de unde scurte....................................................................... 22J
VI.5.4. Indicaţiile terapiei cu unde scurte................................................................ 227
VI.5.5. Principalele contraindicaţii ale terapiei cu unde scurte................................. 22')
VI.6. Terapia cu înaltă frecvenţă pulsatilă.......................................................................... 22'>
VI.6.1. Modul de acţiune........................................................................................ 231
VI.6.2. Efecte pe verigile fiziopatologice............................................................... 232
VI.6.3. Indicaţiile terapeutice.................................................................................. 232
VI.6.4. Datele principale ale metodologiei de aplicaţie cu Diapulse........................ 234
VI.6.5. Principalele avantaje ale utilizării terapeutice a aparatului Diapulse............ 234
VI.7. Undele decimetrice.................................................................................................. 235
VI.7.1. Acţiunea şi efectele biologice şi fiziologice ale undelor decimetrice............. 236
VI.7.2. Modele de emiţătoare utilizate în aplicaţiile cu unde decimetrice................ 237
VI.7.3. Tehnica de aplicaţie.................................................................................... 238
VI.7.4. Indicaţiile tratamentelor de unde decimetrice............................................... 239
VI.7.5. Contraindicaţii............................................................................................ 239
VI.8. Principalele caracteristici distinctive între undele scurte şi undele decimetrice......... 240
/ I I Terapia cu ultrasunete................................................................................................... 241
VIU. Proprietăţi fizice..................................................................................................... 241
VII.2. Forme de ultrasunete utilizate în terapie................................................................. 242
VII.2. l. Ultrasunetul în câmp continuu.................................................................. 242
VII.2.2. Ultrasunetul în câmp discontinuu............................................................... 242
VII,3. hfcele fi/,ico-chimice ale undelor ultrasonore......................................................... 243
VII,4, Mecanisme de producere a undelor ultrasonore...................................................... 244
VII.5. Apiirulu pentru ultrasonoterapie.............................................................................. 245
VII,ft, Ac|iunilc biologice ale ultrasunetelor...................................................................... 247
VII,7. liltTlelc li/iologiec ale ultrasunetelor.................................................................... 248
VII,K Metodologia aplicaţiilor cu ultrasunete................................................................... 250
VII,H, l, Alegerea formei de cuplaj ......................................................................... 250
VII,8,2, Alrucrcu formei de ultrasunet................................................................... 252
 VII,M,î. Ali'iieriw Irmliiciorului .,.. 233
VII H,4. Miinovriircii Iruducloriilui..................................................................... 254
VII H.3. Do/iireo inlcnsilflţii. Principii de do/.urc....................................................... 254
VII N,ft, Sliihilirca metodologici de tratament în funcţie de natura ţesuturilor tratate 255
Irlniini aplicaţiilor cu ultrasunete.............................................................................. 256
i Irmpia combinat;! ultrasunet cu diadinamici.......................................................... 257
Indicaţiile tratamentului cu ultrasunete.................................................................... 259
< 'ontrnmdicaţiilc ultrasonoterapiei........................................................................... 264

* <i«r«plii......................................................................................................................... 265
' l, luloric........................................................................................................ 265
1
L Proprietăţi fizice......................................................................................... 266
VIII.2.1. Proprietăţile fundamentale ale luminii................................................. 267
| 1, Acţiunea fizico-chimică a luminii....................................................................... 270
VIII.3.1. Efectul termic...................................................................................... 270
VIII.3.2. Absorbţia............................................................................................ 271
V I I I . 3.3. Reflexia şi refracţia............................................................................. 272
VIII.3.4. Efecte fotoelectrice.............................................................................. 272
VIII.3.5. Efecte fotochimice............................................................................... 272
V I I I •( Kleetele biologice ale luminii............................................................................. 273
VIII.4.1. Acţiunea asupra proteinelor şi aminoacizilor....................................... 274 ^,
Vlll.4.2. Acţiunea RUV asupra sterolilor........................................................... 274
V I I I . 4.3. Acţiunea asupra organismelor monocelulare şi a bacteriilor................. 274
Vlll.4.4. Acţiunea luminii asupra tegumentului................................................. 275
VIII.4.4.1. Radiaţiile infraroşii (RIR).................................................. 275
VHI.4.4.2. Efectul radiaţiilor ultraviolete............................................. 276
VIII.4.4.2.1. Eritemul actinie............................................. 277
VIII.4.4.2.2. Pigmentaţia melanică..................................... 279
VIII.4.4.2.3. Sensibilitatea cutanată la ultraviolete............. 281
VIII.4.4.2.4. Sensibilitatea anormală la RUV. Fotosensibi-
litatea. Lucitele idiopatice.............................. 283
VIII.4.4.2.5. Protecţia împotriva radiaţiei ultraviolete........ 285
v I I I "\ l'fectele fiziologice ale luminii........................................................................... 286
VIII.5.1. Efectele asupra proceselor de metabolism............................................. 286
VIII.5.2. Acţiunea asupra elementelor sanguine.................................................. 287
VIII.5.3. Acţiunea asupra circulaţiei.................................................................. 288
VIII.5.4. Acţiunea asupra respiraţiei.................................................................. 288
VIII.5.5. Acţiunea asupra aparatului digestiv..................................................... 288
VIII.5.6. Acţiunea asupra glandelor endocrine................................................... 288
VIII.5.7. Acţiunea asupra sistemului nervos........................................................ 289
VIII '> Relaţia dintre radiaţia ultravioletă şi cancerul cutanat........................................... 289
"> I I I / l(Ibcte clinice, proprietăţi terapeutice................................................................. 290
VII1.7.1. Radiaţia ultravioletă............................................................................ 290
VIII.7.2. Efectele clinice ale razelor infraroşii..................................................... 292
111 K Indicaţiile tratamentului cu raze ultraviolete....................................................... 292
VIII.8.1. Dermatologie...................................................................................... 292
VIII.8.2. Pediatrie.............................................................................................. 294
VIII.8.3. Reumatologie...................................................................................... 294
Vlll.8.4. Tuberculoza........................................................................................ 295
VIII.8.5. Alte afecţiuni....................................................................................... 295
VIII.8.6. Cu scop profilactic.............................................................................. 296
 VII1.9, Contraindicatul! ocllnolonpltl ....................... J»i i
VIII, IU, Alic uiili/ftrmlc m/clor ulinivlolctc .....................................
VIII. 10. l . Iradierea nflngclui ............................................................................... W
VIII. 10.2. Uc/.iiilctţm (sterilizarea) acrului, apei ţi * torului .............................W
VIII. 1 1 . Indicaţiile tratamentului cu raze infraroşii .......................................................... 2<H
VIII. 1 2. Principalele contraindicaţii ale terapiei cu raze infraroşii .................................. 2MI
VIII. 13. Tehnica aplicării radiaţiilor ultraviolete ......................
........................................ iMI
VIU. 13.1. Câteva aprecieri asupra surselor artificiale de ultraviolete ................ )W
VIII. 13. 2. Metode de măsurare a radiaţiilor ultraviolete .................................... MII
VIII. 1 3.3. Tehnic a de aplicare a tratamentului cu ultraviolete din surse artificiale104
VIII.13.3.1. Iradierile generale ....................... .....................................104
VIII.13.3.2. Iradierile locale ............................................................... m
VIII.13.4. Helioterapia ........................................................................................
.IM
VIU. 14. Tratamentul cu raze infraroşii ..............................................................................107
VIII. 14.1. Băile de lumină ..................................................................................301
VIII. 14. 2. Aplicaţiile radiaţiilor infraroşii în spaţiu deschis .............................. 310
IX.Terapia prin câmpuri magnetice de joasă frecvenţă ....................................................... 31>
IX. l . Câmpul magnetic ....................................................................................................... 31,1
IX. 2. Acţiunile câmpurilor magnetice ................................................................................. 314
IX. 2. l . Elemente de magnetobiologie. Istoric şi dezvoltarea cunoştinţelor la stadiul
actual ............................................................................................................
314 |
IX. 2.2. Magnetoterapia şi patogenia oncologică ......................................................31? j
IX. 3. Bazele fiziologice ale terapiei cu câmpuri magnetice ................................................ 31î
IX.3.1. Procesele metabolice celulare ....................................................................... 311
IX. 3. 2. Sistemul neuro-muscular .............................................................................. 311
1X.3.3. Sistemul nervos central central şi sistemul nervos central vegetativ ............ 3 II |
1X.4. Modalităţi de aplicare ale câmpurilor magnetice de joasă frecvenţă ......................... 321
IX. 5. Tehnica de lucru cu aparatul Magnetodiaflux-4 ........................................................ 321 1
IX.5. l . Reguli care trebuie respectate la aplicarea tratamentelor cu Magnetodiaflux 327
IX. 6. Indicaţiile terapiei prin câmpuri magnetice de joasă frecvenţă .................................. 321
IX. 6. l . Afecţiunile reumatismale .............................................................................. 321
IX.6.2. Sechele posttraumatice ................................................................................. 320
IX. 6. 3. Afecţiuni neuropsihice .................................................................................. 330
IX. 6.4. Afecţiuni cardiovasculare ............................................................................. 331
IX. 6.5. Afecţiuni respiratorii ..................................................................................... 33Î |
IX. 6. 6. Afecţiuni digestive ........................................................................................ 334
IX. 6.7. Afecţiuni endocrine ......................................................................................334
IX. 6. 8. Afecţiuni ginecologice .................................................................................. 331
IX. 7. Contraindicaţiile aplicaţiilor cu Magnetodiaflux ....................................................... 336
IX.K. Magnetoterapia locală ................................................................................................ 337
X, ProKrrw yl actualităţi în electroterapie .............................................................................341 v'
X . l . Cuirnjii de joasă frecvenţă ..........................................................................................
341
X.2 ('menţii ilc medie frecvenţă ........................................................................................ 342
X, J Tri'it|iui ru înallă frecvenţă ..........................................................................................
344
X, 4 T»iii|'l« pun cflinpuri electromagnetice de joasă frecvenţă ......................................... 344
X, S l «in i (n iijini ................................................................................................................. 34ft
X ft CialMiiieiiltil ou luminii polarizată policromatică ......................................................... 34''
CilttMI ll*l*MIIVHl .......................................................................................................... 351

35.'
i< URT ISTORIC AL ELECTROTERAPIEI

i itnipflrilc faţă de electricitate şi efectele sale asupra corpului omenesc

vet hi decât ne putem noi imagina.
111111(11, Charles du Fay pomeneşte pentru prima dată - în 1733 - despre
i ilc po/itivă şi negativă (vitreous şi resinous), desemnate cu simbolurile
i de Henjamin Franklin, imn lucrare de electricitate medicală a fost scrisă de
Johann Gottlob Krueger
! M 5 Iu Halle, fiind intitulată „Noţiuni despre electricitate". Nu după multă
Irvnl şi discipolul său - Christian Gottlieb Kratzenstein - se referă
la i Ir de terapie cu electricitate, relatând despre rolul acesteia în
restabilirea i l i n de sensibilitate şi motricitate ale membrelor paralizate.
llnlia, profesorii Pivati la Veneţia, Bianchi la Torino şi Veratti la Bologna
i ipfl cu mult interes o bună perioadă de timp de acţiunea electricităţii asupra
>i
- ţ i i l e terapeutice ale curentului electric în domeniul paraliziilor continuă;
si sens pe Bohac şi Divis în Boemia, Anton de Haen în Olanda şi
pe
•iii.ilon în Franţa.
Anglia, Richard Lovett publică o lucrare (1756) în care descrie diferite
U- uplicare a unor forme de electroterapie recomandate; curând după aceasta
luliii Wesley dezvoltă în cartea sa virtuţile electroterapiei în mai multe
• i , apoi John B. Becket scrie „Eseu despre electricitate", ilvtini, la
Bologna, începe în 1786 experimentele de stimulare electrică a
muşchiului piciorului de broască, publicând rezultatele în 1791. l /%,
Volta inventează pila (denumită „voltaică"), fenomenul produs fiind n ii
„nalvanism" de Alexander von Humboldt.
l H04, Wilkinson în Anglia, arată că în cazul paraliziilor de cauză organică
i i)h|iuc rezultate eficiente cu aplicaţiile de curent galvanic, l n una
jumătate a secolului al XlX-lea, Stefano Marianini - elevul favorit lin
stimulează direct muşchiul paretic şi utilizează electroterapia timp de i,
începând din 1827.
uoperirea aparatului de inducţie a lui Faraday (1832) lărgeşte sfera
nipici în bolile sistemului nervos şi muscular.
1t Armând Duchenne se ocupă intens de aplicaţiile de curent pe sistemul
i In, recomandând printre altele, aplicaţiile de curent faradic în atrofiile
•"• şi paraliziile atone; de asemenea, contribuie substanţial -împreună cu
•ikv.voltarea electrodiagnosticului.
 IV p arcu rs, u tilizarea terap eu tică a cu ren tu lu i galv an ic i-a d ezv elim
diversificat prin introducerea cAlre sfftrsiiul secolului al XlX -leaabăilorgalvanii
patru-celularc de Schnee la Karlsbad şi a celor generale de Stanger la Ulm .
în domeniul actinoterapiei, numeroase descoperiri şi puneri la pune! *>
constituit momente esenţiale şi de referinţă în dezvoltarea aplicării terapeutice =
rn/clor ultraviolete, dintre care amintim cele mai semnificative (celelalte fiii*
piv/entatc la capitolul respectiv): prima producere artificială de radiaţie ultraviolet!
cu arc voltaic în 1802 (Humphrey Davy), primul tratament cu RUV artificiali
IX% 1897 (Niels Fiensen în lupus TBC), iradierea cu UV a ergosterolului u
producere de vitamină D2 în 1925 (Windhaus şi Pohl).
Dezvoltarea continuă a datelor experimentale de fiziologie şi fiziopatologli
din a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX, a contrilm
nemijlocit la înţelegerea unor fenomene electrofizice şi electrofiziologice ce a tl»>
inerent la explicarea şi fundamentarea ştiinţifică a bazelor electroterapiei. Pledon
în acest sens descoperirile realizate şi rezultatele obţinute de numeroşi cercctAici*
şi savanţi, precum: Hodgkin, Huxley, Nernst, Du Boys Raymond, Pfliiger, Hermium
(iasser, Sherrington şi mulţi alţii.
Progresele continue înregistrate de tehnică au facilitat la rândul lor dezvoltai > •>
si diversificarea cercetărilor vizând amplificarea utilizării şi aplicării diferitei.•>
domenii de electroterapie în patologia umană. Astfel, trebuie să cităm contribuţii!'
novatoare decisive ale unor cercetători ca: Leduc, Bourguignon (curentul continuu i
Kowarschick (curentul continuu, joasa şi înalta frecvenţă), Bergonier, Henssp
llufschmidt, Edel, Shealy ş. a. (joasa frecvenţă), Gildemeister, Wyss (mcdu
frecvenţă), Schliephake (înalta frecvenţă), Reviere, Barnothy, Bassett, Beck. i
Yasuda, Fukada, Pilla, Hinsenkamp (câmpurile magnetice).
Progresele obţinute de evoluţia fizicii şi a tehnicii, precum şi gradul
dc/voltare a aparaturii moderne de electroterapie, ne determină să întrevedem se
creează premise certe ca viitorul să aducă după sine realizări continue şi superii >. celor
existente în acest mereu mai căutat domeniu de terapie al suferinţelor um;i
Ilustrative în susţinerea acestei afirmaţii sunt realizarea şi introducere;!
practica medicală - în ultimele decenii - a unor metode noi şi perfecţionai,
utili/and domeniile de bază ale electroterapiei - precum înalta frecvenţă pulsjii
(M i l inowski, Ginsberg, 1940), terapia combinată ultrasunet cu curenţii diadinan
((iicrlich, 1949), terapia musculaturii spastice după metoda Hufschmidt (19d
de/voltarca curenţilor de medie frecvenţă interferenţiali după 1980 şi altele, ce s <»
li pie/entatc în cuprinsul acestei cărţi.
 CAPITOLUL l

NOŢIUNI DE ELECTRONICĂ

Industria electronică a cunoscut şi cunoaşte o extraordinară evoluţie, cu

ihl|ilc implicaţii economico-sociale.
I leclronica este principalul „generator" de progres tehnic, în contextul in-
iti iul al (arilor dezvoltate, contribuind în mod hotărâtor la creşterea productivităţii
• i, la ridicarea calităţii produselor, la introducerea în fabricaţie a
tehnologiilor
I HMIccţionarea metodelor de conducere şi de organizare a producţiei etc.
în
niiicxt trebuie subliniat faptul că în ţara noastră se urmăreşte creşterea cu
iira ramurilor industriale purtătoare ale progresului tehnic, a acelor „industrii
•", în cadrul cărora se detaşează în mod deosebit electronica, care au un rol
.nil în înfăptuirea revoluţiei ştiinţifice şi tehnice.
i'i ivind atât retrospectiv cât şi în perspectivă dezvoltarea dinamică,
ascen-i celor două mari ramuri ale industriei electronice - fabricaţia de
componente • a|ia de echipamente electronice - asistăm la un profund şi
complex proces n formări care relevă multiple mutaţii care au loc în
structura industriei mec, tendinţa evolutiv-istorică pe parcursul diferitelor
etape de dezvoltare n fabricantul de componente electronice să preia din
ce în ce mai multe iile fabricantului de echipamente, .imctura şi nivelul
calitativ al producţiei de componente electronice determină
I1 calitativ şi performanţele echipamentelor electronice.
vhordăm în acest capitol domeniul electronicii deoarece medicina este unul
'iicipalii săi beneficiari. Aparatura electronică medicală - de laborator, de
/n şi de tratament - este din ce în ce mai variată şi mai complexă. Rezultatele
nl)ilc obţinute în ultimii ani în diversele domenii medicale sunt indisolubil
Ic echipamentele electronice folosite.
npitolul de faţă oferă o privire de ansamblu asupra domeniului
electronicii
I1Ic la dezvoltarea acestuia pe două mari direcţii: componentele electronice
• iminentele electronice.

1.1. COMPONENTE ELECTRONICE.

ECHIPAMENTE ELECTRONICE
<>mponenîele electronice aparţin categoriei de produse de serie mare din i»
electronică, a căror producţie şi nomenclatură se lărgeşte an de an într-un
osebit de rapid, încercând o clasificare din punct de vedere funcţional şi
'ijic, domeniul foarte divers al componentelor electronice se împarte în două i
iilcgorii:
• i omponente electronice pasive;
 - componente Ht'dronlce ncllve.
CulcgoriH componentelor electronice pasivi- cuprinde: ie/mioare, eomlciun
l oare, bobme-trunsfoimutoare, comutatoare, conectoare, relee, cablaje imprimate
ţi componente pasive pentru microunde.
Categoria componentelor electronice active cuprinde: tuburi electronice,
componente semiconductoare şi circuite integrate hibride.
Componentele semiconductoare cuprind: diode semiconductoare, tranzistour»,
tiristoarc, diacuri, triacuri, circuite integrate, dispozitive optoelectronice OU
Circuitele integrate hibride sunt cu pelicule subţiri şi cu pelicule groase, în catcem' >
tuburilor electronice se încadrează şi tuburile catodice destinate pentru vizuali/.11 *
pe ecran a imaginilor optice.
Dezvoltarea microelectronicii a deschis perspectiva realizării elementelor
componente ale unor scheme funcţionale complete într-un singur proces tehnologic
Cu toată această dezvoltare, deosebit de accelerată la ora actuală, componentele
electronice pasive îşi vor păstra încă multă vreme importanţa pe care o au In
momentul de faţă şi de aceea vor fi în permanenţă supuse modernizării şi îmbunalA
(irii tehnologice, în prezent producţia de componente pasive deţine aproximativ
50% din valoarea producţiei mondiale de componente electronice.
Principala tendinţă ce se profilează în evoluţia structurii producţiei d>
componente electronice o constituie creşterea rapidă a ponderii componentele
semiconductoare în dauna componentelor pasive. Printre componentele discrei<
semiconductoare bipolare, tranzistoarele de putere cunosc, de câţiva ani, o evolu|n
tehnologică concretizată în: posibilitatea funcţionării directe la reţeaua de 220 V y
380 V prin creşterea tensiunilor de colector; creşterea vitezei de comutare,
posibilitatea comutării în curent până la câteva sute de amperi şi în putere până In
câteva /cei de kilowaţi.
în domeniul componentelor semiconductoare integrate producţia evoluea/fl
în sensul creşterii ponderii circuitelor integrate (CI) şi a scăderii corespunzătoare»
ponderii componentelor semiconductoare discrete; ponderea componenteloi
oploclcctronice (în general discrete) este de asemenea în creştere. CI reprezinlfl
C.rupa cea mai dinamică a producţiei de componente semiconductoare, atât ca volum,
cal si ca structură; în structura producţiei de CI, creşterea ponderii CI logice eşti»
importantă, în cazul CI logice se manifestă o orientare spre circuitele cu grad mate
de integrare, cum sunt memoriile semiconductoare şi microprocesoarele, în timp
ce ponderea circuitelor cu grad mic şi mediu de integrare scade.
('ele mai recente cercetări atestă că microprocesoarele sunt pe cale să realizc/*
iiaiislonnari esenţiale în producţia de componente, de unde şi creşterea puternica
a ponderii lor în totalul de CI logice.
Memoriile semiconductoare vor deţine o pondere însemnată şi în continnft
cicşteic. Nivelul de integrare va cunoaşte o dinamică spectaculoasă, astfel încât s«
vii ii|iinnc Iu /.cei de milioane componente de „cip".
l )i vei sitatea tipurilor de echipamente electronice fabricate în prezent impune
clasificarea lor dupâ mai multe criterii, ca de exemplu: destinaţia, particularităţile
Constructive $i condiţiile de exploatare a echipamentelor.
i iiipA deilliiMţie, cchlpninonlclo KC împart In doufl mari cttegom
\inin\rn1?i>n>lt'.\it>ntile, utili/iitu în industrie, în Inboiatoaicle de ccrcuUln. i. Iu
tehnica de culcul, în aviaţia civila si liota maritimă, în forţele urmate ui
categorie de echipamente, în marca majoritate a cazurilor, reprezintă M (n
complexe realizate în serii mici;
a liipnnu'ntc de larg consum din categoria cărora fac parte receptoarele de
i Irlevi/.iunc, magnetofoane şi alte echipamente care sunt destinate pentru
l u populaţiei.
i condiţiile de exploatare, echipamentele se clasifică în: echipamente .1
echipamente destinate să funcţioneze pe mijloace mobile. , isil'icarc a
principalelor tipuri de echipamente electronice se prezintă iipiirnturu de
larg consum, aparatura medicală, echipamente de telecomuni-'•Iiipumente
de bord, echipamente industriale, echipamente cu utilizări i», aparatură
de măsură şi control, echipamente de tehnică de calcul. ; n domeniul
echipamentelor electronice se pun trei probleme de bază pe care miorii de
echipamente trebuie să le rezolve: fabricaţia de aparate şi • uMile
care să contribuie la creşterea productivităţii muncii, creşterea siguranţei liuiiarea
şi reducerea gabaritelor.
l oale aceste deziderate se rezolvă prin utilizarea mijloacelor oferite de
' ronică. De exemplu, folosirea circuitelor integrate reduce numărul total
> cutelor schemelor de sute de ori, contribuind prin aceasta la scăderea
la montaj, la reducerea gabaritului echipamentului şi la creşterea
>i i în funcţionare.
•i > spunzător ultimelor două etape de evoluţie a microelectronicii (circuitele
..i subsistemele/sistemele integrate) s-au dezvoltat şi se dezvoltă categorii
i le tehnici în cadrul echipamentelor şi anume: 1) corespunzător etapei
fini integrate s-au asimilat tehnicile de interconectare a componentelor
>mce pe suport placat multistrat, s-au perfecţionat metodele de realizare a
micuţelor şi s-au unificat schemele şi 2) corespunzător etapei actuale de
linie a microelectronicii s-a realizat apropierea între constructorii de sub-
i' / sisteme integrate (în general constructori de componente electronice) şi
ui-1 orii de echipamente electronice, astfel încât de acum asistăm la o
uure a celor două specialităţi.
In cele ce urmează vom prezenta unele din cele mai importante componente
mice. Se prezintă sumar definiţii şi simboluri grafice, clasificări şi caracte-
l'iincipale, construcţii şi tehnologie, scheme electronice ce le conţin (atingem
•,\ domeniul echipamentelor electronice - aparatura) şi detalii de funcţionare,
n ca cititorul şi în special utilizatorul să le cunoască într-o măsură mai mare
i uiintcle funcţionale. Spaţiul limitat nu ne îngăduie o tratare mai complexă şi
r n cititorul interesat esi^ îndrumat spre câteva lucrări cu specific de electronică
ilnte în bibliografie.
> lio tc ru p ie
II Electroterapi
r

1.2. COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE

1.2. l REZISTOARE. CLASIFICARE.

CARACTERISTICI PRINCIPALE

Rezistorul este componenta electronică de circuit cu două borne, care arc

proprietatea potrivit căreia între tensiunea la bornele lui şi curentul care-1 parcurge,
există relaţia cunoscută sub denumirea de legea lui Ohm:
U = RI
unde R este mărimea rezistenţei rezistorului măsurat în Ohmi (Q).
Se menţionează că, în mod curent, în practică, în locul denumirii de rezistOf
se foloseşte denumirea de rezistenţă.
Relaţia de definiţie a rezistenţei electrice este:
~ U

în care: U este diferenţa de potenţial (tensiune) constantă continuă aplicată Iu

capetele rezistorului; I = curentul constant ce străbate rezistorul.
în fig. l este reprezentată caracteristica „tensiune-curent" corespunzătoare
relaţiei de mai sus. Această caracteristică este o linie dreaptă ce trece prin origineii

axelor de coordonate: panta acestei drepte este egală cu — . Rezistorul care arc o
R
caracteristică „tensiune-curent" linie dreaptă se numeşte rezistor liniar.
în fig. 2 sunt prezentate simbolurile grafice pentru rezistoare. Rezistoardt
de diverse tipuri şi construcţii pot fi grupate în funcţie de caracteristicile lui
principale. După caracteristica tensiune-curent se deosebesc două categorii i!0
rc/istor:
rezistoare liniare, din care fac parte atât rezistoarele cu rezistenţă fixă cal şl
rc/isloarclc cu rezistenţă reglabilă care au caracteristica „tensiune-curent" liniarft;
U
Al
P A N T A 1 /R

,l CHIU' II „tCIlNUIIIC- Fix iK'iiiiu ic/.i»lo«rc M

/i i^fUtar ouui i i
l/'""/ dt 1
tlectronică 9

re/.istoare neliniare, din care fac parte rezistoarele cu caracteristica „ten-

• uicnt" neliniară (termorezistoarele, fotorezistoarele). După modul
constructiv, rezistoarele se împart în două subfamilii:
re/istoare cu rezistenţă fixă: sunt rezistoare la care valoarea rezistenţei se
•/Ic în procesul de fabricaţie şi rămâne constantă pe întreaga lor durată de
unire;
i e/.istoare cu rezistenţă reglabilă: sunt rezistoare a căror construcţie
permite i urca valorii rezistenţei, în limite stabilite, prin deplasarea pe
elementul i u unui contact.
>upă modul de realizare a elementului rezistiv se disting trei categorii de
>iiic:
i'c/.istoare bobinate. Sunt construite prin înfăşurarea unui fir metalic
(con-I tic mare rezistivitate pe un suport izolator;
rc/.istoare cu pelicule. Au elementul rezistiv format dintr-o peliculă subţire
•loriul conductor depusă pe un suport izolant. Peliculele pot fi din carbon,
ihon, din metale, oxizi metalici sau materiale semiconductoare;
i c/.istoare de volum. Au elementul rezistiv construit din întregul corp al
u ului. Elementul conductor este realizat dintr-un amestec neomogen al
mai
i omponente, din care una este componentă conductoare. i' i , isloarele se
clasifică după modul de protejare al elementului conductor în:
ir/istoare neprotejate;
nv.istoare protejate cu lac;
i«v.istoare protejate în materiale plastice;
ic/istoare ermetizate. l hi|)A destinaţie se împart în: rezistoare de uz
general şi rezistoare speciale
mmilc).
i -.(oarele de uz general se folosesc în aparatura electronică de uz general
ptoare, televizoare etc.), unde nu se cer caracteristici şi performanţe

stoarcle cu destinaţia specială sunt caracterizate prin parametri şi

i|c deosebite. Aceştia se împart la rândul lor în următoarele tipuri:
i Ic precizie, rezistoare de rezistenţă ridicată, rezistoare de înaltă tensiune,
i Ic înaltă frecvenţă şi rezistoare miniatură.
urU-ristici principale:
.•islcnfa nominală este mărimea rezistenţei indicată pe corpul rezistorului.
tilcn-tt nominală de disipaţie este puterea maximă (în curent continuu
nt alternativ) pe care o poate disipa rezistorul în condiţii de mediu exte-
' i miale (aer cald, T = +25°C), timp îndelungat, fără ca rezistenţa nominală
lillcc în afara prevederilor din norme sau standarde. Această putere
- > 'Icpindc du dimensiuni, construcţie, materiale utilizate şi condiţiile în cure
. •• • .(c.
iivisloiuliii la puteri mai mari dccâi puterea nominală duce In
 Electroterapi$t

Valorile uzuale sunt: 0,1; 0,125; 0,2; 0,25; 0,3; 0,5; 1,0; 2; 5 şi 10 W pentru
sloarclc cu rezistenţă fixă, 0,5; l şi 2 W pentru rezistoarele cu rezistenţă
variabilă.
3 . Tensiunea nominală reprezintă tensiunea care poate fi aplicată la bornele
istorului în condiţii normale ale mediului înconjurător iară ca rezistorul să se
l rugă. Mărimea tensiunii nominale depinde de dimensiunea şi construcţia
istorului, de proprietăţile elementului rezistiv şi de puterea şi construcţia
istorului, de proprietăţile elementului rezistiv şi de puterea sa nominală, în
etică cele mai uzuale valori pentru tensiunea nominală sunt: 150; 200; 250;
); 500; 750; l 000 V.
Pentru rezistoare de mică rezistenţă, tensiunea nominală se limitează de )
ccsul de încălzire care apare în rezistor când prin el trece curent electric.
Pentru rezistoare cu valori relativ mari ale rezistenţei electrice, care lucrează
aer, influenţa principală asupra tensiunii de lucru o are străpungerea care poate
firea între terminalele rezistorului şi chiar între spirele alăturate ale elementului
luluctor.
Tensiunea corespunzătoare puterii nominale de disipaţie Pn poate fi
terminată din relaţia:
U = VPnRn
ide Rn este rezistenţa nominală a rezistorului.
Tensiunea la care se încearcă rezistoarele, U probă, este mai mare decât
nsiunca nominală; de obicei:

4. Rezistenţa rezistorului în curent alternativ diferă de valoarea rezistenţei

!7.istorului măsurată în curent continuu datorită: 1. prezenţei capacităţii şi
iductanţei distribuite pe lungimea elementului rezistiv; 2. efectelor de suprafaţă
3. pierderilor dielectrice în suportul (carcasa) rezistorului şi în structurile de
ruleeţie.
In figura 3 se prezintă schema echivalentă a unui rezistor real şi variaţia
jmlcn|ei sale, măsurată în curent continuu, cu variaţia frecvenţei. Rezistenţa totală
rc/.islorului în curent alternativ (numită şi impedanţă) şi în special la frecvenţe
iulie, are un caracter complex şi variază cu modificarea frecvenţei, rezistorul real
oinpoi lându-sc în acest caz în parte ca o inductanţă şi în parte ca o capacitate.
Ke/isloarclc bobinate se caracterizează prin valori mari ale capacităţii şi
luluctanţci şi, din acest motiv, chiar şi la frecvenţa de ordinul kilohertzilor rezistenţii
DI totala scade semnificativ; pentru aceste rezistoare, mărimile capacităţii proprii
i n Ic imluclunţci proprii depind de modul de bobinare, numărul spirelor, precum
i de forma si construcţia bobinei.
Ke/.istoarele ncbobinate au valori mult mai mici pentru capacitatea şi
luluctanţH lor proprie şi de aceea ele pot fi utilizate la frecvenţe mult mni mari (de
iidinul sutelor şi miilor de MII/,).
'- ij ' '- J- <•„„„.„ .1 M. .llu.nltuiuilil* lui' nil
Noţiuni de electronică 2
1

0,10 1.0 10 100

f[MHz]xR[MA)
/''(#. 3 - Schema echivalentă a unui rezistor real: R - rezistenţa rezistorului; Rp - rezistenţa echivalentă
ile pierderi; L - inductanţa proprie; C - capacitatea proprie şi variaţia rezistenţei lui nominale cu
frecvenţa.

Capacitatea proprie depinde de forma şi dimensiunile rezistorului şi de

pcrmitivitatea dielectrică a carcasei şi a stratului de protecţie. Cu cât rezistorul
i'Me mai lung şi diametrul lui mai mic şi cu cât permitivitatea dielectrică a carcasei
fi u stratului de protecţie este mai mică, cu atât capacitatea distribuită va fi mai
inicft; orientativ se poate considera că pentru rezistoarele uzuale, ea este în limitele
1
(15- 0,15 pF pe l cm lungime.
5. Tensiunea de zgomot este valoarea eficace a tensiunii aleatoare (întâm-
ii l oare) care apare la bornele rezistorului parcurs de un curent continuu. Apariţia
nsiunii de zgomot este datorată mişcării termice a electronilor şi trecerii fluctuante
i mviilului electric prin particulele materialului conductor.
Raportul între tensiunea de zgomot şi tensiunea de curent continuu aplicată
lioriidc rezistorului defineşte factorul de zgomot al rezistorului care se exprimă
(l V/ V sau în decibeli (dB).
(>. Stabilitatea valorii rezistenţei electrice a rezistorului este supusă acţiunii
•mi factori ca: temperatura, umiditatea, îmbătrânirea, tensiunile aplicate etc.
l' iililicflrilc de rezistenţă electrică se exprimă de obicei în procente pentru l 000 ore
liiiii'lioiiarc. Variaţiile rezistenţei electrice pot fi reversibile sau ireversibile.
'/. Sixmwi(a în funcţionare. Deoarece în echipamentele electronice rezis-"•
Ir sc uliii/ca/ă în proporţii de aproape 50% din numărul componentelor
iclor, aproape un sfert din defectările acestor echipamente se datorcştc rlrii
rc/,isloarclor. Cele mai frecvente cauze de defectare a rczistoarclor sunt: •i" u'ii
şi deteriorarea contactelor (>50%), supraîncălzirea (arderea)
rc/.iston- in»/ \
m n/.\ .,; ~ ,,,,i; r., .,.
 in iiK iiiiujc (m ipiM ......... rlei'lrii'o , N iiprntncllr.lri d e In m ediul ln«
iiiflto r, m o n taje în g h e su ite eu )
Pentru creşterea siguran|ei in luiK'|ii>naica rc/.isloarclor se ulili/ca/fl regim
Ic lucru (putere şi tensiune) earc sft Ic «sigure o răcire convenabilă.

1.2.2. CONDENSATOARE. CLASIFICARE.

CARACTERISTICI PRINCIPALE

Condensatorul electric este un dispozitiv compus din două plăci conductt >
armături) despărţite printr-un dielectric; el are proprietatea de a acumula şah
ilectricc. La conectarea condensatorului sub tensiune de curent continuu, pe armii'
ipw sarcini de valori egale şi de semn contrar, care rămân şi după deconectarea i
Capacitatea este principala caracteristică a condensatorului. Cantitatea
slcctricitatc care se acumulează pe armăturile unui condensator, când acesla .>
iiipune unei diferenţe de potenţial, depinde de dimensiunile geometrice ale
condensatorului şi de tensiunea aplicată.
Se numeşte capacitate C raportul dintre cantitatea de electricitate Q şi diferenţa
Jc potenţial U:

U
Unitatea de măsură a capacităţii este faradul (F), definit ca fiind capacitate!
:ondensatorului care, la o diferenţă de potenţial de l volt acumulează o cantităţi
:le electricitate de l coulomb (C). Faradul este o unitate de măsură foarte mare ţi
•ie utilizează foarte rar; cel mai frecvent se folosesc submultiplii faradulul
inicrofaradul (uF), nanofaradul (nF) şi picofaradul (pF).
1F = 10VF = 109nF = 1012pF
Capacitatea unui condensator plan în vid depinde numai de dimensiunii!
salo geometrice şi este dată de relaţia:

C = 0,0884— d
unde: C este capacitatea condensatorului, în pF;
A - suprafaţa activă a armăturilor, în cm2;
d distanţa dintre armături, în cm.
l )acâ între armăturile condensatorului se introduce un dielectric (fig. 4) si
uoiiNtalA cil la aceeaşi diferenţă de potenţial, ca şi în cazul condensatorului cu vid,
se obţine o cantitate de electricitate mai mare între armături, deci capacitatcn
i ondi'iisatonilui creşte. Raportul dintre capacitatea condensatorului cu dielectrii
iuti e iu mfitui i, C şi capacitatea condensatorului în vid, Cvid se numeşte permitivitaten
ilioloctricuhn sau constanţa dielectrică, notată cu E.
 iliih'ii iomlcilNiltO-
i un dielectric oare-
• cnlcula cu relaţia:
Aria = A
O.OKH4 —d
mc electrice conden-
nntcază prin sim-'"•
lltt. 5. d dielectric.E /
' " i > nsatoarele utilizate
"'" ntcle electronice se
" 'imlensatoare cu ca-
i ^ . > , condensatoare cu
ic vni iabilă şi condensa-
/
armaturi Fig. 4 -

• iipiicilatcscmireglabilă.
'Milcnsatoarcle cu capaci-
i NUMI componente cu o
li/mc în circuitele elec-
HMI acest motiv, în pre-
liilnică în producţia de
IIIIM- varietate de conden-
Mnnilard.
ipA natura
dielectricului, înec o Fig.
clasificare a con-
• i' lor cu
capacitate fixă,
l
Condensator plan.
T
a
i
T
li
S - Simboluri utilizate pentru reprezentarea
condensatoarelor în scheme: a - simbol general al
capacităţii sau al condensatorului fix; b - condensator cu
capacitate variabilă; c, d - condensator ajustabil
(trimer); e, f, g -condensator electrolitic; h - bloc de
condensatoare cu capacitate variabilă (condensatoare
variabile duble); i -condensator de trecere.

''«Icnsatoare cu dielectric gazos;

"n.lcnsatoare cu dielectric solid;
D U dielectric neorganic (mică; ceramică; sticlă; sticlă-email; sticlă-
n).
• ' i i dielectric organic (hârtie; pelicule sintetice din polistiren, mylar,
i i
••n.lcnsatoare cu dielectric din oxizi (condensatoare electrolitice cu
• • "iidcnsatoare electrolitice cu tantal).
"• i' nsatoarele cu capacitate variabilă se utilizează în special pentru acordul
"Hdor oscilante. Aceste condensatoare nu sunt complet standardizate.
1
• MI ele cu capacitate semireglabilă se utilizează în circuitele care necesită
• • i i \iilc la valori odată pentru totdeauna sau necesită reglarea periodică a
i inele tipuri de condensatoare din această categorie sunt standardizate
ni producţie de serie.
nsatoarele cu capacitate fixă de obicei se realizează cu dielectric solid
liartic, pelicule sintetice, mică), iar condensatoarele cu capacitate
i ilielcctricul aer şi materiale plastice.
11 in am prezentat la rezistoare, şi condensatoarele sunt caracterizate
ui specifici. Dintre parametrii principali amintim: capacitatea nominală
fi toleranta; rigiditatea dielectricl; rezistenţa In Ix.olnţlei pierderile dieleutriw
liHliic'iiinţa proprie; stahilitalca şi siguranţa în runc|innm'e, Aceşti parametri ii»
importanţa lor şi suni trataţi cu atenţie de eonslrucloii. Vom anali/a în conţinu "
pentru o mai bună înţelegere a condensatoarelor numai paiametrul induci.......
proprie
liuluctanţa proprie. Pe lângă capacitate, condensatorul posedă şi inductaiiţpî
loi mata din inductanţa proprie a condensatorului şi din inductanţa conexiunile!
Induelanţa proprie a condensatorului depinde de dimensiunile elementului
capacitiv (de exemplu bobina în cazul condensatoarelor cu armături bobinate), dt
dispunerea acestuia în raport cu corpul metalic (cazul condensatoarelor închise Iii
cutii metalice) şi de modul de conectare a terminalelor de armături; cu cât sunt nwi
mici dimensiunile condensatorului şi cu cât terminalele sunt mai scurte şi mai
i'KKise, eu atât inductanţa proprie a condensatorului este mai mică.
Hxistenţa inductanţei modifică mărimea capacităţii (echivalente), conduti
IM Icpcndcnţa ei de frecvenţă şi la apariţia fenomenului de rezonanţă în condensatul
luale aceste defecte influenţează comportarea normală a condensatorului în cu
cuil.
în fig. 6 a se prezintă schema electrică echivalentă simplificată a condcnsii

torului. La rezonanţă, adică la frecvenţa f. = • l

>impedanţa acestui
circuli

este minimă şi egală cu rezistenţa activă de pierderi; în afara frecvenţei de rezonanţă

impedanţa (condensatorului) este mai mare şi are şi caracter reactiv (fig. 6 b), U
frecvenţe (mai) joase capacitiv şi la frecvenţe (mai) înalte inductiv.
Condensatoarele trebuie utilizate la frecvenţe mult mai mici decât frecvenţii
lor proprie de rezonanţă (frecvenţa de lucru să fie de 2-3 ori mai mică decât frecvenţii
de rezonanţă), domeniu în care au comportare de condensatori, component
inductivă fiind practic neglijabilă. Cunoaşterea frecvenţei maxime de lucru a celm
mai utilizate tipuri de condensatoare este esenţială pentru electronist.

M ii
»
0.1 0.2 051 2 5 10
frecventa l M H z l

. fi Schema electrică echivalentă simplificată a condensatorului fi"1

(a) si variaţia impedanţei lui cu frecvenţa (b).
!&.

t»"
tnin dn exemplu do lrccvon|c mnxunc pAnA la care se pm uiili/a unele tipuri
mioare:
ulniNittoaic ceramice clise (de gabarit mic): 2 000-3 000 MII/,;
'iilensaloare cu capacitate variabilă (de gabarit redus): 300^00 MHz;
ulensatoarc cu hârtie (de mare capacitate): 1-2 MHz;
ulcnsatoarc electrolitice cu aluminiu: 0,01 MHz.
.01 arca inductanţei condensatorului se realizează prin: 1. reducerea
ninilor de gabarit ale condensatorului; 2. realizarea terminalelor din benzi
m «.ilrinft şi 3. scurtarea lungimii terminalelor.

1.2.3. BOBINE ELECTRICE. CLASIFICARE.

CARACTERISTICI PRINCIPALE

Muhinclc electrice sunt componente electronice constituite dintr-un sistem

i' 1 in scrie din material conductor care înlănţuiesc acelaşi circuit magnetic.
îl in general utilizate fie pentru a produce o anumită tensiune magnetomotoare
piivle sunt parcurse de curent electric), fie pentru a fi sediul unei tensiuni
'motoare induse (când circuitul magnetic e străbătut de flux magnetic variabil
• i Alai tensiunea magnetomotoare produsă în bobină la curent electric dat,
ii i unea electromotoare indusă în bobină la variaţia în timp dată de fluxul ei
• i ' sunt proporţionale cu numărul de spire ale bobinei. 'nsianta de
proporţionalitate se numeşte inductanţa bobinei, se notează
• i i l , şi se defineşte cu relaţia:

•I» este fluxul magnetic; i

curentul electric.
mi numeşte şi autoinductanţă sau inductanţa proprie. Unitatea de măsură a
'>tii |ri se numeşte Henry (H); în practică se folosesc şi unităţile milihenry
10 'H), microhenry (ImH = lO^H) şi nanohenry (InH = 10"9H). i 1 1 M
hcmele electrice bobinele se notează ca în fig. 7. După natura circuitelor 1 1' r
se deosebesc două tipuri de bobine:
l M ihina fără miez, care este asociată cu un circuit magnetic care nu conţine
î l ' leromagnetice; în forma cea mai simplă, ea se realizează cu un conduc -•
n i . 1 1 într-un singur strat pe suprafaţa unui cilindru circular drept şi se numeşte
ud;
bobina cu miez, care este asociată unui circuit magnetic care conţine
oile Icromagnetice: fier moale, oţel

nm
aliat, aliaj de nichel sau cobalt, ferite
etc. l lupa forma şi aşezarea spirelor
se deosebesc: bobine plate, bobine
toroidale, încurc, bobine în galeţi sau
secţionate etc.

',. 7 •- Simboluri folosite în scheme

pentru bobine.
 D upfl frecvenţele de Iun n. im lwiolc
M C cliiNifîcfl m bobme du lrccvpn|a
Ilulii'ilrm lA , bobine dejunul lrcivcn|rt, bobine de iniilin frecvenţa
Dupfl mimflrul de stnituri ale înfAşurArii se deosebesc bobine cu un slin! şi
bobme cu mai multe straturi.
< iiiaeleristici principale. Dintre principalele caracteristici ale bobinolni
clecli icc se amintesc: inductanţa, factorul de calitate, capacitatea proprie, stabililiili»*
fi mutilanta în funcţionare.
în continuare vom trata caracteristica principală: inductanţa.
Inductanţa. în funcţie de utilizare, inductanţa bobinelor folosite în cchi|w
mcnle electronice variază în limite largi, de la câţiva nanohenry la zeci şi sule I!F
milihcmy.
Destinaţia bobinei impune precizia de realizare a inductanţei: în jurul a l " »
şi 2% pentru bobinele destinate circuitelor acordate şi 10-20% pentru bobinele tip
cuplaj sau pentru bobine de înaltă frecvenţă care lucrează la frecvenţe mult diferiţi
de frecvenţa de rezonanţă. Relaţia:

L = 4nN2
S
l
ne dă inductanţa (cu precizie 1-2%) unei bobine de lungime l (lungimea este df
20-30 ori mai mare ca diametrul), cu secţiunea S şi numărul de spire N.
în realitate, lungimea bobinei este comparabilă cu diametrul ei (D); prin
aceasta câmpul magnetic la capetele bobinei se curbează şi un număr mai mic d«
spire este înlănţuit de fluxul magnetic, fapt care duce la reducerea inductanţei,
pentru acest caz relaţiile de calcul sunt complicate şi de aceea pentru simplificări
în formula practică de calcul menţionată mai sus se introduce coeficientul „a", H
cărui valoare depinde de raportul l/D. în acest caz, formula de calcul a inductanţei
devine: L = aN2D10~3, unde L se obţine în jiH (D în cm şi coeficientul „a" din
tabele).

1.2.4. TRANSFORMATOARE ŞI ŞOCURI DE ALIMENTARE

în circuitele de joasă frecvenţă şi de frecvenţă industrială ale echipamenteloi

electronice au o largă utilizare bobinele cu inductanţa mare (de ordinul zecilor sau
chiar sutelor de henry), prin care trec curenţi importanţi. Aceste bobine, realizate
cu miez magnetic (oţel electrotehnic, ferită, permalloy etc.) pentru a nu aven
dimensiuni mari, sunt şocurile de alimentare si
transformatoarele.
Transformatoarele sunt componente elec
tromagnetice bazate pe fenomenul de inducţie
electromagnetică, construite pentru a primi
puterea electrică sub intensitatea I şi tensiuncn
U aplicată unui circuit zis primar şi a o reda sub
o tensiune U s şi o intensitate I, la bornele unui
/•'//<. 8 - Reprezentarea transformate- circuit
secundar. Transformatoarele se reprezintA
rului în scheme. m scheme ca în fig. 8.
 i'iiiejle dc ilcnliiHi|ie, triinsforniatourele se tmpnrt în truiiNlomiatoar* de
ţi transformatoare de semnal. Transformatoarele de alimentare se
n blocurile de redresare pentru obţinerea de tensiuni de valori diferite.
• OHtc transformatoare se alimentează circuitele de încălzire a tuburilor
, electromotoarele ctc. Dintre transformatoarele de semnal, cele mai
••mu1 sunt transformatoarele de adaptare, folosite pentru modificarea
intri circuitelor de intrare, de ieşire şi de cuplaj, precum şi transformatoarele
iildiiri, destinate transmiterii impulsurilor în circuitele unde apare necesitatea
"lAii galvanice între circuite.
* i "aţe că în industrie se foloseşte o gamă largă de transformatoare şi şocuri
i ire normalizate/standardizate, la realizarea echipamentelor
electronice .•a necesitatea construirii unor tipuri speciale.
tructiv, orice tip de transformator şi şoc de alimentare constă din circuit
inie/ magnetic), bobină şi armături de fixare.
loscsc trei configuraţii de miezuri (fig. 9): în manta, cu coloane, toroidale.
U' ile tehnologia de execuţie, miezurile se realizează din tole stanţate, din
/( presate. Bobinajul se realizează din conductoare de cupru (frecvent) şi
nu tu secţiune rotundă sau dreptunghiulară izolate cu email, bumbac sau
l tub i narea se poate face în straturi sau neregulat pe un suport numit carcasă,
•i luiic să permită montarea uşoară la locul de utilizare. Materialul carcasei
«A prezinte o bună rigiditate dielectrică şi rezistenţă mecanică. Materialele
hti utilizate sunt: preşpanul, pertinaxul, textolitul, polietilena etc. Pentru
ÎMI climatică şi pentru creşterea rigidităţii dielectrice, bobinele transforma-
H NC impregnează.
întrucât echipamentele electronice de gabarite mici sunt construite cu
iue şi circuite integrate cărora le sunt caracteristice curenţi mici la func-l
şi tensiuni coborâte de alimentare, în prezent se realizează transformatoare

a b c
Fig. 9 - Tipuri de miezuri magnetice: a - cu coloane; b - în manta; c - toroidale.
de ilimuiimiim mici, Reducere» dimciiHiuiillut suit pciiiliilA pun ulili/mon ile
materialo cu poniioaltililalc magneticA maro, înlc/.url cu Im inc m-ii adiţionale ţi
i ondiicloarc pentru bobinajc cu secţiune mica (d * 50 (i) ni simt de i/olu|ic nunţiii»
î n l i r spuv, precum şi prin folosirea de carcase pentru bobine cu grosimi minitiir

1.2.5. ALTE COMPONENTE PASIVE

Comutatoare: sunt componente mecanice 'de circuit, folosite pcnlftl

schimbarea legăturilor unor porţiuni de circuit prin altele sau pentru
modificării
succesivă a conexiunilor unuia sau ale mai multor circuite.
Conectoare: sunt componente electronice de circuit utilizate pentru renii=
/.arca unor legături electrice conductoare demontabile între blocuri,
subansamhlii,
cablaje etc.
Relee: sunt componente electronice de circuit utilizate pentru reali/niM
unor funcţiuni logice. Releul stabileşte sau întrerupe o serie de circuite
pi in
acţionarea unui număr de contacte care se închid sau se deschid sub acţiunea
forţdoi
exercitate asupra armăturii (partea mobilă). Cel mai folosit releu este releul
cin
Iromagnetic. Destinat pentru comutarea circuitelor electrice în
echipamentch
electronice, aparatură de automatizare etc. este alcătuit din trei părţi
principali
clectromagnetul, armătura şi contactele electrice. Din punct de vedere
constructiv
întâlnim: releu electromagnetic de curent continuu, releu magnetic de curent
alter-
nativ, releu electromagnetic polarizat şi releu de comandă prin câmp
magnetic.
Cablaje imprimate: utilizarea lor constituie azi o tehnică universală di
(interconectare a componentelor electronice atât în echipamentele
electronic?
profesionale cât şi în cele de larg consum. Producţia de cablaje imprimate a
crescu)
vertiginos întrucât ele prezintă următoarele avantaje:
l) permit reducerea volumului şi masei echipamentelor prin creştere» (
densităţii de montaj a componentelor electronice, 2) contribuie la creşterea siguranţei
în funcţionare a echipamentelor prin micşorarea numărului firelor de legătură înlic
componentele electronice, 3) contribuie la simplificarea operaţiilor de asamblau si
la reducerea timpului de execuţie, permiţând automatizarea lor în cazul unei
producţii de serie, 4) contribuie la miniaturizarea montajelor electronice şi deci n
echipamentelor, 5) fac posibilă unificarea şi standardizarea construcţiei blocurilor
electronice funcţionale care intră în componenţa echipamentelor electronice
asigură interconectarea uşoară a acestora.
- Componente pasive pentru microunde: sunt folosite în tehnica frecvenţelor
foarte înalte (adică a undelor decimetrice, centimetrice şi milimetrice), cuprinse în
{taina (U 300 gigaherţi (GHz), tehnică care a căpătat în ultima vreme o dezvoltare
rupulA, nâsindu-şi aplicare în cele mai diverse domenii ale tehnicii: telecomunicaţii
prin ladioii-k-c si prin sateliţi, în industrie, medicină, biologie, în calculatoare
i'k'cliomcc etc. l )upă proprietăţile electrice, componentele pasive pentru microunde
NC impui l in: componente reciproce (ghiduri, atenuatoare, filtre, circuite de adaptare,
dclii/on otc.) şi componente nereciproce (izolatori, circulatori, giratori).
 nccsto componente ic realizează în minatoarele variante
: glncluri metalice, componente cu pelicule subţiri sau gazoase,
cu conştiinţe concentrate.

U. COMPONENTE ELECTRONICE ACTIVE

l U. NOŢIUNI DE BAZĂ ASUPRA TUBURILOR

ELECTRONICE

l l 1.1. TUBUL ELECTRONIC. EMISIA ELECTRONICĂ

i iţ curca electronilor:
' i mii electronic poate fi privit ca un ansamblu de electrozi pe care se aplică
ii'iisiuni. între aceşti electrozi circulă curenţi electrici. Ansamblul de
i M% plasează într-o incintă etanşă numită balon, în care fie se face vid, fie
li' un ga/ la o presiune bine determinată de caracteristicile cerute tubului.
1
In care interiorul balonului, care poate fi de sticlă sau metalic, este vid,
iii- luburi electronice cu vid, iar în cazul în care se găseşte un gaz, de tuburi
• ic c cu gaz.
"ii.ii md fig. 10, se va analiza mai detaliat, structura unui tub electronic.
(A structură, deşi este idealizată, se apropie mult de structura reală. '
ndul numit catod are rolul de a produce electronii a căror mişcare va
ircntul ce circulă între electrozi. Celălalt electrod important este anodul
.i/ă cea mai mare parte a electronilor emişi de catod. între anod şi
esc alţi electrozi, denumiţi grile.
i nteriorul unui tub electronic au loc două procese fundamentale, procese
•nh|ioncază de fapt funcţionarea tubului. Aceste procese sunt: (•inducerea
de electroni de către catod, numită emisie electronică. «U-plasarea
(mişcarea) electronilor de la catod la anod. i itiKlu electronică.
Structural, un metal poate fi privit ca fiind format ' i „schelet" de ioni
pozitivi, în jurul cărora există un mare număr de electroni
electroni grile cafod

anod

o o o o o o

borne ac /coafură Fig. 10-

Structura idealizată a unui tub electronic.
liberi, ore xr tlcp!imufl/a neNiliiglicri|i In mici umil metalului, leţiren eloctronllm
din molul cslc limA destul de problemuticA IftrA un njtilor din exterior. dcoctr«i
ionii po/ilivi îi atrag, rcţinflndu-i în metal.
Prin emisie electronică înţelegem fenomenul prin care electronii sunt scut
in afara metalului, cu ajutorul unor agenţi externi.
Un prim fel de emisie electronică este emisia termoelectronică. Metalul i • >
incftl/.it, energia electronilor creşte, iar unii dintre ei reuşesc să înmaga/uu
suficientă energic pentru a putea ieşi din metal. Acest fenomen se poate ascmAn
intuitiv cu evaporarea unui lichid (pe măsură ce lichidul e mai cald, unele di
moleculele sale capătă suficientă energie pentru a-1 părăsi).
Electronii pot părăsi metalul câştigând energie şi de la alţi electroni ce v i
din exterior, într-adevăr, dacă bombardăm un metal cu electroni de energie sufieii i
de mare, aceştia pătrund în metal şi cedează energia lor electronilor din metal, cai
astfel îl pot părăsi. Electronii emişi se numesc secundari, iar electronii cm
bombardează metalul, primari. Numărul de electroni secundari poate fi de l - 5 o
mai mare ca numărul de electroni primari. Acest tip de emisie se numeşte cmli.i
secundară. Şi în acest caz se poate face o analogie cu un lichid în care curge un ti
lichid (electronii primari) şi sar stropi (electroni secundari).
Sub acţiunea luminii (care este o formă de energie radiantă), electronii ili<
metal pot primi energie şi pot fi emişi. Avem de-a face cu o emisie fotoelectronu ><
Analogia pentru acest caz ar fi aceea că suflând un jet de aer (energia radiantă) \\t
suprafaţa unui lichid pot să sară stropi (electronii emişi).
în tuburile electronice cea mai des întâlnită este emisia termoelectronicfl
Mişcarea electronilor:
Mişcarea în câmp electric. Să presupunem că (fig. ll)electroin
este aruncat între două plăci, paralel cu ele, cu o viteză v.
Dacă placa superioară este pozitivă şi cea inferioară negativă (fig. 11 i
electronul va fi deviat în sus. Dacă placa superioară este negativă iar cea inferioa
pozitivă, electronul va fi deviat în jos (fig. 11 c.), în cazul în care au acelaşi potcnj i
po/itiv (sau negativ) - deci diferenţa de potenţial dintre plăci este nulă - electronii
trece nedeviat, deoarece ambele plăci îl atrag (respectiv îl resping) la fel de puterm<
(lig. 11 b).
M i ş c a r e a în câmp magnetic, în general putem deosebi doini
situaţii, direcţia de deplasare (vectorul viteză) iniţială a electronului este paralrU
sau perpendiculară faţă de câmpul magnetic.

t
*~

i#. // - Devierea
direcţiei de mişcare a
unui electron în câmpul
electric.
t IM 12 -P or)! exercitat! uupra unui electron de un
câm p m agnetic B . •factron

iftrA direcţia de deplasare este paralelă cu câmpul

magnetic B, asupra utilul nu se exercită nici o forţă. Dacă direcţia de
deplasare este perpendiculară ipti! mii|L',netic (fig. 12) apare o forţă F,
perpendiculară atât pe v cât şi pe B, mi- diilii de relaţia:
F = e-v-B
e pale sarcina electronului.
1
'In cele de mai sus rezultă că direcţia de mişcare a unui electron poate
fi i fle cu ajutorul unui câmp electric, fie cu ajutorul unui câmp magnetic.

1.3.1.2. DIODA CU VID

i * l 2.1. Structura unei diode cu vid. Dioda cu vid este un tub
electronic tn|me numai doi electrozi, anodul şi catodul.
udului produce electroni prin emisie termoelectronică. După natura catodului
: if m două tipuri de diode: a) cu încălzire directă şi b) cu încălzire indirectă.
i -u lii|fi a construcţiei unei diode cu încălzire indirectă este dată în fig. 13.
l riic metalic şi de obicei este făcut din tablă de tantal, molibden, nichel etc.
iiinholiil grafic care se utilizează pentru reprezentarea diodei în scheme este
(n fig. 14. în general, se renunţă la desenarea filamentului şi atunci simbolul i
• cel din fig. 14 c.
.'.2. Caracteristica curent-tensiune a unei diode cu vid. Prin caracteristica
.urne a diodei cu vid (sau mai general a unui tub electronic) se înţelege m
i arc depinde curentul ce trece prin tub de tensiunea aplicată între anodul iul
tubului.
f

anocf
f i/omeni

Diodă cu încălzire Fig. 14 - Simbolul diodei cu încălzire indirectă (a), cu

indirectă. încălzire directă (b) şi fără reprezentarea filamentului (c).
 —-e
*
-
°
0
v
0-/0V
00V
/•Vi;. /5 - Sensul curentului anodic şi polaritatea tensiunii anodice pozitive.

în mod obişnuit se utilizează denumirea de curent anodic şi tensiune anoil >

De exemplu, tubul din fig. 15 a are un curent anodic de 10 mA, la o tensi".
onodică de 20 V.
Conform convenţiei din electricitate, sensul curentului electric este c< i
unor sarcini pozitive, deci curentul va circula de la plus la minus (anodul este i >
pozitiv decât catodul, curentul circulă de la anod la catod) invers mişcării electronii^
în tub.
Tensiunea anodică o considerăm pozitivă dacă anodul este mai pozitiv clei IH
catodul (sau ceea ce este totuna, catodul mai negativ ca anodul) - în acest SIMM
fig. 15 a şi 15 b sunt echivalente. Tensiunea anodică este negativă dacă anodul c*l>
mai negativ decât catodul (sau catodul mai pozitiv ca anodul).
Dacă tensiunea anodică este pozitivă se spune că dioda este polarizată diroci
iar dacă este negativă, dioda e polarizată invers.
Caracteristica curent-tensiune se cunoaşte şi sub numele de caracterislu»
IA(UA) sau caracteristica statică a tubului. Ea poate fi reprezentată grafic punAm!
pe abscisă valoarea tensiunii anodice UA, iar pe ordonată valoarea curentulu
anodic IA.
în figura 16 este reprezentată caracteristica statică IA(UA) pentru o diodă u
catod cu încălzire directă.
Făcând o comparaţie între caracteristica curent-tensiune pentru o diodft »•
aceeaşi caracteristică pentru o rezistenţă obişnuită constatăm o deosebire principul!*
între diodă şi rezistenţă.

Fig. 16 - Caracteristica curent-tensiune a diodei cu vid pentru două

temperaturi T l, T2 ale catoduhii: / - regiunea inversă; // - regiunea cu
sarcină spaţială; ///-regiunea de saturaţie.
 f Ct>Mi|)iiinţH- iulie o dioda ţi
o iivislonjA

J-o

m w/,inten|ă în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate, curentul

poate trece <wu altul (fig. 17 a). La diodă curentul poate trece
într-un singur sens, i când tensiunea anodică este pozitivă (fig.
17 b). i .Ut este de fapt proprietatea fundamentală a diodei,
proprietate pe care multe din aplicaţiile ei.
înmctul de vedere al acestei proprietăţi fundamentale, dioda
poate fi nilr-o analogie hidraulică cu o supapă sau cu un ventil.
.' , .V Parametrii diodei. Parametrii cei mai importanţi ai unei
diode sunt ni curent continuu R0 şi rezistenţa internă Rr lenta în
curent continuu este definită de raportul dintre tensiunea anodică
l I ţji curentul anodic continuu I A
A

l )§ i'xcmplu, din catalog pentru EZ 80 (fig. 18), pentru o tensiune UA = 20 V

t?......n uiicnt IA = 62 mA (0,062 A).
20
= 323
0,062 ohmi
1
' i'/islcnţa internă este definită pentru variaţii mici ale curentului şi tensiunii
i In jurul unui punct dat al caracteristicii IA(UA). Prin variaţii mici în jurul
• HH -t dat înţelegem acele variaţii pentru care se poate socoti cu bună
n' caracteristica IA(UA) o linie dreaptă în jurul acelui punct.
.omplu, din catalog pentru tubul EZ 80 în punctul IA = 62 mA, UA = 20 V,
Ic ±2,5 V a tensiunii anodice (între 17,5 V şi 22,5 V) poate fi socotită
md o variaţie de ±10 V (între 10 V şi 30 V) nu mai poate fi socotită

• variaţie mică AUA a tensiunii anodice, va corespunde în punctul dat al

•' hui o variaţie mică AL a curentului anodic.
* A

l'tln definiţie, rezistenţa internă R. este:

AL
punct dat al caracteristicii I (U ).

fila ţi. Ii. >lni unt*

 IA 1
y
I/U
110' - -
[mA] 1 f\f\

-
xi
1UU
90
1 -6? m A "*a i ~

// \
ou
70
-
\
60
50
kO AUA=2,5V ~
30
X v •/
OV -
-
// u /r
1
10 A
n 1
2 30
10 20
uA[ vi
Flg. 18 - Caracteristica IA (UA) pentru dioda EZ 80.

Considerând de exemplu, tubul EZ 80, să calculăm rezistenţa internă fd l

punctul IA = 62 mA, UA = 20 V. O variaţie mică a tensiunii anodice este AUA = 2,5 V
(de la 20 la 22,5 V). Rezultă (fig. 18) IAA = 13 mA (de la 62 mA la 75 mA). Deci!
2,5F
= 192
0,013/4 ohmi

Deoarece caracteristica statică nu este o dreaptă, atât rezistenţa în curent

continuu cât şi rezistenţa internă depind de punctul în care sunt calculate.
De exemplu, pentru tubul EZ 80 la UA = 10 V, IA = 22 mA, avem: R()
-450 ohmi şi R, = 280 ohmi.
1.3.1.2.4. Principalele utilizări şi aplicaţii ale diodei. Aplicaţiile diodei sş
ba/ea/ă pe proprietatea ei de a conduce curentul într-un singur sens. în tehnic»
electronică, dioda are două grupe mari de aplicaţii: a) Redresarea
Prin funcţia de redresare înţelegem procesul de transformare a energiei (10
curent alternativ în energie de curent continuu.
Această transformare este al>»
/* /^î >r-t 1 ° 1 solut
necesară, deoarece în tehnicii
electronică modernă, majoritatea
aparatelor necesită o alimentare cu
energie de curent continuu, în timp
ce energia care ne stă la dispoziţii1
la reţea este de curent alternativ. Cea
mai simplă schemă de redresare eslr
Fig. 19 - Redresor. ilustrată în fig. 19.. *'
 AAAA
Fig. 20 - Variaţia în timp a tensiunii alternative din secundar
(a); a curentului anodic (/>); a tensiunii la bornele rezistenţei
de sarcină (c) pentru schema din fig. 19.

Modul de funcţionare al schemei poate fi urmărit în figura 20. îndată ce

iiirii r din secundarul transformatorului este pozitivă, dioda conduce, iar
prin < n|n K circulă curent.
IVnli u alternanţa negativă a tensiunii din secundar, dioda se blochează şi nu |
( |«muie trecerea curentului. Rezultă că prin rezistenţa R va trece un curent
i "i in | )cşi acest curent nu este constant în timp, el se apropie de un curent
U'oarece trece tot timpul în acelaşi sens.
,u cec acest redresor utilizează numai o alternanţă a tensiunii alternativ,
ir redresare monoalternantă.
Pulsaţiile tensiunii obţinute de la un redresor se pot reduce foarte mult prin
i cu unor filtre. Un filtru foarte simplu se compune dintr-o capacitate ce se .
(/n in paralel pe rezistenţa de sarcină. Modul de conectare al capacităţii este
in linura 19 cu linie punctată. Se obţine un redresor monoalternantă cu filtru
11 iu ilalca C se încarcă cu polaritatea indicată în fig. 19 şi pozitivează catodul
('a urmare, va trece curent prin diodă numai atât timp cât tensiunea pozitivă
un imod depăşeşte ca valoare tensiunea pozitivă de pe catod - intervalul t,-12
D
t udată ce tensiunea alternativă din secundarul transformatorului scade sub
im tensiunii Uc la bornele condensatorului, dioda se blochează (are anodul
gnliv decât catodul), iar condensatorul începe să se descarce prin rezistenţa
iui valul t2-t3 (fig. 21).

' Viinaţia tensiunii de ieşire Uc,

nu icdrcsor monoalternantă cu
filtru C.
 Fig. 22 - Redresor cu dublă alternanţă. Fig- 23 - Variaţia în timp a tensiunii ,.l
ternative: a - pe anodul diodei Dl;/» |>
anodul diodei D2; c - a curentului ce pui
curge D l; d - dioda D2; e - curentul pi i
rezistenţa R pentru schema din fig. 11

în momentul t3 tensiunea alternativă depăşeşte pe U., dioda începe să condurii,

condensatorul se încarcă (intervalul t3-t4) şi apoi procesul continuă la fel. Condcm
satorul lucrează deci ca un rezervor de sarcină electrică, rezervor ce se descarcfl p(
rc/istcnţa de sarcină şi se reîncarcă prin diodă, asigurând un curent aproape con
tinuu prin rezistenţa de sarcină.
O îmbunătăţire a formei curentului redresat (făcându-1 mai asemănător r u
curentul continuu) se obţine cu schema din fig. 22. Acest redresor este un redrcsur
cu dublă alternanţă deoarece utilizează ambele alternanţe ale tensiunii alternative
Funcţionarea schemei poate fi urmărită pe baza diafragmelor din fig. 23.
în cazul redresorului cu dublă alternanţă, montarea unui condensator de filli u)
la bornele rezistenţei de sarcină determină de asemenea o reducere importantA it
caracterului pulsatoriu al tensiunii redresante.
b) Detecţie
Schema unui detector cu diodă pentru detecţia unei oscilaţii modulate m
amplitudine este dată în fig. 24.
De la antenă, printr-un amplificator ce măreşte amplitudinea semnalului
captat, oscilaţia de înaltă frecvenţă se aplică pe anodul diodei (Uintr).
în mod asemănător ca la redresorul cu capacitate de filaj, condensatorul C si-
încarcă prin diodă şi se descarcă prin rezistenţa R. Aici însă intervine în plus un

*
o'f la
antena prin
— nu
Uintr C
"1
l
L fi* ^
u Fig. 24 - Detector de diodăj .
amp/i f/ccffOr r Ir
1
 Ii nsmilfil la lioinclc ilr ic şiir ale
detectorului.

ii nou lată de redresor. Condensatorul şi rezistenţa sunt alese în aşa fel încât
n ' ;i !ji încărcarea să se facă astfel ca tensiunea U. la bornele condensa-
' ICŞ.

' urmărească variaţia amplitudinii de înaltă frecvenţă (fig. 25). 1 < i, s-a
obţinut la bornele condensatorului o tensiune Ujc ce este aproape A cu
semnalul audio. Mai departe ea este amplificată pentru a putea comanda i /or,

I.3.1.3.TRIODACUVID
l hipfl cum arată şi numele de triodă, acest tub electronic are trei electrozi, în

Î
Ue imod şi catod mai există un electrod suplimentar (electrod de comandă)
t jjrilfl. Grila este plasată între anod şi catod, mai aproape de catod. în general,
P«le realizată sub forma unei spire ce înconjoară catodul.

1.3.1.3.1. Structura unei triode cu vid

in ligura 26 °ste prezentată structura schematică a unei triode cilindrice
• i ir de mică putere cu catod cu încălzire indirectă.
iiilrcg ansamblul de electrozi este plasat într-un balon metalic sau într-un
Jttn i Uf sliclă în care se face vid. Pentru puteri mici triodele sunt, în general, cu
lipii ni încălzire indirectă, iar pentru puteri medii şi mari cu catod cu încălzire

Simbolul utilizat pentru reprezentarea triodei în scheme este arătat în fig. 27.
l )c obicei, în cazul încălzirii indirecte a catodului, nu se mai reprezintă
i|lnI lU'lc.

anod

Ff
O
F F

o, b
l''lg, 26 - Structura unei triode. Fig. 27-a- simbolul triodei cu încălzire directă;
b - simbolul triodei cu încălzire indirecţi; t
 C a |i la dim ii, tensiun ea din tre •n o»!
şi catodH C înm ieşte tensiune unodieA |l n
notea/flU , iur curentul ce intrfl prin K
A

an o d u lu i - cu ren t an o d ic, n o tat 1 .. tu i

A

apare tensiunea de grilă (între grilă si c.i'

notat U(i şi curentul de grilă, notat I (1 .
Dacă trioda lucrează astl'el înciU M
existe curent de grilă, atunci curentul ce leu
prin borna catodului (numit curent caUuli>
Ic) va fi egal cu suma dintre curentul iih
odic şi curentul de grilă (fig. 28);;, 4
?.8 - Curenţii şi tensiunile la o trioda.

în marea majoritate a aplicaţiilor trioda lucrează fără curent de grilă. Ace ?

regim de lucru corespunde cazului în care tensiunea de grilă este negativă (gill
mai negativă decât catodul). în acest caz, I = O şi curentul catodic este egal 11
G

curentul anodic:

Sensul curenţilor ce străbat tubul, sensul tensiunilor aplicate şi notaţii^

utilizate sunt indicate în fig. 28.
Introducerea grilei adaugă triodei - în comparaţie cu dioda - o calitate extrem
de importantă, posibilitatea de a exercita un control asupra mişcării electroni loi d»
la catod la anod - deci asupra curentului anodic - prin intermediul tensiunii d«
grilă. Cu cât grila este mai negativă, cu atât mai puţini electroni trec de la calm)
spre anod şi curentul anodic scade. Cu cât grila este mai pozitivă, cu atât se uşureii/s
mişcarea electronilor spre anod, iar curentul anodic creşte.
Cu scopul de a vedea mai în detaliu modul în care variaţiile tensiunii de gi îl *
determină modificarea curentului anodic, să începem cu cazul în care tensiunea îl
grilă este nulă (UG = 0). Presupunem că pe anod am aplicat o tensiune anodică 11
pozitivă, în acest caz, trioda se comportă ca o diodă, iar procesul de treceri
curentului prin tub va fi acelaşi ca la diodă. Electronii emişi de catod formea/rt i
jurul acestuia o sarcină spaţială, care limitează şi determină valoarea curentuli
anodic. După cum s-a arătat şi la diodă, asupra electronilor emişi de catod se excivii
pe de o parte forţa de atracţie a anodului pozitiv, iar pe de altă parte, forţa «i
respingere, de frânare a sarcinii spaţiale negative.
Să aplicăm acum pe grilă o tensiune negativă (UG < 0), păstrând constain
valoarea UA a tensiunii anodice. Deoarece grila este negativă la acţiunea de frâniii
tic către sarcina spaţială a electronilor atraşi de anod, se adaugă acţiunea de frâniu
n grilei şi un număr mai mic de electroni va ajunge la anod.
Deci, negativând grila, curentul anodic scade. Dacă în continuare tensiuni n
aplicată pe grilă scade, efectul de frânare (de respingere) a electronilor emişi d«
catod se accentuează iar curentul anodic va scădea corespunzător.
Dacă aplicăm pe grilă o tensiune pozitivă (menţinând aceeaşi tensiune anodieî
UA, ca în cazul precedent), curentul anodic creşte faţă de situaţia în care tensiune»
de grilă era nulă, grila exercitând asupra electronilor o forţă favorabilă mişcai II
spre anod.
 1,3,1.3,2. Parametrii trlod«l
iiiiniolrii diodei sunt panta, notată S, rezistenta interna, notată R, şi (actorul
ilit urc, notat \n.
i pţtl pnrninctri sunt daţi de relaţiile:

g =-

U = const.

AU
A
R
< ^ „= const.

AU. I=
const.

I Ai imilc AIA, AUA, AUQ reprezintă variaţii mici în jurul unei valori
determi-
.."„•
n set de valori IA, UA, UG constante în timp, determină fie pe caracteristicile
l'ic pe cele de grilă, un punct, numit punct static de funcţionare a triodei.
i continuare, vom înţelege prin punct static de funcţionare un astfel de
set
I1ale curentului anodic IA, ale tensiunii anodice UA şi ale tensiunii de grilă UG.
i1 această definiţie putem spune că mărimile AIA, AUA, AUG reprezintă variaţii
lunii unui punct static de funcţionare. Orice variaţie se socoteşte mică atât
I !n jurul punctului de funcţionare dat, pentru acea variaţie, caracteristicile
ipinxima prin linii drepte.
iinla unei triode pune în evidenţă măsura în care curentul anodic poate fi
M! de tensiunea de grilă, iar rezistenţa internă indică în ce măsură curentul
ilrpindc de tensiunea anodică pentru o tensiune de grilă constantă, .mia se
măsoară în mA/V, iar rezistenţa internă în kQ. Valorile uzuale
I
1 vc pentru panta şi rezistenţa internă a triodelor de mică putere sunt
cuprinse
îl 10 mA/V, respectiv 5-80 kQ. Pentru puteri mari, panta atinge valori de
10 20 mA/V, iar rezistenţa internă - valori mai mici, de ordinul 1-5 kO.
u lorul de amplificare este un număr care ne indică de câte ori este mai
iu'|innca tensiunii de grilă asupra curentului anodic faţă de acţiunea tensiunii
1
|i caracterizează în bună măsură proprietăţile de amplificare ale triodei.
1
' uzuale sunt cuprinse în gama 4-100, valorile mici fiind pentru tuburile de

i t i c panta S, rezistenţa internă R. şi factorul de amplificare \a, se poate

i i i » că există următoarea relaţie:
ji = S x R.
>i v i este suficient să cunoaştem doi dintre parametri, al treilea rezultând
din U- mai sus.
• eşti parametri sunt daţi în catalog şi reprezintă valorile medii ale parame-
ii ulcior de tipul dorit într-un punct static de funcţionare dat de asemenea în
 l i 1,3,3. Modul ciuli Hiii|illflcB
o Irlodfl
Am vă/ut anterior că mtrodin grilei
conferă triodci o proprietate tu care o
deosebeşte radical de diodă - jv litatea
modificării valorii curentului iu prin variaţia
tensiunii de grilă. Prin n ducerea triodei într-
un montaj adcc\ care variaţiile curentului
anodic s transformate în variaţii ale
l''lg. 29 Schemă pentru amplificarea unei
tensiuni folosind o triodă.
tensiunii dice, se poate obţine o amplificare .1 siunii de grilă. Cu alte cuvinte,
aplicftnil pe grilă o variaţie de tensiune, vom regăsi această variaţie mult mai mare
pe aniulul li iodci, deci tensiunea aplicată pe grilă a fost amplificată.
Cea mai simplă schemă cu care se poate obţine amplificarea unei tensiunii i
variabile e, este dată în fig. 29.
Pe grila triodei T se aplică tensiunea alternativă e, suprapusă peste tensiunm j
negativă dată de bateria E (fig. 29). Acesta este circuitul de grilă.
G

Anodul triodei este legat prin rezistenţa RA, numită rezistenţa anodicfl, lij plusul
bateriei anodice EA, iar catodul la minusul ei. Acesta este circuitul anodh Pentru
simplificare, admitem că schema este astfel făcută, încât, în oi iu moment,
tensiunea de grilă să rămână negativă, deci să nu avem curent de grilii Să
presupunem că la momentul t0 începe să funcţioneze sursa de tensitii alternativă
e. Până în momentul t,, tensiunea de grilă creşte (porţiunea a(3 fin ' a) ca urmare
creşte şi curentul anodic (porţiunea a. P, pe fig. 30 b). Odată cu crestei < curentului
anodic, creşte şi căderea de tensiune pe rezistenţa anodică. Tensiuix iinodică
(anod-catod) se obţine scăzând din tensiunea bateriei anodice cădere» • tensiune
pe RA, deci tensiunea anodică scade (porţiunea a2P2 fig. 30 c) odalA < creşterea
tensiunii de grilă.
Se poate arăta absolut la fel că în intervalul t,t2 în care tensiunea de gi
scade, curentul anodic scade (Pjj pe fig. 30 b), iar tensiunea anodică creşte, deoai i se
scade mai puţin -căderea de tensiune pe rezistenţa anodică e mai mică - din l (P2Y2
pe fig. 30 c).
Rezultă deci însă un aspect al modului de lucru al unei triode atunci când \<-
grilă se aplică un semnal variabil: pe lângă faptul că se obţin variaţii mai mari nl-
tensiunii anodice faţă de cele ale tensiunii de grilă, ele sunt contrare - când tensiun< de
grilă creşte, tensiunea anodică scade şi invers.
AH aspect al procesului de amplificare este cel energetic, într-adevăr, deoai i
semnalul la ieşire este mai mare ca cel de intrare, înseamnă că la ieşire aven»
putere electrică mai mare ca la intrare. De unde apare această putere? De la semn.n de
intrare evident nu, căci este slab. Singura sursă de energie rămâne bateria anodi care
însă debitează o putere de curent continuu, în timp ce semnalul de la ieşiri-o putere
de curent alternativ. Rezultă că tubul în procesul de amplificare ia enci de curent
continuu de la baterie şi o transformă în energie de curent alternativ
 f'IH W Variaţia în timp a mărimilor ug(a), ia(6), ua(c) din schema din fig. 29.

i i 'ilcază la ieşire, transformare ce are loc numai în prezenţa semnalului de

l ubul nu transformă toată puterea luată de la baterie în putere de curent >
i Icoarece o parte se consumă prin încălzirea anodului, datorită disipaţiei.
ipune că tubul lucrează cu un randament dat de relaţia:

meniul tubului =• ________puterea de curent alternativ la ieşire________

puterea de curent continuu luată de la bateria anodică
ii instalaţiile de mică putere randamentul are valori de ordinul 10-20%, în
Iu puteri mari valoarea randamentului creşte, atingând 80%. 'mu l static de
funcţionare. Posibilitatea funcţionării unei scheme cu triodă HIM minată de
necesitatea ca triodei respective să i se poată modifica prin ţll tensiunea de
grilă, curentul anodic, tensiunea anodică. în absenţa acestor jll, ii nula are o
tensiune de grilă UG, un curent anodic IA, o tensiune anodică ir trei mărimi
determină un punct static de funcţionare în planul «rilor anodice sau
de grilă. Curentul de grilă n-a mai fost menţionat, . • i majoritatea
aplicaţiilor grila este negativă, deci curent de grilă nul. i rea punctului static
de funcţionare depinde direct de funcţionarea triodei. i multe cazuri punctul
static de funcţionare în care vom pune tubul să indicat în catalog, fiind după
aprecierile şi recomandările fabricantului, l >l i m din punct de vedere al
funcţiunii pentru care este destinat tubul.
de funcţionare. Triodă (de altfel ca şi orice alt tub) poate funcţiona în
" uliii în mai multe moduri. Modul de lucru este determinat de
cerinţele
i Ir cazului concret de folosire.
i Im ile de lucru se cunosc sub numele de clase de funcţionare. Sunt posibile
de funcţionare notate A, B şi C.
 e/oao A c/asă6
Fig. 31 - Clasele de funcţionare pentru tub.

în general, semnalul aplicat pe grila tubului este periodic, adică pe ir de

timp bine determinate, care se repetă unul după altul, prezintă aceleaşi propriei? şi
caracteristici. Un astfel de interval de timp se numeşte perioadă şi se notca/rt •
obicei cu T.
La funcţionarea în clasă, curentul anodic trece prin tub în tot timpul pcri»ii>!
semnalului aplicat pe grilă, la cea în clasă B numai în decursul unui interval •
timp egal cu jumătate din perioadă, iar la funcţionarea în clasă C, numai pi 1 >
interval de timp mai mic decât o jumătate de perioadă. Alegerea unei clase .
funcţionare se face prin modul în care se plasează punctul static de funcţion.n
tubului, după cum se poate vedea în fig. 31.
Se observă o caracteristică comună pentru lucrul în clasă B şi C. în ah >
-semnalului, curentul anodic e nul - tubul nu conduce. Rezultă un avani.M
funcţionării în clasă B şi C, puterea disipată pe anod va fi mai mică (deoarece lui > nu
conduce tot timpul), înseamnă că putem utiliza pentru a obţine aceeaşi putea
sarcină, un tub construit să disipeze mai puţin dacă lucrăm în clasă B sau C fa|A •
cazul în care lucrăm în clasă A. Deci randamentul va fi mai mare în clasă B s M
Din această cauză, în marea majoritate a aplicaţiilor tuburilor unde este vorba «
putere vom găsi clasa de funcţionare B sau C.
1.3. l .3.4. Principalele utilizări ale triodei , \,
O triodă se poate utiliza ca amplificator de tensiune variabilă şi conţinu >
amplificator de putere, oscilator şi detector. Vom analiza pe rând fiecare din aci">h
posibilităţi de utilizare.
a) Amplificator de tensiune variabilă
în acest caz, la intrarea montajului se aplică o tensiune U. iar la ieşiri 1 •
obţine o tensiune Uic mult mai mare şi cât mai apropiată ca formă de tensiune îl.
intrare. Rezultă că în mod necesar un amplificator de tensiune variabilă va lucra »
clasă A. Exemple de scheme tipice pentru amplificatoarele de tensiune sunt date in
fig. 32, 33.
Bornele 1-1' servesc pentru aplicarea tensiunii de intrare, iar bornele 2 î'
pentru extragerea tensiunii de ieşire. Se observă că în toate aceste cazuri tensiuni 1»
de intrare este chiar tensiunea de grilă - între grilă şi catod - iar tensiunea de ieşit»
 IOIIIHcu negativarc fixă a Fig. 33 - Schema cu negativare automată prin
grilei. curent catodic.

neii unodică - între anod şi catod. La schema din fîg. 33 la

nivelul • ului Cc este un scurt circuit pentru componenta variabilă,
aşa că, de l este „la masă" (în curent alternativ). i cti/ul acestui tip de
schemă se poate arăta că amplificarea A definită

A mărimea tensiunii la ieşire UjCŞ.

— —
-v
mărimea tensiunii la intrare X
M t» t iik'iila cu formula:

i MI! în care amplificarea pe care o obţinem cu un etaj nu este de-ajuns,

!» mai multe etaje de amplificare unul după altul, tensiunea de ieşire
a
! tensiunea de intrare a următorului.
'iuli|ic care se pune amplificatorului de tensiune variabilă este aceea ca
ninii la ieşirea amplificatorului să fie cât mai asemănătoare cu forma
i intrare. Un amplificator real nu reproduce identic semnalul aplicat la
• malul de ieşire fiind o aproximaţie (de dorit cât mai bună) a semnalului
Amplificat. Gradul de asemănare între intrare şi ieşire este caracterizat
luctorul de distorsiuni, notat de obicei cu 5. Cu cât factorul de distorsiuni
> , cu atât sunt mai asemănătoare formele tensiunilor de ieşire şi intrare
i vntru a obţine distorsiuni cât mai mici, punctul static de funcţionare
. în mijlocul regiunii în care caracteristicile tubului se pot aproxima t-
ptc.
i sură ce creştem frecvenţa semnalului aplicat la intrare, apare un efect
mal de influenţa directă exercitată de circuitul de ieşire asupra circuitului
' ogâtura între cele două circuite se face prin capacitatea parazită dintre
i,L'u . La frecvenţele mari această capacitate lucrează ca un scurtcircuit,
.mod şi grilă, care perturbă total funcţionarea tubului. i castă cauză,
pentru triodele de construcţie obişnuită, gama frecvenţelor
»ii este în general accesibilă, fiind înlocuite de pentode sau tetrode (tuburi
ou mai multe grile).
 b) Am plificator 4§ tensiune conţinu*
în multe aplicaţii este necesar N/l aini
cam o tensiune contintiA sau variaţii loartr l<
Un exemplu de astfel de amplificator esi>
~ tf> utilizat în cazul voltmetrclor electronii •
curent continuu. O schemă principală eşti
în fig. 34.
F/g. 34 Amplificator de tensiune Deoarece curentul prin tub dcpin-i
continuă. tensiunea de grilă, instrumentul se poate
direct în valori pentru tensiunea Ux. în aer
cu un instrument de ordinul miliamperilor putem măsura tensiuni de ordin volt,
ceea ce nu reprezintă o performanţă în raport cu instrumentele cu ac indi> •'
obişnuite, Deosebirea apare atunci când ne referim la rezistenţa intri M
voltmctrului. La voltmetrul electronic din fig. 34, rezistenţa de intrare este d.n >
re/istcnţa prezentată în spaţiul grilă-catod care atinge uşor valori de ordinul I M 1
independent de scara de măsură, în timp ce la un instrument cu ac indicator rczistenl
hi intrare este mult mai mică. Astfel, în primul caz (rezistenţa de intrare mui<
sursa supusă măsurării este practic neafectată, eroarea de măsurare fiind mai mii <
c) Amplificator de putere
Un astfel de amplificator debitează în circuitul de ieşire o putere mai nun
decât puterea ce o primeşte în circuitul de intrare. Evident că această marin
(interii se face ca în orice tip de amplificator pe măsura energiei luate de la sursa o
alimentare.
Amplificatoarele de putere au o utilizare foarte largă. De exemplu, în ficnn
aparat de radio există un etaj de putere de joasă frecvenţă care are ca sarcti
difuzorul (sau grupul de difuzoare), în fiecare emiţător un etaj de putere cm
debitează în antenă puterea ce se radiază.
Ca şi în cazul amplificatoarelor de tensiune variabilă, şi amplificatoarei i
de putere li se cere să distorsioneze cât mai puţin.
Un etaj amplificator de putere de joasă frecvenţă care furnizează putere într-m
difuzor este prezentat în schema din fig. 35.
Deoarece difuzorul are o rezistenţă mică şi care cere un curent mare, i •
utili/cază un transformator coborâtor (Tr.) la ieşirea montajului. Totodată tran
formatorul este astfel proiectat încât să asigure
un transfer maxim de putere de la amplificator la
iliiu/or.
La amplificatoarele de putere de înaltă
frecvenţă întâlnim două particularităţi. Prima
este funcţionarea în clasă C (sau B), iar a doua
modul de realizare a sarcinii care devine în mod
obligatoriu un circuit acordat pe frecvenţă de
lucru. Randamentul unui amplificator audio de
(întorc atinge uzual valori de 30-40%, în timp
ce til unuia de putere de înaltă frecvenţă valori
do 70 80%.
Fig. 35 - Amplificator audio
defkltert
 lla tttr
iînnil (HIIII gcnciiilorul de oscilaţii) este un sistem ce serveşte la piodu-
i l i i ţ i i electrice. Iii furnizează la bornele de ieşire o tensiune de
amplitu-.ni|A reglabilă.
i ompnnciilă esenţială a unui oscilator este tubul electronic. Când tubul
11 o schemă de oscilator, i se utilizează de fapt proprietatea de amplificare
•i electrice.
i nil că la un amplificator pentru a obţine tensiunea de ieşire aplicăm la
.unic din exterior. La un oscilator situaţia este diferită deoarece tensiunea
, i i e Iară ca din exterior să se mai aplice o sursă de tensiune variabilă.
i K m care amplificatorul ar avea tensiune de intrare, în mod autormat,
u- a aduce în mod controlat, de la ieşirea amplificatorului o parte din
• c va li aplicată la intrare. Această aducere înapoi, la intrare, a semnalului
,,reacţie". Dacă amplificarea este egală cu A, iar schema este astfel
Ue ,i să se aducă la
intrare l/A din tensiunea de ieşire —- (adică U/A) se

A(U/A) = U
in reacţie vom avea la intrare iarăşi U /A, deci la ieşire Uc ş.a.m.d. Amplif-
iţi fabrică singur semnalul de intrare. Deoarece la ieşire avem tensiune
i|ilici1in nimic la intrare, amplificatorul s-a transformat într-un oscilator,
lii'ina de principiu a unui oscilator în care reacţia se face prin intermediul
Mur cuplate este dată de fig. 36.
•• numirea sub care apare acest tip de oscilator este „oscilator cu circuit
ui iiiiotl şi reacţie magnetică".
HI cuplajul magnetic între bobinele L şi L; (care lucrează asemănător unor
11 de transformator, dar fără fier), tensiunea de ieşire ce apare la bornele L
n H mea de intrare care apare la bornele lui L,. Circuitul acordat LC serveşte
na anodică pentru
lucrează ca ampli- rcacţi*
lillcând capacitatea
se modifică frec-
onanţă a circuitului i
.-cvenţa semnalului
i le oscilator.
t-ctor
i. pusă să lucreze în lificatorul
ndiţii, poate func-
i ik-lcctor. O posibili-
Hincţionare este cunos-
• numele de detecţie pe
 gtilA, lai Nchfinn corcH|nin/flto«reom<
de li g .r/, Idccu pe care Ne bu/cu?,A dci
muiical pe gri l A este aceea de ii utili/a spaţiul
rac
cutod ca o diodă în care rolul anndului «•{!
jucat de grila triodci.
Procesele ce au loc sunt identice t4
cele ce se petrec la detecţia cu diodfl. '•• "
naiul detectat, ce apare de obicei la Ivn
condensatorului C, acţionează ca o iu
Fig. 37-Detecţiape grilă. vare var i a bilă pe grila triodei. Cur

anodic urmăreşte variaţiile tensiunii de grilă şi vom regăsi aceste variaţii la Iun n
rezistenţei anodice RA, amplificate.
Deci, în mod suplimentar, în cazul detecţiei pe grilă apare pe lângă detidlj
propriu-zisă şi o amplificare a semnalului. l
în schema din fig. 37 apare şi condensatorul CA. Deoarece curentul anO^H
urmăreşte şi variaţiile tensiunii de grilă determinate de oscilaţia de înaltă frccvefljl
se pune condensatorul CA prin care aceste variaţii sunt scurtcircuite la mult
rămânând în anod numai componenta semnalului modulat.
Această schemă de detecţie pe grilă este cunoscută sub numele de „aui i
Trioda oferă o altă posibilitate de funcţionare ca detector, lucrând ca < tor
anodic (sau ca detecţie pe placă). La detecţia pe placă (fig. 38 a) spre deo.v de
detecţia pe grilă, oscilaţia modulată este mai întâi amplificată şi apoi deteditH
Detecţia apare ca urmare a alegerii punctului static de funcţionare în rcgiiin
de tăiere a curentului anodic. Ca urmare, în circuitul anodic, va circula un cui.
anodic puternic pentru alternanţele pozitive şi un curent anodic slab, pracli>
pentru alternanţele negative (fig. 38 b) prezentând aspectul deja cunoscut al de
alternanţe pozitive a căror amplitudine variază în ritmul semnalului (fig Ca şi
în cazul detecţiei pe grilă, condensatorul CA are rolul de a scurtcircuita masă
componentele de înaltă frecvenţă.

SCmnol'
muzica/
dcfecfaf

Fig. 38 - Detecţia pe placă.

te
 msro/iTivE M.KCTUONICE SUMKONIHICIOAKK
l l'Kori'SI' FI/ICI' ÎN DISI'OZITIVI'I !• Kl.hCTRONKT. i
MK'ONIMKTOARI-:. NOŢIUNI DE FI/ICA ATOMULUI
• ţtilcttciva pi incipiului de funcţionare a dispozitivelor electronice scmicon-
nv Im/ea/ă pe cunoaşterea structurii atomului şi a proceselor fi/.ice ce se
tifl Iu nivel atomic în cele trei tipuri principale de materiale utilizate în
n n semiconductoare: materiale bune conductoare de electricitate, scmi-
•nir şi izolatoare.
irt n mira în amănunte detaliate privind structura atomului, se reamintesc
<i|iuni de bază ale structurii acestuia. La nivelul de analiză considerat în
-i r, se are în vedere structura atomului format dintr-un nucleu conţinând
nil1 elementare neutronii (neutri din punct de vedere electric), protonii |
i cu sarcină electrică pozitivă), în jurul acestuia aflându-se un nor de
i (cu sarcină electrică negativă).
n ca normală a atomului este neutră datorită faptului că numărul de electroni
1
(Mi numărul de protoni, sarcinile lor anulându-se reciproc. Totodată, norul
•uni are o structură specială, electronii fiind distribuiţi pe diverse nivele,
• • i 1 nivel putând exista doar un anumit număr maxim de electroni. figura
39 este prezentată structura atomilor de germaniu (Ge) şi siliciu 'ilnnje
cu o utilizare foarte largă în dispozitivele semiconductoare. velele sunt
notate cu litere, cel mai apropiat de nucleu fiind nivelul K. •ni se
observă, fiecare nivel are un anumit număr de electroni - de exemplu «IU
următoarea distribuţie: K-2, L-8, M- 1 8, N-4.

Strat Număr de electroni

R
K 2
L 8
O
M 4
Fig. 39 - Structura atomilor: a - germaniu; b - siliciu.
 CwicteriNtle penirti fenomenele electronica UNU- faptul cfl, cu cât nivelul »*>
nun apropiat de nucleu, electronii suni nun puici nu 11111191 de acesta. Ditcft tu
tron ciipAIA o energie suplimentară din exterior (de la un foton, un elcctroi acesta
poate trece pe un nivel superior sau în cazul în care energia primii suficient de
mare, poale părăsi atomul. Dacă nu, după un timp revine pe i ini(ial, eliberând
energia primită prin radiaţie. Probabilitatea cea mai mai pArAsi atomul o au
electronii de pe ultimele nivele.
Această posibilitate permite obţinerea de legături între atomi, prin fii|
electronii de pe ultimul strat vor aparţine ambilor (sau mai multor) atomi, reali
se o legătură covalentă între atomi.
Diferenţierea corpurior din punct de vedere al conductibilităţii clccliu (
realizează prin existenţa sau inexistenţa unor electroni liberi, care pot delormh
un curent electric prin deplasarea de la un atom la altul.
La corpurile conducătoare (în general metale), electronii se pot scparn iiş
de un atom trecând la un nivel de energie liberă a unui atom alăturat, în
aplicării unui câmp electric, această mişcare devine ordonată, ducând la apmlţi
curentului electric.
La corpurile izolatoare, toţi electronii stratului exterior sunt fixaţi în Icgfllilj
intcratomice, deci nu există electroni care să se poată deplasa de la un atom
altul, ceea ce duce la imposibilitatea trecerii unui curent electric. Pentru a se puie
realiza o conductibilitate electrică într-un corp izolator, este necesară ridintii
temperaturii acestuia la valori însemnate în scopul creşterii energiei unui MIH
număr de electroni, pentru ca aceştia să-şi poată rupe legăturile intraatomice
O poziţie intermediară între conductoare şi izolatoare o au semiconductoiu (l
la care se pot elibera electronii periferici chiar şi la temperatura obişnuită.

1.3.2.2. CONDUCTIBILITATEA ELECTRICĂ ÎN

MATERIALELE SEMICONDUCTOARE
în semiconductoare, există posibilitatea ca un număr de electroni s,l
elibereze din legăturile lor de valenţă, în acest fel, locul eliberat de pe ni\<
respectiv, poate fi ocupat de un alt electron. Locul liber denumit „gol", prin ocup.i
lui de către alt electron, duce la crearea unui alt „gol", de unde a plecat electr> >
respectiv, în acest mod apare o deplasare dezordonată a electronilor şi a „goluri!
în materialul semiconductor, fără a avea o rezultantă, deoarece acest proci 1',
generare a perechilor gol-electron este compensată de un proces invci-
recombinare a perechilor electron-gol.
în cazul aplicării unui câmp electric exterior, apare un fenomen de deplini
a electronilor spre electrodul pozitiv, formându-se un curent de electroni Umilul |
o anumită valoare de ciocnirile electronilor liberi cu cei prinşi în legăturile de valciij
Fenomenul de generare a perechilor gol-electron, sub influenţa transpoi lulij
de sarcină negativă (electronii), are ca rezultat o deplasare aparentă a goluriloi
sens invers (datorită deplasării electronilor de la un gol la altul, spre electroiltj
po/,iliv) Infectul este similar cu deplasarea unor sarcini pozitive într-un curent i
HCUS inviTS celui al electronilor. Acest fenomen se produce în structura *
conductoarelor pure (intrinseci) şi creşte puternic cu temperatura.
 i ctt/ul In cure i cţernui ciiNlnlinfl n Bcmlcoiuluctorului, in locul unor atomi
nu Si cu 4 electroni de vuIcnjA (Hg. 3(>) se introduc atomi de fosfor, arscn
n* care nu 5 electroni de valenţă, va apărea situaţia existenţei unui al cincilea
•i lonrtc slab legat de atomul său, ceilalţi 4 fiind legaţi de alţi 4 atomi. Acest
i pnuie II eliberat chiar cu un nivel redus de energie suplimentară, astfel
nu ;ji Iu temperatura obişnuită, în semiconductor există electroni liberi. n
utomi introduşi în reţeaua cristalină se numesc „impurităţi", iar în ii
sus sunt „donori" deoarece au dat naştere la electroni liberi, i ui în care
aceeaşi reţea cu atomi de Ge sau Si se introduc atomi cu trei •n «U-
valenţă (bor, aluminiu, galiu, indiu) apare situaţia în care unul dintre HI tic
valenţă ai Ge sau Si rămân fără legătură.
n electron care primeşte un surplus redus de energie, poate ocupa acest loc,
M imului său un loc liber.
••l 11-1, aceste impurităţi creează goluri mobile în semiconductor, ele denu-
•'»• „acccptori".
n semiconductor, în care conducţia are loc preponderent prin electroni, se
1
• Ncmiconductor de tip „n", iar când majoritare sunt golurile, este de tip „p".

1.3.2.3. JONCŢIUNEA PN

lemcntul de bază al unui dispozitiv electronic semiconductor îl reprezintă

ieit pn. Aceasta se realizează într-un semiconductor în care se creează două
j! 11 «lăturate, una de tip p şi una de tip n, prin doparea lor cu donori şi acceptori.
nrn 40 se arată fenomenele electrice într-o joncţiune pn simetrică (ambele
pi nu concentraţii identice de donori şi acceptori).
Ung p Joncţiunea
Reg.
n

• 0* Q ©— © -© -v
• 0* © * ©©
-*© © - © - \ Electroni
•0 * 0 * Q— - © - © - / liberi Sarcină
© spaţiali
. o« © + Q— -©-©- ' pozitivă
©
a
Sarcină
Sar
M N
spaţială
^_ A D

Potenţial
electric
c e
l unica pn simetrică la echilibru: a-ionii fixaţi (semnele încercuite) şi purtătorii mobili
mele neîncercuite) în dreptul unei joncţiuni pn; b - repartiţia concentraţiilor de acceptori
Miri (ND) într-o joncţiune pn; c - repartiţia purtătorilor mobili, goluri p şi electroni n
ic la -echilibru (formarea regiunii lipsite de purtători mobili); d - formarea sarcinilor
• l'-! în dreptul joncţiunii; e - apariţia barierei de potenţial în dreptul joncţiunii.
 Ionii donon ft» yi acceptări e mint iituibili
( I Iy 40 N), Unul prinşi In i
criM nlînrt. Sarcinile m obile sunt electronii., " |i golurile „i". D iagram ii ,.!>
V B fiaţw concentraţiilor acccplorilor si donorilor, nuc nu trec brusc la O n
joncţiunii.
Deoarece concentraţiile sunt egale (N = N), joncţiunea este simcli /,onn
joncţiunii, electronii şi golurile au tendinţa să difuzeze în zonele opiisr încât în
/ona joncţiunii, atât electronii, cât şi golurile au concentraţie rcdusA • l neutrali/Arii
reciproce (diagrama „c"). Datorită acestui fapt, în zona joncţiunii ionii © şi 0
imobili, fixaţi în reţeaua cristalină care formează o sarcină spa|i.> creca/ă un
câmp dinspre zona n spre zona p (săgeţile din schema monocrislahiM| arii tata în
diagrama „d". Acest câmp este astfel orientat (de la 0 la 0), încât lonni o „barieră
de potenţial" (diagrama „e") de valoare U . Prin aplicarea unui of electric
exterior, această „barieră" se modifică în funcţie de sensul câmpului (( se adună
sau se scade la efectul ei), în cazul însumării efectelor (când tcnihii exterioară
polarizează pozitiv zona p), nivelul barierei de potenţial se reduce, ni cfl un
număr mai mare de purtători majoritari vor trece, prin joncţiune trccflntl i „curent
direct".
Dacă tensiunea exterioară este de polaritate opusă, nivelul barierei de poienii
va creşte, reducându-se numărul de purtători ce traversează joncţiunea, în «u
ca/ existând un „curent invers", de valoare foarte redusă, în practică nu se folo^
joncţiuni pn simetrice, ci joncţiuni pn nesimetrice, în care concentraţiile impurilrtu
diferă în cele două zone p şi n. Se poate demonstra că în această situaţie, în IM
polarizării inverse, curentul invers este mult mai mic. Totodată, joncţiuncn
nesimetrică este elementul esenţial al tranzistorului.

1.3.2.4. DIODA SEMICONDUCTOARE

Dioda semiconductoare reprezintă o joncţiune pn căreia i se aplică dolj
terminale la capetele cristalului - pentru contact electric, - introdusă într-o de
metal sau material plastic pentru protecţie. Regiunea p este anodul dunll
regiunea n este catodul (fig. 41). în figură se indică şi reprezentarea schemaliil|
diodei.
CAPSULĂ DE PROTECŢIE

CONTACT OHMIC / JONCŢIUNE p-n CONTACT OHMIC

\ v / /
MINAL TERMINAL
^X (n n Y
H " ]
ANOD CATOD

ANOD ' ' CATOD

F ig. 41 -Structura unei diode şi reprezentarea ei în schem e.
 Direct
ZONA

Străpungere Ftg. 42 - Caracteristica curent-

tensiune a unei diode semiconductoare.

tPuwjionarca diodei se bazează, pe procesele fizice din joncţiunea pn nesime-

|( ic poate observa pe caracteristica de tensiune-curent (fig. 42) care arată
iţn curenţilor direct şi invers prin diodă, la aplicarea unei tensiuni exterioare,
observă că la aplicarea unei tensiuni în sens direct (U > 0), curentul prin
rţfle rapid la o variaţie mică a tensiunii. Când U < O, curentul rămâne
A imul i v constant la o valoare redusă (curent invers) la variaţii mari ale tensiunii,
tu /mia Z - „zona de avalanşă" -, care în cazul când este depăşită, curentul
t ni|ii(l si se produce distrugerea joncţiunii (aceasta reprezintă tensiunea de
.........-uj.
l ura 43 se arată detaliat zona Z, care este folosită pentru realizarea diodelor
ţ 11 i/atoare de tensiune. Se observă că în zona de străpungere, la o variaţie
in .1 curentului prin diodă AI, se menţine o variaţie foarte redusă a tensiunii
A• i enomen este utilizat pentru realizarea diodelor stabilizatoare de tensiune,

Id ( m A )

"st

J
\m O 0,25 0.5 0.75
1 Ud(V) 5'st mi n

1
AI înv
0

max

(mA) Fig. 43 - Caracteristica

unei diode stabilizatoare de tensiune.
 l
A

/•"/g. 44 - Simboluri utilizate pentru diode semiconductoare: a - diodă semiconductoare în b -

diodă Zcner; c - diodă varactor (varicap); d- diodă tunel; e - diodă Schotky.

care nu se deosebesc constructiv de diodele obişnuite de mică putere. Rcprczcnlui*

simbolică este indicată în fig. 44, comparativ cu o diodă obişnuită şi cu alte lipti
de diode.
Diodele semiconductoare pot fi utilizate în scheme variate unde trebuii >
satisfacă unii parametri, în funcţie de aplicaţia dorită, în acest scop, diodele nd
scrie de caracteristici pe baza cărora se aleg. Acestea sunt:
a) Tensiunea directă. Reprezintă valoarea căderii de tensiune între amulul
catodul diodei în cazul conducţiei directe. Valoarea de catalog se indică la o anuiM
temperatură a joncţiunii.
Acest parametru este important în cazul redresoarelor, unde este neccsnr i
mărimea să fie de valoare redusă (pentru scăderea puterii disipate) sau în CN
montării în paralel, când diodele trebuie să aibă tensiuni directe cât mai aprop(&||
b) Curentul invers. Parametrul este important în schemele de redresflf
detecţie etc.
b) Tensiunea inversă maximă. Reprezintă valoarea peste care joncţiunea |
se distruge la aplicarea unei polarităţi inverse.
b) Curentul direct maxim. Reprezintă curentul direct maxim care pod
parcurge joncţiunea pn la aplicarea unei polarizări directe.
b) Puterea disipată. Reprezintă puterea disipată de joncţiunea pn şi este
strAd
legată de tensiunea directă şi curentul direct.

1.3.2.4.1. Alte tipuri de diode

Proprietăţile joncţiunii pn permit realizarea şi a altor tipuri de diode:
a) Diodele varactor (varicap) sunt dispozitive semiconductoare cari-
circuitele electronice se comportă ca o capacitate variabilă cu tensiunea de
polari/itil
(fig. 44 c).
a) Diodele de înaltă frecvenţă sunt dispozitive de uz general, care pol
folosite pentru redresare, detecţie şi alte aplicaţii, în game de frecvenţă
paiul
l 000 MHz (ex. diodele Schotky, fig. 44 e).
a) Diodele pentru microunde sunt destinate funcţionării în gama frecvenţi l<
ultraînalte (unde centimetrice şi milimetrice). Diodele se realizează într-o variei. <
deosebit de mare pentru a acoperi un domeniu larg de frecvenţe. Dintre ele aminin<
dioda IMI'ATT, dioda PIN, dioda GUNN şi dioda tunel (fig.' 44 d).
 b) 1,2,4,2, Si'lii'im» <!(• nlltl/urf iile dlodd si'mlcomliutouu

Dnpft cum s-a ai Alai, dioda sciiiiconductoare permite trecerea 1

1 le valoare importanta la polari/arca directă şi de o valoare foarte redusă
ca inversă, adică permite trecerea curentului numai într-un singur sens.
cslci proprietăţi, este utilizată la redresarea curentului alternativ, în
inAtat principiul redresării.
••ci vă că prin diodă trece curent doar atunci când tensiunea alternativă
i polaritate directă. Semialternanţele care polarizează invers dioda sunt
st lip de redresare se cheamă monoalternanţă. Pentru utilizarea mai
icnsiunii alternative, se folosesc redresarea monofazată dublă alternanţă
i edresarca monofazată în punte (fig. 47).
•Ic scheme au acelaşi principiu de funcţionare. Urmărindu-se traseul
mim alternanţele pozitive şi negative, se observă că aceştia se însumează
polaritate în rezistenţa de sarcină. Deoarece pe rezistenţa de sarcină

-W-
RS Ur

A !A
t
a b
g. 45 - Schemă de redresare cu o diodă: a - schemă; b - formele de undă ale
tensiunii alternative de alimentare şi ale tensiunii redresate.

n2

Fig. 46 - Redresor monofazat dublă alternanţă.

47 - Redresor monofazat în punte.

 Fig. 48 - Circuite de filtrare a tensiunii redresate.

tensiunea continuă rezultată are un caracter pulsatoriu, este necesară

acesteia cu o celulă de filtrare realizată cu condensatoare (fig. 48 e).
Datorită încărcării condensatorului, la ieşire se obţine o tensiune coniinufl i
ondulaţii mult mai reduse.
Pentru îmbunătăţirea filtrării se pot utiliza celule succesive (fig. 48 c)
Stabilizatoare de tensiune, în majoritatea cazurilor din practică, apui'Hluf]
electronică trebuie alimentată cu o tensiune continuă de valoare constantă. Ditloitti
faptului că tensiunea alternativă de reţea prezintă fluctuaţii importante ( li)
+20%), cât şi datorită caracteristicii redresoarelor la care tensiunea coiUlittj
furnizată la ieşire scade pe măsura creşterii curentului de sarcină, se inipu
stabilizatoare parametrice realizate cu diode Zener (fig. 49 a).
La creşterea tensiunii continue U până la valoarea tensiunii de stabili/nr
diodei, aceasta nu se deschide şi tensiunea pe rezistenţa de sarcină R ciif
proporţional cu U. La atingerea tensiunii de stabilizare, dioda se deschide, cui0nl{j
prin ca (Iz) va creşte, ceea ce duce la mărirea căderii de tensiune UR pe serie R
şi menţinerea constantă a tensiunii pe rezistenţa de sarcină.
Pentru îmbunătăţirea factorului de stabilizare, se pot utiliza celule de stabilii
conectate în serie ca în fig. 49 b.
Deoarece fenomenele fizice în materialul semiconductor sunt puteri^
influenţate de temperatură, atât cea ambiantă cât şi căldura produsă de puteu

]
'l 2
a « R2
R 'z 's
- o «1 U
U ZA •7 R
s 7 7
k

-o
u
r> ........ ,—
V
F . Rs

a b
Fig. 49 - Schema de stabilizatoare de tensiune parametrice.
 l,ti

d 6
i$ W ('onipensarca cu temperatura a stabilizatoarelor de tensiune parametrice.

«ie jonc|iunc, parametrii diodei variază cu modificarea temperaturii. Când

'unul o stabilizare precisă, se utilizează metode de compensare:
illutlrlc /encr de tensiune sub 5 V au coeficient de temperatură negativ (la
H temperaturii scade tensiunea stabilizată), iar cele peste 5 V au coeficient
l'i'iiliu o schemă cu stabilizare bună, se pot conecta în serie mai multe
i ti'iismni în jurul a 6 V până la obţinerea tensiunii dorite (fig. 50 a);
Ihuldc cu Si obişnuite, la polarizarea directă prezintă un coeficient de
«liuA negativ. Prin conectarea în serie cu o diodă Zener, se poate obţine H
mim-a (lig. 50 b);
(huilele Zener compensate se pot folosi în aeelaşi scop, ele constituind de
Mlii|ul din fig. 50 b, realizat dintr-o singură capsulă.

1.3.2.5. TRANZISTORUL BIPOLAR

1.3.2.5.1. Construcţie şi funcţionare

«nulrucţiy,. tranzistorul este .un semiconductor în care sunt realizate două
ti pn (fig. 51). Se pot obţine două tipuri de tranzistoare bipolare, pnp sau
Hwi'lie de modul de dopare cu impurităţi.
"hek1 extreme sunt denumite emitor (E) şi colector (C), iar zona mediană,
i /una hazei are o lărgime foarte mică, iar cele două joncţiuni sunt polarizate

-HIIUNE JONCŢIUNE JONCŢIUNE JONCŢIUNE (P BAZĂ

COLECTOR-BAZĂ EMITOR-BAZĂ COLECTOR -BAZĂ E ' B 1 C

E B ' C
| P r P — n P n
' . - —o EC o- L-5 S— ----- o Ec
EB
o-

a b
1
h'ig. 51 - Principiul constructiv al tranzi torului pnp (a) şi npn (b).
 Mtffel! Joncţiunea emiţAtoriilul direct ţ/i
colectorului invers, u$n cum ic observa
polaritatea surselor de ba/ă (E|() şi de «
Aceste două surse sunt valori dift i este de ordinul
fracţiunilor de volt, iai i ordinul zecilor de volţi.
npn Datorită acestei zări se poate demonstra
Fig. 52 - Simbolul tranzistorului bipo- faptul că în o curentul este aproape egal cu
lar: a - tranzistor pnp; b - tranzistor npn. curentul di ţător, deşi polarizarea colectorului
este n> Prin bază va trece un curent mic datorat
electronilor. Aceşti curenţi dcteuni factorul de amplificare în curent, care
reprezintă raportul dintre curentul de colt» t şi cel de bază:
L
P=-
L
P poate ajunge la valori de ordinul sutelor la tranzistoarele uzuale.
Simbol tranzistorul bipolar este reprezentat ca în fig. 52.
Caracteristic pentru funcţionarea tranzistorului este faptul că, dacă între şi
emiţător se aplică o tensiune alternativă de valoare redusă, în colector va ap pe o
rezistenţă de sarcină, o tensiune alternativă amplificată asemănătoare t)l|
variaţie cu cea aplicată.
Acesta reprezintă modul de funcţionare ca amplificator al tranzistorului, i<i
arc trei variante fundamentale din punct de vedere al conectării prezentate în fig Si
a) Montajul cu emitorul la masă - emitorul este comun atât circuitului
intrare, cât şi celui de ieşire. Din acest motiv, se mai numeşte şi montaj cu
emi
comun. Acest montaj are o mare amplificare şi este foarte larg răspândit;
a) Montajul cu baza la masă (cu baza comună). Are particularitatea (li
prezenta o amplificare în curent aproape egală cu unitatea; ,

,t

a. cu emitorut la masă
b. cu baza la masa
c. cu colectorul la masă

Fig. 53 - Cele trei montaje posibile ale tranzistorului: a - cu emiţătorul

la masă; b - cu baza la masă; c - cu colectorul la masă.
 Mniilii|iil cu colectorul In musâ (cu i
niiiiiii), l.11 acest montaj, tensiunea ftfl
pa re/.iNtcn|a de sarcină este «uiiiv
ogulă cu tensiunea aplicată la i pi bn/fl).

•< ' Poliiri/area tranzistorului

bipolar
ilnii/At uliii/arca a două surse sepa-.. i m
polarizarea tranzistorului este i
ÎN " costisitoare, se foloseşte pentru • Fig. 54 - Stabilizarea punctului de funcţio-
nare al tranzistorului printr-o rezistenţă de

t
joncţiunii emitor bază o frac-i
reacţie în circuitul emitorului.
ursa de colector, obţinută prin n
două rezistenţe (fig. 54).
i rece, aşa cum s-a arătat la procesele fizice, în semiconductoare
.1 arc o influenţă puternică asupra conductibilităţii şi a fenomenelor în
pn, parametrii tranzistorului variază într-o măsură importantă odată cu
i a. Pentru limitarea acestui fenomen, se utilizează o serie de metode de
.1 aşa-numirului „punct static de funcţionare", adică alegerea adecvată a
nsiunii între colector şi emitor şi a curentului de colector, stabilite pentru
•.i tranzistorului ca amplificator.
l.ijclc sunt realizate astfel încât tendinţa de creştere a curentului de
repaus (fără semnal) să fie contrabalansată prin reducerea corespunză-i« !•
n .iiinii de polarizare bază-emitor, Aceasta duce la menţinerea constantă a
Ultllm de colector.
() metodă este indicată în fig. 54 prin montarea unei rezistenţe RE în emitorul
pliloiului. în cazul în care datorită creşterii temperaturii creşte şi curentul de
pliu ((>',al cu cel de emitor), va creşte şi căderea de tensiune pe R£. Aceasta va
^ . .ulă tensiunea UBE, ceea ce duce la scăderea curentului de colector, care i H
la valoarea iniţială. '• M I . i metode sunt prezentate în fig. 55:
11 Icnsiunea de polarizare a bazei se ia printr-un divizor din colectorul
lotului (fig. 55 a). La creşterea temperaturii, deci şi a curentului de colector,
Pd de tensiune pe R creşte, ceea ce conduce la reducerea căderii de tensiune
\n, (mlică UBE), ducând la reducerea curentului de colector.

UBE Fig. 55 - Stabilizarea

punctului de funcţionare a
tranzistorului: a - prin
alimentarea bazei de la
borna de colector; b - prin
alimentarea bazei de la un
T e rm isto r /T j divizor de tensiune cu ter-
«+ o-----------i— mistor.
 h) în neeii monta) (flg 93 b), citi e cute Identic eu cel din fig. 55 «, re/hi
R s a t e InlonniA cii un lerniistor cure are pm pnclataaca Iu creşterea
a rc/lltcn|a lui sA se iul A. în ucust fel scudc şi l I | , deci scade şi curentul de
M

col
Acc.slc trei montaje sunt cele mai utili/aţe şi 'se folosesc în loalc CU
tran/istoarc, indiferent de schema în care lucrca/ă (amplificator, oscilatoi > i«

1.3.2.5.3. Principalele utilizări ale tranzistorului

Proprietatea tranzistorului de a amplifica în putere (în tensiune şi în ctlf
semnalele variabile, îi conferă posibilitatea de a funcţiona într-o mare divei nil de
montaje.
Amplificatoare
Aşa cum s-a arătat mai înainte, tranzistorul prezintă importanţa caractoi l «IM
de a amplifica semnalele variabile.
Utilizându-se această proprietate se realizează amplificatoare care se |H
clasifica după diverse criterii.
în funcţie de nivelul mărimii semnalului amplificat, ele pot fi de semnul m*
sau de semnal mare (amplificatoare de putere). Dacă se are în vedere bun
frecvenţă a semnalului amplificat, pot fi de bandă largă (este amplificată o l de
frecvenţă între anumite limite), selective (banda de frecvenţă este redus. i de
curent continuu (de frecvenţă zero).
Amplificatoarele cu tranzistoare pot avea diverse scheme de realizate, j.
funcţie de performanţele impuse şi de montajele cu care se folosesc.
Amplificatoare de joasă frecvenţă de semnal mic
Aceste amplificatoare se bazează în general pe schema din fig. 54, cu •
diferenţe date de modul de realizare a stabilizării punctului de funcţionare s >
modul de cuplare între etajele succesive. Cuplarea mai multor etaje succesi
amplificare este necesară în cazul unei amplificări mari, care nu se poate ob(n un
singur etaj. Principalele moduri de conectare sunt indicate în fig. 56:
a) Cele două etaje de amplificatoare sunt identice, transmiterea semn;> de
la unul la celălalt făcându-se prin intermediul unui condensator Cd. A
permite trecerea semnalului alternativ, totodată împiedicând trecerea cure n
continuu, ceea ce face ca să se menţină polarizările bazelor tranzistoarelor. Cii| n
este de tip RC.

a b
Fig. 56 - Amplificatoare de curent alternativ de semnal mic.
 uplnjtil prin lriin»lbrmnlor este cel mai bun, deoarece asigura atât icpartrct i
de poluri/arc ale tran/.islourclor, cât şi adaptarea impcdan|elorde ieşire
Au- (Ic/.avantajul unui gabarit marc şi creşterii costului, datorită
ulmului.
1
d mai simplu cuplaj este cel direct, însă acesta prezintă o serie de 1
ii|f ca: număr limitat de etaje, dificultatea în proiectare, sortarea specială
idilelor; pru/intă în schimb avantajul amplificării de la frecvenţa zero şi i
dd'a/ajelor în transmiterea semnalelor. /ill/icdloan' de joasă frecvenţă de
semnal mare
i Kle amplificatoare primesc de obicei la intrare semnale date de amplifi-
lis semnal mic şi se folosesc pentru obţinerea la ieşire a unor semnale de
<)\ curenţi mari. Ini/ilificator de semnal mare în clasă A
• " nonarca în clasă A înseamnă că semnalul de la ieşire
reproduce în
analul de la intrare. Schema este reprezentată în fig. 57. i stă schemă
sarcina Rg este cuplată prin transformator pentru obţinerea mipcdanţelor.
Dacă sarcina are o impedanţă apropiată de cea de ieşire a
• .1 se poate conecta direct în colectorul tranzistorului.
tm/tlificator de semnal mare în clasă B
iiluaţia semnalelor alternative, în cazul în care fiecare alternanţă
(cea • •)! cea negativă) sunt amplificate (separat), se obţine un montaj în
clasă B

micnţele RBI şi RB2 realizează polarizarea bazelor lui T, şi T2 prin înfăşu->

undară a transformatorului TR1. Datorită prizei mediane a TR1, semnalul cli
ficat alternativ de cei 2 tranzistori. Curenţii de colector ai acestui tranzistor
•mima în primarul lui TR2, astfel încât pe rezistenţa de sarcină RL, semnalul •i
ni e va apărea amplificat.

Amplificatoare în clasă A. Fig. 58 - Amplificator în clasă B (numit şi

Push-Pull sau în contratimp).
Fig. 59 -Amplificator în clasă Fig. 60-Amplificatordife- Fig. 61 - Amplificator ni
B cu tranzistor! complemen- renţial de curent continuu cu danţă de intrare mare (feoriM
tari. tranzistoare bipolare.

Acelaşi mod de funcţionare în clasă B îl prezintă şi montajul din fig. 5(>,«•

are avantajul de a se renunţa la transformatoarele de cuplare. Etajul finul &><
realizat cu T, şi T2, tranzistOri cu parametri identici, dar de tipuri diferite (pii|<
npn). Fiecare din aceştia amplifică una din alternanţe, astfel încât pe rezistenţii
sarcină se regăseşte semnalul de la intrare, amplificat.
Există şi montaje de amplificare în clasă C, dar cu utilizare mai restrfini*
Amplificatoare cu utilizări specializate
Se încadrează tot în clasa amplificatoarelor de semnal mic.
a) Amplificatoare diferenţiale.
Se realizează prin combinarea unui tranzistor lucrând ca amplificator cu ciul'
comun cu următorul, ca amplificator cu bază comună (fig. 60).
Aceasta prezintă avantajul unei amplificări mari, stabilite şi datorită cuplaj u
direct, lucrează de la frecvenţa zero.
b) Amplificatoare de impedanţă mare de intrare (boot-strap).
Prin modificarea polarizării tranzistorului T, ca în fig. 61, se obţine
amplificator cu impedanţă mare la intrare, foarte util în cazul surselor de semnul nu
pot genera un curent suficient. Tot în această schemă se utilizează şi monl,i|i tip
Darlington, între T, şi Tr
Aceşti doi tranzistori formează un tranzistor compus, care necesită un cur
mic la intrare pentru obţinerea unui curent însemnat la ieşire. °~
Amplificatoare de înaltă frecvenţă
Datorită faptului că efectul de amplificator se obţine în interiorul unui cri-,
semiconductor la nivelul celor două joncţiuni pn, circuitul de ieşire nu este iiu
pcndcnt de cel de intrare. Totodată, diferă impedanţă de ieşire de cea de intrare
aceea, este necesar să se găsească soluţii de adaptare, care să permită cuplau
două etaje. Din acest motiv se foloseşte cuplajul inductiv, cu prize pe îniaşiihiifj
pentru adaptarea impedanţei.
De asemenea, se utilizează şi circuite acordate, pentru selectarea frecventei]
necesare de lucru (fig. 62).
 U Intr.

/•';'#. 62 - Schema unui etaj de amplificare de înaltă frecvenţă realizat cu

tranzistoare şi circuite acordate.

M tiu luare
'iir/l o parte din semnalul de la ieşirea unui amplificator este adusă la intrare
, '«• va obţine intrarea în oscilaţie a amplificatorului, adică generarea
la
i 8 unui semnal periodic. Condiţiile pentru intrarea în oscilaţie sunt cele
ce i icali/area reţelei care întoarce la intrare semnalul (numită reţea
de
l) Aceste condiţii sunt studiate şi demonstrate în teoria oscilatoarelor. Prin
ÎM cure se realizează reacţia, se pot obţine diverse tipuri de oscilatoare.

M lltitoare LC
i Icurile 63, 64 se prezintă cele două tipuri de bază de oscilatoare LC:
91 Ilartley.
observă că de la ieşirea amplificatorului, semnalul este readus la intrare
ipjca realizată cu inductanţe şi capacităţi.

4 ^ ^
6.i Oscilatorul LC de tip Colpitts. Fig. 64 - Oscilatorul LC de tip Hartley.
 l''lll rt.i ()m ilnlor cu celule de
dclii/nic KC

OxciltitoareRC
Celulele RC de defazare conectate în serie defazează semnalul de Iu
uducându-l în fază la intrarea amplificatorului (fig. 65).
Oscilatoare cu cristal
Cristalele de cuarţ tăiate după anumite axe, prezintă proprietatea de a u
vibraţie cu diferite frecvenţe de rezonanţă (în funcţie de grosime), la aplicai >
lensiuni alternative pe două feţe paralele ale cristalului. Caracteristica prim i
prc/intă stabilitatea foarte mare a acestei frecvenţe, putând fi îmbunătăţii
includerea cristalului într-o capsulă termostată. Montajele din fig. 66 se ăst.
cu cele anterioare.
Generatoare de semnale nesinusoidale
Tot pe baza proprietăţii de amplificare a tranzistoarelor se pot obţine !?i
ratoare de alte tipuri de semnale, în afara celor sinusoidale. In fig. 67 este pi i
un generator multivibrator, care furnizează la ieşire impulsuri dreptunghiul-"
Este realizat cu doi tranzistori care prin reţelele de reacţie se aduc recipu
alternativ în stare de conducţie şi de blocare.

a - b
Fig. 66 - Oscilatoare cu cuarţ de tip Pierce.

uu
Fig. 67 - Circuit basculant astabil (CBA) sau multivibrator.
u
 de
' de icnxnuu- ni tranzistor serie iliili/aloarclc parametrice
ruali/atc de diode Zcncr nu satisfac toate cerinţele ' I c iilimcnturcu
circuitelor electronice, atât din punctul de vedere al ilnlui ilc
stabili/arc, cât şi al domeniului curenţilor mari de sarcină. Pentru
I
ii) u cu performanţelor se poate realiza un montaj ca în fig. 68, unde
imul parametric este realizat cu tranzistorul T, dioda Z şi rezistenţa R. La
li'iisiunii de alimentare, variaţia curentului de stabilizare este preluată şi
ilrt ile tranzistorul T, care lucrează în montaj de repetor pe emitor.
I1 oi mantele montajului pot fi mult îmbunătăţite dacă se mai
adaugă un
mplificarc. în fig. 69 acest etaj este realizat cu tranzistorul T2.
ol>scrvă că circuitul format de R4, Z, realizează un stabilizator parametric
nţinc o tensiune constantă în emitorul tranzistorului T2. Pe baza aceluiaşi
> i , se aplică o tensiune divizată de R2 şi Rj din tensiunea de ieşire. La i'-
iisiunii pe baza lui T2 (datorită variaţiei tensiunii de intrare sau a rezistenţei 1
iiU. aceasta va fi amplificată de T2, semnalul amplificat apărând pe rezistenţa
KM u acestuia (R,). Tranzistorul T, având acelaşi rol de repetor pe emitor,
mile la ieşire variaţiile de compensare a fluctuaţiei tensiunii U2.

U U
o

Fig. 68 - Stabilizator parametric cu tranzistor serie.

Fig. 69 - Stabilizator de tensiune cu amplificator de eroare.

 1.3.2.6, DISPOZITIVE SEMICONDUCTOARE SPECIALE
tn ultimii uni au 1'ost rcali/atc mullc dispo/.itive semiconductoare car*
dnlorilA perlbimantelor, fie datorită simplificării circuitelor, sunt avantujoNN
diferite aplicaţii.
O parte dintre acestea, care vor fi tratate în capitolul de faţă, s-au impun |t|
lurya lor utili/.are şi în prezent se produc pe scară industrială, în timp ce im||
altele, întâlnite în literatura de specialitate, au rămas în faza de laborator ttttll i
studia/ă în continuare îmbunătăţirea performanţelor lor. Dispozitivele scmicoliiln
(oare speciale mai des utilizate sunt cele a căror caracteristică voltampcrică pre/lf! o
regiune de rezistenţă negativă, cum sunt-de exemplu - tiristoarele şi tranzistoiiii
unijoncţiune. Datorită performanţelor deosebite şi tranzistoarele cu efect de <
(unipolare) îşi găsesc din ce în ce mai'multe aplicaţii.

1.3.2.6.1. Tranzistori unipolari cu efect de câmp

Ulterior tranzistorului bipolar (inventat de I. Bardeen, V. H. Brattain - l
tehnica electronică semiconductoare a realizat o serie de dispozitive noi, ba/.atf |
pe proprietăţile joncţiunilor pn.
a) Tranzistorul cu efect de câmp cu poartă joncţiune (TECJ)
Constructiv, este realizat dintr-o singură joncţiune pn (fig. 70). l'tllj
modificarea tensiunii aplicate pe poartă, se poate modifica lărgimea canalul'"
ceea ce face ca dispozitivul să poată fi comparat cu o rezistenţă de valoare van,
Polarizarea tranzistoarelor cu efect de câmp se face asemănător cu a
bipolare, în fig. 71 este prezentat un montaj sursă comună - asemănător cu moi '
emitor comun.
Montajele drena comună şi grilă comună sunt asemănătoare cu cele <\
tran/.it bipolar cu colector comun şi bază comună.
De asemenea se pot utiliza şi celelalte montaje speciale, ca de excn
montajul boot-strap pentru mărirea impedanţei la intrare.
b) Tranzistorul cu efect de câmp, metal-oxid-semiconductor cu canal in
(TECMOS)

o DRENA

r? —n-
•n-
+-H-

POARTĂ
+**•
•+* _ —
IGATET
• canal

+ + +~ _ ~ T
Ftg. 70 -
efect
\ SURSA
Tranzistorul cu
de câmp (TEC) $i
O

reprezentarea sa. Fig. 71 - Polarizarea tranzistorului cu cl*»l

de câmp (TEC).
 Fig. 72 - Tranzistorul TECMOS şi
reprezentarea sa.

canal
tranzistor)

J
simbol
r-.TB —, TUJ
|(bipolar)| |
pnp_ (uni-

r-
1

Hl simplificat -II (compl

ementar
)
fototranzistor
Fig. 73 - Clasificarea tranzistoarelor (simboluri).

i'sl tranzistor se deosebeşte de TECJ prin aplicarea unui strat de SiO2 (bun
peste care există un electrod metalic care va constitui poarta (fig. 72).
/uilă avantajul unei rezistenţe de intrare foarte mari, care necesită o putere i
intrare. Acestea sunt doar două exemple, gama tipurilor de tranzistoare •
i r . în figura 73 este prezentată o clasificare a tranzistoarelor.

1.3.2.6.2. Tiristorul
i n realizarea a trei joncţiuni pn într-un semiconductor, se obţine un nou
v, denumit tiristor. în fig. 74 se prezintă structura cristalului şi o schemă
i îl A a tiristorului, realizată cu tranzistoare.
i'sl dispozitiv se prezintă ca o diodă comandată. Comanda de deschidere a
11 n se realizează prin aplicarea unui impuls pozitiv pe poartă, ligiira 75 se
prezintă două scheme simple de comandă a tiristorului. Prin uni timpului
cât tiristorul stă deschis, se poate modifica valoarea medic a ui în sarcină,
deci se poate obţine o variaţie a puterii debitată pe sarcină, ipln
modificare a impulsurilor de comandă. Acesta reprezintă unul din
>lrrnnic
V" "1
J
1 -

K
/g. 74 - Tiristorul (structură, simbol, schemă echivalentă realizată cu
tranzistoure)

F/g. 75 - Circuite de comandă a

tiristoarelor

prin rezistor (a,) şi prin diodj|W, M

Fig. 76 - Schemă pentru variaţia turaţiei unui motor de curent alternativ.

domeniile principale de utilizare a tiristorului. Astfel se pot realiza diverse sein

de comandă pentru motoare electrice sau a altor sarcini, ca în figura 76, unii
arată o schemă pentru variaţia turaţiei unui motor de curent alternativ. Monade
deschidere al tiristorului se poate alege prin potenţiometrul P, care dui
modificarea constantei RC.

|
1.3.2.6.3. Triacul
în cazul în care se doreşte variaţia puterii pe sarcină pe ambele alternanl»
Inisiunii de alimentare, se pot monta două tiristoare antiparalele. Acestea
m \ înlocui i'ii un dispozitiv semiconductor denumit triac, care prezintă
avantajul
 TRIAC

TRIAC

i 'ifi'uitc de comandă pentru triac: a - prin

curent continuu; b - prin curent
alternativ.

îl cu im singur dispozitiv şi are doar trei terminale. Pentru comanda lui,

i * se aplică unei singure grile. La fel ca şi tiristorul, triacul se poate
• u o tensiune continuă sau alternativă, ca în fig. 77.

1.3.2.6.4. Diacul
l ilispozitiv semiconductor este o diodă simetrică (fig. 78 a) care prezintă
.onsuri, începând de la o anumită tensiune UBR (în general cuprinsă între l o
rezistenţă negativă (fig. 78 b). Io |H incipal, diacul este folosit pentru
comanda triacului, aşa cum se arată în

Fig. 78 - Reprezentarea simbolică a diacului (a) şi caracteristica

lui volt-amperică (b)

tensiune de
comanda

impulsuri
a b
5 Uuiuanda triacului prin diac: a - circuit
de comandă; b - forma impulsurilor de
comandă.
 Impulsurile de comnndn pcnlni (rine ie obţm prin doNchidercti dineului!
momentul !n cnrc tensiunea po condensator ajunge la valoarea de deblocare l )
desclii/Andii-sc, condensatorul se vu descărca pe jţrila triacului, care se va do la
rAiulul său. Accsl fenomen se petrece pe fiecare alternam;! a tensiunii nlU'iii de
coinandA U,, Prin modificarea constantei de timp RC cu ajutorul potcn|iotnclhi| l', se
modifică momentul de amorsare, deci se variază valoarea medie a în sarcina.

1.3.2.7. DISPOZITIVE FOTOELECTRICE ŞI OPTOELECTRONIC U j

în cazul dispozitivelor fotoelectrice şi dispozitivelor şi circuitelor optoeloul
nicc, informaţia poate fi prelucrată (transmisă, recepţionată, modulată ctc.)
calc optică, cât şi pe cale electrică. Dintre cele mai importante dispo/.itiva '
electrice pot fi menţionate dispozitivele semiconductoare fotoemiţătoare în
sunt incluse diodele laser, diodele electroluminiscente de tip LED (Light Knn
Diode) şi celulele electroluminiscente cu electroluminofori, precum şi dispo/.H
semiconductoare fotoreceptoare care cuprind fotorezistenţele, fotodiodele şi i
tranzistorii.
Diodele laser cu injecţie reprezintă joncţiuni pn în special pe bază de < sau
GaP. Ele sunt caracterizate prin emisia stimulată de lumină coerentă de ••
intensitate (amplificată) şi reprezintă una din cele mai importante surse de ra
optice folosite în comunicaţiile prin fibre optice.
Dintre sursele electroluminiscente cu lumină necoerentă, diodele eli
luminiscente prezintă avantajul unei intensităţi luminoase sporite şi a repn
tibilităţii în procesul de fabricare.
Fenomenul de electroluminiscenţă apare Injoncţiunile pn în urma tranx 11
electronilor din banda de conducţie sau de pe nivelele de impurităţi înapoi în l
de valenţă sau pe nivelele de impurităţi de unde au plecat în urma exercitai i
acţiunea unor factori externi. Prin tranziţia inversă a electronilor excitaţi în l
de valenţă, aceştia se vor recombina cu golurile care existau în respectiva b
energia degajându-se sub forma unor cuante de lumină.
Diodele electroluminiscente (de tip LED) reprezintă aşadar joncţhih
(încapsulate) polarizate direct cu tensiuni suficiente pentru a excita electron n
banda de valenţă. Folosindu-se o combinaţie sub formă de soluţie solidă (r
(îaP, se pot obţine diode care să poată emite în diferite domenii ale speei
vizibil, de la verde spre infraroşu. Diferite tipuri constructive ale LED-uriloi
reprezentate în fig. 80. Capsulele diodelor electroluminiscente se aleg transli
incolore atunci când emit în infraroşu sau translucide colorate în cazul emisn '
vi/ibil, culoarea materialului plastic (sau sticlă) fiind aceeaşi cu a radiaţiei emu-
în fig. 81 a se arată caracteristica curent-tensiune a unei diode elecli<
luminiscente. Pentru ca dioda să lucreze trebuie să fie polarizată direct, fixfli»
punctul de funcţionare P în regiunea primului cadran al caracteristicii. Curentul i>
cure corespunde acestui punct este determinat de rezistenţa limitatoare R care trebui»
 «itod b c
d
Tipuri constructive ale diodelor electroluminiscente.

.«a t

a b c

Fi% 81 ~ Caracteristica I-U şi conectarea diodei LED în circuite.

întotdeauna în serie cu LED-ul (fig. 81 b). Valoarea rezistenţei R este impusă

Mt-ii UI a curentului admis prin diodă, adică:
_ V-V p

tensiunea sursei de alimentare (fig. 81 b). Dacă se conectează dioda

miniscentă în circuitul de ieşire al unui tranzistor (fig. 81 c), atunci curentul
este chiar curentul de colector al tranzistorului, n njiitorul LED-
urilor se pot construi panouri indicatoare şi matrice care • uluce cifre
arabe sau litere (aşa-numitul afişaj alfanumeric) (fig. 82). Pentru i numai a
cifrelor se foloseşte de regulă ansamblul de şapte segmente «r (lig. 82
a).
•upo/.itivele fotoreceptoare sunt dispozitive oare recepţionează şi transformă
imlia|iilor luminoase (sau a altor radiaţii din spectrul invizibil) în energie
l, ha/ându-se în funcţionarea lor pe efectul fotoelectric.
nnnnn
l ipiiM de panouri indicatoare şi • •ODDI
n In- realizate cu LED-uri. •ODOB
•••• D
uuuuu •QBDO
•DDBO
•DDDB
 Lumi n n
\l/ L u m in a
\l ."••"
_____vi/
Emlfor
m''l p 1FJ"
otort zis fenta Hs E
^dhr
"E""
a b c
Fig. 83 - Dispozitive semiconductoare fotoreceptoare.

Fotorczistenţele au proprietatea de a-şi modifica (de a-şi micşora)

rc/.istcnţei electrice sub acţiunea fluxului luminos. Astfel, într-un circuli •
fotorczistenţă alimentat de la o sursă de tensiune constantă (fig. 83 a), curentul l •
creşte prin iluminarea fotorezistenţei
Din punct de vedere al structurii fizice, fotodiodele nu diferă de diotlil
obişnuite. Ele sunt formate din două regiuni p şi n, zona sensibilă la luminrt III"
chiar joncţiunea lor. în circuit (fig. 83 b), fotodioda este supusă unei tensiuni |i
verse, curentul I crescând odată cu creşterea iluminării.
Fototranzistoarele, ca şi tranzistoarele obişnuite cu joncţiuni, sunt fornini
din trei straturi (pnp sau npn) numite „colector", „bază", „emitor". Zona sensibil
la lumină este joncţiunea bază-colector. Fluxul luminos are rolul curentului «l
bază de la tranzistoare. Ca atare, baza fototranzistorului nu este prevăzută cu It i
minai pentru conectare în circuit. Fototranzistorul se conectează în circuli i
conexiunea emitor comun ca în fig. 83 c.
în optoelectronică sunt folosite de asemenea dispozitive fotoelectrice lin
'.Ies sub formă microminiaturizată şi integrată în diferite ansambluri microcli»
Ironice. Legăturile optice dintre fotoemiţători şi fotoreceptori sunt asigurate p» i
medii dielectrice speciale (aer, sticle) sau prin fibre optice.
Unul dintre cele mai importante şi simple dispozitive optoelectronice wi
jbtocuplorul sau optronul elementar, format dintr-un fotoemiţător şi un fotorccepi*
legaţi între ei printr-un mediu optic (fig. 84 a), în majoritatea cazurilor, fotoemit
torul este o diodă electroluminiscentă, pe când fotoreceptorul poate fi o l»il>
rc/.istenţă sau o fotodiodă (fig. 84) sau un fototranzistor (fig. 84 c), în unele CU/M
se utilizează fototranzistori compuşi (în aşa-numitul montaj Darlington - fig. 84 «l
aceştia din urmă promiţând o mare amplificare a fotocurentului generat, în practii <

mediu

Fig. 84 - Dispozitive optoelectronice.

 .i M- roill/cR/flfotncuplflri cu I,F.l > uri pe l>.i/fi de (i.iA s (X
ni -0,9
lototran/istori cu Si cnrepre/.intâ m axim ul de sensibilitate uspectrală
i
A sO ,9 u m .
ipalul avantaj al Ibtocuplărilor şi al dispozitivelor optoelectronice, în
i.i m separarea electrică a ieşirii faţă de intrare, adică dispozitivul nu
l u1 internă sau legături parazite.

i 8. CIRCUITE INTEGRATE. NOŢIUNI GENERALE.

CLASIFICARE '
iMunil integrat este o componentă care realizează funcţia unui circuit
ii iiclura internă a circuitului integrat aminteşte uneori pe cea a circu-
nponentc discrete care realizează aceeaşi funcţie electronică, în
ticnitului integrat se pot localiza elemente carejoacă rolul de rezistenţe,
iliodc, capacităţi etc. Aceste elemente sunt însă asociate inseparabil,
• i i'i-ntru utilizare, întreţinere, testare şi vânzare circuitul este considerat
îl
i> lunca actuală de producţie a semiconductoarelor se disting două mari
1
• ncnitc integrate fabricate pe scară industrială, circuite integrate
i circuite integrate hibride.
i" nea monolitică, toate elementele componente ale schemei electronice
i i n interiorul sau pe suprafaţa unei pastile mici de siliciu, numită „cip"
; M ivcnită din limba engleză, chip = bucată, fragment, pastilă). Legăturile
• nouţele de pe cip se obţin prin intermediul peliculelor conductoare
l nise prin măşti de configuraţii determinate. Deoarece componentele
individuale ale schemelor monolitice nu pot fi separate, schemele
• numesc şi scheme sau circuite integrate.
ica hibridă componentele electronice separate se fixează pe suporturi
leagă între ele fie prin conductoare metalice depuse prin măşti de
iletcrminată, fie prin fire conductoare metalice, i de integrate se
deosebesc de circuitele electronice discrete prin aceea 1 U- lor
componente, atât cele pasive cât şi cele semiconductoare, se HI
acelaşi suport sau substrat.
i ce urmează, se vor prezenta circuitele integrate monolitice, în care
1
ir electronice sunt realizate simultan în cazul unui cip prin procese de
i ' l i vă specifice tehnologiei planare; componentele circuitului sunt
i i u- prin trasee metalice depuse prin evaporarea în vid peste un strat de
i l n iu crescut la suprafaţa pastilei de siliciu.
•«'(palele criterii de clasificare a circuitelor integrate semiconductoare sunt:
t Jicnite, gradul de integrare, tehnologia de realizare şi viteza de răspuns.
iiiu-le integrate se pot împărţi în două mari clase funcţionale:
in miele integrate liniare (sau analogice) sunt circuitele care prelucrea/.A
"-ii/.â semnale continue, în amplitudine, polaritate sau frecvenţă pentru
i unui funcţiuni analogice ca amplificare, modulare/demodularc etc.;
 circuite integrale digilnlc («au logice) cniv prelucrează icmnale binn
MOimuilc citie pol nvca numai doufl valori) pentru leuli/.uica unor l\im|
ţfi/Niui de memorare.
Dimensiunile unui cip variază funcţie de complexitatea circuitului r ce ui
mea/ă u fi realizat şi de tehnologia utilizată pentru obţinerea lui. Un ci\< < este
un pătrat cu latura de 1,25 mm, având deci o suprafaţă de 1,56 mm conţine
între 100 şi l 000 elemente de circuit. Se poate observa că pe un suprafaţă
numărul elementelor de circuit realizate în formă inteyi incomparabil
mai mare decât numărul componentelor discrete similare, l constă în aceea că
prin integrare se poate utiliza la maximum suprafaţa d r i a cipului. Astfel, la
un tranzistor obişnuit de putere mică, structura aceslu numai 10% din
suprafaţa totală a cipului, restul de 90% reprezentând spaţiu l conectării
terminalelor, în afara dimensiunilor reduse, circuitele integru i. i • şi
obţinerea unor performanţe funcţionale superioare circuitelor similare i ' cu
componente discrete, deoarece este posibilă obţinerea componcin '
caracteristici dorite, iar conexiunile între elemente sunt mici şi de calitate
........................................................................................................................
bună, ceea ce măreşte şi fiabilitatea echipamentului. Consumul de CIIPI||I«
circuitelor integrate este de asemenea mult mai redus decât consumul de cnel| i
circuitelor electronice realizate cu componente discrete.
Tehnologia cel mai frecvent utilizată pentru fabricarea circuitelor inln
este tehnologia planară. După realizarea circuitului integrat, cipul este ÎIKMI**
formând un element de sine-stătător. Capsula unui circuit integrat trebuie =
compactă, să aibă rezistenţă mecanică, să fie comodă la manipulare şi teşim
aibă preţ scăzut, în prezent, se folosesc trei tipuri de capsule prezentate în MM
dintre care cele mai des folosite sunt capsulele de plastic.
Tendinţa actuală în realizarea circuitelor integrate este de creştere 11 •
plexităţii acestora, adică a numărului de funcţii de circuit dintr-o capsulă. At
tendinţă este determinată pe de o parte de creşterea performanţelor şi Halul
circuitelor, dar mai ales de reducerea substanţială a costului pe funcţie de m
Acest efect economic se obţine prin reducerea costului încapsulării, a cablnjn
prin utilizarea raţională a suprafeţei cipului.
Pentru a putea evalua nivelele de complexitate a circuitelor integrate, se in
drept bază de comparaţie numărul unor circuite tip ce pot fi realizate într-o cui
(echivalentul unuia sau a două tranzistoare). Aceste circuite tip sunt circuitele !•
pentru integratele digitale şi amplificatoarele pentru integratele liniare.

a b . c
Capsulă metalică Capsulă din plastic Capsulă piară

Fig. 85 - Tipuri de capsule pentru circuite integrate.

 1
îl referinţă, nivelele de com plexitate pentru circuitele integrate
r izl dupAcum urmea/.a:
/ / , / / / Scttlf Inlc^ration) - având de Iu 1 1 2 circuite într-o capsulă;
\ii-Jnini Scale Integration) - având de la 12 la 100 circuite într-o

m;r Scale Integration) - având peste 100 de circuite într-o capsulă;

nuia" Scale Integration) - având peste 10 000 circuite închise într-o
na.
iu ţ ic de tehnologia de realizare circuitele integrate (CI) se clasifică
în . (cx. RTL, RCTL, DTL, TTL Schotky) şi CI-MOS (MOŞ cu canal
p, mul n ţi MOŞ complementar).
a vile/.a de răspuns CI se clasifică în: 1. circuite de foarte mare viteză
puie (limp de răspuns sub 5 ns); 2. circuite de mare viteză (t = 5-10 ns);
• U- vite/ă medie (t = 10-50 ns); 4. circuite lente (t >50 ns). MI! liniare
vor fi prezentate câteva exemple de circuite integrate analogice întâlnite
mai des în aparatura electronică, inclusiv în cea medicală.
• > ullc integrate logice (digitale)
vnlturca rapidă a tehnicii electronice de calcul a fost posibilă, în afară de
,u ca circuitelor şi tehnologiilor de producere, datorită utilizării sistemului
umeraţie.
un sistem de numeraţie, numărul de stări distincte elementare
este
i de baza respectivului sistem. Sistemul zecimal, a cărui bază este 10, are
le stări distincte:
O, 1,2,3,4,5,6,7,8,9.
i ''idiomul de numeraţie binar, baza sistemului este 2, astfel încât cei doi
/aţi pentru a reprezenta orice număr sunt O şi l. Sistemul binar reeprezintă
îl u ral mod de reprezentare al numerelor prin intermediul unor elemente
11 ice. Astfel, întrucât pentru orice dispozitiv electronic activ se pot delimita
i stâri distincte: tranzistorul blocat sau saturat, dioda în conducţie sau
•.lemul binar s-a impus în dispozitivele numerice electrice sau electronice,
nc/.entarea oricărui număr, indiferent de sistemul în care este, poate fi
ifl drept o ecuaţie scrisă într-o formă restrânsă, în sistemul binar ecuaţia
sic
a -2" + ... + a,-2' + a-2° + a ,2'1 + ... + a 2'm
n 1 0 - 1 -m

iirc/.entarea în formă restrânsă a numărului binar se face astfel:

(a„... a2a,a0a_ia_2... aJ2.
• lorilc coeficientului a, sunt O şi 1. Astfel, numărul binar
110011,011 se
linul prin
110011,011 = (Ix25) + (1*24) + (Ox23) + (Ox22) + (1x2') + (1x2°) +
+ (0x2-') + (Ix2-2) + (Ix2-3) = 32 + 16 + 2 + l +
+ 0,25 + 0,125 = 51,375 (în forma zecimală).
 N u m er a le b in a r e ie ftcb rolufotur m a sim iln r fl n u m e r e lo r z e c im a le , cu b it
i d in tti N c iiin iticu tiv situ a i la stân g a si b itu l cel m m p u |in scm iu lic a liv d ilu ai '
ilronptu.
C onversia din zecim al în binar se face prin scăderea repctaU i a puterilor i'*li
S
u nii m u ri posib ile ale lu i 2: de exem p lu, 37 = 32 ) -t
(sau 2 ;)2 t l (urni J'
4 (sau
d ec i ech ivalen tu l b in ar 10 010 1.
Trecerea dintr-un sistem de numeraţie în altul, în particular conversiuni
intre reprezentarea unui număr în formă zecimală şi binară, reprezintă o problen
importantă, căci dacă într-un sistem electronic calculele se fac binar, pcm
introducerea şi citirea datelor de către un operator este preferată formit >
reprezentare zecimală.
Un calculator care ar lucra în sistemul zecimal, ar necesita zece nivele disl in<
de tensiune (corespunzătoare celor zece cifre ale sistemului zecimal de numeutli
care trebuie menţinute foarte precis în toate circuitele electronice pentru a c M
ambiguitatea între două cifre vecine. Dificultatea menţinerii constante a zece ni v
de tensiune distincte a fost unul din motivele importante care a determinat utili/in
sistemului binar la calculatoarele electronice.
Tranzistorul care se poate afla în stare saturată (curent maxim) sau bliii
(curent minim) permite realizarea şi menţinerea â două nivele de tensiune distim i
Aceste două nivele pot fi definite cu precizie, sunt reproductibile şi astfel se poi»'
obţine un sistem foarte stabil.
Tranzistorul comută de la o stare la alta într-un timp mai scurt de 10 6 s, iii
poate răspunde în medie la peste un milion de comenzi pe secundă.
După cum s-a văzut din exemplele de conversie prezentate mai sus, trccei*
la sistemul binar implică o reprezentare numerică printr-un şir mai lung de cil
decât în sistemul zecimal, cu atât mai mult cu cât numerele zecimale echivalcn
sunt relativ mai mari.
în principiu, operaţia de bază efectuată de logica calculatorului numeric c*
adunarea, celelalte operaţii realizându-se prin modificări ale procesului de aduiM
(de exemplu, pentru a înmulţi cifra 15 cu 8, calculatorul adună pe 8 cu el însuşi
15 ori). Deşi modul de calcul este indirect, necesitând un număr mare de circul
binare, viteza mare de prelucrare a informaţiei şi simplitatea sistemului compensc.i
procedeele de calcul.
Operaţiile efectuate în sistemul binar de către calculatoare sunt modelate
algebra booleeană. Reprezentând un capitol special al logicii matematice, algol
booleeană se ocupă cu descrierea funcţionării circuitelor logice. Aplicarea pi i
cipiilor matematice permite proiectantului de sisteme digitale să obţină specifica|i
impuse, utilizând un număr minim de componente.
Matematicianul englez Boole a dezvoltat logica simbolică, introducând
logică procedee de calcul cu valori de adevăr. Logica booleeană reduce |n
abstractizare valoarea unei propoziţii la două stări: adevăr şi fals, reprezentate pi
numerele l, respectiv 0.
Numerele sunt reprezentate printr-un ansamblu de cifre sau digiţi (dinu
cifră) denumite biţi. Termenul bit provine din contracţia noţiunii mai complexi
cifră binară (BInary digiT).
 "i iiiiiejiii honlocntiA se In|clcp.c m ^.cncinl o variabilii dcpciulciilA n i'firci
l' i>ui(lc de mai multe variabile nulcpciulcntc. în algebra boolccanfl-
!i iiiilc|K-iuli-Mir nu pol lua decât doua valori, O şi l , deci numărul funcţiilor
util Se poair .n aţa ca pentru n variabile independente se pot obţine 22"
iluIlVIlC
> nul la circuitele integrate digitale, după această extrem de sumară trecere
lica, trebuie să arătăm că se caracterizează prin aceea că tensiunile lor,
i de ieşire, nu pot avea decât două valori care se reprezintă convenţional
nli -un l , ceea ce face ca ele să fie de tipul „totul sau nimic". lole
integrate digitale actuale se împart în circuite logice combinaţionale Ijice
secvenţiale.
' lele combinaţionale se caracterizează prin aceea că semnalele la bornele
" • la un moment dat depind numai de semnalele aplicate în acelaşi mo-
I H unele lor de intrare. Exemple de circuite combinaţionale sunt porţile,
• i i » ncuitc care îndeplinesc funcţii logice de bază: ŞI; NU; SAU; ŞI-NU;
X I I liXCLUSIV.
IM miele secvenţiale sunt circuite al căror semnal la ieşire la un moment dat
niai de semnalele aplicate în acelaşi moment la bornele lor de intrare, cât
"nulele aplicate la momente de timp anterioare. Ca exemple de circuite
•nţiale se menţionează: circuitele basculante, registrele, numărătoarele
Ins de vârf al circuitelor logice integrate, microprocesorul este un cir-
inivcrsal, programabil de utilizator pentru a realiza cele mai diverse

i uite logice combinaţionale

• pentru un circuit integrat logic starea la ieşire, în orice moment, depinde
Unlilniijia stărilor de la intrare din acel moment, circuitul realizează o logică

f i poartă logică binară este un circuit combinaţional cu mai multe intrări şi o

jlM u- v i re care lucrează în sistem binar.
i M UT funcţie algebrică logică (numită funcţie booleeană) poate fi exprimată
i . M i i l următoarelor funcţii fundamentale: SAU; ŞI; NU; SAU-NU; ŞI-NU
1
l numite operatori.
i torul SAU. Circuitul electric care materializează funcţia logică SAU
OR) se numeşte operator SAU; are două sau mai multe intrări şi o
ie. Funcţionarea se caracterizează prin:
i cu sa ia valoarea logică l dacă una sau mai multe din intrările sale iau

1 1 ea sa ia valoarea logică O dacă toate intrările sale iau simultan valoarea

n
>|ii'uilorul SAU se reprezintă printr-un simbol matematic (care leagă între
• ••lulele de la intrare), un simbol grafic (utilizat în schemele electronice), o
Ionică (ce leagă între ele variabilele de la intrare cu variabila de ieşire) şi
l de adevăr, după cum urmează:
timbol matematic: + (semnul plus) sau U (reuniune);
 SAU SAU - NU

SAU - NU
Variabile SAU F = Şl F = A-B- Şl
A B C A+B+C C F = A+B+C F»>'
0 0 0 0 0 1 •• l

0
0
0
1
1
0
1
1
0
0
0
0 •,,-,!- ' ,
0 1 1 1 0 0 l
1 0 0 1 0 0 "•'• 1
r
1
1
0
1
1
0
1
1
0
0
0
0
1
1
1 1 1 1 1 0 0

Fig. 86 - Funcţii logice elementare.

simbol grafic: (vezi fig. 86);

ecuaţia logică: A+ B + C = F, ecuaţie care se citeşte: „F este egal cu A
B sau C".
Operatorul ŞI. Circuitul electric care prezintă funcţia logică ŞI (în onglf
AND) se numeşte operator ŞI; are două sau mai multe intrări şi o singurii
Funcţionarea sa se caracterizează prin:
ieşirea sa ia valoarea logică l dacă toate intrările iau simultan
logică 1;
ieşirea sa ia valoarea logică O dacă una sau mai multe din intrările sttlij
valoarea logică 0.
Operatorul ŞI se reprezintă prin:
simbol matematic: • (punctul - înmulţirea) sau n (intersecţia);
simbol grafic: (vezi fig. 86);
- ecuaţia logică: A • B • C = F, ecuaţie care se citeşte „F este egal cu A şi B',
Operatorul NU. Circuitul electric care materializează funcţia logică N'
engleză NOT) se numeşte operator NU sau inversor şi are o singură intrau
singură ieşire. Funcţionarea sa se caracterizează prin:
- ieşirea inversorului ia valoarea logică l dacă intrarea sa ia valoarea Ionii i j
- ieşirea inversorului ia valoarea logică O numai dacă intrarea sa are vulow
logică 1.
Operatorul NU se reprezintă prin.
simbol matematic: Ă (bară orizontală deasupra variabilului);
simbol grafic (vezi fig. 86);
ecuaţia logică: A • Ă = 0.
 !< m tl SA U -N UC.ireuilul SA U -N U (In engle/.fl N O R ) oile echivalent
• At l ulmul do un in versor.
ui tensiunii la ieşirea circuitului este:
F=A+B+C
. i,iii>nilŞI-NU. Circuitul ŞI-NU (în englezăNAND) este echivalent unui
l iu mat de un invcrsor.
uniunea la ieşirea unui astfel de circuit, în cazul a trei intrări, are expresia:
F=A-B-C
i nil aceşti operatori s-au construit diverse tipuri de porţi logice, 'lele
integrate logice combinaţionale bipolare (construite pe bază de
bipolare) sunt primele circuite integrate apărute şi în prezent larg i
rnn/.istoarele cu efect de câmp cu poartă izolată de tip MOŞ au căpătat i
de aplicaţii în ultimii ani, înlocuind tranzistoarele bipolare în unele h
II formă integrată ele sunt, în multe privinţe, mai avantajoase decât ir
i» bipolare, în condiţiile în care sunt utilizate în circuite ca: memorii
loarc (integrate), microprocesoare etc.
* • ce urmează se fac scurte referiri la unele din CI bipolare şi CI-MOS
Iii' . laşi licărea circuitelor integrate după tehnologia de realizare.
i IM• iiIIele RTL (Rezistor-Transistor-Logic)
• ni ropia exactă a circuitelor logice realizate cu componente discrete, în
r/intă o poartă ŞI-NU (NAND) cu trei intrări în tehnologia RTL.
marele Rp R2, R3 au aceeaşi valoare R. Valorile lor, ca şi a rezistorului
inii E, se aleg astfel încât tranzistorul R să nu fie deblocat decât dacă
i itrări A, B, C sunt simultan la potenţial pozitiv, corespunzător nivelului

' i na din intrări este adusă la potenţial zero (nivel logic 0) celelalte două |
Hiu-n(ial pozitiv (nivel logic 1), tranzistorul este blocat. Bineînţeles că, şi jll
n an/istorul va fi blocat dacă două li llc
sale sunt aduse la potenţial zero l ii l reia
intrare se găseşte la poten-plliv Dacă
toate trei intrările sunt la M nul, cu atât
mai mult tranzistorul f fi lilnt al

l h cultele RCTL (Rezistor-Capaci-

NiulNlor-Logic)
u pi cvăzute în plus faţă de circuitele
'iiilrnsatoare legate în paralel cu
* u1 k- ile intrare (menţionate cu linie
i W In fig. 87) mărindu-leprin aceasta
l«! comutaţie. Fig. 87- Circuite logice bipolare RTL/RCTL.
 a b
Fig. 88 - Circuite logice bipolare DCTL.

Circuite DCTL (Direct-Coupled-Transistor-Logic)

Sunt circuite la care tranzistoarele sunt cuplate direct.
Circuitul din fig. 88 a, în care tranzistoarele sunt cuplate în serie,
funcţia ŞI-NU (NAND): aplicând în acelaşi timp pe bazele celor două tran/UI
semnele pozitive, corespunzătoare nivelului logic l , tranzistoarele se dcnuh
tensiunea la ieşire scade până la nivelul logic 0.
Circuitul din fig. 88 b, în care tranzistoarele sunt conectate în piu*
realizează funcţia SAU-NU (NOR); în lipsa semnalelor la cele două inlrflil
(nivel logic 0), tranzistoarele sunt blocate şi ieşirea se găseşte la nivel logic l
uneia din intrări i se aplică un semnal pozitiv, corespunzător nivelului !OM
tranzistorul respectiv se deschide şi la ieşire potenţialul scade la nivelul loijn
Circuite DTL (Diode-Transistor-Logic)
în figura 89 se prezintă un circuit ŞI-NU (NAND) în tehnologia DTL, n •
funcţionare este următoarea:
- când toate intrările (A, B, C) sunt la potenţial +E (nivel logic 1), cun
trecând prin rezistorul R, nu poate traversa nici una din diodele D, (cătinii
fiind la potenţialul +E). în schimb, acest curent poate traversa dioda D2, pi
astfel debloca tranzistorul T, în acest caz ieşirea circuitului se va găsi la un poli
coborât (nivel logic 0);
_ + E
- dacă una din intrări ( A
B sau C sau două din intr.ln
toate trei) se găseşte la potenţii
D1 mesei (nivel logic 0), curenlnl i
«"
—
-------- l M M ' (\ trece prin R se va închide la mii
Bo T * " prin dioda de intrare respci li v
Co D1 ^ M W W
V! nemaitrecând prin baza tru
— ^
torului R, acesta se blochcii/S !
D1 „.
ieşirea sa se găseşte la potent ui1
Fig. 89 - Circuit logic bipolar DTL. (nivel logic 1).
 i' le D, trebuie *a (Ic de comuliijie, Ditulclc 1)3 io numesc diode de prag i
i|H'nmihilc pentru u asigura u bunfl blocare a tranzistorului T când po 'i
ni i se uplicfl nivel logic 0. nlrlu DTL prezintă următoarele avantaje: 1 li
iculi/.utc cu un număr oricât de mare de intrări; ilili/cu/.ă numai o sursă
de alimentare, +E, care în toate cazurile prac-i * MII cu l S V; i u- li uşor
realizat în varianta integrată, circuitul necomportând decât

TTL (Transistor-Transistor-Logic)
i Io variantele menţionate mai sus care pot fi realizate şi cu componente fu
uruitele TTL nu pot fi realizate decât în variantă integrată, având în nil că
în construcţia lor se foloseşte tranzistorul multiemitor. Tranzistorul
|j>......M este construit prin procedeele de difuzare standard, nefiind necesară
.îl gravarea în oxid a numărului respectiv de orificii pentru emitor, în
» urmează a fi difuzat, în fig. 90 apar doi emitori, deşi, dacă este cazul,
!' estora poate creşte până la zece. Aria necesară pentru un tranzistor
Minim nu este mult mai mare decât aceea pentru un tranzistor cu un singur
u
l iii niliii circuitelor TTL se compune dintr-un mare număr de module inte-i
u ă mică, medie, largă şi foarte larga. Numărul funcţiilor logice care pot
Mit .'stc foarte mare; practic nu se utilizează decât un număr mic de funcţii
icntare, pe baza cărora se poate implemenţa_orice funcţie logică. Uzual i cu
funcţiile: SI(F, = A-B); ŞI-NU (F2 = Â^B); SAU-NU (F3 = ĂT1); l J (F4 = Â-
B + C-D).
•ura 90 se prezintă operatorul TTL ŞI-NU (NAND) cu două intrări l prin
prezenţa la intrarea sa a tranzistorului multiemitor T,. Acest CI ! l"i îl la
IPRS-Băneasa şi este de tip CDB-400. Fiecare joncţiune bază-emitor ii<
'iiilui T! formează o diodă; aceste diode, împreună cu rezistenţa R|; Imrsc o
funcţie similară func-
ulcior D! şi rezistenţei R din i
porţii DTL (fig. 89). Jonc-hii/ă- +5V

colector a tranzistorului inilor

joacă rolul uneia din D, din
schema porţii DTL. ,111 ca de
nivel realizată la •i ui DTL de
cealaltă diodă D2 • Burată în cazul
operatorului K1 joncţiunea bază-
emitor a 'i torului T2, care
îndeplineşte iii>i timp şi funcţia
de ampli-||fni, comandând în
contratimp fUlourele T şi T de
la ieşirea Fig. 90 - Operator TTL ŞI-NU (CDB-4QO).

---------- uc c
 TTLl In pun/fl unul din ucenic Imn/iHloHic cile blocat $1 celAliill
l'Uiic(lonuica circuitului din lin W se explicfl astl'cl:
dacfl una sau toulc intrările (emitoarele) Iran/.islorului T, se gflNCNC In ttiţ
logic O (de exemplu 0,3 V), prin joncţiunea /joncţiunile cmilor-ba/fl alo licee
un curent a cărui valoare depinde de mărimea re/.istcnţci R, şi tran/ixloiii)] intrA
în conducţic; tensiunea colectorului T, fiind cu câţiva milivolţi inul MII ;lccAl
tensiunea pe cmitorul lui, va ţine tranzistorul T2 blocat. Ba/a lui i'oncctată la t U^
prin R4, tranzistorul T3 va conduce (va fi saturat) si semnului j transmite la ieşire
prin intermediul diodei D; baza tranzistorului T, polarizată, tranzistorul T4 va fi
blocat. Ca atare, în situaţia: semnal logic O Iii inllM T2 şi T4 blocaţi, T3 saturat şi
semnal la ieşire este logic l (de exemplu 11 f^),
- dacă pe toate intrările (emitoarele lui T,) se aplică semnal logic l li
exemplu +U cc ), joncţiunile emitor-bază ale tranzistorului T, vor fi blocal*
joncţiunea bază-colector polarizându-se direct se injectează curent în ba/.n Iulr
care începe să conducă. Potenţialul colectorului lui T2 va scădea iar al emiliiiil|
va creşte. Baza lui T4 fiind polarizată pozitiv, acest tranzistor va conduce, saturAitil
se. Ca atare, în situaţia: semnal logic l pe intrări, T2 şi T4 saturaţi, T, bloi-nl
semnalul la ieşire este logic 0.
în figura 91 se prezintă operatorul ŞI-SAU-NU (în ţară se realizea/ă CI
t i p CDB 450, CDB 451 şi CDB 451 H - operatori dubli ŞI-SAU-NU cu cflte i
intrări). Acest circuit realizează funcţia logică: F = A-B + C-D.

«GND

F/f, 91 - Circuit TTI. ŞI-SAU-NU (CDB 450): a - schema capsulei; b - schema de principii!
hi'init conexiunilor capsulei circuitului integrat ('l)Ii 450 culc dalfl in li K, |l
ii huma electrica de principiu în fig. 91 b. Funcţionarea circuitului, si deci
ln(iii'rt notai;! mai sus, poate fi dedusă pe baza următoarelor observaţii simple:
'Iiim/istorul T este în conducţic numai dacă tranzistoarele T 2 şi T3 sunt

Tmn/.istorul T2 este blocat dacă cel puţin una din intrările A, B se găseşte l
lo^ic inferior, adică dacă A-B = O sau A-B = 1.
Similar tranzistorul T3 este blocat dacă cel puţin una din intrările C, D se
i In nivel logic inferior, adică dacă C-D = O sau C-D = 1. Hc/ultă F = Ă^B-
OD = A-B + C-D.
C'hTiiitcle TTL cu diode Schotky
Suni circuite logice bipolare ultrarapide rezultate din seria rapidă a TTL prin
ilurica unor diode Schotky de evitare a saturaţiei tranzistoarelor. în fig. 92 a
Mlnlâ operatorul ŞI-NU din seria TTL cu dioda Schotky; iar în fig. 92 b, c,
i i A reprezentarea în scheme a tranzistorului Schotky. Seria TTL cu diode
v prezintă un timp de propagare de 3 ns la un consum foarte mic (aproximativ
V pe operator).
I* 5 V )

Fig. 92 - Circuit integrat TTL cu diode Schotky: a - operator ŞI-NU; b, c

- reprezentarea în schemă a tranzistorului Schotky.
 < l r ni l U1 liiti'ttnift' MOŞ cu CHIUI! n ţi p
l a|fl do ('l bipolare, circuitele integrale MOŞ poscdfl o «cric de «v,n Circuitele
integrale lip MOŞ suni simple, deoarece conţin numai Iun MOŞ, Iflrfl re/isloare
sau condensatoare, ceea ce contribuie la creşleren îl de integrare pe pastila din
următoarele considerente de ordin tehnic:
1. CI-MOS nu necesită izolarea unul de celălalt a tranzistoarelor M( >S
pe acelaşi substrat, excepţie făcând numai tranzistoarele MOŞ complcmui»
exemplu, în CI bipolare aproximativ 30% din suprafaţa utilă a pastilei esl»
cu „insule de izolare" a componentelor schemei, ceea ce reduce sul
densitatea pe „cip" a acestor circuite.
2. Rezistoarele folosite în CI bipolare, obţinute prin difuzie sau i1
metalice în vid, ocupă suprafeţe mari. De exemplu, un rezistor difuzat di
ocupă o suprafaţă de 0,2 mm2; în CI-MOS ca rezistoare se utilizează trm>
MOŞ a căror suprafaţă este cu un ordin de mărime mai mică decât suprafaţ.i
de rczistorul difuzat.
Tehnologia de realizare a CI-MOS e mai simplă decât tehnologia
la CI bipolare.
Un CI-MOS înregistrează un consum mai redus de energie electi i
dimensiuni mai mici comparativ cu un circuit echivalent realizat cu
trai
bipolare.
Amplificarea tranzistoarelor MOŞ este controlată prin dimensn
geometrice; aceasta uşurează calculul circuitelor integrate MOŞ şi
conh
creşterea preciziei de realizare a configuraţiei suprafeţei lor.
Primul CI-MOS (un circuit logic cu 16 tranzistoare MOŞ pe o p.
siliciu cu dimensiunile 1,25 mm x 1,25 mm) a fost realizat în 1962; în pn
ajuns la densităţi de integrare în domeniul CI-MOS de peste câteva m-
tranzistoare MOŞ pe l mm2, limita teoretică până la care se va ajunge pulaml i
I milion tranzistoare pe l mm2.
în figura 93 a este prezentat „inversorul MOŞ" care reprezintă circuili.
bază utilizat în toate porţile logice. Este constituit din două TEC-MOS: traii/n>
de comandă T, şi tranzistorul T2 care funcţionează ca rezistor de sarcină. Tran/m
T, este blocat când la intrare se aplică o tensiune mai mică (în valoare

- DD
U

« uu

5ÎF.
.ÂB
ir T4 F=
A«B«C
B J
—
1 îl

Flg. V3 Circuite integrate MOŞ: a - inversor MOŞ; b - operator ŞI-NU; c - operator SĂI l
d - inversor cu tranzistoare MOŞ complementare.
 dc prtig tJr|, fi ie nulurcu/ii m momentul in cure In intrure ic aplici
- inul mure (în valoare iihsolutfl) ilecat tensiunea Ur i tutorii! ŞI-NU
(NAND)serealizca/.ă prin legarea în scrie a tranzistoarclor in lig. 93 b.
Tranzistorul T,, T2 acţionează ca tranzistoarc de comandă, iar •doi de
sarcină. Când una sau toate intrările sunt la potenţial minim, nivel
.m/isloarclc de comandă sunt blocate şi tensiunea de ieşire este apropiată
" a 11 (nivel logic 1). Dacă intrările se găsesc la nivele logice l, tensiunea
piiiţn scade la minim (nivel logic 0).
lif'.ura 93 c este prezentat un operator SAU-NU (NOR) cu trei intrări,
H iranzistoare MOŞ cu canal p indus. Tranzistoarele T,, T2, T3 acţionează
.loarc dc comandă, iar T4 ca rezistenţă de sarcină. Când cele trei intrări i
nk'iiţial minim, nivel logic O, tranzistoarele de comandă sunt blocate şi i
la ieşire este apropiată de tensiunea UDD, nivel logic 1. Dacă una sau .u i
le se găsesc la nive logic l, tensiunea la ieşirea porţii scade la valoarea :
nivel logic 0).
• t mitele integrate cu tranzistoare MOŞ
complementare
OS-MOS)
'•sie circuite conţin tranzistoare MOŞ cu canale de ambele polarităţi pe
pastilă de siliciu, conectate în serie. Schema circuitului inversor cu
' . M i r e MOŞ complementare (operatorul: inversorul COS-MOS) este
ift în fig. 93 d. Sursa şi substratul tranzistorului T, sunt conectate la masă,
c sursa şi substratul tranzistorului T2 sunt conectate la tensiunea pozitivă
nlare +US. Cele două porţi sunt legate împreună şi formează intrarea
ului; ieşirea o constituie drenele celor două tranzistoare.
ţiul tensiunea de intrare este nulă (nivel logic 0) tensiunea între poartă şi
in/istorului T2 (cu canal p) este egală şi de semn contrar cu tensiunea de
n c (+US), care polarizează acest tranzistor în starea de conducţie, tranzistorul
inul n) fiind blocat, deoarece tensiunea pe poarta lui este nulă. în acest caz
M la ieşire este egală cu Us fiind la nivel logic 1.
ind tensiunea de intrare este +US (nivel logic 1), tranzistorul T2 este blocat,
induce; în această situaţie tensiunea la ieşire este minimă, corespunzătoare
logic 0.
• in legarea tranzistoarelor MOŞ cu canal n şi cu canal p în diverse
scheme
l'ţine de asemenea operatorii SAU-NU şi ŞI-NU.
('ircuite logice secvenţiale
ucuitele care urmează a fi prezentate sunt de tip secvenţial ceea ce înseamnă
i u o combinaţie dată a tensiunilor de intrare, tensiunea lor nu este
neapărat
• it.1; ca poate depinde de ceea ce s-a întâmplat înainte ca tensiunile de
intrare
vi la „configuraţia dată".
nin am mai arătat, în cadrul acestor circuite digitale intră circuitele
'iile, registrele şi memoriile, toate având multiple aplicaţii în prelucrarea
.'i a nformaţiei (tehnica de calcul). Vom trata în continuare pe scurt doar
Ic basculante, întrucât ele stau la baza realizării atât a registrelor, a niemo-
U şi microprocesoarelor.
 < ucullolt-biiNiuliinlc NIIIH circuite ctuo nu doufl f»lrtil diNtinoii .......<
o «''m in u l i u l'fU'imdu-sc fie pun nplicitreu unor semnale de comanda din i fir
in iu mă unor procese de vai ia|ic a mărimilor electrice caracteristice cili
l >upă numărul stărilor distincte, circuitele basculante se clasifică In
basrulaiitc bistabilc, circuite basculante monostabilc şi circuite basculante ,i
Circuite basculante bistabile (flip-flop)
Un circuit electric care prezintă două stări de echilibru stabile dil
încadrează în categoria circuitelor basculante bistabile (CBB).
CBB de bază este alcătuit din doi invertori cuplaţi încrucişat (fi|-
Dacă T, este iniţial în conducţie (saturat) prin aplicarea unui semnal pn
ba/a sa, colectorul său va fi la potenţialul V = 0,2 - 0,4 V (nivel h
Deoarece baza lui T2 trece în starea de blocare şi colectorul lui T2 tinde s,
valoarea Ucc (nivel logic 1). Aceasta măreşte semnalul pozitiv aplicat in
baza lui T, şi apoi, îndepărtând semnalul iniţial, circuitul menţine în conţin
T, în starea de conducţie, iar pe T2 blocat o perioadă nedefinită.
Aplicând acum un semnal pozitiv în baza lui T2, acesta intră în condwţli
stările celor doi tranzistori se inversează: T2 conduce (saturat) şi T, se
rezultând a doua stare stabilă.

"ÎTo

Fig. 94 C'ircuite baculante: a, b - scheme electrice de CBB cu componente discrete; c - «lin1 pentru
CHM integrat tip R-S realizat cu 2 circuite ŞI-NU (NAND); d - simbol pentru CBB iniei l i p K-S
realizat cu 2 circuite SAU-NU (NOR): e - simbol pentru CMB integrat.
 " i nrtflgurntln conven|ion«lft M realizează un circuit mai funcţional pun.1
n doi rczinlori R„ în ba/a şi prin două intrări de comandă (fig. *W b).
l( 10 R(. circuitul funcţionca/.ă analog cu cel din fig. 94 a, iar semnalele
1
) >' Q' -" CT(Q = ieşire ncinvcrsată, iarTJ = ieşire inversată) au un salt de
.iproximativ egal cu: Vcc - CCE(sat). Pentru Vcc = 5 V, rezultă saltul de «Ir
circa 4,5 V. Practic această valoare este mai scăzută (3,8 - 4,2 V)
livi/orului rczistor RBRC şi curentul debitat în sarcină. CBB TTL cu Vcc = n
salt al tensiunii de ieşire tipic de 3,5 V.
Tiisiunc pozitivă sau un puls aplicat la intrarea S (în engleză: set = punere
) i ulică ieşirea Q la valoarea cea mai pozitivă a tensiunii sau starea logică
iiine pozitivă sau un puls aplicat la intrarea R (în engleză: rest = punere la
•i»ar;1, la ieşirea Q, tensiunea la valoarea cea mai mică sau starea logică 0.
• • i nitul descris este un bistabil de tip zăvor (latch) care basculează numai
l impuls dintr-o succesiune de impulsuri aplicat la intrare, i Iară de
circuitul basculant bistabil de tip zăvor, există patru tipuri de bază l), T, R-
S şi J-K.
ili/,at în tehnică integrată, un CBB poate fi compus (fig. 94 c şi fig. 94 d) fie:
Un două circuite ŞI-NU (NAND); i u i două circuite SAU-NU (NOR).
a-rea într-o anumită stare poate fi determinată fie de semnalul care prezintă
1.1 ce trebuie înscrisă în bistabil, fie de un semnal numit de ceas
(clock) i întâi în scheme, CL sau T, care determină comutarea în funcţie de
semnalul i Ic de informaţie notate prin R, S, D, J, K.
l inura 94 d, se prezintă schema bloc a unui circuit basculant R-S realizat
• ncuite NOR. Explicarea funcţionării este simplă dacă se reaminteşte că
l NOR cu două intrări nu furnizează tensiune la ieşirea sa decât dacă are
'l'.ice O, simultan pe cele două intrări ale lui. în acest caz, fiecare circuit
ind una din intrări la nivel logic O, joacă rolul unui inversor. Dacă acum pe
'-i se aplică nivelul logic l, automat ieşiea Q devine zeră (în afara cazului
,i se găsea deja în această stare), zero ce se transmite prin bucla de reacţie
.1 circuitului NOR 2, ceea ce produce apariţia unui nivel logic l pe ieşirea
••st caz, literele R şi S nu au bare deasupra lor, deoarece, pentru basculare,
.icţionează cu nivel logic l.
i itru CBS R-S cu două circuite NAND (fig. 94 c), barele aplicate variabilelor
,u e atrag atenţia asupra faptului că nivelul coborâtor este cel activ, cu alte
.larca dorită la ieşire se obţine aplicând pe intrare nivel logic 0.
• rcuite basculante monostabile (CBM)
rste circuite basculante sunt caracterizate prin două stări, dintre care una
,u alta instabilă. Starea stabilă se menţine atâta timp cât din afară nu se
•i semnal. Când se aplică din exterior un semnal adecvat, CBM îşi schimbă
isâ numai pentru o perioadă de timp determinată de constantele proprii
MI respectiv, ca după aceea să revină singur în starea iniţială stabilă. CBM-
i >loscsc frecvent ca elemente de memorie temporară, dispozitive de marcare
de timp, ca elemente de întârziere a unor impulsuri standardi/.ate sau
'•ncrarea unor impulsuri de scurtă durată.
 fn figura 94 e, *e pro/inlfl o «chemi de monoMinhll ronli/ntfl cu porţi
Ini (do lipul ( ' l ) U 400 l i ) l''unc|ionurca circuitului cslc urmAloarea:
pentru A re/uIlA I i i ) l. Dacă A (rece în l, l) (rece în O, dar dalorilA
întAr/.icril il>H( circuitul KC, punctul I) mai rămâne în l pe durata, t -
RC, de desert' • condensatorului; în acest interval t, ieşirea rămâne pe O,
revenind apoi în l ajunge hi nivelul logic 0.
Circuite basculante astabile (CBA)
Aceste circuite, numite şi multivibratoare, sunt caracterizate prin din
ambele instabile; trecerea dintr-o stare în alta se face fără semnale apli<
exterior, la momente de timp determinate de parametrii circuitului. ('HA
fapt un oscilator carp produce semnale dreptunghiulare la ieşirea sa, având ,i
largi în tehnica circuitelor logice, fiind utilizat pentru generarea semnul

l
sincronizare sau tact (clock). CBA se poate realiza legând în reacţie un
impar de circuite inversoare.
Circuite integrate liniare (analogice)
Circuitele integrate care vor fi analizate în cele ce urmează se do
fundamental de circuitele integrate logice unde semnalele de intrare şi iet?i sub
forma unor impulsuri sau nivele de tensiune, prin aceea că semnalele > în
general din tensiuni continuu variabile, în aceste circuite are loc o ani|n (sau o
comparare) a semnalelor de la intrare, de aceea circuitele integrate Hfli (sau
analogice) sunt în general circuite amplificatoare.
Posibilităţile actuale ale tehnicii planar pe siliciu permit realizarea unei ga
largi de CI liniare, clasificarea lor făcându-se după domeniul şi modul lor de foliei
Astfel, după domeniul de utilizare, principalele tipuri de CI liniare se pot cliujf
în următoarele categorii'
1. CI amplificatoare operaţionale sunt amplificatoare de curent o
(realizate pe un singur cip) care datorită parametrilor de intrare şi ieşire bui
folosite (ca amplificatoare de bandă largă, integratoare analogice, ampli li
de eroare, comparatoare, oscilatoare, filtre active) în echipamentele ind
(inclusiv în aparatura medicală) şi din ce în ce mai mult şi în aparatura
<k i
consum. Ca exemple de asemenea circuite integrate operaţionale realizate
ui |
noastră pot fi date: ROB 101; ROB 709; CLB 2711; pA 741.
1. CI liniare pentru telecomunicaţii sunt circuite amplificatoare f
ti
prelucrătoare de semnal, care împreună cu un număr mic de componente
piun
sunt folosite la realizarea unor blocuri din circuitele de radiocomunica|
ii, îl*
receptoarele de TV şi din echipamentele industriale. Asemenea circuite se
rcali/w»!
şi în ţară (exemplu: TAA 661; TDA 440; TBA 950; PA 758; bE 565 etc.).
1. CI liniare de putere sunt circuite amplificatoare în curent continuu
impulsuri, folosite în echipamentele electronice industriale, aparatura
mcil!i!
cât si în aparatura de larg consum. Putem enumera ca exemple: TBA
120; I I I
790; Ml I K10; M H 820 etc.
1. CM liniare pentru aparatura de măsurare sunt circuite amplificatoare de in4
mcntaţie. Se pot enumera ca exemplu: ROB 748; ROB 715; ROB 725; PA
740
l ui cireuiii Im inU'niuio linînro, pom m a se economia! supialaţa
activa K lurilc cu capacităţi se reduc la minimum (ca număr), iar
structurile cu i înlocuiesc cu tran/istori integraţi de tip bipolar sau
MOŞ; ca urmare MII n modificarea în mod corespunzător a schemelor
electronice ale integrate respective, apelându-se la circuite cu cuplaj
direct între etaje, i lip Darlington ctc.
I
H ilil folosirii cuplajului direct, orice variaţie a valorii tensiunilor de
pola-
li amplificată, la ieşire apărând un semnal numit „tensiune (curent)
de
..ui de offsct) chiar în absenţa unui semnal de intrare. Pentru a
minimaliza
u estor variaţii ale tensiunii de alimentare precum şi influenţa
variaţiilor
• .ilură, condiţiilor de mediu etc., în circuite integrate liniare se folosesc
pe ,î iMaje diferenţiate de amplificare.
plificatoarcle diferenţiale (numite şi amplificatoare operaţionale)
consti-ipala clasă de circuite integrate liniare cu câştig mare de
tensiune. Ampli->pci aţional este un circuit electronic care prezintă
următoarele proprietăţi:
M nsiiinc mare (de ordinul sutelor de mii), rezistenţă de intrare foarte
mare îl MW), rezistenţă foarte mică (de ordinul zeci de W) şi bandă de
frecvenţă
i litră distorsiuni de la curent continuu până la o frecvenţă cât mai
ridicată.
( i j t . 95 a şi fig. 95 b se prezintă două scheme simple de
amplificatoare
I1 c cu tranzistoare bipolare (se pot realiza şi cu TEC-uri).
.t la bornele l şi 2 se aplică două tensiuni, atunci diferenţa lor U indif
se i şi între bornele de ieşire apare tensiunea diferenţă, U jc dif. în cazul
în

, IR 2
IESIRE 2"
IEŞIRE J
11
INTRARE 1 | INTRARE
l
o-U

/•'/g. 95 - Etaje de amplificare diferenţiale: a - cu polarizarea emitorului

prin rezistor; b - cu polarizarea emitorului prin sursă de curent; c - repre-
zentare în scheme.
 care amlu-lt! Intrftri nu ncclnţi putcii|iiil In «port gu masa, ca* In em<
diferen|fl de inimic este nulii U||(i|(f -O, tensiunea dilcrenţfl Iu ieşire eslc .1
nulă, indiferent de mărimea factorului de amplificare al circuitului, l
Heneial, un aniplillcator diferenţial furni/.ca/fi la ieşirea sa o tensiune d
depinde de diferenţa celor două tensiuni de intrare, adică:

nude A este amplificarea etajului.

Cu alte cuvinte, dacă de exemplu se aplică Ujn , = 1,001 V şi U - l la
ieşire se obţine aceeaşi tensiune ca în cazul urcare intrarea 2 sc^nu .
potenţial zero şi pe intrarea l se aplică o tensiune de l mV. Amplific
diferenţiale au două tensiuni de alimentare (fig. 95 a, b), una pozitivă si
negativă, un astfel de amplificator nu are conexiune de masă.
Tensiunea la ieşire U.eş poate varia între o valoare maximă (care c mică
decât tensiunea de alimentare pozitivă cu aproximativ 1,5 - 2 V) şi o minimă
(mai mare cu cea 1,5 - 2 V decât tensiunea de alimentare negai, exemplu,
pentru un amplificator alimentat la tensiunile U+ = +15 V şi U tensiunea la
ieşire poate varia în limitele -l 3 şi +13 V.
In scheme amplificatorul operaţional se reprezintă printr-un triungh i <
c) în care se notează cu minus (-) intrarea inversoare a amplificatorului opo
şi cu plus (+) intrarea lui neinversoare.
Pentru realizarea de amplificatoare operaţionale integrate cu coeficient! i»
de amplificare, etajele de amplificare diferenţiale care intră în componenţii (IM
conectează în cascadă; prin această conectare, ieşirile primului etaj de amplii *
se cuplează direct cu intrările celui al doilea etaj de amplificare şi aşa mai d
Astfel, ieşirea ultimului etaj diferenţial se găseşte la un potenţial de curent c.
ridicat faţă de masă şi nu poate fi utilizată ca bornă de ieşire a amplific

operaţional, deoarece prin se

limitează amplitudini
înrăutăţeşte liniaritatea c: de
tensiune de ieşire. Se
deplasarea spre zero volţi, m
IEŞIRE
port cu masa, a acestui potcn|>
Pentru aceasta se utilizea/A elui
de deplasare a nivelului (de cui
continuu) între etajele de ain|
ficare (în general circuite de di
zare a tensiunii) care au rolul d.
coborî nivelul de curent conţin
la ieşire cu minim de atenuiitf
semnalului de curent alternativ
A M r u r i C A T o A O ir i U M ţ lM . i fig, 96 se prezintă o schemă lipi
D IF E R E N Ţ IA L KPlAţ. l FIKM.
UIVEL de amplificator operaţional n
Fig. 96 Schemă tipică de amplificator operaţional grat, realizată pe baza
integrat. etajelor i < ponente 0
P'tiM
menţionate mai înainti
ajutorul amplificatoarelor l
I
> n HoctroiiK'A se pol n-tili/a scheme divcrtic, cu un iniiiiAi de
component* ut şi cu CHHK Inislici simţitor îmbunătăţite (de exemplu:
scheme de i lensinnii, amplificatoare de curent alternativ, integratoare
analogice, olc.). în llg. 97 a, b, c este prezentată schema electrică
detaliată a MMii nliniilui operaţional integrat PA 741 precum şi configuraţia
terminalelor a l li|nin de încapsulări, în fig. 97 d este prezentată ca
exemplu o
schemă de
iilor final
de putere
care
o Ieşire
utilizează un
amplificator
operaţional de
tip

ovs
Offset

^ MIM N.C.I -
14

12
11
10
9
8

ZlN.C.
ZJN.C.
Z1N.C.
INVI NI
ÎNV O 5
Z] IEŞIRE
ZlOFFSET
Z1M.C. 2
N.C.CZ7 0
v
2
0
V

OFFSET
/ \
f ÎNV (?2 6<?IESIRE

Amplificatorul operaţional PA 741: a - schemă electrică detaliată; b, c - configuraţi» i

minutelor a două tipuri de încapsulări; d - schemă de amplificator final cu PA 741.
 1
ichiuiloylcc din domeniul circuitelor integrate liniare nu
yl rcnli/iiron unor circuite integrale liniare spceiali/atc, S-au rcali/al compiir
do tensiune integrale, slahili/atoarc de tensiune integrate, amplittcatoare
integrale (toată schema din llg. 97 d rcali/ată într-o singură capsula) etc.

1.4. SCHEMA GENERALA A UNUI APARAT

DE CURENŢI EXCITO-MOTORI.
CIRCUITELE ELECTRONICE COMPONEN 11

Generatorul de curenţi excito-motori este un aparat electronic medical în

clcctrotcrapie. Acest aparat produce potenţiale (impulsuri de tensiune) motoare
de diverse forme, modulate sau nemodulate, redresate sau nercdrr funcţie de
necesităţile şi indicaţiile terapeutice ale fiecărui caz în parte.
După cum s-a determinat experimental pentru un curent de stimulare ivi
durata impulsurilor variază între 0,01 ms şi l s, iar intervalul între două in i i
este cuprins între 0,01 ms şi 2 s.
Formele impulsurilor de stimulare - precum şi diferitele forme de nu ale
acestora - alese diferenţial de medic în funcţie de indicaţie, sunt pre/an.n
capitolul care tratează terapia cu curenţi de joasă frecvenţă, cu scopul ol>|ni<
acestor diferite forme de impulsuri, generatorul de curenţi excito-motori este akii
din (fig 98) următoarele părţi distincte:
1. Circuite de comandă: un circuit de comandă automată realizaţii v u
multivibrator (CBA realizat fie cu componente discrete, fie integrat) şi un clr< de
comandă manual. Frecvenţa impulsurilor generate de CBA poate fi varialA din un
potenţiometru;

1. Circuite de comandă automată (a) şi manuală (b)

1. Circuit monostabil
1. Dispozitivul corector de impulsuri
1. Circuitul modulator
1. Amplificator de ieşire
1. Sursa de alimentare
1. Electrozi şi cabluri de legătură

l
/•'/#. 98 - Schema bloc a unui generator de curenţi excito-motori.
 n< nilul niniioslnhil: csto un CBM cu care ie regleazA intervalele dintre
niiliiri. CMM poate fi realizat cu componente discrete sau integrat. Durata i
tlnmiliiiv este dată de timpul de descărcare al condensatorului C pe Ml|
n K (fig. (M c) şi arc valoarea t = RxC*0,69 exprimat în secunde;
DiNpo/.ilivul corector de impulsuri: cuprinde mai multe circuite diferite, In
paralel cu intrarea comună la care se aplică impulsuri rectangulare i ilc
CU A, iar la ieşiri putând culege la alegere alte forme de impulsuri
lllţlnle, scmi-sinusoidale, faradice, progresive etc. (fig. 99 a). Aceste circuite
llri'iiite de integrare RC, filtru RC cu diodă, circuite de derivare RC cu diodă,
ţ Miller (amplificator analogic permiţând o integrare liniară) etc. La o ieşire
culege direct impulsurile rectangulare aplicate la intrarea dispozitivului

('ircuitul modulator: este un circuit care transformă impulsurile de diverse |

obişnuite la ieşirea dispozitivului corector în trenuri de impulsuri (fig. 99 b),
un generator de joasă frecvenţă şi o punte modulatoare Wheatstone. Din
iMrnliomctre se pot varia atât pauzele dintre trenurile de impulsuri, cât şi |
Ircnurilor de impulsuri.
l Amplificator de ieşire (final): este un amplificator de putere de joasă |fl
care poate să debiteze pe sarcină (pacient) o tensiune până la 300 V în Aiuri.
Curentul poate ajunge până la intensitatea de 100 mA. Se remarcă faptul
»«timpul tratamentului, rezistenţa opusă de ţesutul uman sub electrozi îşi schimbă

rnrnri

k .A -A
r'orme de impulsuri produse cu generatorul de curenţi excito-motori: a - impulsuri obţinute
i dispozitivului corector de impulsuri; b - impulsuri obţinute la ieşirea circuitului modulator.
V ilo a re n ţi c o n fo rm le g ii lu i O h m . ll( l U'.- *co
-"n siliu l , V|„u ritt|i!i
corespund variaţii ale lui I. întrucât se cere curentul ee traverseu/ă ţesutul pm
Hă fie constant pe toată durata tratamentului, este necesar ca amplificiM
putere sa fie de curent constant. Acest amplificator de putere de curenl i
ponte fi realizat cu componente discrete sau integrat.
6 Sursa de alimentare: este formată în general dintr-un bloc redn
bloc de filtraj şi un stabilizator de tensiune continuă. Toate trebuie să îndepl i
coiulifii de calitate, stabilitate şi siguranţă în funcţionare. Stabilizatorul de l
poate II realizat cu componente discrete sau sub formă de circuit integrat sjn
7. Electrozii şi cabluri de legătură: sunt accesorii care au o mare ini|
în punerea în valoare a unui aparat electronic medical. Condiţii:
trebuie •
re/istenţă ohmică cât mai mică, să facă un contact electric bun, să nu se
ox 1.1
fie flexibili şi cât mai uşori.
7. Indicatoare de măsură şi control: trebuie să fie clare şi foarte
i
Generatorul descris mai sus este simplu şi conţine un număr minim
de ci.H
Aparatura electronică medicală modernă este din ce în ce mai comp
un număr mărit de facilităţi pentru practician (numărătoare de impulsuri, i'
afişaje pe display, tastatură modernă şi chiar microcalculator) şi cu un nuni,
de posibilităţi de investigaţie şi tratament. Astfel electronica pune în v
bolnavului mijloace din ce în ce mai eficace pentru îngrijirea lui.

X-
f.
[
c A r i i O L U I n HA/ELE H/JOLOGICE
GENERALE ALEELECTROTERAPIEI i
mini de acţiune al agenţilor fizici asupra organismului uman
trebuie H • i i evaluat pornind de la cunoaşterea şi înţelegerea noţiunilor
fundamentaleM ii înlogic a ţesuturilor neuromusculare, luând în
consideraţie faptul că| «u "i electric aplicat asupra organismului
viu constituie un stimul care|f«i . u-acţie tisulară.
h. M •! ecia/,ă - în mare - că există două mari categorii de stimuli, fundamen-
stimulii naturali sau „adecvaţi" şi stimuli artificiali sau „inadecvati".|ii i in. 11
.iiegoric fac parte schimbările ce au loc la nivelul terminaţiilor nervoase,
îl
sinapselor sau prin intermediul receptorilor care pot declanşa impulsuri
Slimulii artificiali sunt de natură fizică sau chimică: presiunea, lovirea,
miletul, stimulii termici, diferitele soluţii chimice (acizi, baze), stimuli
Aecslia din urmă ocupă un loc aparte, datorită faptului că ating direct Iul
membranelor celulare, interesează numeroşi receptori şi provoacă reacţii < clor
obţinute cu excitanţi specifici.
i|»nritalca (proprietatea) celulelor vii de a reacţiona la un stimul se numeşte II
ITATE; ca o reacţie primară la un stimul apare un răspuns local.
\IMUTATEAeste considerată ca o reacţie secundară a ţesuturilor şi se
i n m transmiterea mai departe a stimulului de către celulele şi fibrele i
MM e i fu funcţie de natura diferitelor structuri celulare apar reacţii specifice: •p
imi'-etilare se contractă, celulele glandulare secretă un agent fizic sau chimic •
hiniliiee o reacţie de salivaţie, lovirea ochilor provoacă senzaţia de „stele" etc.
"K mi n a declanşa o excitaţie, stimulul trebuie să^aibă o intensitate minimă
1»« ' i. sc numeşte intensitate de prag a stimulului, în afară de aceasta, stimulul
:|i. . i.-ţioneze un anumit timp minim pentru provocarea excitaţiei. Numai
" i" .Ic prag" pot determina o reacţie care se propagă ca undă de excitaţie i"
li măsurată la o distanţă determinată de locul ce excitare. Stimulii lsub
.pingului" au o acţiune limitată la nivelul acestuia. O creştere a intensităţii
' î lni peste valoarea „pragului" nu duce la o creştere a răspunsului. \« est
comportament al structurilor nervoase la diferite grade de intensitate«ginim ale
este cunoscut în fiziologie sub denumirea de legea „TOTUL SAU NIMIC" t
itlnhilă numai pentru reacţia unei singure celule. Dacă prin stimuli electrici
Hlale mai multe sau mai puţine celule - după intensitaea curentului şi suprafaţa l
sc constată o contracţie musculară mai puternică sau mai slabă.

II. 1. POTENŢIALUL DE REPAUS

(POTENŢIALUL DE MEMBRANĂ)
u-paus, procesele chimice şi fizice din membrana celulară se află într-0
ivhilibru. Stimularea transformă periodic această stare (de echilibru) fi
o serie de procese chimice şi fizice.
 Membrana cclulurA joaca un rol hotAiAtor nifli In r»pm nt ţi tn timpul
imiilAiii, l'ln cHtc foitrlc subţire (70 A), finul uk'AlullA din uluituri do lipide şl
bmniiie ordonate uniform, ce-i conferă o permeabilitate aolet Hvft,
l ,n nivelul membranelor celulare există o reparti/.nre caracteristică a ioniloi
olul hotărâtor îl au ionii de sodiu (Na*) şi potasiu (K1), aliaţi în concentraţi!
.li-iite de o parte şi cealaltă a membranei: în timp ce Na+ se află în exteriorul
•lulci în concentraţie de 142-145 mEq/1 şi în interior de numai 10-12 mlu|/l
upoil 12/1), K4 prezintă o concentraţie extracelulară de 4 mEq/1 şi intracelulurfl
,• MO 155 mEq/1 (raport 1/38).
Această diferenţă este menţinută prin mecanismul denumit „pornpH,,
uisumatoare de energie, adică printr-o activitate energetică a celulei în car»
litocondriile au un rol deosebit de important ca generatori de energie.
Prin acest mecanism de „pompă" în care se susţine că rolul principal îi revine
ompei de sodiu, se realizează următorul transfer de ioni: sodiul este expulzat
fti v cxtracelular, în timp ce potasiul pătrunde în interiorul celulei (printr-un proccn
c dil'uziune - transport pasiv - fiind atras de sarcinile negative intracelularo)
irmeabilitatea membranei celulare fiind de 50-100 de ori mai mare pentru IO
ivât pentru Na+, K fiind şi mai difuzibil - acesta va tinde mai rapid spre exterior
ivfit este atras activ să străbată membrana celulară spre interior, unde concentraţii!
ut ionilor este mai mică. în acest fel, pompa de potasiu este puţin eficientă şi are
n rol neînsemnat în generarea potenţialului de membrană. Reţinerea cantităţii
clei mai însemnate a ionilor de potasiu spre interiorul celulei nu se datoreştc
ompei de potasiu, ci potenţialului de 85 mV intracelular întreţinut de pompa dr
odiu. Datorită diferenţei de concentraţie a celor doi ioni de la nivelul membranei
olulare în repaus, se realizează o diferenţă de tensiune numită potenţial di 1
ncmbrană, de repaus sau stabil. Măsurată prin tehnica microelectrozilor (Ling *ji
icrard, apoi Hodgkin şi Huxley) ea se prezintă la o valoare de -70 mV —90 mV
interiorul celulei fiind încărcat negativ).
Potenţialul este datorat polarizării electrice a membranei celulare. Direcţin
Ic polarizare este totdeauna pozitivă în exteriorul membranei, faţă de interiorul
dulci considerat negativ.
Potenţialul de membrană fiind în ultimă analiză generat de gradientul di'
oiuTiiIraţie a ionilor de o parte şi de alta a membranei, a putut fi calculat în raport
u concentraţia ionilor de potasiu în interiorul şi exteriorul celulei (NERNST), din
ornuila stabilită rezultând -86 mV - valoare apropiată de cele obţinute prin
iiANiirAtoriJc directe cu microelectroîi.

II.2. POTENŢIALUL DE ACŢIUNE

II.2.1. DEPOLARIZAREA
Stimularea celulei prin agenţi chimici şi fizici (mecanici, electrici etc.) pro
luce o seric de modificări importante şi rapide ale proprietăţilor şi implicit ah' )
otenţinlului membranei celulare, desfăşurate în miimi de secundă - caracteristice
fj coroNpun/AUntrc procesului do excitaţie. Secvenţa variaţiilor potenţialului de
membrana din cursul cxcita(ici reprezintă potenţialul de acţiune ui celulei (implici!
«»l membranei celulare).
Membrana stimulată devine dintr-o dată permeabilă pentru ionii de sodiu,
ik'dunsându-se un flux masiv al acestor ioni dinspre exterior spre interior, curentul
di- intrare al Na' atingând intensitatea de ieşire a ionilor de K+.
Permeabilitatea membranei celulare pentru sodiu creşte în urma depolarizării,
proces în care partea externă a membranei devine negativă, iar cea internă - pozitivă.
('u oarecare întârziere faţă de fluxul ionilor de sodiu se produce un flux invers al
ionilor de potasiu, dar de. mai mică valoare, în cursul depolarizării, conductanţa
(permeabilitatea) membranei pentru sodiu ajunge să fie de 30—40 ori mai mare
tlccât pentru potasiu, iar viteza de migrare a sediului ajunge până la de 7 ori mai
i nare decât cea a potasiului. în aceste condiţii, deşi ambii ioni sunt încărcaţi pozitiv,
po/itivitatea creşte în interiorul membranei faţă de suprafaţa externă a acesteia.
Această trecere masivă şi rapidă de ioni de sodiu în interiorul celulei este întâlnită
In domeniul fiziologiei sub denumirea clasică de OVERSHOOT.
în urma modificărilor rapide de permeabilitate şi de concentraţie ionică,
stimulul cu nivel de prag (de excitare) reduce potenţialul de repaus cu 15 mV - 20 mV,
nire ajunge astfel la o valoare înjur de -65 mV, numită şi potenţial „critic,,; acesta
reprezintă de fapt momentul depolarizării membranei şi a declanşării potenţialului
de acţiune.
Intensitatea minimă necesară pentru declanşarea excitaţiei reprezintă aşa-
mimitul „prag de curent continuu" sau REOBAZA. La om, pentru atingerea
potenţialului critic de membrană de depolarizare a celulelor aflate în straturile
subcutanate, nu este suficientă modificarea cu -20 mV deoarece între ţesuturile
excitabile şi electrozi se interpune tegumentul - a cărui rezistenţă electrică este
considerabilă - la care trebuie să adăugăm şi rezistenţa foarte mare a nervului
(realizată de teaca de mielină). Ţinând cont de aceste rezistenţe, pentru excitarea
fibrelor nervoase rămân intensităţi de aproximativ 1/1000 din cea aplicată la
nivelul pielii.

11.2.2. REPOLARIZAREA

Chiar în timpul procesului de depolarizare încep să apară procese care tind

să restabilească potenţialul de repaus. Aceste procese de revenire la potenţialul de
membrană se constituie în faza de repolarizare. Are loc o inactivare a mecanismului
de transport al sediului spre 'nteriorul celulei cu reducerea bruscă a conductanţci
membranei celulare pentru todiu, al cărui flux revine la valoarea de repaus, în
acelaşi timp creşte permeabilitatea membranei pentru potasiu care va ieşi din celulă
cu un flux crescut în intensitate; mişcarea inversă a potasiului este în măsură sfl
restabilească valoarea de repaus a potenţialului de membrană. Această modificare
de permeabilitate durează aproximativ l ms. Interiorul celulei atinge în punctul
maxim al acestui proces un plus de 40 mV, „pozitiv faţă de exteriorul celulei, Cu
aceasta, procesele declanşate de stimulare, încetează.
 Membru» cclulnrA joncA un rol liotnmior aiAt In repaui, cât şi In UF
lliniiilAiii, lin cute foarte subţire (70 A). Unul alcAimlA din simţuri de
iillnimme ordonate uniform, ee-i conferă o permeabilitate selcctivA.
l ,a nivelul membranelor celulare există o rcpurt i/arc caracteristicA H liMijj
Rolul hotărâtor îl au ionii de sodiu (Na1) şi potasiu (K'), aliaţi în eoiu'pitlf
diferite de o parte şi cealaltă a membranei: în timp ce Na' se alia în celulei în
concentraţie de 142-145 mEq/1 şi în interior de numai 10 12 tuf (raport 12/1),
K' prezintă o concentraţie extracelulară de 4 mEq/1 şi intriu't'liili de 140-155
mEq/1 (raport 1/38).
Această diferenţă este menţinută prin mecanismul denumii
consumatoare de energie, adică printr-o activitate energetică a celulei In
mitncondriile au un rol deosebit de important ca generatori de energic.
Prin acest mecanism de „pompă" în care se susţine că rolul principal ti f»«
pompei de sodiu, se realizează următorul transfer de ioni: sodiul csto ex|iti|
activ cxtracelular, în timp ce potasiul pătrunde în interiorul celulei (prinţi -un |iit
de difuziune - transport pasiv - fiind atras de sarcinile negative intraceluU
Permeabilitatea membranei celulare fiind de 50-100 de ori mai marc ponliti l
decât pentru Na+, K fiind şi mai difiizibil - acesta va tinde mai rapid spre e»li
decât este atras activ să străbată membrana celulară spre interior, unde coiuThlr|
cationilor este mai mică. în acest fel, pompa de potasiu este puţin eficienta ţi |
un rol neînsemnat în generarea potenţialului de membrană. Reţinerea cwiliH
celei mai însemnate a ionilor de potasiu spre interiorul celulei nu se
pompei de potasiu, ci potenţialului de 85 mV intracelular întreţinut de sodiu,
Datorită diferenţei de concentraţie a celor doi ioni de la nivelul meiului celulare
în repaus, se realizează o diferenţă de tensiune numită potenţial
membrană, de repaus sau stabil. Măsurată prin tehnica microelectrozilor (l hij
Gcrard, apoi Hodgkin şi Huxley) ea se prezintă la o valoare de -70 mV —'
(interiorul celulei fiind încărcat negativ).
Potenţialul este datorat polarizării electrice a membranei celulare. Dlrl
de polarizare este totdeauna pozitivă în exteriorul membranei, faţă de inlpfil
celulei considerat negativ.
Potenţialul de membrană fiind în ultimă analiză generat de gradienly
concentraţie a ionilor de o parte şi de alta a membranei, a putut fi calculat în u
cu concentraţia ionilor de potasiu în interiorul şi exteriorul celulei (NERNS l
formula stabilită rezultând -86 mV - valoare apropiată de cele obţinute
măsurătorile directe cu microelectroîi. <

II.2. POTENŢIALUL DE ACŢIUNE

II.2.1. DEPOLARIZAREA
Stimularea celulei prin agenţi chimici şi fizici (mecanici, electrici ele ) (IM
duce o scrie de modificări importante şi rapide ale proprietăţilor şi implu n *
potenţialului membranei celulare, desfăşurate în miimi de secundă - caractci i»i>
 procesului de excitaţie, Secvenţa variaţiilor potenţialului de
i,l din cursul excitaţiei reprezint potenţialul de acţiune al celulei (implicit
i,URM celulare).
iiilmmu stimulata devine dintr-o dată permeabilă pentru ionii de sodiu,
ndii-sc un flux masiv al acestor ioni dinspre exterior spre interior, curentul
ii l Na' atingând intensitatea de ieşire a ionilor de K+.
> ineabi litatea membranei celulare pentru sodiu creşte în urma depolarizării,
i .'ii re partea externă a membranei devine negativă, iar cea internă - pozitivă.
,ire întâr/icrc faţă de fluxul ionilor de sodiu se produce un flux invers al
u- potasiu, dar de. mai mică valoare, în cursul depolarizării, conductanţa
iijlilatea) membranei pentru sodiu ajunge să fie de 30-40 ori mai mare
• ilru potasiu, iar viteza de migrare a sediului ajunge până la de 7 ori mai
.11 cea a potasiului. în aceste condiţii, deşi ambii ioni sunt încărcaţi pozitiv,
' iţea creşte în interiorul membranei faţă de suprafaţa externă a acesteia.
trecere masivă şi rapidă de ioni de sodiu în interiorul celulei este întâlnită
' i iul fiziologiei sub denumirea clasică de OVERSHOOT.
In urma modificărilor rapide de permeabilitate şi de concentraţie ionică,
ilul i1 u nivel de prag (de excitare) reduce potenţialul de repaus cu 15mV-20mV,
tliiii^e astfel la o valoare înjur de -65 mV, numită şi potenţial „critic,,; acesta
/mirt de fapt momentul depolarizării membranei şi a declanşării potenţialului
|nme.
Intensitatea minimă necesară pentru declanşarea excitaţiei reprezintă aşa-
I
,,prag de curent continuu" sau REOBAZA. La om, pentru atingerea
I ii l ui critic de membrană de depolarizare a celulelor aflate în straturile
M.ile, nu este suficientă modificarea cu -20 mV deoarece între ţesuturile
r si electrozi se interpune tegumentul - a cărui rezistenţă electrică este
',ibilă - la care trebuie să adăugăm şi rezistenţa foarte mare a nervului
'.i de teaca de mielină). Ţinând cont de aceste rezistenţe, pentru excitarea
nervoase rămân intensităţi de aproximativ 1/1000 din cea aplicată la
uclii.

II.2.2. REPOLARIZAREA

I1 iar în timpul procesului de depolarizare încep să apară procese care

tind
ulcască potenţialul de repaus. Aceste procese de revenire la potenţialul de
na se constituie în faza de repolarizare. Are loc o inactivare a mecanismului
Hirt al sodiului spre 'nteriorul celulei cu reducerea bruscă a conductanţei
•iiei celulare pentru eodiu, al cărui flux revine la valoarea de repaus, în .mp
creşte permeabilitatea membranei pentru potasiu care va ieşi din celulă i,\
crescut în intensitate; mişcarea inversă a potasiului este în măsură să .iscă
valoarea de repaus a potenţialului de membrană. Această modificare
rabilitate durează aproximativ l ms. Interiorul celulei atinge în punctul îl
acestui proces un plus de 40 mV, „pozitiv faţă de exteriorul celulei. Cu iitn,
procesele declanşate de stimulare, încetează.
50 mV
50 mV
PR
-100 1 O /

mV 0 \ i i i ™^
. Prag J 1 Timp
Stimul \ Potenţial de acţiune
Pre Fază 4^N S / Potenţial local
asce
Faza potenţial — ' l1
dese L Post potenţial (pozitiv) L-
Postpotenţial (negativ]

;endentâ
-----------------
Fig. 100- Comparaţie între un potenţial local şi un potenţial de acţiune.
Sunt reprezentate toate fazele unui potenţial de acţiune tipic, de exemplu,
în axonul gigant (după V. Vasilescu).

Modificările de potenţial care au loc în timpul de- şi repolarizării uh'Aln

potenţialul de acţiune. „Tensiunea de ieşire" era în timpul repausului mcntlm
de -80 mV, iar tensiunea intracelulară atinsă la sfârşitul repolarizării era de 1411
împreună, acestea realizează un potenţial de acţiune de 120 mV (fîg. 100),

11.2.3. RESTITUŢIA
(refacerea potenţialului de repaus)

începe imediat odată cu încheierea fazei de repolarizare a mcmlih

celulare. Cu ajutorul pompei de sodiu-potasiu, Na+ suplimentar iese din cd
iar potasiul se reîntoarce în celulă - până când potenţialul atinge iarăşi vnU»
de repaus de -80 mV.
Pe durata potenţialului de acţiune (în timpul depolarizării), membrana CP|H
este incapabilă să mai reacţioneze la un alt stimul. Această perioadă se miiii
„refractară absolută". Ea este explicată de teoria excitaţiei, prin aceea c.1 nu
există suport de activare pentru pătrunderea sediului în celulă. Pragul stimul
este în acest stadiu foarte ridicat şi nu poate fi depăşit.
încă din timpul perioadei refractare absolute - dar după depolarizare, di •
faza de repolarizare - se instalează un stadiu în care pragul de excitare citit
scă/ut, numit „refractar relativ"; acesta permite mai întâi o excitaţie localfl •
intensitate mai scăzută - care cu timpul, poate declanşa un potenţial de ac|im
Prin măsurătorile efectuate s-a putut stabili că o fibră nervoasă micimi
poate conduce cel mult 800-1 000 impulsuri pe secundă la o stimulare artiHf»
 liirlrio); dnr. dupfl M un n mp, la frecvente itlAt de muri, ponoiulti refractari
11 mu) crcţfte şi (ici venţu maximă transmisă va scădea. Aceasta este
'.i" lipicfl a unui sistem care funcţionează după legea „TOTUL SAU
l (împotrivă, eu frecvenţe de 50-100 Hz, fibrele nervoase medulare pot fi
m.u îndelungat, Iară a se instala fenomene de „oboseală".

11 3. STIMULAREA ŞI EXCITABILITATEA
ulmi transformării în excitaţie reclamă utilizarea unor stimuli artificiali
•i.mipulat, cu posibilităţi precise de dozare a intensităţii şi duratei de acţiune
u- total reversibile.
iii/arca stimulilor electrici în cercetările de fiziologie experimentală şi
în i Ir funcţionale în scopuri clinice corespunde cerinţelor schiţate mai
sus.
< i n electrică se produce la variaţii ale intensităţii curentului într-o perioadă
1
lnnp.
«încerca excitaţiei reclamă o anumită intensitate a curentului de excitare,
depăşească valoarea de „prag", în excitare joacă un rol şi suprafaţa
un stimulate, intensitatea curentului raportată pe unitatea de suprafaţă
l densitatea curentului.
'iientul de stimulare, de o anumită intensitate (I) instalat brusc, este necesar
Jlune/c o durată de timp (t) determinată pentru a produce depolarizarea
flnnei - o anumită cantitate de electricitate (Q) fiind necesară pentru
fl^iiren fluxului de ioni: Q = I • t.
1
icfi creşterea intensităţii curentului se face într-un interval de timp prelungit,
.i nu se produce, chiar la intensităţi mari ale curentului. Aceasta se explică
'nlarca unui proces de acomodare a ţesutului excitabil. Deci, pentru stimulare
itanţă densitatea curentului, viteza de creştere şi durata scurgerii sale.

II 4. ELECTROTONUSUL
(Du Bois Raymond - 1848)
in procesul excitării au loc modificări caracteristice ale proprietăţilor fizice
ilogice ale ţesuturilor, determinate de sensul curentului şi cunoscute sub
n de electrotonus.
Modificările apărute la nivelul polului negativ poartă numele de catelectronus,
||t> de la polul pozitiv anelectronus.
l'ingul de excitabilitate este mai coborât în zona catodului, întrucât acesta
ifiii/rt depolarizând membrana, facilitând influxul de ioni şi astfel apariţia
.uri.
.ilelcctrotonusul se manifestă prin creşterea excitabilităţii tisulare (la catod)
«lepolarizării prin sarcinile negative ale electrodului; aceasta înseamnă ci
iul minim necesar pentru producerea stimulării acţionează la o intcnsitiH
•ft în cazurile în care catelectrotonusul este prea puternic sau de duraţi
 m in e, itd ic l Iu u ltim ii» u n o i d c p o ln ri/.ftri e x trem e |i d e d u ru ţi,
liiv on/iin lfl u ox cila|iei de crttrc acesta trocc în b lo caj (blocaj blucfl.i d e
„de obosealA ", depresiune catodica).
Lu anod, fcnoinencle se petrec în sens invers: crescând sarcinile po/llt
suprafaţa externă a membranei, arc loc un efect hiperpolari/ant cu î apariţiei
excitaţiei.
Excitabilitatea tisulară scade, iar în cazul unui anelectrotonus
piotlucc abolirea excitabilităţii prin blocaj anodic de hiperpolarizare.
La întreruperea circuitului, efectele asupra excitabilităţii se invcrv >
Din cele expuse ne putem da seama că la anod excitaţia nu apare la m< l
circuitului (creşterea curentului), ci la întreruperea sa, denumindu-se exeld»
deschidere anodală - cu prag mai ridicat. Dimpotrivă, excitaţia catodalfl •
închidere (a circuitului).

II 5. LEGEA EXCITABILITĂŢII POLARE

(Pfliiger-1859) '
La aplicaţiile de curent continuu şi de joasă frecvenţă, excitaţiile elccli • loc
întotdeauna la unul din cei doi poli. Stimularea la polul negativ prtulm i j
inversare a potenţialului de repaus la nivelul membranei, ce deternină dcpliiMfţ
sodiului intracelular, cu apariţia unei excitaţii care se numeşte secusă de ce
catodică.
La anod, prin trecerea curentului se realizează o hiperpolarizare, c H ie
întreruperea curentului trece brusc din condiţiile de hiperpolarizare spre
potenţialului de repaus cu apariţia unei excitaţii de întrerupere - secuM
întrerupere anodică. Aceste manifestări reprezintă legea excitabilităţii polare t \
l'II uger.
în timpul excitaţiei nervului in situ la om cu ocazia electrodiagnosliuil
situaţiile par a fi puţin diferite. Dacă electrodul activ (de dimensiuni mai iciltll
se aşază pe tegument în apropierea unei ramificaţii nervoase (punct de exrlU
nervoasă) şi se stimulează aceasta prin schimbarea alternativă a catodului cu ano
alunei se va observa că pe lângă contracţia de întrerupere a curentului la ai
observă şi secuse (contracţii) la deschiderea curentului la catod şi la închulri
curentului la anod.
Ordinea contracţiilor declanşate este următoarea: IC - IA - DA - DC. II
se creşte intensitatea curentului în mod corespunzător pentru excitaţie, se oh
„formula contracţiilor" Brenner (1862):
IO IA > DA > DC
Această formulă este un element de bază la stabilirea unui electrodiaj.'!
corect în condiţiile de leziuni de nervi periferici (muşchi denervat), situaţii n
ordinea contracţiilor se inversează, ceea ce reprezintă un semn important de
ncrare a nervului afectat (reacţie degenerativă - parţială sau totală).-Excitabi li
nervului este redusă, pragul de stimulare la catod este ridicat, în timp ce eonii
 i M ire li Inteniitflţi m ,n m iel decA i la catod, A stfel, nnodul - subl hcare apan
ontrucjin la întrei uperc - devine electrod de excitaţie. Pragul de 1 .1excitaţie
,1
p o nte d ev en i atâ t tic rid icat, înc ât la o c reştere trep ta tă a in
I iten
i l msită ţii
«u- poate ajunge la o contracţie de durată, num ită tetanie la mini închiderea
Tabelul l
IMiidiUcările produse la cei doi poli cu ocazia unei stimulări electrice
(după O. Gillert)
Catod Anod

Mi M ii curentului electric Catelectrotonus Anelectrotonus

Depolarizare Hiperpolarizare
(-80 mV / -65 mV) (-80mV/120mV)
Revenirea (retragerea) ionilor Concentrarea ionilor pozitivi
pozitivi
Creşterea excitabilităţii Reducerea excitabilităţii
ihiilne» curentului electric Hiperpolarizare Depolarizare
(-80mV/120mV) (120mV/-65mV)
Concentrarea ionilor pozitivi Revenirea (retragerea) ionilor
pozitivi
Reducerea excitabilităţii Creşterea excitabilităţii

II 6 ELEMENTELE DE CARACTERIZARE
ALE EXCITANŢILOR ELECTRICI
C A UE CONDIŢIONEAZĂ ATINGEREA PRAGULUI
CRITIC AL MEMBRANEI CELULARE

IVntru măsurarea excitabilităţii unui nerv sau muşchi se practică stimularea |

închiderea unui curent continuu sau prin aplicarea unui stimul dreptunghiular.
('ni iicterul gradat al răspunsului electric al trunchiului nervos face ca în cazul
Iutii să nu mai aibă semnificaţie noţiunea de „prag de excitaţie", ci să se .
(•A despre stimuli liminari, capabili să producă cel mai mic răspuns sesizabil ii.
In cazul impulsurilor de curent „în treaptă" (fig. 101 a şi b) G. Weiss a

Durată
(T)

I n te n s ita te ( l)
----
----21,
Reobază--
I»

Cronaxie Durată utila

a b
Fig. 101. a- Stimul electric în treaptă; b - Dependenţa dintre intensitatea şi
durata stimulilor liniari şi parametrii excitabilităţii nervului (după V. Vasilescu),
 •IOT 4

0.1 0 .5 m
0.2 03 OA
Durata stimulului
>• ]
Fig. 102 - Relaţia dintre intensitatea şi durata de acţiune
a stimulului asupra unui nerv.

stabilit o relaţie aproximativă între intensitatea (I) şi durata (t) stimulilor care prillj
răspunsul minim. Această relaţie este de tip hiperbolic (fig. 102).

Is = Ib + — (Ib şi q fiind constante),

în care: Ib = reobaza, T = cronaxie şi q = pragul minimal al curentului electi i< i

durată mai mică t.
Pe baza legii lui Weiss, se definesc parametrii electrofiziologici u/n >i
caracterizează excitabilitatea nervului:
Reobaza (Ib) - este intensitatea minimă a curentului care poate prud"
excitaţie (înregistrabilă) într-un timp nedefinit. Foarte importantă pentru rea l
excitaţiei adecvate este intensitatea raportată la suprafaţa membranei - cona
curentului pe secţiunea de membrană; aceasta este densitatea curentului, meu şi
mai înainte. Valoarea ei este în funcţie de mărimea electrozilor: la elc< mici,
densitatea este mai mare (concentrarea mai mare pe unitatea de supral;n timp ce
la electrozii mai mari densitatea este mai mică. La efectuarea ci
diagnosticului vom stimula cu ajutorul electrodului mai mic, numit din ;i
pricină „activ", în timp ce al doilea electrod va trebui să aibă o suprafaţă
punzător mai mare (atât de mare încât densitatea curentului să nu atingă pr;
excitaţie), devenind astfel electrod „indiferent".
Timpul util. Curentul excitator trebuie să aibă un timp minim necesar tnin
portului unei cantităţi suficient de mare de energie care să modifice potenţialul
repaus la nivelul membranei excitabile. Acest timp minim, în care un curent du \
unghiular cu valoarea reobazei produce excitaţia de închidere a curentului,
 imi |i nul (UildcmciHter), Cu cal InlciiHitulca culc mai marc, cu atât timpul
< n , i i nuc ţi invers, Rcprc/.cnturcu grafica a celor doi parametri rculi/ca/a
ii usii.ile timp (intensitate - durată), care va fi prezentată la capitolul ce
l< vii ocliagnost icul ncuromuscular.
nii\i<i. Timpul util minim necesar pentru a produce o excitaţie minima cu
|ţ i'i a cArui intensitate este egală cu dublul reobazei se numeşte cronaxie
l" i Valoarea ei este deosebită după diferitele tipuri de fibre nervoase. Fibrele
i• A, cu o excitabilitate mare, au o cronaxie de circa 0,1-0,2 ms; cele
i i nai subţiri circa 0,2-0,3 ms, iar cele amielinice 0,4-0,7 ms. Deci, cronaxia i
, proporţională cu excitabilitatea nervului.
i uaxia motorie. Bourguignon a demonstrat că pentru ca un influx nervos i-
'lintr-un nerv în muşchiul său efector, trebuie să existe un izocronism
muscular (cronaxii egale) sau cel mult un raport de 1/2 - 1/3 între cronaxia lin
>ji cea a muşchiului striat normal. Blocarea transmisie influxului la nivelul D!
nniiomotorii (experimental sau patologic) duce la heterocromism. Rezultatele f
i -m clari mai noi - efectuate după 1960 - pun la îndoială caracterul atât de
jiu u al concepţiei izo- şi heterocronismul. Totuşi, se acceptă că - în funcţie de
Ihiliiiilâţile fiziologice ale muşchilor striaţi - există 3 grupe diferite privind |
irn (durata) cronaxiei şi anume: n) < 'ronaxie scurtă = 0,06-0,16 ms li)
('ronaxie medie = 0,20-0,36 ms i) ('ronaxie lungă = 0,40-0,72 ms
Mniţionăm aici că, spre deosebire de muşchii striaţi, muşchii netezi au o
nult mai lungă (50-700 ms), iar cea a miocardului este de 5 ms. Mai
precizăm că cronaxia nervilor şi muşchilor ce au legăturile nervoase intacte
de subordonare) este mai mică decât a aceloraşi structuri separate
de constituţie).
l)uie să cunoaştem că valorile cronaximetrice ale muşchilor striaţi sunt
• lupă funcţia şi topografia lor, astfel:
i onaxia muşchilor cu activitate mai rapidă (fazici, albi sau de reacţie) este j K
ui la decât a celor cu activitate mai lentă (tonici, roşii sau de forţă); cronaxia
este mai scurtă la muşchii flexori decât la cei extensori; cronaxia este mai
mică la punctele motorii proximale ale unui muşchi, Cultiv cu cele distale;
cronaxia musculaturii proximale a membrelor este mai scurtă decât a
lulitturii segmentelor diâtale;
cronaxia membrelor superioare este mai mică decât a membrelor inferioare;
cronaxia musculaturii ventrale a trunchiului este mai mică decât a celei

Mai trebuie arătat că valorile cronaximetriei fiziologice pot fi influenţate de 1

tic factori constituţionali şi de mediu: vârstă (sub 5 ani - cronaximetrie mai Ifl),
structura şi funcţia muşchiului (vezi mai sus), echilibrul electroliţilor (la etnie
scade cronaxia), echilibrul acido-bazic, bioritmuri, reactivitate corii p,
echilibrul neurovegetativ, postura, temperatura mediului ambiant (crcsculA i
cronaxia, scăzută - creşte) etc.
 In C(Hi(li|il patologice de cnn/rt neurologici centrala unu pcili
trniiNiintrrcA neiiiormisculaifl a înlluxiiliii nervos este peilurbittfl şi în ncrn i
valoareacromixici muşchiului striat (m.lsunilAIrnnsculan)creşte scninili la
nivel ele 100 ms.
în afară de crorraxia motorie, literatura de specialitate mai iiicn|i
cronuxiilc scn/itivc şi senzoriale. Se poate spune că cronaxiile nerviloi
suni asemănătoare celor ale nervilor senzitivi corespunzători (cutanati supun
fapt dovedit de studii experimentale.
în ceea ce priveşte cronaxia nervilor senzoriali, s-a constatat ca ea t
dent mai marc decât cea a nervilor motori - 1-20 ms în funcţie de diferiţi
de simţ studiate (B. Bourgnignon, A. Kreindler, J. Brecher, R. Dejcan s.n >
Din cele expuse mai sus rezultă că cronaxia prezintă o valoare impui i
studiul caracteristicilor excitabilităţii nerv-substrat efector şi cu aplicaţie di <
în diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor neuro-musculare. x<<;oi'"
hi>,

II.7. ACOMODAREA. PANTA IMPULSULU^

DE EXCITAŢIE

între condiţiile esenţiale de răspuns la stimularea electrică, în a l MI >

intensitatea curentului şi timpul util este şi bruscheţea curentului aplicat l •
intensitatea creşte prea lent, stimulul devine ineficace chiar la valori finul
supraprag. Această particularitate a stimulului cu pantă lină numit A 1111,
triunghiular, exponenţial, trapezoidal sau progresiv care nu mai declanş»
stimulare, se numeşte acomodare (Nernst- 1908).
Conform teoriei ionice a excitaţiei (Hodgkin şi Katz), acest proces ni 1
modării este condiţionat de inactivitatea progresivă a sistemului de transpoi l \\> <
sodiu. Activarea acestui sistem de transport este necesară pentru intrarea i apld;
celulă a ionilor de sodiu: în procesul acomodării, acest fenomen nu se in:n .
duce. Creşterea progresivă a stimulului declanşează procese contrarii care l
sistemul de transport al sediului („inactivarea sodică"). Un curent cu pani. nu
permite ţesuturilor să mobilizeze procesul de inactivare al transportului d Pe
lângă impermeabilitatea membranei celulare pentru sodiu, se parc
participă şi diminuarea fluxului pentru potasiu (Hodgkin).
Fibrele nervoase şi fibrele musculare se comportă în mod diferit în cri *
priveşte procesul de acomodare. Fibrele nervoase somatice şi muşchii striaţi inf i
cu nervii intacţi se acomodează foarte bine. Posibilităţile de acomodare ale M
musculare fără conexiune nervoasă sunt foarte mici. Din această cauză, nnh>
dcnervaţi nu au acomodare; ei nu se pot acomoda la impulsurile cu panta li
Această proprietate este utilizată la electrostimularea selectivă.
Coeficientul de acomodare a este o mărime care apreciază fenomenul
J
acomodare. Pentru stabilirea sa se determină intensitatea pragului de stimnlm
curent dreptunghiular comparativ cu curentul triunghiular (exponenţial) cu din
 "> m », rcupcctiv cu piiula de l <><•<)
IU N, V aloarea noim alA a acoiituia eite
Inlrc 2 şi 6. L a pierderea acom odării, coeficientul de acom odare se apropie
ion 1.

II.8. FRECVENŢA STIMULILOR

l i|oiitatca structurilor excitabile prezintă în timpul aplicării unor excitanţi

u anumită perioadă de timp în care sunt refractare la o nouă excitaţie
i M refractară absolută). Acest fapt ne determină să ne dăm seama că un alt
•important în producerea excitaţiei electrice îl reprezintă frecvenţa stimulilor.
mea foarte rapidă a impulsurilor nu poate provoca apariţia excitaţiilor,
K l ura excitabilă se află în faza refractară („frenarea" Vedenski). Sistemele
i nd musculatura netedă şi inervaţie vegetativă nu reacţionează la impulsuri
i numai la repetarea lor (sumaţie temporară a impulsurilor). Aceste structuri
1
l.i slimuli repetaţi, chiar când aceştia au o intensitate sub prag. Musculatura
•.ispunde numai la un stimul cu pantă foarte lină de creştere a curentului,
•• iui prezintă fenomenul de acomodare, caracteristic fibrei musculare stri-
istă particularitate ne permite să acţionăm selectiv cu parametrii
respectivi
i ,• musculare striate şi netede, precum şi pe fibrele musculare striate
sănătoase •ivate.
' i .,-cvenţa aplicării stimulilor va trebui să ţină cont şi de natura
inervaţiei i k'c a structurilor excitate. Organele inervate de parasimpatic,
placa motorie iitlc sistemului nervos central necesită o frecvenţă mai mare
a excitaţiilor colinergice), deoarece acetilcolina eliberată la nivelul
sinapselor ca melc inactivată într-un timp foarte scurt, în timp ce
inactivarea mediatorului minic la nivelul sinapselor adrenergice (simpaticul
postganglionar) necesită
•mult mai lung.

II.9 MODIFICĂRI ALE EXCITABILITĂŢII

1
i eşterea excitabilităţii se produce în condiţii fiziologice în urma excitaţiei,
ida postpotenţialului negativ de revenire lentă la potenţialul de repaus,
i ionilor de calciu (a căror prezenţă în lichidul extracelular exercită un
moderare a excitabilităţii neuromusculare prin intermediul membranelor)
11 creştere însemnată a excitabilităţii; creşterea potasiului ionic extracelular
i similar.
ude substanţe farmacodinamice, precum este veratrina, acţionând
direct 11 rea permeabilităţii celulare, produc creşterea excitabilităţii,
iclcrea excitabilităţii se manifestă în timpul perioadelor refractară absoluţii
a a procesului de excitaţie. Excesul de calciu ionic, ca şi deficitul de ioni
ni lichidul extracelular sunt factori stabilizatori ai membranei şi moderatori
Abilităţii.
 O «orie de *ubNtmi|c chimice deprimn i-xciiiihiliiuica pun lu'ţiune da M
N permeabilităţii celulare (incste/icelc locale) sau pun modificarea tntni
ionilor de sodiu (uncslc/.icclc generale de lipul clerului şi cloroformului)

II 10. TRANSMITEREA ŞI CONDUCEREA

EXCITAIEI
Excitaţia membranei, provocată de stimuli supraliminari, are capncilfll
a se propaga, cuprinzând întreaga membrană a celulei excitabile. Proprii
membranei excitabile de a conduce unda de depolarizare se numeşte conducil
Modul de conducere a excitaţiei diferă în funcţie de tipul fibrelor n»
străbătute, amielinice sau mielinice.
în fibrele amielinice excitaţia este transmisă cu continuitate prin propti
din aproape în aproape a „curenţilor locali,, descrişi de L. Hermann cu prut* l
de ani în urmă (1870). Curenţii locali, care se produc în interiorul zonei rm i)<
acţionează asupra zonelor vecine, întocmai ca şi catodul care a generat OM îl*
producând o depolarizare care progresează (din aproape în aproape). Zona depun
zată, datorită pătrunderii inverse dinafară înăuntru a curentului este rcpolai Uiji
aşa fel, încât avansează sub forma unei unde. Unda de depolarizare so astfel
în ambele sensuri, plecând de la catod.
Curenţii electrici locali traversează întreaga suprafaţă a membranei M
şi se închid prin axoplasmă şi prin lichidul interstiţial, circulând în exterior dj
regiunile în repaus către porţiunea activă a fibrei, iar prin axoplasmă, în seni i
După transmiterea mai departe a modificării potenţialului membranei, Iu
de plecare a excitaţiei se reinstalează „liniştea,, echilibrului de repaus (fig, |
în fibrele mielinizate excitaţia este transmisă saltator din următoarei!
tive: aceste fibre sunt învelite de o teacă de mielină alcătuită din straturi conc
produse de celulele Schwann printr-un fenomen de răsucire în jurul axonul

Apa de mare

Curenţi locali
4- + 4- 4- +

Pompă i,» c. i Perioadă refractară

de sodiu ii... ,
+/+ 4- V
+ '------

Creşterea K
permeabilităţii +
pentru sodiu
Fig. 703 -Conducerea excitaţiei prin microcurenţi locali cu pro- ' |*'"
gresiunea undei de depolarizare în ambele sensuri din zona 'W i '
excitată (Hermann). jjţjjj,
 Strangulat!»
dtpolarizatâ Strmjldt
propagaţi
l a Impulsului Mielina
Axoplasma

^^Strangulaţii
h'tg. 104 - Fibra nervoasă cu teaca mielinică şi strangulaţiile Ranvier.

/n ca un i/olant pentru curentul electric. Din loc în loc, la distanţe egale de

ni este „gâtuită" de nişte „strangulaţii" de circa l \i numite „nodurile
dig. 104).
nivelul nodurilor Ranvier, unde teaca de mielină se întrerupe, ionii trec i'
uri mai uşor decât prin membrana unor fibre amielinice. Impulsul este 1
• ! • Iu nod la nod în ambele direcţii, în mod saltator (demonstrat de G. i '
..i k i, A. F. Huxley şi R. Stămpfli) şi cu o viteză mult superioară vitezei 1
• • • u- din fibrele amielinice. Conducerea saltatorie mai are avantajul -i
r1 "lui că depolarizarea se face numai în zona nodurilor Ranvier - unui
<> tactic foarte redus pentru repolarizarea în timpul conducerii undei de "
> • , expresie a impulsului nervos.
I i i ilor la sensul de propagare al excitaţiei, atât în axonii nemielinizaţi, cât
mielinizaţi, conducerea impulsului are loc bidirecţional, atât ortodromic
ilctulritc către butonii sinaptici ai axonului), cât şi antidromic.
i (lonnlitatea fiziologică de propagare exclusiv ortodromică este asigurată
no, care funcţionează ca „valve" sau „ventile" ce asigură sensul unic de
m iil influxului nervos.
iltvu cu care se propagă o excitaţie (viteza de conducere) este diferită pentru
i lip de fibră nervoasă variind între 0,5 şi 120 m/s şi este cu atât mai mare, cu li
N t-slc mai groasă.
|i| lungcr şi Gasser au clasificat fibrele nervoase diferenţial, după grosimea, viteza
ulucerc şi funcţia lor, clasificare prezentată în tabelul reprodus după Keidel.
Tabelul 2
Clasificarea fibrelor nervoase (după Keidel)
Viteza de conducere (m/s)
1 >mmetrul
Grosimea Poikiloterme Homeoterme Funcţia
lihrci (|i)

10-20 groase 20-40 60-120 Fibre motorii şi aferente ale

fusului muscular (pro-
prioceptive)
7 15 15-30 40-90 Fibre de la receptorii
tactili cutanaţi (sensibi-
litatea tactilă şi de presiune)
 Tbhtlul i (dtiittifti

T ip u ri d e Diametrul G ro sim ea V ite/a de ( niicliiuere (m /v) 1

PuiK'lllt
flb re fibrei (n) l'oikilotcrnic 1 lomcotcrmc

gumrna 4-8 sub{iri 8-15 30 45 Fibre ufcrentc ....... ••'

musculnre

delta 2,5-5 5-9 15-25 Fibre de la rcceploiii (M

mici şi durcroţl j

B 1-3 mai 2-6 3-5 Fibre vegetative (IlfM

subţiri glionarc '

C 0,3-1,5 foarte 0,4-0,8 0,5-2 Fibre simpatice f"

subţiri glionare

Este interesantă de semnalat perturbarea diferită a excitabilităţii şi n

de conducere - ca proprietăţi funcţionale ale fibrelor nervoase - în urma i
unor agenţi nocivi asupra acestora: hipoxia afectează biologic în primul râmi
B, apoi fibrele A şi în final fibrele C; narcoticele acţionează primordinl
fibrelor C, amielinice, deprimându-le cele două proprietăţi mcn!>
compresiunea locală a unui nerv blochează fibrele A şi numai mai târziu fi l

II. 11. TRANSMITEREA NEUROMUSCULARA

în condiţii fiziologice, intrarea în funcţiune a muşchilor se face prin st i 11 > ••

indirectă a nervului. Influxul trece din nervul motor în fibra musculară in
tt
plăcii motorii, care reprezintă o sinapsă neuro-musculară (fig. 105).
Ax m Ves.
l''i)l- I<>5

ax
1
^i- :- •: ..i- «P>.-f' «' f..

soro
m. F.

A ••»'-*
Reprezentarea schematică după imaginea electromicroscopică a unei sinapse
ncumn sculare în secţiune transversală (A) şi longitudinală (B).
 .ie loc ul«fl rciim in lim c a şc
m hu iu l
• rt i u nervul cmc îl comandA,
un
l ' i limc|ional indisolubil. Do altfel,
uni n tldinil acest ansamblu ca „unitate
ţtfiF ' iu caracter de unitate funcţională.
iMu este fonnat din neuronul mo-
mii anterior medular, axonul şi
••iile şi fibrele musculare aferente
pselc respective (fig. 106). ' i u l de
fibre musculare inervate de
nou medular reprezintă „rata de „, . . .
„ ,.- . „ „ . , Fie. 106- Schema unei unităţi motorii,
i este foarte diferit - in funcţie de
i'. .pectiv-dela 1/10-1/15 la muşchii cumotilitate fină şi
discriminativă, i muşchii extrinseci ai ochiului, până la 1/100 sau
1/2000 la muşchii uni sunt muşchii implicaţi în funcţia statică (1/1 700
la gastrocnemian

iude musculare care fac parte dintr-o unitate motorie sunt inervate
imn sincron şi sunt aduse tot sincron în contracţie. Repartizarea fiziologică
n motorii nu corespunde repartizării histologice. Fibrele musculare ale
noioi ii sunt intricate între unităţile motorii vecine, fapt care are o importanţă
M m gradarea contracţiei.
M/>/f/m/ excitaţie-contracţie. Trecerea impulsului de la nerv la muşchi se
MI usa-numitul „ventil sinaptic", care lasă să treacă stimulul electric
iliii de excitaţia electrică sau potenţialul de acţiune. Acesta se propagă în
Ic ambele sensuri - ortodromic şi antidromic.
«nul impulsul de excitaţie ajunge la sinapsă (placa motorie) este eliberat l
chimic acetilcolina. Aceasta face ca potenţialul plăcii motorii să excite
celulei musculare. Membrana era într-o stare de polarizare (potenţialul
1)1» uiiH), care este expresia activităţilor enzimatice ale fibrei musculare, graţie
«t* menţine o diferenţă a concentraţiei ionilor între mediul extracelular şi
ftil celulei (pompa de ioni). Din momentul excitării membranei celulare se
ilcpolarizarea (inversarea polarităţii între interiorul şi exteriorul
iun), mecanism similar potenţialului de acţiune al fibrei nervoase amielinice.
hematie se poate prezenta următoarea înlănţuire de secvenţe: contracţia
lui l'ibrilar al celulei musculare este generată de procesul de excitaţie care
• (n profunzimea miofibrilei prin sistemul transversal de filamente ale
mini (Huxley şi Taylor); ionii de calciu sunt eliberaţi prin depolarizare în
' oplasmatic (care are rol funcţional în conducerea excitaţiei în interiorul
.iparatul contracţii), provocând contracţia miofibrilei prin
activarea i (Shanes, Caldwell, Portzehl).
i.ibilit că ionii de calciu pot difuza foarte rapid din sarcoplasmă până la '' i
'i ilar datorită faptului că aparatul tubular derivat al membranei celulare
Citaţia de la suprafaţa exterioară a membranei prin tubulii T transversali
•plasmă până în apropierea aparatului contracţii. Distanţa de difu/ic B
n iunie este redusă astfel într-o fibră cu diametrul de 100 (x de la 50 (i, pflnl
 Urmcn/A secvenţa sechcstrflrii calciului In iicelcuşi elemente «Ig tlil<
riMicular smropliismic printt-un proces metabolic nctiv; dispariţia ionilor tk
inlnhfl aclomio/ina şi provoncfl relaxarea miofibrilei.
Din cele expuse mai sus este relevat rolul special si deosebit jucnl de »>
nilriu în transmisia excitaţiei în sinapsa neuro-musculară si iniţierea <
miofibrilei. Studiile lui Monnicr şi Copcc au arătat că acest ion acţioncu/i>
sinapsei neuro-muscularc ca un adevărat amortizor - în condiţii fi/.iolu
Deficitul de calciu, prin creşterea consecutivă a permeabilităţii iu> <M|
celulare duce la o creştere a excitabilităţii neuromuscularc: muşchiul
contracţii spontane - aspect întâlnit în tetaniile calciprive (indiferent de ||
Iiipocalcemiei).
în situaţiile inverse - de creştere a concentraţiei calciului ionic - mt ml
celulară se stabilizează (chiar are loc o creştere uşoară a potenţialului de mentl
şi excitabilitatea scade, în condiţiile în care se realizează concentraţia sufli'!*!
necesară a ionilor de calciu, nu se produc cotracturi musculare, ci numai ntnlf
reversibile (K. Brecht).
Aceste noţiuni fundamentale şi clasice ale electrofiziologiei neuroimmi»|
se constituie în elemente de bază ale electroterapiei excito-motorii. De II
apare ca justificat şi necesar ca înaintea instituirii unei electroterapii neuronul*
să procedăm la o evaluare diagnostică precisă a substratului tratat1 faza de on
este studiată prin cronaximetrie; faza de activitate (contracţie) muscularii
clectromiografie; sinteza excitaţie-contracţie - prin stimulo-detecţie; joni ()(|
neuro-musculară este apreciată prin raportul dintre cronaxia nervului
muşchiului.

; 'j'
ni;

i ,T; i

,(,' M

ni'"
 CAI'I l 01UI III

G A L V A N IC(C O N T IN U)U

111 l PROPRIETĂŢI FIZICE. METODE im

PRODUCERE A CURENTULUI CONTINUU
i nlul electric reprezintă o deplasare de sarcini electrice (electroni) de-a
ni rnnductor. Conductorul electric este corpul prin care poate trece un
rine continuu. Se deosebesc conductoare de gradul I - metalice - prin
•ilul ti cec fără să provoace reacţii chimice; conductoare de gradul II
-• e soluţii de acizi, baze sau săruri în care trecerea curentului
electric i electroliză şi conductoare gazoase - de gradul III. Dacă în
primele, «•iili/.cază numai mişcarea electronilor, în celelalte două
categorii de K r este antrenată şi mişcarea ionilor. .1 sensul de
deplasare al electronilor este acelaşi, menţinându-se la o
constantă, este vorba de un curent continuu constant, nsitatca
curentului poate varia, crescând de la valoarea zero a intensităţii i
muimit nivel - caz în care ia numele de curent continuu ascendent - sau
' i ul spre zero - acesta fiind un curent continuu descendent. Dacă aceste
descreşteri au loc ritmic, curentul ia forma unei curbe ondulatorii şi se
ment variabil. " ului continuu a fost - şi este - foarte frecvent utilizat
în terapeutică,
.n fiind îndeobşte numită galvanizare, după numele lui Galvani, cel care
ulm prima dată renumitele sale experienţe în secolul al XVIII-lea.
u ii producerea curentului electric continuu au fost folosite - cronologic
metode, cele mai importante fiind metodele chimice, mecanice şi
iidiiice.
Mode chimice
. mistatat de mult că la nivelul de contact dintre două metale diferite se
•i le rentă de potenţial electric denumită forţă electromotoare de contact.
liU-renţă de potenţial este extrem de mică şi diferă după natura metalelor
i in funcţie de caracteristicile mediului în care se lucrează. Acest potenţial
»nle fi semnificativ crescut (de mii de ori în unele cazuri) dacă metalele
M Inse în soluţii acide, în această situaţie, forţa electromotoare devine
i pentru diferite scopuri în industrie, radiologie, medicină etc. iiu'iHul
clasic de producere a curentului continuu prin metoda chimică îl i pila lui
Volta (fig. 107), renumitul fizician care a reuşit să obţină pentru
i curent electric prin această metodă.
introdus două bare metalice din metale diferite - zinc şi cupru - într-un
' onţinând soluţie diluată cu acid sulfuric. Prin legarea capetelor exterioare
niA bare cu un conductor, s-a creat între acestea (cu rol de clcctro/.i) O
«le potenţial de 0,9 V.
 AccBNln a devenii nstfcl de 3 000 de'
Cu mure decât cea rcali/nlfl in mediu imun
electromotoare n curentului conliiniu ciur <
prin conductor se menţine atâta timp c/U i n
este închis. La întreruperea contactului, mv •
nici un fel de deplasare de electroni, •
înregistrează devierea acului unui v o i i '
intercalat.
Producerea curentului electric se bn/
reacţiile chimice survenite în soluţia de in
furie şi electrozii introduşi în vas. Soluţin
sulfuric se disociază electrolitic în ioni d
radical SO~42. Reacţiile chimice au loc înl'
107- Pila lui Volta.
din soluţie şi ionii de cupru şi zinc.
Aceste reacţii chimice determină o eliberare de ioni cu semne diferiţi
acumulează la nivelul electrozilor, creându-se în consecinţă o diferenţă de | >
electric între cei doi electrozi. Surplusul de electroni negativi de la nivelul c.
trece prin firul metalic (conductor de gradul I) spre anod, în scopul re •
stării de echilibru electric. Acesta este curentul electric obţinut şi el se sein
un singur sens. După un anumit timp de funcţionare a pilei voltaice se d
noi reacţii chimice în jurul electrozilor, care generează o nouă forţă elcctroi
contrarie celei existente şi care este în măsură să micşoreze sau chiar sfi
diferenţa de potenţial formată iniţial.
Acest fenomen, care împiedică generarea de curent continuu şi se pi
nivelul electrozilor se numeşte polarizare. Datorită acestui fenomen, elr
voltaice nu pot să debiteze timp îndelungat curent electric de aceeaşi inii
Pentru înlăturarea acestui inconvenient se folosesc diferite sisteme depohi
Acest deziderat este obţinut cu alte elemente, realizate ulterior, precum cli
Lcclanche (un electrod pozitiv din cărbune de retortă, bioxidul de m;n
dcpolarizant şi soluţie apoasă de clorură de amoniu ca electrolit), elementul
(cu anodul de zinc amalgamat în soluţie de sulfat de zinc şi catodul din <
soluţie de sulfat de cupru), elementul Weston (cu electrozii alcătuiţi din n
cadmiu) etc.
Ca pile electrice secundare au fost imaginaţi şi realizaţi acumulatorii >
- generatori electrici de curent continuu de tip special care eliberează
electrică numai după ce au fost încărcaţi cu curent electric. De tip acid (cu i
de plumb antimoniat) sau de tip alcalin (cu mase active din hidroxid de i
fier spongios) se bazează pe acelaşi principiu de funcţionare: producerea cu
electric prin reacţii chimice după deconectarea electrozilor de la sursa d>
continuu şi închiderea ulterioară a circuitului.
Metode mecanice
Transformarea energiei mecanice a unui motor (cu aburi sau comluii
internă) în energie electrică este realizată de dinam. Cel mai simplu model de
este reprezentat de un electromagnet puternic între polii căruia se roteşte un «j
 unim tuni mnlic. «pire electrice, Rnergia mecanici deCNIC
rotaţie
astfel
fi .1,1 pun interm ediul rotorului într-un curent electric care se caplca/ă la
fii! i d o in im ,
l crli/oiul electric utilizat în fizioterapie este un aparat care transformă
îl M i x'lrii nllernativ în curent continuu. Este vorba de un motor-gcnerator
|.i .i niil curentul alternativ de 220 V de la reţea în curent continuu de circa
• m intermediul energici mecanice de rotaţie. Deoarece curentul electric i
metodele mecanice este un curent pulsator, la aceste sisteme se adaugă luni nu
filtru electric cu ajutorul căruia curentul devine un curent continuu ii
Metode (ermoelectronice
In nil imul timp, redresarea curentului alternativ prin convertizoare a fost
jiln i n mijloace avantajoase, care înlătură o serie de neajunsuri existente la
tU-Ir mecanice (greutatea mare a aparaturii, întreţinerea dificilă şi permanentă,
ii»iMn|ii i ni cntului, manevrarea greoaie, deplasarea anevoioasă a aparaturii etc.).
M fiii i'soarclc modeme au trecut succesiv prin etape de perfecţionare, care au
inih/arca a diferite modele şi tipuri utilizate în industrie şi radiofonie. S-a
U nlili/arca redresoarelor electronice, cunoscute sub denumirea de lămpi
K'clronice, mult utilizate pe scară industrială în diferite domenii, inclusiv '
.ipie. Cele mai simple sunt diodele, alcătuite din 2 electrozi: un anod Ic
placă şi un catod sub formă de filament spiralat, înglobaţi într-un u la în
vid (fig. 108). Lampa permite deplasarea electronilor între cei •i numai
într-un singur sens, totdeauna dinspre filament spre placă. <mentul cu
polul negativ, iar placa cu polul pozitiv al unei surse de 11 mu, se constată
o diferenţă de potenţial între placă şi filament. Ea va ironii care au fost
eliberaţi de filament să străbată vidul din tub şi să i icil, fiind atraşi de
aceasta prin încărcătura ei pozitivă. Această migrare intre catod şi anod dă
naştere la un curent electric continuu, .impa diodă va fi racordată la o sursă
de curent alternativ, atunci cele 2 f mai sus se succedă în mod ritmic.
Curentul alternativ îşi schimbă 1 ori pe secundă, deci filamentul şi placa vor
deveni alternativ pozitiv şi li: atâtea ori. Această alternanţă va face ca
electronii să se îndrepte spre l întrerupt numai în momentul în care este
realizată situaţia care permite Ironilor. O astfel de redresare cu o diodă simplă
oferă o frecvenţă de rrioade. Semiperioadele negative nu se redresează.
Folosind două di-ic o redresare de 100 impulsuri jumătate sinusoidale (fig.
109). >i funcţie o poate îndeplini şi dioda bianodică, adică dubla diodă,
superior şi perfecţionat de redresori îl reprezintă semiconductorii, la /ea/ă
elemente cu proprietăţi electrice deosebite: seleniu, germaniu, >xid etc.
Semiconductorii prezintă o serie de avantaje considerabile: au o uzură
redusă, dimensiunile şi greutatea lor permit construcţia uşoare şi cu
randament crescut. Aceste avantaje au dus la extinderea • i in fabricarea
aparatelor de electroterapie, astăzi semiconductor!) l un lipani' exclusiv al
aparaturii din domeniu.
 Fig. 109- Curent
Fig. 108 Tub electronic jumătate
(diodă).

III.2 APARATURA PENTRU CURENT CONTINUU

Aparatele folosite în electroterapie care furnizau numai curent cont ic

fost cunoscute sub denumirea de pantostate sau galvanostate. Modcldr
furnizau curent continuu, curent continuu întrerupt, curent modulat şi ciii>
rădic. Tipurile din această „generaţie" de aparate (folosite mulţi ani) au fim-
iniţi.al pe bază de dinam, având o greutate mare, fiind înlocuite ulh'i'
pantostatele cu lămpi (diode şi duble diode), cu rol de convertizor. Progresuli a
dus - inerent - la realizarea unui pas înainte prin descoperirea şi util
semiconductorilor în sistemul de redresare a curentului. Astfel, aparatele au d
de l O ori mai uşoare, furnizează un curent continuu bine filtrat şi constant, ren şi
posibilitatea de modulare a formelor de curent oferite.
Tendinţa actuală în fabricarea aparaturii de electroterapie este de H li
curentul galvanic în aparate mai complexe care să poată fi utilizate şi pentru < l
forme şi tipuri de curenţi cu impulsuri de joasă frecvenţă. Chiar în con
existenţei şi utilizării acestor tipuri de aparate trebuie să menţionăm că în sd
şi funcţionarea tuturor modelelor intră următoarele componente principale
1. Sistem de alimentare cu curent electric de la reţea (cordon, întrenij
1. Dispozitiv de redresare (convertizor, tub, semiconductor).
1. Dispozitiv de reglare a intensităţii (potenţiometru).
1. Comutatoare pentru forma curentului (galvanic, faradic).
!
1. Instrument de măsură (miliampermetru).
1. Sistem de racordare cu pacientul (borne, cabluri, cleme, electro/i)
1. Sistemul de alimentare. Alimentarea pantostatelor se face cu i
alternativ sinusoidal de la reţea (220 V), prin intermediul unei prize ce tr
aibă asigurată printr-un fir anume destinat, legătura cu pământul (Schm
Cordonul de legătură cu sursa de alimentare, izolat cu cauciuc sau material |ili
este prevăzut la un capăt cu un steker pentru priză şi la celălalt cu mufă de i ti|
cu aparatul. Conform normelor actuale de utilizare şi securitate, cordonul (l
sA conţinfl şi fir pentru asigurarea „împământării",,. La modelele vechi cil
ui iui astfel asigurate, trebuia să se adauge un conductor izolat care făcea lt)|
 indirect fntru ,,mn»a" npiiiiilului şi pniiiilnl, Tonte «părutele lunt prcvfl/ui
* iiipAlot general al cui cuiului sun comutator do pornire - de diferite
«'uimit, rotor, tustft), amplasat pe panoul frontal al aparatului şi cure este
meni acţionat în manevrele succesive de aplicaţie a procedurii. < du-
saiva curentului de la rsţca se face cu ajutorul unui convertizor care îl
timpului a cunoscut transformări înnoitoare, ajungându-se la utilizarea 'iu
Iniilor.
1
l'otcnţiomctrul are rolul să crească şi să descrească în mod lent
,i curentului de la zero la o anumită valoare, în cadrul unei limite maxime
.ne cslc prevăzut instrumentul de măsură al fiecărui tip de aparat. De
Innc sa existe un potenţiometru pentru fiecare formă de curent furnizată
ncjionat de comutatorul corespunzător.
nsliuincntul de măsură este montat pe panoul frontal al aparatului şi
.io un cadran una sau două scări de diviziuni gradate în miliamperi, în
li1 /cec. Uncie aparate sunt prevăzute şi cu lămpi semnalizatoare luminoase
.1 debitarea curentului la borne şi funcţionarea aparatului.
i ii uncie aparatului sunt de obicei pereche şi permit fixarea cablurilor pentru
iii1 polaritate diferită. Cablurile sunt conductori izolaţi în cauciuc sau
iirA, cu diametrul de l- 1,5 mm şi lungimea necesară aplicării electrozilor
ilc tratate ale pacientului culcat pe patul alăturat aparatului (1,5-2 m); la
MI o banană sau o clemă de fixare la borne şi la celălalt capăt, un sistem de
h electrodul metalic (banană, clemă etc.). Deseori, sunt utilizate cabluri
, necesare aplicării concomitente a doi electrozi la acelaşi semn de
Uncie aparate sunt prevăzute şi cu un comutator schimbător de polaritate
iile inversarea polarităţii aplicaţiei fără a mai schimba cablurile la borne.
i (clementele metalice care sunt aplicate pe pacient) sunt descrişi la
de metodologie a aplicaţiilor terapeutice cu curent galvanic.

III.3. ACŢIUNILE BIOLOGICE

ALE CURENTULUI GALVANIC

lumile biologice complexe ale curentului galvanic asupra ţesuturilor

miienesc nu sunt încă perfect cunoscute în totalitatea lor. Cele mai
•t UT sunt modificările ionice ce apar în ţesuturi sub influenţa curentului i
mod secundar declanşează o serie de procese biologice. ii punct de
vedere electrochimie şi al gradului de conductibilitate electrică, n icnesc
este considerat ca un conductor de gradul (ordinul) II, fiind privit 111 o l i
t: numeroase săruri sunt dizolvate în mediu lichidian, apa reprezentând '•i tlin
greutatea corpului.
• i ti mediu electrolitic nu este însă omogen, având numeroase elemente cu
i >'i iţe de conductibilitate şi din acest motiv nu poate fi străbătut uniform de
••Irctric. Sub acest aspect, structurile tisulare ale corpului omenesc pot II
m câteva grade de conductibilitate (Krîlova şi Simanko): ului l - Foarte
buni conducători: sânge, limfă, lichid cefalorahidian, ilros.
 Qrmlul II l luni corului' Aton glande «udoiipaie, muşchi, ţesutul »ub<
organe interm-
(inului I I I K.lucoiulncatnri: ţcsuiul nervos, ţesutul adipos, (ţintuirii' ••
(ciutul osos
(inului IV - Foarte râu conducători: pârul şi epiderma.
Aplicarea curentului galvanic asupra organismului va determina n
procese, studiate şi diferenţiate în două grupe: efecte polare la nivelul ck'i'i
aplica)! şi efecte interpolare produse în interiorul organismului, în regiunea i >
între cei doi electrozi. Aceste efecte se manifestă concomitent şi efectul i
curentului - se poate spune că este însumarea lor.
F/cctcle polare se rezumă la modificările survenite la locul de coi
tegumentului cu electrozi aplicaţi. Ele sunt consecinţa electrolizei, cu pm
de acid (HC1) la anod şi de bază (NaOH) la catod. Ele depind de calitatea elccii
(forma, dimensiunea, compoziţia chimică), de calităţile curentului (intru
direcţia, sensul, densitatea, durata) şi de anumite proprietăţi ale organismulu i
tegumentului, rezistenţa electrică, capacitatea, conductibilitatea diverseloi |«
reactivitatea generală), în cazuri de supradozare a curentului electric, se
efecte polare extreme: arsuri şi necroze.
Efectele interpolare sunt cele cu importanţă pentru terapie. Ele se pi>
urmare a modificărilor fizico-chimice tisulare generate de trecerea cuivni
constau în procese de bioelectroliză, ionoforeză, electroosmoză, moilil'ir
potenţial de membrană, modificări de excitabilitate neuromusculară, efeclr şi
de inducţie electromagnetică, modificări în compoziţia chimică a ţcsutni!!"

III 3 l MIGRAREA IONILOR. ELECTROLIZA BIOLOGI»

IONOFOREZĂ. ELECTROFOREZA. ELECTROOSMO/
Migrarea ionilor este fenomenul care se produce după disociaţia elcd i Ea
se desfăşoară în spaţii restrânse, în interiorul celulei şi în spaţiile interi Ionii
pozitivi, precum H+, sunt respinşi de polul pozitiv (anod) şi migrcii-polul
negativ (catod), numindu-se din această pricină cationi; ionii negativi, i radicalul
OH", sunt respinşi de catod şi migrează către anod, numindu-sc ;i
Electroliza biologică. Ajunşi la polii respectivi (reprezentaţi de elr
ionii îşi pierd sarcina electrică, devenind atomi liberi. Eliberarea atomih din
soluţia electrolitică se numeşte electroliză (H. Edel).
între atomii neutri rezultaţi în acest mod se produc diverse reacţii chi
fenomene secundare.
Reacţiile produse de trecerea curentului galvanic printr-o soluţie di-
de sodiu (element de bază în structurile tisulare ale organismului) se pot sch<
astfel:
NaCl -> Na+ + CI' HO->H + + OH
CI" - CI (la anod) OH~ -^ OH ( l
Na" -^ Na (la catod) H+ -±£>H (la ca
CI + H (din H2O) -> HC1 (la anod)
Na + OH (") -> NaOH (la catod) pj,v
ni/
 i l n deplasarea cationilor (po/ilivi) spre citind şi a anioniloi ( i u f.itivi) spre
fuimca/.a în apropierea clectro/ilor- paralel eu suprafaţa lor de eonttict cu
ului o concentraţie de sarcini electrice de semn contrar eu electrodul,
•imuni constituie în ţesuturi un electrod nou, „virtual,,, care va poseda la un
l iliil o diferenţă de potenţial egală cu a electrodului, determinând
fenomenul i l/iire biologică.
,i observat că în prezenţa sarcinilor negative, permeabilitatea membranelor i
ii'Ste şi, invers, aceasta scade în prezenţa sarcinilor pozitive, "i marca
acidului (HC1) şi a bazei (NaOH) sunt fenomene terţiare, 'l.m-a
acestora la nivelul electrozilor respectivi pot produce arsuri şi chiar ţl»p
cutanate (acide, respectiv alcaline). Pentru contracararea acestor acţiuni şi
întâmpinarea apariţiei acestor leziuni cutanate este indispensabilă utilizarea
ţţuiloi hidrofilc de protecţie (suficient de groase) plasate intermediar între
!jtii/i ',i tegument.
iVnliu aceleaşi motive este recomandabilă utilizarea soluţiilor de protecţie In
plus, mai au rolul de a „uniformiza,, curentul galvanic, de a îmbunătăţi
lililnlitatea tisulară la curent şi de a favoriza transportul de substanţe din
l-l- ulili/.ate la ionizări.
i iii'cst scop se utilizează 20 ml de soluţie la 100 cm 2 de suprafaţă de electrod,
MiAloarcle formule:
i NaCl 5 g La polul pozitiv, unde va neutraliza
NnOH anhidru l g cei 0,09 mE HC1 produşi aici
Apfi distilată ad. l 000 ml
NaC'l 6 g La polul negaţi v, unde va neutraliza
l K 'l diluat 6,5 g cei 0,02 mE NaOH produşi aici
Ap;l distilată ad. l 000 ml
l niiolorcza este alt proces biochimic care are loc în ţesuturi şi este reprezentat
\ Inhuiuva ionilor prin membranele celulare semipermeabile. II (Ipiuireec
organismul nu se prezintă ca o soluţie cristaloidă omogenă, având |PH|Hi/i|ia sa
şi soluţii coloidale, vom mai regăsi la trecerea curentului galvanic
MiMicIc de electroforeză şi electroosmoză.
• l cel rotor eza. Moleculele nedisociate din elementele neutre electric, cum
picmplu coloizii, se înconjură prin adsorbţie cu ioni şi se deplasează în
oalodului (catelectroforeză) sau a anodului (anelectroforeză), după semnul
unu electrice.
' Ipctroosmoza. Este deplasarea conţinutului de apă din ţesuturi prin
i li' membranelor sub influenţa curentului continuu.
m amintit succint aceste fenomene biochimice şi electrochimice pentru
•«Mea lor şi posibila lor acţiune şi participare în conducerea tisular;! a
lui galvanic. Dar, trebuie să menţionăm că cercetările experimentale ale lui
•l.ib. au stabilit că trecerea curentului galvanic prin ţesuturi se face aproape
i> ctrolitic, adică prin mişcarea anionilor şi cationilor în câmpul electric.
i/uri electroforetic adică prin mişcarea particulelor coloidale încArcfttO
i It i n H , In,n li im se c KTfl/fl condiţii priilm i-umliicerciiclci'troniimntlcl ţi tu
mANiirA so miinilcNtA condiiccreit protnnicA (în siluu|iilc in care Mtructurn ti
substanţelor ereea/.a condiţii favorabile cedflrii - preluArii de protoni) (H

111.3.2. REZISTIVITATEA TISULARĂ LA CURENT

(REZISTENŢA OHMICĂ)
De multă vreme (l 873 - Munk), s-a observat că în cursul galvani/flrii
dintr-o sursă constantă, tensiunea curentului creşte (de câteva ori dupîl o i •• de
oră de aplicaţie). Acest fenomen se petrece datorită scăderii rezistivitajii i fapt ce
necesită creşterea intensităţii curentului la un interval scurt de tu închiderea
circuitului.
Datorită faptului că aprecierea rezistivităţii tisulare la curent unidii
(continuu, galvanic) întâmpină dificultăţi (şi din cauza apariţiei polari/,"
recurs la măsurarea rezistenţei ohmice tisulare prin curenţi alternativi. Prii
metodă s-a ajuns la constatarea unor valori diferite de rezistenţă ohmicfl l •
lichidele organismului: 80-130 ohmi/cm;
muşchi şi alte organe bogate în apă; înjur de 300 ohmi/cm;
organe parenchimatoase mai profunde: 400 - 600 ohmi/cm;
organe bogate în aer, grăsime: l 000 - 3 000 ohmi/cm.
Majoritatea ţesuturilor pot fi considerate ca o suspensie de celule în
intercelular.
Citoplasmă celulară are o rezistenţă mică - de ordinul a 100 ohmi/cm, i
brana celulară manifestă o rezistenţă electrică superficială în jur de l 000 nl>i
cm. Pe baza ecuaţiei lui Maxwell pentru astfel de sisteme, diferiţi autori au tino
să calculeze rezistivitatea medie tisulară (Fricke - 1933, Velick şi Gorin NI
Cole şi Curtis, printr-o ecuaţie proprie, au găsit o rezistivitate medie (măsn>
250 ohmi/cm (1955) pentru un ţesut cu celule sferice şi reprezentând apn
50% din structurile celulare, în ţesuturile anoxice s-a constatat o ci
rezistivităţii, care în anumite limite este reversibilă.
în orice caz, trebuie să avem în vedere că valoarea rezistivităţii l M-
considerată doar ca o surprindere instantanee în dinamica fiziologiei tisulari t'
aplicaţii de curent cu tensiune de peste 2 V (4-8 V, densitatea curentului peil
microamperi/cm2), Ipser a constatat următoarele:
riZ'stivitatea cutanată scade sistematic; la început rapid, apoi trcrtlit
mai lent, ajungându-se după 30-40 minute la un echilibru dinamic;
creşterea intensităţii curentului duce la o nouă scădere a rezistivităţtl, l <
nivel de echilibru mai scăzut;
evoluţia rezistivităţii este hiperbolică;
întreruperea curentului duce la creşterea rezistivităţii, la început rapid, t
mai lent - de asemenea hiperbolic, revenind la valorile iniţiale;
scăderea rezistivităţii este mai rapidă decât restituţia sa după întrerupt
curentului;
viteza de reducere a rezistivităţii este proporţională cu tensiunea în electf
 >A «Ungerea echilibrului, vnlomcu medio a roy,Ulivilfl|ii supcrfleiik ONU
Iu ori imn uucA decrtl viitoarea nu|i:ilA;
mlivilalcu este vuriubiln, rcac(ionâiul (în plus sau în minus) l;i diferiţi
n/.ilivi, scn/oriali şi psihici.
stivitatca cutanată înregistrează diferenţe mari, notabile, de la individ la
ohiur Iu acelaşi subiect, în diverse condiţii şi situaţii, condiţionate
mtl-li/.iologic şi patologic. Astfel s-a constatat influenţarea şi modificarea
' i i cutanate de oscilaţiile temperaturii corpului, menstruaţie, somn, efort
un şi de variaţiile pcrspiraţiei cutanate insensibile. De asemenea, o destul
ilfl importanţă asupra acesteia o reprezintă lungimea segmentului cor-
alul de curent, precum şi diametrul segmentului corporal; segmentele
Uiimetru mic, au o rezistenţă mai mare, fapt ce ar necesita la aplicaţiile
i le pe un membru superior sau inferior - pentru obţinerea unui efect
i cri tensiuni de curent mult mai mari, care de fapt nu pot fi aplicate în
'in acest motiv, ne dăm seama că aplicaţiile longitudinale pe membre au
ledusă.)
i'.livitatca cutanată spontană este influenţată şi de ritmurile biologice.
ne la ritmul diurn, menţionăm că au fost constatate (înregistrate) 3-4
n (Rcgelsberg - 1952); acestea au fost puse pe seama echilibrului
dativ, a ingestiei de alimente, a perspiraţiei insensibile.
• matogramele efectuate de Dorscheid (1960) au dovedit că valorile
n evoluează paralel cu eliminarea apei, ritmul alimentaţiei, echilibrul
i leurovegetativ. Privind ritmurile lunare, s-au remarcat evoluţii ale curbei
i ii cutanate în ciclu de 3-4 săptămâni (scădere hiperbolică), la femei
> de ciclul menstrual. De asemenea, s-a semnalat şi o variaţie în ritm
fidere hibernală a rezistivităţii (cu minimum în luna februarie şi o creştere
ni l impui verii, iulie-septembrie, când este de 20-25 de ori mai'mare
npiil iernii).
undiţii patologice, s-a constatat că rezistivitatea cutanată scade
în , neurastenie, alcoolism, la morfmomani, stări după traumatisme cu
niiene, hiperexcitabilitate simpatică şi creşte în epilepsie, hemiplegie
nixedem, sclerodermie etc. Aceste relaţii între rezistivitatea tisulară la
11 feritele stări fiziologice pot fi utilizate în aplicaţiile terapeutice ale
l'.alvanic. în acest sens, este valabilă regula că la indivizii care au la un
îl o valoare mare a rezistivităţii cutanate, influenţa curentului determină
i dativ mai mare a acesteia, decât la cei care sunt în faza de rezistenţă
•cr, 1969).

I'OLARIZAREA TISULARĂ PRIN CURENT GALVANIC.

DEPOLARIZAREA
polarizare înţelegem apariţia unei tensiuni sau a unei diferenţe de
('and aceasta se produce la trecerea curentului, ea reprezinţi! o
me„, adică o tensiune de sens opus curentului polarizant. Datorit!
acesteia, tensiunea curentului polarizant se reduce. Această reducere -
 IM iiiANtirnieti valorilor electrice = • !bnt interpretul! ca o
rc/.lMtivitfl|ii IJNulnrc. Ori, nm vă/ut c (l rcac|iu legii1! In trecerea curentului nu
CHtc creşterea, ci scAclerea sistematicii a rc/isiivitflţii tisulare.
Tensiunea de polarizare se poate intercepta când întrcrupein nmie unu
yi înregistrăm un curent de sens opus. Tensiunea de polarizare ar treimi in >
cu ajutorul milivoltmctrului electronic şi captată cu electrozi lu-pohn
Consideraţiile lui Ipser privind aspectele legate de polarizare:
tensiunea de polarizare creşte la început rapid, apoi mai lent, dupA
hiperbolică;
atinge starea maximală de echilibru electric după 30-40 minuli
introducerea curentului);
polarizarea ia naştere pe traseul căii curentului şi între electrozi;
tensiunea de polarizare este - în mare - direct proporţională cu li!>
caii curentului şi cu rezistenţa tisulară;
este invers proporţională cu secţiunea ţesuturilor (segmentelor l
străbătute; măsurată la nivelul diferitelor regiuni segmentare, a fost
găsilA l
de 120 mV la nivelul antebraţului, 75 mV la nivelul braţului şi de numai
,'<
nivelul părţii superioare a toracelui;
polarizarea este direct proporţională cu gradientul de tensiune în |
la l cm distanţă de calea curentului.
Depolarizarea. După întreruperea curentului polarizant, tensiunea de pi '
scade, mai întâi repede, apoi mai lent, după o curbă hiperbolică (fig. 110). S-a i că
depolarizarea este mai lentă decât polarizarea premergătoare şi că tensiu

120-

100-

80-

60-

40-

20-
 10 20 30 40 50 60 minute
Fig. 110- Diferite viteze ale evoluţiei hiperbolice ale depolarizării
(la stânga mai repede, la dreapta mai încet)
t onte cu ulii! unii mure. cu cal eile m.u nune tensiunea curentului •MI l
H'pttlnri/.aira osie condi|ionatA de dil'u/înnea ionilor din locul unde au ni i|
inila|i de curentul de polari/are. Prin dcpolari/arc se grăbeşte hipcremia ! • n
ii|iioxiniativo treime şi invers, ischemia provocată artificial se reduce cu jlţlti
l (('polarizarea apare ca un proces spontan dependent de factorii fiziologici }ţf
(i'Niilul îi arc la dispoziţie şi este mult mai lentă decât polarizarea.
In/ii iriiirilt; dintre polarizare şi rezistivitate. Polarizarea şi rezistenţa tisulară
uluit.' de echilibru în acelaşi timp. Când polarizarea creşte, rezistenţa la
«••«de şi invers. Explicaţia acestui fenomen ar fi dată de modificările de ||
ilii!ilule ale membrelor celulare - în difuziunea ionilor de sodiu intra şi
'(ţiului, la trecerea curentului galvanic, în timpul polarizării membranei,
(vilulca scade progresiv; după întreruperea curentului, are loc o depolarizare
i, m ii'înnoirea echilibrului ionic iniţial, refacerea impermeabilităţii celulare
l i i i şi creşterea rezistivităţii, care revine imediat la valorile iniţiale de ii

III 4 EFECTELE FIZIOLOGICE

ALE CURENTULUI GALVANIC

|!flctelc şi modificările biologice ale curentului galvanic asupra ţesuturilor

|iitiiiilui se manifestă mai ales la nivelul substraturilor uşor excitabile -
fibrele
1
Aplicarea curentului galvanic cu pantă (introducere) lină, cum se utilizează
f, produce efecte diferite faţă de cele obţinute la utilizarea acestuia în |(!»
diagnostice: nu apar fenomene de excitaţie motorie sau senzitivă
li'tui'i musculare sau dureri); totuşi au loc modificări biofiziologice certe,
iu la baza efectelor terapeutice.

III 4 l ACŢIUNEA ASUPRA FIBRELOR

NERVOASE SENZITIVE
Receptorii senzitivi din tegument înregistrează la aplicarea curentului gal-
[fi Nni/.aţie de furnicătură, care creşte proporţional cu intensitatea curentului,
i»! uiându-se în înţepături fine, apoi chiar în senzaţie de arsură, mergând până
: dureroasă.
l lupă câteva şedinţe de aplicaţie, se constată creşterea pragului sensibilităţii
• i dureroase. Această acţiune analgetică se produce la nivelul electrodului

niilgczia galvanică a fost multă vreme explicată prin modificările

ililâţii neuromusculare, cunoscută sub denumirea de electrotonus, din caic
>i|j, aspectele de anelectrotonus şi catelectrotonus, în raport cu polul la nivelul
mu naştere (Pfluger).
 La pulul po/.itiv, unde M produce «nclccliolommul, mcmhnmole i
l)lpci|)olaii/,ca/rt şi scndc cxcilnbililatea, in cadrul aitelcelwloriuNului ( I u
ncguliv), arc loc o dcpoluri/urc si cxcitubilitatca creşte. Hlcctiotonusul vnilrt#i
itilensitatcu curentului; la intensităţile mici predomina eatelcctiolonuMil. IH
mari anelectrotoiuisul, în timp ce la cele medii s-ar produce un e i l n l i l ' i
ekvliolonusului.
Mai târ/.iu, Kowarschik (citat de Gillcrt) susţine că efectul n i >
curentului continuu se bazează pe modificările ionice dintre electro/i, | de
deplasarea ionilor. Mai trebuie să adăugăm că în realizarea efectului an<
intervin şi acţiunile galvanizării asupra sistemului nervos central, precum şi
sistemului circulator.

m.4.2. ACŢIUNEA ASUPRA FIBRELOR

NERVOASE MOTORII
Polul negativ utilizat ca electrod activ produce o scădere a pragului de tNi a
fibrelor motorii, cu creşterea excitabilităţii şi efect de stimulare. O creţteitf (l
bruscă a intensităţii curentului, ca şi o scădere bruscă a ei, determină o
musculară promptă. Această acţiune este utilizată de exemplu în
premergătoare - cu scopul de pregătire a fibrelor musculare - în tratament1
curenţi excitatori al musculaturii denervate.

III.4.3 ACŢIUNEA ASUPRA SISTEMULUI

NERVOS CENTRAL
Experienţele efectuate pe animale au demonstrat efectele certe ale cui
galvanic asupra acestora.
Hoff a descris la broască apariţia unei manifestări de „ameţeală" i
galvanizării „descendente" (cu polul pozitiv aplicat cranial şi cel negativ <
precum şi instalarea unei „narcoze galvanice" în cazul creşterii cun
extremităţile au rămas extinse de-a lungul corpului. La galvanizarea „asci-t
a apărut o „convulsie galvanică", în care extremităţile erau puternic flecl.i
Alte observaţii au fost remarcate după experienţe efectuate la |»
aplicarea unui curent galvanic descendent, peştii s-au orientat cu capul s|n
şi coada la catod; au manifestat de asemenea şi semne similare dezorientai
inversarea polarităţii au apărut semnele excitării.
La om, s-a observat o diminuare a reflexelor în cazul aplicării cm
galvanic descendent, în special în băile galvanice (reducerea reflexului pal
timp ce în cursul galvanizării ascendente a apărut o creştere a excitabilitic
Koeppen a fost cel care a relatat prima dată despre scăderea t < »
sistemului nervos central la aplicaţiile descendente ale curenţilor galvanici
galvanică patru-celulară).
Organele de simţ reacţionează specific faţă de curentul electric. K
vi/ualc - numite fosfene - se produc ca senzaţii luminoase în formă de i
bastonaşc, cercuri de culoare galbenă sau alte culori; reacţiile auditive se in
prin acufene - zgomote în urechi; reacţia labirintică - prin vertije „voii
ameţeli, cu deviaţia capului spre dreapta (la normali) sau spre partea l"
reacţiile gustative se traduc printr-un gust acru la polul pozitiv. >•• '
 I I I 4,4. ACŢIUINKA ASIH'KA l IIIKI l OK >i
VEGKTAIIVE VASOMOTOUII

umilul galvanic arc o acţiune hipercmizantă, de activare a vascularizaţiei.

•iipil o scurtă perioadă de vasoconstricţie se instalează o hiperemie prin
•iliijie reactivă, manifestată prin apariţia unui eritem cutanat la locul aplicării
i i r i e moderată a temperaturii locale, tradusă printr-o senzaţie de căldură
Această reacţie se menţine şi după întreruperea curentului, fiind mai
t-Hrt ţi mai persistentă sub electrodul negativ, dispărând lent după câteva
' tiiirt vasodilataţic se produce atât la nivelul vaselor superficiale, cutanate,
nivelul celor profunde, din straturile musculare, efect deosebit de avantajos
î|i licii (i ilc terapeutice prin curent galvanic.
iilniiiAtâţirca vascularizaţiei profunde a fost dovedită prin metode
"•i.ifice, infrasonooscilografice (Baucke-Brecht, Edel, Fiissel, Lissner) şi
• >i K-c (H ii Ic). Astfel, s-au putut demonstra creşteri ale circulaţiei cutanate
i < •00% şi ale circulaţiei musculare subiacente cu până la 300% (în raport
11 de repaus), efecte persistente timp de 15-30 minute după întreruperea
lapcutice.
miori consideră aceste efecte ca superioare celor obţinute prin băile
nulente Hauffe.
.11 ca circulaţiei loco-regionale prin curent galvanic are drept consecinţă
,nc a irigaţiei sanguine cu efecte biotrofice prin îmbunătăţirea nutriţiei
resorbţie crescută a exsudatelor şi edemelor locale. Din aceste efecte
i ipalcle indicaţii terapeutice în acrocianoză, angioneuropatii, crio-
l'iincţionale nocturne ale membrelor inferioare, arteriopatiile periferice
> i> unice din primele două stadii, algodistrofiile membrelor.

III.4.5. ACŢIUNEA ASUPRA SISTEMULUI

NEUROVEGETATIV
nul nervos vegetativ reacţionează inconstant şi individualizat la aplicarea
'.alvanic, în funcţie de predominanţa tonusului vagal sau simpatic al
de locul de aplicare, de polaritate. ,,gulerului Scerbac" (din regiunea
cervicală şi dorsală superioară), ca
h cat ie al procedurii (ca şi în domeniul hidrotermoterapiei), este regiunea
u l i u influenţarea sistemului nervos vegetativ.

111.4.6. INFLUENŢA SISTEMULUI CIRCULATOR

c este cel care a observat acţiunea diferenţiată a galvanizării descendente
ir asupra sistemului circulator în baia galvanică patru-celulară. Astfel,
Ivanic descendent accelerează afluxul sanguin din mica circulaţie spre
Iiiţia de întoarcere a sângelui venos din plămâni şi membrele superioare)
ui sângelui arterial către sistemul portal. Curentul galvanic ascendent
!iciek'ini/fl clrculn|iu venoasft de Iu cxtrcmiin|ilo inforluNro şi do l« «tiy
iUlcmiiliii portul cfllrc inimfl, liivon/ca/A (rasporlul sângelui ailcrinl câţi
şi extieniilA|ile superioare, precum si vitc/.a sângelui venos de la mimfl cflli
A ceste ac|iim i descrise selectiv nu sun t gcneral-valab ilc, ci
individuali/at după reacţia specifică a fiecărui bolnav la tipul de galvuni/i>Din
enumerarea descriptivă a principalelor acţiuni fi/iologicc ulc ,i|
de curent galvanic, se desprind şi principalele efecte terapeutice:
unalgctic (antialgic), prin scăderea excitabilităţii nervoase la nivelul |ni!
po/itiv si prin resorbţia metaboliţilor din procesele inflamatorii;

,
stimulare neuro-musculară la nivelul electrodului negativ; i
•
reglare a modificărilor de excitabilitate a sistemului nervos central, In IUHH
de modul de aplicaţie;
reglare nespecifică a constelaţiei neuro-vegetative; '
biotrofic prin îmbunătăţirea loco-regională a irigaţiei sanguine şi crpşl|4
dilu/iunii intratisulare; |j
vasodilatator prin hiperem ia reactivă la nivelul circulaţiei supcrtUMili
profunde. ]
i

III.5 MODALITĂŢI DE APLICARE '-**"'1"'

|j
ALE GALVANIZĂRILOR -^

Galvanizarea (specificată de autorii germani ca „stabilă" sau',jCOnMitl|tj

spre a o deosebi de vechea metodă de galvanizare mobilă) poate şpliottl
fi ff|i||
multe feluri; na^ 'i
A - Cu ajutorul unor electrozi sub formă de plăci de diferite dimetUIIHţ!
B - Ca baie hidroelectrolitică (galvanică);
a) baie parţială (patru-celulară);
a) baie com pletă sau generală (Stanger).
C - lontoforeza (ionogalvanizarea) - metoda de introducere a unor IUr<
m edicam entoase prin tegum ent, cu ajutorul curentului galvanic. ., •

III.5. l. GALVANIZAREA SIMPLĂ

M;

Electrozii utilizaţisunt confecţionaţi din plăci metalice (cel mai adt

plumb laminat) de diferite dimensiuni, alese în funcţie de regiunea pe care •.
şi de efectele de polaritate pe care le urmărim (pozitive sau negative).
în funcţie de efectul terapeutic urmărit se pot aplica doi electrozi de
egală (m etoda bipolară) sau de m ărime diferită, în prim a eventualit;ii
electrozii sunt aşezaţi faţă în faţă între ei se form ează un câm p cu linii
paralele, iar densitatea este egală pe toată aria electrozilor, în a doua eveni
densitatea liniilor de forţă va fi mai m are la nivelul electrodului mic, can
activ, celălalt răm ânând indiferent. Alegerea polarităţii polului activ-po/
negativ - va fi în funcţie de efectul urmărit (analgezic sau excitant).
< >
 in MI Atol, (iimciiNiiiiulo electrozilor NC nlen in funcţie de regiunea (rataţi,
ntiil nu forme dreptunghiulare «fi niAnini variabile, între circa 50 cm2 şi
K cin. H * l O cm, l O x 15 cm, 8 x 40 cm, 8 x SOcmctc.). olcctro/.i tle
Ibrmc deosebite utilizaţi în anumite aplicaţii: pentru ochi c 'i'hcrali
speciali pentru aplicaţii transorbitare (fig. 111) pentru hemifaţă miic
utili/ala în tratarea parezelor de nerv facial şi a nevralgiilor de r
112), pentru ceafa aplicaţii pe zona reflexogenă denumită „gulerul ii
e influenţează favorabil sistemul nervos vegetativ.
•Io efectele terapeutice urmărite, considerăm util a se ţine seama de
aprecieri: pentru obţinerea unor efecte analgetice, electrodul pozitiv
i nsiuni mai reduse - devenind activ, iar cel de-al doilea - indiferent -
pe cât posibil, distal de anod şi la o distanţă nu prea mare; pentru
' 'i ir efecte vasodilatatoare, electrozii trebuie să fie lungi (cu durata
lungă
•nplicaţic).
i icn terapeutică se utilizează două modalităţi de aşezare a electrozilor:
.versal, de o parte şi de alta a regiunii afectate, pe care o încadrează
'• l'uţfi (de exemplu la umăr, genunchi, gleznă etc.) (fig. 113); itudmal,
cu electrozii plasaţi la distanţă, la extremităţile segmentului i inplu la
braţ, gambă, membrul inferior etc.) (fig. 114). •i ultime modalităţi de
aplicaţie i se aduc critici asupra eficacităţii cunoscându-se faptul
că segmentele lungi, având un diametru
• 1111 ic, opun o rezistenţă mare faţă de curent (cu polarizare mare
tisulară);
uliţii este necesară o tensiune foarte mare a curentului şi o intensitate
i,i, incompatibilă cu aplicaţia.
Im clementele importante în aplicaţiile de galvanoterapie îl constituie
ra folosirii unui strat hidrofil intermediar între electrod şi tegument,
• /nlaiit, în scopul contracarării efectelor polare produse sub
electrozi şi
arsurilor cutanate. Acesta poate fi confecţionat din pânză (ţesătură cu
•ni, frotir etc., având o grosime de 1-1,5 cm sau din burete poros de
textură sintetică, cu o grosime de 2 cm. Materialul folosit nu trebuie să
, festoane sau înnădituri şi trebuie să depăşească cu circa 3 cm întreg
Irodului. Acest material hidrofil se umezeşte bine cu apă călduţă, se
ient - până nu se mai scurge apa - şi se aplică bine întins pe regiunea
naiul utilizat va fi spălat cu apă distilată după fiecare întrebuinţare,
• y ile va fi sterilizat prin fierbere. Bureţii vor fi spălaţi cu apă caldă şi
liccare bolnav tratat. La anumite intervale, materialul hidrofil trebuie
funcţie de texturile utilizate.
măsuri sunt necesare pentru îndepărtarea ionilor paraziţi produşi de
n electrolitică a apei.
' iniinica curentului aplicat. Dozarea intensităţii are o importanţă capitală
••«i» procedurilor de galvanoterapie. Intensitatea este în strânsă dependenţă
1
iliiîitca şi toleranţa individuală, efectele terapeutice urmărite, stadiul de
i\ «Iccţiunii, mărimea electrozilor, durata aplicaţiilor.
Fig. 111 - Aplicaţii transorbltare Fig. 112- Masca Bcrgoiitl

Fig. 113 - Galvanizare trans- Fig. 114 - Galvanizare

versală. longitudinală.
1
ihliilcii cutiiiinlA In ciucnl cute dil'cnlA de Iu individ In individ, existând
i Nt'iisihilc şi allclc mai pu|in sensibile în liniile fi/iologicc. Mai mull,
•aţi pcrsoanfl, sensibilitatea este diferită pe suprafeţele corporale: mai
ik1 mediale şi flexoarc şi mai mică pe cele laterale şi cxtensoare. >\
ncciista, în practică putem să întâlnim cazuri prezentând hiperestezie ,'ic
cutanata. La cele dintâi, vom doza intensitatea la „pragul" de i i-
ylunii respective; la cei cu hipoestezie se va testa „pragul" pe zonele 1
ilc normală din vecinătate sau alte regiuni (simetrice), urmărindu-se ii'|
ia cutanată produsă.
i niiH de sensibilitate" înţelegem producerea senzaţiei de furnicături
momită intensitate, la introducerea lentă a curentului (O. Gillert). La
i sensibili se recomandă dozarea intensităţii sub „pragul sensibil de
'i Ini A cu scurgerea timpului sau cu repetarea şedinţelor, va putea creşte
i' vuluală la curent şi acesta se va putea doza la nivelul „pragului sensibil"
•Liftul sensibil".
ir intensitate maximă pe care o suportă pacientul este limita de toleranţă
rare nu trebuie depăşit, în cazul apariţiei senzaţiilor de înţepături,
Murii sau arsuri, intensitatea curentului se reduce la zero, se va controla
rlcclrozilor şi - după caz - se va corecta. Se recomandă ungerea locului
' i , pomăda calmantă şi se va doza cu intensitate „la prag" sau „sub

•ral, putem să ne orientăm în practică după experienţa acumulată şi

•>i|inute de-a lungul timpului, astfel: ' ii efecte analgetice dozăm o
intensitate „la prag" (0,1 mA/cm2), iar în
, ule, chiar „sub prag" (sub 0,1 mA/cm2);
i u efecte antihiperestezice dozăm cu intensitatea „sub prag";
mi efecte vasodilatatoare dozăm intensitatea „peste prag" (-peste
),
>d ii lc acute se preferă intensităţi „sub prag";
t li i Ic cronice aplicăm intensităţi „peste prag".
i ie cu mărimea (suprafaţa) electrozilor, se obişnuieşte ca nivelul de
i curentului introdus să fie stabilit de raportul 0,1 mA pe l cm2 de
dcctrod, ceea ce ar corespunde intensităţii la nivelul „pragului de
, după care trebuie oricum să ne ghidăm.
'iile de aplicaţii cu electrozi de dimensiuni deosebite, intensitatea se
polul activ (cel de dimensiune mai redusă).
i relaţie reciprocă între intensitatea curentului şi durata unei şedinţe
-o şi cu această ocazie ajungem şi la precizarea duratei aplicaţiilor de
10.
\ Densitatea electrică = 3 (constant).
M se socoteşte în minute;
lintea curentului este intensitatea acestuia (mA) raportată la unitatea
• Ir electrod (l cm2).
Durata = --------------= 30 minute
0,1 mA/cm2
 Durută otttc direct proporţionala cu mftnmoii electrozilor şl \n\
putpni|ii)nalA cu densitatea electrică.
La polii de dimensiuni mici, densitatea este in,n c şi penttu cu prniiMI i
AiiiânA constant în relaţia dată (3), durata şedinţei trebuie sa llc proporţional j
micA. De aici rezultă că la aplicaţiile cu poli mari, elementele cttletih
iiwersea/.â.
în principiu, trebuie să reţinem însă, că, pentru a fi eficientă, o «pili
curent galvanic trebuie să dureze înjur de 30 minute, deoarece toleranţii |
voltaj fiind redusă (până la 50 mV), se compensează printr-o duratfl tun
Chiar si la aplicaţiile transorbitare (în majoritatea cazurilor sub fonii
ionogalvanizări), pentru a avea eficienţă, durata şedinţelor trebuie să fio
uium 20 de minute, deoarece intensitatea aplicaţiilor este mică (0,6- l ,5 J tf
Numărul (şi ritmul) şedinţelor de galvanizare variază cu diagnosticul «f
tratate, stadiul evolutiv şi rezultatele obţinute, în general, în afecţiunile
aplică 8-10 şedinţe (în ritm zilnic), iar în cele cronice, 12-15-20 şcdinţi
/ilnic sau la 2 zile).
Ne ferim să prezentăm scheme de tratament (cu catalogarea diagnostic «U
regiunilor de tratat, cu precizarea intensităţii şi duratei şedinţelor), detun •
practica, cât şi principiile metodologice ale galvanoterapiei - prezentate 11
arată că tratamentul trebuie să fie individualizat.
Pacientul. Subiectul actului nostru terapeutic este evident, pacientul, l < să
fie pregătit de la prima şedinţă de aplicaţie a curentului galvanic prin r privind
în primul rând senzaţiile cutanate aşteptate şi apoi - bineînţeles acestei
terapii.
Pacientul va fi aşezat pe pat ţinând cont de posturile cele mai antalgi
de regiunile pe care dorim să le tratăm, spre exemplu:
în cazul unui sindrom dureros lombosacrat, poate fi în decubit doi •
decubit ventral cu pernă sub abdomen - în condiţiile în care lordozaren
lombare provoacă dureri;
în cazul unui sindrom lombosciatic de cauză discogenă cu iritat i,i
L5, poate fi poziţionat în decubit lateral cu membrul bolnav pe
planul
pentru a^se asigura un contact intim cu electroziii aplicaţi;
în cazul unei aplicaţii pe regiunea cervicală, bolnavul poate fi i i >
dorsal cu capul aşezat în acelaşi plan cu ceafa sau în decubit ventral;
în cazul unei aplicaţii transorbitare va fi aşezat - bineînţeles - u
dorsal; ^
în cazul unei aplicaţii la umăr pentru o periartrită scapulo-humci >
în poziţie şezândă etc.;
în cazul tratării unei suferinţe dureroase a regiunii cervico-occipital
aplicarea electrodului pe zona păroasă.
Vom urmări neapărat reacţia zonei cutanate aflate sub electi-
terminarea procedurii. Inroşirea pielii pe locul aplicării electrozilor, în NI la
nivelul catodului, este normală atâta timp cât nu apare o leziune tegin După
un număr de aplicaţii, zona respectivă tinde spre înăsprire - seim uşoare
reepitelizări. Dacă, înainte, pacientul şi-a aplicat unguente topice, • le vom
îndepărta înaintea fiecărei şedinţe următoare. Dacă s-au prod cutanate de
eritem accentuat sau leziuni de arsură, vom înceta aplicaţiile i respectiv.
 I I I 5.1.1. TEHNICA niiAIM.ICATIIi A (jAl.VANI/AWI
('icului Irchuic po/i|ionat si pregătit pentru tratament, conform indicaţiilor
Hiloi metodologice expuse mai sus. Pentru executarea în condiţii optime ||
ri. li/iolciapcutul trebuie să se ghideze după o prescripţie terapeutică l
uimplclâ care va cuprinde: denumirea procedurii, regiunea tratată, locul i
ilimcnsiimilc şi polaritatea electrozilor, intensitatea curentului aplicat şi

Ie VM inspecta tegumentul la locurile de aplicare ale electrozilor pentru a se

i (litrul itatca sa şi a se decela eventualele leziuni sau afecţiuni ale acestuia
-imninie ar fi ele.
ilnlc de aplicarea electrozilor, se verifică aparatul utilizat, pentru a ne asigura
i ' ' i /,cro a comutatorului de intensitate; controlăm polaritatea electrozilor
«rcctă la bornele aparatului a bananelor cablurilor de legătură - sau a
i nuliii comun (în funcţie de modelul pantostatului pe care îl avem la

• i/.ii trebuie să fie complet netezi (pentru netezirea lor folosim un rulou
l i i i A cute, fisuri şi înnădituri, care permit scurgeri de curent ce produc
"Im f ncdorite şi arsuri cutanate. Fisurile marginale, precum şi colţurile
<i|r electrozilor vor fi ajustate cu ajutorul unei foarfeci.
mi mai verifica să nu existe nici un contact direct între tegument şi clemele
iiinl fixate cablurile de electrozi. Pentru siguranţă (evitarea arsurilor), în
in care clemele au o dimensiune prea mare şi vin în contact cu pielea, se
i i n strat izolator o bucăţică de cauciuc sau pânză cauciucată.
Mimt electrozilor se face cu ajutorul unor benzi elastice de cauciuc perfo-
l'iilonicre care se încheie cu butonaşe special destinate (la membre sau
i orporale mai înguste), cu săculeţi umpluţi cu nisip (care să nu fie prea
' i n evitarea compresării circulaţiei) sau prin greutatea corpului pe planul

1 1 1 xlul se acoperă cu o pânză cauciucată sau cu o folie de plastic izolatoare,

i' i '.îşi suprafaţa stratului hidrofil, iar bolnavul se acoperă cu un cearşaf.
• • n i recomandarea de a se utiliza soluţiile de protecţie la
umezirea
• im hidrofil - descrise la capitolul efectelor biologice.
> i ' . i executarea tuturor secvenţelor enumerate şi des'crise mai sus şi
"ii legăturii cu pământul a aparatului, declanşăm introducerea curentului
ml bolnavului prin acţionarea comutatorului general.
vii fixa ceasul semnalizator după durata prescripţiei. Manevrarea
i ' i h i i potenţiometrului de intensitate se face lent - pentru introducerea
i i curentului - până la intensitatea necesară şi prescrisă, în timpul şedinţei
' pacientul va fi supravegheat şi întrebat asupra senzaţiilor percepute
• icetrozilor aplicaţi. La expirarea timpului fixat, intensitatea curentului
iu. e lent, progresiv, până la poziţia zero a comutatorului. Se închide
:
uiul general şi se ridică electrozii de pe corpul pacientului; se va şterge
iiul ni un prosop şi se pudrează zona tratată cu talc. După terminarea
i p l NC examinează pielea bolnavului pe locurile de aplicare ale clectro/ilor
M controla reacţia cutanată produsă.
 111.S.2. IlAlIJCGAI.VANK'K
IVnlm tratarea unor regiuni mai înlinsc sau a mlicgului corp se n i
băilor galvanice, la care se combină acţiunea curentului coi cluctul
termic al apei. Apa devine un mediu mijlocitor între elcctro/.i 91 d
curentul este repartizat pe o suprafaţă corporală mai marc, astfel cft îl
curentului este mai redusă, neexistând pericol de arsuri la intensitate»
care oricum este mai mare decât la galvanizările simple.

111.5,2.1. BĂILE GALVANICE PATRU-CELULARE

Au fost introduse în terapie la sfârşitul secolului al 19-lea de ^
Karlsbad. Bolnavul stă aşezat pe un scaun sau taburet (de lemn, meiul
electric de postamentul pe care se află instalată baia galvanică putii'
(fig. P 5). Apa introdusă în cele patru vase (celule) trebuie să fie la ta
corpului (34°) sau mai ridicată - până la 38°; apa rece accentuează scn/aţin dată
de trecerea curentului, iar în apa caldă (37°-38°), putem să aplicăm mai mari,
mai bine tolerate.
Putem să facem aplicaţii patru-celulare, tricelulare, bicelulare sau ui în
cazurile de aplicaţii uni- sau bicelulare putem să adăugăm un elcctio« l sau
zinc pe o altă regiune corporală (lombară, lombo-sacrată, abdu.
cervicală).
Mărimea suprafeţelor de contact a tegumentului cu apa poate fi v."
cantitatea de apă din vase. Dacă dorim să avem un pol mai activ, reduci
mum cantitatea de apă din vana membrului asupra căruia vrem să acţim,
Putem aplica combinaţii în diferite variante, în funcţie de efectele ui inii|
racordurile (aparat - pacient) stabilite:
- membrele superioare la acelaşi semn de polaritate'şi membrele liifl la
semnul contrar;

Fig. 115 - Baia galvanică 4-celulară. rt

o
 • ihrelc de pnilea dienpin In ncclnyi somn, membrele slAngi In semnul

mbre la acelaşi senin şi al patrulea la semnul contrar („în evantai");

•nibre la acelaşi semn şi un membru la semnul contrar; membru la
polul po/.itiv, alt membru la cel negativ, i ui curentului poate fi
ascendentă (polul pozitiv-caudal, polul negativ-> descendentă, în
funcţie de scopul terapeutic urmărit, i • ca bolnavul să introducă
membrele în vane, se recomandă ca personalul
procedura să introducă mâinile în toate vanele pentru a controla senzaţia
îl în parte (pozitiv şi negativ), bineînţeles, cu aparatul pus în funcţiune.
'' curentul de la aparat şi solicităm bolnavului să intre în baie. După
scaun, va introduce mai întâi membrele inferioare - astfel ca apa să
'i'iuinchi - apoi membrele superioare, apa ajungând la jumătatea braţului.
icicntului să stea liniştit.
i muc aparatul în funcţiune prin manevrarea comutatorului general, după
Mica! o dată polaritatea corectă a electrozilor - după prescripţie. Vom
ut comutatorul pentru intensitate, ajungând la doza prescrisă de medic.
nevralgiile, artralgiile şi mialgiile se tratează cu intensitate „la prag",
H' pozitivă.
11/.i i Ic flaşte - cu intensitate „peste prag", cu polaritate negativă.
de circulaţie din schemele de poliomielită şi boala varicoasă - cu
,,peste prag". La cazurile cu
i • sensibilitate cutanată şi la
•lospasm, nu ne vom ghida
l ia percepută de bolnavi şi nu
Uicc o intensitate prea mare,
itarea arsurilor cutanate.
Antelor se stabileşte între 10
>Hitc, în funcţie de diagosticul
i tratate. Ritmul şedinţelor:
i ii 2 zile.

'.BĂILE GALVANICE l-
R ALE (STANGER)
>st descrise de Steve în anul
ncluse la Ulm de meşterul
' i nan Stanger din Reutlingen
uate în 1930 de fiul acestuia,
langer.
'ircput era confecţionată din
1.11 mente sunt construite din
lastic ca izolant (fig. 116).
/ute cu 8 electrozi (de grafit)
•ucctaţi în pereţii căzii, 3 pe
i ale. unul cranial - la nivelul
Fig. 116 - Baia
Stanger.
i.ipie
egiunii ecrvieo-cclnlia- 91 uliul, cnudul
IR nivelul
- phm iolur. U xiulAtiohili
fi
care pot l'i plusaji in cadfl dupA necesitatea lenipeutieft, m ai frecvent
K 'iiliu foit
regiunea lom barfl sau între m em brele inferioare.
Sensul curentului poate li dirijat în multiple variante între electrozi: deşi
Icni, ascendent, transversal (cu polaritatea pozitivă sau negativă fixată de pui
(liuigfl sau dreaptă) sau în diagonală.
Intensitatea curentului aplicat este mai mare decât la baia patru-cehil l
000 l 200 mA), fiind repartizat pe întreaga suprafaţă corporală. S-a cstnn.it ;fl
2/3 din intensitatea curentului se „scurge" pe lângă corp (apa fiind Imn
:onducător) şi numai 1/3 din aceasta trece prin corp.
La baia Stanger este foarte important să ne orientăm după „senzaţia de curei»!1 n
pacientului, aplicând deci dozarea intensităţii la nivelul pragului senzitiv, pânrt In
sen/aţia de furnicătură plăcută şi de uşoară căldură.
H iile a arătat că un rol important îl are capacitatea de conducere a mediul,,
lichid din baie. în apă distilată nu trece curent. O cantitate mică de săruri prezcix
baie lasă să treacă prin organism o doză de curent mai redusă, deoarece sunt pi
ioni purtători de sarcini electrice către tegument. Maximul concentraţiei activi-de 2
g/1 NaCl. în soluţii mai concentrate, acţiunea curentului descreşte rapid.
Pentru o mai bună eficienţă terapeutică a procedurii se pot adăuga di d <
ingrediente farmaceutice sau extracte de plante. Acţiunea acestor băi se cxplu
prin efectul termomecanic al apei, prin cel electric al curentului şi prin cel chiinh
produs de ingredientele adăugate.
Tehnica de lucru. Se umple vana cu apă la 36°-38° sau la 38° C dacă dorim M
acţionăm cu intensităţi mai mari. După pregătirea băii, controlăm prin introduccuM
mâinii în baia pregătită, prezenţa curentului electric, apoi oprim aparatul şi invitrtiM
bolnavul să intre în cadă. Se acţionează comutatorul general şi se manevrează Icni
comutatorul pentru dozarea progresivă a intensităţii curentului - după prescrip(|n
medicului şi senzaţia subiectivă a pacientului (în general, la nivelul a 400-600 mA i
se fixează durata procedurii la 15-30 de minute. Ritmul şedinţelor - una la 2-3 /.ih>
Scria de tratament: 6-12 şedinţe. >ii

III.5.3. IONTOFOREZA (IONOGALVANIZĂRILE)

Este procedeul prin care se introduc în organism diferite substaflţi

medicamentoase cu ajutorul curentului electric, care le transportă prin tegument ţi
mucoase.
în literatura medicală se întâlnesc mai multe sinonime pentru denumiri»
acestui procedeu: ionoterapie, galvanoionoterapie, ionoforeză, iontoforeză, ionizat*
ionogalvanizarc.
Principiul acestei forme de terapie se bazează pe disocierea electroliticrt B
diverselor substanţe farmacologice adăugate polilor aplicaţi şi transportare*
anionilor (-) şi cationilor (+) spre electrozii de semn contrar încărcării lor electric
prin respingerea lor de către electrozii de acelaşi semn şi atragerea către polii iii
semn contrar.
 sar str+ >~v „-v,.* ->~L sorstr*

Fig. 117 - Experienţa lui Leduc.

Introducerea electrică în organism prin tegument cu ajutorul curentului gal-

vanic a substanţelor chimice farmaceutice se bazează pe fenomenele electrolitice,
«ilică după legile lui Faraday. De altfel, intervenţia acestui proces fizico-chimic a
l'ost demonstrată cu remarcabilă precizie, în acest context, trebuie să luăm în
considerare intervenţia conductivităţii electrolitice, a mişcării ionice, a relaţiilor
valabile pentru disociaţia electrolitică şi pentru echilibrul acido-bazic Aceasta
oslo adevărata iontoforeză.
Electroosmoza poate să apară la nivelul tegumentului numai după schimbul
prealabil al tuturor ionilor mobili, ceea ce, pe cale electrolitică durează aproximativ
t) oră şi nu se poate realiza fără o lezare trofică a ţesutului cutanat. Cu alte cuvinte,
dlectroosmoza nu are nici o participare la introducerea substanţelor medicamentoase
prin tegument (Ipser).
Cu soluţia conţinând ionul medicamentos pe care dorim să-1 aplicăm se îmbină
ilratul hidrofil, sub electrodul activ. De aici migrează prin pielea intactă spre polul
opus şi ajunge în interiorul organismului. Prin reţeaua celulelor Malpighi,
medicamentele sunt preluate de reţeaua limfatică şi sanguină şi sunt astfel
Ininsportate în circulaţia generală. Menţionăm că numai electroliţii solubili în alte
lirhide decât apa pot trece prin tegument (S. Licht).
Francezul Leduc a arătat pentru prima dată prin experienţă pe iepuri (1907)
" nunea iontoforezei (fig. 117).
Cei doi iepuri sunt legaţi în serie într-un circuit de curent continuu; pe laturile
icme li s-au ataşat electrozi prevăzuţi cu soluţie de sulfat de stricnina, iar pe
< i urile interne li s-au ataşat electrozi prevăzuţi cu soluţie de clorură de sodiu.
în virtutea principiului fizic enunţat mai sus, ionul (+) de stricnina a fost
pins de polul pozitiv şi atras de cel negativ, a dus la contracturi tonice şi moartea
M inului iepure prin intoxicaţie cu stricnina. La cel de-al doi)ea iepure, ionul de
1
' icnină rămânând la nivelul elec-trodului (de semn contrar), nu s-a produs nici un
ci de vătămare.
Experienţa lui Schatzky cu doi tuberculi de cartofi - uniţi printr-un tub de
i, unul dintre ei având înfipt un electrod îmbibat cu soluţie de iodură de potasiu
demonstrat chiar fenomenul de migrare şi difuziune a ionilor şi curentul de
larizare (fig. 118).
Una din dovezile concrete ale pătrunderii ionilor de substanţe în organism prin
• i' 'galvanizare - a fost regăsirea în urină (prin excreţia urinară crescută după aplicaţi ilc
' .iccastă metodă terapeutică) a unor elemente chimice utilizate în experiment
pcrienţele cu anionii iod, salicilic, cationul procaină, efectuate de Ipscr în 1957).
 Fig. 118 - Experienţa lui Schatzky.

Acizii, bazele şi sărurile se disociază electrolitic în ioni simpli cm>

mobilizaţi de curentul electric. Substanţele mai complexe care nu se pot clent' • în
atomi, se vor desface în radicali care, încărcându-se cu sarcini electrice i sau
negative, vor fi mobilizaţi de curentul electric.
S-a observat că ionii uşori migrează mai rapid, iar ionii grei migii încet;
substanţele cu greutate moleculară foarte mare nu se pot disocia şi voi pe
tegument, fără să-1 străbată. Calea de pătrundere a atomilor încărcaţi r» electrice
o constituie orificiile glandelor sebacee şi sudoripare.
Experimentările clinice de iontoforeză (E.P. Mallex, Y.T. Oi
Abramson, S. Grosberg) au demonstrat că concentraţia ionilor introtl
ionogalvanizare nu creşte în cuprinsul zonei de ţesut aflată între cei doi <
străbătută de curent, ci se cantonează superficial sub electrodul de sen
unde migrează ionii respectivi de semn contrar, de unde sunt răspândiţi în i
sanguină. Caracterul specific al procedurii este acţiunea locală. Astfel, pan
substanţelor medicamentoase în tegument prin ionoforeză este asemănai
care se produce prin ungerea acestuia cu pomezi şi unguente ce conţin t
farmacologice active de genul mercurului şi sulfului, fapt care ne face să cm
că indicaţiile principale ale iontoforezei sunt date de procesele patologice K
relativ superficial.

III.5.3.1. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PĂTRUNPHRliJ ÎN

TEGUMENT ŞI STRĂBATEREA ŢESUTURILOR A IONIWIJ
DIN SUBSTANŢELE CHIMICE FARMACEUTICI-PRIN
METODA GALVANIZĂRII
Procesul de transfer (în ţesuturi) al substanţelor chimice în i intf
ionogalvanizărilor depinde de greutatea lor atomică, cantitatea şi concenti«(ls j
în soluţie, puritatea soluţiei utilizate, intensitatea curentului, mărimea elcctrtif!
şi durata procedurii.
Greutatea atomică. Cum am arătat mai sus, ionii grei migrează mai încet, l
cei uşori migrează mai rapid.
jr/ concentraţia Ionilor în solu/le. Cunliinţile de subltanţâ introduse în
organism prin iontolbreză au putut II calculate prinj Iul hmulny. De exemplu,
la aplicaţia cu o soluţie de histamină, la o do/arcIndel *> minute, pătrund circa
15 mg ioni de histamină. Deoarece nu cantitatea i'iil esle determinată, ci
concentraţia soluţiilor, acestea trebuie astfel preparate, [ii Iu- în cantitate de 20
2
ml sol N/10 la un electrod de 100 cm . La anod se M (pentru
ncutralizare/tamponare), 0,4 mEq de bază (soluţie NaOH), iar «' adaugă
la
0,4 mEq de acid (HC1).
l'>pet imcntclc clinice care au urmărit concentraţiile din soluţii prin măsurarea i«|
ll de substanţă aplicată rămasă în soluţia „electrod,, au constatat următoarele
particulare:
riilionii trec mai încet decât anionii (printr-un proces de „frânare"); H
(luarea transmiterii este cu atât mai mare, cu cât este mai mică cantitatea lHii|
A din soluţie.
+
in timpul scurgerii curentului, creşte conţinutul de ioni înHsoluţia anodică
| IM nune a creşterii conductibilităţii sale de aproximativ 5 ori, măreşte curgerea
inului cationic şi astfel, atrage cationii din soluţia anodică. Invers, în soluţia
Iii ft creşte conţinutul de ioni OH~, care prin mărirea conductibilităţii sale cu
[liMill de 2 ori, atrage anionii din soluţia catodică.
( n ie/uitat al mobilităţii mai mari a ionilor de+ în H comparaţie cu ioni del
inie descrisă influenţa de frânare la anod (adică la transferul cationilor), mult
Ivitlentă decât frânarea la catod şi, de aceea, totdeauna, transferul cationilor
in urma transferului de anioni. Intensitatea curentului (doza de curent).
Experimental, s-a constatat că prin fia intensităţii curentului, creşte cantitatea
de ioni transferaţi (anioni, cationi),proporţional şi nici liniar, ci numai până
la o anumită limită, după care e, printr-un fenomen de frânare (menţionat
mai sus). De asemenea, s-a mai • n i că la doze crescânde de curent, se
produce o acidifiere a soluţiilor liticc, prin creşterea mEq de +lHla anod
şi la o alcalinizare la catod (prin •liirea mEq de OFT). Ambele procese se
încetinesc însă odată cu creşterea i1 curent, deoarece o parte din ionii de+ H şi
1
OH~ apăruţi, trec în piele.Mcă, în prealabil, se alcalinizează soluţia
anodică şi se acidifiază soluţia îl, se măreşte transferul cationilor aplicaţi
iniţial de câteva ori, iar transferult > r se apropie teoretic de valoarea
calculată (75-80% la cationi şi 90-95% ni, aceasta în condiţiile în care se
contracarează cu adaos de soluţii alcaline
I şi acide la catod, influenţa nedorită a ionilor paraziţi proveniţi din piele şi
iu(ic). Aceasta este de fapt şi explicaţia precizării făcute mai sus, prin
I licărea cu aplicaţia soluţiei de histamină.
Iiirimea electrozilor.Pentru facilitarea pătrunderilor ionilor din soluţie se
mda aplicarea electrozilor mici, activi, iar soluţia trebuie preparată cu apă
a, pentru a evita prezenţa altor ioni parazitari ce se află în apa de conductă, i
ilensitatea curentului galvanic şi durata procedurii se aplică conform formulei
la galvanizarea simplă.
lenţionăm că la efectul farmacodinamic al substanţelor medicamentoase ic
şi efectul analgezic al curentului galvanic, care scade pragul dureros.
 ('•rtlCttlnrilflţilc de nciinm- alr it>iiiolbrc/ei care IHc CM itcc«»tii *l fle pnf
in linlitmentul unor afcc|iuni, sunt următoarele:
iui un efect local demonstrat si recunoscui,
au un efect de depo/.it realizat de acumularea substan|doi limtim iili
introduse la nivelul electrozilor;
au un efect de pătrundere până la stratul cutanat profund (diorion), este
posibilă şi o acţiune reflexă cuti-visccrală la nivelul dcnnatoniiurtli este
posibilă dozarea precisă a substanţelor medicamentoase apluul»
- se obţin efecte certe cu cantităţi infinitezimale de substanţe, evitând lui<
tractui gastrointestinal.
Inconvenientele iontoforezei:
deoarece majoritatea medicamentelor conţin ioni bipolari, în nplli>|
curentă acţionează de obicei numai componenta influenţată de semnul
(*«l
respectiv, cealaltă rămânând neutilizată;
viteza de migrare a ionilor este diferită;
cantitatea substanţelor care pătrund este necontrolabilă;
- cercetările experimentale sunt încă insuficiente sau imperfecte.

III.5.3.2. DIFERITE SUBSTANŢE FOLOSITE

ÎN IONOGALVANIZĂRI
Ţinând seama de principiul care stă la baza pătrunderii şi migrării substm
farmacologice active în organism - respingerea de către electrozi a ionilor ile st
semn - trebuie să cunoaştem exact încărcarea electrică a elementului chii<
cărui efect urmărim să-1 obţinem.
Din acest punct de vedere, toate substanţele se împart în două grupe, In l >
de polul la care se pot aplica:
La anod se aplică: metale (sodiu, potasiu, litiu, calciu, magneziu, zinc, id* f
fier, cupru), radicali de metale (amoniu), acetilcolină, adrenalină, alcaloi/i (înni l
novocaină, atropină, pilocarpină, butazolidină), corticoizi, sulfamide, penii
La catod se aplică halogeni (brom, clor, iod), radicali acizi (sulfuric, i>
carbonic, salicilic, acetic, oxalic, citric), sărurile acizilor organici.
Pentru a exemplifica aria largă a agenţilor chimicofarmaceutici utili/t
utilizaţi în practica ionogalvanizărilor, diverşi autori au simţit nevoia de u pi
tabele cuprinzând câteva zeci de substanţe medicamentoase (Dinculescu, Dun»
Ipser ş.a.) sau enumerarea entităţilor patologice indicate (Gillert, Litiu i
îmbrăţişăm ideea şi metoda adoptării schemelor şi catalogărilor într-o spoclrtl|
medicală elastică şi deschisă încercărilor novatoare şi fertile cum este fiziotw
dar considerăm utilă partizanilor şi practicanţilor acestui domeniu tcrnpg
pre/cntarca principalelor afecţiuni care pot beneficia de acţiunea subxlitii|
medicamentoase utilizabile în domeniul iontoforezei. Ţinem să atragem ul acest
procedeu terapeutic păstrează un caracter adjuvant alături de alte tralniii*44
pulândii-le mări însă eficienţa, prin grăbirea ameliorării sau vindecării.
 MIT l lislnminfl sol. 0,2%o; adrenalină t sare de amoniu 5%
•r^ii locali/atc - sol. l liposulfit de sodiu 2% (pentru radicalul hiposulfit)
1
icntricc eheloide hipertrofice; - soluţie de tiouree în glicerina 5%;
l.i/,A 25 VRI'i la 100 ml apă la polul pozitiv i >< nervuri
Novocaină 1%, dionină 0,25-0,50%, histamină 0,l%o l i /cmc -
Adrenalină + sare de amoniu 5%
i i'idermofiţic - sulfat de cupru 1% (pentru cupru) + electrod de cupru în
i mica
i i r/ipel cronic - iodură de potasiu 1% (pentru iod) l
r.lulc - sulfat de zinc 1-2% (pentru zinc)
l iimnculoze - penicilină 200-1 000 u/cm3 ser fiziologic, aureomicină l
Icmatoame superficiale - iodură de potasiu 3-5% (pentru iod)
llipcrtrichoză- Acetat de thaliu 1-2% (pentru thaliu) l'nirit - Bromură de
sodiu, potasiu sau calciu 1-3% (pentru brom) acetat |i«iiii m,1 (),2%o
(pentru aconitină)
Icrodermie - sare iodată 3% (pentru iod)
horcc - Adrenalină + sare amoniu 5% 1 U ere
atone - Sulfat de zinc 1-2% (pentru zinc).
' n tehnologie
1
i >n junctivite, trahom, ulcere corneene - sulfat de zinc 0,25% (pentru zinc)
inie, iridociclite - atropină sulfura sol. 0,l%oo
l icrpes cornean, irite, sclerite - iodură de sodiu 1-2% (pentru iod)
i' . nmatologie, aparat locomotor
i irite - Novocaină 1-2%, dionină 0,25-0,50%; salicilat de sodiu 2-
4% • licilat); hidrocortizon (10-25 mg pe şedinţă)
1 1 roze - fenilbutazonă 1-3% la polul pozitiv; salicilat de litiu 1% (pentru litiu)
i tursite - hidrocortizon 10-25 mg pe şedinţă
i 'upuytren - iodură de potasiu sau de sodiu 1-5% (pentru iod), în stadiu
î liialuronidază
ncondilite - novocaină 1-5%, hidrocortizon i la (manifestări articulare)
- salicilat de litiu 1% (pentru litiu) iialgii - novocaină 1-5%, dionină
0,50%, acetilcolină clorhidrică 0,1% •vralgii (sciatică, trigeminală) -
calciu clorat 3% (pentru calciu), chinină ,i sau bromhidrică 2-5%;
histamină 0,l%o; novocaină clorhidrică 1-5%; .0,2%.
i'oliartrită reumatoidă - citrat de potasiu 1%; salicilat de sodiu 2-4%;
1
n/on (10-25 mg); histamină 0,l%o. • lumdilită - iodură de potasiu 3-5%
(pentru iod); fenilbutazonă 1-3%;

i ''ndinite, tenosinovite - novocaină 1-5%; hidrocortizon.

 Afecţiuni viiriilure
Arterite adrenalina Imlrocloricâ \%o\ novocainA 2-5%
-Trombollebitft heparină l 200 u/sedinţfl; salinlal de liliu l "i
Sechele Ilebitice - salicilat de liliu 1% (peniiu l it i u) , luali
Limfangitc, elefantiazis - hialuronidază.
Aplicaţiile medicamentoase pentru procedeul ionogalvani/arilot x şi în
tratamentul unor afecţiuni din sfera ginecologiei şi a ORL, dai H n tt trcplal
la ele.

III.5.3.3. TEHNICA DE APLICAŢIE A IONTOFORE/,1 l

După cum este de aşteptat, tehnica de aplicaţie a iontoforezei se vn ili>if
conform principiilor metodologice, regulilor, secvenţelor şi manevrele» ilf|
la prezentarea galvanizărilor simple şi de aceea, nu considerăm necesar tt IP l
Ceea ce intervine în plus este folosirea din raţiuni terapeutice a unoi mihl
farmacologice care se adaugă în acest scop la nivelul electrozilor, în conu
se desprinde şi faptul că prescripţia terapeutică va trebui să cupiihtlp
clementele menţionate la subcapitolul respectiv, plus datele privind gn|
medicamentoasă utilizată: denumirea, concentraţia şi polaritatea clcclioiltil <
care trebuie să fie aplicată.
înainte de aplicaţie se prepară soluţiile respective în concentratul
punzătoare. Majoritatea soluţiilor anorganice, fiind foarte stabile, pol l >
câteva zile în flacoane de sticlă de culoare închisă, astupate ermetic şi mo
vase cu apă caldă. După cum am arătat mai înainte, soluţiile trebuie prn
apă distilată pentru a evita ionii parazitari aflaţi în apa de conductă. Coi
soluţiilor trebuie să fie mică, ţinând seama de faptul că disociaţia electr» >i
cu atât mai puternică cu cât soluţia este mai diluată. Să mai reţinem din li
revistă a substanţelor medicamentoase recomandate că această concentr.i
general de 1-3%, iar pentru substanţele mai active - de 10-100 ori i>
Repetăm atenţia deosebită ce trebuie acordată semnului încărcăturii i- 1
componentului activ - din soluţie - al cărui efect urmărim să-1 obţinem, l
aplica corect la polul de acelaşi semn.
Materialul intermediar hidrofil se va imbiba cu soluţia medicarm •
căzu) folosirii unguentelor medicamentoase - o altă formă de pi
farmaceutică utilizabilă în io itoforeză - acestea se aplică în strat subţn' i
mcnt, iar deasupra se aşează straturile hidrofile umezite cu apă distilată
lonizările tmnsorbitocerebrale (transorbitare, transcerebrale) au li i i de
G. Bourguignon încă din anii '30. Sunt frecvent utilizate de fiziok-i >,
mijloc terapeutic asociat şi destul de valoros prin eficienţa sa, cu pif
tratamentul unor sindroame neurastenice, insomnii, hipertensiuni arteriale in i
ncurogcn, stări spasmofilice, sindroame migrenoase ş.a.
Substanţele medicamentoase din soluţiile aplicate sunt alese în lUn>
afecţiunea tratată: calciul ca sedativ al sistemului nervos în nevroze, nu
 iii Iiipoli/m c, M piiH iiioH lii etc., m agnc/igl in Inpciicntm m i arteriale, m igrene
11 ie vuticulară, N tatus posl-accidcnlc vusculo-ccrchralc, uite tulburări vasculare
i Ir
u soliijnli' medicamentoase recomandate se îmbibă straturile hidrofilc de sun
11 Ion montate în electrodul special de tip ochelari care se aplică pe ochi. l|
i*iliilra curentului: 0,6-2 mA, cu dozare până la apariţia fosfenelor. Durata
este de 30 minute pentru a avea eficacitate (intensitatea aplicată fiind i
ivdusA). Se pot aplica serii lungi de şedinţe (15-25) repetate la intervale mai i
inti serii scurte de şedinţe (6-10) repetate la intervale mici, pentru perioade ip
îndelungate - luni şi chiar ani de zile.

III.6. INDICAŢIILE ŞI CONTRAINDICAŢIILE

GALVANOTERAPIEI

t iiilvanizarea terapeutică - cu toate formele sale - constituie una din

jffilut ile cel mai des utilizate în electroterapie, având un câmp considerabil de
mir Multiplele sale efecte - analgetice, sedative, vasomotorii, trofice de
ţiului i- a excitabilităţii musculare - determină această frecventă şi răspândită
c. Un alt avantaj îl reprezintă posibilitatea aplicării sale în orice stadiu de |ti|lt'
a bolii.
Indicaţii
l Afecţiuni ale sistemului nervos
H ) Nevralgii şi nevrite diverse: n. sciatic, plex cervicobrahial, nevralgii li-
mlalc, nevralgia trigeminală, nevralgii dentare, nevralgia occipitală, meral-[|
imcstezică, nevralgia de femuro-cutan; l») Pareze, paralizii:
paralizii flaşte ale membrelor, de diferite etiologii;
pareze faciale;
pareze de sfmctere (anal, detrusor al vezicii);
t1) Afecţiuni ale organelor de simţ: otice (otoscleroze), oculare (conjunctivite,
«i lerite);
d) Sindroame astenonevrotice de suprasolicitare; p)
Distonii neurocirculatorii. .' Afecţiuni ale
aparatului locomotor ti) Reumatice
mialgii şi neuromialgii cu diferite localizări;
lendinite, tenosinovite, bursite, epicondilite, periartrite;
ni troze cu diferite localizări;
.titrite cu diferite localizări;
poliartrită reumatoidă;
npondilită ankilopoietică.
Ii) Sechele posttraumatice
 3. 41^'flunl«/c (itH inttulul cim llovanculw
n) TiiIhurAri de circula|ic peril'cricn: boala Kaynaud, acroclano/n, degetlti
arlcriopatia ohlitcrantfl;
b) Flcbilclc în faza subucută şi cronică;
b) Tulbuiări vasomotorii în teritoriul circulaţiei cerebrale;
b) Boala hipertensivă în stadiul neurogen.
4. Afecţiuni dermatologice: vezi III.5.3.1.
Contraindicaţii
Afecţiunile care împiedică aplicarea electrozilor pe tegument,
leziunile de diferite cauze, supuraţiile, unele manifestări alergice
urticaric), unele eczeme, tuberculoza cutanată, neoplasmele cutanate.
•U'

K> < f
 CAPITOL U l IV

CURENŢII DE JOASĂ FRECVENŢĂ

l V. l. GENERALITĂŢI. PROPRIETĂŢI FIZICE

întreruperea curentului continuu - cu ajutorul unui întrerupător manual
aparate) sau prin reglare electronică (aparatele moderne) - realizează
jltiuri electrice succedate ritmic (singulare sau în serii) cu efect excitator.
('menţii cu impulsuri se caracterizează prin forma şi amplitudinea im-
Hillor, frecvenţa lor, durata impulsului şi a pauzei, ca şi prin modulaţia lor.
|)m punct de vedere al formei, impulsurile pot fi dreptunghiulare, triun-
I»U'. Irapezoidale, sinusoidale şi forme derivate.
impulsurile dreptunghiulare („rectangulare") se caracterizeazăprintr-un
front 1111 perpendicular pe linia izoelectrică, un platou orizontal (paralel cu
acesta) ont descendent, tot perpendicular (fig. 119).
>istanţa t reprezintă durata impulsului, t.p. = durata pauzei, T = durata întregii
Ic (t + t.p.), iar i = amplitudinea impulsului. Frontul ascendent perpendicu-
i-spunde creşterii bruşte a intensităţii curentului produsă de închiderea
iuliii electric, iar frontul descendent corespunde descreşterii bruşte a intensităţii
si hulerea circuitului. Producerea electronică a impulsurilor prezintă avantajul
|i!l imtomate a parametrilor lor.
Din curentul dreptunghiular se pot obţine forme derivate prin modificarea
[hi l m superior sau inferior, prin creşterea sau descreşterea intensităţii, la care
jjii mlauga variaţia duratei impulsurilor şi a pauzelor. Impulsurile
triunghiulare se caracterizează prin „temporizarea" intensităţii lltnre sub
formă de pante liniare oblice ascendente şi descendente mai lungi fiul scurte.
Cu cât este mai lungă durata impulsului, cu atât este panta mai lină, l psle mai
scurt impulsul, cu atât este panta mai abruptă.

1
i

_t u.t —
_
tn
u
"— l
Tp i -^
-*" 1
r ; L

Fig. 119 - Impulsul dreptunghiular („rectangular").

 Fig. 120 - Impulsuri triunghiulare şi exponenţiale.

Fig.121 - Impulsuri trapezoidale.

Impulsurile exponenţiale. Dacă panta ascendentă capătă forma m

convexe de formă specială care corespunde unei funcţii matematice ex|i'
impulsul capătă denumirea de „exponenţial"; acesta este utilizat N.
electrostimularea musculaturii total denervate (fig.120).
Impulsurile trapezoidale rezultă din combinarea impulsurilor drepţi CU
cele triunghiulare (fig. 121). Pantele ascendente şi descente pot fi liniari
Curentul faradic. Este obţinut din curentul continuu cu ajutorul u tor.
Reprezentarea curentului faradic clasic - o curbă neregulată în
pozitive cu valori crescute alternează cu unde negative - este ilustrată i
Imposibilitatea dozării intensităţii curentului, neregularitatea impulsurid
vrarea rudimentară a frecvenţei au
la renunţarea la această formă iii
terapie şi înlocuirea sa prin cui
faradic. Acesta nu mai prezintă trei
de la valorile pozitive la cele negaţi \
cu frecvenţe optime de 50 Hz, im|
o durată de l min, durata pauzei csl>
iar intensitatea curentului poate li
precizie; aparatele moderne pre/inl* ti i
bihtăţi de modulare (exemplu - apiu «IM! '
F 'g .1 22 -C u ren» faradic. RSlO-fîg. 113).
 j JTi=
1ms

=1 s
JU
T=20ms

- T=20msH "g
r

Iv=variabir=Or90mA |
Tgr=varic±)il=2»20s]

l Curent neofaradic generat de aparatul TUR RS 10: a - ca succesiune de impulsuri;

succesiune de grupuri de impulsuri neofaradice modulate exponenţial în amplitudine.

lentul tiratronic (obţinut cu ajutorul tuburilor catodice) este un derivat al

i i i sinusoidal, având numai semiunde pozitive (curent redresat), cu
i-» pantei ascendente (fig. 124). Avantajele sale sunt reprezentate de i
intensităţii, ritmicităţii şi a duratei impulsurilor. Pornind de la acest curent îl
redresat Pierre Bernard a obţinut curenţii diadinamici - cu mai multe la
care frontul descendent al impulsului sinusoidal redresat este alungit, mul
la intensitatea zero la începutul impulsului următor (fig. 125). general,
aparatele de electroterapie pentru joasă frecvenţă furnizează i ni
frecvenţe între 500 impulsuri pe secundă şi 5 impulsuri pe minut. ipiHii
modulaţi. Impulsurile de joasă frecvenţă pot fi modulate prin variaţia HI
parametrii lor: amplitudine (intensitate, ritmicitate şi durată. Modu-
•"'plitudine este variaţia progresiv
descrescândă a amplitudinii pulsurilor,
proporţională cu am-mnalului sinusoidal
de modu-' >|iile sunt destul de lente,
/T \ /T \
durata ' ţ i i fiind de 0,05-1 secundă şi
Fig. 124 - Curent tiratronic.
' /clor de 3-5 secunde. Autorii uimesc
acest curent modulat i. iar cei francezi unde de lungă

11 ia de durată se caracterizează
periodică, progresivă, a duratei
până la un nivel maxim şi
progresivă, la durata iniţială a
Modulaţia de amplitudine se mc
(combina) cu cea de durată. Ic
expuse mai sus, rezultă că • i p l e
posibilităţi de realizare şi <
iiupulsurilorprin variaţia formei, /WVX/xy
Unii, duratei şi frecvenţei lor. Fig. J25 - Curenţi diadinamici.
 IV.2.TKRAIMA I'RIN ('IIRKNJ'I DE JOASA ,
FRKCVKNŢA

IV.2.1. STIMULAREA CONTRACŢIEI M U SCULAŢI l U11

STRIATE NORMOINERVATE

IV.2.1.1. MOD DE ACŢIUNE

Tratamentul cu curenţi excitatori sau de stimulare în domeniul joanc l

(J.F.), se bazează pe acţiunea caracteristică de excitare a impulsurilor elevii îi
acest domeniu asupra substraturilor excitabile, cum sunt ţesuturile muşii
fibrele nervoase. Prin stimularea electrică se poate obţine o descărcare elr-.
membranei celulare (depolarizare - respectiv modificarea sarcinii clctli
nivelul substraturilor excitabile, sus-menţionate. Fiecare membrană - în l\n
tipul celulelor - are o anumită frecvenţă optimă pentru valoarea de prag u ni i
sale (de exemplu fibrele nervoase A-50 Hz, fibrele vegetative C-5Hz).
Unul din promotorii de notorietate ai terapiei electrice stimulatorii cu«
de joasă frecvenţă a fost prof. dr. Ernst Henssge la Jena, înainte de 1950 ( ti
că acesta vorbea de terapie selectivă cu curenţi stimulatori de J.F., nu
prin aceasta numai tratarea ţintită a paraliziilor, adică stimularea muşchilor du
ci şi stimularea fibrelor nervoase simpatice şi parasimpatice autonome prin «l
adecvată a diferiţilor parametri caracteristici şi necesari ai impulsului,
substratul anatomic ce trebuie stimulat.
Dar, abia odată cu apariţia şi dezvoltarea aparaturii moderne (dupA
declanşare şi reglare electronică a impulsurilor, s-a putut ajunge la poulltl
alegerii parametrilor corespunzători situaţiei funcţionale a substratului Ml!
permiţând o stimulare adecvată selectivă, a acestuia. Ne referim la frecveiiţH,
impulsului, panta de creştere, forma şi intensitatea impulsului.
Musculatura scheletică normal inervată răspunde la impulsuri de din nIS
scurtă şi cu frecvenţă relativ rapidă.
Frecvenţele de 30 Hz sunt capabile să producă contracţii musculiim
impulsului cu efect de contracţie asupra muşchiului normoinervat eslii t
(se poate alege) între 0,1 şi 5 ms; sub 0,02 ms, în orice caz, impulsul nu l»
eficace.
Frecvenţele de 40-80 Hz utilizate în scop terapeutic reprezintă di
curenţilor tetanizanţi. La impulsurile succedate cu aceste frecvenţe, se In
contracţii de lungă durată, care se menţin atâta timp cât curentul străbate ni

IV.2.1.2. FORME DE CURENŢI UTILIZATE

Formele clasice de curenţi utilizate în stimularea musculaturii nornuiln

sunt curenţii dreptunghiulari unici şi trenuri de impulsuri, curenţii moduln|l, i
faradici şi neofaradici.
tyuiUurilc dreptunghiulare, prodime dupfl cum am .n.ii.n mai înuintc pun
ipspectiv descreşterea bruscă u intcnsitAţii curentului la închiderea si kien
circuitului electric, rcpre/intă forma tipică de stimulare a contracţiei Uliii
Nchclcticc. Curenţii dreptunghiulari cu frecvenţe tetanizante produc •n
mimcularc ncfi/iologicc de durată, obositoare şi dureroase. S-a constatat • i 1
rl'cctc pol fi contractate prin modularea impulsurilor în frecvenţă |>! iiH-
ii declanşării continue în perioade succedate regulat), în intensitate, |< i
iilmicilate. în acest mod se obţine un curent corespunzător condiţiilor
M .ir ale contracţiei voluntare a muşchiului, creându-se posibilităţile unei
Jliunustici musculare" (Bergonier, 1895).
nhonăm că în perioada de căutări şi în scopul prevenirii acomodării, a
11 ni terapie un tip aparte de impulsuri dreptunghiulare şi trapezoidale, cu
111,îl. având trenuri de unde cu durată variabilă şi pauze variabile, numite •
r i indici Adam.
......i u l laradic clasic, având pronunţate efecte excitatorii, prezenta
i Miele menţionate mai sus. Din acest motiv, astăzi se foloseşte curentul
IM ,n cărui parametri au fost de asemenea menţionaţi, i't'plivitutea
electivă a fibrelor nervoase motorii, a fibrelor musculare şi a
ticiiromotorii faţă de curentul neofaradic, conturează ca principal efect al
nc|iunca excitomotorie cu producere de contracţii musculare pe
luni cu atrofie de inactivitate, dar cu integritate a fibrelor nervoase motorii,
mediilor cu degenerescentă totală sau parţială, a căror cronaxie este mărită
K) ori, curentul neofaradic rămâne ineficace. De aceea, dispariţia
11 A| 11 laradice este un semn revelator al reacţiei de degenerescentă. Mai
i efectul vasomotor cu vasodilataţie la acţiune prelungită, efectele trofice
0 ncţiunii vasodilatatoare, efecte antialgice parţiale la utilizări cu frecvenţe
i. rl'ccte revulsive obţinute la atingerea unei vasodilataţii active marcate.

IV.2.1.3. INDICAŢII

•alele indicaţii ale aplicării curenţilor dreptunghiulari, modulaţi

ii i lecurg din efectele excitomotorii ale acestora şi sunt reprezentate de
? IM II i le musculare de diferite cauze, dar normoinervate.Ţinând cont de
1 11 antă subliniere delimitativă, în cazurile care prezintă incertitudini
H i ca fibrelor neuromotorii, se indică cercetarea prealabilă a excitabilităţii
•iare la curent faradic şi cronaxia muşchilor respectivi,
deoarece i- poate aplica numai pe grupele musculare fără afectări ale
inervaţiei. ui rând, menţionăm atrofiile musculare de inactivitate
provocate de | i i patologice: imobilizări prelungite la pat de diferite
cauze, hipotonii nisculare în suferinţele unor articulaţii vecine (şold,
genunchi, umăr). M icnea, beneficiază cu eficienţă de curenţii
modulaţi, musculatura
|1 lui din cadrul scoliozelor şi cifozelor incipiente, în care se realizează
intrenament muscular, precum şi musculatura piciorului în caz dl (" i
de prăbuşire a bolţii anterioare. Mai sunt indicaţi în prevenirii
INur Inlermusculare, intramusculare şi peritendinoase. '
 In itcoNto mmu|h NC icnlizon/fl o fldovflrntă clcctrognniwstlefl muncii' nu
nlxuwytc pacientul, completează şi fucilitca/.ft kinclolcrapia acdvrt Mm cA,
pun clcctrngimnasticfl, se pot obţine efecte relaxante asupra mir.< n
contracturi reflexe ce apar în vecinătatea articulaţiilor inflamaţi
contribuind la cedarea durerii cauzate de hipcrtonia musculara v <>
articulaţiilor afectate.
l 'a indicaţii derivate din efectele analgetice, vasomotorii şi trufii • >' lor
modulaţi şi faradic, cităm:
unele nevralgii şi nevrite;
stări postcontuzionale şi postentorse;
tulburări ale sensibilităţii cutanate ca analgezii, hipoestezii, p;ii.
operatorii şi postlezionale;
profilaxia trombozelor şi emboliilor în stări postoperatorii şi pt
în tulburări ale circulaţiei de întoarcere venoasă şi limfatică ca tratament a!
însoţitoare (intervine şi acţiunea asupra muşchilor striaţi).
Contraindicaţii: paraliziile spastice, spasmele musculare, musculatuirt
sau total denervată.

'i h
l
IV.2.1.4. FORME DE APLICARE , ni
Tratamentul musculaturii scheletice rezultă din datele prezentate, \>
efectele şi indicaţiile acestor forme de curenţi.
Electrogimnastica musculaturii respiratorii. Se descriu două modali
stimulare a musculaturii respiratorii:
1. Stimulare indirectă prin intermediul nervului frenic la punctul
do««
al acestuia (regiunea cervicală latero-internă); prin această IIUM
se acţionează asupra diafragmului prin impulsuri dreptunghiului
triunghiulare) cu durata de 0,1-1 ms aplicate pe zona sus-m
Se stimulează nervul de o singură parte şi numai în caz di
manifestărilor de slăbire a amplitudinilor respiratorii, pu
moderat intensitatea de stimulare sau se trece la stimularea < i
opusă. Indicaţii: insuficienţe respiratorii de scurtă durată din cmli
intoxicaţii accidentale, stări de şoc sau narcoză.
1. Stimularea directă a musculaturii respiratorii cu curenţi nunii,
aplică impulsuri tetanizante moderate prin intermediul a doufi •
de stimulare sincronizate cu ritmul respiraţiei spontane, care st l c
separat musculatura inspiratorie (muşchii intercostali internii
expiratorie (muşchii abdominali). Indicaţii: sunt aceleaşi ca la glii
respiratorie adică, tulburările de ventilaţie de tip obstructiv şi i>
din cadrul bronhopneumopatiilor cronice nespecifice, în aceste
patologice electrogimnastica realizată, completează şi ajută
respiratorie activă. Contraindicaţii: paralizia musculaturii
prin denervare totală.
- Tratamentul musculaturii abdominale hipotone (flaşte) din
atone şi după naşteri. Se aplică curenţi modulaţi sau neofaradici în ritnunl
intensitate crescută, în şedinţe zilnice, cu durată progresivă de la 5 la 20 de i
1i iminentul formelor uşonro de tncoiilincn|n u slmctcrclor vezicii şl mal,
'i iniţfi mimcularfl n constrictorilor, cu curenţi modulaţi,
umilirea mişcărilor voluntare (după Focrstcr). Această formă specială
ni urc cu scop refacerea imaginii centrale motorii, după o întrerupere
n cailor psihomotorii, a unor muşchi cu integritate a inervaţiei. în timpul
* i iratii, pacientul îşi declanşează el însuşi stimulul electric, care va provoca
ti* muşchilor, concomitent cu intenţia contracţiei voluntare. Prin această
fefc , el reuşeşte progresiv să-şi recapete controlul asupra mişcării pierdute.
;=b 'irol se recâştigă prin fenomen defeedback senzitivo-motor bazat pe
ţ& explicat cibernetic - de învăţare şi memorizare (Smith şi Henry, 1967).
t §. -n acestei metode intervin feedback-urile vizuale şi tactile la nivelul
' i u articulari, tendinoşi şi musculari. n(ii:
irilc după traumatisme acute ale aparatului locomotor; • ipclc musculare
disfuncţionale (parţiale sau totale) din vecinătatea celor din cadrul
sechelelor de poliomielită;
ic/.clc restante după leziunile de nerv periferic la care s-a realizat o re-
i impieta.
i|ionăm că cel mai adesea, această metodă electrică de „reantrenare"
i aplicată în situaţiile patologice citate, se dovedeşte a fi foarte utilă şi

IV.2.1.5. TEHNICA DE APLICARE

iicaţia curenţilor modulaţi în electrogimnastica musculaturii striate

se i<! regulă prin tehnica bipolară, numai în cazuri excepţionale cu
cea ift (în tratamentul muşchilor mici ai mâinii).
irozii, a căror dimensiune se alege în funcţie de mărimea regiunii tratate,
,i In nivelul inserţiilor musculare sau pe zonele de trecere muşchi-tendon.
i d ic, înainte de aplicaţie trebuie testată direcţia curentului care produce
• I o cele mai eficiente, cu ajutorul inversorului de polaritate.
Intensitatea i trebuie astfel aleasă încât să producă secuse musculare
evidente şi scopului urmărit (antrenament muscular), dar fără să
suprasolicite
l

iplicaţiile de curent neofaradic şi neofaradic modulat, electrodul negativ

.1 pe muşchiul afectat la nivelul plăcii neuromotorii, iar electrodul pozitiv,
proximală faţă de acesta, un efecte analgetice şi de combatere a
paresteziilor se utilizau înainte
mobile cu rulou sau „pensulări" cu periuţe metalice care astăzi sunt
•ic.
iplicaţia de curent neofaradic modulat, alegerea grupurilor exponenţiale
i.uiţă, în sensul că atunci când avem de-a face cu tratamentul unui muşchi
• muscular) cu tonus mai scăzut (stare de oboseală mai accentuată sau
i- 1 prelungită), se preferă o frecvenţă mai mică, cu o pauză între grupuri
•u-rapie
corexpiin/ntor mal mare, Diinita ţodinţci «iţe tn gcnernl de 20 ,H) n4
( I I l Ulei); numflrul şedinţelor necesare in funcţie de cu/.. H--10 12 pe itM*
nevoie se pol tepctu.
Mai trebuie să adăugăm posibilitatea curentului faradic în cadrul blilw M
electrice (galvano-faradice), la care umărim şi obţinerea unui clcct cxciloni-4
musculaturii segmentului afectat.

IV.2.2. TERAPIA MUSCULATURII TOTAL DENERVA'I

IV.2.2.1.MOD DE ACŢIUNE

Musculatura normal inervată răspunde la stimuli electrici cu dec l n i > >&

(cum sunt impulsurile dreptunghiulare). La stimulii a căror intensitalr

N
progresiv, sub formă de pantă (impulsuri exponenţiale), muşchii noi i n
nu mai răspund, datorită capacităţii lor de acomodare (Nernst). De ascnu
nervoase senzitive integre prezintă acomodare la stimulii cu pantă. Spi de
acestea, musculatura total denervată răspunde selectiv la ştim
impulsurile exponenţiale de lungă durată, cu pantă de creştere lenta HHM
lentă (Kowarschik, 1929), deoarece degenerescenta nervoasă a dus Iu pi
capacităţii de acomodare a muşchiului care poate răspunde la intensităţi nn>< de
curent. Cu cât este mai lungă durata impulsului, cu atât este mai lina pun
creştere. Descoperirea şi precizarea acestor caracteristici a făcut deci i
excitarea selectivă a muşchilor striaţi denervaţi şi utilizarea metodei în Ivn
terapeutice de recâştigare a capacităţii lor de contracţie.

IV.2.2.2. FORME DE CURENŢI ;:*,'

Una din formele de curenţi cu creştere treptată a intensităţii a fost repi •

de curenţii progresivi Lapique, utilizaţi mai demult în tratarea selectivă n in
turii denervate. Aceştia au durate de impuls cuprinse între 100 şi l 000 ms şi 11
cuprinse între l şi l O impulsuri pe secundă.
Curenţii cu impulsuri trapezoidale rezultate din combinarea celor triiHu
şi dreptunghiulare, având platouri de intensitate staţionară şi fronturi de Ui<
descreştere de diferite forme, au fost utilizaţi şi ei în stimularea grupelor nu
prezentând diferite grade de denervare (vezi fig. 121).
Curenţii triunghiulari, cu fronturi de creştere liniare - dar mai n!f»i
ncnţiale - sunt astăzi cel mai frecvent utilizaţi în stimularea selectivă u înlif
scheletici afectaţi prin lezarea şi deteriorarea integrităţii nervilor pciifaiMj
llg. 120). Utilizarea lor evită - după cum am văzut mai sus - excitarea niunţ^
normal inervate precum şi a fibrelor nervoase senzitive, care datorilA
treptate a intensităţii curentului la curenţii triunghiulari şi exponenţiali, „ii i pe
aceştia la valori crescute. Stimularea cu impulsuri triunghiulare previne, l şi
încetineşte instalarea atrofiei musculaturii denervate, în aceasta constanţi vi
 '" ' i i metodei, ei neflind o procedurii de recuperare In sine, ci prcgitiiul
i kmrintcrnplci recuperatorii. Pentru a avea succes, tratamentul trebuie
1
i Al unii precoce după producerea leziunii neuronului motor periferic şi
Kcmndor sale, înainte de instalarea modificărilor atrofice musculare (la
MII 7 l()/.ilc).
nuiele de Ic/.iunc de nerv periferic sunt următoarele: inversarea
răspunsului muscular la excitaţia electrică, respectiv contracţie l po/.itiv
(Brcnncr, Pfliiger); este unul din cele mai frecvente semne ale
• i Ic degenerescentă ERB;
i cobaza crescută;
rionaxia crescută;
coeficientul de acomodare a al muşchiului lezat aproape de l sau sub 1;
riirba intcnsitate-durată (l/i) se deplasează spre dreapta şi în sus;
cui ba intensitate-durată (l/t) fragmentată în trepte, ceea ce denotă
existenţa ' \\\ musculare cu fibre neuromotorii lezate neuniform.
i înţelege din enumerarea semnelor de mai sus că electrostimularea selectivă
mrcpe numai după efectuarea electrodiagnosticului.

l V.2.2.3. ELECTRODIAGNOSTICUL. DIAGNOSTICUL

PRIN ELECTROSTIMULARE

i hiijjnosticul de electrostimulare al leziunilor neuromusculare cuprinde în

• l următoarele metode: testul galvanic al excitabilităţii, testul
faradic al
ji«hililA|ii şi metoda curbei I/t. în toate aceste metode se folosesc stimuli din
Ililul joasei frecvenţe. Metoda curbei I/t prezintă faţă de testul galvanic
şi | (himlic aprecieri cantitative mai precise ale proceselor de denervare şi
permite ie cantitativă a procesului de reinervare. Pe de altă parte, cu
ajutorul I/l se pot stabili parametrii optimi ai impulsurilor triunghiulare
utilizate i Iiiilnrea paraliziilor flaşte, în vederea obţinerii unor rezultate cât
mai bune. t c urmează se va expune numai metoda curbei I/t care este mai
complexă, llh două teste fiind simple şi în general cunoscute. ' posibilitate
relativ facilă de ridicare a curbei I/t o oferă aparatul TUR RS 12 Mu (îermania
- de altfel bine cunoscut şi răspândit în reţeaua de specialitate •« noastră.
"rin minarea curbei I/t se face, atunci când muşchiul în cauză o permite, în i
bipolară, deparece aşa cum se arată în figura 126, spre deosebire de tehnica ||H|
i»l,ii A, curentul străbate mai multe fascicule musculare. Electrozii, de mărime
•Ni •" dispun la capetele muşchiului. Mărimea lor se adaptează la dimensiunile
"*»'•'i,i ('atodul se dispune distal în toate cazurile în care nu există răspuns
i«l. adică IA > IC. în căzui răspunsului paradoxal, se inversează catodul cu l n
folosirea tehnicii monopolare electrodul diferent se plasează pe punctul •îl
muşchiului, iar electrodul' indiferent la capătul proximal al acestuia. ului
diferent reprezintă catodul, cu excepţia cazurilor de răspuns paradoxal, st*
Inversează cu anodul.
 a) proxim a!
d ltto l

b) proximal
Fig. 126 - Stimularea prin tehnică monopolară (a) şi bipolară (b).

distal

Datele obţinute în măsurătorile făcute pentru ridicarea curbei i/l ii

înlr-un grafic cu scări logaritmice, ca cel din fig. 127. Pe ordonată se n
curentul I în miliamperi, iar pe abscisă timpul t exprimat în milisccuiulo,
Măsurătorile se fac cu două tipuri de curenţi şi anume: impulsul i
ghiulare care vor da curba notată CID (curba cu impulsuri dreptunghiular
impulsuri triunghiulare care vor da curba notată CIT (curba cu impulsul
^hiulare). înainte de determinările propriu-zise se stabileşte cu impulsuri tli
^hiulare (având o durată de l 000 ms şi pauză între ele de 2 000 şi i (HMÎ
răspunsul la fiecare dintre polarităţi în parte - pentru a stabili răspunsul sau
paradoxal. După cunoaşterea acestui răspuns se plasează electrozii eoni
indicaţiilor de polaritate menţionate mai sus.

1
(mA
)
60 reobaza=3Jn«A H
Cf)
timp util «1Smi

\^
cronaxie » 0,11 «^
\
16
oC-
" 3.2-5" 'l

in
a
^ ^ / l
> ^ /
* -— — l ^x /
• -
*-
d ^ =
^
^- ,S CIT

3 CID

f
C
t ( m•* ,•: j
0.01 Q02 Q05 0.1 02 0.5 1 5 1020 50100200 5001000 fi

Fig. 127 - Curbele I/t pentru un sistem muşchi-nerv normal, ridicate cu impulsuri drepttafhlultH
(CID) şi cu impulsuri triunghiulare (CIT). <c

1
 I
itîlcclcn/l fbrma de Impuls dreptunghiular ca succesiune de impulsuri. • • • i
"linurilor se fixca/.fl Iu l 000 ms, iar pau/a între 2 000 şi 3 000 ins. Cu ......
niila|i pe paeieiil.sc creşte treptat intensitatea curentului până se obţine <
• imimA. Valoarea intensităţii (mA) cu care se obţine această contracţie
•iiiiiieştc Kl'OMAZĂ; aceasta se notează în grafic (fig. 127 d). .ciulea/;! apoi
durata impulsului, de exemplu în succesiunea 500 ms, 1 >• 'i ins, 200, ms,
100 ms, 50 ms ş.a.m.d. măsurându-se de fiecare dată, ca • • • 1 1 n rmlenl,
intensitatea curentului care produce contracţia minimă. Valorile =• •' • l rec în
grafic. La scăderea duratei impulsului, valoarea intensităţii =, MMI . urc produce
contracţia minimă rămâne un timp egală cu reobaza, ceea N " "iui i- printr-o
porţiune orizontală a curbei CID (fig.127 b). La o anumită şi» « impulsului
pentru obţinerea contracţiei minime este necesară o intensitate ! M' MC ilivâl
reobaza. Din acest punct curba I/t devine ascendentă pe măsură ce =!=« muie spre
zero. Timpul, sau cu alte cuvinte, durata impulsului de la care «M pc să
devină ascendentă este denumit în literatura de specialitate ' ' UT) TIMP
UTIL (fig. 127 c). De menţionat că valoarea timpului util
• io mult în funcţie de poziţia electrozilor şi de presiunea lor pe
tegument.
'.est motiv, timpul util nu este considerat ca un parametru important
nodiagnostic.
determină CRONAXlA, definită ca durata impulsului de curent
' i l a r cu amplitudine egală cu dublul reobazei, care produce contracţia
i onaxia poate fi determinată în două moduri şi anume:
• i 'aticul curbei I/t determinată în fazele precedente se trasează o
dreaptă
i ' i m abscisa la valoarea de curent reprezentând dublul reobazei (fig. 127 e),
H 1.1 punctul de intersecţie al acestei drepte cu curba I/t, se duce o perpendiculară
- • Minpului unde se obţine valoarea cronaxiei (fig. 127 f);
pun determinarea directă pe pacient, în timpul ridicării curbei I/t, se fixează ii
- ti i Ic vârf a curentului la o valoare egală cu dublul reobazei, durata impulsului
fimilc redusă, şi apoi se măreşte treptat durata impulsului până la obţinerea |
lci minime; durata impulsului corespunzătoare contracţiei minime este In
4 Se ridică curba CIT în aceleaşi condiţii descrise la curba CID (prin mane-
Inilonului corespunzător formei de impuls triunghiular). Durata frontului de
ere se alege practic zero. Valorile se trec în acelaşi grafic ca şi curba CID.
Se determină coeficientul de acomodare notat cu a, care se defineşte ca
dintre intensitatea curentului triunghiular cu durată de l 000 ms şi
iilca curentului dreptunghiular cu aceeaşi durată, pentru valorile care produc |
M minime. Prescurtat, se poate exprima"

Itr(lOOOms)
T - 7 , la contracţie minimă.
I(lOOOms )
(x =
dr

•m curbele determinate conform celor arătate anterior se poate

determini i ncflcientul de acomodare a, făcând raportul dintre curenţiii
corespunzători mă curbe, pentru durata de l 000 ms. în exemplul dat în
fig. 127, a ClW
cgnl ou 16/3,2 » S, mlicfl rcprc/intfl raportul curenţilor din pun» l
CoHicientul de acomodare arc In muşchii sănnloşi ni scheletului vnluri d
intre aproximativ 2,5 şi 6. Linnla inferioară vuriu/A dupfl divergi iiuton tulii O
scAdcrc u valorii sub limita inferioară denotă o dcnervare parţiala a muţi i iar
o scădere sub l arată o dcnervare totală. Determinarea coeficientul!
acomodare este foarte importantă deoarece în valoarea acestuia se rclUMA
le/uinea incipientă a nervului. Valorile normale date mai sus pentru codit i
de acomodare sunt valabile numai pentru durata de l 000 ms a impulsurile)
Criteriul pentru mărimea excitaţiei în determinările curbelor l/t este i
musculară minimă, care se apreciază subiectiv şi deci, poate da naştere Din
acest motiv, trebuie luate măsuri în vederea menţinerii erorilor In vnl»ij mai
reduse. Pentru aceasta, este indicat ca lumina să fie dirijată oblic pe Hi testat
şi suficient de intensă.
La pacienţii care au un strat de ţesut celulo-adipos subcutanat nbin
recomandă palparea pentru decelarea contracţiei musculare.
Contracţia minimă trebuie să fie percepută similar cu amplitudinoti p-
radial normal. Oboseala survenită după un număr mare de determinflil,
amplitudinea contracţiei. Este importantă şi recomandabilă de asemenea, n |
relaxată a pacientului. Mai adăugăm necesitatea unei temperaturi de confort l
în încăperile unde se execută testările (pe extremităţi reci nu se obţin vait ni
De asemenea, este important de cunoscut efectul de „mascare", produs de i •
muşchilor vecini normoinervaţi, mai ales cu ocazia scăderii duratei impui v a
creşterii intensităţii, în aceste situaţii se întrerupe ridicarea curbei în pi M
care contracţia muşchiului testat nu mai poate fi stabilită cu certitudine, l >• că
această curbă I/t nu are valoare în sindromul de neuron motor ccnii
miopatii.
Forma curbei I/t din fig. 127, aşa cum s-a menţionat, valabilă nuni,
un sistem muşchi-nerv intact. Pentru muşchii, denervaţi, forma curbei se i
mai mult sau mai puţin şi din alura ei se pot trage concluzii privind gradul»
Ca exemplificare, în fig. 128 se prezintă variaţia curbei I/t (CID) în cursul n)
unui nerv. Astfel, la muşchiul total denervat, curba este deplasată în drc.i
sus, ca urmare a cronaxiei crescute a fibrelor musculare, care sunt excitai
fibrelor nervoase.
La un muşchi parţial denervat, curbele ocupă un loc intermediar în l •
precedentă şi curba muşchiului sănătos. Se observă că pe măsură ce are loc n
curbele se deplasează de sus în jos şi de la dreapta spre stânga, Din variaţin din
această figură se poate trage concluzia importantă pentru diagnostic • stângă
a curbei I/t dă în primul rând informaţii asupra stării nervului n partea
dreaptă asupra stării fibrelor musculare O deteriorare în funcţionare.i motor se
traduce prin ridicarea părţii stângi a curbei, adică prin necesitatei i unor
intensităţi mai mari pentru excitaţie. Segmentul orizontal al curbi reduce,
după cum rezulta din fig. 129, în care sunt reprezentate curbele l un muşchi
denervat parţial. Afectarea nervului se reflectă şi în scăderea coi i < lui de
acomodare, care rămâne însă în cazul de faţă mai mare de 2.
n|l« curbei l/t (C'll)) în cursul
vnlul: a - muşchiul denervat;
'/t icupectiv 20 de săptămâni
</ după 24 săptămâni şi
ului; t - muşchiul sănătos.

'\ reobaza=7,2mA
cronaxie= 7ms
v s oi- ^ - 21
x
x
^ v 7.2
^v. '" •
s
"-ftl_
— ^
— X , s^
cn
1- .
_^' *r
f

1
1 - •N^ _
X. —
1 CID

î
1
1
1
1
1 t(ms)
t 0.2 0,5 1 2 5 10 20 50100 200 500 1000
129 - Curbele I/t pentru un muşchi denervat parţial cu a peste valoarea 2.

ura 130 sunt reprezentate curbele I/t pentru un muşchi total denervat.
ii: observă, cronaxia are valori mult mărite, iar capacitatea de acomodare
i complet pierdută. Coeficientul de acomodare se apropie de valoarea 1.
MI optimizarea parametrilor aleşi pentru electrostimularea terapeutică
Iclcrminarea curbei CIT pentru muşchiul corespunzător sănătos al
simetric (prezentată în fig. 131 alături de curba CID determinată în
i'.ichiului afectat).
••Ifl din urmă curbă este denumită în literatura de specialitate şi
'A. Pe grafic se trasează, începând de la origine, o dreaptă aproape
• urba climalizei. Suprafaţa triunghiului haşurat descris de curba CI 1) şi
iptft reprezintă domeniul de intensităţi şi durate care pot fi alese pcntiu
iiişchiului bolnav cu impulsuri triunghiulare. De obicei, se alege un
i pe dreapta tangentă, căruia îi corespunde o intensitate mai maro OU
1
ImA
) fln
ou \ \ rtoboic
c3rtU
•in \ \\ \ cronoxl
OU \ \ oC«1,1
9n
<cu X ^< CI
m V T
/ /"

CI
1
D
f ii
.,
•u
1 i(ms)

005 0.1 0.2 0,5 1 2 5 10 20 50 100 200 5001000

Fig. 130 - Curbele I/t pentru un muşchi denervat total.

I
(mA)

eu ^ \
NNt CIT (muşchi simetric sănătos)
50 s\
\N
- \ \i
30 ^1 CID (muşchi leza
^ t) <l
20
^
10
8 ^ ^ ^ ^ - ^ s
1
5 — ^^ ----- — ^
^A'^
r •* '
1
'//// 1
3
^^
2

*s ^
^ / s^ i
1
1
1
'ii
^ ^ ^ î |B

l
l
0.01 0.02 0.05 0.1 02 0.5 1 5
Fig. 131 - Detenninarea duratei impulsului pentru tratament cu ajutorul curbelol l/l
 iniperi (Ici Al reoba/a (punctul A din figura). Dreapta verticali care trece
i muci determină la intersecţia cu abscisa (B) durută frontului de creştere
n, un dreapta ori/ontală la intersecţia cu ordonata (C) indică intensitatea
Durata frontului de descreştere a impulsului se alege practic zero.
mielului pe tangentă cu câţiva miliamperi mai mult decât reobaza, are
nlcpaşirca unui anume nivel al intensităţii curentului care să provoace
iiisclmilui stimulat. Pauza dintre impulsurile triunghiulare se alege de
iun marc decât durata impulsului.
licicrc menţionăm că diagnosticul de electrostimulare poate fi comple-'
ii decelarea modificărilor calitative şi o apreciere superioară a celor
.ile potenţialului de acţiune a unităţii motorii - cu electrodiagnosticul
(clcclromiografia), prezentat la sfârşitul acestui capitol.

l TIîHNICA DE APLICARE A ELECTROSTIMULĂRII

i II xa durata impulsului (determinată grafic cu ajutorul curbei l/i), în

iceasta va depăşi sigur 100 ms. Se va fixa durata frontului ascendent
•gulă cu durata impulsului, adică durata frontului descendent zero),
cnţa cu care se instituie tratamentul va fi în funcţie de gradul afectării
ulare şi proporţională cu durata impulsului.
ilativ, se dau (după Gillert) valorile duratei impulsurilor şi pauzelor (deci,
i loada şi de aici frecvenţa), recomandate în funcţie de gradul afectării.
Tabelul 3
<u Impulsurilor şi pauzelor în funcţie de gradul afectării (după Gillert)

i m uşchiului Durata impulsului în ms Durata pauzei în ms

talii 400-600 2000-5000

'ilVă 150-400 1 000-3 000
alic 50-150 50-150
ilusă 10-5 20

' s itatea curentului de stimulare este furnizată de electrodiagnostic, aceasta •

i producă o contracţie minimă eficientă (stabilită pe diagramă după s
i'iitmeu curbelor I/t descrise mai sus); în absenţa curbelor I/t, se stabileşte la
- i u l tratamentului prin tatonare. Modalităţile de fixare a electrozilor sunt: '
dipolară şi tehnica monopolară.
•linica bipolară. Cei doi electrozi se aplică pe extremităţile muşchiului
l Icctrodul negativ cu care se începe stimularea se aplică distal, în zona
n rt de trecere spre tendon; electrodul pozitiv se amplasează proximal.
î 11 u-iodă este indicată la denervările accentuate, deoarece ea permite o trecm
uluială) a curentului prin mai multe fibre musculare.
hun -a monopolară. Electrodul negativ se aplică pe punctul motor al musuhit*
ml, iar electrodul indiferent se fixează la capătul proximal al muşchiului,
 vii proeciln In felul
Iacă po/.i|ionurea este corect stabilită şi muşchiul nu vn rflspuiult' IN «Ui
larc, •.' iiiversca/fi polaritatea;
Iacă nici astfel nu avem răspuns din partea muşchiului, se vn tihnit
cIcciKulul negativ punctul motor al nervului respectiv (stimulare
indn>
dacă nici astfel nu obţinem contracţia musculară dorită, se i
polaritatea şi la nerv; va trebui să căutăm cu răbdare şi atenţie mai mni
apropiate pe zona distală a muşchiului pentru a reuşi să obţinem contra, i . eea
mai adecvată. Dacă muşchiul nu răspunde la poziţionările corecte ale ci i (şi
bineînţeles cu parametrii corespunzători ai curentului de stimulare) iJu|>
variantele încercate, se poate mări eventual durata impulsului de stimuUrt nici
un caz nu se va mări intensitatea curentului.
Se recomandă ca durata unei şedinţe să fie scurtă, ea fiind direct doltri 1
de numărul de excitaţii aplicate, la frecvenţa stabilită.
în prima etapă se vor aplica numai 15-20 stimulări pe şedinţă, In
accentuate de nerv. Deci, în cazul în care un impuls este dat la 5 secunde,
şedinţei va fi de aproximativ un minut şi jumătate, în aceste condiţii, se pot i 4
şedinţe pe zi la un interval de cel puţin 15-30 minute, pentru a nu provoca u!
musculară (Keith-Stilwell şi Wakim), Aplicaţiile se fac zilnic. Pe măsură oi
muşchiului tratat se ameliorează sau dacă aceasta este de la început mul
afectată, se pot aplica 20-30 impulsuri pe o şedinţă. Contracţia musculară
trebuie să fie tot timpul optimă (evidentă şi globală); în momentul în care •• în
amplitudine (se instalează oboseala musculară), aplicaţia se sistează.
Teoretic, se recomandă la 7-10-14 zile de tratament, repetarea detentv
curbelor I/t pentru a putea constata dacă se poate modifica (reduce) d
impulsului, în funcţie de progresele obţinute. Pe parcursul tratamentului, cu
îmbunătăţeşte calitatea contracţiei (constatată clinic şi confirmată eiectrommgi
se poate creşte progresiv numărul de impulsuri excitatorii pe o şedinţă, li «t»
impulsurilor, durata aplicaţiei şi se poate scădea progresiv durata impulsul l
durata pauzelor.
în situaţia în care - după un număr considerabil de aplicaţii - se consta
progres al stării funcţionale a muşchiului tratat, prin testingul musculai («
ajungând la valoarea 2 după gradaţia Rocher), se poate trece la stimularea cu ^i ti
de impulsuri modulate exponenţial în amplitudine (în scopul prevenirii acointii
Principii şi condiţii de respectat în aplicaţiile de electrostimulartH
Pe fişa de prescripţie terapeutică va trebui menţionată mişcarea ce ti
redobândită prin tratament (flexie, extensie etc.).
în timpul aplicaţiei, pacientul trebuie să se concentreze asupra tratanu'iilij
să-şi privească mişcarea, să numere (în gând sau cu glas tare) pe
timpul pi
pentru a-şi da singur comanda mişcării voluntare deoarece şi-a pierdut
mm
acestei mişcări şi cooperarea lui va ajuta la redobândirea mişcărilor
compn
l'o/iţionarea segmentului locomotor afectat se va face astfel ca puGi
sfl fie aşe/at în postura cea mai adecvată, într-un plan lipsit de influenţa
gravitaţie
 noului locomntoi tratat trebuie sA mbrt ailiculnţin vccinA nulciniirt
i ulm prohnrca cinetică a efectului terapeutic. i'oiiintulA u se face
înainte de şedinţa de clcctrostimularc o procedură locuia cu efecte
trofice tisulare, care prin nutriţia produsă aduce mai l.i nivelul
muşchiului tratat şi va facilita astfel solicitarea sa în condiţi-IH afectat.
Se pot aplica băi ascendente de 37°-39° de scurtă durată u ) ,
microunde, unde scurte sau parafină.
i j ui este recomandat înainte de stimulare, activând circulaţia locală,
după şedinţa de electrostimulare. iic şi după şedinţă, unii autori
recomandă o aplicaţie locală de curent
10 minute, pentru posibilele sale efecte trofice, în aceste situaţii se
o atenţie deosebită, existând riscuri de apariţie a arsurilor, datorită
mii dintre bolnavii trataţi pot prezenta tulburări senzitive cutanate,
uiiMrii pragului de sensibilitate la curentul electric.
i toate datele necesare aplicaţiei au fost corecte, verificate şi respectate
parcursul tratamentului se obţin rezultate paradoxale (de exemplu
i-rsă decât cea aşteptată), se va întrerupe tratamentul pentru 10-14 zile,
va relua cu aceiaşi parametri sau după o nouă testare electrică.
11 a totală a tratamentului este nedefinită, deseori fiind necesare
câteva
i- se obţine minimum valoarea 2 pe scara testingului muscular.
.1 introducerea programelor de kinetoterapie, se poate continua cu
electivă a muşchilor afectaţi, la parametrii corespunzători etapei de
Mvorabilă a acestora.

l V 2.3. TERAPIA MUSCULATURII SPASTICE

IV.2.3.1. PRINCIPIUL METODEI

i '<* In începutul deceniului al 6-lea, o serie de autori americani (Lee şi colab.,

Knott şi Kabat, Newmann şi colab.) au încercat să trateze musculatura
din paraliziile centrale prin aplicarea succesiunilor de impulsuri de joasă
1-1 iflanizate. Rezultatele nu au fost concludente şi nici satisfăcătoare, atât
i n iveşte durata relaxării musculare obţinute, cât şi numărul cazurilor
uns la aceste aplicaţii.
la actuală, aplicată frecvent cu rezultate concludente, este rezultatul
'i i le excitaţie electrică elaborat de Hufschmidt în 1968. Aceasta a permis
•n 11 or efecte de durată la majoritatea cazurilor tratate. Ea constă în aplicarea
•• • nite de excitaţie separate, dar sincronizate, fiecare cu câte doi electrozi
modalităţile cele mai cunoscute de aplicaţie utilizează circuitele rezultate
i.iu-a printr-un cablu special - aparatelor RS 10 şi RS 12 (TUR - RDG).
i lost perfecţionată prin construirea aparatului TUR RS 21, care permite
"inbinată a 3-4 circuite separate.
' •' 11 ui se realizează prin impulsuri de formă dreptunghiulară, având durata
ins şi frecvenţa de 0,7-1 Hz. Tntre primul şi al doilea circuit de excitaţie
 RS12

ZTj=variabil
T=variabil=U1.3s
I Iv Iv=variabil=0-i-100mA

RS10

7Vi=variabil=80*-800ms
~5\ =variabil=0,1 *-1 ms
Iv=variabil= O+90 mA

Fig. 132- Curenţii pentru tratarea musculaturii spastice generaţi ' •

de cuplul de aparate TUR RS-10 şi TUR RS-12. i,

se realizează un decalaj de timp de 100-300 ms (fig. 132). Astfel, se silind

mai multe grupe musculare, de obicei antagoniste, cu intensitate crescândă
la apariţia unor contracţii (secuse) musculare puternice. Rezultă o excitaţie nil»
ritmic a acestor muşchi (agonişti - antagonişti), cu întârzierea indicată Inlii
două circuite excitatorii.
Principiul de acţiune al acestei metode este expus în cele ce urmcii/ft
Printr-un efect de inhibiţie a motoneuronilor muşchilor spastici, un
efect de relaxare vizând musculatura spastică tratată. Excitoterapia îl
muşchilor se adresează receptorilor contractili şi aparatului Golgi. îmi ^
aferente ce sosesc la măduva spinării de la proprioreceptorii excitaţi, dec Imn*
efecte de inhibiţie a musculaturii spastice, respectiv efecte de stimulare e *
goniştilor corespunzători. Concomitent, antagoniştii musculaturii spasllw
obicei hipotoni -îşi îmbunătăţesc tonusul (pe baza principiului intervenţiei rw h
Shcrrington).
Ambele efecte contribuie la obţinerea unei coordonări a mişcărilor, evlil*'
priiHr-o mai bună corelare funcţională a antagoniştilor şi agoniştilor. Prin •»
excitaţie repetitivă se transmit informaţii motorii şi centrului motor supiiHi
care u pierdut capacitatea de „programare" optimă (coordonare) a desIBş
mişcării şi prin stimularea realizată de aplicarea excitantului electric, un <
primi din nou „informaţiile" motorii necesare.
Hlcctul de relaxare a muşchilor spastici se menţine la început, de obicei •
24 48 orc, dar prin repetarea aplicaţiilor se pot obţine relaxări de durată nun
(.< 4 săplamâni), facilitându-se astfel instituirea programelor de kinetotoM
giiniuislK'i'i corespunzătoare. Hufschmidt a menţionat şi obţinerea unor efecte lumii
 lA iiK'ii||nnAm IiiNfl ci, JncA b» • teoretice alo ncoNtui «UCCCN lo.il
iiNll'el puse, inullc date suni mcA ipotetice .ţi mai cxistfl câmp ' i u noi
explicaţii neuroli/.iologice, în scopul perfecţionării metodei, 1 "n unţneti
re/uitatelor obţinute.
i< i< iflm important faptul că rezultatele favorabile ale metodei preconizate
• l' llulschmidt au fost confirmate şi de alţi autori, ca Feldkamp,
i!, l lenlschcl, Jacobi, iar Edel şi colab. au reluat-o şi aplicat-o cu succes
ului paraliziilor spastice centrale.

IV.2.3.2. INDICAŢIILE METODEI

ie indicaţii menţionăm:
iiMticitutca în pareze-paralizii de origine cerebrală, în special infantilă,
i ronsecutive traumatismelor la naştere, fără atetoză;
nun traumatice cerebrale şi medulare, cu excepţiaparaplegiilor spastice;
HVC spastice din cadrul sclerozei în plăci;
itnpareze spastice după accidente vasculocerebrale cu redori articulare
(insistente;
.iln l'arkinson (după Jusic şi colab.), în care se pot obţine ameliorări ale
muscular cu ajutorul acestei metode.
• iiuindicaţiile cunoscute sunt:
li'm/a laterală amiotrofică;
u-ro/a difuză avansată.

IV.2.3.3. TEHNICA DE LUCRU

ii prezenta modelul de aplicaţie utilizând cuplul de aparate RS 12-RS 10. |M!

MS 12 reprezintă circuitul l de excitaţie, iar RS 10, circuitul 2 (fig. 133). • •
11 u se face cu ajutorul unui cablu special ce face parte din accesoriile KS
10.
i.irea muşchilor se face prin impulsuri dreptunghiulare (ca şi la
l KON - RFG).
mea parametrilor se face prin manevrarea comutatoarelor corespunză-
>.ti aţelor respective. Durata impulsurilor la RS 12 se fixează între O, l ms
n frecvenţa lor, de aproximativ l Hz (perioada corespunzătoare l 000 ms),
iminentelor aplicate pe membrul superior şi de 0,6-0,8 Hz (perioadele
loarc l 660-1 250 ms), în cazul tratamentelor aplicate pe membrul inferior.
' > l O se fixează timpul de întârziere dintre impulsurile celor două circuite
n şi 300 ms, precum şi durata impulsurilor între 0,1 ms şi 0,5 ms.
.1 curentului trebuie astfel aleasă încât să se producă o contracţie
puternică şi fără senzaţie cutanată neplăcută. Durata tratamentului la o
segmentară este de maximum 10 minute, iar în cazul mai multor
succesive, durata totală a şedinţei nu va depăşi 40-50 minute. Dacă
•.iicează febră musculară după primele şedinţe de tratament, se va intercala
l>;Mi/.fl şi se va scurta eventual durata aplicaţiei.
 Fig. 133 - Cuplarea aparatelor TUR RS-10 şi TUR RS-12 j
îr aplicaţia de terapie a spasticităţii musculaturii striate.

In mod obişnuit se recomandă aplicaţii zilnice, cel puţin în etnpit itţ(

tratamentului. Dacă efectul terapeutic se menţine, intervalul poate fi mării li» |
se aplică serii mai lungi de tratament (cel puţin 12-18 şedinţe), în ca/urllţ
rezultatul obţinut se reduce în câteva săptămâni, tratamentul se
institiii*( Şedinţa de tratament cuprinde câteva poziţionări succesive de
excitare obţinută prin amplasări ale electrozilor celor două circuite
dinspre ext proximală a membrului superior spre membrul inferior pe
partea hernii circuitul de excitaţie I se aplică în general deasupra
musculaturii spii circuitul II deasupra muşchilor antagonişti
corespunzători. Se folosesc ii electrozi în formă de placă, mici, aplicaţi
bipolar deasupra punctelor dr ale muşchiului. Electrozii se aplică pe un
strat intermediar hidrofil bine li ca pastă de electrozi. Se fixează cu benzi
elastice.
Poziţionarea electrozilor .,
l. Spasticitatea membrelor superioare
Poziţia l
Circuitul de excitaţie I - marginea superioară a muşchiului trâ^H (*
- porţiunea mijlocie a muşchiului deltoid (-).
 ilul de excitaţie ti-pe muşchiul romboid, (*) proximul »i(-)dislâl.
Mlt 2
ilul de excitaţie I - electrozii plasaţi pe capetele bicepsului brahial;
' il ul de excitaţie II - electrozii plasaţi pe capetele triccpsului brahial.
u .î
ilul de excitaţie I - flcxorii degetelor (+) şi eminenţa ternară (-);
'il ul de excitaţie II - pe muşchii radiali ai antebraţului,
MHticitatca membrelor inferioare
' l l Ul
'ilul de excitaţie I - m. biceps femural (flexor) şi pe extensorii dorsali
mi* iţiunca distală), pe partea sănătoasă;
' i l u l de excitaţie II - pe m. fesier mijlociu (+) şi pe m. adductori ai
' |ie dreptul femural (-) pe partea spastică. • nla 2
'Mul de excitaţie I - ca mai sus, dar ipsilateral; 'ilul de excitaţie II - ca mai
sus, dar contralateral şi apoi inversare. S-a observat că tratarea cu curenţi
de excitaţie a musculaturii gambei '" i'vent o accentuare a spasticităţii
acesteia şi ca atare se recomandă ti|ilicaţici la gambă III Spiisticitatea
trunchiului
i In nilul de excitaţie I - pe extensorii dorsali din partea spastică; i i M
uilul de excitaţie II - pe extensorii dorsali din partea opusă. IM Hincţie
de caz, se tratează şi musculatura lombară sau cervicală.

î -\ STIMULAREA CONTRACŢIEI MUSCULATURII

NETEDE
• M U i Iurca electrică a musculaturii netede se poate realiza, ţinându-se seama
'.licile fiziologice ale contracţiei acesteia. Astfel, cronaxia muşchilor
i iugă (până la sute de ms), capacitatea de acomodare este neglijabilă şi
.ipacitate foarte mare de sumaţie. Curenţii care prin particularităţile
•i >l acţiona cu efecte asupra musculaturii netede, sunt impulsurile expo-
il'el, se pot aplica stimuli exponenţiali - impulsuri unice sau serii de
u durată mare (sute de ms), pauză mare (raport D.I./D.P. = 1/2-1-6) şi
i i;l (un impuls la 1-4 secunde).
l iile principale probate în practica terapeutică cu bune rezultate sunt
de constipaţiile cronice atone,, atonia vezicală postoperatorie şi
nterine slabe primare la naştere.
<i de ap'icaţie. Se folosesc electrozi plaţi de dimensiuni egale, • r',
aplicaţi pe abdomen, Tntre rebordul costal şi creasta iliacă, pţ ' u
luminate drept şi stâng în constipaţia cronică; în atoniile vezicula fi inilul
negativ se plasează deasupra simfizei pubiene, iar cel pozitiv, sacrată.
 l Jurul» impulsului culc de ii'Hiilfl 400 500 nu tn connttpn|iile «i«»
Initloniilc vc/icale $i ulciine; (limita pau/,ci, l 000 1000mii. Inlcir.ii.n.
nplicul se reglea/,fl în jurul a 20 30 in A.
Durata şedinţei: s-au dovedit mai eficiente şedinţele de Io 15 n
atoniilc vczicalc, 30-50 minute în constipaţii, 30-60 minute în contrucţi
de naştere, când se pot şi repeta.
Ritmul şedinţelor: la început zilnic şi se pot rări pe parcurs la 2
funcţie de rezultatele obţinute, în constipaţiile cronice, adesea sunt neccstiu ,-'ii
şedinţe; atoniile vezicale răspund mult mai repede la acest tratament.

IV.2.5. APLICAŢII CU SCOP ANALGETIC

ALE CURENŢILOR DE JOASĂ FRECVENŢĂ

IV.2.5.1. MOD DE ACŢIUNE

încă de la începuturile aplicaţiilor terapeutice cu curenţi excitatori (îl»

3 şi 4) şi constatarea efectului lor analgetic, s-a încercat explicarea acestui t»i
acţiune. Bineînţeles, s-a pornit de la studierea amănunţită a fenomenului du
a componentelor sale subiective şi obiective, a reacţiilor somatice şi ve(>
reflexe, ca fenomene cvasinormale, de apărare, a recepţiei la nivelul nociitf |>i
periferici specifici, a căilor de transmisie şi integrare, a zonelor de pcrcnp|i-
Multitudinea cercetărilor efectuate a dus la conturarea şi definire» i in*
ţclor existente privind receptorii senzitivi, structura lor anatomică, răspAiulx
topografică, condiţiile lor variate de stimulare, selectivitatea lor, nivelul d>i
pragurilor de excitabilitate.
S-a stabilit că toţi receptorii pentru durere nu sunt altceva decât unii
ale dendritelor neuronilor senzitivi, care iau parte la alcătuirea unui nerv < •
Fibrele nervilor cutanaţi au prag de excitabilitate diferit, fiind astfel cnjinl
conducă impulsuri generate în circumstanţe deosebite. La om, fibrele A-nlfli *
impulsuri pentru apariţia senzaţiilor tactile, fibrele A-delta pentru durere lols.
relativ bine localizată, de tipul înţepării scurte, iar fibrele C conduc ini]
responsabile de apariţia durerii intense şi difuze. Fibrele A-delta subţiri ţi < 't
C sunt sărace în mielină şi lent conducătoare, în timp ce fibrele A-alfa, cu ilM
mare, sunt rapid conducătoare ale informaţiilor nociceptive.
Fibrele sensibilităţii somatice abordează măduva spinării pe calcn f>i
posterioare, în timp ce impulsurile viscerale prin intermediul ramurii corni»
albe. Axonii neuronilor senzitivi din ganglionul spinal fac sinapsă cu „IJCUM
releu" localizaţi în substanţa cenuşie a cornului posterior medular. Nor»
cutanaţi au acţiune excitatoare independentă asupra cel puţin doi neuroni din
posterior. Unul este excitat exclusiv de impulsuri venite de la receptori di iar
celălalt neuron primeşte excitaţii şi de la mecanoreceptorii senzitivi
neuronilor din straturile medulare l, 2 şi 5 se proiectează la nivele illl*
encclalului, alcătuind căile durerii. Prin căile spino-talamice şi spino-if •
 '&$
l
&2COR

f
SISTEM
LIMBIC y
, Calea spino-reticulo-
talamicâ
\\

F R.bulbară şi mezence-
falică Calea
spino
-talamic

| Colea |
spino-
reticularâ
Calea spino- _
cervico -
talamică
 Viscer NCL= Nucleu cervical
e
Mu lateral
hi Mg. 134 - Căile sensibilităţii dureroase (după Popoviciu şi Haulică).

F. sunt conduse şi proiectate pe cortexul cerebral, după ce

Racestea mai ii» «inaptică la nivelul mezencefalului („conducere
.=subcorticală a durerii") l
F
iliu înţelegerea şi explicarea acţiunii analgetice a stimulilor electrici
s-au
or la început o serie de ipoteze. Unele, evident incomplete şi
m nesatisfâcătoare,
a IM rviclcnţă efectele locale de ischemizare şi decongestionare a
ia zonelor
w înlocuirea" senzaţiei de durere cu senzaţiile de vibraţie şi
re parestezic
ti tilaţiile „faradovibratoare" locale. Altele au căutat să explice
c analgezia
ul .ii reflexe şi
anume:
at i i ' i n e a hiperemizantă a curenţilor excitatori de joasă
â frecvenţă cu «• de substanţe vasoactive - mediatori ca
acetilcolină, histamină ş,a. i «ncniănător celui produs de masaj);
l. lllpIC
 - p u n in te rm e d iu l a rc u rilo r re fle x e s c u rte d e In n iv e lu l n c e lm > >
m e d u lu i;
prin intermediul centrilor vegetativi supramedulari din hip"i >i
NConrţit cerebrala.
Un pas înainte 1-a (acut explicarea fenomenului prin teoria ..< i
tH'operirc" (Lullies). Acesta constă în intervenţia la nivelul căilor de ii.m
durerii cu alţi excitanţi (electrici în cazul nostru), prin intermediul altor l"ibn
SHU ui receptorilor „nedureroşi", cu percuţie în zonele de integrare (c«<
supramedularc, având ca rezultat anihilarea sau, mai corect, inhibiţia |>
dureroase prin excitarea altei căi aferente. Acest mecanism ar explic»
„pragului" de sensibilitate la durere. Nici această ipoteză nu explică sui
acţiunea algogenă a stimulilor electrici. Astfel, nu explică efectele annlj?.<
'•\cilajia fibrelor nervoase rapid conducătoare (A-alfa), deoarece inteir.
aplicare ale curenţilor analgetici ar declanşa senzaţii dureroase; pe de .1
liecvcnţelc cele mai analgetice (curenţi diadinamici, Trabert ş.a.) nu pi
direct pe fibrele lent conducătoare pentru durere, care răspund la frecvenţe i
Cercetările din ultimul deceniu au furnizat numeroase explicai'
integrare şi corelare a făcut posibilă înşelegerea unor circumstanţe de .
(sau de apariţie a durerii patologice). S-a observat că releul medular |
importanţă deosebită în percepţia durerii, întrucât la acest nivel intervin <
mecanisme care modulează transmisia nociceptivă. Transmiterea sinaptu .
este influenţată la nivelul măduvei spinării atât de influxuri venite de la
organismului, cât şi de la nivelul unor formaţiuni nervoase superioare. N
obsedaţii clinice (membru „fantomă", disteziile de denervare, durerea
ncvrită) au sugerat ideea că durerea ar putea fi, în acest caz, mai curând
pierderii capacităţilor inhibitorii, decât a unor procese de stimulare pro|
Este cunoscut faptul că activitatea fibrelor A-alfa blochează la nivcli
transmisia impulsurilor nociceptive vehiculate de fibrele A-delta şi C
Asupra mecanismului care intervine în această inhibiţie sunt ii
controversate. Una din explicaţiile mai interesante - şi de mulţi speciali
lată - este oferită de teoria „controlului de poartă" propusă de Mel/ai
(1965), care se bazează pe fenomenul de inhibiţie presinaptică, adică
proces de control axonal. Acest fenomen de inhibiţie presinaptică se i
nivelul cornului posterior medular şi este explicat astfel: stimularea !>
i'i.'i'-jctru mare, rapid conducătoare (A-alfa), nespecifice pentru durere, >
informaţiile tactile generate de vibraţii şi presiune, produce la nivelul si t
si 3 din oornu1 posterior medular (interneuronii inhibitori din substanţa y.
Rol?ndo), im câmp electric negativ, cu scăderea activării sistemului T
central de origine a căilor ascendente extralemniscale) şi astfel, cu „n
porţii" (a barierei de control) pentru transmiterea informaţiilor nocicc
fibrele nervoase lent conducătoare A-delta şi C (fig. 135).
î M acest mod, durerea nu este percepută la nivelul creierului. In
stimularea periferică a fibrelor specifice pentru durere (A-delta şi C) dcv
înmantA prin intensitate, frecvenţă sau condiţii patologice (nevralgii poM
diestczii de denervare etc.), se deschide „poarta de control" prin coi
 Contro
l cenlr
Sistem
d»
acţiune
/•'/'#. 135 -
Schema
concepţiei
lui Wall şi

Sistem
de
control al
pragului
Melzack privind
teoria „controlului
P=AA-C
de poartă" în transmiterea impulsurilor dureroase (după l'opoviciu şi
Haulică): G - fibre nervoase cu diametru gros; P - fibre nervoase cu
diametru subţire; T- neuronul central de origine a căilor
extralemniscale; SG - substanţa gelatinoasă Rolando.

in straturile sus-menţionate ale cordonului posterior (facilitare

presinaptică) M loc în acest caz o transmitere a informaţiilor dureroase şi,
consecutiv, o r n durerii.
nislă teorie a fost corectată - mai bine zis completată - de diferiţi autori
i i. Nathan, Wall ş.a.) în unele privinţe, aceştia postulând şi intervenţia
unor
• i ii' inhibitorii a etajelor supraspinale - trunchiul cerebral, substanţa cenuşie
i'l'ulului, scoarţa cerebrală - pe care acestea le exercită descendent asupra
in durerii prin fibrele corespunzătoare din structura măduvei spinării.
"iccunisme centrifugale de inhibiţie a transmisiei şi percepţiei durerii
au
i. i mate de analgeziile produse prin stimulare electrică a structurilor nervoase
uipraspinale (Oliveras şi colab., Mayer şi Liebeskind ş.a.) şi sunt consid-
• i i Inrc celor produse prin acţiunea opiaceelor (morfina şi derivatele) la
i i vele, cu producere (eliberare) de encefaline - polipeptide endogene care
n transmiterea informaţiilor nociceptive prin măduva spinării (Hughes).
iiinficaţiile fiziologice ale acestei noi teorii, cu toate că nu este chiar unanim
i nu o serie de implicaţii terapeutice deosebit de eficace, atât la nivel de
i ii|tie cât şi de electroterapie a durerii.
i''i indu-ne la ultimul aspect al analgezici prin electrostimulare, trebuie să
i crt în acest mod s-a explicat într-o bună măsură modalitatea de acţiune a
<ule electroterapeutice „convenţionale" (clasice), precum curenţii dia-
riucnţii Trăbert, curenţii stohastici, pe de o parte, iar pe de altă parte s-n
''v vollarea unor metode noi de electroanalgezie, dintre care cităm pe cele
uimite:
i loctrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantaţi (percutanfl)
untrolul" durerii - Wall şi Sweet, 1967. '"'
 cordo n no lo r po nterio u re m ed ulare p entru „d
NlAnIor duicroiiNc cronice prin intermediul elcctro/ilor implantaţi tn dum
|)ini Mimularea antidromicA Shealy si Martimcr. l%7.
Stimularea nervoasă electrică transcutană (SNET sau TENS - dupA <
miica internaţională), pentru „controlul" sindroamelor dureroase acute ţi • > cu
ajutorul unor aparate mici (alimentate cu baterii sau la priză) - Shcal1
lilcctropunctura (după 1970), prin stimularea electrică selectivii M A
rapid conducătoare, cu închiderea porţii pentru fibrele nervoase noi u 11
pentru durere.

IV.2.5.2. METODE ANALGETICE „CONVENŢIONALI'!"

DIN DOMENIUL FRECVENŢELOR JOASE

IV.2.5.2.1. Curenţii diadinamici

Efecte şi mod de acţiune. Principalele efecte - după opinia quasiunthiM

autorilor - sunt cele analgetice, hiperemiante şi dinamogene. Acestea suni
minate de nivelul intensităţii, forma curentului diadinamic şi modalitatea d a
electrozilor.
Intensitatea curenţilor se reglează progresiv, ajungându-se la sen/ft(!"
vibraţii bine tolerate, nedureroase, deci până la pragul dureros. Deoarece
darea se instalează repede, intensitatea sa mai creşte în timpul tratamentului) \
pragul dureros. Dacă se urmăreşte obţinerea contracţiilor musculare, se
creşte la pragul de contracţie, fără senzaţie de crampă muscularii (&•(
dinamogenă, mai pregnantă la frecvenţa de 50 Hz).
Menţionăm că răspunsul obţinut este influenţat în mare măsură de pnitu
rităţile reacţiei individuale şi adaptării organismului la curent, în sensul t n i
reacţia (analgezia) prin ridicarea pragului la durere şi hiperreacţia (dinaiimţ
apar diferit, de la individ la individ.
Formele clasice de curenţi diadinamici, descrişi pentru prima datfl di-1
Hernard (1929) sunt monofazat fix (MF), difazat fix (DF), perioada senilii '
perioada lungă (PL). Alte forme - monofazat modulat (MM), difazat modulul <
ritm sincopat (RS) sunt forme derivate, produse de diferite aparate.
Au fost descrise unele particularităţi ale defectelor acestor diferite
după cum urmează:
MF - are un efect excitator, crescând tonusul muscular; subiectiv, pn»
vibraţii ce acţionează ca un masaj electric profund, totodată
evidenţiind
dureroase din cadrul neuro-mialgiilor reflexe; tonicizează pereţii
arteriali j
acţiunea vasoconstrictoare.
DF - este considerat ca cel mai analgetic, ridicând pragul sensibilii!
durere, l se atribuie un efect de îmbunătăţire a circulaţiei arteriale prin inlil|
simpaticului (indicat în hipertonia simpatică). Din aceste motive este utilii
lormă de introducere în aplicaţiile cu scop primordial analgetic.
 A|ilinitiedecurenţidiadinamicipepuncte Fig. 137 - Aplicaţie transversală de
TISC cu electrozi „gemelari". curenţi diadinamici la nivelul articu-
laţiei genunchiului.

CS arc un efect excitator, tonicizant, acţionând ca un masaj profund mai j

tMiinponcnta vasoconstrictoare (MF) îi conferă un efect resorbtiv, cu acţiune j
tu nul u/iunile şi hematoamele posttraumatice, în edemele cu tulburări trofice
li* circulatorii periferice. După mai multe minute, produce o analgezic li
A cu o durată destul de lungă.
l»!, prezintă un efect analgetic şi miorelaxant evident şi persistent, de i
iinticongestiv. Este preferat în stările dureroase pronunţate şi persistente. H
N are cel mai pronunţat efect excitomotor, realizând o adevărată llli
fl musculară şi fiind astfel cel mai indicat în atoniile musculare (normo-I)
postoperatorii.
IniliilUâţile de aplicare. Acestea depind de scopurile terapeutice urmărite:
i raţii pe puncte dureroase circumscrise. Se utilizează1 electrozi mici,
i.irime egală („gemelari"); polul negativ se aplică direct pe locul dureros,
v la circa 2-3 cm distanţă (fig. 136).
aţii transversale (transregionale) la nivelul articulaţiilor mari, a zonelor
• Io membrelor sau trunchiului; se utilizează electrozi plaţi de mărime
•arc şi egală, aşezaţi de o parte şi cealaltă a regiunii dureroase

aţii longitudinale de-a lungul unui nerv periferic sau a unei căi vascu-
nervi, electrodul pozitiv, de regulă mai mare, se aşază proximal, în
igcnţă, iar cel negativ, mai mic, distal, pe zona afectată. Pentru vase,
cctrozilor - ca mai sus.
aţii paravertebrale, pe regiunile rădăcinilor nervoase, în radiculite,
crtcbrale etc., cu electrozi plaţi de mărime adaptată de la caz la caz;
(ransversal şi paralel cu coloana vertebrală - catodul pe locul dureros
i dc-a lungul coloanei, cu anodul proximal şi catodul distal.
aţii gangliotrope - la nivelul ganglionilor vegetativi. Se ulilizcazfl
rotunzi, cu catodul pe zona ganglionilor respectivi şi anodul la 2-3 cm
140). V
i-ie
 Fi'g. 13fi Aplicaţie truitiv»»
curen(i diadinamici la nlvtltil >
lombare.

F;'#. 139 - Aplicaţie paravertebrali

longitudinală de curenţi diadinamic
la nivelul coloanei vertebrale.
N
.
Fig. 140- Aplicaţie §»'
de curenţi diadinamlcl i"

f
l
 Aplicaţii mioencrgetico, curo urmAreic tonici/arm unor muşchi
norme-'' Iul po/.itiv mai maro, ca electrod indiferent, se plasca/A la
locul de îl nervilor moton, iar cel negativ pe punctele motorii ale
muşchilor r iiplicA formele cele mai dinamogcnc de curent.
• iinifii «Io aplicare. Mărimea şi forma electrozilor se alege în funcţie de u
linliiir, iar locurile de amplasare, modalitatea de poziţionare şi polaritatea MU |
n •!'• scopurile terapeutice urmărite. Menţionăm că Bernard a introdus "' • i i'
i .ipcuticu a curenţilor diadinamici inversarea polarităţii cu electrozii i ii' i
.i po/.iţii, tehnică ce îşi are rostul numai în anumite situaţii patologice ', in
aplicaţiile cu scop dinamogen, miostimulant). j i i se aşează în funcţie de
regiunea tratată, pe paturi sau scaune confec-i.-mu.
i /.i i se aplică prin intermediul învelişurilor de protecţie hidrofile, confec-
h ferite structuri textile sau material spongios elastic, bine umezite şi
> n tt|ulorul benzilor elastice sau a săculeţilor cu nisip.
^ imunde vor avea fixate la începutul tratamentului comutatoarele potenţio-
«i In |)o/.i|ia zero. Formele de diadinamic aplicat se aleg în funcţie de scopul
t' , |mfmd cont de defectele prezentate mai înainte. Deseori, la aplicaţiile
•" >l)-,etic se recomandă începerea şedinţei cu forma D.F. pentru 30-60 s.
lalea curentului se reglează prin creştere progresivă la o doză (nivel)
uire efectului urmărit (analgetic, dinamogen), fără a atinge pragul
dureroase. Majoritatea specialiştilor aplică la începutul şedinţelor de
„pat" de curent galvanic (aparatele permit aceasta), reglat sub pragul
' îl inuu, adică, fără să producă senzaţie de curent, de 1-3 mA (în funcţie
electrozilor).
i îl şedinţei, trebuie crescută intensitatea pentru menţinerea senzaţiilor
dureroasă (prin procesul de acomodare, acestea scad la un interval de
i ihilirea pragului iniţial de intensitate). Durata şedinţelor de tratament
in raport cu scopul terapeutic urmărit. Ea va fi scurtă, din raţiunea
' ii (dării, de 4-8 minute sau chiar mai puţin; o durată mai lungă poate
icitatea unei aplicaţii cu scop analgetic. Dacă trebuie efectuate aplicaţii /
((ne în aceeaşi şedinţă, se scad duratele succesiv de la zonă la zonă
"iii, astfel încât să nu se depăşească 10-12 minute, în aplicaţiile cu scop
vasculotrop, se pot aplica şedinţe de durată mai lungă, de 20-30 minute,
i şedinţelor este determinat de stadiul afecţiunii tratate; în stadiile acute
• i le două ori pe zi (efectul primar poate dura câteva ore) sau cel puţin
,-ilnic. Numărul şedinţelor aplicate este dictat de efectele obţinute, în i
u scop analgetic este inutil a se depăşi 6-10 şedinţe; în unele situaţii, i
rjti obişnuiesc ca după 6-8 şedinţe să facă o pauză de 7-10 zile, după ,i
doua serie de 6-8 şedinţe, în aplicaţiile cu scop dinamogen sau n
d fi efectuate peste 10 şedinţe, în funcţie de caz. > f iile curenţilor
diadinamici i ///// ale aparatului locomotor
ixifittraumatice. Se exclud de la tratament zonele cu fracturi certe sau
luri ligamentare sau meniscale. Contuzii, entorse, luxaţii recente: DF,
•In cu sechele tardive şi recidive; PS, PL.
 întinderi mimeuhuo: DF, PS,
Kcdon articulare: I'S uu DF, PS iau DF, Ml' sau Ml. l'L
^frcfiuni reumatice
Artroze reactivate
Artrite
Mialgii
Manifestări abarticulare: stiloidite, cpicondilitc, P.S.H., ncvrnl)'"
brahiale, lumbago discogen, lombosciatică, sindroamc algodistrolkr (l 'i
ulili/ând modalităţile de aplicare indicate şi prezentate mai sus.
- Tulburări circulatorii periferice. Maladie Raynaud, acru» IM
varicoasă, stări după degeraturi sau arsuri.
Artcriopatii periferice obliterante - Biirger sau aterosclerotice, Se
aplică tehnici segmento-regionale, de-a lungul vaselor sau trnn
gangliotrop pentru inhibarea simpaticului (DF, PS, PL).
- Aplicaţii segmentate ce vizează zonele neuro-reflexe în sul
patogenie neurovegetativă ale stomacului, colecistului, colonului, astm
migrenele cu dereglarea echilibrului vaso-motor. Certitudinea efcctel*
prin aceste metode de aplicaţie nu este unanim conformată şi acceptam

IV.2.5.2.2. Curenţii Trăbert

Sunt curenţi dreptunghiulari cu efect analgetic şi hiperemianl

particularităţi au fost menţionate la capitolul consacrat descrierii cann
fizice ale joasei frecvenţe. Descrierea lor şi a efectelor produse (asemfli
curenţilor Leduc descoperiţi în 1902) aparţin lui Trăbert (1957). Autoi i
mai denumesc curenţi de „ultrastimulare", iar în 1959, Koeppe i-a dcm
cu impulsuri excitatorii". Acţiunea lor este cunoscută ca pronunţat an.
Tehnica de aplicaţie: Această formă de curent poate fi produs." cu
orice aparat modern de curenţi excitatori de J. F. Electrozii, de aceeaşi diim IM în
funcţie de zonele tratate 3/4 cm, 6/8 cm, 8/12 cm se aplică bipolar. Se «|<
strat hidrofil de protecţie foarte gros.
Electrodul negativ se plasează pe locul cel mai dureros, iar cel |m*)
obicei proximal de catod, la numai 3-5 cm distanţă, în lumbago, elcclnuil j
aşezaţi paravertebral în sens transversal; în lombosciatică catodul se ponto m«j
distal pe punctul de maximă durere. Intensitatea sa creşte până la o sc
vibraţie caracteristică şi suportabilă. Aceasta nu trebuie depăşită pentru H *• |
categoric instalarea unei contracţii tetanice dureroase. Intensitatea suh
excitomotor se va menţine până la scăderea senzaţiei tipice de vibraţip,
produce datorită procesului de acomodare. Din acest moment, va trebui sfl ui
intensitatea în secvenţe succesive, în decurs de circa 10 minute, până la nli()i
sen/aţici maxime de vibraţie nedureroasă ce va fi menţinută circa 15 minute („ti
succesivă" după Gillert, citat de Edel). La sfârşitul şedinţei intensitatea se v* ti
foarte lent.
Cu totul orientativ se recomandă următoarea doză de intensitate: 5
pentru membre, 10-15 mA pentru regiunea coloanei cervicale, 15-20 ni A
regiunile dorsală şi lombară.
 ttiiiilgetio trebui A «o nmtiilc/c imediat la NfAtţpiliil şcdm|oi, Se fkc i-
e, 6 K şedinţe. Se menţionează că in situaţiile în care după primele 3
(»l)|in cl'ccte, tratamentul trebuie sistat, lulele indieaţii terapeutice:
slAri dureroase din radiculopatiile de cauză vertebrogenă artrozică;
i/c dureroase; Klilitfl anchilozantă; 11 si alte localizări abarticulare;
i'elo/e dureroase;
i posttraumatice: contuzii, entorse, luxaţii, întinderi tendo-
musculo-».n.
urca terapeutică a curenţilor Trăbert în decurs de 10-13 ani prin
iplicaţii în diferite acţiuni dureroase ale aparatului locomotor-prezen-
a(iile mai sus-menţionate - ne-au permis unele constatări pe care le
i la drept consideraţii certe, utile fizioterapeuţilor şi anume: este corectă
• utilizarea unor electrozi mai mari (exemplu 60, 20 cm 2) decât cei
in tehnica originală de lucru descrisă de iniţiator; electrodul pozitiv
sat la o apreciere justificată a medicului faţă de manifestarea indivi-
>mdroamelor tratate şi la distanţe mai mari faţă de cel negativ, decât în
ică propusă; la majoritatea cazurilor tratate cu aplicaţii corecte, bine
i durate de circa 20 minute pe şedinţă, am obţinut rezultate concludente,
după primele 2-3 şedinţe (mai bune deseori decât la utilizarea curenţilor
....i) fiind suficiente 7-8 aplicaţii zilnice.

IV.2.5.2.3. Curenţii stohastici

iccreările şi strădaniile specialiştilor în electroterapie caută necontenit să

•ic noi forme de curent care să răspundă cerinţelor unei terapii cu rezultate
ii ce mai bune. în acest sens, în ultimii ani atenţia cercetătorilor se îndreaptă
.nea posibilităţilor de producere a unor curenţi care să evite cât mai mult
instalarea „obişnuinţei" structurilor excitabile la curent. Apariţia acestui
n fiziologic este inerentă la aplicaţiile de stimuli electrici cu repetare
A (prezentaţi până aici). Cu toate dificultăţile tehnice existente s-au putut
curenţi cu stimuli aperiodici, adică neregulaţi sau STOHASTICI. i castă
particularitate a lor reduce reacţiile de adaptare - obişnuinţă, crescând li'ctul
analgetic prin ridicarea mai pronunţată a pragului la durere, precum 1 ii
acestui efect. Reuşitele în acest domeniu nu sunt încă numeroase, dar ' l e
cercetărilor unor autori ca Edel, Fiicker, Sterneck şi alţii sunt interesante
nloare.
.Hei, cercetări clinice au demonstrat prin măsurarea pragului la durere
•>i după tratament, că aplicarea acestor curenţi stohastici produce efecte
icc semnificativ superioare celor obţinute cu cele mai analgetice formezi
cu stimuli periodici (Trăbert - 140 Hz). Aceleaşi cercetări au stabilit pj
ii eficace în acest sens sunt impulsurile stohastice din domeniul 5-30 Hi»
<ile fiind apreciate atât în privinţa nivelului pragului dureros, cât şi a ciuntii
tiu menţinere n efectelor dup* terminare» aplicaţiei, Pilmn ptt|i i»iu
( onsiilnflrn cA vom asistu in continuare la o clc/voltare a acestor forme de Mtf
ui din domeniul joasei frecvenţe.

IV.2.5.2.4. Stimularea nervoasă electrică transcutană (SNET

sau TENS după terminologia recunoscută pe plan intcrnajIoiiMl)

Constituie o metodă netraumatizantă de combatere a stărilor dureroase m

mai ales - şi cronice de diverse cauze, utilizând curenţi cu impulsuri
gliiulare de joasă frecvenţă furnizaţi de aparate mici (cu baterie sau pi
-i/a), cu unul sau două canale de ieşire, prin intermediul unor electrozi nplli
tegumentul bolnavilor. Modul de acţiune a fost descris detaliat anterior, In pt
Unea acţiunii analgetice a curenţilor de joasă frecvenţă.
După ce Shealy le-a utilizat prima dată în S.U.A. (1972) ca .sv
selecţionarea bolnavilor pentru stimularea electroanalgezică a cordoni
rior medular, metoda s-a extins rapid în tratamentul stărilor dureroas*
diferite etiologii.
înainte de a prezenta datele principale despre această valoroasă n» uj
terapie, considerăm necesar să menţionăm câteva remarci făcute cu mulld
tivitate de studiile analitice şi critice ale reputatului Prof. Dr. V.G. Jasiioju de
la Minsk. în primul rând, acesta se referă la intitularea metodei, care ponţi la
confuzii. Pe de o parte, utilizarea termenului de STIMULARE eoni
mecanismului de INHIBARE a durerii (vezi teoria „porţii"); pe de altă parte,
sus citat consideră metoda ca un mijloc terapeutic numai simptomatic, eoni)'*!
cu altele, din domeniul frecvenţelor joase sau medii, care în cadrul Hi
antialgice excitante, cuprind şi mecanisme de acţiune facilitante, trofice, po v
circulatorii sanguine şi metabolice.
Aparate-le moderne care permit aplicarea SNET au realizat o scrie îl
de avantaje şi deziderate şi anume:
forma dreptunghiulară fidelă a impulsurilor;
domeniu larg de reglarea frecvenţei şi duratei impulsurilor;
reglare complet independentă a acestor parametri, cât şi a amplii
impulsurilor;
dimensiunea redusă a aparatului, condiţie importantă pentru utili*»
domiciliu;
consum redus de curent la conectare;
cheltuieli progresiv diminuate.
Caracteristici
Frecvenţa impulsurilor. Cercetările şi aplicaţiile efectuate cu SNET m
producerea de aparate cu o gamă largă de frecvenţă, majoritatea între 15 ţi
(reglabilă).
Durata impulsurilor. La aparatele cele mai cunoscute, este cuprins! i
şi 500 ns (0,05-0,5 ms). ^
 i Im Ho/ii, Sunt In formă de placi, confec|iona|i din metal (utili/nţi cu un
liniclc unic/îl) sau din cauciuc cicctroconductor, de dimensiuni diferite
-in de mAiiiiiea /.onclor tratate: 4, 10, 12, 16, 18 cm2 sau mai mari.
Mi n leu d t- aplicare
i In primul rând trebuie stabilită poziţionarea cât mai adecvată a electrozilor,
Iptlc ilr o importanţă deosebită pentru reuşita tratamentului. Cel care abordează
l iinifl un ca/ trebuie să tatoneze cu multă răbdare punctele cele mai indicate,
Utilul cunoştinţele necesare de anatomie şi neurofiziologie. în această privinţă •
nuiulfl câteva principii şi linii de orientare:
(Masarea electrozilor direct pe suprafaţa dureroasă sau în imediata ei
iii1, situaţie mai facil de respectat în cazurile cu localizări relativ circumscrise
ilc ale durerii, în cazul aplicării a 4 electrozi, pentru acoperirea acestora, l
)ncA prima tentativă de aşezare a electrozilor nu duce la ameliorarea dorită,
Huna asupra rădăcinii nervoase principale a nervului periferic care străbate
u n naşă sau cât mai aproape de ea. O confirmare a poziţionării corecte
a i Im este apariţia senzaţiei de furnicături, înţepături sau minime vibraţii
pe un os tratat, ca de altfel şi în prima variantă de aplicaţie (după
majoritatea

In cazul aplicaţiilor pe zonele de durere referită şi a punctelor „trăgaci"

mplo/cle dureroase (sindromul miofascial dureros) trebuie găsite zonele de
i P proprii regiunilor corporale îndepărtate unde se află afecţiunile organice

lenţionăm că spre deosebite de alte metode electroterapeutice analgetice,

"i, .1 electrozilor nu are importanţă la aplicaţiile cu SNET. Ii i 'n/area
intensităţii. După metoda originală a aplicării ei, intensitatea i . i . .isă
astfel încât sa se ajungă la o stimulare selectivă a fibrelor nervoase
> ....linizate (A-alfa), pentru a închide „poarta" pentru influxurile transmise
H " U subţiri A-delta şi C. Aceasta înseamnă că vom aştepta din partea
iiiilin o senzaţie de vibraţie - furnicătură la limita tolerată pe locul tratat.
l Alegerea frecvenţei. Frecvenţa impulsurilor trebuie aleasă prin tatonare
»i/ Iu caz, în funcţie de etiologia durerii şi de caracterul acut sau cronic al
i-*, iiulnrii recomandând diferite game de frecvenţă după experienţa personală
i* pun tratarea diverselor afecţiuni cauzale (în general, de la 15 la 200 Hz).
' 11 'ui ;>t.a impulsului. Este preferabil ca şi aceasta să fie reglabilă, pentru a fi
fii in raport cu frecvenţa - la cazurile tratate, în general, autorii relatează
i'flliuncrte efectuate cu impulsuri cuprinse între 50 şi 500 u,s (Linzer, Long,
Wiill, Sweet, Wepsic, Picaza, Hymes ş.a).
!
Minata şedinţei. Diferă mult, în funcţie de afecţiunile şi cazurile tratate,
1
• utilizat pentru varianta stimulării intensive, durate scurte, de 20 minute,
specialiştilor aplică durate mai mari ale şedinţelor, de 20-60 minute, «•
sau peste 2 ore (Heydenreich, Hentschel, Lange, Horenz, Reitmann). i
valul dintre şedinţe. Frecvenţa repetării aplicaţiilor într-o zi sau într-o ••c
orientează după stările particulare, individuale de durere şi durută «ni
obţinute. Durata efectului obţinut evoluează îndeobşte asemănător, tuticfl
ett creşte odaia cu progreiiN acriei de liniiiinonl, nudei tncAl Intervnlul dlnlr» i
punic H crescut. Considerăm util H prc/.cnla eventualităţile do evoluţie ffcvorciV
iluiciii In cursul unei scrii de tratament, descrise de Mclzack:
Hxaminurc iniţială în spital timp de 1-2 zile (câte 2-3 orc), pflnl w | i
ca mai bună poziţionare a electrozilor şi parametrii optimi de stimulare indlvii
(în cooperare cu pacientul).
Control periodic al pacienţilor în ambulator (la o săptămână, doufl *Apl|
sau lunar).
Dacă aplicaţiile individuale efectuate la domiciliu dau rezultate,
manelă cumpărarea aparatului.
Supraveghere periodică medicală a bolnavului şi tehnică a aparului M
Indicaţiile metodei
Aria indicaţiilor este vastă şi cuprinde stări dureroase acute şi cronic
diferite etiologii, după cum urmează:
afecţiunile reumatice diverse;
stările dureroase posttraumatice;
durerile din afecţiuni neurologice periferice;
nevralgiile postherpetice;
durerile „fantomă" după amputaţiile membrelor;
durerile după anestezie; ,if
stările dureroase acute şi cronice postoperatorii;
cicatricele dureroase postoperatorii; i
durerile din anurii;
durerile din carcinoame.
în privinţa eficacităţii metodei în tratarea durerilor cu caracter cronic, l
tatca autorilor relatează procente de 25-30%, cu intensităţi de 15-60 mA în l
de autor.
Contraindicaţii
stările dureroase tratabile şi rezolvate cu mijloacele terapeutice etloltij
corespunzătoare;
purtătorii de pacemaker cardiac;
stimularea regiunii nodului sino-carotidian;
durerile psihogene (la psihonevrotici);
hipersensibilitatea la curent;
sarcina în primul trimestru;
regiunile cutanate anestezice;
sindroame dureroase de origine talamică; '"
zonele cu iritaţie cutanată.
Efecte secundare ,,,n
Sunt foarte reduse. Este vorba de iritaţiile cutanate apărute sub electr
aproximativ 5% din pacienţii trataţi. Acestea apar mai frecvent la densităţi mul |
de curent (intensităţi mai mari şi electrozi mai mici), durate rnai lungi ale aplici
sau în ca/uri le la care electroziii rămân pe aceleaşi zone într-un număr mare de i
>tnhiji*li' metodei
iihonln o ganifl foarte largă de stări dureroase; Hain si Ari dureroase
care nu răspund la alte metode terapeutice indi-11 ifţii-c, electrice ctc.)
sau care constituie contraindicaţii la alte mijloace n -UT (ncoplazii);
ii li/iologică;
ic nclrauniatizantă;
mii' II aplicată de pacienţi la domiciliu.
iiviintaje
u'lpala critică adusă metodei este aceea de a fi numai un tratament

IV.2.5.2.5. Electropunctura

npul combaterea durerii; mecanismele fiziologice de acţiune asemănă-

•.pAiidirea rapidă a metodei ne determină să consemnăm câteva date
mai t yi cunoscute asupra acesteia.
un mijloc de tratament ce câştigă teren, fiind netraumatizant, economic,
,1'cutat şi având rezultate rapide când este indicat şi aplicat.
parte din metodele reflexoterapice, având ca loc de acţiune
punctele i n eroase reflexe, care sunt identice cu punctele de acupunctura
în proporţie
u si în electroterapia segmento-neurală, datele electrice ale punctelor
iubi l iţe (ca valori de relaţie faţă de suprafaţa înconjurătoare) trebuie să
n anumite stări funcţionale ale organismului. Patologia indicată este
i i A de tulburări funcţionale, diverse contracturi musculare produse prin
f ncuroreflexe (vertebrogene, artrogene, viscerogene). haindicaţiile
sunt reprezentate de afecţiunile organice cu remedii tera-i ilogice bine
stabilite, degenerările neoplazice, psihonevrozele, depresiile, "ia, zonele
hormonoreceptoare din timpul sarcinii, iiilizează curenţi de joasă
frecvenţă reglabilă (0-50 Hz), cu durata
i ilc obicei 30-50 \is, intensitatea de asemenea reglabilă - între O şi
până la senzaţia de uşoare furnicături.
i >lică mai mulţi electrozi (3-4) ce pot trata simultan 6-8 puncte.
Vârfurile •i (cu diametru de 1-2 mm) vor efectua electrostimulări cu
durate de la unde la câteva minute, până la reducerea efectivă a acuzelor
dureroase şi
n ii locale. In funcţie de starea iniţială se vor stimula mai multe puncte,
i îl sau succesiv. Aplicaţiile se pot face zilnic sau la 2 zile - în funcţie
de
11 Testările acute sunt suficiente 2-6 şedinţe, în cele cronice pot fi necesare
iiiţe.
l metoda este corect indicată şi aplicată, se pot obţine rezultate favorabile
ni 90% din cazuri. Mecanismul de acţiune are la bază teoria „controlului
iisâ mai sus.
M enţlonAm cAIUTIISIA nietodA Ici «pontic A nu culc nlnularfl fi nu i l
TKNS (vc/.i HuliNtiatul de ac|iunc analomoruiK (ionul, de nuli(.a|n
tratam ent) şi nici elcctroucupuncturu, Iu care intervine un al doilea
'Ic sliiu
introducerea acelor în punctele bine stabilite pe m eridianele (rm li
acupunctura.

IV.2.6. APARATURA GENERATOARE DE IMI'U1»SI li l

DE JOASĂ FRECVENŢĂ

Aparatura generatoare de impulsuri de joasă frecvenţă este extrem • i

de-a lungul anilor fabricându-se în multe ţări numeroase şi felurite »•
aparate, care produc diferite forme de curenţi cu diferite posibilităţi de MI '
acestora.
De la modele mai vechi, precum Impulsator, Bipulsator (Bulgaria»
621 (RFG), TUR RS (2, 6, 8 - RDG), s-a ajuns la modele mai noi, de | i
RS (10, 12), Diajyn (DD5, DD6 - Polonia), Diadin (l şi 2 - Romflnui)
recente - Neodynator (RFG), TUR RS 21, Diadin 3 şi multe altele.
Dacă la început modelele erau în general mai voluminoase şi de
mare, tendinţa spre o manipulare mai comodă a aparatelor în pas eu pi
t tehnic ce a dus la realizarea de echipamente electronice, a făcut posibil A Ifclt
de aparate de dimensiuni reduse, uşor de transportat (chiar portabile) şi Ini
cu tipuri perfecţionate de comutatoare, presupunând adesea şi unele nuli
manevrarea lor. în aceste condiţii, modalităţile de utilizare ale diferitelor in
de aparate nou produse sunt descrise în cărţile lor tehnice.
Procesul de modernizare şi creare de aparate perfecţionate a dus de iuti
la producerea tot mai frecventă a unor modele care furnizează câteva tiptil l ş
de curent terapeutic de joasă frecvenţă precum: curent galvanic şi <'ih
stimulare, curent galvanic şi curenţi diadinamici (cu posibilitatea apli<
mitente), curenţi diadinamici şi curenţi de stimulare de diferite formne d în
context, menţionăm utilizarea multor modele (ex.: Neuroton, El li TUR
RS - RDG etc.) în scop diagnostic şi terapeutic.
în terapia musculaturii spastice s-a ajuns - după metoda Hui ' •
utilizaiea combinată (concomitentă) a două aparate (TUR RS 10 şi 'l i ' i»
si'u chiar a 3-4 aparate cuplate (TUR RS 21).
Necesităţile crescânde de combatere a durerilor din suferinţei'
'ocomotor - de diferite tipuri şi etiologii - cu un mijloc mai fiziologii
aplicat, cum este curentul de joasă frecvenţă analogic, au dus la fabricarea up
miniaturale (de tipul TENS - RDG, Calmostim - România) care pot li '
individual şi la domiciliul bolnavului.
Observaţiile rezultate din cercetările medicale cu scop aplicativ din d>
clcctrotcrapiei, tot în scopul diversificării şi optimizării acesteia în tritlw
afecţiuni dureroase, au dus la realizarea unor aparate generatoare de cui
domenii de frecvenţă diferite, precum Sonodynator - Siemens, în aceluţt
 rtm cA sc proiltii1 ($1 in acest proces conlinuA, pro(tuc|in cxtin/i1ndu-sc)
i îmbine" clcclroicrupcuticc, care furnizea/ă curenţi cu impulsuri de
n|A de diferite forme şi curenţi de medie frecvenţă interferenţiali.
iccslor aparate sunt reprezentate de posibilităţile multiple de utilizare
i'A u aceluiaşi aparat la un singur bolnav sau - în alt sens - la mai mulţi

/vnlliircu impetuoasă a aplicaţiilor de electroterapie, mai ales din domeniul

modici frecvenţe, fiind în beneficiul terapeutic al suferinţelor umane, este
>iA fi c cunoscută şi însuşită de câţi mai mulţi specialişti din domeniul
• l'iri. cut şi din alte specialităţi medicale.

l V. 3. ELECTROMIOGRAFIA DE DETECŢIE.
NOŢIUNI GENERALE
n dectromiografie (EMG) se cercetează activitatea bioelectrică a
unităţii i ospcctiv a subunităţilor musculare striate şi nervilor periferici
(cilindraxul) ifivează. Cu ajutorul ei se detectează modificări calitative şi
cantitative ijiiilului de acţiune faţă de normal. Mai precis valoarea EMG
constă în iţile de detecţie a următoarelor situaţii patogenice:
•liMicrvările parţiale uşoare (latente), în care examenul electric al excita-
lusice este insuficient pentru evidenţierea leziunii. Teoretic, cu ajutorul
«lem evidenţia dispariţia unei singure unităţi motorii; •loncrvările parţiale
evidente; ilt'iiervările totale;
permite delimitarea şi localizarea leziunilor cauzale în diferitele sectoare
jNHiliii nervos: la nivel radicular, fascicul primar sau secundar al plexului sau
periferic;
primite depistarea precoce a afectărilor primare de tip neurogen sau miogen
|)i ml icul diferenţial între suferinţele motorii neurogene, miogene şi psihogene;
ui măreşte procesul de regenerare (reinervare), apreciindu-se astfel
Ini tratamentelor instituite pentru facilitarea regenerării şi având valoare
iislluV
'ifnul. Captarea, amplificarea şi înregistrarea potenţialelor de acţiune
unui ac şi mai rar cu electrozi de suprafaţă.
ca de examinare. Este necesar ca bolnavul să fie bine informat asupra Ml
investigaţii, pentru ca acesta să fie cât mai relaxat fizic şi psihic şi să 1
i- l)ine în timpul examinării; trebuie să ştim că starea psihică poate influenţa
înregistrărilor, în stare de confort termic, bolnavul va fi aşezat în po/i|ia
Aloare, adecvată muşchilor investigaţi. Tegumentul se degresează $i se >
n/,ii. Acele - coaxiale - sunt sterilizate şi se înfig în interiorul corpului
lixaminarea se face numai de medic şi în colaborare cu examenul clinic IU,
 crrrHnie tn llinpul
A. Comportamentul cIcclioinioKnific al muşchiului relaxat tn t'n<
irpaus complet în mod normal, nu există activitate electricii. Apariţia unoi
olectiicc spontane arc o semnificaţie patologică. Cele mai importante i
activitate spontană sunt:
a) potenţialul de fibrilaţic; h)
potenţialul de fasciculaţie.
B. Examinarea activităţii voluntare la intensităţi diferite ale conct

a) la concentraţii uşoare intră în activitate numai potenţialul do i>

unor unităţi izolate;
a) la concentraţii medii intră în contracţie un număr mai mare ii
motorii - aspect intermediar;
a) la contracţia maximă apar frecvenţele de descărcare interi
maximală. Acestea se instalează progresiv, până când toate unităţile
m» '
stimulate treptat.
C. Activitatea de inserţie este acea modificare electromiograficA
la introducerea acului în segmentul muscular explorat. Mai este ilr"
activitate electrică indusă.
în cazul muşchilor normali, la introducerea acului în muşchi M
descărcare ritmică ce durează câteva secunde, după care se instalcn/u l
electrică. Aceste modificări apar şi atunci când se mişcă acul.
Electromiografîa patologică
A. După cum s-a arătat, ne interesează dacă există activitate biu«l>
spontană la examenul EMG în repaus. Existenţa acesteia constituie un
patologic şi reprezintă expresia unei leziuni a motoneuronului periferic sau ii
a) Potenţialul de fibrilaţie. Sunt potenţiale de acţiune de durata
1-3 ms, cu amplitudine de 10-400 jiV, de formă mono-, bi- sau trifazică,
la distanţe neregulate (asincrone), spre deosebire de descărcările de unii
normale cu amplitudine de 2-6 mV şi o durată de 5-8 ms. Uneori,
aceşti
de fibrilaţie sunt puţine, de aceea trebuie căutate sistematic. Aceste
reprezintă activitatea bioelectrică a unor fibre izolate. Ele sunt semne
ale unei denervări pe traseul nervului periferic. Pot fi descoperite în sil|
2-a şi a 3-a după leziunea axonului şi dispar când muşchiul este reinerv
este fibrozat. Există şi muşchi denervaţi fără fibrilaţie.
a) Potenţialele de fasciculaţie. Sunt semne de denervare ce ap.*
corespund activităţii bioelectrice spontane a unui grup de fibre muscul;
de un singur neuron motor. Durata acestor potenţiale este de 15-20 ms
le/iunile celulare din cornul anterior al măduvei, cât şi în leziunile nervili
Pentru afectările cornului anterior medular sunt tipice potenţialele gigai i
/.ale prin durată şi amplitudine, foarte mare.
B. Examinarea EMG a activităţii voluntare. Se analizează i.
contracţia slabă, medie şi maximă. Trebuie urmărit dacă gradul i\<
corespunde normalului, în diferite miopatii, la solicitări mici pot apare.'
de interferenţă (maxime), în loc de potenţiale izolate. Alteori, la solicitai
i 'tinsuri i/olalcSIHI intermediare, ceea ce înseamnă cfl nnti tnulic fibre muscu-
nipund din can/a procesului patologic şi, asll'cl, nu se nun reali/cază nnagi-
ilri l'ercn(.l In «fecţiunilc ncurogunc dispar unităţi motorii întregi, pe când
ilo«onc dispar numai unele din fibrele musculare din cadrul unităţii motorii.
Activitatea de inserţie, în caz de denervare şi în unele miopatii-mai ales
11 le la introducerea acului (la inserţie) apare o activitate de inserţie deosebit
iii|ntfl şi de durată, de la mai multe secunde până la câteva minute,
diagnosticarea afectărilor neuromusculare, o semnificaţie patologică deose-
i uliatci ile de la normal a următorilor parametri ai potenţialului de acţiune:
liuala: 3-15 ms;uiiplittidinea: 200-2000 |J,V;11 nuia: bi- sau trifazic.
ii iile scurtate sau prelungite, reduceri (în miopatii) sau creşteri ale
amplitu-'iniţialc gigant), apariţia de potenţiale polifazice (produse de
incompleta mc a potenţialelor de acţiune) sunt semne evidente de
leziune. De .i, o formă patologică de potenţial de acţiune este
considerată şi undaascuţită, semnificativă ca semn de denervare.
ipi'clc ale EMG în diferite situaţii patologice
li'.'.nini neurogene:
n tivitatc spontană cu fibrilaţii şi fasciculaţii; n
livitatc de inserţie prelungită;
IM solicitare maximă apar aspecte intermediare sau potenţiale izolate;
imlaiţialul de unitate motorie cu durată prelungită, amplitudine crescută şi
i'nlniţiale polifazice frecvente.It'.-inni miogene:
M livitatc spontană cu potenţiale de fibrilaţie;
«livitatc de inserţie de lungă durată;
:
-i solicitare maximă, frecvenţa de descărcare este mărită, chiar dacă forţa
i i\ este redusă;
Modificări tipice ale potenţialului de unitate motorie: scurtarea duratei
11111 i de acţiune, amplitudine mică, frecvenţă de descărcare motorie crescută:
li K' de 60-200/s, polifazie mult mărită.
"lilicările patologice ale EMG privind situaţia de relaxare musculară,
i'i'ii i'ontracţiei voluntare, activitatea de inserţie, parametrii potenţialului de
motorie, îmbracă diferite nuanţe în funcţie de sediul şi gradul leziunii
ulm motor periferic (denervări parţiale, denervări totale, leziuni în cornul
i ami nldăcina anterioară etc.).
n Andini de regenerare a nervului, potenţialele de reinervare apar sub formă
rnr de potenţiale polifazice cu multiple vârfuri cu amplitudine mică şi
ni 'lungită, cu frecvenţă progresiv crescută. Ele reprezintă activitatea unităţii
n i i i ncoformate şi trebuie căutate cu răbdare, ele apărând cu câteva •
înaintea modificărilor curbei I/t şi cu câteva luni de zile înaintea semnelor
"
incrvare.
umile de neuron motor central, EMG are un aport deosebit, mai ales în
• l diferenţial cu paraliziile spastice medulare, latente sau manifeste.
• Iile
 l'rincipnlele m odificări H tm l:
potcn|utlc psciuloNponlunc care rcprc/.intA o activitate do rcpnih ihn
ruii/n iiillucnţclor impulsurilor proprioccplivc;
activitate electrici prelungită peste normal (0,5 s) după contiac(i« v •
apariţia unui clonus latent şi activitate contralatcrală;
modificarea reacţiei postrcflcctorii: amplitudine mărită şi polil'ii/n
(laiului rcllex.

lV.4. RISCURI, CONTRAINDICAŢII ŞI MASUH!

GENERALE DE PRECAUŢIE ÎN APLICAŢI l LI
CURENŢILOR DE JOASĂ FRECVENŢA
Curenţii de joasă frecvenţă nu trebuie aplicaţi pe regiunea prccoitliiila
Examinarea atentă a tegumentului zonei de tratat pentru decelarea \ > >
riaţii, plăgi, leziuni dermatologice, aplicaţii de creme cosmetice, în scop'
acestora sau a aplicării unor măsuri de protejare cu materiale gumalr
cauciucată, latex etc. precum şi a unor alergii cutanate la diferite substan)
anamnestic, înainte de aplicarea ionizărilor cu diverse substanţe farmai •
Verificarea integrităţii şi calităţii electrozilor. Respectarea comlljh!
utilizare a materialului hidrofil de protecţie; grosime corespunzătoare a sfi
depăşească marginile electrodului metalic; să fie bine netezit; să fie H»
uniform cu apă sau soluţie medicamentoasă.
în cazurile cu tegument sensibil sau cu leziuni superficiale, ini- i
curentului nu va depăşi 0,1 mA pe cm 2 de suprafaţă de electrod activ, iiuli i<
toleranţa individuală relatată de pacient.
Evitarea regiunilor în care sunt încorporate piese metalice de osi
endoproteze (chiar nemetalice - cum este proteza totală de şold), sterili
înainte de aplicarea unor ionogalvanizări transorbitare trebuie să in de
absenţa unor leziuni conjunctivale, a leziunilor de fund de ochi şi a glam < <MJ|
Respectarea tuturor acestor precauţii reduce accidentele posibile la l In
de aplicaţii.
De asemenea, reamintim evitarea stărilor hemoragice locale, a ln»inlni|
venoase superficiale şi profunde, a regiunii abdominale în timpul mensti mijii
uterului gravid.
La aplicaţiile de curenţi excitomotori se evită zonele cu edem Iuti
cicatricele şi aderenţele musculare, zonele cu temperatură locală scă/ull i
pierderea sensibilităţii termice, leziunile dermatologice, infecţiile localizate, |
şi regiunile cu piese metalice intratisulare.
 C A I ' I IOLUL V

ACŢIUNILK CURENŢILOR DE MEDIE

FRECVENŢĂ (MF)

>n'ii|ii de medie frecvenţă în domeniul medicinii sunt curenţi alternativi

ini i i u frecvenţe cuprinse între l 000 Hz (l kHz) şi 100 000 Hz (100 kHz),
lilnhililc de Gildemeister şi Wyss.

V. 1. ACŢIUNILE BIOLOGICE
ALE CURENŢILOR DE MF

ii'i npic sunt utilizate în general aparate care furnizează curenţi cu frecvenţe
Inlrc 3 şi 10 kHz (3 000 Hz - 10 000 Hz). Curenţii alternativi din acest
nu o scrie de proprietăţi, care le conferă particularităţi şi efecte distincte
umilii de joasă tensiune.
i r deosebire de aceştia din urmă, la care fiecare perioadă de curent cu
"i este urmată de o excitaţie (principiul excitaţiilor sincrone), la media
• i, iipuriţia excitaţiei fibrelor nervoase mielinice este posibilă numai după
(inie de perioade de curenţi alternativi, deci după o sumaţie de oscilaţii de
a1 venţă. Acesta este efectul „sumaţiei temporare" descris de Gildemeister.
ulm realizarea acestuia, curentul de MF trebuie să depăşească un anumit
intensitate şi un anumit timp util. Este deci necesar şi aici, ca şi pentru
i U- joasă frecvenţă, un anumit timp util - dependent de substratul excitat -
fi declanşată o stimulare. Acest timp util este cu atât ma'i mic, cu cât
ten de excitaţie este mai mare. O prelungire a timpului de trecere a
ti ile MF peste timpul util, rămâne fără importanţă pentru declanşarea
di- excitaţie.
t'Al creşte frecvenţa curentului (de MF), cu atât creşte şi numărul

Î i!t Iul necesare pentru declanşarea unui potenţial de acţiune. Acest efect nu
i-iintinuu, liniar, ci cunoaşte două maxime evidenţiate de Schwartz pe
Iul noilor de broască.
nllfl particularitate a modului de excitare produs de curenţii de MF este
11 u excitaţie „apolară" sau „ambipolară". Semnalată şi demonstrată de Katz
illdemeister (1944) şi Wyss (1973), ea constă în faptul că excitaţia poate
n In oricare din cei doi poli şi concomitent, dacă ei sunt aplicaţi simetric,
i n demonstrat că efectul apolarităţii mediei frecvenţe este posibil prin
>'ii unor condiţii: impulsurile de curent alternativ trebuie să aibă o formă
exact simetrică,
 ('urentul de M F trebuie îl fie m odulul tn am plitudine ndicA iiiitpaia
«pura ţ)
lent, Iu intervalul de cftteva perioade de curent alternativ,
l-'rccvenţa
curenţilor trebuie să fie neapărat peste l 000 H /.,
Absenţa polarităţii curenţilor arc avantaje esenţiale pentru clcctrodiauiin
lai mai ales pentru terapie, permiţând obţinerea unei excitaţii adecvate trnnsvpi
>i in cuplul structural şi funcţional ncrv-muşchi, precum şi posibilitatea unei Iţii
'cveisibilc a conductibilităţii nervoase (Miillcr şi Hunsbcrg).
Relaţia dintre timpul de excitaţie şi intensitatea curentului (curbn I/U
există şi în domeniul mediei frecvenţe, cu deosebirea că la curba stabililft < >
prngul de excitabilitate corespunzător unei intensităţi duble reobazci cslr n
decfit în cazul curenţilor rectangulari.
„Ncgativarea primară sau „locală" este un alt fenomen care apa M >•
excitării cu MF. La stimuli de MF cu intensitate subliminară, după tio • i
anumit număr de perioade, apare local o „negativare primară" expun* >
descreşterea potenţialului de repaus a membranei excitabile (depolari/ai r roaţ
după Wyss).
Ncgativarea produsă sub formă de platou dispare lent, abia după înti ertli
curentului, înălţimea platoului de negativare atinge jumătate din înălţimea vî<
potenţialului de acţiune.
Rezistenţa cutanată este considerabil scăzută la curenţii de MF, pcriulu
aplicare nedureroasă, utilizarea unei intensităţi mai mari, precum şi obţineff <
penetraţii mai mari, în ţesuturi mai profunde. Dacă vom considera pentru < i de
contact (suprafaţă de aplicare a electrodului) de 100 cm2, la o cap.» l
microfarad, atunci rezistenţa tegumentului faţă de un curent alternativ este de
aproximativ 3 200 ohmi; pentru un curent alternativ de 5 000 H/, pielii scade,
în aceleaşi condiţii de 100 de ori, deci la 32 ohmi.
Rapiditatea schimbării direcţiei curentului alternativ de MF diminu
efectelor electrolitice cu lezarea tegumentului, mărind toleranţa la ti1
realizând avantaje evidente, mai ales la copii şi la indivizii cu sensibilitni
crescută la curent. De asemenea, această schimbare rapidă a alternanţcloi
îl face inexcitabil pentru nervii şi receptorii cutanaţi.
Contracţiile musculare obţinute cu MF percutantă sunt puternice, şi
bine suportate, chiar nedureroase, mai ales la curenţii de 2 500
(d'Arsonval), probabil printr-un efect de blocaj al proceselor la niwi
nervoase pentru durere, în afară de aceasta, caracterul nedureros al <
musculare este datorat şi existenţei fenomenului „încrucişării praguriloi şi
descris de Djourno în 1949, care a demonstrat că la frecvenţe între 6 000 '
pragul contracţiei musculare tetanice rămâne evident sub pragul durcitu, |
disociere între aceste două praguri.
l'rin această proprietate a curenţilor de MF este posibilă declnnţ«i
= durere a contracţiei musculare tetanice, se explică şi inofensivitatea
cuie Ml' faţA de muşchiul cardiac, putându-se aplica şi transcardiac
(Djournn
 V.' rmi\<IPAUiLE El IX TK l I/IOMHVICE
ALE CURENŢILOR DE MF

Acţiune slimulatoarc asupra musculaturii scheletice, producând contracţii

i in- cuni am vă/ut mai sus - puternice, reversibile şi bine suportate.
lil'ccl de stimulare asupra muşchilor netezi hipotoni (ai unor organe in-
i|i' i posibil de obţinut prin modulări crescute mai lent (în 3-5 secunde) şi mai
lyi
Acţiune analgetică.
Acţiune vasomotorie cu efect hiperemizant (probabil prin eliberare de
=!nii(e vasoactivc) şi resorbtivă.
l Tcctc derivate: decontracturante - miorelaxante, trofice (prin vasodilataţiile
hinr) si asupra structurilor vegetative (stimulare a vagului).
Multitudinea acestor acţiuni fiziologice explică şi motivează indicaţiile
i ioc si valoarea aplicării mediei frecvenţe într-o serie întreagă de afecţiuni
ilopatii, stări posttraumatice, reactivări artrozice, tulburări de circulaţie
.1 si alte stări morbide ale aparatului locomotor. Trebuie să menţionăm
n'iim, înainte de a prezenta variatele exploatări şi utilizări în scop terapeutic
i'iiţclor purtătoare de MF, că încă nu sunt explicate pe deplin toate avantajele
'icc ale acestui domeniu, existând totuşi speranţe întemeiate că cercetările
iiiniiţitc asupra acestora vor putea lărgi pe baze riguroase biochimice şi
i c, aria de aplicare terapeutică a mediei frecvenţe.

V.3. POSIBILITĂŢILE DE APLICARE A

CURENŢILOR DE MF

V.3.1.ÎN SCOP DIAGNOSTIC

ylic că existenţa activităţii electrice spontane a unui muşchi în repaus este i
iilic.il muşchiului denervat. Aplicaţia locală a unui curent de medie frecvenţă
R provoace contracţie numai pe un muşchi normoinervat. Faţă de diferitele
imitatoare ale impulsurilor de medie frecvenţă se manifestă aceeaşi li*
din partea ţesutului muscular.
tiNilntca curentului necesar pentru producerea contracţiei musculare .
l» ho cu atât mai mare, cu cât frecvenţa purtătoare este mai mare. La
•rvaţi nu s-a putut produce nici o contracţie musculară, cu nici o -i
acest domeniu şi cu nici un nivel al intensităţii de curent aplicabil, naţie,
autorii germani din Dresda (A. Lange şi colab.) au propus şi • iest
electrodiagnostic cu medie frecvenţă, simplu şi exact, care tn mi
răspuns contracţii din partea muşchiului testat, confirmă (şi evită)
loctromiografic - metodă mai laborioasă, relativ „trauniati/.untA" fi
Autorii mai sus-citaţi, cu un aparat MFA-1, au aplicat un electrod
punctiform de 1,5 cm pe punctul de miinulnro niiutculnrA, provocfliul o M llmul«
frecvenţa de 2, 4. NKO U 16 kll/, cu un im puU trape/oidnl de l (H ) m u |i (8
im ccndcntfi şi descendentă de 0,2 ins. l'rovocurcu unei contracţii mun
uNculNie
1
test pozitiv şi nu m ai im pune efectuarea unui exam en clcctrom ioum lU

V.3.2. ÎN SCOP TERAPEUTIC

V.3.2.1. PROCEDEUL DE APLICAŢIE CU UN SINCÎIM

CURENT DE MF MODULAT
Au fost imaginate mai multe modalităţi, corespunzătoare cu pi>nllu!|ţ
tehnice realizate pentru modularea în amplitudine. Astfel, s-a putut i
modularea de amplitudine prin cuplarea a două aparate - unul de joasă ftw v»
celălalt de medie frecvenţă (aşa-zisa modulare de amplitudine „externă" ciupi j
şi Fucker) sau printr-un singur aparat - după procedeul sovietic Anipljj
(Jasnogorodsky şi Ravic).
La acesta din urmă, prin intermediul unui oscilator care da forma, iluf
frecvenţa dorită, modularea curentului de bază se poate realiza mituim
parametrii impulsurilor stabiliţi în prealabil. Modularea amplitudinii cumill
face în ritm de joasă frecvenţă: curentul „purtător" de MF este modulat în inii
şi frecvenţă, în funcţie de curentul de joasă frecvenţă ai cărui paramclil ti
varia în funcţie de necesităţile terapeutice. Prin această modalitate se evitft prt
de acomodare. La aparatele Amplipuls (Amplipuls 3, Amplipuls 3 T), ge de
curenţi de MF de 5 kHz, succesiunile de stimuli de medie frecvenţft Iţi,
frecvenţă pot fi variate în forma lor prin modificarea profunzimii modulit|li
cât profunzimea acesteia este mai mare, cu atât stimularea este mai puici iiii
obţine o formă „monodinamică" continuă între O şi 100 Hz peste caii1
realiza o a doua modulare, prin introducerea de pauze între impulsurile mnif
pauze ce pot ajunge până la 30% din durata impulsului propriu-zis.
Pe lângă această formă de curent monodinamic cu diferite frecvcnţo i de
modulare în amplitudine, cu acest aparat se mai pot realiza şi trei Iuti
curenţi cu modulare diadinamică în care alternează diferite game de IU
modulate şi fixe (între O şi 150 Hz), cu durata impulsurilor variind înli«
secunde. Cu cât se realizează alternanţe mai pronunţate ale modulatului
efectele excitomotorii obţinute sunt mai importante,
Prin utilizarea aparatului de producţie franceză Miodinaflux. Acr»l
unul din tipurile de „pionierat" din acest domeniu, permitea aplicarea tcmpfMJ
următoarelor forme de curenţi de MF:
medie frecvenţă pură (MFP);
medie frecvenţă pură redresată (MFPR);
medie frecvenţă cu modulare a frecvenţei de repetiţie a trenurile! i|
secundă) în perioadă scurtă - sau prescurtat - MF modulată în PS;
medie frecvenţă modulată în PS - forma redresată;
medie frecvenţă cu modulare a duratei trenurilor în perioadil luii|
prescurtat MF modulată în PL;
curent de MF modulată în PS - modulată în PL (dublu modulat)
 M i e dintre «coste forme se puica nplicii tn dourt regiuni do iYocvcn|8:
"00 II/), cu o duratfl u perioadei corespunzătoare de 0,2 ins şi 10
kHz i / ) , ni o durată a perioadei de 0,1 ms.
HICII curcn|ilor de 5 kHz se manifestă în straturile superficiale ale zonei |il. .
inl1uen|Aiid cu predilecţie musculatura striată şi având în principiu un
u'ilomotor faţă de frecvenţa de 10 kHz cu acţiune mai profundă şi efect l ic.
>t frecvenţă pură (MFP) este constantă în frecvenţă şi intensitate. • i-Hiirea
curentului de MF elimină (anulează) semiundele negative ale i sinusoidale,
conferindu-i acestuia un efect mai analgetic şi vasodilatator 11 aplicat şi ca
iontoforeză. La modularea curentului de MF în PS are loc 11 ic ii trenurilor de
unde şi a pauzelor cu viteze mari, de la 10 Hz până la > ircptc alese, în funcţie
de scopul dorit: mai analgetice la frecvenţele de 11/., acest efect crescând
progresiv până la 500 Hz, şi mai excitomotorii u-le dcscrescânde sub 100
Hz. Durata pauzelor este egală cu durata lorma trenurilor este
exponenţială. La modularea MF în PL se obţineau }l«:i>, k- particularităţi, cu
nuanţări diferite ale modului de acţiune şi a efectelor: <* l l Mirata trenurilor
modulate variază în trepte, de la l la l O secunde, trenurile mia de l până la 4-5
secunde prezentând efecte mai puţin excitomotorii, iar i tlniatc de peste 5
secunde având efecte mai excitomotorii; l" l K aportul dintre durata unui tren
şi a pauzei corespunzătoare putea fi ales II vi 1/2, influenţând astfel
caracterul excitator al aplicaţiei, acesta fiind mai l U i npnrtul tren/pauză de
1/2, la care se conferă o perioadă mai lungă refacerii iri1 a fibrei musculare;
l l'imta de creştere a trenurilor modulate poate avea forme diferite,
iliiiilaiâ sau trapezoidală.
l hililn modulare era realizată de „grefarea" unui curent de MF modulat în PS
Hiniliilate în PL, la frecvenţele respective alese în funcţie de cazul tratat,
dublă modulare are un caracter de stimulare mai pronunţat, preferat în in
care se doreşte o „microgimnastică musculară".
|H«'/nmând, dintre formele de curent de MF aplicabile cu
aparatul liix, cele mai excitomotorii sunt cele în regim de 5 kHz, cu
lungimea ÎMI modulate în PL peste 4 secunde şi cele dublu modulate în PS
(mai ales 1l1/.) cu PL (mai ales peste 4 secunde), iar cele mai analgetice
sunt cele în 10 kHz, formele de MFP, MFPR şi MF modulate în PS cu
frecvenţa de |li»|H-stc 100-200 Hz.
i -le fiziologice (şi terapeutice) al acestor forme descrise mai sus sunt ||
l« ale mediei frecvenţe: excitomotorii şi analgetice (în funcţie de formă)
«•' principale şi vasodilatatorii, trofice, miorelaxante, şi vegetativo-
ca efecte derivate.
irtică se obişnuia ca o aplicaţie să înceapă cu un curent de MF constant
nmp de 5-10 minute (în funcţie de caz), cu scopul de a se ameliora
structurii musculare tratate şi apoi se trecea la una din formele modu-UI
(ic de efectul prioritar urmărit: analgetic sau excitomotor.
 l'tmliu ohţim'U'ft efectului de conlnicţic • numculnltirii nclcdc MO utill/,n l«
pirul • cti bune rc/ultatc Ml; modulatA in perioada lungfk, cu durută maro u UPI
'> K) secunde), cu frecvenţa de ba/,a marc (10 kl l/.), care acţionează prolUild
iu ci c în straturile superficiale; duratele perioadelor de excita|ic şi u celor ilt
Hale între ele (1/1), iar durata totală a unei şedinţe minimum 10 minute.
Deoarece, după cum vom remarca în continuare, avantajele terapcul
plicaţiilor de curenţi de MF intcrfcrcnţiali sunt mai mari, s-a renunţat l i >
aluicnrcu şi utilizarea aparatelor ce produc un singur circuit de MF, de lipi.
iicnţionatc mai sus.

V.3.2.2. PROCEDEUL PRIN CURENT INTERFERENŢ1AI

DUPĂNEMEC
Acesta constă în încrucişarea a doi curenţi de MF cu frecvenţe diftflt
Ueneral, decalaţi cu 100 Hz); la locul de încrucişare endotisular se reali/,eu/ft (f
terapeutice prin unde modulate în intensitate (fig. 141).

V.3.2.2.l. Particularităţile fizice ale curenţilor interferenţiull

în zona de întâlnire a celor doi curenţi cu frecvenţe diferite se pn>
câmp electric numit câmp interferenţial, în care direcţia şi amplitudinea cu •
de interferenţă se modifică repetitiv, având loc o amplificare şi o scăderi
dispariţia totală a intensităţii. Trecerile de la amplificare la anulare sin
oscilaţia intensităţii se produce cu o frecvenţă proprie care defineşte inti >
l-la variază progresiv între O şi 100 Hz; astfel, acţiunea propriu-zisă de s
aparţine domeniului de joasă frecvenţă.
Calcularea matematică a câmpului obţinut în situaţii reale este f
dificilă deoarece ţesuturile organismelor prezintă un grad mare de neonin
Pentru înţelegerea esenţei fenomenului de interferenţă este necesară simi ! pe
un model idealizat. Un astfel de model poate fi constituit de o baie ele» >
întrucât ţesuturile se comportă la aplicarea unui potenţial electric, ca
electrolitică (fig. 142).

'1
circuit 1 Fix. 141 - Fig. 142 - Distribuţia
încrucişarea a doi curenţi de M F cu nilor curenţilor interfcrcnţl
frecvenţe diferite. o baie electrolitici
Hgutfl CNtc reprezentata prin curbe de nivel di,slrilni|iii «mpliiiulmilor
n tiilnfiTi*n|inl inlro baie electroliticii, ob|inutfi cu clcclro/i punctiformi.
i|i|ilii(liiica cuiciilului este cu atât mai mure cu cât curbele de nivel
sunt
| iiiiind seama de aceasta, rezultă că pe direcţiile diagonalelor axelor
Io cei doi curenţi, amplitudinile de interferenţă sunt maxime. Pe direcţiile
cuinili (x, -x şi y, -y) amplitudinile de interferenţă sunt egale cu zero.
iiic, există direcţii preferenţiale, pe direcţiile diagonalelor obţinându-se
Ic interferenţă maximă, în timp, pe diverse direcţii, curentul interferenţial
i mod diferit (fig. 143). Pe direcţia A (direcţia diagonalei) din fig.
142 ,i în llg. 143 a, pe direcţia B ca în fig. 143 b, iar pe direcţia G
(direcţia m lig. 143 c.
i examinarea fig. 143 rezultă următoarele:
r direcţia diagonalei (A) curentul interferenţial variază cu amplitudinea
intre valoarea I şi zero, cu frecvenţa „fa" care este egală cu diferenţa
lor celor doi curenţi. Astfel, dacă i, are frecvenţa 5 000 Hz, iar i 2 4 950 Hz,
nplitudinii curentului interferenţial se produce cu frecvenţa de 50 Hz;
direcţia B curentul variază între I şi I . , deci amplitudinea de variaţie
* max * mm' * '

mică decât pe direcţia A. Variaţia are loc tot cu diferenţa frecvenţelor

mrcnţi; l io direcţia C (direcţia curentului i2), nu mai există nici un fel de
variaţie.

b Imin

iint (C),
fa = frecvenţa de interferenţa
Ta = perioada
corespunzătoa
t
re frecvenţei de
interferenţa
finf = frecvenţa curentului interferenţial
T ht = perioada corespunzătoare frecventei
curentului interferenţial
Fig 143 - Variaţia curenţilor interferenţiali pe diverse direcţii:
a) - variaţia pe direcţia A (direcţia diagonalei); b) - variaţia pe
direcţia B; c) - variaţia pe direcţia C (direcţia axei).
 circuit 2

eficacitate 100%

eficacitate 25%
circuit 1 eficacitate 0%

circuit 2
Fig. 144 - Variaţia eficacităţii curentului interferenţial cu direcţia.

Pe alte direcţii cuprinse între A şi C, variaţia curentului interfcronţl

valori intermediare cuprinse în intervalul I şi zero.
. * ma x J

In concluzie se pot afirma următoarele:

curentul interferenţial rezultă din doi curenţi de medie frecvenţă i, ţi
amplitudini constante, dar cu frecvenţe puţin diferite;
rezultatul este tot un curent de medie frecvenţă, dar cu amplitudine vil li
în funcţie de direcţia pe care îl considerăm;
frecvenţa de variaţie a amplitudinii este egală cu diferenţa dintre
celor doi curenţi ij şi i2;
diferenţa celor două frecvenţe corespunde în cazul electrotcrapifl JJ4
variaţii de joasă frecvenţă.
Unul dintre elementele ce condiţionează eficacitatea terapeutică a CUH»H$(
interferenţial este nivelul de variaţie a amplitudinii sale. în fig. 144 este rcpi c
variaţia eficacităţii sale raportată la o dispunere pătratică a electrozi'oi
model idealizat.
Introducerea, adoptarea şi răspândirea în electroterapie a procedeului
curenţi de medie frecvenţă interferenţiali sunt motivate de următoarele avui»
modularea intensităţii prelungeşte efectul de stimulare al cui*
alternativ de MF aplicat, prevenind instalarea fenomenului de
acomodare,
se realizează concomitent creşterea şi descreşterea progresivă a undei „de
an»!1
a impulsului care, în plus, având un caracter de excitaţie „apolară" (Wyss),
con
la evitarea apariţiei acomodării ţesutului muscular la acţiunea
stimulat
curentului;
utilizarea frecvenţelor „purtătoare" din domeniul mediei frecvenţe înlfll^
o rezistenţă electrică redusă din partea tegumentului;
pot fi utilizate intensităţi mai mari de curent, cu un efect corcxpi
crescut;
interferenţele de joasă frecvenţă sunt considerate cele mai active illli
de vedere biologic la nivelul celulelor. Aceste efecte se pot obţine prin ainpj
corespunzătoare a electrozilor în aşa fel ca cele două circuite să fie perpu
unvil lată de celălalt într-o poziţionare tetrapolară.
 V.3.2.2.2. VNiluiitt'k* inoiliilii{lllor «le frecvai|ii upllcubllc cu
uimiţii intcrfurcntlali
In l\nic-|ic de ac|iunca IV/iologică optimă şi efectele urmărite, se aleg, de la
i» i'd/. tipurile de frecvenţă dorite, oferite de diferitele modele de aparate
t i r in domeniu. Indicaţiile generale privind excitoterapia electrică realizată
»i li(vven(ă rezultată din interferenţa endogenă a celor doi curenţi de medie
n(fl, derivă din următoarele posibilităţi principale de aplicaţie. • u frecvenţe
constante - modalitate de aplicaţie numită şi „manual" constă eicii unei
frecvenţe constante între zero şi 100 Hz; alegerea acestor frecvenţe In general
după efectele urmărite şi care au fost apreciate a avea asupra llllloi striaţi
sănătoşi următoarele moduri de acţiune:
IVccvenţcle „mici" (sub 10 Hz) ar fi îndeobşte excitomotorii; frecvenţele
„mijlocii" (12-35-50 Hz şi cu intensitate subliminară), s-a n fi
dccontracturante, vasomotorii - vasculotrofice şi cu efect de reglare
«vegetativă, în sensul inhibării hipertoniei simpaticului şi a stimulării sistemului

frecvenţele „rapide" (80-100 Hz) au efect analgetic. A Irjţerca preferenţială

a acestor trepte de frecvenţă se constituie în motivaţia |«|lilor generale sau mai
ţintite.
('menţii cu frecvenţe constante mici, de 10 şi sub 10 Hz, determină o excitaţie
fvilui motori şi se preferă atunci când se urmăreşte obţinerea unor contracţii
lnic pe musculaturi hipotone de diferite cauze, fără leziuni de nerv.
ircvcnţele cu efect de reglare vegetativă se aplică în scopul înlăturării
(iilor vegetative ale organelor toracice, abdominale şi pelviene, cu indicaţii
Iun nlc toracice anginoase, tahicardii paroxistice, constipaţii spastice,
c ctc.
/enţele rapide au un efect analgetic de scurtă durată şi în consecinţă se i
ca formă de introducere în mai toate aplicaţiile în diferite afecţiuni, i i
ni procesele patologice cu caracter acut.
u frecvenţe variabile (modulate) ritmic - modalitate numită şi „spectru".
Modulaţia 0-10 Hz sau „spectru" 0-10 Hz, mod în care diferenţa .
n|dor celor doi curenţi - şi prin urmare şi frecvenţa curentului interferenţial
»/n liniar crescător şi apoi descrescător, în timp de 15 secunde de la zero la
iu castă formă are acţiune excitantă asupra nervilor motori şi, în consecinţă,
i(ii ilo gimnastică musculară în hipotoniile musculare de inactivitate, în redorilc
im'1 posttraumatice cu imobilizare, în constipaţii atone etc.
Modulaţia 90-100 Hz sau „spectru" 90-100 Hz, mod în care diferenţa
•((clor celor doi curenţi variază liniar, crescător şi apoi descrescător în timp
•t unde între 90 şi 100 Hz; această formă are acţiune şi indicaţii asemănătoare
iile frecvenţei constante de 100 Hz, predominând efectele analgeticc.
Modulaţia 0-100 Hz sau „spectru" 0-100 Hz, mod în care diferen|a
i|clor celor doi curenţi variază liniar, crescător şi descrescător în timp de
15
• de la zero la 100 Hz; se produce astfel o alternanţă ritmică de cfocle
>rli cu efectele excitatorii, adică stări de relaxare alternate ritmic cu stiul do
Mlmuliuc tUulnrA, ConMecin|ela ucenici nctiuni Mtint: activare» lUnctlilor ctluli
icgliimi tonusului iiuulilknl patologic al (cnuturilor, inclusiv ni pereţilor Viurtili
o liipcrniiic activA a vaselor profunde, o hipcrlimfcmic, resorbţie rapidă |l ovhl«
n edemelor şi exsudatclor pcrmcuralc, mai ales posllraumaticc, realizând fi
micromasaj activ de profun/jmc al musculaturii striate, cu efecte bciu'Hiij
contracturi şi rctracturi musculare.
Din aceste efecte, rezultă ca indicaţii prioritare: diferite tulburftil IMI(
tisulare, inclusiv şi electiv cele din sindromul algoncurodistrofic postit nn.
dai $1 cele juxtaarticulare din artrite, periartrite şi artroze, diverse afecţiuni l
cronice şi subcronice ale aparatului locomotor cu substrat osteoarticulai lai
(deficit de circulaţie venoasă, sechele flebitice, edeme limfatice, cclulili si
diskinczii ale organelor abdominale, inclusiv ale micului bazin.
Acţiunea diferenţiată a frecvenţelor constante (manual) şi variabili > nu
este strict delimitată, deoarece de regulă mai intervine şi acţiunea modulaţii
ca efect secundar. De aceea, la orice aplicaţie terapeutică cu intci l. \ se urmăresc
trei factori principali, în funcţie de forma curentului aplicai
creşterea pragului dureros;
efectul stimulant;
influenţarea SNV.
în concluzie, şi acest procedeu electroterapeutic trebuie să fie aplic îl
vidual, ca şi toate celelalte forme de curenţi, ca şi drogurile din arsenalul

l
medicamentoase, astfel că modurile nuanţate de acţiune descrise mai sun lf|
privite în primul rând ca nişte criterii de orientare de principiu - este ni
verificate clinic - în aplicaţiile pe cazurile de variate şi diferite patologii.
Amintim aici şi alte moduri de lucru, furnizate de aparatele de tipuii
vechi - modelele Nemectrodyne şi Multidyne - astăzi practic abandonul^
referim la formele „Muttor" şi „Rotor".
La Muttor era vorba de doi curenţi de MF redresaţi, din care unul modul!
frecvenţă de la zero la 100 Hz, interferaţi şi cu polaritate mutată periodic. I'
acestei forme de aplicaţie sunt determinate tot de treptele de frecvenţii
analgetice la 80-100 Hz, excitomotorii pe fibrele musculare normoinoivs
frecvenţele în jur de 50 Hz şi excitomotorii pe muşchii striaţi cu crescută,
cu fibre uşor degenerate.
în forma Rotor, doi curenţi de joasă frecvenţă (din care unul mndiil|
frecvenţă) ofereau, printr-o compunere liniară, două forme de rezultate: ud
formă trapezoidală rezultată din doi curenţi egali şi una triunghiulara cu
inegale, rezultată din doi curenţi inegali.
Frecvenţele apropiate de l Hz au acţiune de stimulare a sistemului
precum şi efecte excitomotorii pe fibre musculare parţial denervatc, înliiK
asemănătoare cu efectele curenţilor exponenţiali cu pantă lentă.

V.3.2.2.3. Modalităţile de aplicare şi perfecţionarea progresivă a

Interferenţa plană. Interferenţa plană este realizată de modelele de pe
caic ne permitem să le denumim „din prima generaţie", respectiv NCIIIH ti
Nemcclrodyne, Multidyne (Franţa), Nemectrodyne-8 (Germania) ş.a. Cei doi > '«d
'i INII iiHşleic unui curent intcrfcrcn|inl cute vanu/fl - cel pu|ni teoretic n
planuri paralele cu planul Curmat de direcţiile acestora (fig. 145). Dacă se
ulcea cA pentru orice excitaţie „fondul" de clemente fizico-chimice este ni
de mediul ionic din soluţiile ţesuturilor, în aplicarea plană, ionii nu se n /A
decât în cadrul „secţiunilor" cubului din fig. 145, cub ce reprezintă l In
care arc loc interferenţa. Prin interferenţa plană, nu se foloseşte deci i
rapacitate de „mişcare" a ionilor care ar putea să se deplaseze şi pe a treia ,
rare le-ar permite să treacă dintr-o secţiune în alta. <irrfcrcnţa spaţială. O
perfecţionare tehnică a aparatelor de curenţi n|iali înlătură această
„limită", permiţând ca prin adăugarea unui al treilea .A se realizeze mişcarea
spaţială a ionilor din ţesuturi. Această interferenţă numită şi „stereo" - a
fost obţinută până în prezent, cu aparatele ilynator" Siemens, „Interfrem"
şi „Spinter" (România) (fig. 146). upfl cum se observă, în acest sistem există
3 curenţi care se încrucişează în i (ratată. Pentru comoditatea manevrării
electrozilor necesari în aplicaţia iielodc, ci sunt fixaţi câte trei pe un suport
din material plastic sau cauciuc /). Ansamblul poartă, datorită formei,
denumirea de electrod stelat. < 'torul interferenţial. în vederea creşterii
eficacităţii terapeutice a curenţilor 'iiţiali s-au căutat soluţii pentru
combaterea existenţei direcţiilor prefe-Mlt (!1g. 148). Una dintre aceste
soluţii este inovaţia denumită de inventatori ppf inlerferenţial", care printr-un
dispozitiv electronic realizează rotirea cu iLlfpIlci" din fig. 148 în sensul
acelor de ceasornic şi invers, periodic, cu o JnMt|ft i'flrcia îi corespunde o
perioadă de 2-3 secunde, în acest fel, toate direcţiile MU sunt excitate succesiv cu
amplitudine maximă. 'inferenţa dinamică. Aparatul românesc „Interfrem"
(ing. Mircea Popescu l ilulul de Balneofizioterapie din Bucureşti) realizează o
rotire a vectorului 1 1 i-nţă maximă cu 360° la fiecare perioada de interferenţă,
ca un radar care iul planul (fig. 149).
„egalizarea") distanţei dintre electrozi
utilizarea tipurilor de aparate mai vechi din generaţiile de producţie
l Nemectrodyne, Multidyne) se produce un fenomen secundar şi anume,
i meniului exogen de cuplaj".
a/urile în care dispunerea electrozilor nu se face pătratic, ci după imaginea
'lunghi, ca în aplicaţiile longitudinale, pe segmente lungi, între electrozi
n|i exogeni (fig. 150), care dau naştere unui efect neplăcut de „electrizare"
• Aiuia se limitează mărimea curentului interferenţial endogen, prin
i toleranţei la o intensitate optimă eficace a curentului. «n uleie moderne
de tipul „Nemectrodyn 8" - Germania, „Interfrem" - produs iiul de
balneofizioterapie din Bucureşti, au reuşit să reducă, să corecteze irul de
cuplaj" nedorit, cu ajutorul unui dispozitiv denumit de fabricnnji >i de
distanţă" sauprofunditas. Corectarea distanţei duce astfel la o anulare efecte
prin împiedicarea apariţiei curenţilor secundari şi la penii i (erei
necesare a curentului aplicat, în condiţii de bună toleranţă,
 curentului
•v^.. f

Fig. 146 ~

i3 •• 4* l

direcţia
curentului

/•'/X- 145- Secţiunile de

variaţie ale curentului mierferenţial în A
aplicaţia cu două circuite.

electrozi suport din

material /s
plastic

pli

ca

ţie

sp

n|

lt||

Jj

Fig. 147- Electrod pentru aplicaţie spaţială. Fig. 148 - Modul

„vectorului intcrfefttt|i»M

Fig. 149 - Modul de

acţiune a
„interferenţei
dinamice".
Vectorii indică poziţia maximă la diverst l
direcţiei de interfwwll M ,t 2 .........etc.

zona de e=
interferenţ
a electrod

curent exogen curent exogen

de cuplaj \
iec / de cuplaj

\
jg. 750 - Curentul exogen de cuplaj.
nidiiil luvslei terapii, se asociază curentului intcrlcrenţial endogen, doi de
joasă l'recven|ă. Autorul intenţionează ca prin acest procedeu "1 procedura cu
efectele analgetice şi vasoactive caracteristice 'iliiidiadinamicdc 100 Hz. De
asemenea, presupune ca pe calea mecanismelor li viscerale să acţioneze şi
asupra organelor interne.

V.,).2.2.4. Tehnicile de aplicaţie ale curenţilor interferenţiali

t' deosebesc fundamental două tehnici de aplicare a curenţilor interferenţiali
io: statică şi cinetică.
i tehnica statică, electrozii se menţin în timpul procedurii în acelaşi loc şi lor
se exercită o presiune constantă. Electrozii „clasici" sunt cei de tip placă. In,
utilizaţi câte două perechi, au dimensiuni diferite, care variază de la 50 cm2 In
400 cm2 (50, 100,200,400 cm2). Plăcile sunt introduse în învelişuri umede
«liii'A sintetică, corespunzătoare ca mărime şi ataşaţi la cablurile cordonului
nplu conectat la aparat. Amplasarea lor se face în aşa fel încât curenţii să se
e/e în mijlocul zonei tratate. Electrozii de tip placă se fixează de preferinţă
Ui elastice sau cu săculeţi cu nisip sau mai simplu uneori, prin greutatea
iul,
l )(J menţionat că în afara electrozilor placă se mai utilizează astăzi şi alte două
I|B i'leetrozi, de tip perniţă şi electrozi cu vacuum (vezi la metoda combinată).
l Iertrozii de tip perniţă sunt de diferite feluri. Utilizarea lor rezultă din
imnlii|ia aparatelor prevăzute cu astfel de electrozi. Aceştia constau dintr-un
Ic material plastic pe care sunt fixaţi 2 sau 4 electrozi. Ei sunt utilizaţi
iiiliirea unor zone mai mici, bine delimitate.
(clinica cinetică se utilizează doi electrozi „mănuşă" (palmari) care se
linile asistentului, fiind izolaţi electric de acestea. Fiecare electrod se
i un cablu. Celelalte două cabluri se leagă la doi electrozi-placă fixaţi
iiică(fig. 151). Intensitatea curentului este reglată de pacient. Regiunea
i flă în zona de interferenţă a curenţilor. Prin mişcarea permanentă a
i im mănuşă de către asistent în timpul tratamentului, se produce o variaţie
i * l li u de intensitate maximă a curentului interferenţial, procedeul astfel utilizat
' .tunul „electrokineziterapie".

V.3.2.2.5. Aparate de curenţi interferenţiali

tunde aparate au fost utilizate de Nemec, care le-a denumit
„Endogcnos", ) l evidenţia excitarea selectivă în profunzimea ţesuturilor la
nivelul locului
f l mlogenos Liechtenstein"). După anul 1958, acest procedeu a foit
MII prin evitarea efectelor nedorite de suprafaţă produse la cei patrii electrOfl
imul circuite (aparatele din seria Nemectrodyne-Multidyne).
 l'iH, /J/-liUllMm «lei i m .
(„mănuşi") In tehnic» i m

i
tă
i

F lg . 1 5 2 A p a ra tu l
N cm cctro d y n 8 .
 Fig. 153 - Aparatul Interfrem.

i itcrapie Fig. 154 - Aparatul

Spinter.
 A parului N cm octrodyn 8 - C Jcriiiniiin perm ite obţinerea <
nilcrfcrcn|iiil yi a corecţiei de distanţă (ftg, 152), ca (fi tipiiraliil romA nem
(lig, 153).
Prototipul aparatului românesc Spinter (fig. 154) oferă posibilităţi
ale interferenţei spaţiale dinamice, precum şi ale unei frecvenţe in
modalitatea frecventei constante („Manual").
Un alt model realizat la Institutul de balneofizioterapic din Bucure v
Diafrem (fig. 155), permite obţinerea şi aplicarea unor forme noi si n
interferenţă (de tipul curenţilor diadinamici şi a curenţilor drepluii)
frecvente analgetice şi excitomotorii), pe lângă vectorul interfcrcnţial yi
selectiv al unuia dintre cele două circuite întâlnit şi la modelul Sici
Siemens (fig. 156).

V.3.2.2.6. Principalele efecte fiziologice ale curenţilor lnk>rfr>

Din prezentarea acestor efecte ne vom da seama că ele i1
particularităţile de acţiune ale curenţilor de medie frecvenţă şi din cfccld
forme de aplicaţie ale curenţilor interferenţiali descrise anterior în a<
Iată deci o prezentare sintetică a acestora:
1. Efectul excitomotor pe musculatura striată (cu toate cele tu
cronaxie). într-unul şi acelaşi muşchi există fibre musculare cu
exci'
cronaxie diferită: frecvenţele „mici" (sub 10 Hz) excită toate fibrele
nu
particularităţile lor electroexcitabile diferite. Curentul
interfercnţinl
numai pe muşchi sănătoşi, normoinervaţi.
1. Efectul decontracturant, obţinut cu frecvenţe „medii" (l2-1
ales cu frecvenţa variabilă între O şi 100 Hz, prin alternanţa
ritmicn
relaxare cu cea de stimulare a ţesutului muscular.
1. Efectul vasculotrofic, hiperemizant şi resorbtiv, se obţiin
modalităţi de acţiune:
a) directă, pe vase şi aceasta la rândul ei, direct pe musculatui
••<
vaselor sanguine şi indirect, pe structura neurovegetativă
vasculară;
a) indirectă, prin gimnastica musculară realizată de efectul excitm
cular, cu producere de contracţii fiziologice, line.
4. Efectul analgetic modifică percepţia dureroasă prin d
excitabilităţii dureroase (efectul de acoperire menţionat mai
sus),
l
combaterea hipoxiilor generatoare de durere (deci şi prin acţiunea
vasoi
4. Acţiunea excitomotoare pe musculatura netedă este reali/,"
formulă de curent interferenţial (mai ales cu frecvenţe „medii" de
l.'
mod indirect, asupra dermatoamelor, miotoamelor, a
ganglioniloi
paravcrtcbrali, lanţului simpatic, ganglionului stelat.
Reluând pe scurt efectele curenţilor interferenţiali în funcţie <l>
putem admite că:
- frecvenţele „mici" (sub 10 Hz) produc un efect excitomotor al 11
striaţi normoinervaţi;
 Fig. 155 - Aparatul Diafrem

Fig. 156 - Aparatul Stereodynator.

 '
J

Fig. 158 - Aplicaţie de curenţi iniei l

la nivelul umărului.

i'ig. 157 - Aplicaţie pentru o entorsă tibio-

tarsiană.

Fig. 159 - Aplicaţie la nivelul cotului. Fig. 160 - Aplicaţie la nivelul genuni I
 Fig. 161 -Aplicaţie paravertebrală.

Fig. 162- Aplicaţie pentru nevralgie de trigemen.

n

Fig. 163 - Sechele paretice ale membrelor în remisic

Fig. 164 - Tulburări de circulaţie periferică arterială.

l
 l .mcthi" 11 ,»5 H/) şi cu înlcnsiiiilr siibliininarl a Ctlrcn|il"i, !> i
nnlmctiiraiil si vasculolrolic; • n|rle „rapide" (SO 100 H/) au un efect
analgctic. i l i n i totodată c;l până în prezent, ncfiind cunoscute şi
explicate pe •ucArilc ll/iologicc şi bio-histochimice induse de acţiunea
curenţilor i in (esuturi, există perspectiva certă a îmbogăţirii cunoştinţelor
noastre 111 lor lor lî/.iologicc şi a lărgirii ariei de aplicaţii terapeutice ale
acestora.

.i .1.1. Indicaţiile şi contraindicaţiile terapeutice ale curenţilor

interferenţiali
lliţftliilc sunt multiple şi variate şi ele decurg din prezentarea modului de
H elivlelor şi a toleranţei curenţilor interferenţiali.
'(luni ale aparatului locomotor
posttraumatice, leziuni postcontuzionale: sindrom algoneurodistrofic
entorse, luxaţii, contuzii fără leziuni osoase, hematoame (fig. 157).
( i i i n i articulare din domeniul patologiei reumatismale: artrite,
'ilrozc - cu diferite localizări - umăr, cot, genunchi, gleznă etc.
''. 160).
•unii dureroase cuetiopatogenii diverse ale coloanei vertebrale:
spon-11 iţe, scolioze, discopatii, mialgii, neuromialgii, stări
postcontuzionale l
ilgii şi nevrite diferite (fig. 162). •Ie paretice ale
membrelor, în remisie (fig. 163).
mii vasculare periferice
i i de circulaţie arterială, venoasă şi limfatică cu sau fără tulburări
r vasculogene localizate, celulite (fig. 164, 165, 166). domeniu,
cercetări clinico-terapeutice efectuate în anii 1983-1985 la profil din
Bucureşti (dr. Lucian Chirilă) au demonstrat eficienţa iferenţiali
în tratamentul sindromului de ischemie periferică cronică Ieroză
obliterantă în stadiile I şi II, trombangeită obliterantă şi ' ihctică
- în aceleaşi stadii.
f i u i i iginecologice
' ' • • , metroanexite nespecifice, parametrite, dismenoree, afecţiuni
!<• micului bazin prin efecte spasmolitice la nivelul musculaturii netede,
rcsorbtiv şi antialgic (confirmate de cercetări efectuate la Institutul
ilerapie din Bucureşti) (fig. 167 şi 168).
'iii ale organelor interne
u'/ii biliare; i le cronice
persistente; .iţite cronice
(fig. 169); • ic, boală
ulceroasă.
 Fig. 165 - Tulburări de circulaţie periferică arterială.

Fig, 166- Tulburări de circulaţie veno-Hmfatică la membrele infenotth

Fig. 167 - Aplicaţie în afecţiuni ginecologice.

Fig. 168- Aplicaţie în afecţiuni ginecologice.

Fig. 169 - Tratamentul unor suferinţe ale organelor abdominale.

Fig. 170- Aplicaţi* te afecţiuni vezicale.

unii lunc|loiinlc intestinale: hipcrtonii Mpiistlcc, nionii intestinale
îl,
(iiini icno-urinarc: tulburări ale secreţiei urinare cu rctenţii bu/inctalc,
vc/Jcnlc prin deficit al dctrusorului şi sfmctcrului vezical (fig. 170).
io in Mânuitorii ale prostatei, hipertrofii de prostată, stări disfuncţionale
dornic (fig. 171).
• Indicaţii
| unu febrile de diferite etiologii;
irnloză activă şi cronic-evolutivă cu diferite localizări;

procesele inflamatorii purulente;

i n|iilc toracice în aria precordială în cazurile cu tulburări cardiace
nr|ioiialc şi la cele cu stimulator cardiac.

V 2. 8. Tehnici de utilizare ale unor aparate cu curenţi

interferenţiali
,i de lucru cu aparatele de curenţi interferenţiali include manevrele
lina, legate de reperarea corectă a regiunii de tratat, alegerea şi fixarea
.ilcgcrea şi fixarea frecvenţei şi a modalităţii de interferenţă alese şi
v arca intensităţii, durata şi numărul şedinţelor etc., precum şi elemente
i i-, legate de caracteristicile şi posibilităţile oferite de diferitele modele

Fig. 171 - Aplicaţie în afecţiuni ale prostatei.

 ii|Mirl fi (le t'li'c lro /l iiiill/n
I M(lii|iiii'n |llk d t c u re n ţi

ii) Electrozii clasici sunt în Cornul de placă, de aceea se mai nuincm „plaţi".
Ri sunt confecţionaţi din metal sau cauciuc special, mclnli'/.» dimensiuni
diferite, mai frecvent utilizaţi fiind cei de 50, 100 sau 200 introduc în
învelişuri de textură sintetică de mărime corespunzătoare, un ataşează la cablurile
cordonului cvadruplu racordat la aparat printr-o mul ;• se aplică tctrapolar în
perechi de mărimi egale şi se plasează în cruciş do în cupluri de aceeaşi culoare
a cablului, deci se dispun în diagnonală l'wi Pentru a nu fi confundate, la toate
aparatele, cablurile fiecărui curent r l aceeaşi culoare sau simbol (care pot diferi
de la aparat la aparat).
Când există indicaţia de aplicaţie cu un singur circuit, al doilea i
poate „închide" separat prin cuplarea electrozilor în afara pacientului.
Electrozii plaţi se fixează cel mai bine cu benzi de cauciuc, strânse Iară
comprimarea ţesuturilor sau în funcţie de regiunea tratată, prin apr către
segmentul corporal prin greutatea sa. Nu se recomandă utilizarea hi cu nisip din
cauza deranjării circulaţiei locale prin compresiunea CXCMI n..n acesta.
b) Electrozi speciali
In cadrul tehnicii de aplicaţie statică, în afară de electrozii plaţi se m*
utiliza electrozi de diferite tipuri, recomandaţi în anumite indicaţii tcrap
- Electrozii punctiformi: sunt patru electrozi punctiformi cu di.n
4 mm, aşezaţi diagonal, la distanţă de 7 mm, pentru zone mici de tratat şi o.i
testare (fig. 172 şi 173).

l
Fig. 172- Electrozi punctiformi aplicaţi pentru testare.
 ^^^^ajjj^^ ^H
I

171 - Electrozi punctiformi aplicaţi în terapia unei nevralgii supraorbitare.

Fig. 174- Electrozi pentru ochi.

' i c irozii pentru ochi (fig. 174) sunt constituiţi dintr-o mască oculară cu
' .iplicaţi deasupra globilor oculari şi doi electrozi-pernuţă plasaţi în
in peste apofizele mastoide (electrozii „pernuţă" sunt destinaţi tritirll
iilreumscrise superficiale). rj|..
 Fig. 175 - Aplicaţie cu electrozi inelari toracici în stimularea lactaţiel,

Electrozi inelari toracici: sunt doi electrozi în formă de inel, ui '

separat, cu strat intermediar textil. Cu banda elastică scurtă se leagă cei
d<»
iar cu benzile de cauciuc se fixează peste spate şi umeri (fig. 175).
Electrozi palmari („mănuşă") sunt electrozi cu suprafaţă mare c>
pe palmă şi se fixează cu benzi de cauciuc sau leucoplast pe dosul
i
racordează la câte un cablu cvadruplu cu două culori deosebite. Celt
cabluri se ataşează la doi electrozi-placă cu mărimea de 200 cm2 în
textură sintetică, umezită. Se aplică astfel încât cablurile de culori di h
dispuse diagonal faţă în faţă. Reglarea intensităţii curentului se face
K1'
pacient, până la intensitatea dorită, apoi aceasta se poate regla pe parcui
••
de tratament (fig. 176).
Procedeul descris este denumit şi „electrokineziterapie", dup
menţionat mai sus. Se poate aplica tetrapolar - în combinaţie cu doi
placă, după exemplul citat - sau bipolar, în care caz se va conecta un
între aparat şi cablul de racord sau cele două „manşoane" termin
scurtcircuita.
Indicaţiile terapeutice care beneficiază cel mai mult de această u
contracturile musculare localizate şi punctele dureroase circumscrise. V
regiunile hemitoracelui stâng la cei cu tulburări cardiace şi funcţionali-
pacienţii cu stimulator cardiac, la care aplicarea metodei este interzisrt,
Electrozi cu 4 câmpuri: o „pernă" plată (de 17/17 cm) cu 4 oltt»M'
suprafaţă mare, dispuşi diagonal - numiţi electrozi tetrapolari.
Electrozi cu două câmpuri: o pereche de permite plate (de 17 9,1
câte 2 electrozi mari, aplicabili doar perechi. "
 /•'/> ;.176 -Utilizarea electrozilor palm ari („m ănuşă") în m etoda cinetică.
' k'ctrozii

cu vid (vacuum) sau „ ventuză ". Tehnica de aplicaţie şi avantajele

se ataşează la componenta Endovac cu curenţi de excitaţie ce face

„combina" terapeutică reprezentată de aparatele de acest gen (exemplu >
est-german „Nemectrodyn-Endovac"). Ei pot fi utilizaţi separat sau în | ic
cu curenţii interferenţiali, în această ultimă situaţie, cele două ntc
cuplându-se prin cablul special cu bucşe pentapolară. ' i lodalitatea de
aplicaţie combinată Endovac cu Nemectrodyn pot fi utilizaţi > md-ventuză cu
doi electrozi-placă sau 4 electrozi-ventuză cu 4 electrozi-Jeosebi în
tratamentul simultan al extremităţilor); în prima variantă, ^c află în
decubit dorsal şi se foloseşte pentru racorduri, în locul cablurilor drozi,
aceeaşi culoare a cablului cvadruplu pentru electrozii-placă de la idyn; în
acest caz se va avea grijă ca fişele libere ale cablului cvadruplu ilingă;
circuitele se formează prin cuplarea culorii identice de la cablul lui-placă
cu cea a furtunului de la electrodul-ventuză. iplicaţia a 4 plăci cu ventuze,
culorile identice se cuplează în diagonală, i de aplicare a electrozilor-
ventuză se va avea grijă ca: l >i ireţii de cauciuc introduşi în aceşti electrozi
să nu fie prea umeziţi (trebuie '"i'-i) şi este interzisă umezirea cu soluţii
chimice, inclusiv cu clorură tic

r reglează întâi un vid complet prin răsucirea comutatorului acrutorului

lipnpla până la refuz pentru a crea o bună aderenţă la tegument în /.t H|f
sau flaşte;
 - ie reglcn/A im bpreim m oN renli/ată sub ventuze prin răsucirea com utatorului
B ciolom hii pflnrt la atingerea unei valori înjur de 10,4
indicată
kg/m de m anom etru!
epuratului.
Undele de aspiraţie produse de generatorul de impulsuri din Endovae
reali/cază un masaj tisular de joasă frecvenţă cu trenuri de impulsuri în trei game
diferite şi cu intensitate diferită. Cele trei game sunt 15, 30 şi 60 impulsuri pe
minut şi pot fi alese prin acţionarea unuia din cele trei butoane separate
corespunzătoare. Ele pot fi acţionate şi concomitent, de exemplu, 30/minut ou
(>0/minut, în scopul obţinerii unei succesiuni mai rapide a impulsurilor.
în condiţiile de aplicaţie concomitentă a curenţilor interferenţiali din
componenta Nemectrodyn cu masajul prin vid-aspiraţie obţinut prin undele dl
joasă frecvenţă, se realizează o augmentare reciprocă a efectelor fiecărei metode,
Masajul profund de aspiraţie reduce mult rezistenţa electrică tisulară, crescfl tui
conductibilitatea ţesuturilor la curenţi interferenţiali printr-o mai bună repartiţii
lichidiană sub electrozi, printr-o augmentare de 30 de ori a vascularizaţiei prin
capilarele activizate; de asemenea este activizată dinamica circulaţiei limfatici
dintre sistemul limfatic şi spaţiile intercelulare, sunt îmbunătăţite aportul arterial
de materii nutritive şi eliminarea pe cale venoasă a produselor de dezasimilaţip,
sunt reglate reflex elementele sistemului nervos vegetativ local, este accentuat
transferul ionic între spaţiul intra- şi extracelular.
Efectul vasodilatator şi trofic al curentului de interferenţă creşte la rândul
său efectele pulsaţiilor produse de vid. Utilizarea combinată a celor două forme di
terapie permite şi reducerea duratei şedinţei de tratament.
Ca indicaţii terapeutice la metoda combinată pot fi reţinute aproape Io.H
afecţiunile indicate terapiei de joasă frecvenţă, precum şi cele indicate masajul n
manual. Contraindicaţiile sunt reprezentate de procesele inflamatorii acute şi zoi H U
cu pericol de sângerare certă sau acută (fig. 177).
Frecvenţa fixată în aplicaţia terapeutică va fi în funcţie de scopurile terapcutig| j
urmărite, descrise în subcapitolele precedente.
Intensitatea curentului. Se va avea grijă ca intensitatea curentului să
crescută progresiv şi la sfârşitul şedinţei să fie redusă de asemenea progresiv, pf
manevrarea lentă a potenţiometrelor corespunzătoare (distinct pentru cele de
circuite la unele modele de aparate - tip Nemectrodyne, Multidyne sau la
potcnţiometru comun pentru cele două circuite, ca la Nemectrodyn 8, Interfre(
Diafrcm).
Pacientul sesizează de regulă o senzaţie de „furnicătură" puternică, dar bil
tolerată, plăcută. Dozarea va fi la intensitate joasă sau medie. La frecvenţe m
mari (în jur de 100 Hz constant sau 90-100 Hz variabil-ritmic) sunt supoi
intensităţi mai mari ale curentului decât la joasă frecvenţă, totuşi intensit.
curentului nu va fi dozată la valori prea mari pentru a se evita instalarea um-i
 Fig. 177- Aplicaţie combinată de electrozi placă cu electrozi ventuză.

niracţii tetanice. Nu are importanţă dacă senzaţia de curent slăbeşte în

timpul i niţei, ca la aplicaţiile de joasă frecvenţă.
în cazul gimnasticii musculare electrice („electrokinezia") se va creşte
nsitatea curentului până la obţinerea contracţiei musculare dorite. Putem să ne 'im
după principiul că la tipurile de organism vagoton să urmărim dozarea mai [| a
efectelor prin prelungirea duratei şedinţelor, iar la tipurile simpaticotone, i u
obţinerea efectelor scontate, vom putea scurta durata şedinţelor de tratament, i
intensitatea curentului este dozată la o valoare mai redusă, putem prelungi i ia
şedinţei.
Durata şedinţelor, în general, se indică şedinţe de 15-20 minute la aplicaţiile
ii i'lcctrozi-placă şi durate de 10 minute la aplicaţiile cu electrozi-ventuză.
Numărul şedinţelor. Este variabil, în funcţie de modul cum reacţioncuzA
ţkcicntul, de afecţiunea tratată şi de rezultatele obţinute. Pot fi tratate ca/.tiri In
Nre să fie necesare şi suficiente 6-8 şedinţe şi altele la care se ajunge la o scrio df
14 lilectroterapie
14-16 şedinţe. In cu. mile In care NC nprecln?,t ei» nc< i un iniinBr nml i
jcdin|o (pcito 12), se iccomandâ intcrciilurcu nuci ptiu/c de 14 /ilc. Apll»
pol luce /.ilnic sau lot la 2 /.ilc, in funcţie de ca/, şi indicaţie.
Corecţia („ egalizarea ") distantei dintre electrozi a cărei raţiune gi itii|
uu fost descrise mai sus, se realizează prin manevrarea clapctci corcspun
existentă pe panoul tipurilor de aparate prevăzute cu această posibilitate
Vectorul interferenţial. Când avem de tratat regiuni corporale cu /om
în profunzime, la care este necesară combaterea direcţiilor „prcl'ercn|i
curentului endogen, vom acţiona vectorul interferenţial a cărui acţiuni1 <-
asemenea prezentată mai sus.

UV

l•
fc rt

b.
 CAPITOLUL VI

T E R A P IAcu ÎN A L T ĂF R E C V E N Ţ Ă

VI. 1. DEFINIŢIE. CLASIFICARE

Aplicarea terapeutică a câmpului electric şi magnetic de înaltă frecvenţă şi a
pk»r electromagnetice (undele decimetrice de 69 cm şi microundele de 12,25 cm)
|('von|u peste 300 kHz (pragul lui Nemst) reprezintă terapia cu înaltă frecvenţă.
Tabelul 4
i Uilfkurea după domeniile de frecvenţă, lungimea de undă şi procedurile terapeutice de
înaltă frecvenţă folosite în etapa actuală (după H. Edel)

M|IIşi lungimea Denumirea Procedura terapeutică

ilr undă gamelor de înaltă
frecvenţă

II Ml/ -3MH Unde hectometrice sau unde - Ultrasunete

MMI l 000 m medii 800 kHz =1,87 mm;
- Diatermia până la 3 MHz
X = 100 m. Nu se mai foloseşte
l Im i 10 MHz Unde decametrice sau unde Tratament cu unde scurte (US), cu N =
" 100 m | scurte (HF) 27,12 MHz şi X = ll,06m
MM/ 300 MHz Unde metrice sau unde Nu se utilizează în terapeutică
l» l 10 m ultrascurte (VHF)
|lMII/-3GHz Unde decimetrice (UHF) Tratament cu unde decimetrice de 69
II) 100 cm cm (434 MHz) şi tratament cu
microunde de 12,25 cm-(2 450 MHz)
HH/ 30 GH l Unde centimetrice (SHF)
10 cm
| t ! l l / - 3 00 G H z Unde milimetrice (EHF)
10 mm

V 1.2 MODUL DE PRODUCERE A CURENŢILOR °

OK ÎNALTĂ FRECVENŢĂ ÎN SCOP TERAPEUTIC
l ,11 baza primelor aparate de înaltă frecvenţă stă circuitul oscilant în care s-a
nins un „scânteietor" („eclator") (fig. 178). Componentele principale ale
Ji uliului sunt bobina (L) şi condensatorul (C). Principiul de funcţionare a
i nilului oscilant se bazează pe fenomenul de descărcare a condensatorului, atunci
ni ilit'crenţa de potenţial dintre armăturile condensatorului învinge rezistenţii
 Flg. 178 - Schema unui circuit oscilant. Fig. 7 79-Unde electromagnetice «nii
f-perioada (este constantă); / ini>
în descreştere.

stratului de aer existent între ele. Scânteia apărută la nivelul scântcictoiuliii

fapt un „buchet" de scântei) străbate dielectricul în ambele sensuri, într <> •'•>
extrem de scurtă (milionimi de secundă). Bobina din circuit reîncarcă conde n >
prin autoinducţie, în sens invers decât a fost în clipa producerii primei scAm •
descărcările succesive într-un sens şi altul, intensitatea curentului scade i• ••
zero, deci undele produse vor avea amplitudini din ce în ce mai reduse, am<"
du-se (fig. 179). Undele amortizate au aceeaşi lungime de undă pe tot pan 11 • • 11
după un tren de unde amortizate, circa 16-20 oscilaţii la fiecare dese.n
condensatorului, urmează o pauză de circa 500 de ori mai lungă, timp în i
-loc reîncărcarea condensatorului până la limita lui superioară, în această clipa i
scânteia şi se formează un nou tren de unde amortizate. Acest sistem de pioili a
curenţilor de înaltă frecvenţă era întâlnit la aparatele de d'arsonvalu<ii¥t
debitau curent cu unde lungi (2 000-600 m).
Introducerea în circuit a unui număr mai mare de scânteietori (ce Ulm l,
făcut posibilă creşterea numărului trenurilor de unde amortizate propoi|itmij
numărul eclatorilor introduşi. S-a ajuns astfel la 20 de eclatori în circii H '
aparat. Asemenea aparate furnizau curenţi de înaltă frecvenţă cu unde i >
600-150 m (diatermia cu um care astăzi nu se mai utilizează în terapeuii
înlocuirea eclatorilor cu tuburi electronice cu 3 electrozi (triode) a în
mod esenţial caracteristicile undelor de înaltă frecvenţă. Oscilaţiile prin
intermediul triodelor au un caracter întreţinut (amplitudini egale) continuu
(fără pauze) şi o frecvenţă considerabil crescută (fig. 180,181) astfel frecvenţe
cuprinse între 10 şi 100 MHz, cu lungimi de undă „scurte cea mai mare
importanţă şi aplicabilitate în acest domeniu terapeutic, d«i efectelor
fiziologice şi terapeutice, precum şi a uşurinţei în aplicare.
Introducerea şi utilizarea ulterioară a magnetronului în locul triodelor nil îl
obţinerea de unde cu X şi mai scurtă, undele decimetrice şi microundele (vc/i lwln
Generatorul de microunde se compune dintr-un post de alimentare cu tfitt
electrică, un magnetron şi piese intermediare.
Postul de alimentare este compus dintr-un sistem de transformare cur»
racordat la reţea şi debitează un curent de peste l 000 volţi necesar pentru mt|
tron. Transformatorul principal mai debitează curent electric de tensiuni mai
necesar pentru unele dispozitive din aparat.
n
h>-

F
o
,
s >y i
X L 1g
o
0
p
d

l înde electromagnetice întreţinute.

^
181 - Schema de principiu a circuitului
oscilant cu lampă.

i if.nctronul constituie partea cea mai importantă a generatorului. Este un

(ionic special, cu catodul cilindric situat central, înconjurat de anod, în
nsiiatca şi direcţia curentului de electroni între catod şi anod sunt comandate
iinp magnetic ale cărui linii de forţă sunt perpendiculare pe direcţia
' i i l o r electronilor, în interiorul magnetronului este vid. Celelalte elemente
11 c lor sunt reprezentate de o antenă emiţătoare, un reflector-localizator de
'i cablu flexibil blindat care transportă curentul de înaltă tensiune între
i uiloare şi magnetron şi un braţ cu articulaţii mobile care susţine emiţătorul.
'•sic aparate furnizează impulsurile de IF în regim continuu. Trebuie să
un că generatoarele de înaltă frecvenţă funcţionează pe aceleaşi lungimi
i u reţeaua de radiofonie, putând astfel perturba recepţia aparatelor radio.
.•ilarea acestor inconveniente, la convenţia din 1947 de la Atlantic City s-a
r plan internaţional ca aparatele de terapie cu unde scurte să fie fabricate
anumite game de lungimi de undă şi anume 22,12 m, 11,06 m şi 7,32 m.
.1 de undă este o constantă a fiecărui aparat în parte. Majoritatea aparatelor
r cu unde scurte fabricate şi utilizate în ultimele 2-3 decenii în Europa
•ii curenţi cu lungimea de undă de 11,06 m (corespunzătoare frecvenţei de
UI/); menţionăm că în gama de lungimi de undă între 7 şi 22 m nu există
,ile efectelor fiziologice produse.

VI.3. APARATELE DE UNDE SCURTE

l'iccizăm mai întâi că înalta frecvenţă cu unde „lungi" (d'arsonvalizarea) şi

medii" (diatermia) nu se mai utilizează în terapie. Ca atare, nu considerăm
' descrierea structurii aparatelor care generau aceste game de lungimi

i rate de unde scurte cuprind un circuit generator şi un circuit rezonator, i

circuitului generator intră: (fig. 182) un transformator, trioda, un conden-
locare, mai multe bobine de şoc, o rezistenţă mare de încărcare, miliuinpur-i| ţi
potenţiometrul corespunzător.
 000000000
oocn TI T2
Fig. 182- Schema de principiu a unui aparat de unde scurte.

Circuitul rezonator (al bolnavului) cuprinde seiful de inducţie, condei >

variabil, bornele aparatului şi electrozii. In acest circuit este introdus p > iîure
va reprezenta o capacitate care variază după rezistenţa electrica .1 corporale
tratate, el făcând partea integrantă din circuit. „Intrarea în re/un circuitul
generator se apreciază cu ajutorul unei lămpi de control al acoi < i
Dacă modelele vechi ale aparatelor de unde scurte erau înzestrate (.-im de
comandă mai complicat (Joulemetru pentru acord, ampermetru termic, tor de
scală pentru intensitate), aparatele moderne, având asigurată a» automată a
celor două circuite şi comutator comun pentru pornire şi i intensităţii
necesită o manevrare simplificată. Astfel de modele, realizate • producătoare
din multe ţari (RDG - TUR KW 4-1, RFG - Ultratherm, Rr ş.a. Polonia -
Diamat G) sunt de mai multă vreme în dotarea şi exploatam de specialitate.
Electrozii utilizaţi în procedurile cu unde scurte sunt descrişi la prc/t
metodelor de aplicare ale acestora.

VI.4. PROPRIETĂŢILE FIZICE ALE CURENŢILOR

DE ÎNALTĂ FRECVENĂ
Curenţii de înaltă frecvenţă au o serie de caracteristici care le
deosebiri nete faţă de curenţii galvanici şi de cei cu frecvenţe joase:
- Frecvenţa foarte mare (peste 100 000 Hz), se exprimă în kilohertzi (l H l • l 000
H/.), mcgahertzi (l MHz = l 000 kHz) şi gigahertzi (l GHz = l 000 M"
lungimea lor de undă descrescând de la hectometri la metri, decimetri, ccnllhi
Curenţii de înaltă frecvenţă produc fenomene importante capacitivc, p" slrflbatc
cu uşurinţă capacităţi pe care curenţii de joasă frecvenţă nu le pol N Astfel, ci
traversează condensatorii, putând să acţioneze în circuit deschis
 lenţii de II |)i(uluc fenomene inductive foailc iiuircutc, Cu cAt frecventa
urc, vmiii|i,i cAmpului iiulticlor cslc mai rapidă şi forţa clcctromoloarc
cHlc mai ndicatft (conform legii lui Faraday). Această proprietate are o
irci'lrt în metoda de terapie cu us în câmp inductor. xliiriTca de energic
calorică, într-un câmp electromagnetic de înaltă •i)crii>ia electrică se
transformă în energie calorică. Căldura produsă este >oi|ională cu
pătratul intensităţii, cu rezistenţa şi cu durata (timpul montului),
conform legii lui Joule, formulate Q = K • I2 • R • t, în care K iiiinlA
egală cu 0,24. Acest efect caloric este frecvent utilizat în terapie, iipul de
înaltă frecvenţă încălzeşte puternic corpurile metalice şi soluţiile t\
mediile metalice omogene, cu rezistenţă mică - cum ar fi conductorii
urentul de IF se propagă la suprafaţă, fenomen denumit efect „pelicular".
i 111 enţ i i de IF traversează cu dificultate obstacolul reprezentat de impedanţa
uiic
l'iopagarea curenţilor de IF într-un mediu heterogen nu urmează legile
)|lt< pentru curentul continuu.
('m cutii de IF transmit în mediul înconjurător, la distanţe foarte mari, unde
nuitmclice de aceeaşi frecvenţă cu a curentului care le-a generat. Fenomenul
radiofoniei, radiolocaţiei şi televiziunii.

VI.5. UNDELE SCURTE

M VI. PROPRIETĂŢILE FIZIOLOGICE ALE UNDELOR

SCURTE

'l V 1.1. PARTICULARITĂŢILE CURENŢILOR DE ÎNALTĂ

I'KI'CVENŢĂ ŞI PRINCIPALELE ACŢIUNI BIOLOGICE ŞI
FIZIOLOGICE ALE ACESTORA

Nu au acţiune electrolitică şi electrochimică (cu excepţia înaltei frecvenţe ir,

furnizate de exemplu de aparatul cu curenţi analgici utilizat mai demult iic);
în consecinţă, nu produc fenomene de polarizare. Nu provoacă excitaţie
neuromusculară: la frecvenţă înaltă, durata stimulului | li MII le scurtă - sub 0,01
ms - nu poate provoca excitaţia structurilor nervoase. Au efecte calorice de
profunzime fără a produce leziuni cutanate; datorită uuacteristici
principale, curenţii de IF sunt utilizaţi în procedurile de ilempic cu
acţiune profundă. Notăm că primul care a aplicat undele scurte în
ii fost germanul Schliephake la Giessen în anul 1928. IVnctraţia lor tisulară
şi efectul caloric depind în primul rând de frecvcn|n Iilor (ea creşte odată
cu creşterea frecvenţei), de constantele electrice yi lluiităţile
histobiochimice ale structurilor tisulare străbătute, de metodologii istanţele
electrozilor (proiectorilor) faţă de suprafaţa corporală ti ntnlfl
 c
Hr- r-
VvVi

«2 HI
-

Flg. 183 Comportamentul ţesuturilor ca un Fig. 184 Comportamentul tegumentului •

conductor complex (schema lui Philipson). binaţic de capacităţi şi rc/.islcn|'

Ţesuturile se comportă ca un conductor complex format din rc/isU-

capacităţi (C) (fig. 183). Cu cât frecvenţa curenţilor aplicaţi este mai m
curentul continuu), rezistenţa tisulară (şi cutanată) faţă de curent este in
Dimpotrivă, cu cât frecvenţa curentului este mai mare, ţesuturile se comp
capacitate, curentul trecând prin tegument fără să-1 încălzească. în.domcn i
frecvenţe, curenţii cu lungime de undă mai mare ( 1 00- 1 000 m - unde hec t
sau ,. medii" aparţinând diatermiei) au un mod de propagare tisulară pn
prin conducţie (evitând structurile mai rezistente, precum pielea, pe caii
încălzesc relativ prin degajarea unei cantităţi mai mari de curent), în timp 1 1
cu lugime de undă mai mică, precum undele decametrice sau „scurte" ( I u
acţionează mai ales „capacitiv" (străbătând mai uşor straturile mai rău i
toare), încălzind mai mult ţesutul subcutanat, fenomen marcat la nivelul <
celulo-adipos.
însuşi tegumentul se comportă ca o combinaţie de capacităţi (C) şi i
(R), dispuse în paralel (fig. 184). Stratul cornos al pielii reprezintă un ,
izolant" (Dumoulin), penetraţia curentului având loc prin vase şi canalele sii<
spre deosebire de comportarea în faţa curentului continuu, la care rezisU'
nată este crescută, aceasta scade net la aplicaţiile curenţilor de IF de la 5 U
ia 50 ohmi.
Mai trebuie să menţionăm şi următoarele situaţii particulare ce inii
transferul şi acumularea de energie calorică:
distanţarea electrozilor faţă de tegument (suprafaţa corporală) arc t
un efect mai profund crescând intervenţia acţiunii „capacitive";
când tegumentul este umed (în caz de transpiraţie de exemplu), i
lui scade şi temperatura cutanată creşte prin intervenţia fenomenului
de O oiti
fenomenul nu se produce când electrozii sunt distanţaţi faţă de
tegument. '
subcutanate reacţionează la curenţii de IF ca un „electrolit central":
i
tegumentului la curenţii de IF este mai redusă, astfel că energia calorică
NI
l cază mai mult sub tegument.

VI. 5. 1.1.1. Modul de acţiune în intimitatea tisulară

Prin cercetările efectuate s-a încercat a se explica modul de acţiune u i

de l F asupra ţesuturilor. Cele mai acceptate ipoteze susţin că procesele bi<
care se petrec în dielectricul tisular sunt tributare teoriei „dielectricului nu ,
(Maxwcll-Wagner) şi teoriei „dipolului" (Debye). 1
1
 i mu undelor Ncurlc.deeiimelrU' • l l ,06 m), acţiunea acestora s .n > \plu.i
TNJII de lip Mnxwell-Wagner la nivelul clementelor structurilor tisulare.
t i l u i i l e sunt alcătuite din lichide hune conducătoare electric, delimitate
•MUC (si alte clemente structurale) rău conducătoare. Această structură Ic
iiniclcrul de „circuite electrice neomogene" stratificate complex, atât
pic, cAt şi microscopic.
u'cste medii stratificate, ar apărea curenţi de conducere şi de deplasare
n'nţi; la nivelul suprafeţelor de delimitare dintre diferitele straturi tisulare
,i/A potenţiale electrice.
' flitul de înaltă frecvenţă trece prin ser ca şi curent de conducţie (dezvoltând
unică), iar prin membrane, ca un curent de deplasare, cu consum redus
• şi Iară efect caloric, în mediul sanguin, hematiile se comportă ca legături
rate doi condensatori în care mediul intracelular este bun conducător, iar
> i celulară are caracter izolant cu rezistenţă ohmică. La trecerea curentului,
i ohmică se transformă în căldură, conform legii lui Joule.
i ia „dipolului" se aplică în cazul aplicaţiilor de microunde, pe care le
• l. . Milta mai departe.

VI.5.1.1.2. Acţiunea fiziologică a efectului caloric

ii) Asupra metabolismului: creşte necesarul de oxigen şi de substrat nutritiv

i t ieste catabolismul. Dozele aflate în limite normale stimulează metabolismul
iele tratate.
l» ) Asupra circulaţiei: cercetări reografice au demonstrat la subiecţii cu sau
itilluiiări circulatorii o activare vizibilă a circulaţiei (hiperemie activă), prin
directă locală, prin acţiune reflexă (eliberare de substanţe vasoactivate) şi i
viitodilataţie generală având ca efect secundar, o scădere a tensiunii arteriale |
n|i|iui(iile generale).
i ) Asupra sistemului nervos:
l a nivelul sistemului nervos central (prin aplicaţii asupra regiunii cefalice)
(un flec t sedativ.
l .u nivelul sistemului nervos periferic - în regim de dozare corectă - creşte |
hililatea, viteza de conducere, scade reobaza şi scurtează cronaxia; acest efect
i rrt este influenţat şi de durata aplicaţiilor (se manifestă mai ales la cele de
mai scurtă).
I) Asupra musculaturii: scade tonusul muscular, relaxând antagoniştii; în |
(lile locale se explică prin îmbunătăţirea circulaţiei locale, iar în aplicaţiile i
extremităţii cefalice prin acţiune asupra hipotalamusului. Ne mai susţine un
efect de creştere a capacităţii imunologice a organismului, Plini yi acţiune
asupra glandelor endocrine încă neelucidată.
l Iodul terapeutic derivat din acţiunea căldurii
l Iliperemizant;
' Analgetic;
i Miorelaxant-antispastic;
l Activarea metabolismului.
 VI ..'.MODALITĂŢI DK AI'I.H'AŢIK
Al l l M)i:i OK SCUKTK

F.stc cea mai veche procedură din domeniul terapiei cu niu-nţi îl

cvcnţfl şi, totodată, una din cele mai răspândite. La această foi nu ilr
>duce o cndotermic (căldura se formează în interiorul ţesuturilor oi|'.n •c
deosebire de alte metode şi proceduri terapeutice la care călduia t >
•pului din mediul extern (utilizarea razelor infraroşii, băile calde, catapht
de, împachetările, băile cu aer cald, şi cu aburi etc.).
Diferenţa constă în principal în faptul că în timp ce curenţii de 1F pr»»
:ftl?.ire tisulară profundă nemijlocită, aportul caloric al celorlalte procedat
,ioncuză ca stimuli termici) este adus prin intermediul învelişului cm
l
ustituit de tegument, condiţie în care încălzirea straturilor şi zonelor mai pn>i
produce pe calea reflexului cutivisceral; de asemenea, aplicaţiile terapeutIt
iltă frecvenţă au un efect remanent (de durată mai lungă), spre deosebii
Iclaltc metode flzioterapeutice citate, în sensul că temperatura corpului IÎM
licată timp de 48-72 de ore după procedură. Aceste posibilităţi şi mijind,
tamcnt fizical nu se înlocuiesc una pe cealaltă, ci se aleg în funcţie de v>
iopatologice vizate şi de scopul terapeutic urmărit.

VI.5.2.1. METODA ÎN CÂMP CONDENSATOR

A fost introdusă în terapie în 1928 de Shliephake şi Esau. Presupn

•cuit generator constituit de aparatul de unde scurte utilizat şi un circuil <
ih/at de electrozii în „câmpul" cărora este introdus pacientul.
Regiunea tratată se află în interiorul câmpului condensator repn
;clrozi şi formează împreună cu materialul izolant ce-l separă de eiectrou i
i diclectric care prezintă o pierdere de energie de tip ohmic (fig. 185).

Fig. 185 - Aplicaţie terapeutică în câmp condensator.

 F i g. 186 - Electrozi de tip Schliephake.

l «cest diclectric, sub influenţa curentului alternativ de înaltă frecvenţă are

Irhiinb periodic de sarcini electrice (curent de deplasare), echivalent al
iliu alternativ din conductor (curent de conducţie). Curentul de deplasare
ffl" diclcctricul şi în interiorul acestuia, se transformă în căldură, fliilibrarea
rezonanţei între circuitul generator (cuprinzând tuburi electro-|| cel
rezonator (constituit de dielectric) se face cu ajutorul unui condensator îl i
nre la aparatele moderne funcţionează automat, n relaţia complementară
dintre curentul de conducţie şi curentul de r rezultă că electrozii nu
trebuie neapărat fixaţi la suprafaţa corpului. S-a i nt că la o oarecare
distanţă (cea 2-4 cm), încălzirea regiunii respective 'urmă şi încălzirea
superficială a pielii este evitată, nlru aplicaţiile în câmp condensator se
utilizează electrozi de tip : i uikc, care constau în plăci metalice rotunde
izolate într-o capsulă de sticlă ţi iniilerial plastic de diferite dimensiuni, având
diametrul de 40, 85, 130 sau Ipiil, numiţi şi electrozi „rigizi". Distanţa
plăcilor faţă de tegument poate fi Ml. iistfcl încât la aplicare, permite o
distanţă de circa 3 cm faţă de tegument şi 186).
c l rozii plaţi sau „flexibili" sunt confecţionaţi din cauciuc, având diferite
mi (8-14 cm, 10/16cm, 12/18cm, 14/20 cm, 18/27 cm etc.), fiind încorporaţi
••Ift învelită în pânză albă sau alte materiale uşor lavabile. Aceştia se aplică
M )M' eorpul pacientului şi sunt utilizaţi în cazurile în care dorim să tratăm
cu zone corporale plane sau pacienţi imobilizaţi la pat (fig. 187). i
irimea electrozilor, atât a celor rigizi, cât şi a celor flexibili, nu reprezinlfl
ini standardizate, ci variază în funcţie de fabrica producătoare, în principiu
ilcscmnaţi ca electrozi mici, mijlocii şi mari.
| i unea undelor scurte asupra ţesuturilor depinde de natura lor diferită, care
i nft constante dielectrice şi rezistenţe specifice deosebite, precum 9! de
rrj
electrozilor faţă de suprafaţa corporală.
 Fig. 187- Electrozi plaţi sau „flexibili".

Ţesuturile bogate în apă şi proteine (20 g%), cum sunt muşchii si > • <
interne, au o rezistenţă mai mică decât ţesutul gras şi măduva osoasă. Prin şi
organele interne, care au o constantă dielectrică mare, energia de înaltă 11 trece
ca un curent de deplasare, fără a produce căldură. Ţesutul gras, In.
conducător electric", având o rezistenţă electrică de zece ori mai mare, se în
mult mai puternic. Coeficientul de încălzire oe unitatea de volum de ţcsul i de
acelaşi volum de ţesut muscular este totdeauna în raport de 10/1 la nu
aplicare în câmp condensator.
Pe măsură ce frecvenţa curentului aplicat creşte, se remarcă o ten
scădere a rezistenţei electrice, fenomen valabil pentru ambele grupe do l
bune şi rău conducătoare.
Dacă dorim încălzirea profundă a ţesuturilor şi evitarea încălzirii gii
cu ţesut gras la aplicaţiile cu unde scurte, trebuie să mărim distanţa dintre <
şi suprafaţa corporală. Prin creşterea distanţei dintre electrozi şi tegumei
posibilitatea omogenizării parţiale a câmpului electric, precum şi a ii
ţesuturilor, inclusiv a celor din profunzime.
Micşorarea distanţei dintre electrozi şi suprafaţa corporală duce la O tiiw
mai marc în suprafaţă, urmărită numai în unele cazuri, prezentând procese pitul
superficiale.
în concluzie: tegumentul şi ţesutul gras subcutanat prezintă tendin(» tlt» |
/.ire mai puternică decât ţesutul muscular subiacent; aplicaţiile în câmp coiul»
reprc/intă o metodă adecvată pentru obţinerea unei încălziri de profunzimi' =
se respectă regula distanţei (3-4 cm).
 VI.3.2.2. MKTODA ÎN CÂMI' INDUCTOR

ION ! Nluditttu din anul 1934 dc Harrimann, Holmquist, Osbornc şi

lnk La această metodă, energia este transmisă regiunii tratate printr-un
itiiliu'lie, de unde şi denumirea sa.
U'linica dc lucru a acestei metode se pot utiliza mai multe tipuri de electrozi:
iiMii înlfişurat în spirală circulară şi amplasat într-un înveliş de electrozi;
i i l i l i i înliîşurat în spirală circulară şi amplasat într-un înveliş de pâslă,
i iiplicaţiilc pe suprafeţe plane mari (dorsal, lombar); .ililu înfăşurat în
spirale în jurul regiunii tratate: membrele, o parte a ••au întregul corp;
acesta este electrodul solenoid, având o lungime de
l IU'.- 'XX);
Itvlrod „diplodă" cuprinde două cabluri-bobină dispuse în două planuri
ii/A un dicdru (cu articulaţia ce-i permite mobilitate cu înclinaţii variabile
Mintă tratată);
Kvlro/i de tip monodă (cu diametrul de 14-15 cm) sau minodă (cu dia-
\5 cm), la care cablul-bobină este amplasat în carcase rotunde din mate-
•i.-(lig. 189).
nrnistă metodă, câmpul electric realizat de bobină produce o inducţie
iiunctică transmisă segmentului corporal tratat, în care induce o forţă
ngnetică ce dă naştere la curenţi turbionari cu deplasare circulară (curenţii
i arc se transformă în căldură prin efect Joule). încălzirea este mai puternică
Ic câmpul magnetic este mai exprimat. A dc aplicaţiile în câmp
condensator, această metodă realizează o încălzire
mai eficientă la nivelul ţesutului muscular, ajungându-se până la un raport
•lii dc încălzirea ţesutului gras, în cazurile când stratul adipos supraiacent
i ţfte 3-4 cm grosime.

înfăşurarea unui cablu inductor pe membrul Fig. 189 - Monodl,

inferior.
 Mul cllAin ci o ttltfl loimfl puiibilA de utili H câmpului inductoi
de Miprnmcfll/irc H corpului In cabine liipeilemm (. tip „pirostal", care
l'olosile mai rar, in luvourcu altor metode li/.icale ce urmăresc încfll/irct» y,
corpului (băi de lumină, băi de aer culd etc.).

VI 5 3. TEHNICA Şl METODOLOGIA TERAPII.I

CU UNDE SCURTE

Alegerea şi aplicarea uneia din metodele de terapie cu unde scurţi

condensator sau în câmp inductor, va fi bineînţeles, în funcţie de dotarea cu
corespunzătoare a secţiilor şi serviciilor de fizioterapie, precum şi ii
terapeutic urmărit, câmpul condensator având un efect mai mare de pro h
prezentând, de asemenea, posibilitatea şi indicaţia de tratare a zone 11
simetric.

VI 5 3.1. ALEGERE A ŞI UTILIZAREA ELECTROZI L< H

Metodologia, efectele şi rezultatele aplicaţiilor de unde scurte suni i

o serie întreagă de elemente ce ţin de electrozii folosiţi şi anume:
Tipul şi natura electrozilor. Putem utiliza electrozi încapsulaţi tip Si i
(„rigizi") sau plaţi („flexibili"); ţinem cont de faptul că electrozii
flexibil i
mai superficial decât cei rigizi şi că pot fi utilizaţi pentru suprafeţe
corpi n
cablu de inducţie plan sau solenoid, în funcţie de forma regiunii
corpoi n'
aplicaţii „monopolare" cu diploidă, monodă sau minodă;
electrozi s|
anumite forme, destinaţi aplicaţiei în anumite regiuni, de exemplu
electn i
electrodul vaginal (fig. 190).
Dimensiunea electrozilor. Alegerea unui electrod adecvat este în
de suprafaţa tratată, conturul acestuia trebuind să depăşească cu puţin

!
Fig. 190 - Electrozi axilari şi electrod vaginal.

, .*»};

l
 Poziţionarea electrozilor rigizi: a - aplicaţie corectă; b - „efect de oblicitate"; c - „efect
de vârf.

IP l )e exemplu, pentru torace se utilizează cei cu un diametru de cel puţin

un. pentru genunchi şi sinusuri electrozi de 130 mm etc. De obicei aplicaţiile
i ilire în câmp condensator (bipolare) se fac cu electrozi de aceeaşi mărime,
11 nil i/urca unui câmp uniform de încălzire tisulară, în scopuri speciale, când
u'fl electrozi de dimensiuni diferite (plasaţi la distanţe egale faţă de corp), cel
-li'iisiuni mai reduse devine activ, având efectul termogen mai pronunţat.
Distanţa electrozilor faţă de suprafaţa regiunii tratate. La electrozii rigizi
ii'Hlabilă prin culisarea unei tije mobile divizate în centimetri, în cele mai
t'ii/,uri se plasează la o distanţă de 2-3 cm. Variaţia distanţei electrod-tegu-
iniHlifică profunzimea efectului expunerii: mărimea distanţei peste 2-3 cm
•MI încălzire mai profundă.
l'o/iţia electrozilor are o mare importanţă. Fie că se aplică bipolar, fie l
Hilar, ci trebuie să fie aşezaţi paralel cu suprafaţa tratată pentru a se realiza n|
i uniform de transmisie şi încălzire (fig. 191 a). Aşezarea oblică a electrozilor 1
' •' concentrare a câmpului în zonele mai apropiate de aceştia („efect de
-fig. 191 b).
unile prezentând proeminenţe de tip mamelonar determină „efectul de
• u încălzire mai pronunţată la acest nivel (fig. 191 c). Pentru a evita acest
•«' îndepărtează electrozii de suprafaţa regiunii respective, l'rorctic,
electrozii pot fi poziţionaţi în 3 modalităţi:
transversal - metodă utilizată de regulă în tratamentul articulaţiilor;
longitudinal - în aplicaţiile la nivelul regiunii spatelui, trunchiului, membrelor;
in unghi drept.

VI.5.3.2. DOZAREA INTENSITĂŢII CÂMPULUI

DE UNDE SCURTE
Are o importanţă deosebită în această formă de electroterapie. Doza intensităţii
(Intrate variază în funcţie de sensibilitatea individuală la căldură, natura regiunii
», l'rlul, dimensiunea şi distanţa electrozilor faţă de suprafaţa corpului,
efectul
l terapeutic urmărit, stadiul de evoluţie al afecţiunii tratate. Nn uctura diferită
a ţesuturilor tratate (cutanat, adipos, muscular etc.) determină l* |MII|C diferite, ceea
ce determină şi o acţiune diferenţiată a dozelor de intensitate |t «IA (iradul de
vascularizaţie tisulară locală influenţează de asemenea dozclo N|» uiiec, în
sensul că un ţesut mai bogat vascularizat pierde mai repede căldura * pul aplica
doze mai mari în tratamentul unor astfel de zone.
 cimpoiul de muie «curte culc itifllnlfl de Inutrumentul ilt id
iipiualuliii utili/al, Tu-hine lotuşi apreciată capacitate» do tni'nl/.iie a {< deoarece
chiar dacii instrumentul arată o intensitate cxnctă (exprimat.1 încrtl/.irca
varia/A în funcţie de factorii mai sus amintiţi.
Sunt cunoscute şi citate două metode de dozare. obicctivA şi suim >
Metoda obiectivă constă în măsurarea temperaturii pielii, ţcsutui
cutanate sau a cavităţilor mucoase (într-un mediu ambiant cu temperatura -
20 24°C) cu diverse mijloace: cupluri termoelectrice, tcrmistori de dil'ei
(„pastile", ace, sonde), aplicate pe puncte fixe sau prin termoviziune. Se u
cu câte grade creşte temperatura ţesutului pe care se aplică diferiteli
intensitate.
Aceste măsurători au permis o serie de constatări şi aprecieri ini
dc/,văluind cât de nuanţată este acţiunea dozelor diferite de intensitate a > |i de
us şi aducând unele precizări şi detalii utile în această terapie.
Astfel, s-a constatat că dozele slabe de us cresc temperatura cutau i
cozclc medii cu l°-3° şi dozele puternice cu peste 3°; mucoasele (va) t
exemplu) suportă o doză mai crescută datorită vascularizaţiei aminti!
(Dumoulin).
Creşterea temperaturii cutanate este mai accentuată la aplicaţia tu i*
inductor decât la metoda în câmp condensator; în timp ce la prima, tcmpn
creşte semnificativ la o doză de 10 W, la cea de a doua fenomenul se produi
80 W (Johanna Danz).
Metoda subiectivă. Aceasta constă în caracterul senzaţiei percepute de lin
(pacient) la diferitele doze de intensitate aplicată.
Cea mai clasică şi acceptată gradaţie de dozare este cea propusă de Schi ie|»|i
reprodusă ulterior şi de alţi autori cunoscuţi ca H. Edel, O. Gillert şi alţii,
Doza I, cea mai slabă, numită şi doză „atermică" sau „rece", nu produc*
o senzaţie, fiind sub pragul de excitaţie termică.
Doza II, slabă, numită şi „oligotermică", produce o senzaţie de culduil
perceptibilă.
Doza III, medie sau „termică", produce o senzaţie de căldură
suportabilă, plăcută.
DozaIV,puternică, „forte" sau „hipertermică",produce o senzaţie de îl
puternică, uneori greu suportată.
în practică, unii autori utilizează 3 trepte de intensitate minimă sau li
medic şi maximă sau forte (U. Endres, R. Callies şi alţii).
Pentru o mai corectă şi mai precisă dozare, în ultimii ani, mulţi autoi l care
Rdcl, Rosenberg, Conradi, Barth şi Kem susţin şi aplică echivalentul IM al
treptelor de intensitate, după cum urmează:
Doza I (atermică) - 5-10 waţi;
Do/a II (oligotermică) - în jur de 35 waţi;
Doza III (termică) - 75-100 waţi;
Doza IV (hipertermică) - 110-180-250 waţi. i,

1
 cu/, <lo/de tiplicnlc vnria/.rt în liinc|io de regiunea IratnlA, mărimea 1 'i,
ili*lnii|a dcctrod-tcgumcnl, afecţiune şi studiul de evoluţie al afecţiunii, i
omitndnbil sfl se stabilească scheme rigide de tratament în acest sens. ii im
ipiu, la alegerea dozelor se va ţine cont de următoarele: i Mlădiile acute se
recomandă dozele mici (I-II), cu durată scurtă (3-5 i i, in Ndii scurte, cu
ritm zilnic sau la 2 zile;
In Mlădiile cronice se recomandă doze mari (III-IV), cu durată prelungită
||l inimile), /ilnic sau la interval de 2-3 zile o şedinţă, totalizând circa 12

i/it l (atcrmică) poate fi aplicată ca „intensitate de introducere" la pacienţii

..m la cazurile acute şi hiperalgii;
>/ele II-III au o acţiune antispastică;
i >/,ele mari (IV) şi scurte au o acţiune revulsivă în aplicaţiile superficiale;
1
i/ele mari şi prelungite pot fi utilizate în scop de electrohiperpirexie în
i.oneralc.
' M i l a şedinţelor este în funcţie de efectul terapeutic urmărit (sedativ-anal-
•' iiilant-cxcitant, revulsiv etc.), de stadiul de evoluţie al afecţiunii, de dozele

uncm că în afecţiunile acute se aplică durate mai scurte (3-10 minute) şi

ionice durate mai lungi (20-30 minute).
"iirtrul şedinţelor dintr-o serie de aplicaţie variază în funcţie de stadiul
îl bolii (acut, subacut, cronic) şi de rezultatele obţinute, nedepăşindu-se
.linte.

VI.5.3.3. RECOMANDĂRI ŞI REGULI

DE CARE TREBUIE SĂ SE ŢINĂ SEAMA
LA APLICAŢIILE DE UNDE SCURTE

• i1 va explica pacientului ce senzaţie cutanată trebuie să aibă, raportată

la . '|>eutică de intensitate aplicată, i'iicicntul va sta într-o poziţie relaxată,
i 'ului sau scaunul pe care va sta pacientul nu va conţine părţi sau elemente

i .1 metoda în câmp condensator se poate aplica tratamentul pe regiuni

<lc vestimentaţie (care intră în componenţa dielectricului). i aplicaţiile
indicate asupra tegumentului dezgolit, se recomandă ştergerea i !ji
îndepărtarea eventualelor unguente; pansamentele uscate ocazionale ne
la locul lor în timpul tratamentelor.
npiii mici vor fi dezbrăcaţi la nivelul regiunii ce urmează a fi tratată, i-
vor îndepărta toate obiectele metalice, inele, ceasuri, agrafe, ace ele,,
Marca supraîncălzirii locale: regiunile cu implante metalice nu vor 11 Irulitle
.c, tije, endoproteze, schije etc.).
"Icrapie
 ApiintU'k1 Auditive HO vor tnlAtnrn din regiune» (intnlA,
Se vor îndepărta lenjeria şi îinh'acftininlca din texturi sintetice şl li
ninlca umedă.
Nu se vor trata persoanele cu pace-maker cardiac pe ariu prccoi
ronelc învecinate.
Se interzice aplicarea undelor scurte în timpul sarcinii, în special în i
< luni.
Se evită zonele cu tulburări de sensibilitate cutanată.
Pacientul trebuie supravegheat permanent pe toată durata v <i
.iplicaţic: segmentul tratat trebuie să rămână nemişcat; la apariţia
oric.n • >
111" /.agreabile, se reduce intensitatea sau se sistează aplicaţia.
înainte şi după tratament se controlează tegumentul.
înainte de aplicaţie se verifică legătura cu pământul şi corecta Iun
.1 aparatului.
Electrozii (flexibili) trebuie să aibă suprafaţa şi marginile netede,< i
<lc cauciuc nu trebuie să depăşească marginile postavului de înveliş,
penii > <
riscul de arsuri posibile produse de cauciucul neprotejat.
La aplicaţiile în câmp condensator la ambii genunchi se va inii <
bucată de pâslă între aceştia.
Electrozii flexibili şi cablul solenoid să nu fie aşezaţi pe suport HI
conducătoare.
Cablurile electrozilor trebuie să atârne libere sau pe un suport i/ol <
(pătură); ele nu au voie să se atingă între ele sau să se încrucişeze,
pentm ii
pierderea de energie şi apariţia arsurilor.
La primele şedinţe, durata tratamentului se va creşte progresiv.
Durata şedinţelor de tratament este condiţionată şi de evoluţia fav>»
afecţiunii sub efectul şedinţelor premergătoare.
Este interzisă utilizarea aparatelor de unde scurte (înaltă frecvenţii) •
şi secţii de terapie fizicală, în vecinătatea aparatelor de joasă
frecvenţă
pot fi amplasate şi utilizate terapeutic la o distanţă de minimum
6m
generatoarele de înaltă frecvenţă, care perturbă evident şi
semnificai i
(renurilor de unde de joasă frecvenţă şi frecvenţa acestora, fapt
demonstra
mental (K. Hoppe, M. Andersen, E. Conradi, R. Winter). Acest
fenomn
duce indiferent dacă spaţiile destinate terapiei sunt sau nu despărţite
prin i
beton sau cărămidă.
Se înţelege de la sine că aparatele de înaltă frecvenţă trebuie raci
i-ircuitc separate de cele generatoare de joasă frecvenţă.
Ott şi Rusch explică acest fenomen prin faptul că, cablul pacim
clectro/ii aparatului de unde scurte formează „antena de transmisie" şi •
oricărui aparat de joasă frecvenţă funcţionează ca „antenă de recepţie".
Mai menţionăm faptul că trenurile de impulsuri de joasă frecvi >
inlluun|alc şi numai de poziţia electrozilor de unde scurte şi a câmpului -i
frecvenţa ale aparatelor aflate în vecinătate. i ,:•
 l V4 INDK AjllI-E TKKAIMKI CU UINDK SCUKII

lunile1 iitliina c;1 aria cea mai largă de patologic căreia i se adresează un •.
n i. u- rkvliola apie îl reprezintă aplicaţiile înaltei frecvenţe, implicit a undelor
iliipn rum reiese din enumerarea afecţiunilor care beneficiază de acestea:
Urc {l n n i ale aparatului locomotor
l l> 'i fi uni reumatice:
Multiple localizări ale reumatismului degenerativ se detaşează prin frec-
ţi i-licienţă, gonartroza şi diferitele forme ale manifestării şi localizări ale
iilu/t-i,
Kcumatismul inflamator cronic: unele localizări articulare în stadii ce per-|uli|
iiu-iea de rezultate terapeutice prin efect antialgic şi antiinflamator local in i
de exacerbare; spondilita ankilopoietică în stadii şi localizări care presu-| Hh|
iiKTca unor ameliorări din partea înaltei frecvenţe ca tratament adjuvant
Knimatism abarticular: bursite, tendinite, tenosinovite, periartrite scapulo-li1
(mai ales în formele de umăr dureros simplu), coccigodinii, miogeloze
iliiimul miofascial dureros) etc.
Sechele posttraumatice - cu sau fără tablou clinic de sindrom algoneuro-
Mlc
Afrcfiuni ale sistemului nervos:
Ale sistemului nervos periferic: diverse nevralgii şi neuromialgii, precum ligi
i ile Arnold, nevralgii cervico-brahiale, intercostale, lombosacrate etc. (cu ||la
ca efectul termic să nu exacerbeze durerile şi după elucidarea etiologici li
n), unele nevrite (după precizarea cauzei şi a stadiului evolutiv), unele pareze /ii
precum cele ale nervilor faciali (a frigare), circumflex, plex brahial, l,
t'iihital, sciatic etc.
Ale sistemului nervos central: s-au încercat ca metode adjuvante de
favori-11 vnscularizaţiei locale cu rol trofic muscular în unele cazuri de
scleroză în l, icchele după poliomielită, sechele periferice după unele mielite şi
meningite.
Afecţiuni cardiovasculare
l Inii autori recomandă această formă de terapie fizicală în anginele pectorale
[ipiiine de afectare miocardică sau insuficienţă cardiacă, în aplicaţii antero-
flnnre (precordial-dorsal).
Ii i tulburări ale circulaţiei periferice venoase ale membrelor (sindrom
Raynaud); i r Iedele de ameliorare ale circulaţiei de întoarcere în degeraturi;
în stadiile lirnle ale arteriopatiilor periferice ale membrelor - în acest
domeniu autorii
către efectul mai bim obţinut prin aplicaţiile pe regiunile lobare prin ac|iuno
N mstcmului simpatic periarterial.
Alc'-ţiuni ale aparatului respirator
Ilionşitele cronice, sechelele pleurez'ilor netuberculoase, pleuntclc, unclo
ale astmului bronşic în perioadele dintre crize.
 i» U1 u p u im u lu l d l|{r k ilv
Spiisiiii- csolajţiem-, nasim-diiodenule şi intestinale cu caracter mul
HK'lioiuil, conslipa|ii cronice, diskinc/ii biliare şi coleeislopatii cronice nclitlB/lti
•iivisccritc (sindroamc adcrcnţialc).
Afecţiuni ale aparatului uro-genital
l lipcrtrofii de prostată cu dureri locale şi tenesme vezicalc, prostutitc, pi* l
.stitc, colici nefrctice, unele nefrite acute cu anurie, epididimitc şi orbile.
Afecţiuni ginecologice
Metroanexite şi parametrite cronice nespecifice cu hipomenorcc, amem.t ui
sterilităţi secundare; unele mastite.
Afecţiuni otorinolaringologice
Sinuzite frontale, fronto-etmoidale şi maxilare acute şi cronice, rinite cuinii
iiringitc, laringite, unele otite externe, otitele medii cronice, catarul oto-tulwi
Afecţiuni oftalmologice
Dacriocistite, orgelet, coroidite, iridociclite şi cheratite nespecifice. In tu
omcniu se recomandă protejare? cristalinului prin dozarea atentă a aplu itjij' l j
i apeuticc şi evitarea corpurilor străine intrate accidental în ochi.
Afecţiuni stomatologice
Dureri postextracţii, dentare, gingivite, stomatite, abcese peridciltflN U
iranuloame, unele parodontopatii.
Afecţiuni dermatologice
Unele furuncule, panariţii şi hidrosadenite (abcese ale glandelor sudoi IJIHI
Unele tulburări endocrine
Dereglări ale hipofizei (prin aplicaţii la nivel diencefalohipofizar), 1111111';
suprarenalei, pancreasului, prin utilizări de doze slabe cu scop reglator.
Vorbind despre indicaţiile şi metodologia terapiei cu unde scurte (i
iccvcnţă, în general), trebuie să precizăm următoarele: multe publicaţii, li
iianualc de specialitate prezintă tabele cuprinzând enumerarea şi spo
nultiplelor şi feluritelor afecţiuni indicate acestei terapii, cu precizarea am
.-Icctrozilor, a formei şi mărimii acestora, a metodelor celor mai adecvate, a
si duratelor aplicaţiilor etc.; noi considerăm că aceste tabele prezintă
dcx.a .Io a împinge pe medici la aplicarea unor tratamente prea schematice,
prc. licoare terapeut trebuie să judece şi să aplice această formă de
electroU mod strict individualizat, în funcţie de afecţiune şi de stadiul
evolutiv al ;u cunoscând cât mai exact modul de acţiune al acestei forme
de energie.
în actul de decizie prin care alegem ca procedură aplicaţia de unii
(sau de microunde), trebuie să ţinem cont, raportat la elementele patoj1
simptomatologice prezentate de fiecare caz în parte, de valoarea repre/.n
aceasta ca factor terapeutic:
prioritar faţă de alte proceduri de termoterapie;
adjuvant faţă de alte mijloace terapeutice;
permisiv faţă de posibilitatea asocierii cu alte proceduri fizicale
 VI,5,5. rKlINC II'AI-KIJC CONTRAINDIC'AŢII
Al,K TKKAIMKI CU U1NDK SCURTE

1'roccNc inllainatorii acute cu supuraţi!;

M n n i Testări acute ale afecţiunilor reumatice;
\ li.T|iuni cu tendinţe la hemoragii: hemoptizii, ulcer gastroduodenal activ etc.
i'iotcsc ncoplazicc;
i'ic/cnţa de piese metalice intratisulare (diferite elemente metalice de
ikvfl ctc.);
Implantarea depace-maker cardiac;
Perioadele de ciclu menstrual şi sarcină.

VI.6. TERAPIA CU ÎNALTA FRECVENŢA

PULSATILĂ

l K* mai multă vreme au existat preocupări faţă de eventuala posibilitate a

M H ilc impulsuri ale curenţilor de înaltă frecvenţă furnizaţi de diversele
Hlimrc în scopul obţinerii unor efecte terapeutice noi şi valoroase. Primul »
m< liat modul de aplicare şi efectele acestei forme de energie a fost fizicianul '
Milinowski, iar Dr. A. Ginsberg din New York a fost unul din primii i re
au explicat şi motivat (în anul 1940) efectele aplicaţiilor cu aparatul ,
modelul de generator cel mai cunoscut şi rapid răspândit, datorită • lor
terapeutice obţinute de acesta (fig. 192).
i M râtul Diapulse furnizează curenţi de înaltă frecvenţă de 27,12 Megacicli
(i ii'ime de undă de 11 m. Durata unui impuls este de 65 us; impulsurile sunt
de pauze ce variază în trepte, de la o durată de 25 de ori mai mare decât
nipulsului - la o frecvenţă de 80 impulsuri/sec (12 400 microsec = 12,4
Kllg. 193).
'•cvcnţa impulsurilor este dozată în 6 trepte, între 80 şi 600 impulsuri/s i .
100-UOO-500-600); penetraţia este împărţită în 6 trepte, de la l la 6.
iirnsitatea energiei de lucru a aparatului este cuprinsă între 293 şi 975 waţi. i
cu maximă de 975 waţi corespunde o putere medie a câmpului electro-
generat, de 38 waţi. Aceasta creşte odată cu creşterea frecvenţei
lumilor.
Jurata mare a pauzei în raport cu durata impulsurilor face ca efectele calorice tlci
înalte energii să se disperseze până la dispariţie (fenomen mai evidenţiat
*vrutele mai rare), astfel încât efectele biologice au o durată mai lungă şi o
mai lentă. Frecvenţa impulsurilor a fost calculată astfel încât fiecare (U i-u
re urmează, să cadă pe un efect biologic persistent, produs de impulsul filrnl,
iar efectele biologice persistente - obţinute spaţiat - să se însiimc/o MU o
perioadă de timp. S-a mai constatat că pentru stimularea unor metunismfl i
•logice mai fine, nu trebuie depăşită frecvenţa de 300-400 impulsuri/s.
 ig 192 - Aparatul Diapulse.

- - î-
J
r

1
CUREN' FUL DIAPULSE
jl
Si II
,„ .... UI,
i
.,„
I I ,1 .
1
1
II CURENT
«D E1 ÎN A L T AF R E C/E I^ 11!
"Â UTILIZAŢI ÎN CHJRUF
Gl
F n
_

t h -
if \F kih
i
F CURENŢI rDE ÎNALTA FRECVEtC
H ÎÎ5
F F 1 M ' 1
LF 'ĂiP'j EFECT TERMIC
,
CURENŢII DE ÎNALTA FRţCv'iN "Ăi CU EF^/
-~OA:iULANl
2000
iq m
mir.msprvjidp

Fig. 193 - Curentul Diapulse comparat cu alte forme de curenţi de înaltă frocv
 < ini|iii tilnipului realizat de Uiapulse CN»C In limc|ic do inlcnsilnlc,
i un maximum de 20 cm (M inci) cure corespunde intensităţii maxime do
•/.S waţi. Do/arca penetraţiei Iu nivelul dorit în aplicaţie, depinde de i
conslitu(iu organismului; se alege o penetraţie mai marc (treptele 5, 6) mele
mai robuste, cu ţesut celulo-adipos subcutanat mai dezvoltat, parca
efectului caloric face ca această procedură să fie lipsită de efecte i nuce
locale.
1
mi(rttorul-localizator al aparatului se aplică la distanţă foarte mică de corpul
.*• (de la contactul intim, până la maximum 2-3 cm), deoarece în condiţiile
i «l de aer interpus cât mai mic se evită pierderea energiei electromagnetice
(instituind un mediu de dispersie al acesteia).
i mi|rtlorul-localizator se poate aplica deasupra regiunilor şi porţiunilor aco-
i tle îmbrăcăminte (lenjerie, haine), aparate gipsate, materiale sintetice, pansa-
liR'lusiv asupra regiunilor ce conţin elementele metalice de contenţie şi
iliiUv.ft. Singura contraindicaţie o reprezintăpace-maker-u\ cardiac.

VI.6.1. MODUL DE ACŢIUNE

Numeroşi şi diverşi cercetători au urmărit şi căutat să explice de-a lungul |
i)tl). de când acest aparat a intrat în arsenalul terapeutic curent, modurile de
iile acestuia. Ce şi cât se cunoaşte şi s-a afirmat până în prezent despre •
mistituie rezultatul unor date obţinute prin cercetare, a unor fapte de dar
şi rodul u,nor ipoteze şi supoziţii neconfirmate încă de probe In
consecinţă, unele apar ca logice şi interesante, altele par destul de

u:c caz, majoritatea lor tinde să explice şi să demonstreze importantele

Mofice tisulare obţinute prin utilizarea diapulsului, multe din acţiuni
mă la nivel de intimitate celulară.
nipul electromagnetic realizat de Diapulse ar influenţa mişcările ionice
iracelulare, determinând echilibrarea pompelor de sodiu în celulele
i aflate în stare de depolarizare parţială, contribuind astfel la refacerea
u- bioelectrice de la nivelul membranelor celulare şi la repolarizarea

utilează procesele anabolice celulare din ţesuturile tratate. •,.te afluxul

sanguin periferic prin amplificarea vascularizaţiei locale, efect irin
aplicarea succesivă a localizatorului-emiţător pe regiunile supra-
tigastrică sau suprarenaliană (pe lângă aplicaţia pe regiunea afectată);
nxlistribuţia afluxului sanguin cu creşterea consecutivă a oxigenării
la
• i ulcior în general şi a celulelor nervoase în special contribuie evident In
•' i* vindecare.
j
''iluenţează favorabil procesele de regenerare ale ţesutului nervos, lupt
' i pe fibrele nervoase cu diametru redus, de către David Wilson din LccdN,
Hivliard Bentall din Londra.
 A r M lliiuila H tructm ilc celulare In m cti|m cre« |l creşterea capacităţii»
A m cjio n a lc n alu ru lo d e n p A n irc şi re g e ne ra re p iu i
-stimularea activităţii sistemului rcticulo-lnsiiocilar;
-creşterea nivelului sanguin al gamaglobulinelor;
creşterea infiltraţiei leucocitare;
stimularea hematopoiezei;
favorizarea formării colagenului în procesele reparatorii tisulare.

VI.6.2. EFECTE PE VERIGILE FIZIOPATOLOGICt

Ameliorează evident osteoporozele, în special cele posttraumatice du

sindromului Sudeck;
Accelerează substanţial procesul de calusare al fracturilor (Dr.
l
Bassett - Universitatea Columbia);
Accelerează evident resorbţia hematoamelor şi rezolvă spectaculiti iiij
maţiile infecţioase şi neinfecţioase;
Reduce până la dispariţie edemul tisular şi deteriorările celulare pitl(|
experimental, scurtând remarcabil timpul de vindecare (Dr. Bruce
Can
Houston);
Accelerează evident cicatrizarea diverselor plăgi - accidentale >••
operatorii - prin reepitelizări bune şi rapide;
Grăbeşte vindecarea arsurilor prin stimularea ţesutului de ncol
cutanat (Dr. E. B. Chung - Universitatea Howard-Washington);
Previne şi reduce cicatricele cheloide;
-Favorizează cicatrizarea şi vindecarea ulcerelor varicoase (B. IU
W. Caney şi alţii);
Realizează o topire a calcificărilor organizate în structura părţilor tu
bursite şi tendinite (Dr. A. Ginsberg);
Favorizează vindecarea ulcerului peptic (Dr. N. J. Knoy-Bambcrg)j ]
Diminua şi combate spasmele musculaturii netede.

VI.6.3. INDICAŢIILE TERAPEUTICE t

Sunt foarte multe şi variate, după cum va reieşi din trecerea lor1illRV|
Aparat locomotor
Calusarea fracturilor este net favorizată, scurtând procesul de eoni
osoasă cu peste 50% din timpul obişnuit necesar (în unele cazuri, chiar do
2=
Fenomenele locale restante după demobilizarea fracturilor calulllf, l
fără prezenţa sindromului algoneurodistrofic, se ameliorează mai
repede,
Osteoporozele posttraumatice - Sudeck; ii
Stflrl piwiiniiimaiicc ale pAr|ilor moi (contu/ii, lictniiioamc otc,); vindecarea
• rlrrnlfl cu 30-50% din timp şi se reduce consumul de medicaţie
poit-.111- ni .M) 100%;
l imumiic plantare şi digitale operate;
(Mcomielite;
l iui site, capsulitc retractile, teno-sinovite;
Ai uite cu diferite localizări, inclusiv poliartrita reumatoidă;
Aitro/.c reactivate, hidartroza.
M Vcţiuni vasculare
U l cerc varicoase ale gambelor;
Ai Icriopatii periferice - trombangeite Biirger şi arteriopatii aterosclerotice.
MiTţiuni respiratorii
Itronşite - cu rezultate spectaculoase mai ales în cele acute;
hiringite - cu aceeaşi menţiune ca la bronşite.
\lrcjiuni ORL
Siiuizite acute, cronice reîncălzite.
Vl'ccţiuni digestive
Boala ulceroasă, ulcerul peptic;
('oliţe acute şi pusee de rectocolită ulcero-hemoragică;
Divcrticulite intestinale.
Afecţiuni uro-genitale
Pielonefrite acute;
Cistite acute hemoragice;
Inflamaţii pelvine: anexite, metroanexite, parametrite, mase aderenţiale.
Ui'cţiuni stomatologice
Procese dento-gingivale şi buco-maxilare-gingivite, stomatite,
pericorona-'inrei alveolare, stări postintervenţii stomatologice şi
bucomaxilofaciale.
Uccţiuni ale tegumentului
llcrpes Zoster;
Arsurile - contribuie efectiv şi decisiv la calitatea reepitelizărilor şi reduce-
ipului de vindecare, cu reducerea cheloidelor.
i xperienţa noastră în utilizarea terapeutică a aparatului Diapulse într-o seric
| urni ale aparatului locomotor ne permite să apreciem obţinerea de rezultate
lume şi bune în stări posttraumatice ale părţilor moi, ale articulaţiilor (la
Inul posttraumatic mai bune decât la umărul posttraumatic), sindrourne
urodistrofice postfracturi ale membrelor reduse spontan sau ortopedico-
Mi-al, bursite şi tenosinovite; de asemenea, în sinuzite şi sindroame adcrcn|iitle
•miale. Rezultate bune şi satisfăcătoare am obţinut în artroze activate de
i hi şi unele cazuri de poliartrita reumatoidă.
 vi.6 ,4,D A T K II; P H IIN CIT A I.E A M: M K T O D O <I K,IK I
D i: A I'U CA | I K C U D I A IM IL S K
Alegerea treptei de penetraţie (valori între l şi 6) se face în l\iitu|i*
locali/arca procesului patologic, tipul constituţional somatic şi grosimea Mi«
celulo-adipos subcutanat; este evident că valorile mai mari sunt utilizate în «pili
pe persoane robuste şi cu ţesut celuloadipos mai bogat.
Frecvenţa este, în general, aleasă la valorile de 400-600/s. Numărul ţe«lu
necesare se apreciază după evoluţia procesului de ameliorare-vindccurc |i
stadiul evolutiv al afecţiunii tratate, în general fiind suficiente 4-8 uplii >•
suferinţele acute-subacute şi 10-14, în suferinţele cronice.
Ritmul aplicaţiilor este de obicei zilnic - o şedinţă. Durata proccdin 11 •
regulă de 15 minute pentru aplicarea localizatorului emiţător pe regiuncn .il< 11|
Tehnica de lucru recomandă ca, indiferent de afecţiunea tratată, să urme/c* inii
amplasarea emiţătorului pe una din regiunile: hipocondrul drept (pentru nrllvj
bogatei vascularizaţii hepatice), epigastru (probabil prin acţiune reflcxogenB)|
lombar (pentru acţiune asupra glandelor suprarenale). Această secvcnjA de
obicei l O minute şi se utilizează valori ale frecvenţei şi penetraţiei cu l 2 If
mai mici decât în prima parte. Fără îndoială că o experienţă bogată în utilii
acestei proceduri orientează mai lesne asupra alegerii parametrilor spcclllej
funcţie de fiecare caz tratat.

VÎ6.5. PRINCIPALELE AVANTAJE ALE UTILIZĂRII

TERAPEUTICE A APARATULUI DIAPULSE

Nu produce efecte calorice locale, hipertermie sau arsuri putând fi iipl(

în inflamaţiile şi congestiile existente în procesele infecţioase sau
neinfec|hu
Contraindicaţiile şi efectele secundare sunt minime: se menţionca/ft i
/>ace-maker-ul cardiac;
Poate fi aplicat la orice vârstă, fără riscuri de a provoca tulburări
Are o foarte bogată şi variată arie de afecţiuni indicate pentru tratanii
Scurtează substanţial timpul de vindecare în multe dintre afecţiunile lr|
implicit durata spitalizărilor şi a tratamentelor ambulatorii;
Reduce necesitatea utilizării şi consumul diferitelor medicamente
biotice, antiinflamatorii, antialgice;
Combate destul de rapid durerea, ca simptom subiectiv secundar al vai Iii
mecanisme fiziopatologice şi al variatelor afecţiuni;
Poate fi tratată orice regiune a corpului;
Pacientul nu trebuie dezbrăcat;
Nu produce nici o stare de disconfort;
Pacientul nu trebuie supravegheat decât la începutul aplicaţiei;
Tratamentul poate fi aplicat de un cadru mediu;
Aparatul poate funcţiona 16 ore din 24. ig i
 r Uliul avantajele terapeutice oferite de utili/area geneiuloareloi de inalti
IMilmililfl, s-a trecut Iu fabricarea de aparate asemănătoare şi tn alte ţări
Irriipulus (jS 200 Polonia).

VI 7 UNDELE DECIMETRICE
M lungul timpului, undele cu frecvenţe foarte mari - între 300 şi 3 000
purtat diferite denumiri sub care erau desemnate şi întâlnite în sumedenia
•.i lucrări de specialitate. Acest fapt, desigur că a generat şi încă generează
i neînţelegeri faţă de unul şi acelaşi domeniu al undelor de ultrafrecvenţă
i l). Cele mai acceptate denumiri pentru acest domeniu utilizat în terapie
l'iiie adoptate de toţi cei care practică fizioterapia sunt: unde decimetrice
u (X - 69 m şi unde decimetrice „scurte" sau microunde (după şcoala
0 cu A, = 12,25 cm (H. Edel) sau 12,40 cm (O. Gillert).
• • deosebire de acestea, undele centimetrice având lungimea de undă
ntre l şi 10 cm nu sunt utilizate în terapie. ,i.\ cum s-a arătat mai
înainte, undele decimetrice sunt unde electro-
• radiate de o antenă emiţătoare şi un reflector de unde („proiector").
nodului de generare şi emisie a undelor, utilizarea terapeutică a acestora
> i uită şi cunoscută sub denumirea de metoda „câmpului radiant sau
de
1 se aplică monopolar.
(
>46-1947, Krusen şi colab. introduc pentru prima oară microundele în
U. A.), iar în 1959 au fost acceptate în scop terapeutic undele decimetrice

n u nea undelor decimetrice la nivelul structurilor celulare constă în

•a unui fenomen fizic de dispersie polară a moleculelor explicat de
teoria 11" emisă de Debye. La trecerea curentului de înaltă frecvenţă,
moleculele ncdiul biologic se comportă ca un dipol; executând mici
oscilaţii, ele se i sub influenţa câmpului electric, în funcţie de faza de
oscilaţie şi de a proprie (fig. 194).
st proces mecanic de „mobilizare moleculară", variabil cu o frecvenţă n i
ă de frecvenţa de oscilaţie a câmpului electric, se transformă prin frecare ni
dielectricului, în căldură. Energia este preluată de la câmpul electric. ra
dielectrică realizată generează efectele fiziologice ce stau la baza l|
nlor terapeutice.

<£
>

Fig. 194 - Orientarea moleculelor sub influenţa câmpului electric

de înaltă frecvenţă cu unde decimetrice. '!fl f»!
 v i.7 ,1 A, C in M C Aşi i IK C IK M; H IO IO C IC E
Şl imOIXM.K K Al,K l)N|)KM)K Dl ( ÎMI IHK l

Sub inllucnţa câmpului radiant din domeniul undelor decimetrice yl <

a unor fenomene fizice produse de undele electromagnetice, substraturile !
reacţionează prin următoarele 3 procese:
Dispersie. Este vorba de dispersia moleculelor dipolarc în câmpii i
frecvenţă (Debye); frecarea moleculară produce căldura.
Absorbţie. Undele electromagnetice sunt absorbite de ţesuturi, im<'
de înaltă frecvenţă este transformată în căldură. Ţesuturile prezintă
coci
absorbţie diferite, proprii structurilor lor. Cu cât coeficientul de
absorh{n
marc, puterea de pătrundere este mai mică şi invers. Puterea de |
n.
(penetraţia) este mai mare şi absorbţia (efectul caloric) este
proporţional
în ţesuturile cu un conţinut mai mic de apă. Astfel, undele decimetrice
».!•
uşor şi încălzesc mai puţin ţesutul gras decât ţesutul muscular (30%
lii|
conţinutul în apă al acestor două structuri tisulare). Cantitatea de
energii
este diferită în funcţie de grosimea stratului celulo-adipos
subcutanat,
„zona" lungimilor de undă folosite: 69 cm sau 12 cm.
Cercetările şi măsurătorile efectuate în acest sens au arătat că cncrjn
este absorbită în cantităţi cu atât mai mici, cu cât stratul celulo-adiptv
subţire şi invers. Astfel, căldura este reţinută în proporţie de 30% în sli
l cm grosime, 55% în cele de 2 cm şi 60% în cele de 3 cm grosime. K<
zona undelor decimetrice utilizate, menţionăm existenţa unei di Ici
încărcarea termică tisulară, explicată de un al treilea proces fizic şi amu
- Reflexie. La limita dintre diferitele ţesuturi are loc o reflexie
radiaţiilor pătrunse. La undele decimetrice de 69 cm are loc o reflexii
mum 30% din intensitatea lor; la microunde (12 cm), factorul de reflexn
mare prin apariţia „undelor staţionare" (cunoscute din domeniul opticii ţi
şi se produce o încălzire mai puternică a stratului grăsos, precum şi a
musculare subiacente.
Reflexia, producerea de unde staţionare şi supraîncălzirea la lin
ţesuturi sunt net mai mari la domeniul undelor centimetrice (A, = l - 10
ce le face inutilizabile în terapie.
Vom reţine că, în cazul straturilor omogene de ţesut gras, absorb) i
scade uniform, după o curbă exponenţială, în timp ce în zonele de grăsime • >
de ţesut muscular, repartizarea căldurii îmbracă un caracter mai neunid
Mai trebuie să reţinem că la aplicaţiile cu unde decimetrice luiif
(microunde), încălzirea straturilor cutanat şi adipos subcutanat este redusa
redusă, repartizarea termică în diferitele compartimente tisulare este mm
şi efectele termice de profunzime în straturile musculare mai adecvate, t <
cu efectele produse de aplicaţiile cu unde scurte (profunzimea optimA .>
termic la undele decimetrice este până la 4-5 cm).
De aceste particularităţi trebuie ţinut seama la alegerea uneia sau ni
aceste metode, după scopul terapeutic. Mai trebuie să adăugăm că reptiHi
i ItNiiltiiA la i;pliai|nlc iciiipculico cu melodii
cAmpului nuliant prc/inlfl ţi in Itincţic de lui mă
cmi|AUmilui utili/ut şi de conştiinţa de „înjumfltâ-
Ici icitnicc în piolnD/imc u ţesuturilor, deosebită
între undele de 69 cm
(nulii de înjumâlăţirc este distanţa la care temperatura
scade în muşchi
i l i n valoarea ei superficială. Aceasta este la undele decimetrice lungi
10 mm, în timp ce la microunde de 10 mm. Reiese astfel că la aceste
'.ipculice nu există posibilitatea de încălzire în profunzime (Krause,
'i/.old, citaţi de H. Edel).

1,7.2 MODELE DE EMIŢĂTOARE UTILIZATE ÎN

APLICAŢIILE CU UNDE DECIMETRICE
iilt-le de 69 cm:
'ii|ătorul de câmp cilindric (sau rotund);
niiţiltorul de câmp longitudinal; n|iUorul de
câmp scobit (cavitar).
iiorul de câmp cilindric şi longitudinal sunt dipoli capacitivi. Câmpul
iltrafrccvenţă înaltă este proiectat spre substratul tratat dintr-o singură
1
195). Distanţa la care aplicaţia are un efect optim este de 5-10 cm. în
ni, distanţele trebuie precizate de uzinele producătoare ale aparatelor.
>i'clarca distanţei emiţătorului, se modifică rezistenţa capacitivă şi se
i Timpul, cu scăderea consecutivă a randamentului. Repartizarea căldurii
u;suturi între stratul adipos şi cel muscular este de 1/4, comparativ
cu 10/1 realizat prin metoda undelor scurte în câmp condensator.
Emiţătorul ilar) are o formă dreptunghiulară (fig. 196). Acest emiţător
constituie
icntă formă de încălzire tisulară locală a terapiei de înaltă frecvenţă, în
loduce o slabă încălzire a tegumentului şi a ţesutului subcutanat şi o
i dativ uniformă a căldurii în toate secţiunile zonei tratate, cu un efect
n de profunzime (Konig şi colab.).

l'miţător de câmp Fig. 196 - Emiţător scobit.

i llmdric.
 Vfolorllfl ffumme ale câmpului se nllA In nivelul luturilor perpendlcti!
cmi|Atnrului, pe direcţia de emisie n undelor (niport 1/2 între tncnl/irctt ţr
gras laţii de cel muscular), în timp ce la mijlocul emiţătorului se rcull/i
ruport al efectului termic de 1/1 între ţesutul gras şi cel muscular.
Emiţătorul scobit este cel mai indicat în aplicaţiile pe segmentele c<>
mari şi pe extremităţi.
La microunde (12 cm lungimea de undă).
Emiţătorul longitudinal. Câmpul electric realizat este paralel cu II
emise de radiantul emiţător. Efectul se produce pe o suprafaţă întinsă.
Emiţătorul circular rotund Se realizează câmpuri rotative, care, i
de aşezarea emiţătorului faţă de regiunea tratată, realizează o doză
tem
optimă, pe zone mai circumscrise,

VI.7.3. TEHNICA DE APLICAŢIE

Se apreciază că tehnica de aplicaţie a undelor decimetrice lungi şi Hcurtt'4

mai simplă decât cea a undelor scurte, principalele motivaţii fiind: se utili/*!
singur electrod (localizator-emiţător); mişcările pacientului în timpul şcdlnţl
modifică rezonanţa circuitelor, durata şedinţelor de tratament este mai
numărul şedinţelor necesare dintr-o serie este mai mic.
Pacientul, parţial dezbrăcat, va sta culcat pe un pat (confecţionat du
sau aşezat pe un scaun (în funcţie de regiunea tratată).
O prescripţie corectă şi completă trebuie să cuprindă:
- Alegerea şi specificarea tipului de emiţător (localizator). Pentru
urmărite în straturile superficiale se folosesc emiţători circulari, ciliiiil
longitudinali.
Efectul de încălzire pe suprafaţa iradiată este preponderent la peri feriţi -\ la
emiţătorii circulari, uniform pe toată suprafaţa la cei cilindrici şi pe o tuli mai
mare la cei longitudinali. Pentru procesele localizate în profunzime
electrolizii cavitari (scobiţi).
Poziţionarea focalizatorului. Se manevrează prin modificarea li
articular al aparatului. Se aşază de regulă perpendicular pe suprafaţa tratată
i li
localizator-tegument trebuie să fie de 5-8-10 cm la generatoarele de unde
d* l
şi de 2-5-10 cm la generatoarele de microunde, în funcţie de mărimea
Mi|i
pe care o iradiem şi de specificaţiile din prospectul aparatului.
Dozarea intensităţii. Este în funcţie de dimensiunea localizatorulul, ti
faţă de tegument, grosimea stratului celulo-adipos al regiunii tratate,
dunilii i
şi stadiul de evoluţie al afecţiunii.
Dozele pot fi apreciate ca mici, mijlocii şi calde, în zone cuprinse Iul
200 waţi/cm2, reglate în funcţie de modelul aparatului cu ajutorul unor vil
mliiloBio, tn cli'cplul unor trepte de duzuj muiciile prin cifVc sau plaje colorate.
mici Niint adresate stadiilor acute şi subacutc, cele mari se aplică în
iiAnlc cronice ale afecţiunilor tratate.
/ turtită şedinţelor de tratament. De obicei este specificată de prospectele
'di c ale aparatelor, în general, durata este de 3-5 minute pentru aplicaţiile
ilmmelricc de 69 cm şi de 5-15 minute pentru microunde, în funcţie de
n iji alec|iunca tratată. Hilmul şedinţelor: zilnic sau la 2 zile. Numărul
şedinţelor: în general, 6-10 şedinţe.

VI 7.4. INDICAŢIILE TRATAMENTELOR CU UNDE

DECIMETRICE

\tccfiuni ale aparatului locomotor,

i li ferite localizări ale reumatismului degenerativ în stadii de reactivare; MI
U iţe de diferite forme şi localizări; irumatism abarticular în diverse forme
şi localizări;
i posttraumatice cu determinări numai ale părţilor moi sau sechele post-

Miinifestări dureroase din cadrul afecţiunilor sistemului nervos periferic,

" nevralgii şi nevrite diverse.
i/i'cliuni ale aparatului circulator:
iiuirom Raynaud, tulburări vasomotorii funcţionale, arteriopatii în primele
•ilcerc varicoase, limfangite cronice etc.
\fi'cţiuni ale aparatului urogenital:
ncxite, metroanexite, salpingite, parametrite, pielocistite etc.
l/i-cfiuni ORL: i .uingite,
sinuzite, otite medii.

VI 7.5. CONTRAINDICAŢII

! l bate manifestările patologice funcţionale şi organice contraindicate termo-

Kcgiunile corporale slab şi defectuos irigate, fiziologic şi patologic (ischemice).

l'lpifizele osoase la copii şi la vârsta de creştere.
Kegiunile care conţin corpuri metalice, existente accidental sau introduse
•Ml.
Nu se iradiază globii oculari, datorită riscului de producere a cataractei.
( Jrice proces neoplazic.
Procesele inflamatorii acute cu supuraţii,
Sarcina şi ciclul menstrual (în regiunea pelvină).
 vi H i'uiN<ii'Aii;i,K c AUACIIJUSIICI
msnisc TIVK ÎISTKI; UMWLK SCURTE
Şl UNDKLE DKCIMKTKICE

Unde scurte Unde di

Amplasarea regiunii tratate Se află între electrozi, în inte- Se află în an ItfHJ

în câmp riorul circuitului
Difu/iunea câmpului de Se produce la periferia electro-
unde zilor în regiunile vecine
Acţiunea de profunzime Este pronunţată (peste 5 cm
adâncime în ţesuturi)
Este neuniformă
câmpului raili.mi
Energia este iradlnl* fi*
fără difuziune In vig
E ste op tim ă (pan»
Este uniformă
IR 11

Supravegherea pacientului
în timpul procedurii
Riscul apariţiei arsurilor
l
Poate fi modificată prin reglarea Nu se modifică
distanţei dintre electrozi
Are loc o încălzire pronunţată a Stratul adipos subciilun»! (
stratului de ţesut adipos sub- puţin încălzit
cutanat
Este necesară la aparatele fără Nu necesită suprHvanhcti
acord automat
Este posibil când nu se respectă Nu există riscul irauriluţ
poziţionările corecte ale cablu-
rilor şi electrozilor

l
 CAPI ŢOL UI VII

TERAPIA CU ULTRASUNETE

l ii începutul acestui capitol menţionăm că vom prezenta numai ultra-•i

i propriu-zisă, fără a ne ocupa de alte domenii ale sunetului utilizate în
i terapeutică, în cu totul alte modalităţi (infrasunetul, meloterapia).
.i. nici utilizarea ultrasunetului în alte domenii medicale (ecografia,
in stomatologie, aparatele de aerosoli cu ultrasunete) nu face obiectul
i înşire.
VII. 1. PROPRIETĂŢI FIZICE
ia superioară de percepţie a sunetelor de către urechea omenească este
N .''i 000 oscilaţii pe secundă. Vibraţiile mecanice pendulare -
reprezentând
ii ' • depăşesc această limită poartă numele de ultrasunete.
Frecvenţa
i-1 isonore este foarte mare, fiind apreciată la 500 000 Hz - 3 000 000 Hz
lin . 000 kHz). Aparatele utilizate în fizioterapie furnizează ultrasunete
cu • n prinsă în general între 800 şi l 000 kHz.
i 1111 i le de undă ale ultrasunetelor sunt foarte mici, putând fi uşor localizate
M selectiv. Ele prezintă variaţii în funcţie de natura mediului străbătut
ţ lichid sau solid). La o frecvenţă de 800 kHz, lungimea de undă în ţesuturile
f in omenesc este de 1,87 mm.
>iihrarca undelor ultrasonore pe un corp produce un transfer de energie
?î' nihil, prin alternarea stărilor de presiune realizate. Transferul de energie
?= nicfl aplicată şi măsurată în W/cm2 defineşte intensitatea ultrasunetului.
!!•'•! ronstituie un parametru foarte important în cadrul terapiei cu ultrasunete.
iu ipagarea ultrasunetelor. Spre deosebire de undele sonore, cele ultrasonice
i'iigft numai în linie dreaptă, sub forma unui fascicul de raze. Propagarea
1.1- tic felul şi forma sursei de producere, de cuplarea cu mediul în care se
HMA $i de frecvenţă (cu cât frecvenţa este mai ridicată, cu atât penetrarea este

f Sulf).
hopagarea poate să fie modificată de dimensiunea mediului străbătut (mici
•linii1), de suprafaţa acestuia (netedă, rugoasă), de forma lui, ca şi de structuri
Myt'iiA sau neomogenă).
Viie/.a de propagare a ultrasunetelor este o constantă (de material, ţesut),
valoare medie în ţesutul uman de l 500 m/s. Ea se calculează prin produiul
nigimea de undă şi frecvenţă.
imtcrapie
 A m intim «Ici de noţiunea do „piolun/lm c de fi\jum A lA |lre", Ibloitii
l'iin iicenslii sc înţelege fnjumfllA|ircii energid In iinilntoii do Hpn|iu, m
apus, profun/.iincH (exprimată în cm) la care energia iillinsonicâ se ln|n
du la l W administrai la suprafaţă. Această scădere a energici în rnpoit cu in
ţesuturilor este în funcţie de frecvenţă, de exemplu, la 800 kHz, groMJmo
de înjumâtăţirc este de 5,8 cm. Unii autori (Wiedau şi Rohncr) sublinl.i
că, în practică, profunzimea de înjumătăţirc nu reprezintă un parametru i
de luat în scamă în acţiunea UUS asupra organismului.
La nivelul de trecere între 2 medii cu densităţi diferite, exemplu
sugestiv fiind prezentat de limita dintre ţesutul muscular şi cel osos UI l'
sene de fenomene, dintre care cele mai importante sunt absorbţia şi rcll
C'ocficientul de absorbţie (scăderea intensităţii pe mm3 de adânciitu
este mai mere la frecvenţele înalte şi depinde de mediul supus Iu
ulliasonică. De exemplu (după Pohlmann), la 800 kHz, coeficientul dt
este de 0,33 în ţesutul muscular şi de 0,21 în ţesustul gras. La limita «V
ţesuturi diferite se produc reflexia şi refracţia undei sonore.
La interferenţa undei incidente cu cea reflectată, în cazul reflexiei
produce unda staţionară (cu direcţie verticală), în această situaţie, valoi ii
ale vibraţiei pot creşte cu aproape 100%. în zona undei, toate particuh
mişcare. Această deplasare faţă de particulele zonelor învecinate eslt
„gradient de deviaţie" şi are o valoare de 3,3 milionimi de mm pentru o i
frecvenţă de 800 kHz şi la o intensitate de 2 W/cm2.

VII.2. FORME DE ULTRASUNETE UTILIZAŢI

ÎN TERAPIE

VII.2 1. ULTRASUNETUL ÎN CÂMP CONTINUU

Este forma de undă ultrasonoră longitudinală neîntreruptă cu acţiuni |

asupra mediului şi în consecinţă cu o producere permanentă a as
„micromasaj tisular intern". Deşi în cursul aplicaţiilor de unde ultrasuin
produc cumulări de energie în ţesuturi, totuşi, în absenţa sau chiar în cvenll
unei supradozări de ultrasunet în câmp continuu, efectul termic poate dfl
dcnt sau accentuat. Acest dezavantaj a putut fi înlăturat prin intercalarea \m
în trenurile de unde ultrasonore în scopul reducerii sau anulării efectului i
Astfel, s-a realizat a doua formă de aplicaţie a UUS (VII.2.2).

VII 2.2. ULTRASUNETUL ÎN CÂMP DISCONTINUI

(CU IMPULSURI)
Este vorba de o întrerupere ritmică, cu o anumită frecvenţă a ultim
în câmp continuu (de regulă, la aparatele moderne se obţine prin moiili
generator de impulsuri în generatorul aparatului de us). Se va ţine cont d* l
 Fig 197 - Ultrasunet cu impulşu."

ulsurilor, durata pauzei şi frecvenţa intercalării acesteia. Forma impulsului

1
1 rplunghiulară, trapezoidă sau triunghiulară. Frecvenţa şi forma im-
•.uiit reglate de aparat. Raportul dintre durata impulsului şi perioada de
h u ala impulsurilor plus durate, pauzei) este numit „coeficient de umplere".
licărea coeficientului, se modifică raportul dintre durata impulsului şi
•i/.ci(fig. 197).

i î. EFECTE FIZICO-CHIMICE ALE UNDELOR

ULTRASONORE

iul mecanic. Este reprezentat de vibraţia produsă şi care poate fi bine

in apă, prin apariţia unei coloane de lichid în dreptul suprafeţei traduo-
ihraţiile se transmit din aproape în aproape, fiecare moleculă fiind pusă
• cu o frecvenţă egală cu cea a sursei. Amplitudmi.'e acestor vibraţii
i- depind de intensitatea energiei transmise. Propagarea energiei ultra-
un mediu oarecare în unitate de timp realizează viteza de undă. /» de
oscilaţie este viteza maximă de vibraţie (declasare oendula.-'ă), a
Micule în parte, în sens transversal faţă de sensul de propagare a UUS. Şi
• ile intensitatea energiei ultrasonke.
iul termic. O parte din energia ultrasonică se transform? în interiorul
'inversat de UUS în energie calorică. Se apreciază două modalităţi ik1
,i acesteia:
n absorbţia energiei UUS de către mediile neomogene, cu dcgiijnro de
.imortizare a amplitudinilor vibratorii;
 - p rinfric ţiu n e » p n rtlc u le lo r m ed iu lu i, p e tre c u ta m n l « Io
sup
n ui
In n tv i
urc u do ufl m ed ii cu d cnsitfl|i diferite.
l i l ce tu l termic este mai pregnant în mediile ncomogcnc, cum NUIH
ţesuturile corpului omenesc.
Itfectul de cavitafie. Este un fenomen care constă în prodiieereii
(rupturi, fisuri) în interiorul lichidului traversat, manifestate vi/.ibil pun
hulelor de aer. Acestea se produc prin compresiunile şi dilatările succesiv
de l HJS asupra lichidului. „Ruperea" lichidului are loc în momentul dil.r
perioadele de comprimare, cavităţile dispar şi prin refacerea compactului
se eliberează mari cantităţi de energie, cu efecte distructive, în aceste pu
ales la nivelul de separare a 2 medii cu densităţi diferite), presiunea poiiii
eftlcva mii de atmosfere şi temperatura, la câteva sute de grade. AceM
apare la intensităţi ultrasonice foarte ridicate şi în medii lipsite de aer sa
lichidele în care există aer (sau alte gaze) dizolvat, se produce fenomenul >"
cavitaţie, caracterizat prin degazeificarea lichidului (prin ultrasunet), l
terapeutică curentă nu se pot produce fenomene de cavitaţie.
Efectul de difuziune. Constă în creşterea permeabilităţii mcmbianilt't
dovedit experimental.
Efecte chimice. Este vorba de procese de oxidare, reducţie, dcpolml
alterare a structurii substanţelor chimice supuse acţiunii UUS.

VII.4. MECANISME DE PRODUCERE ,

A UNDELOR ULTRASONORE
l Procedee mecanice. Sunt cele mai simple şi clasice modalităţi de pru<!
fiind vorba de punerea în vibraţie a unei lame metalice fixate, de anumite dinii»-
sau a unui diapazon.
2. Procedee magnetice. Constau din generatorul magnetostrictiv, la bn*n
stă principiul de schimbare a dimensiunilor unor metale prin magnetizarc ptt >
cu ajutorul unui curent alternativ (fier, cobalt ş.a.).
Dacă frecvenţa curentului depăşeşte 20 kHz, se obţin ultrasunete, l
curentului trebuie să fie egală cu frecvenţa proprie a barei metalice (frct'Vi(
rezonanţă). Frecvenţa maximă înregistrată prin acest procedeu este de I7HI
3. Procedeul piezoelectric. Se bazează pe proprietatea unor crislitlf
turmalină, blendă, titanat de bariu, zirconat de bariu şi plumb etc.), tăiate In
secţiune, de a se comprima şi dilata într-un anumit sens, dacă sunt supuse l»
de potenţial electric. Acesta este efectul piezoelectric invers, descoperit de h
şi Kilovski
Lama de cuarţ trebuie să aibă suprafeţele perpendiculare pe axa i !•
cristalului. Un cristal are o axă optică (Z) longitudinală, 3 axe electric i i
unesc muchiile şi 3 axe mecanice (y), care unesc mijlocul feţelor opuse (Hu
Prin comprimarea suprafeţelor lamei de cuarţ tăiate în modalilalcii
/.entată, apar sarcini electrice pe feţele perpendiculare pe axa electru'fl
comprimare). Aceleaşi fenomene se produc şi atunci când se exercită o Ifl
 m ice y , i Jiunenc H m un o in a |iiiiie N X
| inc Ni'liiiiibiiien polaiitAţn electrice,
i niri muc poale fi transformai în efect elee-
imnliul fenomenului pic/oelcctric direct
i i i u| . l''cnoniciuil invers de transformare a
potenţial electric în efecte mecanice prin
t istaluliii tic cuarţ, se numeşte efect piezo-
isiil şi st;'i la baza construirii aparatelor de
l )acS frecvenţa oscilaţiilor curentului elec-
i\ utili/at corespunde cu frecvenţa proprie
t t f a cristalului, lama de cuarţ intră în rezonanţă
inilinilc vibraţiilor cresc foarte mult, atingând
i<Himc. Acestea sunt în raport cu dimensiunile
umrţ. Cu cât lama de cuarţ este mai subţire,
HH'venţa ci de rezonanţă este mai înaltă. La o
n de vibraţii foarte mare se folosesc drept sursă --Y
i|in l electric curenţii de înaltă frecvenţă. Fig, 198 - Secţiunile lamei
de cristal de cuarţ.

1 1 5 APARATE PENTRU ULTRASONOTERAPIE

l Miratele pentru ultrasonoterapie sunt alcătuite dintr-un generator de
înaltă .1. un cablu de racord şi un traductor („emiţătorul de ultrasunete").
Noţiunea •i lor defineşte un dispozitiv destinat să convertească o formă
de energie
In energie ultrasonică sau invers. Deci, traductorul este un
component iul conectat la echipamentul ultrasonic, transmite unda
uitrasonică şi o ni-a/.ă pe cea reflectată. Generatorul de înaltă frecvenţă
produce unde cu o < a de 800-1 000 kHz. Primele aparate construite
pentru acest domeniu MC erau mari, având o greutate de 50-60 kg şi
necesitau în utilizarea lor u apă a cordonului traductorului. Aparatele
moderne au o greutate mult i perfecţionările tehnice aduse elimină
necesitatea acestei mai.evre (fig. 199 •K)).
•aratele sunt prevăzute cu un sistem de redresare, de transformare a
i u i , un circuit oscilant cu triodă şi un circuit rezonator cu un
condensator l n câmpul condensator este intercalat cristalul piezoelectric
(piezoceramic), l la în capul traductorului. Alimentarea se face de la reţea
(curent alternat",' H Iz).
panoul frontal de comandă, aparatele moderne sunt prevăzute cu
iele elemente: comutatorul (comutatoarele), pentru pornire şi creştere
a i | i i separat pentru traductorul mare şi pentru traductorul mic,
 ceasul senine ~ i 'cntru utilizarea traductorului mare sau mic, a formei de câmp
Mtor continuu fi
pentru
marcar
ea
timpul
ui
şedinţe
i de
tratame
nt (de
diferite
tipuri),
•ntul
de
măsură
al
energie
i
ultraso
nice
furniza
te şi
borna
(bornel
e)
pentru
cu
mufele
cordoa
nelor
traduct
oarelor.
Instrum
entul
de
măsură
este
prevfl/.
ul | ii ce
permit
alegere
a
„intensi
tăţii"
aplicaţi
ei între
0,05
W/cm2
şi 2-3
W/cm3
ilatea
aparatel
or). Pe
panoul
frontal
al
aparatel
or mai
sunt
înscrise
 Ui ™ .

Fig. 199 - Aparatul TUR US 6-1.

Fig. 200 - Aparatul Misonic.

discontinuu, precum şi beculeţe semnalizatoare care atestă funcţionai-

energiei ultrasonice). Ceasul semnalizator întrerupe automat funcţionai <
la exprimarea timpului fixat pentru durata aplicaţiei.
Unitatea de măsură în waţi exprimă cantitatea de energie pe cnv'
a capului traductorului.
Doza maximă prescrisă pe toată suprafaţa traductorului se
10-12 waţi. Debitul ultrasonic maxim al unui aparat se calculează p
dintre suprafaţa de emisie a traductorului cu watt-ajul/cm2. Suprafaţn

1
 ilul iniiio prczlnlfl unclo viiriapi, tlupâ tipul npniiilului şi Hrinii p roci n
ure 4 cm1 (Sonosnn-Huttingcr - R.KG. Sonostul 733 - K.KG.) şi 6,4 cm
•purl (Ic aparate TUR - R.D.G., Misonic - România), iar cea a traductorului
l cm' /Sonostat 733 - R.F.G.) şi l ,4 cm2 (TUR şi Misonic). S-a apreciat
eiiiisfl de suprafaţa capului traductorului nu este omogenă, ea fiind
mai /oiui centrală a sa. Capul traductorului este astfel construit (etanş),
încât ill/.nl la tratamentele indicate şi prin scufundare în apă (în vane
pentru ilo iiK-mbrclor).
•ndi|iilc în care se fac mai multe aplicaţii terapeutice suc-cesive de ultra-
KS, pentru evitarea propagării vibraţiilor ultraso iic-. în mâna şi antebraţul
uil, cu consecinţe nedorite (dureri, reacţii tendinoase), se recomandă
unor mănuşi, de preferinţă din bumbac.
.1 se lac aplicaţii sub apă, se utilizează un braţ accesoriu care se fixează
•! Inuluctorului. Mai menţionăm pentru tehnica de lucru a aplicaţiilor sub
iitntca utilizării unei oglinzi concave reflectorizante menţinute într-un
1
v lată de suprafaţa de emisie a traductorului. în ultima vreme s-a renunţat
din motive ce se vor arăta mai departe.

VIL6 ACŢIUNILE BIOLOGICE

ALE ULTRASUNETELOR
iele biologice ale ultrasunetelor asupra ţesuturilor vii sunt incomplet
Icoarcce studierea acestora a întâmpinat numeroase dificultăţi, moti-
illiludinea parametrilor caracteristici ultrasunetelor, variaţia acestora şi
intatea structurilor tisulare.
i-lrtrile mai multor autori - dintre care cităm pe Juravliov şi Pevneva
-ncluzia că în domeniul intensităţii de 0,1-0,4 w/cm2 se produc modificări
liMiilare minime şi reversibile, între 0,5 şi 0,7 w/cm2 se instalează efecte
fllwice şi biologice maxime (reversibile), iar peste 0,8 w/cm2 încep să apară
ijtrllf ireversibile.
| imensităţi nici până la 0,5 w/cm2, la nivel celular se realizează o creştere
|(li!lilâţii membranelor celulare, o activare moleculară prin creşterea treptei
l|iv « electronilor externi atomici. Tot la dozele mici de intensitate, creşte
de respiraţie celulară, sunt activaţi fermenţii glicolitici, sunt desfăcute
nilele glucidice, sunt activate procesele oxidative, se produc efecte
(confirmate de creşterea conţinutului în grupe sulfhidril din ficat, rinichi,
j miocard la animalele de experienţă).
| nivel tegumentar are loc o eliberare masivă de mastocite cu producere
mărită de histamină. Creşterea permeabilităţii celulelor tegumentarc
ihilitatea difuzării prin piele a unor substanţe aplicate tegumentar, pentru
l normal, aceasta este practic impermeabilă (sonoforeză). Ic medii
produc o hipertermie tegumentară, iar dozele mari ajuna »fl litem,
peteşii, flictene. în ţesutul conjunctiv are loc o vasodilataţio cu
liipcremio consecutivi. Do/ele medii nu efecte llluolillcc prin ncţlune d» t
rrngmcntiirc tisulară, fragmentarea macromoleculelor, hipermcublli "
brunelor, creşterea metabolismului celular local, vasodilutaţic crescutA l'
ajung să producă distracţii celulare şi rupturi capilare.
în ţesutul muscular, intensitatea modificărilor produse este îl* .M
proporţională cu intensitatea ultrasunetelor aplicate.
Ţesutul osos reacţionează la dozele mici prin formare de osteolili-11im
iar la doze mari, prin edeme hemoragice, necroze osoase. La nivelin
întâlnire a ţesutului osos cu părţile moi, se produce - după cum s-a arfli.
acumulare importantă de energie calorică, suprafaţa osului încăl/.ind mai
mult decât muşchiul. Ţesutul osos de la nivelul epifizelor în perior 11 a
copiilor şi adolescenţilor este foarte sensibil, în sângele supus inul» i
sunete scadproteinemia, albuminele şi a-globulinele; cresc globulinclo, *i<•••
se concentrează în grupuri, coagularea sanguină prezintă tendinţă In tiu»"

VII.7. EFECTELE FIZIOLOGICE

ALE ULTRASUNETELOR
Principalele efecte fiziologice sunt:
analgetice;
miorelaxante;
hiperemiante.
Efectele analgetice se realizează prin intermediul SNC, prinii
mecanisme care se produc ca şi la acţiunea curenţilor analgetici de jo.i <
Le amintim ne scurt: activitatea urui sistem de inhibare a transmisiei mi
dureroase prin stimularea electrică selectivă a fibrelor neconducătoai •
groase, mielinizate, rapid conducătoare, care transmit informaţiile î l ' i
ceptorii mecanici, cu „închiderea" consecutivă a sistemului de conţi t >i < i
informaţiilor prin fibrele pentru durere; stimulare electrică precisă a ai 111 < > în
special din substanţa cenuşie mezencefalică, cu rol de sistem inhilm. •
(vezi prezentarea detaliată a acestor mecanisme în cadrul capitolului tute |
curenţii de joasă frecvenţă).
Efectul miorelaxant s-ar explica prin acţiunea vibratorie • HI
proprioceptorilor musculari şi tendinoşi, care se ştie că răspund bine U
de 150 Hz.
Acţiunea hiperemiantă, cu efecte resorbtive şi vasculotrofice se prwi
vasodilataţia arteriolelor şi capilarelor, cu activarea corespunzătoare n H
sanguine. Această acţiune se realizează prin influenţarea şi prin Inii
sistemului nervos vegetativ.
Stuhlfauth a fost cel care a arătat acţiunea simpaticolitică a ultrniuA
a introdus în acest scop calea tratamentului neuroreflex ca o modalii»»*
influenţare a SNV. Astfel, pe lângă aplicaţiile terapeutice locale, s-a ajun» l
modalităţi de aplicaţii cu acţiune reflexă a ultrasunetului, care au
 M vnloronio de liiitam cnt N e pci Niinlcin
A Ic prc/.cntâm aici, <U' o.i
Icg fllm rt cu m e ca n ism e le li/.io lo g ic c .
11' ,i|iu .segmentară indirectă pe /oncle paravcrtcbralc corespunzătoare
i >i nervoase medulare, în procesele patologice ale membrelor. Este un
u Inmsmitcica efectului energiei ultrasonore la distanţă de locula de
nccKtor neuroni.
u afecţiuni localizate la membrul superior, tratamentul se aplică pe
i iară vertebrale cuprinse între 3 Cşi Tp în zonele corespunzătoare
Un l)o l na v (umăr, braţ, antebraţ, mână). Nu se aplică pe regiunea
• .ilA aliată mai sus de C3, deoarece prelungirea cranială a măduvei spinării
•hltmgata)nu trebuie atinsă de oscilaţiile ultrasonore.
,u ca segmentară în afecţiunile membrului inferior (şold, coapsă, gambă,
l .«ce pe marginea inferioară şi externă a sacrului, pe zona articulaţiei >i
paravcrtebral lombar şi toracal inferior (fig. 201).îl icaţia segmentară
directă pe cale neurală, de-a lungul nervilor periferici
lungul arterelor
mari, cu acţiune pe plexurile simpatice însoţitoare). i- ba/cază pe
aceleaşi principii•' 1i ellcxogen şi se aplică în sensul
• nmial.
!" aţia se începe de sub marginea j Segmentu
sacrului şi se continuă ascen- •arlca l cervical
exterioară a articulaţiei, apoi sub
creasta iliacă spre late- |K)slcrioară a
marelui trohanter,i-bial lombar,
ascendent, până la npofizei spinoase Segmentu a
vertebrei T3. M manevrării în regiuneal toracal
paraverte-11 r l ii i ie să cuprindă cel puţin
jumătateilin|nil total al aplicaţiei; după
caz, se 11 pe marginea externă a
muşchiuluii m ar c, p â n ă la n iv elu l
m arg in ii MU- a toracelui. Musculatura
cervicalău t a l A poate fi
decontracturată cu< mişcări circulare
ale traductorului1 >' i
i» < .i/ul suferinţelor cardiace, nu se
' • • i .iccastă metodă.
i Aplicaţii reflexe pe zonele cutanate
i'iinale corespunzătoare organelor Sacru
(Ucad), pe zonele musculare
• n/ie), zonele cu reacţii conjunctive Coccis
•l miogelozelor(Trigger-points)şi -
« î l pe zonele periostale (Vogler). Fig. 201 - Reprezentarea schematică * pctflţl»!
i vor fi stabilite prin examenul clinic măduvei spinării faţă de coloana vorlobfill
n|il al pacientului. (după Knoch).
 d) Ap!lni|il reflexe Iad
ganglionii simpatici (tiiingllni
Tratamentul nplicut pe /ou
onului stelat- se rceomamlft

r
utrasunctului în impulsuri
în teritoriul său de distrihu|i
rea temperaturii cutanate foi
de căldură locală.
Când este cazul, în li
patologia bolnavului tratat, sr
cele cinci modalităţi de apli
Mai adăugăm exişti
modalităţi speciale de apl i>
mentului cu ultrasum i
iradierea regiunii hipol'i
inhibării selective a fui K \\<
turbate, utilizată în boala •
metastaze neoplazice, sindrni >
Prin utilizarea acestei mct<
dromul Meniere, Arslan rcl.i
vindecări pe 2 000 cazuri.
Pe lângă efectele fizioh
cipale menţionate mai sus.
ca efecte secundare, pe cele i
(legate de fenomenele de
fragmentare tisulară") şi pi
Fig. 202 - Direcţionarea traductorului în aplicaţiile inflamatorii (explicate prii'
pe cale neurală (după Knoch). vasomotorii si metabolice*

VII 8. METODOLOGIA APLICAŢIILOR

CU ULTRASUNETE

VII.8.1. ALEGEREA FORMEI DE CUPLAJ

a) Cuplajul direct. Este forma cea mai frecvent utilizată. Se aplicA p* f

feţele corporale plane, netede şi fără leziuni cutanate (fig. 203). Se ruinul
substanţă (soluţie) de contact, care se aplică pe suprafaţa regiunii I
recomandă să nu fie rece, pentru a nu provoca o reacţie locală de vasocoinu i
Interpunerea unei soluţii de contact între capul traductorului şi tegum*>M
necesară pentru a se evita reflectarea undelor oscilatorii ale ultrasuneteloi il>
straturile de aer; pelicula soluţiei de contact preia energia ultrasonoră cMiils
capul traductorului şi o transmite corpului. Dacă stratul substanţei de conla^l
prea gros (în cazul folosirii de unguente), scade acţiunea de profunxime
sunetului. Ca urmare, se recomandă şi se preferă utilizarea uleiurilor mini
 Fig. 203 - Aplicaţie de ultrasunet în cuplaj direct.

Itl, ik- vaselină sau a glicerinei. Dacă se urmăreşte o acţiune mai superficială
|fepl' . i râturi tisulare, cutanat şi subcutanat), se poate aplica un unguent cu
M f*i i' sau altă componentă uleioasă asemănătoare, deci o substanţă de
con-
• • • i* i > -;1, care scade puterea de penetraţie în profunzime, dar în orice caz este
Iii la ultrasunet.
1
Mlrasonoforeza (sonoforeza). Este tot un cuplaj direct, care se realizează 11
unor substanţe medicamentoase înglobate în soluţia de contact, aleasă •
iţit1 de scopul terapeutic urmărit, în aceste condiţii, materialul de contact
i i i cli-ns, se reduce acţiunea de profunzime. După Gatev, pătrunderea medica-
In tegument cu ajutorul ultrasunetului este calculabilă matematic („indice
"Ibrctic") şi este direct proporţională cu intensitatea şi durata aplicaţiei. '
ice (efectul în profunzime) este şi în funcţie de grosimea straturilor tisulare ,
caracteristice după constituţia anatomică a individului, precum şi de i
ilogică a pielii. O aplicaţie termică prealabilă poate argumenta pătrunderea '
nlului în tegument, implicit şi indicele sonoforetic. Zona tegumentară |3 ui
ultrasunet îşi îmbunătăţeşte capacitatea de resorbţie pentru şedinţele
(«MH1
|) ('uplajul indirect se face prin intermediul apei (subacval) în băi parţiale
Ifitvent) sau generale (fig. 204). Avantajele metodei: asigură un cuplaj uni-
M t (Hei se pot trata în mod corespunzător regiunile şi segmentele corporale
ilurităţi de relief (mână, articulaţia pumnului, picior, gleznă, cot etc.). De
i, cu această metodă se pot trata zonele sensibile, cu hiperestezii, precum
Ic care prezintă plăgi ulceroase şi procese infecţioase locale. Tratamentele
.i/.ă cu traductorul mare.
n'lc (cădiţele) în care se aplică tratamentul trebuie să fie confecţionate
ml rău conducător de electricitate. Dimensiunile acestora trebuie sfl fio
'rttoare, în sensul de a nu fi prea mici, deoarece pereţii lor reflcctfl undele
ie care, prin interferare cu mediul lichid, creează un câmp ncuniforni (10
 Fig. 204 ~ Aplicaţie de ultrasunet în cuplaj indirect.

tratament, precum şi posibilitatea producerii de unde staţionare. Dopu>

orificiile de evacuare trebuie să fie din cauciuc. Temperatura apei trcbu
jur de 36°-37°C; temperaturile mai joase scad intensitatea ultrasunetul
mai ridicate o amplifică. Se recomandă ca apa din vană să fie stătută, pn
timp să dispară bulele de gaz apărute în apă. De asemenea, este indic.i1
bule de gaz formate şi aderate de suprafaţa tegumentului regiunii cu
apă - care formează un ecran - să fie îndepărtate înaintea începerii tr.i 1
(cu mâna, cu o spatulă sau o baghetă). Capul traductorului se aplica
suprafaţa regiunii, la o distanţă de 2-3 cm, imprimându-i-se mişcări In
Traductorul se fixează la o tijă cu rol de prelungitor, pentru cu •
pcutului să nu vină în contact cu oscilaţiile ultrasonore propagate în n,
acestuia, terapeutul va folosi obligatoriu o mănuşă pentru protecţii
introducerii unei substanţe cu efect terapeutic în apă, utilizarea tijei ;
devine obligatorie.
S-a renunţat la utilizarea unui reflector de unde ultrasonice (căit
pe fundul vanei în direcţia regiunii tratate), deoarece acesta neuniformi/.r
de unde.
Stabilirea regiunii tratate. Este vorba de stabilirea de către m<'
examenul clinic amănunţit al cazului tratat şi în funcţie de obiectivele i > •
regiunilor ce trebuie supuse aplicaţiilor terapeutice, local sau pe calc n< după
cum au fost descrise în capitolul precedent.

VII.8 2. ALEGEREA FORMEI DE ULTRASUNi: l

a) Ultrasunet în regim continuu.

a) Ultrasunet în regim discontinuu (cu impulsuri). Cum s-a aratul' >
(la prezentarea proprietăţilor fizice) această formă prezintă avantajul
iii
reduce efectul termic, potenţând pe cel analgetic şi decontracturant;
cli
se presupune că intercalarea pauzelor ar crea posibilităţi de „refăcea i.
 şi R iiprnsnlicitnrea |csulurilnr trăim In m > l.işl context,
MMI
m eu de „coeficient de um plere", udică raportul dintre durata im pulsu-
i d e recep ţie.
•i itrtien terapeutică se recomandă raportul 1/4-1/5 (durata impulsului i la
de repetiţie). La o frecvenţă a impulsului de l Hz (60 impulsuri/ •• ' i . i
perioadei de impulsuri este de l s. Mulţi autori recomandă frecvenţa 11
I I / , n impulsurilor, care prezintă o bună acţiune analgetică, ca şi în •
H I . nţilordc joasă frecvenţă. B. Tschannen a demonstrat electromiografic
ni 11 \ ante superioare obţinute cu forma us cu impulsuri faţă de cea continuă.
IM .i. autorii francezi au obţinut bune efecte analgetice şi miorelaxante cu
nniA.

VII.8.3. ALEGEREA TRADUCTORULUI

Iiiclorul se va alege în funcţie de mărimea şi forma suprafeţei

corporale
• i c a/u l suprafeţelor mai mari şi plane, se va alege
traductorul mare
l Dacă zona tratată este de dimensiuni reduse sau are un profil mai
• (proeminenţe articulare, osoase), se alege traductorul mic (fig. 206). Se
191 combinat, în funcţie de caz, cu ambele dimensiuni în aceeaşi şedinţă.

Fig. 205 - Traductor mare.

Fig. 206-Tradu -mic.

 VII.8.4. MANKVKAKKA TKAIMICTOUHI.HI

l'tincipulclc metode de manevrare în aplicarea InuhicloniUii p<

ttalalA sunt:
a) Metoda cinetică sau dinamică, cea mai frecvent folosită, care ui
uniformizării maximelor şi minimelor de intensitate, omogenizând cli
sunetului în structuri tisulare diferite. Se execută mişcări lente, în ritm >
acelaşi nivel, în formă circulară, liniară, în spirală sau sinusoidal.
b) Metoda statică sau staţionară. Se utilizează mult mai rar, li
preferată - sub o formă semistatică (semimobilă) - în aplicaţiile p
ganglionare, radiculare paravertebrale, miogeloze şi calcificări tcndiiumn*
cutându-se mişcări foarte lente.

VII.8.5. DOZAREA INTENSITĂŢII.

PRINCIPII DE DOZARE
Doza energiei ultrasonore aplicate are o mare importanţă în con
reuşita acestei forme de terapie fizică.
Intensitatea este exprimată în W/cm2 de suprafaţă a capului tuni
mai rar, valorile sunt date de watt-ajul total pe capul „radiant". Din >
acumulată de practica terapeutică îndelungată şi numeroasele cercel Ai i
s-a constatat fără dubii că valoarea intensităţii utilizate în aplicaţiile i>
depinde de o serie de elemente şi anume:
regiunea tratată. Are importanţă grosimea straturilor tisulare. S|
la nivelul articulaţiilor neacoperite cu un ţesut muscular bogat -
cum
trebuie utilizate intensităţi mici, deoarece undele ultrasonore sunt
re 11
(de aceea nu se aplică în aceste situaţii metoda statică);
profunzimea locului tratat, Pentru straturile mai profunde M
intensităţi mai mari;
forma de cuplaj, în aplicaţiile subacvale se prescriu intensitfll
metoda de manevrare a traductorului. în metoda statică •.
intensităţi reduse;
calea de aplicare, în aplicaţiile pe cale neuroreflexă se recn
utilizează intensităţi de 0,2-0,3-0,5 W/cm2;
natura afecţiunii tratate De exemplu, s-a constatat că mul
spondilită ankilozantă suportă de la începutul tratamentului doze
mm
alte situaţii patologice, precum nevralgiile şi nevritele;
stadiul afecţiunii, în stadiile acute trebuie aplicate doze rcdir
l
în stadiile cronice pot fi prescrise doze mai mari;
vârsta pacienţilor. Pacienţilor cu vârsta sub 18 ani şi peste d('
prescriu doze mai reduse;
starea generală a pacienţilor. La cazurile care prezintă labilitlM
tative, oboseală, somnolenţă, cefalee, se recomandă reducerea dozclui.
l
 u ce priveşte relaţia dintre imensitate şi duium şedinţei de aplicaţie,
fl „legea intensitatc-dunitA • constant" din domeniul galvunotcrupici
Mirt In ultrasonotcrapic. Şedinţele lungi cu intensitate scăzută au alte
' şedinţele scurte cu intensitate marc.
i\ fi uşurată în practică, alegerea valorilor de intensitate - în funcţie de
acestea au fost împărţite în trei trepte de dozaj. Este interesant şi,
HH'lanl de semnalat că experienţa ultimilor 25 de ani a arătat că dozele
T biologice, fiziologice şi terapeutice mai favorabile (Edel, Bergmann,

.1 context, considerăm sugestiv a prezenta reconsiderarea în timp de

i tyti a treptelor valorice de intensitate optimă pentru tratamentul cu us.

1' în monografiile
(ale La început în anii '60
contemporane
0,5-1,5 W/cm2 0,1-0,5 W/cm2 0,05-0,4 W/cm2
1,5-3 W/cm2 0,5-1,5 W/cm2 2- 0,5-0,8 W/cm2
peste 3 W/cm2 3 W/cm2 0,9-1, 2 W/cm2

i Hfl consecinţă practică a acestei noi orientări terapeutice în ceea ce priveşte

li* ilo/aj este faptul că aparatele de ultrasunete care se construiesc în prezent
ipcrioară a intensităţii la valoarea de 2 W/cm2 în loc de 3 W/cm2, a
inutilă în practica terapeutică.
•• caz, se apreciază că există o limită inferioară pentru intensitatea
11, sub care nu se mai obţin efecte terapeutice şi o altă limită superioară,
ir efecte nocive. Intre aceste două limite se situează dozele terapeutice,
i • cel mai adesea prin experienţă personală şi tatonări. Autorii germani
dozare treptată, începând cu doze mici la primele şedinţe, crescându-
"iitatea dacă se consideră necesar, în funcţie de reacţiile imediate şi
'iin şi de rezultatele obţinute.

STABILIREA METODOLOGIEI DE TRATAMENT l

UNCŢIE DE NATURA ŢESUTURILOR TRATATE

niifţic de structurile tisulare tratate sunt necesare o serie de precizări

lunca aplicaţiilor, legată de particularităţile acestora.
un ţesutul cutanat, în general se recomandă intensităţi mici, de
<, iir'; în zonele hiperalgice se utilizează chiar doze mai reduse (0,02 w/cm2
i/Hmann). Traductorul se manevrează liniar, de-a lungul segmentelor
In /.onele cu rigiditate cutanată se recomandă aplicaţia pe zona caudală
urcstora. Dacă se doreşte obţinerea unui efect mai accentuat în stratul
va alege o soluţie de contact cu consistenţă mai densă decât uleiul.
fusului muscular. Manipularea traductorului se face fără presiune
mure,
nmusoidale - spirale, schimbând sensul de mişcare la zonele de inserţie,
tn dlrecţln fibrelor leiuloimmeulitie, nu tinimvoranl p< ' i • vor tinln t<
Irrcorc de In muşchi In tctulon, /unele tcndinonse -,\ l i j •..uncnlim* !>'
intensitate pot fi nuii crescute ţaţă de tratamentul (CNiilului cutanat,
Pentru ţesuturile articulare şi osoase. Când tratai n regiunile aitictH n să
le poziţionăm cât mai adecvat unei aplicaţii optime, în cu/.ul tratfli i > t • se
vor practica ferestre în aparatul gipsat pentru a putea stimula
ultrasonoră formarea căluşului. Zonele cu vascularizaţic superficiali <
vecinătatea articulaţiilor se vor evita sau se vor trata cu intensităţi rcilu
tratarea ectaziilor venoase de pe faţa internă a genunchilor. Regiunii
vertebrale se pot trata în ortostatism şi în decubit ventral.
Umerii sunt cel mai bine trataţi cu braţul în poziţie de abducţii i
rotaţie externă sau internă în funcţie de caz. Articulaţiile degeţel>i >•
recomandă să fie mobilizate activ în timpul tratamentului (aplicaţia m
mişcări de flexie, extensie, lateralizare. Regiunile cu creşteri oso.i •>
suprafaţă trebuie evitate (din motivele arătate mai înainte privind reflectori
ultrasonore de ţesutul osos).

VII.9. TEHNICA APLICAŢIILOR

CU ULTRASUNETE •w»',!
în încăperea în care se efectuează tratamentul trebuie să existe o tti"
de confort termic. Patul sau scaunul pe care va fi aşezat pacientul tirK
confecţionat din lemn. Aparatul de ultrasunete va avea împământaiv i
Organismul trebuie să se afle într-o stare de echilibru termic J.M >
febrile sunt contraindicate la tratament. Se recomandă ca în cazul um •> cu
circulaţie deficitară, acestea să fie preîncălzite cu scurte băi parţiale t»ltl« l
activizarea circulaţiei generale. Pacientul, inclusiv regiunea tratată, tiplwi
afle în poziţii cât mai relaxate. De asemenea, indiferent de metoda de cuplai i
regiunea tratată nu trebuie să prezinte compresiuni care să stânjeneast A t Ij
sanguină locală.
După aşezarea pacientului pentru tratament şi însuşire a pi Pil
terapeutice se trece la manevrarea aparatului.
Se acţionează comutatorul de pornire al acestuia, care poate 11
basculant, în funcţie de modelul său şi ceasul semnalizator fixat la durul
pentru şedinţă. Funcţionarea traductorului poate fi verificată prin apllt:i
picături de ulei de parafină sau alcool pe suprafaţa capului de tratament o
„fierbere" a acesteia în momentul intrării în rezonanţă a cristalului cu gi de
înaltă frecvenţă. Se aplică traductorul pe zona ce urmează a fi trufii
acţionarea comutatorului de intensitate se fixează la doza prescrUfl
generatoare de ultrasunet devin tot mai perfecţionate. Comutatorul ii-
intensităţii poate să permită o cursă continuă de manevrare sau trepte fim
înscrise pe cadranul instrumentului de măsură. La încheierea timpului M
desfăşurarea şedinţei de tratament, se readuc la poziţiile iniţiale eon
pentru dozajul intensităţii şi de pornire a aparatului. Se recomandfl i
 im K edili ii «A un i uluc Clipul Uiulucloiuliii dcpc/oilll llttlttU,
i
mini* unele pnlci jioiiAii precum: |ilu|iil iiutoiiial cu ceasul;
mul imlicA (impui efectiv de aplicare a tratamentului, acesta ncfuncţionând
• n i (tinlaclul dintre suprafaţa traductorului şi suprafaţa cutanată nu este
•c transmite energia ultrasonică);
mul o do/arc mai precisă a intensităţii: dacă la un moment dat, peste
upiala|a capului traductorului nu mai are contact cu tegumentul, are loc
• «• automată.
iia şedinţelor de tratament variază cu suprafaţa regiunii tratate, afecţiunea
• hui evolutiv al acesteia, în general, durata unei aplicaţii pe o zonă
este
mic; în cazul tratării articulaţiilor mari se ajunge la 6-10 minute, în nici
••e va depăşi timpul total de aplicaţie peste 10-15 minute pe mai multe
K' în aceeaşi şedinţă, în stadiile acute se aplică şedinţe de scurtă durată,
mice durate mai lungi. Durate mai lungi pot fi utilizate în tratamentul
i cheloidc, bolii Dupuytren, calcificărilor tendinoase, sclerodermiei.
ml şedinţelor este - în funcţie de caz - zilnic sau la 2 zile. Numărul
v» li, de asemenea, adaptat în funcţie de caz, în general 6-15 şedinţe,
rdinţc se poate repeta - în funcţie de rezultatele obţinute şi scopul
la 4-6 săptămâni. Mai precizăm ca demne de luat în consideraţie
If recomandări:
licaţia de ultrasunet să nu fie urmată imediat de altă procedură; este
indicată succesiunea terapeutică masaj-ultrasunet sau ultrasunet-
•ceaşi jumătate de zi (mai ales masajul reflex), deoarece acestea sunt
iluri cu acţiune asemănătoare ca terapie neuro-reflexă;
contraindicată aplicarea concomitentă a roentgenterapiei cu
ultrasono-.icecaşi regiune;
licaţiile cu ultrasunete pot preceda şedinţele de kinetoterapie datorită
.ilgctice şi miorelaxante ale celor dintâi; .inumite afecţiuni se
recomandă terapia combinată de sonoterapie cu
joasă frecvenţă în scopul unei potenţări analgetice şi miorelaxante
i ţi curenţi diadinamici).

VII. 10. TERAPIA COMBINATA ULTRASUNET

CU DIADINAMICI
In l 'M9, Gierlich a stabilit şi relatat pentru prima dată despre efectul
anal-" ".Tcmiant al combinaţiei simultane în terapie a ultrasunetului cu
curenţii le joasă frecvenţă. Astfel, Gierlich şi Jung sunt cei care aplică
primii • i cu ultrasunet asociat cu curenţi diadinamici, obţinând rezultate
bune, apoi de Hilling, Schmieder şi alţi autori. Acţiunile celor două
fonnt de energie se potenţează „reciproc", constatându-se obţinerea
concO" unor certe efecte analgetice (din partea curenţilor diadinamici)
şi mio-(din partea ultrasunetului).
 F/g. 207 - Aparatul Sonodynator-Siemens.

După 1965, în S.U.A. şi R.F.G. au fost realizate aparate care pcrnill •

simultană a uus cu curenţi diadinamici şi a căror utilizare s-a cxtin» |nnf
rapid. Unul din cele mai cunoscute şi utilizate aparate de acet tip în
modelul Sonodynator-Siemens AG-R.F.G. (fig. 207). Prinutilizarcn oiill
cu aparate din seria modelelor RS, autorii din R.D.G. au aplicat uus şi alte
forme de curenţi de joasă frecvenţă, precum curenţii Trabcrt şi l în grupuri
modulate (Goldbach, Rabbel, Heidenreich).
O primă indicaţie de utilizare a acestei metode este identificare» fi
selectivă a punctelor dureroase de natură fibroconjunctivă din cadrul ilii(
lui dureros miofascial (denumire dată de Travell şi Rinzler miogeUi/i|j
Trigger-points. Acestea se vor evidenţia sub forma unor „microzonc" cili n|
de culoare roşie şi foarte dureroase. Tratarea lor corectă duce însă Iu 11
rapidă a durerilor.
Indicaţiile terapeutice ale acestei metode sunt reprezentate de celt? i
curenţilor diadinamici şi ultrasunetelor, principalele fiind: sindroamcle i
vcrtebrogene, bursitele, tendinozele şi tendinitele, unele artrite şi arlrt)|
vate, sechele posttraumatice ale părţilor moi, sindromul dureros mioliii
în cadrul tehnicii de aplicare a acestei metode trebuie reţinute ţi
câteva elemente caracteristice.
i|u|n i cuplu) Intre cnpul trnductorului 91 supritfii|A culaiinlfl N regiunii i ic
h -r • .H A o mib.s(nn|A specială, care sil fie permeabilii pentru ultrasunete, i
rnihliK iKourc electric pentru curenţi diadmamici, asigurând astfel o iptini
i ,,i corespun/ătoarc a energiei către ţesuturile tratate. Consistenţa ii
iiiT.sicia capătă o importanţă deosebită, deoarece tehnica dinamică de
iicsupiine o bună alunecare a capului traductorului. Dintre substanţele ,i
folosite cităm: Aquasonic (Parker Laboratoires - Irvington - S.U.A.), M
DAH7 şi Glyzerin-Gelee (R.D.G.), Pellamar (România) ş.a. iodul activ
pentru aplicarea tratamentului îl constituie traductorul de i iu c va fi
racordat la polul negativ. Celălalt electrod este reprezentat de rialic;!
(introdusă bineînţeles, într-un înveliş cu suport textil sau sintetic |limr/il)
racordată la polul pozitiv al aparatului. Traductorului i se imprimă Ifnle
circulare sau longitudinale, cu presiune uşoară. S-a constatat că Ic
manevrare semimobilă şi statică sunt greu tolerate de bolnav, producând
locale rapide, cu eritem, senzaţii de arsură dureroasă şi necesitând
iitensităţii şi a duratei aplicaţiei. De asemenea, s-a constatat că cea mai
licicntă formă de aplicare a curentului diadinamic este PS precedată de
i laica pentru curentul diadinamic va fi de 2-5 mA; pentru ultrasunet,
i se stabileşte în funcţie de regimul utilizat, continuu sau cu impulsuri.
lOgimului discontinuu impune o intensitate mai mică a curentului dia-
• durată mai scurtă a aplicaţiei, deoarece concomitenta îi scade toleranţa,
icţinem că intensităţile utilizate vor fi mai reduse faţă de aplicarea
sepa-- două forme terapeutice. Ultrasunetul va fi dozat în general la 0,3
w/cm2
utc şi 0,5-0,6 w/cm2 în stadiile cronice (la forma continuă), ' l a unei
şedinţe este de 6-8 minute (2-3 minute pentru DF şi 5-6 minute

mcntul se va aplica zilnic sau la 2 zile, în serii de 6-10 şedinţe în gene-|

ic de cazul tratat). De regulă, când tratamentul este eficient, trebuie să
ffccte locale sesizabile după primele 3-4 şedinţe, în cazurile prezentând
iase cronice locale, s-a dovedit utilă repetarea unei serii de şedinţe după
2-3 săptămâni.
mai bune rezultate s-a constatat a fi obţinute în sindromul
dureros ' îl (cu patogenie reflexogenă), superioare celor obţinute prin
utilizarea ti curenţilor diadinamici sau a ultrasunetelor.

VII. 11. INDICAŢIILE TRATAMENTULUI

CU ULTRASUNETE

indicaţiilor terapeutice ale undelor ultrasonore este destul de maro. Ea II

In ultimii 15-20 de ani, în urma cunoaşterii şi stăpânirii mai temeinict • lor
căi de acţiune şi modalităţi de aplicare ale ultrasunetelor (prezentat* tlt
puric a acestui capitol), precum şi a rezultatelor obţinute şi comunicate dl
cercetări şi studii clinico-terapeutice efectuate.
 Pâră ItuloiiilA cft (In (bl cu ulto forme nlc clcclrolcmpicl) tn unele dotnonll <
patologic NC obţin rc/ullatc terapeutice bune şi foarte bune, a cAror evident
indubitabilă, ultrasunetele având o indicaţie selectivă si prioritară, în vrcnu alte
domenii, rezultatele ce se pot obţine nu le recomandă ca pe un trăiam ha/ă, dar
ele pot constitui proceduri adjuvante eficiente, ca şi componci complexului
terapeutic aplicat, în afecţiunile pe care le considerăm mai cum > .< « ca indicaţii ale
ultrasonoterapiei, recomandăm să se ţină seama de noţiunile expu la capitolul
metodologiei terapeutice; pentru alte situaţii patologice vom pro/emu câteva
detalii suplimentare.
Patologia aparatului locomotor de cauză reumatismală
Reumatism degenerativ - artroze, spondiloze. Cu titlu de interes statiillvt
prezentăm rezultatele obţinute de două cercetări mai reprezentative.
Mihnilovi
comunică un procent de 95% ameliorări clinice pe un lot de 101 artrozici
trataţi * H
ultrasunet continuu şi cu impulsuri (cu sau fără sonoforeză). Winterfeld şi
Cont mii
comunică pe un lot de 102 gonartroze de stadiile I şi II, ameliorări de
84% U
aplicarea us cu impulsuri şi de 78% la cel continuu.
Reumatism inflamator cronic - artrite şi spondilite - în acestea din nuni
obţinându-se rezultate favorabile de durate variabile.
Reu.natism abarticular: mialgii, tendinite, tendinoze, PSH, epicondilll*-,
sindrom miofascial dureros, periostoze, algodistrofia „esenţială", sindromul
Sudin It,
rddiculopatii spondilogene cervico-dorsalo-lombare.
Patologia aparatului locomotor de natură traumatică şi ortopedica
- Fracturile recente. Pe baza rezultatelor experimentale obţinute pe animi!
s-au introdus în clinica umană tratamente cu ultrasunete pentru accelera
consolidării fracturilor recente (s-a constatat că se poate scurta perioada de călim
cu 50%); scurtarea perioadei de vindecaare depinde de localizarea fracturii
oasele superficiale, rezultatele sunt mai bune datorită procentului crescut
absorbţie a energiei ultrasonore.
Menţionăm rezultatele obţinute într-un studiu comparativ efectuat pe d
loturi a câte 100 de cazuri cu fracturi de radius, din care unul a constituit Iu
martor şi cel de-al doilea a fost tratat cu ultrasunete. La o săptămână di
imobilizare, printr-o fereastră practicată în gips s-au aplicat 4-6 şedinţe de ui
câte 2 minute cu 0,2 w/cm2 la 2 zile. S-au obţinut rezultate evidente în cceit
priveşte durata medie de consolidare (41,6 zile faţă de 70,7 zile), durata metil»
incapacităţii de muncă (37,6 zile faţă de 64,3 zile), aspectul foarte bun al struclin
osoase (nu s-au semnalat demineralizări comparativ cu partea sănătoasă) şi evoluj
Iară complicaţii.
în alt studiu efectuat pe fracturi ale scafoidului carpian, Knoch, Domimik I
idei au aplicat la 3 săptămâni de la imobilizare, 6-8 şedinţe de us; după 5 săptflni
fracturile erau consolidate şi în a 6-a săptămână, funcţia articulară era normali/idl
Incapacitatea de muncă a fost de 16 săptămâni la lotul de control şi de 8 săptiin la
cel tratat cu ultrasunete.
 lmiAriml duinln de vindecare u fracturilor de la alte diferite niveluri,
pe loturi martor şi loturi tratate, autorii din R.D.G. comunică următoarele

fracturi de humerus: 12 faţă de 6 săptămâni;

fracturi de olecran: 9 faţă de 5 săptămâni;
fracturi ale oaselor gambei: 18 faţă de 11 săptămâni;
fracturi ale gleznei: 10 faţă de 6 săptămâni.
întârzierea formării căluşului, în cadrul unor observaţii clinico-terapeutice,
şi Uhlmann au descoperit cu peste 15 ani în urmă că fracturile cu întârziere
căluşarii îşi accelerează consolidarea prin tratamente cu ultrasunete (studiu ii-
\
ctuat pe 300 de cazuri cu fracturi având diferite localizări, toate ajungând la
'ii solidare).
Indicaţia ultrasonoterapiei în calusarea întârziată este considerată ca valabilă
eficace când fractura se află în apropierea suprafeţei corporale, când intervenţia
lirurgicală nu este recomandată din motive locale sau generale, când repausul
"Iclungat este dăunător stării generale.
Cuplajul capului traductorului se face cu ulei mineral, acestuia imprimându-i-se
ijcări circulare. Se aplică şedinţe de 0,1-0,4 W/cm 2 a câte 2 minute la 2 zile, în
' al 20 de şedinţe. Primul control radiologie se face după primele 10 şedinţe, în
ioturile de scafoid şi alte oase ale carpului se aplică 30 şedinţe a 0,1-0,2 W/cm2,
up de 5-6 săptămâni.
- Contuzii, entorse, luxaţii, hematoame, algodistrofii posttraumatice. Scopul
; licaţiilor de ultrasunet este motivat de efectul analgetic şi resorbtiv. în medicina
ortivă, tratamentul se începe imediat; în fizioterapie se începe de obicei la sfârşitul
idiului acut. Dimensiunea capului traductorului se alege după mărimea regiunii
ilate. Intensitatea aplicată: se începe cu 0,05-0,1 W/cm2 şi se poate creşte la .'-
0,5 W/cm2; durata şedinţelor va fi la început de 2 minute şi poate fi crescută la
*) minute; ritmul şedinţelor- zilnic sau la 2 zile; numărul şedinţelor, 6-10.
- Posturi vicioase, scolioze, deformări ale piciorului. Ultrasunetele constituie
M tratament adjuvant, în scopul relaxării spasticităţii grupelor musculare şi acţiunii
upra miogelozelor existente.
Tratamentul poate fi aplicat în apă sau prin cuplaj cu ulei. După caz, se reco-
nndă ultrasonorizarea locală cu şedinţe de 0,2-0,5 W/cm2 a câte 3-5 minute şi
ilicaţiile segmentare indirecte paravertebral, 0,1-0,2 W/cm2 a câte 3 minute, în
i i i de 8-15 şedinţe
Afecţiuni dermatologice
Cicatrice cheloide, plăgi atone, ulcere trofice ale membrelor, în cicatricele
'icloide se recomandă utilizarea soluţiilor de fibrinolizină 50% înglobaţi In
iccrină (Sieler). în ulcerul aton al gambei sunt indicate numai formele selcroiM,
tloase. Se recomandă iniţial aplicaţiile segmentare directe pe calc neurali OU
icnsităţi până la 0,5 W/cm2 şi mai târziu, aplicaţiile locale, cu 0,1 W/cm; (In apl
u prin substanţe de cuplaj). > \ -i,
 A ftH -lA il loc
H Ic K H IIK i-iifiulr u it* (em ilului

In lilmi/ilc, (liTiiialnmio/.itc, mio/.itc, sclerodcrmia progroilvA, it <

ic/.ultale inconstante.
în rctracţia aponcvro/ci palmare Dupuytren se aplică frecvent, cu i«" ii
satisfăcătoare. Se recomandă utilizarea unguentelor cu alfachimotripuli
amino/.ină, în şedinţe de 0,3-0,5 W/cm2, serii de 12-14 şedinţe repetate li
Afecţiuni neurologice
Nevralgii şi nevrite. Se recomandă aplicarea regimului cu impui
potenţarea efectului analgetic în dauna celui termic. Au acţiune simpiii
trofică. Sunt contraindicate în stadiile acute, pareze, nevrite infccţioaM
stări febrile, în nevralgiile vertebrogene (spondilogene) se preferă apli>
mentarc paravertebrale în şedinţe de 0,05-0,3 W/cm2 a câte 3-5 minulc
a doua a seriei de şedinţe se poate trata local cu regim continuu sau cu
cu şedinţe de 0,05-0,1 W/cm2 la 2 zile, serii de 8-10 şedinţe; se vor cflii'
de relaxare maximă a musculaturii regiunii afectate.
- Sechelele nevralgice după Herpes Zoster Arnim, Rullfs, Walthei •,.
recomandă acest tratament în cazurile de sechele recente şi rebele la li.
clasice. Se pot aborda următoarele căi de aplicaţie: segmentar direct pe 11 >
scgmentar indirect paravertebral la nivelul rădăcinilor şi combinat pani v
segment şi dermatom, precum şi pe zonele dureroase. Se preferă ui tur
impulsuri; ca substanţe de cuplaj se recomandă cele cu bor în zonei'
dureroase şi cele cu ulei în zonele paravertebrale. Intensitatea utili/m
0,05-0,1 W/cm2 în zonele hiperalgice şi de 0,2-0,3 W/cm2 în zonele u
Durata şedinţelor de 5 minute, ritmul - la 2 zile, în serii de 6-12 şcdini
-Nevroamele amputaţiilor. Se recomandă aplicaţii segmentare p; u la
nivelul rădăcinilor nervoase, cu 0,1-0,2 W/cm2 a câte 3-5-8 minute 0,05
W/cm2, a câte 1-3 minute, în serii de 12 şedinţe; primele 6 ş« •
aplicate zilnic şi următoarele, la 2 zile.
- Distrofia musculară progresivă (Erb). Justificarea aplicaţiiloi < l.
în această suferinţă este susţinută de următoarele efecte: ameliorai r.>
locale şi a metabolismului, acţiunea asupra SNV şi profilaxia contracturi l
musculare antagonice contracturate. Se preferă regimul de us cu impui
aplica segmentar pe cale neurală cu 0,1-0,2 W/cm2 (3-5 minute) şi în
0,1 W/cm2 (1-2 minute) pe musculatura contractată şi pe grupele mir,<
fiate în care sunt intercalate fascicule musculare contracturate; o seric •
12-15 şedinţe. Ca substanţă de contact este recomandat uleiul de geniu
ritmul şedinţelor 3-5 pe săptămână.
- Sindroame spastice şi hipertone de cauză piramidală şi exth
(după Kihn, Denhoff şi Robinault). Scopurile aplicaţiilor de us în acest
scăderea tonusului musculaturii spastice, îmbunătăţirea metabolisn
influenţarea proceselor de depolarizare la nivelul membranei celulare
grupele musculare spastice şi hipertone din pareze centrale, scleroza mul >

1
plcgii spastice, sindrom Parkinson.
 iiiMindienţii: studiile inflamatorii, recidivele active, ştirile febrile, TBC,
Urca fjciicralA alterată. Tratamentul trebuie aplicat în po/iţii optime i
întindere. Se tratează în primul rând (de preferinţă) musculatura prealabil
se aplică proceduri umede calde. Se utilizează doze mici de u manevrări
dc-a lungul grupei musculare spastice, în caz de răspuns i Mitiiuiâ cu
această intensitate; în caz de răspuns nefavorabil, aplicaţiile '.icA răspunsul
terapeutic permite, intensitatea poate fi crescută până num 0,2 W/cm2.
Durata şedinţei 2-5 minute; ritmul - 3 pe săptămână;
»rdm|ulor pe scrie 12. Ca substanţă de cuplaj se recomandă uleiul de
Io porumb, în zilele fără aplicaţii de ultrasunete se recomandă efectuarea
şi unic de kinctoterapie analitică.
* (luni circulatorii
i HM iopatiilc obliterante şi angioneuropatiile de stadiile I şi II constituie o
ilupfl Fontaine, care susţine că ultrasonoterapia urmăreşte reducerea sau
i cu hipcrtoniei simpatice. După acelaşi autor, contraindicaţiile sunt
i ale de stadiile III şi IV, manifestările acute, ateroscleroza avansată,
i mii i le. Se utilizează aplicaţiile reflexe paravertebrale şi neurale. Pentru
superioare pe dermatomioamele C3-T5 (paravertebral), pe marginea
ni marele dorsal şi periaxilar. Pentru membrele inferioare pe dermato-
• T(i S5 (paravertebral) pe marginea inferioară a sacrului, marele trohanter,
olibial, creasta iliacă, triunghiul Scarpa. Se aplică 0,2-0,3-0,5 W/cm2
H minute, la 2 zile, în total 12-15 şedinţe pe serie, în orice caz, trebuis să
metoda ca un tratament complementar şi cu rezultate mai mult sau mai
k-iilc. i oala Raynaud. Se recomandă iradierea ganglionului stelat în
regiunea
icală inferioară, imediat supraclavicular, în dreptul vertebrelor C7-T,,
r 0,03-02 W/cm2, timp de 1-3 minute şi paravertebral dorsal pe direcţia
iinglionar simpatic, cu doze de 0,4-0,6 W/cm2, timp de 4-6 minute. Adesea
• .ilament adjuvant valoros.
(ţluni din cadrul medicinii interne
1
1 icratura medicală de specialitate se relatează mai mult despre tratamentul
met al unor suferinţe respiratorii şi digestive cronice, 'trnnhopatiile
cronice şi astmul bronşic se aplică ultrasonoterapia cu inconstante, în
gastrite, ulcer gastroduodenal, constipaţie cronică, diski-ire, rezultatele
diferă în funcţie de cazurile tratate şi autor. Ii ceva comunică ameliorări
clinice la bolnavii de ulcer care au fost trataţi melc (în complexul
terapeutic dietă, gimnastică medicală, duş circular şi icaţii pe peretele
abdominal anterior (arii de 200 cm2) şi pe două câmpuri lirale dorsale în
zona T7-T12, cu serii de 10-12 şedinţe a 6-10 min. i icc situaţie de
abordare cu us a unor afectări ale organelor interne, autorii ii aţă că va
trebui precizat foarte corect diagnosticul bolii, stadiul afecţiunii i iţa
stadiile de manifestare acută. Se vor utiliza aplicaţiile reflexogene ducele, •,.i
pe zonele ganglionilor vegetativi; ei aplică doze de 0,05-0,3 W/cm', de
2-3 minute pe o zonă.
 < .Int'k0|iiifll
Aiuşkova ( l ) R.S.S.) u comunicat rc/ullatcic obţinute tn urma cu
ultrasunete a 336 femei cu suferinţe inflamatorii cronice utcrine (l
abdominale şi paravcrtcbralc lombar cu doze de 0,4-1 W/cm 2). Au fiul
86% vindecări şi 10% ameliorări; la 88 bolnave s-a realizat dczobstruarc» ÎMI)
iar 58 au rămas gravide. Mecanismul principal de acţiune în aceste ca/ml i
pe seama acţiunii decongestive realizate de eliberarea masivă de hinlinf
inastocitc, produsă de ultrasunete.

VII. 12. CONTRAINDICAŢIILE ULTRASONOTERAHl

Contraindicaţii generale
Modificări tegumentare, afecţiuni cutanate diverse (infecţioasc, inttm
nervi etc.) tulburări de sensibilitate cutanată.
Tulburări de coagulare sanguină, fragilitate capilară de orice nnlutiy
Stări generale alterate, caşexii.
Tumori în toate stadiile evolutive, atât pre- cât şi postoperator,
Tuberculoza activă, indiferent de stadiu şi localizare.
Stări febrile de cauze cunoscute sau necunoscute.
- Fenomene inflamatorii acute de orice natură.
— Reumatismul articular acut.
Insuficienţa cardio-circulatorie, insuficienţa coronariană, tulburările (
cardiac.
Suferinţele venoase ale membrelor - tromboflebite, trombozc, vmii
Calcificarea progresivă a pereţilor arteriali.
Contraindicaţii speciale
Este contraindicată aplicarea ultrasunetelor pe zonele corespun/fllimi
organe şi ţesuturi, precum creierul, măduva spinării, ficatul, splina, uterul |
glandele sexuale, plămânii, cordul şi marile vase; de asemenea, nu ••
aplicaţii pe zonele de creştere ale oaselor la copii şi adolescenţi.
 <; A l ' l T O L U L viu

POTOTERAP1A

VIII. l. ISTORIC
l 'n < i|>itol aparte şi de interes deosebit în cadrul ariei foarte largi de aplicare
' a agenţilor fizici, îl constituie utilizarea terapeutică a energiei radiante

ularităţile ei deosebite sub mai multe aspecte - fizic, chimic, biologic, precum
şi efectele benefice asupra multor suferinţe şi deficienţe ale 11 omenesc au
trezit interesul oamenilor din Antichitate, interes deosebit ne-a determinat să
prezentăm o trecere în revistă a in' ..ir de observaţii şi descoperiri în
acest domeniu legat de medicină, pe |(i i . u i .iderăm ilustrativ şi instructiv.
h imul care a făcut asocierea dintre soare şi creşterea şi dezvoltarea oaselor
i l Ir 11 u lot, în secolul al V-lea î.e.n.; de altfel, grecii antici au folosit
helioterapia, . liincînţeles a observaţiilor şi constatărilor corespunzătoare
epocii. ţ\ lomnni, Plinius sfătuia pe cei cu suferinţe articulare să se expună la
soare, | ţi l'anicelsus recomandau soarele pentru bolnavi, mai ales celor
suferinzi de Pi, de asemenea, surse istorice menţionează că soţia
împăratului roman
a fost trimisă la Nicea pentru helioterapie!
1
'npa o lungă perioadă „cenuşie" de altfel pentru întreaga istorie a civilizaţiei
i, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea,
iii ilc revin în actualitate.
una aplicaţie dozată progresiv a helioterapiei se datoreşte francezului
. in, la începutul secolului al XlX-lea şi germanului L. Loebel la Jena (în
i i cumatice).
11 îl 11 alţi autori încep să recomande „băile de soare" în tratamentul
unei i largi de afecţiuni - reumatism, atonii musculare, stări hipostenice
generale, , scrofuloză etc. - precum: J.W. Dobereiner, C. Lachaise, A.
Hautrive, J. W. K Edwards, H. Lebert, Hufeland, Schreiber, A. Bonnet,
J.H. Bonnet, nici, E. Millioz, A. Rickli, A. Wise. încep să apară şi
preocupările pentru .1 li/ică a energiei luminoase şi sursele de generare
artificială ale sale. inducere artificială de raze ultraviolete se datoreşte
lui Humprey Davv, l N02, a creat un arc voltaic prin alăturarea a două
bucăţi de cărbune. In vi|iicrel a fotografiat întregul spectru solar, incluzând
şi razele ultraviolete, .inul 1868, fizicianul suedez Anders Jens
Ângstrom publica rc/ultiitolo i său în care a alcătuit o hartă a lungimilor
de undă a spectrului invi/ihll /iu, în onoarea sa, unitatea etalon a lungimii
de undă a fost dcntmiilA cu ni, l Â=10- 10m).
l'mnll circ iu KcsI/tU ţi mcn|it)iittt efectul baclerlcid ni lungimii «u >i T.P.
Blunt (1877), Duclmix (1885) ţi Marshall; In anul 18'^, /ă că efectul
buctericid se datorcştc ra/.elor ultraviolete, iar Morman precizează că
acesta este specific RUV de 329 milimicroni.
in a doua jumătate a secolului al 19-lca, Niels Finscn (1860-1904),«'
rc/ullulclu tratamentului lupusului tuberculos cutanat cu ultraviolete n
nrtilicialc, a realizat prima lampă generatoare de raze ultraviolete, cu nrc <
electro/.i de cărbune (1893), tratând apoi cu aceasta primele cazuri de lui
(1896-1897).
Căile pentru dezvoltarea surselor de RUV artificiale sunt astfel di
1852, E.H. Jackson realizează la Londra prima lampă cu mercur cu doi ci
cărbune; în 1853, Christopher Binks patentează lampa cu doi electro/.i d
închişi în tub de sticlă; în 1892, fizicianul Leo Arons din Berlin descop că,
folosind un curent electric care străbate mercurul din tubul lămpii, r»/ sunt
mai bogate în ultraviolete decât fluxul produs de arcul de cărbune W.C.
Hcranes creează lampa cu cuarţ, aplicată terapeutic în 1904 de E.l.,. !• o altă
noutate este adusă de Broco, care introduce în lampa gencratoai mcnt de
cărbune la polul pozitiv şi un element de fier la polul negativ Simpson
adaugă tangsten la compoziţia electrozilor pentru îmbogăţirea de
ultraviolete. Urmează apoi descoperirea rolului RUV în produccrcn D: în
1925, Windhaus şi Pohl şi, în 1926, Rosenheim şi Webster dcscoi că
crgosterolul este precursorul vitaminei D în tegumentul iradiat cu ' 1927,
acelaşi Windhaus, împreună cu Hess, decretează că provitamina ,i> este
ergosterolul. Efectul de pigmentare cutanată consecutivă expunem fost
menţionat prima dată în anul 1885 de P.G. Urina - confirmat de \S 1889.
Eritemul produs de ultraviolete a fost descris întâi de J.Saidin.n (descrie
4 grade de eritem), apoi Keller în 1927 şi Gassul, Eidenov Humphris şi
Meyer confirmă şi completează datele cercetărilor asuprii actinie.
Psoriazisul a fost tratat pentru prima dată cu RUV artificiale de S
(citat de Bach).
în fine, primul care a instalat şi folosit lămpi de ultraviolete cu m.
distrugerea unor bacterii patogene într-o sală de operaţie (stafilococi), a
Hart, în anul 1935.
i l
VIII.2. PROPRIETĂŢI FIZICE
iv
Fototerapia sau „terapia cu lumină" reprezintă utilizarea acţiin
organismului a energiei radiante luminoase. Ea poate fi naturală-lumin.
artificială- furnizată de spectrele de iradiere emise în anumite condiţii ti
încălzite. Utilizarea în scop terapeutic a luminii solare este denumită Iu
Energia radiantă luminoasă furnizată de aparatele medicale este
transformării energiei electrice.
 imliiinlfl IiiininonsA este sludialA de < >|>HcA. Nub tonte aspectele:
mituri i IM ii li/icA)$i fenomenele de propagare ale luminii (optica
geometrică). 'M ,\. luminii este considerată un ansamblu de fenomene
obiective de IMN A, care constau în propagarea unor unde transversale
electromagnetice l ii ii l A energie sub formă de fotoni. Această definiţie
sintetizează de fapt U'orii acceptate de studiile asupra naturii luminii -
teoria „emisiunii" iiniMilară sau cuantică) şi teoria electromagnetică.
Fiecare dintre acestea ••ei ic de proprietăţi ale radiaţiilor luminoase.

l PROPRIETĂŢILE FUNDAMENTALE ALE LUMINII

i nif.area rectilinie într-un mediu omogen. Este demonstrată de producerea

I nne conturate de către obiectele opace expuse la surse mici de lumină şi
i cn imaginilor răsturnate în „camera obscură". Viteza de propagare a
• • vid este de 300 000 km/s, în timp ce la trecerea prin diferite
medii (aer,
11 de.) viteza de propagare este mai mică. Când fasciculul de lumină
suprafaţa de separare a două medii transparente cu densităţi diferite, o
l.iscicul este reflectată, iar o parte se refractă. i li-xia luminii este
reîntoarcerea ei în mediul din care provine, raza reflectată
••laşi plan cu raza incidenţă, iar unghiul de reflexie este egal cu unghiul
<i|A.
I1 ac(ia este deviaţia pe care o suferă raza de lumină (fasciculul
luminos) la
•i prin suprafaţa de separare a două medii cu densităţi diferite. Raza
• se află în acelaşi plan cu raza incidenţă, însă unghiul de
refracţie este
inghiul de incidenţă, raportul dintre sinusurile lor fiind o mărime constantă
nil medii date, denumită indice de refracţie.
11A caracteristică a razelor luminoase este lipsa perturbaţiei reciproce în
"i care se intersectează, fiecare din ele propagându-se independent.
i lerenţa. Este fenomenul de „compunere" a undelor luminoase cu
aceeaşi ' • propagare, formând „bandele" luminoase şi întunecate.
.icţia. Este fenomenul de curbare a traiectoriei luminii în regiunea umbrei
i*.
irizarea. Dependenţa intensităţii razelor de lumină reflectate faţă de
planului de incidenţă,
Băgarea rectilinie a luminii a putut fi explicată de ipoteza emisiunii sau
'Iară" (flux de particule emise de o sursă de lumină), dar aceasta nu putea
i ic proprietăţi şi fenomene (lipsa perturbaţiei reciproce, interferenţa,

ncercat apoi explicarea acestora prin teoria ondulatorie a luminii elaboraţii

i îs la sfârşitul secolului al XVII-lea (propagarea undelor luminoase în
această teorie, nici încercarea lui Newton de a cupla ambele teorii (In
secolului al XVIII-lea) nu au reuşit să explice corect fenomenele de
i interferenţă. Un pas înainte s-a realizat prin descoperirea şi descriere»
loctromagnetice de către Maxwell (1873). Astfel, a luat naştere tcoriu
olootmmagnotlcA a luminii, etr< > • xplicat un mimAi ni.nc.lr |nnprletfl|l"
(rclloxia, refracţia, interferenţa, difracţia, dilu/iunea), dai nu şi o sorledi
şi laplc experimentale descoperite ulterior (emisia si absoiliţui, legile ex|n
ale corpului negru, emisiunile de raze spectrale, efectul lotoelcetric, dili
schimbarea lungimii de undă ctc.). Numai admiţând ca energia radii
structură discontinuă se pot explica aceste particularităţi si fenomene
Astfel s-a reactualizat existenţa unor particule de lumină, numite foi
fotonică (cuantică) a luminii (bazată şi pe descoperirile lui Plunck) sii
particulele fotonice au o anumită cantitate de energic şi capacitate de im
lumina este emisă şi absorbită în cantităţi discontinue (discrete) de ein-i c
corpusculară a luminii a fost elaborată de Einstein care a admis că lunu
Ilux de particule „discrete", denumite la început cuante şi apoi fotoni
Aspectul ondulatoriu al luminii. Se bazează pe radiaţia clectux
care este o vibraţie sinusoidală transversală care se propagă în vid i
constantă de 3-1010 cm/s. în spaţiu, această radiaţie este constituită dini<
electric şi un câmp magnetic, perpendiculare între ele şi pe direcţia de ;
Radiaţiile electromagnetice se caracterizează prin:
lungimea de undă (A), care reprezintă perioada ei în spaţiu, cxi
unităţi angstrom) (l  = a zecea milioana parte dintr-un
milimetru);
frecvenţa (numărul de vibraţii pe secundă); ,,
perioada de timp;
numărul de unde pe centimetru.
Cantitatea de radiaţie (intensitate) se măsoară prin cantitatea '
transportată pe unitatea de timp şi se exprimă prin ergi/secundă sau wi •
Se cunoaşte o gamă vastă de unde electromagnetice, prezentam >
deosebiri calitative; ele se constituie într-un spectru şi sunt clasificate ii
lungimea lor de undă, care variază într-un larg evantai, de la mărimi iii
până la valori minime de 0,00001 milimicroni (fig. 208).
Se remarcă din această diagramă că radiaţiile luminoase propun
fac obiectul fototerapiei, cuprinzând numai zonele radiaţiilor infraroşii,«
vizibile şi a celor ultraviolete, ocupă o serie restrânsă din întregul spei i >
magnetic.

S.i'ncm l fO1" 10' 1

10*W'-tKm I0*'lm Kf-tcm IO' K)*'t/t 10* 1O+-'*' '<
frecventai ""10"' .î W Jr0' J IO» 3-tO* 3W 3/Oa JfO" 3tO* 5W
,-
|N/ / Metoda fotog n
Mefode radiofetinice
Metodele
Met-odafofoelccti •
---v
/onitai<
Metode termice

Fig. 208 - Spectrul undelor electromagnetice.

 nul imlinţiilni înl'rnioţii, dciuiinite şi nulni(ii calorice, ocupA domeniul
înlA niprmsc între 760 niilimicroni (dincolo de culoarea roşie) şi 50
M- radiaţii nu impresionează ochiul. Fie sunt emise de aceleaşi surse
ilc, adicii de corpuri incandescente, de gaze aduse la luminisccnţă
" nu electrice ctc. Razele infraroşii pot fi puse în evidenţă prin metode
lotodectricc, termice, în funcţie de mărimea lungimii de undă. nul
radiaţiilor vizibile - undele luminoase - impresionează retina şi >nl\
Toarte limitată a spectrului electromagnetic, cu lungimi de undă i i i c
770 şi 390 milimicroni. Aici se găsesc benzile celor 7 radiaţii care nloi
ilc componente ale luminii albe (tabelul cu spectrul luminii), nul
radiaţiilor ultraviolete, situat dincolo de violet, are lungimi de undă no
400 şi l O milimicroni. în terapie se utilizează numai cele cu A cuprinsă
I KO milimicroni. Acest domeniu de ultraviolete se subîmparte în 3 regiuni
v uni vedea mai departe, la prezentarea efectelor RUV.
, //// corpuscular sau fotonic al luminii
iluvcdit de fenomenele de emisiune şi absorbţie a luminii, precum şi de
u- loloclectrice. Emisiunea de energie de către corpuri se face prin
nţrt şi luminiscenţă. Emisiunea prin incandescenţa materiei sau emisiunea
ui- în cazul încălzirii corpurilor, în funcţie de cantitatea de energie calorică
mi corp încălzit emite radiaţii cu diferite lungimi de undă. Orice corp
I1 ic complet toate radiaţiile pe care le primeşte ia denumirea de
„corp
i (ost stabiîite legi experimentale ale corpului negru care demonstrează
linlre gradul de încălzire a corpului şi lungimea de undă a radiaţiilor
11- au permis să se afirme că emisiunea de lumină este corpusculară, sub
.intităţi discrete de energie, emise discontinuu. Unele corpuri opresc în
,111 în parte radiaţiile. Sticla ordinară nu permite trecerea radiaţiilor
1
cu lungimi de undă mai mici de 10-15 milimicroni, de aceea, lămpile
i'iniţătoare de ultraviolete sunt făcute din sticlă de cuarţ, care permite
1
IV până la 150 milimicroni. Sticla de plumb opreşte o mare cantitate
Ic infraroşii. Există sticlă care absoarbe selectiv anumite radiaţii vizibile.
l unor filtre de sticlă specială (cu săruri de cobalt, crom, cupru etc.) se
a în terapeutică numai un anumit tip de radiaţii luminoase, i unea prin
luminiscenţă sau emisiunea rece nu se face orin consum de i irică de
către corpul emiţător, ci pe baza unor procese chimice, electrice, iiu
biologice. Indiferent de tipul de energic care stă la baza fenomenului
ne, energia este necesară pentru a smulge moleculelor sau atomilor
,irc sunt expulzaţi, iar prin rcaranjarea electronilor se emit cuante de
imoasă - fotoni. Aceşti fotoni au energii diferite. Cea mai mică energic
i corespunzători razelor infraroşii îndepărtate, cu lungimi de undă mari,
mare energie o au cei corespunzători razelor Rontgen şi razelor gamma
l c lor radioactive.
ierul corpuscular al luminii a fost confirmat şi de cercetările fenomenului
ilui" fotoelectric. Acesta constă în „smulgerea" de electroni, corpurilor
impune In acţiune» luminii, NumAnil de electroni omlii depinde de inlt
rndiuţiei lumino.isc, iur vile/a maxima a acestora, de frecvenţii radiaţiei!
...................................................................................................................
Cele doufl teorii asupra naturii luminii - teoria ondulatoriu vi»
magnetică şi teoria corpusculară, (bionică sau cuantică - trebuie adun
pretate laolaltă în înţelegerea acestui proces complex, valabilitatea mu !
verificată în practică de fizica atomică modernă.

VIII.3 ACŢIUNEA FIZICO-CHIMICĂ A LUMINII

VIII 3 l EFECTUL TERMIC

Radiaţiile infraroşii, cele vizibile cât şi radiaţiile ultraviolete au pini"
de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse şi de a se transformi
Hfectul termic al radiaţiilor infraroşii este mai puternic decât al celor l
ultraviolete. Radiaţia termică este realizată de fenomenele intime de
particulelor încărcate din atomi şi molecule, fenomene studiate de lei i
radiaţiei. Orice radiaţie a unui corp este însoţită de pierdere de cnei^n
termică este energia radiantă emisă de corpurile incandescente. Tipul di
luminoasă (caracterizat prin lungimea de undă) şi intensitatea accstcui *t»
minate de gradul de încălzire a corpului emiţător. Cu cât corpurile au tein
mai ridicate, cu atât puterea lor de radiaţie termică este mai marc.' cu
ridicarea progresivă a temperaturii corpului incandescent, acesta alături de
radiaţiile infraroşii, radiaţii vizibile şi ultraviolete (stare de im
A
în general, corpurile emit şi absorb energie radiantă. Fenomencli şi
emisiune a energiei radiante de către corpuri au fost studiate cu
numitului „corp negru"; acesta poate să absoarbă complet, la orice '
orice energie radiantă luminoasă de orice compoziţie. Aceste fenonn
conform anumitor legi stabilite experimental (legile experimentali'
negru).
Legea lui Kirchoff enunţă că raportul dintre puterea de emisie
absorbţie nu depinde de natura corpului, ci este pentru toate corpi'
funcţie de lungimea de undă X şi de temperatura T.
Legea lui Ştefan-Boltzmann stabileşte că radiaţia totală a corpul u
proporţional cu puterea a patra a temperaturii absolute a corpului, i
dacă un corp se încălzeşte de două ori, valoarea totală a energiei lui i n
de 16 ori.
Legea lui Wien susţine că lungimea de undă a puterii de erm-
negru este invers proporţională cu temperatura lui absolută. Deci, cu ti'
corpului negru este mai înaltă, cu atât maximul puterii sale de emisie i
unei lungimi de undă mai mici.
Principalele surse de lumină nu sunt însă corpuri negre. Putei i
acestora este mai mică decât cea a corpului negru la aceeaşi tempcr.i
avantajoasă sursă termică este un corp cât mai apropiat ca propriei
negru şi încălzit până la temperatura de aproximativ 6 000°. Uncii-
 "ie termice de luminfl mint becurile electrice cu incmulencenţâ, care iu
iiclnlic (wolfram), într-o atmosfeifl de ga/ inert (argon, kriplon) la o
ucu 1/2 atmosferă, în aceste becuri, filamentele ajung la temperaturi "
iniulainenlul lor nu trece de 13%. Randamente mai mari se obţin prin u
(lescrticilii electrice în atmosferă de vapori la presiuni joase. Lămpile
H'csl lip utilizează tuburi de descărcare ce conţin un amestec de argon
mercur la presiune joasă. La trecerea curentului electric, stratul subţire
u pe suprafaţa interioară a tubului devine luminiscentă sub acţiunea
violete emisă de vaporii de mercur. Randamentul acestor corpuri creşte
•M 100%.

VIII.3.2. ABSORBŢIA

• n un corp primeşte un flux radiant, o parte din energia acestui flux este i.
n lift parte este transmisă şi o altă parte reflectată sau difuzată. Corpul \ ia
difuz toate radiaţiile, independent de lungimea de undă, se numeşte
('orpurile colorate absorb parţial şi selectiv radiaţiile. Corpul negru
iunie radiaţiile primite. Mecanismul absorbţiei constă în activarea atomilor
uli'lor şi în ionizarea unor atomi, acţionând asupra electronilor. Fenomenul
h|ir a radiaţiilor luminoase de către diferite corpuri este studiat cu ajutorul
ţlm spcctrografice. Coeficientul de absorbţie al corpurilor este
determinat ' • undă ale radiaţiilor absorbite, variind cu mărimea acestora.
Caracterul selectivă a radiaţiilor este utilizat în practică şi în terapeutică.
Sticla i să treacă toate radiaţiile vizibile şi pe cele infraroşii până la 3-
4 < opreşte radiaţiile ultraviolete cu lungime de undă mai mică de 315 mu. i
ratelor de raze ultraviolete se foloseşte o sticlă specială (uviol), care
radiaţiile cu lungimi de undă mai mici. Sticla de plumb opreşte o i- de
infraroşii. în industrie şi optică se folosesc diferite varietăţi de ui de
cobalt, crom, cupru etc., care opresc în totalitate sau în majoritate l
lnlraroşii. Sticla neagră absoarbe toate radiaţiile vizibile, dar lasă să treacă n
radiaţiilor infraroşii. Sticla de cuarţ lasă să treacă radiaţiile ultraviolete iii-
de undă sub 180 mu, când are o grosime de câţiva cm, iar la o grosime [ hi
m este transparentă şi pentru radiaţiile ultraviolete cu lungime de undă Hl|i
Din aceste considerente, sticla de cuarţ este folosită la fabricarea
Irtmpilor cu vapori de mercur. Işiliile biologice sunt în general absorbante,
dar capacitatea lor de absorţie l iltu'fl albuminele absorb toate radiaţiile sub
230 mu, substanţele coloidalc mint opace pentru ultraviolete, la fel
tegumentul - radiaţiile cu lungime l tic* '113 mu ajung numai în proporţie
de 30% la o adâncime de 0,1 mm, iar 'N1' mu numai până la 0,05 mm. De
asemenea, cristalinul şi corneea sunt fiiirc la ultraviolete.
h numenul de absorbţie permite filtrarea radiaţiilor de la o sursă. Filtrele,
•*",( mncstecuri de substanţe chimice şi având o concentraţie şi grosime
•iile, sunt folosite în industrie şi terapeutică, prin capacitatea de selecţionare
L
i radiaţii. ^*-
 v u i.3 ,:i u i 1I:\1IA, şi m iK A C | IA
Ka/dc mfrarosii au proprietatea de a se reflecta. Materialele lucioir
10% din radiaţiile inlrarosii incidente. Ra/.clc inlraroşii, ca şi cele luminoit
Miil'crfl fenomenul de refracţie. Razele ultraviolete au o reflexie intcriomft •
inlraroşii si luminii vizibile. Capacitatea de reflexie a corpurilor varin/.u
compo/.iţici lor. De exemplu, magncziul prezintă cel mai mare factor <]
ditii/fi pentru lumina vizibilă şi pentru ultraviolete. Factor de reflexie ridu ,\\
radiaţia ultravioletă mai prezintă mătasea albă şi zăpada.

VIII.3.4. EFECTE FOTOELECTRICE

Cercetările privitoare la influenţa luminii asupra corpurilor încnrmK l

trie au dus la stabilirea a 3 tipuri de efecte fotoelectrice:
- Efectul fotoconductor. Constă în scăderea rezistenţei electrice a unor Mt»^
sub acţiunea unor radiaţii. Bineînţeles, efectul este în funcţie de lungime» i
a radiaţiei.
Efectul de fotoemisie. Constă chiar în ionizarea unui atom prin
unui electron periferic sub acţiunea unei cuante de energie
radiantă, n
Acest efect este specific radiaţiilor ultraviolete şi este cu atât mai
evidn
condiţionat de încă două elemente: corpul iradiat să fie încărcat
negaţi'
radiaţiilor să fie cât mai mare (Legile lui Stoletov).
Efectul fotovoltaic. Constă în apariţia unei diferenţe de potenţi
între un metal şi un semiconductor (corpuri cu rezistenţă
electrica i
acţiunea luminii aplicată pe suprafaţa de contact dintre aceste două
C',n i

VIII.3.5. EFECTELE FOTOCHIMICE

Sunt produse numai de radiaţiile ultraviolete, care au propn

determina transformări fotochimice foarte variate. Razele infraroşii ,i
efect secundar fizic, de intensificare a proceselor fotochimice, prin .
termică.
Moleculele activate de radiaţiile ultraviolete pot să cedeze em
fie printr-un proces de dezactivare, fie cedând această energie pentru
unei reacţii chimice.
Reacţiile fotochimice pot fi simple, caracterizate prin sini|>
moleculare, sau mai complexe, cu declanşarea unui lanţ de reacţii, ci
lucrurile în procesele fotochimice biologice. Procesele fotochimice
unor legi fundamentale:
a) Legea lui Grotthus-Drager: numai radiaţiile absorbite de o sn
să determine în această substanţă o reacţie chimică.
a) Legea echivalenţei fotochimice (Einstein): o moleculă este •'
ori de câte ori ea absoarbe un foton, deci numărul de molecule
descon
substanţă trebuie să fie egal cu numărul de fotoni absorbiţi de
acea v
 b) , denumit randament cuimtic ni nuci reacţii (biochimice oslo
echivalent l |U I) tuiiniti Iu rcac|iilc Iblochimicc simple, ci fiind
diferit de l la cele
' P
B Legea reciprocităţii lui B un sen şi Roscoe: reacţia fotochimică iniţială este
MJldeiltA de intensitatea radiaţiei, dar depinde de produsul dintre acesta şi
bl ite expunere. La toate acţiunile biologice ale radiaţiei ultraviolete, acest
le constant. De aici derivă concluzia - tradusă în practică-că la o dublare
înţii, timpul de iradiere se va reduce la jumătate, i trebuie menţionate câteva
aspecte cu importanţă practică ale reacţiilor ioc.
nimica reacţiilor chimice este mult influenţată de temperatură. Creşterea
n ii cu l O" C dublează în general viteza reacţiei, fenomen ce se petrece
i Ia expunerea la radiaţia ultravioletă concomitentă cu cea infraroşie, fie
l î f artificială.
n:|iile chimice produse sub acţiunea luminii pot fi ireversibile sau
r. Prima modalitate poate fi exemplificată de decolorarea unor tincturi
i lumină, din a doua posibilitate amintim reacţia reversibilă antracen-
ii. Radiaţiile ultraviolete acţionează ca nişte adevăraţi catalizatori,
Iprocese chimice diverse, de oxidare, reducere, polimerizare, fotosinteză,
lisocicre şi altele mai complexe. Această calitate, existentă şi observată
> i natură, este foarte larg răspândită şi folosită în multe domenii ale activităţii
ne referim mai ales la chimie şi biochimie - şi are implicaţii directe în
biologică a luminii asupra organismului omenesc (cităm doar spre
i irare, transformarea oxihemoglobinei sanguine în methemoglobină şi
orgosterolului sub acţiunea razelor ultraviolete).

VI11.4. EFECTELE BIOLOGICE ALE LUMINII

\ii.orbtia radiaţiilor luminoase de către diferite substanţe

(componente • i ''sic selectivă, fenomen care explică faptul că numai
radiaţiile luminoase 1 MI. i Ic celule acţionează asupra lor. * in cadrul acestei
acţiuni, nu întreaga structură celulară este egal influenţată,
I1 influenţă variază cu lungimea de undă a radiaţiilor. Radiaţiile ultraviolete
ica de undă (X) de 280 milimicroni (mp.) au acţiunea cea mai intensă
iloplasmei celulare, în timp ce radiaţiile cu lungime de undă de 254 mu,
acţiune intensă asupra nucleului celular. Cu cât radiaţiile au o lungime
• iui mică, cu atât au efecte mai mari asupra celulei vii şi devin mai nocive,
mismele, bacteriile nu sunt influenţate de radiaţiile vizibile, dar sunt
<• cele ultraviolete. Acestea din urmă produc modificări importante ale
i lăţii tisulare, mărind schimburile osmotice şi modificând echilibrul clce-
nbranei celulare.
loc procese de oxidare, se pare prin eliberarea de peroxizi sub nc|iuncn
''0-300 mp,, şi de reducere, prin eliberarea grupărilor sulfhidril SI l şi (io
M ,ilcs la RUV scurte, de 200 m^i. t-
!
- iinicrapie
 H nitim > tt>- m ai «leii cele cu N tiuctuifl proteici - sulei f» un proce» d«
nlici u rc şi (lisln ii'tic, cccn ce d uce Iu inh ibarea reacţiilor cn/.im ulicc (l'np l d
pun uxpurinilc pe pcpsinA si urca/â).

VIU 4 1 . ACŢIUNEA ASUPRA PKOTE1NKLOK Şl

AMINOACIZILOR
/// vitro, proteinele sunt degradate prin procese de hidroli/a, ik'/,>
polimeri/arc, având loc rupturi ale lanţurilor peptidice şi de nuclcoti/.i, t1 >
garea acidului ribonucleic (ARN), eliberarea grupelor -SH şi tio (S-S), d
grupelor carboxil ale aminoacizilor (la lungimi scurte de undă ale ultii
de 200 mfi), eliberare de radical amoniu - NH4, inhibarea sintezei de Al >
IU J V cu lungime de undă mică şi invers, stimularea sintezei sale de cflti i
vi/.ihile şi ultraviolete cu lungime de undă mare (360-490 m|x), toate B(
modificări ireversibile. Sub influenţa iradierii cu RUV cu lungime de "
(înjur de 400 m(j,), cisteina este oxidată în cistină şi hidrogen sulfurai;
metabolismul şi activitatea celulară sunt alterate considerabil, cisteiiui '
componentă importantă a glutationului, element enzimatic activ în n
metabolismul celular.

VIII.4.2. ACŢIUNEA RUV ASUPRA STEROLILOM

Una dintre cele mai importante acţiuni biochimice produse in viii
este transformarea ergosterolului din epiderm în vitamina D (la lungimi
270-310 m(j,). în funcţie de felul sterolilor expuşi la RUV şi de lungii
utilizate, poate fi obţinut un mare număr de componenţi biochimici cu ))•
vitaminei D. Activizarea sterolilor de către ultraviolete, se pare că M
unei transformări izomerice, prin mutarea dublei legături şi desfacci
sterolic. Vitamina D se formează în stratul cornos tegumentar, deci în
cel mai superficial. Transformarea sterolilor în tegument are donfl
fiziologice importante: formarea vitaminei D şi inducerea keratini/âni

VIII.4.3. ACŢIUNEA ASUPRA ORGANISME LOM

MONOCELULARE ŞI A BACTERIILOR
Efectul bactericid al luminii este cunoscut de multă vreme (l N
radiaţiile luminoase, cele cu acţiunea cea mai bactericidă o au ra/.elc •
cu lungimea de undă sub 280 m|J. din grupul C (270-250 mu,). Toate bin
sensibile, sporii fiind de 3—4 ori mai rezistenţi decât bacteriile. Efcclui
al RUV se produce prin coagularea celulei bacteriene. S-a demonsii
distrug sau atenuează bacilii Koch în culturi, bacilii cărbunoşi, bacterii '
doze mai mari virusurile.
Aceste efecte au drept consecinţă două importante categorii uY
utilizări:
- prepararea vaccinurilor contra rabiei, psitacozei, febrei aftouM
 9! dezinfectarea apei; lonli/arca ţi dezinfectarea aerului (cu
lămpi de mercur) in spitale, srtlilc 1 ic, dispensare, în cure se practică
tratamente injectabile, laboratoare, secţii linniţi, cresc, şcoli ctc.
ipin plfigilor superficiale, efectului bactericid i se adaugă efectul
trofic i Ini eu ţesutului mezenchimal şi efectul de stimulare a imunogenezei
(creşte nnlu(ininclor) toate contribuind la vindecarea acestora.

14 ACŢIUNEA LUMINII ASUPRA TEGUMENTULUI

; i unea luminii asupra tegumentului variază în funcţie de lungimea de undă
h i lui de radiaţii care cade pe tegument, în sensul că variază cu penetraţia
.u A şi tisulară diferită, determinată de lungimi de undă diferite ale radi-

liii|iilc vizibile şi infraroşii străbat straturile superficiale ale tegumentului

hirilc profunde, unde se opresc, în timp ce razele ultraviolete nu pătrund
M-vii zecimi de milimetru, oprindu-se în straturile superficiale ale epider-

VIII.4 4.1. RADIAŢIILE INFRAROŞII (RIR)

Mimcntul formează un ecran fiziologic faţă de radiaţiile infraroşii, a cărui

• l itatc variază în funcţie de lungimea de undă (X), cu grosimea pielii şi cu
tic umiditate
pcarul luminii, RIR se întind între 760 m|u. şi 50 000 m\i - lungimea
de i pil Holtzer şi Kowarschik (după alţi autori, extinzându-se chiar până
la nai mult). Spectrul de infraroşu se subîmparte într-o bandă de
spectru 'l sau „extern", apropiat de undele herziene (50 000 m|^-5 000
m|i) şi o •.pectru apropiat de razele vizibile (5 000 mju. - 760 m^). u-
rapeutică se foloseşte următoarea clasificare:
t ii lungimi de undă cuprinse între 760 mji şi l 500 mpi. Acestea sunt
li ante, puterea de pătrundere fiind în funcţie de pigmentaţie, de gradul de
11ic, de temperatură şi de doză.
u lungimi de undă cuprinse între l 500 mfi şi 5 000 mu, care sunt absorbite
nilerm şi derm.
u lungimea de undă mai mare de 5 000 m|i. Acestea sunt absorbite numai
i'iafaţa tegumentului.
tul radiaţiilor infraroşii. Acestea au o acţiune calorică cu atât mu i ,
cu cât lungimea de undă este mai scurtă (cele din grupa A pătrund l
iu determină unele modificări trecătoare la nivelul tegumentului constând
•dilataţie arteriolară şi capilară care stă la baza eritemului caloric; acesta
uimai 30-40 minute şi este urmat rapid de o pigmentaţie „pătată",
Mirt (la infraroşiile din grupa B).
 Se mai produc un uşor edem al uluitului mucoN, cdemnţiorcn pupilelor tli |l
inl'iliiaţii leucocilaie peri vasculare. Menţionam cA aceste modificaţi M< de
acţiunea KIK eu lungimi de unda mai scurte (sub l 500 mu.), în timp
mlhirosic cu lungime de undă mai marc (şi în do/.c crescânde) pom arsuri de
grade proporţionale cu intensitatea şi durata expunerii - ah distrugeri
celulare cpidcrmale, cu condensare citoplasmaticfi, v , " infiltraţii scroasc
pericelulare - corespondentul anatomopatologic al lin dcrm au loc
distrucţii vasculare, edem pericapilar şi infiltraţii pul abundente. La
acţiun' mai prelungite şi la doze considerabile, se proil mai grave,
formându-se escare cu necrozare tisulară, vasodilataţii piu /onele dcrmice
vecine, creşterea temperaturii umorale, cu modificări bii substanţelor din
umori. Limita de toleranţă a tegumentului este de 4.V radiaţiile IR cu A, mai
mică şi merge până la 45,5°C pentru cele cu lungii' > lungi.
Iradierea moderată cu radiaţie infraroşie (grupa A) produce va '
subpapilară, accentuarea fenomenelor osmotice şi creşterea debitul u.
accelerarea reacţiilor biochimice catalitice, generându-se astfel crestei i
lismului local şi îmbunătăţirea troficităţii. Este stimulată resorbţia produ larc,
sunt activate glandele sudoripare. Sunt influenţate terminaţii'o »i»hi
cutanate, cu calmarea consecutivă a nevralgiilor.
Iradierile moderate accelerează formarea pigmentului melanic ţi n»
-cntemul actinie, produs de ultraviolete (în sensul că iradierea cu IR d
R'JV slăbeşte eritemul actinie, pentru că eliberează şi dispersea/â n
substanţele produse de iradierea actinică). Este stimulată regencr.n.
epidermice. RIR pătrunde în profunzime, în spaţiul lacunar, acţion
circulaţiei şi a sistemului nervos, activează secreţiile glandelor endocrini -.<
tcază şi metabolismul general.

VIII.4.4.2. EFECTUL RADIAŢIILOR ULTRAVIOLET l

Radiaţiile ultraviolete se opresc în straturile superficiale ale q

având deci o mică penetraţie. A putut fi stabilită penetraţia la profun/in
epidermei de către RUV în funcţie de lungimea de undă a acestora.
Pentru a exemplifica, prezentăm întâi clasificarea pe grupe d
lungime de undă a spectrului ultraviolet după Holtzer şi Kowarschik (<
Sturza şi N. Teleki). Menţionăm că această departajare provine de la sin
generatoare de RUV şi este cea mai valabilă din punct de vedere terne
- Ultraviolet A (I) sau unde lungi - de 400-315 mp.. Este spcct i •
în lumina solară.
- Ultraviolet B (II) sau unde medii - între 280 şi 315 m[i (primi11
şi banda de raze Dorno), emise de lămpile <
- Ultraviolet C (III) sau unde scurte - sub 280 m^ şi până In
terapie, produse prin descărcări electrice i.
mercur.

l
 Niib l HO mm (pflnfl hi 10 mm) NUM( absorbite cir aci si | > < > i h ulili/.atc

KUV este selectiva şi penetraţia diferită, în I'uncţic de

lungimea rum anilam mai sus şi după Saidman se admite că
radiaţiile mai scurte • i i | t suni cele mai penetrante (având
acţiunea cea mai profundă); stratul • l mai superficial (0,3 mm grosime)
alcătuit din celule keratinice, absoarbe i' 11V de 280 mu, iar stratul celulelor
mucoase (corionul) pe cele de 300 mu, ' -i-li'lc biologice ale RUV trebuie
explicate prin mecanismele iniţiale în epidermice, în terminaţiile
nervoase senzitive şi în vasele sanguine ale

VIII.4.4.2.1. Eritemul actinie

Mjlnnul ultraviolet sau actinie este un fenomen fotochimic precoce, fiind
i^HVcl evident apărut după expunerea tegumentului la RUV. Eritemul este
t ^H pigmentaţie, ştergerea sa progresivă şi exfolierea epidermului. "W>ur|ia
critematoasă prezintă un moment de apariţie, o manifestare maximă, i Ic
persistenţă şi un caracter de pigmentaţie melanică - diferite - tot în i r banda
de lungime de undă a ultravioletelor iradiate asupra tegumentului, •cns, se
disting două zone ale spectrului ultraviolet: l'ritcmul produs de RUV „scurte"
- de 240-270 mu (em;: de lămpile cu urc un debut precoce, în primele 3-6
ore, cu maximum în alte câteva ore, la intensităţi mari, se şterge în 2 -4 zile,
fiind urmat de o slabă descuamare i si o pigmentaţie precoce, puţin intensă, cu
tentă cenuşie şi puţin durabilă hlmâni);
1
iitcmul produs de RUV „mijlocii" de 280-310 mu (provenit din razele
ic un debut la 4-8 ore, cu un maximum la 3-4 zile, retrocedează în
• i - , fiind urmat de o pigmentaţie întinsă progresiv, cu tentă arămie şi de o
l mai lungă („stabilă").
cea ce priveşte intensitatea eritemului produs, se disting 4 grade: nlnl /-
eritemul apare pe o suprafaţă mai mică decât suprafaţa tegumentului
produce lent, apărând cam în 4-6 ore, are o nuarţă rozacee (uneori este
sesizat), este uşor sau de'oc pruriginos, persistă 24 de ore, se reduce şi
• • i 1-3 zile, exfolierea epidermului nu este totdeauna evidentă, pigmentaţia
istantă (fiind posibilă în zilele a 3-a - a 5-a de la expunere), puţin marcată
rapid fără urme.
ni aplicaţia de ultraviolete nu produce nici o reacţie cutanată vizibilă,
i că a fost vorba de o doză suberitematoasă.
/r/M///- eritemul apare pe o suprafaţă de tegument expusă după o perioadă
\ de 4-6 ore, ca o înroşire evidentă (având o tentă de roşu-viu), poate
• oarecare senzaţie dureroasa, în funcţie de regiunea de suprafaţă corpouUl
'sic însoţită de un prurit moderat, persistă 3-4 zile, fiind urmata tlupl
mâni de o exfoliere cutanată în general fină, furfuracee, mai rar lumclurl
r.mcntaţie întinsă.
 'iitlnl III crik'iiuil dcpAşeşto miprnln|N cxptiMl, BrCQlentfli violm
cu, puviiiiA un aspect de arsurfl cu edem, IVagililiitccuiaiiiilA iji pm
contactul cu îmbrăcămintea este insuportabil; uneori aceuslA icnc|ie |"
mai rapid, în circa 2 orc; persistă câteva zile, pigmentaţia începe in n p
puncte roşii-cafcnii care apoi se extind şi durează mai multe
sAplAinAm 15-a /i se produce exfolierea, marcată şi masivă (în
fragmente cât luly i sau mai mari) urmată de formarea unei cruste.
Gradul IV - Edemul şi exsudatul sunt atât de pronunţate, îm.'
epidermice din profunzime bombează spre suprafaţă, formând Ilicten
foarte fragile, se pot rupe uşor şi în consecinţă trebuie protejate cu un biu
tegumentul este roşu cianotic, edemaţiat, dureros; epidermul se dc< • ' o
cxfoliere masivă care se sfârşeşte cam în 20 de zile; pigmentaţi, >
putând să apară porţiuni fără pigment, înconjurate de un halou pip' «îl»!
Modificările histologice din cadrul eritemului
în primul rând se produce o vasodilataţie şi congestie capii
corionului din imediata vecinătate a epidermei, în faza de „vârf aci
produce edem intracelular şi extracelular în epiderm, întinzându-se p.n
mucos, având loc şi o migrare leucocitară. Debitul sanguin capilai p»?
creştere, dar şi o labilitate, datorită labilităţii capilarelor.
în continuare, au loc alteraţii vasculare cu reacţii secundare în doini,
ale pereţilor vasculari cu sufuziuni sanguine şi inflltaţii consecutive de
leucocite în derm. Celulele stratului bazai vor prezenta modificări dc|ii*
iar după câteva zile se produce regenerarea epidermului prin prolifcruren t
acestui strat, după retrocedarea fenomenelor congestiv-inflamatorii (n ttli
înlocuirea progresivă a celulelor alterate şi cicatrizarea prin proliferai»» f
cornos si îngroşarea stratului epidermal (crusta).
Regenerarea epidermului este însoţită de pigmentarea cutau i
prin creşterea conţinutului de pigment melanic în reţeaua celulcl< l
din epiderm.
Mecanisme de producere a eritemului actinie
Deoarece nu se cunoaşte cu exactitate mecanismul intim de pft
eritemului, vom menţiona afirmaţiile şi ipotezele emise până acum, c N iţi
unor întregi serii de studii şi cercetări experimentale şi fapte de obsci vn|i
în primul rând s-a susţinut că fenomenul din cadrul eritemului &
datorează unor substanţe vasoactive de tip „H" - histamină, acetilcolinl, ^ •
din prima fază, de distrugere a celulelor epidermale, prin de/!lit
albuminoidelor celulare, prin combustie, după iradierea locală cu ultraviuh <
Lewis în 1927). Acestea produc vasodilataţie şi ar creşte puterea de «h
RUV în straturile superficiale ale tegumentului, participând activ la pt«
eritemului (demonstrat experimental prin proba cu tirotoxină care, Inii
organism, a stimulat eliberarea de histamină).
Ulterior, alţi autori completează această explicaţie, susţinând ui
două substanţe eritematogene care sunt Uzate sub acţiunea radiaţiiloi ulii
 K'leo-prolelnfl, nvflnd sediul fn celulele mueonso Mnlpifţhi, uita legaţi
• Icioii şi nflAtulii-sc în stratul cornos (V, Mcnkin). mi N-U demonstrat
că eliberarea substanţelor vasodilataloarc (sau cel i dintre ele) are loc
într-un sediu diferenţiat al tegumentului, în funcţie i Ic undă a radiaţiei
ultraviolete: cele cu A, de 250 mpi produc fenomenul nilului cornos, în
timp ce razele cu A. de 300 m|i activează eliberarea aloi i chimici în
stratul celulelor Malpighi. Această deosebire „selectivă" ui eritemului
explică şi de ce dozele-eritem sunt diferite în funcţie de li'rilil la cele
două game de RUV cu unde scurte sau unde mijlocii. S-a i *}\
intervenţia peroxizilor lipidici în producerea eritemului actinie, ei u-
^umcntul iradiat cu ultraviolete.
'iinca critematogenă a RUV asupra tegumentului este incriminată şi
de prostaglandine cutanate, în acest sens, s-a constatat că anti-
•le ncstcroide măresc intervalul de timp până la apariţia eritemului şi
•i.ilca sa (J.P. Famaey şi colab.).

P
i i'buie să consemnăm un alt fenomen incriminat în producerea vaso-
t i >i anume angrenarea unor reflexe neurovegetative complexe -
probabil intilnrca centrilor hipotalamici cu efecte periferice, care induc
o hipotonie !i>A marcată, cu plegie consecutivă a vasomotorilor.

VIII.4.4.2.2. Pigmentaţia melanică

t'iticntaţia melanică a pielii este un fenomen obişnuit care apare după
' n la soare, la ultraviolete artificiale, la infraroşii şi raze X. i n i i i i a
activează pigmentaţia, acţiunea RUV generează o producere i i n s i
accelerată de melanină, care are loc de fapt în mod natural (indepen-,u
(iunea luminii) formându-se din propigmenţi, substanţe provenite din M
urca moleculei de albumină în umorile organismului: dioxiphenilalanină
lirozmă, triptofan, adrenalină etc.
livarea pigmentaţiei sub acţiunea luminii se observă în două condiţii:
directă cu doze neeritematoase, care dă naştere unei pigmentaţii rapide
#ilc), fără eritem şi o pigmentaţie tardivă, după critemul actinie. Există şi o |
nlii|ic fiziologică la om, care se observă în regiunea genitală, a sânilor, în |
i, pi ecum şi o pigmentaţie patologică în unele boli endocrine (boala Addison,

asemenea, pot apărea pigmenţii şi după administrarea unor medicamente

\c şi revulsive.
t'incntaţia melanică se datorează prezenţei în tegument a unei substanţe -
uni sau pigmentul melanic, care se găseşte sub formă de granulaţii fine, de
c lînm-închis şi se formează în celulele Langerhans din epiderm (adevărate
ililnste), de unde este distribuită şi depozitată în celulele bâzâie epidcrmale.
.•sic foarte rar întâlnită (în celulele melanofore). La persoanele cu vitiligo
noşi acest pigment lipseşte. Producerea melaninei este rezultatul unei reacţii
metabolice complexe, având ca punct de plecare un acid aminat - tirozina -
jflscşte în melanoblaşti.
 l >()I'A (ulitif) npAruiA. produccrcn ci In conliiiuaro eito «ceolciuifl
ven|ui Dopaoxula/.ei (ideiilicfl cu tiro/.ma mamiferelor) ullută - ca fi In
oxida/.c în celulele Lungerhuns. Ultravioletele grăbesc oxidnrca dei"
pigment, accelerează acţiunea liro/ina/.ci asupra tiro/.inei şi active
inactivă, aflată în concentraţii mari în mclanoblaşti; grupele sullhidril la
activarea tirozinazei, prin cedarea ionilor de cupru ce se vor cuplu m > Ionii
de cupru sunt eliberaţi prin oxidarea grupelor - SH sub inlluen|n K l
Este interesant de menţionat că experienţele in vitro au reprodus leu
histochimice studiate în tegumentul omului.
Trebuie relevat faptul că eficienţa maximă în producerea
pigmentării este dată de valori diferite de lungime de undă ale RU V, <!• şi
existenţa unor deosebiri în apariţia şi persistenţa pigmentaţiei, m '
lungimea de undă şi de durata expunerilor.
în producerea eritemului, cele mai eficace sunt RUV de 385 mfi tili»i|
lungi) şi cele 297 mu. (din undele medii), în timp ce în produccrcn cele
mai eficace sunt undele lungi de 340 m|J, şi cele scurte de 254 m|i
în ceea ce priveşte pigmentarea, în timp ce benzile de 254 :>i
realizează numai după producerea eritemului, dozele slabe de 340 in>i pul \
pigmentarea fără apariţia unui eritem iniţial.
Cum banda de RUV mai lungi este mai bogat reprezentată în Uimim i
reiese că pigmentarea solară se poate produce fără eritem.
Schema etapelor chimice ale pigmentării produse de iradierea cu
(după A B. Lerner şi T.B. Fitzpatrick - 1950, citaţi de S. Licht)

Accelerează în special
UV de 254 u şi 297 m^

Accelerea/fl in
Oxidare în special de RUV de UVlungi,
254 n şi 297 m^i

Grupe SH şi ioni
de cupru

cupru

Tirozinază activă Tirozinază

(legată de cupru) inactivă cupl
u
oxidare T
oxidare
lent :lerat Dopachinone
DOPA (intermediari mai mult
Tirozină sau mai puţin incolori)
accelerează
 unu H| no rolei im In momentul iipanţici şi pcnmlcii|ei pigmentaţi»!
lionflm c A si sub acest aspect s-a apreciat cfl existfl diferenţe, si
anume: piodusrt de banda de UV lungi apare precoce şi ajunge
la maximum lupfl o singură expunere), iar dispariţia ei este
destul de variabilă în IU/A si de reactivitatea individuală, putând
dispărea în câteva orc sau ' tui grad uşor diminuat de intensitate -
timp de peste l an. Pigmentaţia 'tcn/.ilc mai scurte (254 sau 297 mu,)
începe să apară după o latenţă de
$i atinge maximum (după o singură expunere) în 3^4 zile, iar dispariţia
i- rapida; pigmentaţia produsă de 254 mu, se menţine cel mult 2-3 săp-
mp ce platoul de durată al celei produse de 297 mu, este mai lung între
mi şi 5 luni. '
c ar li modul pigmentării, trebuie să reţinem că iradiaţia - solară sau
rste un fenomen trecător. După un interval de timp, pigmentul dispare
ni, în special prin îndepărtarea lui odată cu descuamarea celulelor

' lăugăm că nuanţa pigmentaţiei melanice diferă după sursă: este arămie
•Iară şi cu tentă mai „cenuşie" la iradierile din surse artificiale, i a de
pigmentarea obişnuită sub efectul RUV şi RIR, menţionăm că • i
excepţionale de persoane sensibile la anumite lumini monocromatice .in
verde).
Iul biologic al pigmentului
iuigă pigmentaţia melanică se produce şi o îngroşare a tegumentului
iradiat, hipertrofie a stratului cornos de keratină, realizându-se o
keratoză cu rol 11 ă de supraîncălzirea ţesuturilor, al cărui efect este
diminuat, dar nu

l, şi în strânsă legătură cu keratoză, are loc o stimulare, o accentuare a

' ului. Numeroase cercetări şi experimente au demonstrat că acesta este
nul natural de protecţie faţă de excesul de radiaţie şi nu acumularea
mini melanic, cum s-a crezut anterior (una din dovezi - negrii pot suferi
ii Insolaţii la expunerile intempestive cu ultraviolete).
i ft mai atribuit pigmentului melanic un rol biologic de termoreglare faţă de
ii * Aldurii generate de radiaţiile vizibile şi infraroşii prir declanşarea sudoraţiei.
'- d mai susţinut de asemenea că pigmentul melanic ar reprezenta un factor
li'Miihne a activităţii pielii, precum şi un rol antiinfecţios (faţă de infecţii
iincc - furunculoză etc.). Trebuie să arătăm însă că aceste roluri ale
iiliilui melanic nu sunt perfect cunoscute şi complet demonstrate.

VIII.4.4 2.3. Sensibilitatea cutanată la ultraviolete

11 Hemul şi pigmentaţia cutanată sunt reacţii care apar legate şi influenţate
»- HP de factori care le imprimă acestora particularităţi de la individ la individ
Iiilităţi individuale diferite care variază în funcţie de aceşti factori.
H putut face o constatare statistică privind raportul dintre apariţia critcinului
riilaţici. R. Schultze notează sub acţiunea radiaţiilor solare, 67% din indivizii
lo»l«|i reiK'tloncii/n prin cnlcni şi pigmentn|le, 20% prezentau p
crilem (In general indivi/ii hipcrpigmcntn|i) şi 13% numai eritem, Nlra
(de obicei persoanele blonde). Dar nu se ponte face însfl o coroln|lc*
apari|ia şi intensitatea eritcmului şi producerea pigmentaţiei, chim
sflnfltoşi, normali, iradiaţi prin aceeaşi metodă. Rost împarte indivi/ii In
din acest punct de vedere:
1. indivizi la care eritemul şi pigmentaţia apar la doze obişnuiţi
1. alţii la care se produce eritem puternic la doze mici de KDV,
pigmentaţie;
1. persoane la care eritemul apare după doze forte de RUV, inr pl|
este foarte slabă sau absentă.
Modul cum acţionează diverşii factori asupra sensibilităţii cutanaţi
nu este perfect cunoscut până acum şi, de aceea, pentru a prcîntăini
unor accidente, fototerapia cu ultraviolete trebuie aplicată cu mare prin
seama de reacţiile fiecărui individ sau bolnav în parte (importanta
stabilire a dozei biologice de ultraviolete pentru fiecare pacient înainte
tratamentului, vor fi prezentate mai departe).
Vom enumera în cele ce urmează factorii cunoscuţi care influcn|iwfl j
larităţile individuale ale reacţiilor cutanate la expunerea la radiaţiile uliul
starea funcţională nervoasă, vegetativă şi endocrină individual^
vârsta: copiii şi bătrânii sunt mai puţin sensibili decât adulţii;
sexul: femeile sunt mai sensibile decât bărbaţii (mai ales
premenstrual, în timpul sarcinii);
grosimea stratului cornos;
starea de umiditate a tegumentului: pielea uscată este mai re/(Kt
timp ce pielea umedă este mai sensibilă;
iradierile repetate (expunerile anterioare la iradiere) cresc ro/Ut»rt|
obişnuinţă;
mediul de viaţă şi activitate: cei care trăiesc şi lucrează în aer ii l •• ' =<
rezistenţi faţă de cei ce habitează mai mult în spaţiu, închis, care sunt i
n .n
sezonul: primăvara, indivizii sunt mai sensibili decât toamna, uflii>
bilitatea este cea mai redusă;
climatul şi regiunea geografică: climatul însorit, cu vânt, creşte ol»
tegumentului faţă de ultraviolete, dând uşoară pigmentare; zonele de l
itornl t
prezentând radiaţii abundente, produc efecte puternice; zăpada, prin
itHi
razelor, accentuează reacţia cutanată;
regiunea cutanată expusă: există o clasificare topografică gradul! i
a sensibilităţii cutanate după Keller;
I - spatele, regiunea lombară, pieptul, abdomenul - au o sensibilităţi' de l
II - coatele, braţele - faţa externă - 75-50%; HI - gâtul, fruntea,
genunchii şi coapsele: 50-25%; IV- dosul mâinilor, picioarelor,
gambelor: 25-10%;
- intervenţia anterioară a unor factori fizici: expunerea preliminai n U i
infraroşii, imersiunea în mare, intensifică acţiunea RUV; aplicarea di1 N l H
expunerea la RUV scade efectul acestora din urmă, prin vasodilataţia şi rfl*|
 n hiNliiminei din tegument, ducAnd In reducere» critemului actinie;
lonogalvani/nrile cu histaminA, ncetilcolinA, iod, potasiu, intensifică
mloasfl, pe cAnd ioni/.ările cu sulf, calciu, o reduc;
i»|a unor stări patologice: hipertensiunea arterială, boala Bascdow,
uerner, ciro/elc hepatice, hiperfoliculinemiile, epuizarea sistemului
••c sensibilitatea; mixcdemul, caşexiile, neoplaziile, tuberculoza în
Ik'hemil plan, leziunile de grataj - scad sensibilitatea; le de sursă de
ultraviolete şi valorile lungimilor de undă utilizate; U) de KUV
aplicate.
1
1 l 4.2.4. Sensibilitatea anormală la RUV. Fotosensibilitatea.
Lucitele idiopatice
11 ui reacţiilor cutanate individuale foarte variate trebuie menţionată
•"' i u1 sensibilităţi anormale a unor indivizi la acţiunea RUV. Aceste reacţii
i uv.intă deosebiri cantitative şi calitative faţă de eritemul normal. La
• ' i pot să apară reacţii pruriginoase severe (urticarii solare), fotodermatite
' ve/icule), fotodermite cronice (xeroderma pigmentosum, eriteme
i;idiolucite cu aspect de lupus eritematos), actinite severe cu arsuri şi
fenomene generale toxice.
licăre cu caracter mai larg a maladiilor cutanate generate de iradierea
iczentată de Amblard P. şi colaboratorii:
11 licări cutanate ale pielii normale provocate de o insolaţie prea intensă
i meri prea lungi sau repetate; ar fi vorba de o „îmbătrânire" cutanată
i de elastoze solare: sunt considerate ca leziuni preepiteliomatoase
-' cutanate.
i matoze legate de o deficienţă a fotoprotecţiei cutanate naturale (xero-•ntosum
legată de un deficit al enzimei reparatoare al modificărilor de |t i sinul
determinat de absenţa sintezei de pigment melanic).
rmatoze agravate sau relevate de soare: herpes, acnee, cloasmă, lupus
'Icrmatomiozită ş.a. l - l (crmatozele determinate de prezenţa în piele a
moleculelor capabile să ilire" efectele soarelui şi să provoace reacţia
sistemului imunitar al tegu-Mi după activarea sa. ţ Anomaliile din primele
două grupe ar reprezenta o exagerare a „fototrauma-jjul" cutanat fiziologic; în
cazurile celei de a treia grupe, iradiaţia solară are l I|P „iritant primar".
Numai afectările din a patra grupă ar constitui veritabile ||ii/e - cauzate în
primul rând de spectrul razelor ultraviolete. [Ai'i'le „molecule"
responsabile de inducerea efectelor patologice pot II rnhile - este vorba
în această situaţie de domeniul fotosensibilizării - sau ^Identificat, acestea
fiind denumite „lucite idiopatice". * insensibilitatea. Unele persoane sunt
fotosensibile prin cauze endogene, \§\$ ile existenţa unor maladii, precum
pelagra, hematoporflrinemia din unele (juni hepatice, hematologice sau stări
febrile.
 In bolile hepatice «r Interveni deficitul cnpaci(A(il aiililoxlec • h
nu nun poate nciilmli/a substanţele străine care, depozitate In legii
fotosensidili/.atoaie.
Multe alte persoane sunt sensibilizate de o varietate de substitui
clemente biochimice (fotoscnsibilitatc exogenă), care ar jucu un rol
fotocatali/atoarc în reacţiile fotochimice din tegument (sub acţiuni','
cutanat sau după administrarea orală sau parenterală a acestora) si K
fotodermatozele.
în acest mecanism complex trebuie să participe în mod obligat» •
cei doi factori:
- lumina, care poate deveni ea însăşi nocivă în prezenţa substanţe lui
lizatoare sau
- substanţele fluorescente care devin nocive în prezenţa luminii
Fotosensibilizarea exogenă este cea mai frecventă. Substantelt HM
pot determina reacţiile patologice cutanate prin două mecanisme:
a) având un rol mai simplu, de substanţe „cromofore", cu captai •
locală de energie fotonică, în care reacţiile fotochimice sunt api i
„fenomen de fototoxicitate";
b) substanţa fotoactivă este activată şi modificată de absurd1'
combinându-se cu proteinele tisulare, formând astfel un antigen cup.
mine reacţii celulare imuno-competente ale individului; acestea sun1
„fenomene de fotoalergie".
Reacţia fototoxică apare la orice individ în condiţiile în cn
fotosensibilizantă şi iradierea sunt în concentraţie şi, respectiv, do/
Apare la prima expunere pe zona iradiată şi pe regiunile pe care ii
substanţa fotosensibilizatoare. Poate avea manifestări de difente intens i'
eritem solar roşu-violaceu sau roşu-carmin, cu sau fără edem şi fiii i
pigmentară cu hiperpigmentaţie tardivă (la nivelul feţei, gâtului şi ax i Ir cu
erupţie entemato-veziculoasă apărută după o baie în apă de râu şi iarbă
(„dermită de pajişte").
Reacţia fotoalergică apare - independent de cantitatea de sul
sensibilizantă sau de radiaţii solare - la 48 de ore după aceasta, pe part i 11
şi poate apărea la fiecare utilizare a substanţei incriminate, cu aspo
acută, în unele cazuri, fotosensibilizarea poate persista mai mu
îndepărtarea substanţei cauzale. Aceste reacţii sunt denumite „lucide •
Riscul lor evolutiv este reprezentat de pseudolimfomul actinie. Acest»
au fost descrise în special la fenotiazine locale şi deodorante.
S-au propus clasificări ale variatelor substanţe care predispun $i
fotosensibilitatea solară la RUV, cum este următoarea:
I - substanţe fiuorescente-fotosensibilizatoare: gudron, eozin.
metilen, chinina, acridina, gonacrina, fluoresceina, pin
flavina, porfîrinele, barbituricele, unele hidrocarburi ctc .
II- hormonale: insulina, tirozina, adrenalina, hormonul pituii
HI- metale grele: aur, argint, mercur, fier, bismut, calciu.
Sensibilitatea produsă de aceste substanţe variază foarte mult do In 0 j
la alta. '
 fiii HA ne deceleze diferitele condiţii cmc produc şi Inlrcţin reacţiile
de iioinifllA Iu ultraviolete. A Ibsl posibil sA fie tninsmisA (cxpcrimcn-
Iiililutcit Iu persoane normale prin transfuzii sanguine de lădoi pacienţi
lilitntc In RUV de 297-334 mji lungime de undă. A fost incriminată
cdinli/abilă şi tcrmolabilă. La aceşti doi pacienţi, medicaţia anti-
l'ost eficientă în reducerea considerabilă a hipersensibilităţii la ultra-

i cat explicarea fotosensibilizării prin următorul mecanism: substanţa

iitoare ar fi agentul care asigură absorbţia completă a RUV în tegu-i
sii declanşeze reacţia anormală. Mecanismul variază în funcţie de
uluccrc a agentului fotosensibilizator în organism: ingestia, injecţiile
provoca sensibilizarea în stratul mucos; contactul percutan ar provoca i
prin impregnarea stratului cornos, dar numai după o acţiune

• idiopatice. S-a propus o clarificare a acestei categorii de reacţii

Biologice la RUV în care elementele cauzatoare nu au fost încă identificate
191 folab.):
IK ilc estivale benigne. Apar la femei tinere, la prima expunere la soare,
ilmc de prurigo, respectă faţa.
i urile polimorfe. Au o incidenţă mai rară, ating ambele sexe, apar după
| lip hilcnţă (ore, zile), pe toate zonele expuse, cu posibilitate de extindere şi
i i'ii fiecare expunere.
| pkiMidolimfomul actinie. Este o formă evoluată, evolutivă sau remanentă a
jlhnorfe, provocată de simple expuneri la lumina zilei, manifestată prin
infiltrate. Timpul (perioada de timp) minim de expunere la radiaţia solară
lin de redus.
) Uilitaria solară. Este excepţională ca frecvenţă. Se manifestă ca o erupţie
lilrmatoasă pruriginoasă limitată strict la părţile descoperite, apărând în
[ftiintitc de expunere şi dispărând la umbră. Aici menţionăm fotodermatoza
1
primăvară, apărută la băieţii în vârstă de 5-12 ani sub formă de erupţii
Ifiuloase şi veziculare, pruriginoase, pe helixul urechii.

VIII.4.4.2.5. Protecţia împotriva radiaţiei ultraviolete

l n măsură de protecţie naturală, la unele cazuri se pot încerca desensibilizări
Hliicri preventive şi progresive la surse artificiale de ultraviolete în timpul
de primăvară, dar în alte c?zuri, această tentativă rămâne fără rezultat
lizibilităţii individuale şi particulare, jlecţia artificială împotriva
acţiunii nocive a RUV se poate obţine pe

«u unguente topice de protecţie aplicate în strat suficient de gros,

conţinând \ ||tyf i'iirc să absoarbă UV ce produc eritem sau pigmentare, de
genul celor pe
MiiUalat;
> medicamente care interferează mecanismele biochimice implicate în efectul
hi nit» UV, cum ar fi injecţiile intravenoase cu pirocatehină.
 U n ele d in siiltN lu nţo lo redu cA U m ie (u m iiiu aciaiii cu n u li, p
M ud tendinţa de de/volliire u crilcttiultii, dur lotoclatA , crose pigm ei
p u tea H S lcp ta - p e b a/.u un o r cx p h ca|n teo retice - n a rcd u cA $ i pij
S-u inui observat cfl administrarea orala sau iiUruvciu>.i i . 1 .
i educe într-o oarecare măsura criteimil şi pigmentaţia actinii .1

VIII 5. EFECTELE FIZIOLOGICE ALE LUMINII

VIII.5.1. EFECTELE ASUPRA PROCESELOR

DE METABOLISM
Metabolismul general al organismului este influenţat direct dr- ir ţ;
iradiaţii luminoase.
Razele vizibile şi RUV măresc procesele de oxidarc din ' • >un-
'*
constatat că metabolismul bazai creşte în perioada iniţialăIMdupă
scade, ajungându-se la un echilibru metabolic. La doze moderate, i"
scade la simpaticotonici şi creşte la vagotonici. Asocierea RIR cu ;H l
accentuare a variaţiilor metabolismului.
în ceea ce priveşte echilibrul acidobazic după iradierea cu 11 v
imediat o acidoză, urmată de o fază prelungită de alcaloză.
A supra metabolism ului glucidic. S-a constatat că sub acţm
glicemia (şi glicozuria) scade proporţional cu intensitatea iradiem >.
sănătoşi şi la diabetici (la care scad şi corpii cetonici) în timpul criU--\
şi apoi cresc, fără să ajungă la valoarea iniţială.
în acelaşi timp, creşte depunerea de glicogen în ficat şi în ţesul i
pare că este vorba de un mecanism reflex (E. Martini, E. Roncallo, < •
Numeroase cercetări au dem onstrat în m od repetat îmbunflli'i
mantelor atleţilor şi sportivilor de performanţă, prin activizarea nu >
muscular, generată de creşterea glicogenului muscular (R. A. Allcn, l '
Z.D. Gorkin, M.D. Gorkin, N.E. Teslenko, T. Hettinger, E. Scidl, E.A. -
Muller, A. Szakall).
Asupra metabolismului proteic. La iradierile moderate s .
stimulare a catabolismului proteic, urmată de o creştere a eliminai îl
azot, fosfor şi sulf ca urmare a degradării (desfacerii biochimice) ;i
La iradieri intensive, dimpotrivă, scade eliminarea urinară de azot l« '
Asupra metabolismului mineral. Formarea vitaminei CehD.
efect îl au RUV asupra calcemiei şi fosforemiei care cresc mai aii •
hipocalcemie şi calcemie normală. Astfel, în rahitism, unde calcemin
sunt scăzute, iradierile cu UV fac ca valorile calciului şi fosforul u
normal, în timpul iradierii cu UV se observă o scădere a eliminării
absorbţie mai intensă a sa de către ţesuturi. Aceste efecte sunt di
producerea vitaminei D în eprderm sub acţiunea RUV cu lungimii
7.80-300 mjj. (raze Dorno), gama cea mai eficace în ceea ce priveţ.1
cum susţinea Bachem în 1956.
Există mai multe provitarmne D (iyiactive), transformate în vitnmln»
sub influenţa RUV.
 inimi D, (înliiKteiol) provine din 7-dehidrocolesterol ţi eu NC lormoa/n
i ca nun mare, l'ruvilamina l), dcpo/ilatfl în (egumeni este adună prin
ni do la nivelul iiilcslinului subţire, unde colesterolul ingcrat se
i mare eficienţii în 7-dehidiocolcstcrol.
w I),, provine din 22-dehidrocolcsterol. Dar, singura - se pare - cu 'tic
este vitamina D2 (calciferol). Ea provine din ergosterolul iradiat, ilogic
inactivă, lipidică, neazotată, trecând printr-o serie de etape |î
ilermediarc. Sediul de formare al vitaminei D se presupune că este .,
de când s-au descoperit cantităţi considerabile de vitamină D în .
descuamat.
ii.ulicrca cu ultraviolete, creşte absorbţia intestinală a calciului (şi
limcntar. Vitamina D determină creşterea absorbţiei de calciu şi fosfor
livclul sanguin crescut de fosfaţi favorizează depunerea sărurilor de M
li/c l c oaselor lungi.
n rcinţă, vitamina D joacă un rol important în tratamentul rahitismului,
j !> i.iniei, dezvoltării şi schimbării dentiţiei şi în perioada iniţierii lactaţiei.
ii csie important de semnalat creşterea proprietăţilor antirahitice ale unor i
(uni, lapte de vacă) iradiate cu ultraviolete artificiale (emise de lămpi cu

IM .'. ACŢIUNEA ASUPRA ELEMENTELOR SANGUINE

fumcroasc experienţe in vitro şi in vivo au cercetat şi constatat o sene de
||f li adierilor cu ultraviolete asupra unor componente sanguine, în
condiţiile i Hematiile sunt scăzute, după iradierea cu UV acestea cresc
(apar forme •Ange). Globulele roşii şi valoarea globulară nu suferă
modificări când jiiniiilc. Acest efect este pus pe seama unor substanţe cu
acţiune hema-|lcfl eliberate din tegumentul iradiat şi intrate în fluxul
sanguin. Dacă (tniil este supus la iradieri zilnice şi intense cu UV, numărul
eritrocitelor şi globulară scad. Rezistenţa globulară scade in vitro
(prin creşterea ti) sub acţiunea RUV de 310 mu.. Ea ar scădea şi in vivo
după unii autori
c), după alţii însă ar creşte.
|«iliii|iile cu lungime de undă de 250-300 m[i reduc hemoglobina în
Unglobină, accelerând disocierea carboxihemoglobinei. HumArul
leucocitelor creşte în sângele venos şi capilar sub acţiunea iradierilor Ulingând
nivelul maxim la 30 de minute şi revenind la normal după 5-6 ore. pi
Inicocitară prezintă o creştere a neutrofilclor, monocitelor şi eozinofilelor.
liombocitelor creşte şi scade timpul de coagulare la cei cu tendinţă la
C
JUpei imente Clinice recente efectuate de G. şi U. Frick şi J. Wiedenhoft în
Mu pe un număr de peste 500 de pacienţi prin metoda reinjectării sângelui
>xtras şi iradiat cu UV au arătat o creştere constantă a leucocitelor cu
'laximă la 1—4 săptămâni, a bazofilelor şi a limfocitelor; de asemenea,
'lori au observat o activare a fagocitozei, confirmând în acest sens
le lui Knott din 1948 şi Wennig (1956). Tot ei constată o creştere a •i
si o diminuare a hiperagregabilităţii trombocitelor la majoritatea bol-nc
prezentau această stare pjachetară. Un al treilea efect semnificativ
loiiKltiliil pe lAngA cele imunologtce fi de liilUicn(itio n congultibllMAIIi *••
n ION! cel de NC Adere a colesterolului Nnnguin, conllrmând comuni
AltNchul - 1935, R. Kruinik - 1955, Wennig şi Stcinhart - I<>V. yi l
gcrmuni sus-nicn|ionaţi au găsit scăderi ale valorilor colesterolului 11%
după 6 săptămâni, 15% după 6 luni şi 22% după un an do i
esantioanclor de sânge iradiate cu UV (l ml sânge pe kilocorp cxli
rcinjcctat). Mecanismul incriminat ar fi diminuarea nivelului sanguin ni total
şi redus şi creşterea activităţii gliccrofosfora/.ci sanguine dii|. >
ultravioletelor (I.G. Lyachovetski).

VIII 5 3 ACŢIUNEA ASUPRA CIRCULAŢIEI

Razele ultraviolete determină modificări ale circulaţiei superficiali i
inent, precum şi modificări ale circulaţiei profunde, însoţite de hipolcniii
Circulaţia tegumentară şi profundă (din musculatura schcleticfl mi l sunt
activate; fluxul sanguin superficial creşte sub acţiunea direclA it (produsă
de radiaţiile infraroşii sau de eritemul actinie), circulaţia prohintll j printr-o
serie de reflexe neurovegetative la distanţă, pe care le produip prin
exercitarea zonelor simpatice profunde.
în perioada apariţiei eritemului, pulsul se accelerează şi debilul «>HI
inima dreaptă creşte cu 10%; ulterior, acestea au tendinţa de scădere, înr li
arterială scade; mecanismele au fost explicate fie prin scăderea emil'
adrenalină şi diminuarea tonusului simpatic, fie prin acţiunea substitut»! (f ]
histaminic formate în tegument sub acţiunea RUV.

VIII 5.4. ACŢIUNEA ASUPRA RESPIRAŢIEI

Sub influenţa RUV ev 'ungimea de undă mică (sub 320-310 m(t i
schimburile gazoase prin mărirea cantităţilor de oxigen absorbit, cai
importante dacă ultravioletele sunt însoţite şi de infraroşii (de fapt nu domeniu
care demonstrează sinergismul fiziologic al RUV şi RIR când concomitent).
Mişcările respiratorii devin mai rare şi mai ample. ACCM au loc pe cale reflexă
prin excitarea centrului respirator, având ca punct ile j reacţiile de la nivelul
tegumentului.

VIII.5.5 ACŢIUNEA ASUPRA APARATULUI DIGESTfl

Secreţia gastrică acidă Creşte sub influenţa radiaţiilor ultraviolete In p|
cu hiposecreţie, sub acţiunea histaminei crescute în tegument (şi în VH
guine gastrice) sau/şi prin mecanism reflex. S-a mai demonstrat de n»(H
creştere a motilităţii gastrice şi intestinale, precum şi o stimulare a secrc|ltf
şi pancreatice.

VIII 5 6 ACŢIUNEA ASUPRA GLANDELOR ENDOCNII

Lumina şi radiaţiile ultraviolete ar acţiona asupra glandelor cu sccu«|l* l
prin intermediul substanţelor chimice produse în tegument în urma ii mii
presupune că are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipermt*
 • fii o nnmuili /x-n/fl mclabolisimil calcic cu efecte favorabile în nihilism
'iihNlaii|ele do lip Iiislaininic caic iau naştere în cpidcrm). De asemenea,
mecanism, pancreasul endocrin ar prezenta o accentuare a funcţiei
n'c, cu hipuglicemie consecutivă, în timp ce tiroida şi-ar diminua
i1 i'toric. Se mai menţionează modificări în funcţia glandelor
medulo-,i Iiipoli/ci, gonadclor şi timusului.

11.5.7. ACŢIUNEA ASUPRA SISTEMULUI NERVOS

[l (inima influenţează într-o măsură marcată sistemul neurovegetativ. Acest
jiul dovedit de o serie de probe care se modifică sub acţiunea luminii - în
sau a radiaţiilor ultraviolete - în special,
Hliaţiilc infraroşii aplicate în doze moderate au o acţiune la început excitantă |
li«li'iiHilui nervos, urmată de o fază de sedare prelungită care poate ajunge
noimi. Sub acţiunea RIR scade cronaxia nervilor, iar contractilitatea l
fl 11 este la temperaturi normale şi scade la temperaturi ridicate peste 44°C. l
de alta parte, se cunoaşte că radiaţiile vizibile influenţează sistemul nervos. l
liilluenţcază centrii vegetativi subcorticali din hipotalamus şi neurohipofiză
IImediul ochiului. Culoarea roşie are o influenţă net stimulantă, putând fi
la bolnavii deprimaţi, culoarea albastră are în schimb un evident efect
motiv pentru care poate fi folosită în crearea ambianţei la bolnavii cu stări •
xcitabilitate.
i ' l i a ţ i i l e ultraviolete acţionează asupra sistemului nervos vegetativ prin i
reflexă a tonusului simpatic; alţi autori atribuie ultravioletelor un efect de «
componentei parasimpatice prin mediatorii de tip histaminic eliberaţi, nrtnd
vasodilataţie, hipotensiune arterială, toleranţă crescută la glucoza. }|ti HI ea
unor probe neurovegetative la iradierea cu RUV, cum ar fi inversarea [lini
oculo-cardiac (accelerarea pulsului în loc de bradicardizare), inversarea iu l
m la proba cu atropină (cu tahicardie) etc. pledează pentru aceste efecte. 1
Axupra sistemului nervos periferic, razele ultraviolete au un efect de scădere '
'ilităţii şi sensibilităţii dureroase cu analgezic mai accentuată la doze mari,
unic asupra filetelor simpatice vasomotoarc din derm şi a capilarelor şi
.tipcrficiale (pe căi umorale), precum şi printr-o serie de reflexe cu punct i c
Icgumentar.
altfel, acest efect este demonstrat de rezultatele aplicaţiilor cu doze eritem
i.iolcte într-o serie întreagă de nevralgii (sciatice, intercostale etc.).

l h. RELAŢIA DINTRE RADIAŢIA ULTRAVIOLETĂ

ŞI CANCERUL CUTANAT

'.erie de observaţii făcute de-a lungul timpului au dus la suspectarea acestui

lism etiologic:
S-a estimat că circa 90% din cancerele cutanate semnalate la rasa «Ibft
.uprafeţele tegumentare expuse la lumina solară. 1; n
 i > ) liK 'iden|n cancerului eulum ii cute m ni m ntv (n rrnlunlle globului
urn lr |»!>
1 1 adierea n olnrfl este m ai m are.
r) In S.U.A. s-a constatat cfl mortalitatea piincancci cutanat ONlr »<
rAiuliil personalului forjelor armate - mai expus la soare dccAt la fţni|n
echivalente din populaţia civilă.
d) S-a afirmat că neoplasmul cutanat este mai puţin rfispAnd
bruneţilor decât la blonzi: acest fapt de observaţie nu a putut 11 iici1» i
ment deoarece, pe de o parte, deosebirile de pigmentaţie cutanata NI
măsurat şi pe de altă parte, corelaţia semnalată se poate datora în egii
altor factori, precum grosimile diferite ale tegumentului şi interveni'
determinisme genetice.
Au fost efectuate numeroase experimente pe animale în aceustA îl o primă
etapă s-a constatat că la şoareci se dezvoltă numai sarcom i > şobolani poate
apărea şi sarcom şi carcinom după iradierea cu ra/,r dar într-o proporţie mai
redusă ca la om, la care ar putea apărea curv i
Experimental, s-a afirmat că cele mai active carcinogcnetice v
lungimea de undă sub 320 mjj, (până la 230 mjx).
Mai recent, s-a demonstrat că după expuneri repetate la R l IN' şoarecii
fac mai des carcinom şi că la 280-310 rmi se produc mai nur decât
carcinoame la această specie.
Modul de producere a cancerului cutanat de către radi;i|i.i
reprezintă încă un domeniu de speculaţii, necunoscându-se exact mo
pective. Se ştie doar (experimental) că este afectat ADN din crom»/
din incluziunile citoplasmatice. Totuşi, observaţiile statistice atrag n
riscului potenţial cancerigen pe care îl reprezintă expunerile intempi
traindicate la „bronzarea" solară, semnal de alarmă tras de societiid
împotriva cancerului în iulie 1985, când arăta că expunerea neconliul
dublat în zece ani (1975-1985) numărul cazurilor de melanom mălini
acest mod.
în orice caz, cancerul cutanat uman nu poate fi provoca! <\
terapeutice cu ultraviolete în limitele standardelor stabilite pentru (l.
abordarea precauţiilor corespunzătoare.

VIII.7. EFECTE CLINICE, PROPRIETĂŢI TEUAI

VHI.7.1. RADIAŢIA ULTRAVIOLETĂ

Principalele efecte clinice se desprind din efectele biologice >,

descrise mai sus în detaliu, în general, sunt menţionate următoarele i
1. Stimularea tegumentului
Este un rezultat al efectelor biofiziologice locale asupra tcgum
cu atât mai puternic, cu cât cantitatea de RUV absorbită este mai mn
de unghiul de incidenţă al razelor şi de lungimea lor de undă). Inii
maximă la incidenţa perpendiculară şi la lungimea de undă de 2V>
ultravioletele cele mai scurte (M. Lukiesch - 1946), la care se refloi
din iradiatie. > M »^ •
 cHltinalii n foit desemn po Inrg In capitolul
ilii-tvu cutanata, l'cntru n se ob(inc efectul urmflrit (indicai mai ules în
n nce), se recomandă u se real i/a eritcmul de gr. II (în aplicaţii pe zone
n de gr. l (pe zone extinse).
t noccsură o testare iniţială atentă şi corectă a sensibilităţii cutanate prin
(«•ii io; pentru a se obţine o exfoliere optimă este necesar ca dozarea primei i
»fl l ui foarte corectă, să nu fie subdozată, ci mai degrabă este recomandabilă l
nun puternică - decât şedinţe repetate cu doze slabe - deoarece tegumentul
i nun re/istcnt şi nu mai exfoliază eficient. Din motive estetice este bine să
Ni Klinetric şi fără linii de demarcaţie netă între zonele expuse (tratate) şi cele

r/oducerea vitaminei D. Efectul razelor ultraviolete asupra producerii

Iroliiliii (vitamina D2) a fost bine demonstrat şi, de asemenea, detaliat în ||
til picccdent, din care reiese rolul important al acestei vitamine în controlul
inclabolismului fosfocalcic şi implicit în prevenirea rahitismului.
/•/<•( -tul desensibilizant-antialgic
obţine prin aplicarea ultravioletelor pe zone circumscrise, pe suprafeţele
corespunzătoare regiunilor dureroase. [N<Piic|ia eritematoasă (produsă pe
„câmpuri" de eritem) provoacă o iritaţie Importantă care diminua
indubitabil durerea resimţită de pacienţi din Dllk* tisulare mai
profunde. Mecanismul acestui efect nu este încă bine int. l'oate fi vorba
de o „mascare" a durerii, poate fi vorba de o interferare Helilivă") a
transmiterii durerii de căile nervoase ascendente sau chiar de o Itt nivel
central. Important este faptul că această metodă simplă şi rapidă fen/,ă
durerile articulare sau periarticulare în artroze şi alte suferinţe articulare Uce.
nu notat cele mai bune efecte în gonartroze, dar şi în manifestările
abar-', precum epicondilite, tendinite, miogeloze (sindromul miofascial,
fibrozite ttNC sau Trigger-point).
recomandă ca înainte de iradierea locală (în câmpuri) să se degreseze
Plilul cu alcool sau eter. în unele servicii şi secţii clinice de specialitate se
i/.ft metoda aplicării directe, cu presiune pe tegument a lămpii tip Kromayer,
t'flndu-se un eritem puternic, cu maximum de biodoze eritem (după care se
tfl eu bandaj compresiv pentru 6-7 zile, pentru prevenirea spargerii
flictenelor • ),
Efectul asupra hematopoiezei. Cu toate că numeroase cercetări expe-
•li! şi clinice au relevat un efect favorabil al radiaţiei ultraviolete asupra
loiczei (începând cu A.P. Barrer şi W.M. Fowler în 1945), nu toţi autorii
u;ord cu acest efect (J.L. Da Silva, M.W. Partington), astfel că, deocamdată,
i apia rămâne ca o metodă adjuvantă şi nu patentă, în tratamentul anemiilor,
Infectul dezinfectant. Derivă din acţiunea bactericidă a RUV cu lunyimci
de 250-270 m|Li, al căror efect este urmărit în aplicarea asupra unor piftii
i.ile, infecţii cutanate, ulcere atone, la ultimele utilizându-se cel puţin 2 biodoW
, observându-se debutul vindecării la 5-7 zile de la iradiere.
 H, IfoiHelc psihologice. Aparent minore, ucenic ulcele nu sunt d*
linul u>nNCcin|a fireascA a unor efecte vi/ibilc MIII reNim|ilc, nu In
CNklice. cât mai ales ad sanationcm - prin ac|iunilc indubitabile l>
fondate pe stimulurc ncuro-endocrino-mctabolică generala şi chim după
cum s-a arătat mai sus. în acelaşi context se rccomandA îmbinai activă,
cu exerciţii fizice, în scopuri curativo-profilactice.

VIII 7.2. EFECTELE CLINICE ALE RAZELOR INFIUNI

Derivă din consecinţele efectului caloric al acestora asupra OIJIIIMJ
activare a circulaţiei cu încălzire tisulară şi resorbţia edemelor ;.
miorelaxant şi antialgic, stimularea catabolismului şi sudaţic, în l H uf
modalitatea şi tehnica de aplicare.

VIII.8. INDICAŢIILE TRATAMENTULUI

CU RAZE ULTRAVIOLETE

Din multiplele şi diferitele acţiuni şi efecte clinice şi fiziologice lli]

derivă evident şi multiple indicaţii terapeutice ale acestora, în domenii
patologie.
|ţ•• •t

VIII.8. l. DERMATOLOGIE
Principalele afecţiuni cutanate indicate ca beneficare ale actinototn|i||
psoriazisul şi acneea. în psoriazis (nu se aplică în puseele acute) se pol uliii
metode:
a) Aplicaţii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau I I I In
de mărimea placardelor psoriazice şi de rezistenţa cutanată; se protejea/.fl *\i
cutanate învecinate sau se utilizează metoda de contact cu lampa de t i p l
b) Tratamente locale asociate cu aplicaţii de substanţe chimic*
sibilizatoare, precum eozina şi gudronul. De exemplu, unguentul R p:
(Ilif
2-6 ce; Oxid de zinc - 3 g; Petrolatum q.s. 120 g - se aplică pe
placarde nf|
nopţii, în ziua următoare se efectuează iradierea cu ultraviolete cu
lămpii l
distanţă, începându-se cu o durată de un minut şi crescând zilnic cu
301
şedinţă, până la expuneri de 5 minute. Cu această tehnică,
Goeckermann l
ameliorări în 90% din cazuri după o perioadă de 2-4 săptămâni de
tratnn
b) Iradieri generale cu lampa la distanţă, utilizând doze albe crild
într-un ritm de două expuneri pe săptămână, apoi o dată pe
săptămanrtj
minimum 2 luni.
în acnee se aplică doze eritem de gradul I sau II. Se urmăreşte n|
descuamării stratului epidermic şi la sfârşitul acestui proces, se potilş
următoarea şedinţă de iradiere, deci se aplică o şedinţă la 10-15 zile. $1 Irt j
acneei se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente cu fotoseiwiliilli
 >), cu ungeri tn fiecare noapte, timp de o săptămAnă, Dimineaja. regiunea isft
se poate spăla cu apă şi săpun, se expune la soare pentru câteva irt se
ajunge la o senzaţie de arsură solară. Cu această metodă s-au
.indecări în 20% din cazuri după 2 săptămâni de tratament şi la încă '
săptămâni (după A. Kurtin şi R. Yontef- 1948). indicaţii în domeniul
dermatologiei: alopecii, peladă. Se utilizează de metoda de contact cu
expuneri a câte 5 minute pe un câmp cutanat; de ni asociere cu
fotosensibilizatori (meladinină, tirozină), se badijonează • l i minute
înainte de şedinţă de iradiere, în ritm de o şedinţă la 7-15 zile. ilumcnt se
obţin de regulă bune rezultate: atrice cheloide - se indică iradieri la 1-2
săptămâni, cmc - în stadii subacute şi cronice - se aplică iradieri locale
în şedinţe doze la intervale de câteva zile sau iradieri generale zilnice
cu doze 11oase. l i u nucule şi furuncul antracoid - se iradiază cu
ultraviolete din banda
l" după aplicarea unui pansament adeziv. Nivelul dozelor şi suprafaţa de
*! Mint în funcţie de aria de extindere a furunculilor. l literaturi, eritemul
pernio - se citează rezultate bune când se aplică precoce,
de posibil înainte de apariţia leziunilor. Se utilizează doze eritem de gradul
linte repetate. Sequeira explică rezultatele bune prin creşterea
metabolismului
t ţi producerea de vitamina D care, în cantitate crescută, contribuie la
HI e l Icrpes zoster (Zona). Se recomandă aplicarea precoce, înainte chiar
de
în Uv.iunilor (Humphris), cu doze eritem de gr. II; dacă se aplică foarte timpuriu,
niliricntă adesea o singură şedinţă. După dispariţia leziunii herpetice se
(Hiulil iradierea nevralgiei restante.
I,upus vulgaris - Cu ani în urmă, ultravioletele erau frecvent folosite în
in iilecţiune; în prezent se utilizează mai rar de către unii autori (R.M. Bolam),
miile rebele, cu iradieri pe regiuni alternative. Actualmente se preferă
ititfiilele cu calciferol şi acid izonicotinic.
I1Icere cutanate - (atone şi varicoase), în aceste cazuri este indicată utilizarea
ni cu efect bactericid şi a celor cu vapori de mercur, primele în scop de
(HI c a plăgilor, celelalte cu scop troficizant, de stimulare a formării ţesutului
miluţie reparator şi de îmbunătăţire a circulaţiei periferice.
i Mipă testarea reacţiei eritematoase a ţesuturilor vecine şi a zonei ulcerative,
rt doze forte, de 20 până la 100 de ori doza eritem de gradul I, în iradieri
Kcgiunile cutanate învecinate se iradiază cu doze slabe (de gradul 1). Se
\ obţinerea unor rezultate foarte bune prin actinoterapia ulcerelor cutanate
i cciază ca regretabilă neutilizarea sistematică a iradierii ultraviolete în aceste
"Ml.
tn ragadele mamelonare, cu dozele eritem de gr. I se obţin bune rezultuto.
In piodermite, unele prurigouri, micoze cutanate, rezultatele obţinute
după m tentative terapeutice sunt apreciate ca relative şi îndoielnice (ca şi în
alopmc loide după unii autori).
 vm K .' n m AI mi
Sunt o scrie de nlccluini din domeniul pediatrici care bcneflcin/l < "
buni- sau Iburtc bune de terapia cu ra/.c ultraviolete. Dar, în această Nllin
să ţinciu cont în primul rând de sensibilitatea diferită a copiilor Iu uli
comparaţie cu adulţii. Copiii mici nu se pigmentează sau se pigmeul
puţin. Pragul lor de eritem este foarte ridicat şi toleranţa lor nu cslr
reacţiei eritematoase, adică este mult mai mică decât pragul, astfel cfl. la
copii se începe tratamentul cu un sfert de biodoză, iar progresii!
şedinţelor de iradiere va fi lentă.
în principiu, trebuie să reţinem că, copiii sunt foarte sensibili lin
eritemul îi oboseşte, le deranjează somnul, în timp ce dozele slabe, subn
îi calmează şi le îmbunătăţeşte starea generală. Tratamentul va fi d« >
prudenţă, în şedinţe mai rare şi mai numeroase.
Principalele indicaţii terapeutice din domeniul pediatriei suni i . i i m
spasmofilia), suferinţele respiratorii (astmul bronşic), debilitatea fizica, M . H M
în rahitismul confirmat se recomandă aplicarea de serii de l '
dozare progresivă: 1/3,1/2,2/3,4/5 de doze eritem gradul I (o biodo/a i i
apoi cu o biodoză, pe suprafeţele de 25 cm 2; în cazuri cu anemii
nutriţionale, pe lângă o şedinţă de eritem gradul II (două biodoze) apl n
ori pe săptămână, se asociază o dietă corespunzătoare.
în astmul bronşic se obţin rezultate bune (Saidman şi Henri) cu ilm în
câmpuri aplicate alternativ pe faţa anterioară şi posterioară a toracelui (.' "II
Tratamentul debilităţii fizice este foarte eficient prin utilizai eu dh
metode de actinoterapie: surse artificiale (lămpi cu vapori de mercui), In
pe plaja literalelor.
Cazurile de craniotabes s-au dovedit foarte sensibile la dozele pioginll
1/3, 1/2, 2/3, 4/5 de biodoză eritem, care duc la o rapidă ameliorate H
afecţiuni.

VIII. 8.3. REUMATOLOGIE

Această metodă de tratament în suferinţele reumatismale a fost Ini g l
de multă vreme şi a probat a fi valoroasă.
Principalele forme tratate au fost (şi sunt): artritele reumatoide, Bflff
periartritele, nevralgiile, sindromul algoneurodistrofic.
în poliartrita reumatoidă se recomandă aplicaţii generale şi locale A|M|f
generale au ca scop şi justificare (cu bune rezultate) stimularea locală a u cu
producerea de vitamină D şi pigmentare, stimulare generală cu > condiţiilor
fiziologice precare, a astenici şi debilităţii şi chiar amcln psihice, cu efecte
benefice asupra moralului scăzut al bolnavilor. Se Im progresive pe feţele
anterioară şi posterioară a corpului dezbrăcat, cu laţi mercur plasată la 1,50
m distanţă de suprafaţa corporală, începând cu 2 llillj 2 minute şi crescând
zilnic cu l minut + l minut, 15 şedinţe zilnice pe o i
Aplicaţiile locale sunt indicate pe regiunile articulare afectate, pr#<
fenomene inflamatorii, dureroase şi troficitate cutanată alterată şl eu
 iiiilurli, nntmlgico şi dcnensibili/iinle. Se tcNtcu/.fl icnc|ia eritcmulottiă
pnit biodo/.imclrie (duprt degresiuc locală cu alcool); în general se
i'i'uluucrcii critemului de gradul I I I sau IV (se aplică 3 sau 4 biodoze). •
utili/cu/fi lămpi de tip Kromayer, după şedinţă se aplică un bandaj în
Ntrat dublu pentru 7-10 zile. Se pot repeta pe aceeaşi articulaţie la
• 11 (7 l O /i Ic), iar numărul şedinţelor este în funcţie de rezultatele obţinute
i l u ( i e în contextul terapeutic general. Evident, se pot trata mai multe
i Ailro/cle reactivate se tratează cu iradieri locale (după biodozimetrie)
iiiiilgetice adesea evidente.
nu mlismul abarticular şi algoneurodistrofic se pot aplica iradieri generale,
• i* locale cu efecte antialgice şi probabil prin acţiune pe zonele
reflexe
l'i' i i t r u umărul dureros se iradiază faţa anterioară a articulaţiei, pentru
Mimea olccraniană, pentru pumn - faţa dorsală, pentru şold - regiunea
Mila, pentru genunchi - regiunea internă şi suprarotuliană, pentru gleznă -
• i ;ile.
> Ir de iradieri se stabilesc bineînţeles după biodozimetrie. H . vralgii se
aplică doze eritem ceva mai moderate (2-3 biodoze). In i .1 mtică se
aplică şedinţe la 2-3 zile, în câmpuri cu doze eritem urmărind > n descendent,
începând cu regiunea lombosacrată dureroasă şi coborând în Html »• pe fesă,
coapsă (2 câmpuri succesive) şi molet, fără a se aplica de două M i'liisi loc.
Asemănător, în nevralgia cervico-brahială se iradiază în câmpuri tip n lungul
traseului dureros: cervical, supraclavicular, deltoidian, brahial i nevralgiile
intercostale se aplică doze-eritem în câmpuri mici cu diametrul N ^ cm2, de-a
lungul spaţiului dureros.

VIII.8.4. TUBERCULOZA
Jlliimle de era antibioticelor, actinoterapia a fost utilizată ani de zile în mai
Urmele de tuberculoză. Au fost tratate tuberculoza pulmonară neevolutivă,
sin, peritoneală, ganglionară, osteoarticulară, lupusul tuberculos etc., cu
i gi-ncrale în doze progresive, folosind sursele artificiale sau naturale
(helio-), cu rezultate favorabile care justificau utilizarea acestei metode:
amelio-
[ijH'litului, a curbei ponderale şi a stării generale la tuberculoza pulmonară
*, greaţa şi vărsăturile - mai puţin diaree rebelă - în tuberculoza intestinală.
jl'u loate că în unele clinici şi centre medicale se mai utilizează terapia cu
alete a anumitor forme de tuberculoză, aceasta a căzut - în general - în
Kutlme, chiar şi în cea ganglionară, în care i-au luat locul dozele mari de
NU! si antibioticele.

VIII.8.5. ALTE AFECŢIUNI

^indroame neurovegetative. Hipersimpaticotoniile manifeste prin tahicardie,
lolc, sindroame spastice viscerale (gastrointestinale, veziculare, colice) pot |
(i-iii* cu tendinţă la normalizare de aplicaţiile generale de ultraviolete în doze
, foarte slabe, o şedinţă la 2-3 zile, 15-20 şedinţe.
 Uncii- tulburări endocrin*, precum Inpertlmuliilo uşoara, mei
iipuri do olnvitiilc, pot II trntutc cu rc/tiltulc (de iiscmonca prin
ln>
progresive).
Astmul bronşic. Chiar în crizele de astm au fost obţinui
aplicaţiile de do/.c-eritem, care atenuează intensitatea
fenomencli
aplică câmpuri de eritem pe torace - anterior şi posterior în
expin
alternativ încrucişate (ex.: anterior-stânga superior, apoi
posterioi
rior ş.a.m.d.), o şedinţă la 2 zile cu 6-8 câmpuri de eritem.
Afecţiuni din sfera ORL, Faringo-amigdalite, rinite cataralc i" •
sau fără patogenie alergică) unde acţionează prin afecte anticongcsh •
cidc; otite externe şi chiar otite medii. Se aplică iradieri locale cu <J(Mf
Afecţiuni stomatologice: parodontopatii, stomatite, gingivllt
eritem).
Afecţiuni din sfera obstetrica-ginecologică: vaginite, ragaclc ni M
echimoze vulvare postpartum (cu doze eritem); hipogalactii, amenorce
(
generale progresive).
Afectări ale stării generale la bolnavii surmenaţi după boli i
consumptive, carenţe alimentare, la bolnavii anemici, inapetcnji,
t
ponderale, unele cazuri de insomnii, surmenaje care scad
capacitate»
fizică şi intelectuală, în aceste cazuri se recomandă aplicaţii generale
cu
la început, crescute progresiv din 2 în 2 zile, în serii de 10-20 şedinţe (
!

în asociere cu roborante generale - vitamine şi calciu.

VIII 8.6. CU SCOP PROFILACTIC

Cu scop profilactic în special la mineri, pentru prevenirea con
carenţei de ultraviolete. Se amenajează spaţii (încăperi) special dcstinii'
intrării în subteran (aşa-numitele „fotarii") în care se fac expuneri de ? pe
ambele părţi, la grupuri succesive de mineri ce intră în abataje.

VIII.9. CONTRAINDICAŢIILE ACTINOTERAI'II l

Ca şi alte domenii din cadrul electroterapiei, tratamentul cu R U V i •

serie de contraindicaţii - absolute sau relative - din diferite sfere de i
care trebuie bine cunoscute şi respectate. Considerăm că enumerarea şi no> loi
sunt suficiente pentru a fi luate în consideraţie.
Tuberculoza pulmonară activă;
Neoplaziile;
Caşexiile de orice cauză şi inaniţia; (,\
Cardiopatiile decompensate, insuficienţa cardiacă, aterosclflTMi» iii
avansate. i, ,
Insuficienţe hepatice şi renale, nefritele cronice şi severe; i
 hcnioingipnro ţi tctuliii|o IN hemoragii, trombollobitcle;

/ahiiral;
i< inalopoiTirincinia; n
lenţii nervoşi şi iritabili;
iK'ina;
"llnirftrilc (anomaliile) de pigmentaţie; iipeilcnsiunile arteriale
consecutive pigmentaţiei; «insensibilităţile cutanate solare (descrise
într-un capitol anterior) care UTC la accidente de tipul eritemului actinie
acut, urticariei actinice, foto-lor (radiolucitelor) acute sau cronice etc.
Mai notăm că tratamentul cu ' f poate exacerba puseele acute de
psoriazis, eczemele acute, lupusul , licrpcsul simplu, xeroderma
pigmentosum, pelagra. i:sl context, se recomandă evitarea iradierilor
excesive cu RUV la domi-i tratament trebuind să fie efectuat de regulă
sub supraveghere medicală, prevenirii maximum posibile a
accidentelor, dintre care, neplăcute şi mut, sunt cele oculare: blefarita,
conjunctivita, keratita, cataracta lenti-iiiică.

|| 10 ALTE UTILIZĂRI ALE RAZELOR ULTRAVIOLETE

VIII. 10.1. IRADIEREA SÂNGELUI

i încercat iradierea unor mici cantităţi de sânge extrase din circulaţie
111 n ige/kg de greutate corporală), reintroduse apoi prin injecţii'intramusculare,
afecţiuni ca celulite, reumatismul poliarticular acut, unele viroze etc.
ilft metodă nu şi-a câştigat mulţi adepţi, la vremea respectivă, numeroşi medici
HMMiscându-i valoarea terapeutică. Totuşi, cercetări de dată recentă (1987)
de specialişti austrieci şi americani, au comunicat punerea la punct a
•de terapeutice a cancerului sanguin bazate pe iradierea extracorporală cu
Hulele a sângelui bolnavului în asociere cu un medicament determinat.

flll. 10.2. DEZINFECŢIA (STERILIZAREA) AERULUI, APEI

ŞI A SERULUI

După cum s-a arătat la efectele biologice ale RUV, banda de 250-270 mili-
Itiiil (grupul C) este cea mai „bactericidă". Efectele sunt evidente şi metoda
^ml/aţă este practică şi uşor de aplicat. Una din metodele clasice utilizează
|Hl cu vapori de mercur de 7-17 waţi, lungi de 30-90 cm, ce emit radiaţii de
, J mu. în acest scop, ultravioletele sunt utilizate la sterilizarea aerului, apei şi
ir injectabile. Nu se sterilizează materialele opace.
 Di'/liilct {In im ului
n) Metoda diicc'lA este cea nuii eficace, deoarece proieclcn/ă HM>I ccii
nuii nune cantitate de ultraviolete iradiate, l'ersoanelu se ullA r calea
rn/elor emise de sursa. Dacă perioada de iradiere este lungfl, pei .a lie
protejate de îmbrăcăminte pe suprafeţele expuse, precum yi piolccţie.
Indicaţii: laboratoarele de ambalare a medicamentelor, sflli(l , cabinete
destinate tratamentelor injectabile, săli de operaţie (unde NUMI repetăm
ochelari de protecţie).
b) Metoda indirectă. Se aplică în săli de operaţie, săli de pansam*"
toare de medicamente. Lămpile emiţătoare sunt fixate în aşa fel cn »B
ra/.ele spre plafon, unde acestea se reflectă. Astfel, partea superioarfl n i
încăpere este iradiată constant. Nivelul iradierii (durata) se stabileşte IM
umiditate, înălţimea încăperii, volumul de aer pe o persoană; se va estiinii
de persoane ce pot sta în încăpere pentru a beneficia de dezinfecţit*. '
metodă s-au putut reduce infecţiile respiratorii în colectivităţile de copii t
Se recomandă să se asocieze şi o bună ventilaţie a aerului.
c) Metoda iradierii în conducte. Se introduc sursele de RUV în
•••
conducte de ventilaţie.
c) Iradierile intrărilor. Sursele de ultraviolete se fixează deasupi
intrare în coloniile de copii, în alte diverse colectivităţi de copii.
Accir
reduce considerabil infecţiile încrucişate în spitale. Se consideră de
»|>
faţă de valoarea şi eficacitatea ei, metoda de sterilizare a aerului
pil
insuficient luată în consideraţie.
Dezinfecţia apei
Se folosesc în acest scop tuburi puternice de ultraviolete de l 100 >
tuburi de cuarţ încorporate în cilindri de cupru, placate în interior cu ci>
a mări reflectarea razelor. Cu un asemenea tub se pot steriliza circa l O lpi
apă pe oră.
Sterilizarea serului a fost practicată de Sidney Licht cu rezultate hu
a observat la hemofilici că serurile iradiate cu ultraviolete reduc sân un
şi postoperatorii.

VIII.11. INDICAŢIILE TRATAMENTULUI

CU RAZE INFRAROŞII
Aplicaţiile de radiaţii infraroşii se pot face în spaţiu „deschis" (u H
tipul Sollux şi altele) şi în spaţiu „închis" (cu băi de lumină).
Indicaţiile RIR în spaţiu deschis
Afecţiuni locale însoţite de edeme inflamatorii şi stază superfluii'
vasodilataţia produsă de căldură favorizează resorbţia edemului, în asem»
se pot trata procese inflamatorii subacute sau cronice accesibile iradia|ici
ale pielii, plăgi superficiale pe cale de cicatrizare, foliculite, furinu u
asemenea, afecţiunile însoţite de reacţii inflamatorii ale ţesuturilor iun
în celulite, frecvent însoţite de fenomene dureroase, în această categoric i
spondilozele, diferitele tipuri de nevralgii, mialgii, tendinite, tenosinovil
 , MAri contuztonnle pomiiaumuticc care beneficiari de KIR, prin
D durerilor. Tot cu accustfl tehnica de aplicare a radiaţiei infrarosii se

melc acute, subacutc şi cronice ale mucoaselor; lunile cutanate de tipul

plăgi lor postoperatorii, plăgile atone, degeraturile, iele. critcmclc actinice,
eczemele, piodermitele, cicatricele vicioase etc.; 'iirftri iile circulaţiei
periferice: cianoze ale extremităţilor, arterite oblite-• i t e de tulburări
trofice şi răcirea extremităţilor etc.; 11 spastice ale viscerelor
abdominale.
nţlllo KIK în spaţiu închis
/arca terapeutică a băilor de lumină este mai largă, justificată mai ales
nil de termoterapie de sudaţie pe care îl are, precum şi de efectul de
"•ucrală a organismului (mai ales băile de lumină generală), ipalele
domenii de patologie care beneficiază de această metodă sunt: i ni
metabolism scăzut: obezitate, hipotiroidie (fără interesare cardiacă), •ie/e
urice etc.;
i reumatismale, îndeosebi formele degenerative - boala artrozică, precum
ic, neuromialgii diverse; •xicaţii cronice cu metale grele, în care sudaţia
intensă permite eliminarea

cţiuni inflamatorii cronice şi subacute ale organelor genitale feminine:

iţe, perimetrite etc.;
•cţiuni cronice ale aparatului respirator: astm bronşic, bronşite cronice,
11/cm pulmonar.

VIII.12. PRINCIPALELE CONTRAINDICAŢII

ALE TERAPIEI CU RAZE INFRAROŞII

Nu se aplică în perioada imediat următoare traumatismelor; hemoragii

recente; existenţa unor riscuri de hemoragii gastrointestinale; Inllamaţii
acute; supuraţii; boli şi stări febrile.

VIII. 13. TEHNICA APLICĂRII RADIAŢIILOR

ULTRAVIOLETE

VIII.13.1. CÂTEVA APRECIERI ASUPRA SURSELOR

ARTIFICIALE DE ULTRAVIOLETE

De la sfârşitul secolului trecut au început să fie utilizate în medicină lămpile

m iwdiaţii ultraviolete (danezul Finsen a utilizat primul o lampă emiţătoare de
1
in 1896, tratând lupusul cutanat tuberculos).
II
 l >ifeiile|c tipuri do lAmpi iniiiginulo ţi ulili/,ittc uti icpnvi-nlal lot i In
(lo/volliirca iiclinolerapici, arfltfliulu-şi proprictflţilc, dar $i inconvcnici
LAmpile cu arc electric (voltaic) cu clcctro/.i de cărbune puţin min
rcali/au o proporţie de radiaţii ultraviolete relativ redusă în comparaţie cu
infraroşie produsă; electrozii de cărbune se consumă destul de rapid, l
contracarat de înzestrarea cu un dispozitiv de reglare a „deschiderii" dintre 11
deci a dimensiunii arcului.
Lămpile cu electrozi de cărbune mineralizaţi emiteau radiaţie ultrnvlitli
mai bogată şi cu lungimea de undă în funcţie de natura pulberii metalice ulllh la
impregnarea cărbunelui (cu magneziu - 280 mjj., cu nichel - 350-230 wj»i
cobalt - 300-240 mu).
Lămpile cu electrozi de cărbune polimetalizaţi (tip lampa Finsen) emit rtu1(|
ultravioletă în cantitate mare, dar şi radiaţie infraroşie, fiind prevăzute cu
absorbante pentru infraroşii şi cu lentile de cuarţ pentru dirijarea razelor ultra v itiji
Electrozii metalici sunt în general instabili şi improprii pentru aplicaţii prcluit{ în
terapeutică.
în aceste condiţii, utilizarea terapeutică a acestor tipuri de lămpi s-a
Toarte mult, făcând loc lămpilor cu vapori de mercur, mult mai puţin costisitoni* j
manipulate mult mai comod, în prezent, se mai utilizează uneori lămpile Fini
sau „Finsen modificate" în dermatologie.
Lămpile cu mercur emit radiaţiile spectrului specific acestuia. Electro/lt i
mercur sunt amplasaţi într-un tub de cuarţ de diferite forme şi dimensiuni, lnlr
aceştia creându-se un arc de vapori de mercur ionizaţi care iau naştere prin trccpff
curentului electric care încălzeşte mercurul până la vaporizare. Cuarţul arc io| Jc
a absorbi radiaţiile calde şi vizibile, permiţând trecerea razelor ultraviolet!
Dintre cele trei grupe de tipuri de lămpi cu mercur, cu presiune foarte joasă ;âţi
va milimetri de mercur, cu presiune medie - înjur de l atmosferă şi cu presiuni
înaltă (30 de atmosfere) şi foarte înaltă (de 100 atmosfere), cele mai utilizate l
.erapeutică sunt cele cu presiune medie. La rândul lor, acestea au fost realizate |
Jouă modele: primul, cu mercur lichid încorporat la cele două capete ale unui 1(1
.Ie cuarţ vidat; al doilea - cu descărcare electronică - cu o cantitate foarte mică |
ncrcur (de ordinul centigramelor) având electrozi metalici sudaţi la cele două caj: ilc
tubului (de formă liniară sau în potcoavă), activaţi de un depozit de bariu si |
nfuzic de argon la presiune joasă de 4 mm de mercur. Această din urmă lampă i 4n
tub uşor, rezistent şi facil de transportat, fiind cea mai utilizată actualmente l
crapie(fig. 209 şi 210).
în literatura medicală de specialitate mai sunt citate câteva tipuri speciale (li
ămpi ultraviolete, utilizate în practica terapeutică, dintre care cităm:
Lampa Kromayer cu mercur metalic, cu răcire cu apă distilată, utilizată In
iplicaţii locale în afecţiuni ale pielii şi mucoaselor.
Tuburile Philips şi Westinghouse cu presiune joasă a vaporilor de mercur,
:miţând R U V sub 280 mu, lungime de undă.
 Tub de cuarţ cu electrozi metalici, Fig. 210- Lampă de ultraviolete.
cu presiune joasă de mercur.

Vm.13.2. METODE DE MĂSURARE A RADIAŢIILOR

ULTRAVIOLETE
După cum s-a arătat mai înainte, sensibilitatea la ultraviolete este foarte diferită l
ii individ la individ, în funcţie de o multitudine de factori menţionaţi la expunerea
vind sensibilitatea cutanată la această formă de energie. Acest fapt ne obligă să
iţcm cu atenţie şi măsură doza necesară pentru aplicaţiile generale sau locale de i
n violete la fiecare bolnav în parte. De asemenea, din prezentarea anterioară a
•stui capitol se desprinde diferenţierea acţiunilor biologice ale RUV în funcţie
diferite lungimi de undă şi intensităţi de iradiere. Ca atare, trebuie să înţelegem
pentru a produce - să spunem - acelaşi efect biologic, respectivele radiaţii
•'inviolete trebuie să aibă aceeaşi activitate.
Activitatea unei radiaţii este egală cu doza pe unitate de timp. Deci, doza
ri radiaţii echivalează cu produsul dintre activitatea ei şi timpul de iradiere; în
•ste condiţii intervine necesitatea măsurării cantităţii de raze ultraviolete iradiate
ipra individului tratat. Deoarece radiaţiile ultraviolete sunt foarte complexe
-i cum s-a arătat mai sus - se impune măsurarea acestora, problemă delicată şi
••Iul de discutată, precum şi diferit apreciată, în această direcţie, au fost propuse
i c va metode distincte. Considerăm următoarea clasificare a acestora ca cea mai
icctă şi mai cuprinzătoare:
I. Metode fizico-chimice
Ele utilizează „receptori" de diferite naturi.
a) Receptori termici sau actino-termici. Sunt dispozitive care absorb radiaţiile
ultraviolete şi le transformă în căldură. Utilizează termoelemente (termocupluri)
fomittlo din cupluri de metale diferite curo, mib nc|iuneii mtliu|iilor ullrnvlo dini
naylcrc unui curent electric care NC inanoarfl cu un galvanometru. H/< este
proporţional cu cAldura produsfl pe unitate de timp. H Cec Ui l se mai poad prin
modificările mecanice produse cu „radiometre" sau prin variaţiile n electrice.
b) Receptorii fotoclcctrici. Aceştia măsoară radiaţia ultravioletă pi m • ly
Ibtoemiţătoarc (pe baza efectului fotoelectric al luminii) sau prin celule Ibtodi
• ui
(pe baza efectului fotovoltaic). Natura stratului metalic (cadmiu ş.a.)
selectare a radiaţiilor ultraviolete pentru diferite lungimi de undă.
b) Receptorii fotochimici: se bazează pe acţiunea luminii de a dcclanşn reni
chimice, cu modificarea culorii unor substanţe chimice sub acţiunea
luminii
exemplu, înnegrirea sărurilor de argint, virajul bicromatului şi a
fcrocianurll
potasiu, descompunerea acidului oxalic, a iodoformului şi acetonei. Şi
în
ca/, acţiunea ultravioletelor este selectivă în funcţie de lungimea lor de
unda
Actinometrele permit măsurarea globală a radiaţiilor ultraviolete, ba.- i u pe
lermoelemente, fie pe fotoelemente, fie pe procese fotochimice. Aceşti i
permit măsurarea radiaţiei globale, fără precizarea repartiţiei spectrale a i ceea
ce face ca din punct de vedere medical să nu fie utile, nefiind selccln > logic în
raport cu lungimile de undă ale RUV.
II. Metode actinobiologice
Acestea se bazează pe efectul lor de bactericid sau pe efectul de prodiu r-»«|
eritcmului tegumentar. Măsurarea puterii bactericide se recunoaşte prin opiiil
de/voltării culturilor microbiene. O anumită doză de radiaţii UV inhibă multiplu^
bacteriilor. Toate bacteriile sunt sensibile la ultraviolete, dar mai ales germen
gramnegativi.
Măsurarea eritemului cutanat se poate efectua prin diferite
Iblosindu-se celule fotoelectrice, etaloane de culoare etc., pentru aprccli'if
obiectivă a gradului de eritem.
Aceste metode sunt însă greoaie şi, de aceea, acum se foloseşte om. im
simplă care constă în măsurarea timpului necesar pentru obţinerea celui nu
eritem pe tegument. Această metodă se numeşte „biodozimetrie" şi se utili/i
practica medicală curentă a aplicaţiilor de ultraviolete locale sau generale, pro • în
mod obligatoriu orice asemenea tratament. Biodozimetria stabileşte bitului
necesară prescripţiei terapeutice. Biodoza sau doza biologică este timpul
necesar pentru apariţia celui mai slab eritem ultraviolet, adică primul eril*
perceptibil (care dispare după 24 ore) la o anumită persoană, cu o anumită surul |
ultraviolete, de la o distanţă fixă (75 cm sau cel mai adesea 50 cm).
Principii şi condiţii care trebuie respectate la efectuarea biodozimetricl:
1. Biodozimetria trebuie să fie efectuată cu aceeaşi lampă cu care se va npl
tratamentul.
1. Pentru ca lampa să emită întreg spectrul de ultraviolete, se lasă să funoţ
ne/c 5 minute de la momentul aprinderii sale.
1. Lampa trebuie aşezată (proiectată) perpendicular pe zona tegumcnli
toitată, în acest unghi de incidenţă de 90° obţinându-se cea mai mare intensităţii
 'ic. A ION! NlahililA o rcla|ic malcmnlicA intre unghiul de incidcnffl al
nulia|lel nuiliilcii radiaţiei, in sensul că energia radiant;! pe cm2 de
suprafaţă este nţionulă cu un timp constant dat de cosinusul
unghiului de incidenţă. Ca i c , la unghi de 90°, intensitatea radiaţiei
este maximă, la unghi de 60° iilalea scade cu 40%, iar la unghi de
30°, ea scade cu 80%.
4. liste indicat ca biodozimetria să se efectueze pe aceleaşi regiuni sau
regiuni
mate, pe care se va aplica tratamentul, deoarece după cum s-a menţionat
mai
'Ui, sensibilitatea cutanată a corpului variază de la regiune la regiune. De
obicei,
' itină şi comoditate, se testează numai pe cele două arii clasice, considerate
ca
tentative ale feţelor anterioară şi posterioară a corpului - abdominal şi
lombar.
5. Celelalte regiuni cutanate vecine se acoperă pentru protejare.
6. Distanţa dintre sursa de ultraviolete şi regiunea de tratat are mare
importanţă
• i ' terminarea intensităţii radiaţiei (şi a gradului de eritem); s-a
precizat că
i Etatea radiaţiei pe orice punct al suprafeţei cutanate faţă de sursă este
invers •irţională cu pătratul distanţei. Dacă distanţa scade cu jumătate
intensitatea io de 4 ori.
7. Rezultatul biodozimetriei se cercetează de obicei după 24 de ore.
La citirea rezultatului biodozimetriei, se pot întâlni următoarele
eventualităţi:
a) Să nu apară eritem. Această situaţie se poate datora câtorva cauze:
sursă
In ultraviolete prea slabă (se recomandă repetarea testului); rezistenţă
tegumentară
îmi crescută a regiunii sau a individului; a fost o zonă cutanată deja
eritematizată;
t fost acoperită de cruste sau scuame mai groase; subiectul (persoana) a fost
expus
tiitcrior la radiaţia solară.
b) Să apară (în cazuri rare) un eritem foarte precoce, fără perioadă de
latenţă.
\rc o nuanţă de roşu-închis şi durează circa o oră. Este datorat unei
sensibilităţi
mormăie de cauză patologică (insuficienţă hepatică, dereglare endocrină,
dereglare
ile inervatie simpatică), sarcină sau unor tratamente medicamentoase

2
urmate de
ţJwcicnt (exemplu - extract tiroidian).
c) Să apară eritemul clasic a cărui intensitate (determinată în
principal de

.
Incidenţă, distanţă şi durata de expunere) poate avea patru grade:
gradul I - culoare roşie de intensitate slabă;
gradul II - roşu cu tentă netă, urmată de pigmentaţie;
gradul III - o reacţie puţin pală, înconjurată de un lizereu roşu viu,

l urmată
de descuamare (apare la doze puternice sau la lămpi
bogate în RUV gr. B);
- gradul IV - roşu aprins cu aspect de arsură, însoţit de edem,
echivalând
(corespunzând) unei expuneri de 20 ori mai puternice
 dccfll
(fantelor) practicate pe suprafaţa lor.
eritemul de
gr.
apare la
dozele
obişnuite, se
presupum
existenţa
unui diabet.
P
entru
stabilire
a
biodoze
i se
foloses
c
dispozit
ive
numite
senzito
mctrc
sau
Iiiodozi
metre.
Acestea
se pot
confecţi
ona din
hârtie
neagră,
carton,
postav,
meiul
otc. (în
orice
caz un
materia
l opac).
E
xistă
diferite
modele
de
biodozi
metre
bazate
pe
acelaşi
principi
u,
variind
număru
l şi
forma
deschiz
ăturilor
 Huiduiau a iiiiiigiiuil un biodo/imotru cu l K funie; Mcckcii a concopm
!)li)ilo/iiiK'lni cu 5 funie de forma1 pfliuiifl din care Io l osca numai palm, expun* < lor
.succesivă la .sursa de KUV (la o distantă de 75 cm) durând 120 secund' -ut
Innlii u palia, 60 secunde pentru a treia si câte 30 secunde penlru a doua liintA.
Rc/ultă că pătratul 4 (primul expus) a fost expus 240 de secunde, ." l.!() de
secunde, al treilea 60 de secunde şi al patrulea 30 de secunde.
în România se utilizează biodozimetrul Gorbacev, foarte simplu si uyoi
naiiipulat. El este confecţionat din material plastic sau carton dublu, de Iun
heptunghiulară, prevăzut cu 6 orificii pătrate echidistante şi o bucată din acvll
naterial şi de aceleaşi dimensiuni, interpusă între cele două feţe, pe care o nuili
lentru descoperirea succesivă a orificiilor.
Tehnica propriu-zisă a biodozimetriei
Subiectul (pacientul) fiind culcat, se aşază biodozimetrul pe tegunionMj
•egiunii vizate pentru testare (lombar, abdomen, torace), toate orificiile
icoperite. Restul tegumentului se acoperă cu cearceafuri albe şi faţa cu och«|j cu
sticlă colorată) pentru protecţie. Se aşază lampa la o distanţă de 50 cm
egumcnt, se aprinde şi după o funcţionare de 5 minute se descoperă succesiv, |
ntervale de câte un minut, cele 6 orificii pătrate ale biodozimetrului. în felul «n
Jurata de iradiere va fi de 6 minute pentru primul pătrat de tegument, de 5 tentru
al doilea, 4 minute pentru al treilea etc., ultimul pătrat fiind expus un ni Ir Se
citeşte eritemul apărut după 12-24 de ore şi se ia în consideraţie primul patul! .•-
arc a apărut cel mai slab eritem, durata lui de expunere constituind biodoza peni
pacientul respectiv. Spre exemplu, dacă se constată că cel mai redus eritem a ap| a
fanta a cincea, vom şti că a fost expus 2 minute, ceea ce înseamnă că biocli „•stc
de 2 niinute. Ţinând seama de biodoza, medicul poate să prescrie tratamer ii
funcţie de scopul urmărit. Dacă, de exemplu, se urmăreşte aplicarea locali mor
doze mai puternic eritematoase, atunci se prescriu 2-3 biodoze, adică 4 i ')
minute. Dacă, dimpotrivă, medicul urmăreşte să aplice doze suberitematoil
>rescric jumătăţi sau sferturi de biodoză, respectiv - în exemplul dat - un mifl
>au jumătate de minut.

VIII. 13.3. TEHNICA DE APLICARE A TRATAMENTULUI CU

ULTRAVIOLETE DIN SURSE ARTIFICIALE

Se cunosc şi se utilizează două modalităţi de iradiere - stabilite bineînţolpi

Ic medic, în funcţie de diagnostic - generală şi locală, ultima fiind etichetalA In
melc tratate şi lucrări de specialitate ca iradiere regională; alţi autori considoil
radierea regională ca o a treia metodă utilizată în tuberculoza cutanată.

H
VIII. 13.3.1. IRADIERILE GENERALE J
•*nif '
Se pot aplica pe colective de persoane sau bolnavi şi individual.
Iradicrlli :olectivc se fac în încăperi încălzite, aerisite sau ventilate, pe subiecţi
în po/.lţil italice (culcaţi, şezând) sau în mişcare. Sunt indicate în cazuri de
rahitism, li
 i u HKlciiic-uiiciiiic prin curenta snhuA sau nliincnlutA, ponunnc cu tutenit i
ilicclicuia iiuincii Iu muncitorii cure lucrcu/â în coiuli|ii lipsite de lumină va
ţine scama de puterea surselor de ultraviolete, distanţa faţă de sursă, |i
mea expunerilor ctc.
Inulicreu individuală se poate face şi ea în poziţii statice - în ortostatism, în
lini (mai rar utilizate) sau culcat (cel mai des practicată) - precum şi în mişcare,
iiivul va 11 complet dezbrăcat, protejat cu ochelari cu sticlă colorată care nu
111H trecerea RUV, pentru prevenirea accidentelor oculare; unii autori recomandă
iicjarca regiunii genitale (S. Licht). l M aplicaţia în poziţie imobilă, jumătate
din durata şedinţei se iradiază faţa • loură a corpului şi a doua jumătate faţa
posterioară. Lampa va fi aşezată, după 'i -a arătat mai înainte, perpendicular la
aceeaşi distanţă pe tot parcursul şedinţei 'sft în funcţiune cu 5 minute înainte de
aplicaţie.
Fxistă diferite scheme utilizate privind dozarea, distanţa şi progresia
şedinţelor «Irul unei cure de tratament.
în unele clinici şi secţii, mai ales în S.U. A., se tratează cu lampa cu ultraviolete
11 stanţă de 60-100 cm; se începe iradierea la primele şedinţe la 100 cm distanţă
parcurs, în funcţie de toleranţă, se coboară la 60 cm, cu durata progresivă.
u lampa la 75 cm distanţă pentru toate şedinţele, durata creşte de la 60 secunde
;i şedinţă, 90-120 secunde a doua şedinţă şi se creşte progresiv de la o zi la
(după toleranţă) până la 5 minute o şedinţă, numărul total al acestora fiind de
!0.
în general, în România, s-a încetăţenit tehnica de lucru cu lampa de la 150 cm
uită, cu durata progresivă, începându-se cu un minut pentru fiecare din cele
11 feţe corporale şi crescând de la o şedinţă la alta cu câte un minut, până la o
iţă totală de 15 minute pentru o faţă de corp. Numărul şedinţelor va fi între 10
O, cu o medie de 15 şedinţe.
La aplicaţiile pe subiecţi în ortostatism şi în mişcare, distanţa faţă de
sursa •Ic ultraviolete va fi de 150 cm la prima şedinţă, cu scăderea sa progresivă
până la 60 cm la ultima; în timpul expunerii se execută o serie de mişcări -
exerciţii de gimnastică, inclusiv respiratorie, flexiuni pe genunchi, mişcări pe
membre superioare, rotindu-se treptat pentru a se expune întreaga suprafaţă a
corpului la iradierea ultravioletă.
Doza de iradiere este în funcţie de scopul urmărit (indicaţia terapeutică), de
mirsa utilizată şi, bineînţeles, după rezultatul biodozimetriei.
Dozele „slabe" (suberitematoase şi eritemul de gradul I) se aplică zilnic
sau Iu două zile şi sunt indicate în pediatrie la rahitism, tetanie-spasmofilie,
prematuritate ţfi la adulţi în stări de debilitate, instabilitate a termoreglării, unele
dermato/c, tulburări trofice cutanate.
Dozele „medii" (eritemul de gradul II) se aplică, de cele mai multe ori, de
două ori pe săptămână şi sunt indicate în scopuri de stimulare generală a orga-
nismului, dereglări endocrine, afecţiuni cu metabolismul încetinit, disfuncţii
circulatorii periferice, boală astmatică.

l
 Do/ele „forte" (ei Hemul de griului III) ie uplicA o diilfl Iu 7*10-14 iile
\ imlu ale mai ales în iradierile locale asupra unor afecţiuni
dcrmntolojjlcf, ui nuli im atingerea unor reacţii Iliclenulare ale tegumentului
(prc/.cntale la cn| indicaţiilor terapeutice).
l
l
După cum se desprinde din menţiunile tăcute asupra dozelor de apllcni
K11 V, ritmul şedinţelor este în funcţie de intensitatea acestora.
La copii se recomandă aplicarea unor doze mai slabe (un sfert sau o (un •
de biodoză), datorită sensibilităţii mai reduse la ultraviolete faţă de udnl|i
indicaţiile din domeniul pediatriei la capitolul respectiv).
Repetarea seriilor de expuneri la ultraviolete se poate face după miim
6 săptămâni, în funcţie de indicaţia şi necesitatea terapeutică.

VIII.13.3.2. IRADIERILE LOCALE

Iradierile locale sau aplicaţiile în doze-eritem se execută în „câmpin i

arii cutanate bine delimitate, de obicei dreptunghiulare sau pătrate, ale căror l
dimensiune şi număr sunt precizate şi circumscrise de medic, în funcţie de afet i
tratată. Ele produc un puternic eritem cutanat şi se aplică totdeauna şi obli}'.
după biodoză, legat de scopul terapeutic urmărit, în funcţie de acesta, se pot pi'
3-4-5 biodoze (adică durate de expunere). Restul suprafeţei tegumentare se in
cu cearceaful, lăsând descoperită numai suprafaţa de tegument care repn
câmpul de iradiere. Câmpurile cutanate se iradiază succesiv de la o şedinţă l *
pe altă suprafaţă de tegument (la interval de 1-2 zile în funcţie de afecţiunea ti.
De exemplu, într-un sindrom lombosciatic, se obişnuieşte a se iradia succc^ •
un traseu descendent de la regiunea lombară, de-a lungul traiectului noi
sciatic, până la gleznă, pe partea cu exprimare masivă a nevralgiei.
Cele mai frecvente indicaţii de aplicaţie cu această metodă sunt în reui
logic (articulaţiile afectate de artrite, artroze), diferite nevralgii şi neuromial/
dermatologie şi în astmul bronşic.
Mai menţionăm ca o metod? de iradiere locală, aplicaţia de contact pe i
mcnt cu lampă tip Kromayer, amintită în capitolele anterioare şi utilizată mai mi*l
în dermatologie.
U
VIII. 134. HELIOTERAPIA
Este desemnată prin acest termen, terapia - în diverse afecţiuni - cu
ultraviolete şi infraroşii naturale (de origine solară). Au fost propuse câteva scl > de
expunere la ultravioletele solare; noi ne-am oprit asupra celei descriM •> A.
Rollicr din Londra în anul 1923, care a devenit clasică.
Hste vorba de o expunere la soare progresivă, foarte strict gradată, valahii! i
în primul rând la subiecţii sensibili, adică pentru bolnavi, persoane debilitate, co|i|i
hătrâni şi blonzi. Se acoperă corpul cu un cearceaf şi, apoi, regiunile corporale ie
descoperă succesiv şi progresiv, în sens caudal-cranial. q|i,
 Se va ajunge pflnfl la n cxpunur intalA de 3 orc, ilupA care, din momentul
n sirii pigmentaţiei duralu expunerii se poate descreşte. Extremitatea ccfalicfl
•xpunc (se acoperă capul). Se pot face 1-3 şedinţe de expunere pe zi. Durata
norii se creşte de la zi la zi câte 5 minute, după următoarea schemă:
Ziua 1 2 3 4 5 6 7
Minute
r
liU'C 5 10 15
iilomen 10 15 20
iiipse 5 10 15 20
imbc 5 10 15 20 25
• «ir 5 10 15 20 25 30 35

în ceea ce priveşte orarul optim pentru obţinerea celor mai benefice efecte
llc RUV solare asupra organismului, s-a apreciat a fi între orele 9,00-11,00 dimi-
neaţa.

VIII. 14. TRATAMENTUL CU RAZE INFRAROŞII

Dintre sursele de radiaţii infraroşii folosite în practica medicală de-a lungul

mnpului, în prezent se utilizează lămpile cu incandescenţă şi radiatoarele cu
n-/istenţe metalice.
După cum s-a arătat la capitolul ce tratează sursele de energie luminoasă,
principiul de funcţionare a lămpilor şi radiatoarelor este realizarea unei energii
i .ilorice (capabile de emisiune spectrală), rezultate din trecerea unui curent elec-
ii ic prin filamentul de cărbune sau de metal (tungsten, wolfram) la lămpile cu
incandescenţă, respectiv prin firul de metal inoxidabil (crom, nichel, mangan, aliaje
• lom-nichel etc.) la radiatoarele cu rezistenţă.
Lămpile electrice cu incandescenţă (becuri), emit un spectru care conţine
Aproximativ 95% radiaţii roşii şi infraroşii şi, în rest, radiaţii vizibile şi foarte
puţine radiaţii ultraviolete.
Lămpile cu filament de cărbune emit RJR cu o lumină roşiatică, de o putere
mai slabă şi cu penetraţie mică.
Lămpile cu filament metalic, ajungând la o temperatură mult mai ridicată,
emit radiaţiile luminoase mult mai puternice şi RIR cu o putere de pătrundere mu 11
mai mare, corespunzătoare unor lungimi de undă între 760 şi 2 500 mu,.
Radiatoarele cu rezistenţă emit o radiaţie bogată în infraroşii cu lungimi (Ir
undă între 2 000 şi 8 000 mu, cu o penetraţie mai redusă.
Aplicaţiile terapeutice de radiaţii infraroşii se pot face în două nu><lnlllfl|l
principale: în spaţiu închis, sub forma aşa-numitelor băi de lumină yi In N|m|lu
deschis, cu lămpile de tip Sollux.
 V I I I Ml H A U l D E M IM IIM A
Sunt proceduri care utili/ea/fl acţiunea organismului a iailia|nloi ind «
vi/ibile emise de lămpi cu incandescenţă şi aplicate în spaţiu inclus in ilisj.........
>cciulc.
Radiaţiile infraroşii acţionează pe de o parte direct asupra organismul' i
uită parte indirect, încălzind aerul şi determinând prin intermediul M i
căl/irc importantă a corpului, provocând sudaţie şi chiar scădere în greul
- Astfel, baia de lumină - mai ales cea generală - se constituie în prm
î termorcglare intensă (asemănător cu băile cu aer cald, cu aburi ctc.i
ducerea termolizei.
Dispozitivele utilizate pentru băile de lumină sunt diferite, în fu iu i
:stinaţia lor: unele sunt adaptate pentru băi de lumină generale sau complri. re
acţiunea luminii cuprinde întregul corp al bolnavului, altele mai mici, p ii de
lumină parţiale, care cuprind anumite regiuni ale corpului. Dispo/n ' .uale
pentru băile de lumină generale au forma unor dulapuri hexagonale, prc\ .> • •> una
din laturi cu un perete mobil - o uşă prin care intră pacientul şi un capiu t * •iii
liber un orificiu circular pentru cap. Pe unul din pereţii laterali se allfl un ilou
de distribuţie a curentului electric şi comutatoarele corespunzătoare, ini |^ rctclc
superior, se montează un termometru cu rezervorul inferior aflat în intcrionil ii,
pentru indicarea temperaturii, în interiorul băii se află un scaun -recomandatul l
cu pivotare pentru reglare la o înălţime potrivită a subiectului (fig. 211). Pcrtfţii

Fig. 211 - Baie de lumină generală.

 cu un material i/.olttnl, mint prevA/,u|i cu Iflcnşc dispune In şiruri,' u
inelul iclkvtori/ant si în cure suni montate becuri (înjur de 40-50), ni uij se
alege pentru a reali/a o energie calorică însumată la 2 000-2 500 waţi, ii duce
la o încâl/irc a acrului la temperaturi de 60-90°C. Dar trebuie să i:fl
numai o treime din căldura produsă de infraroşii se transmite •'

l inului, celelalte două treimi de energie calorică disipându-se în mediu. Ţinând i

k- liiplul că suprafaţa corporală în poziţie şezândă este de aproximativ l m2,
lirt cil asupra ci se transmite „treimea" de 600-800 waţi, cu alte
cuvinte, > < ) miliwaţi pe l cm2, cărora le corespund 8-12 calorii/minut
de iradiere, i .tuta cutanată pentru energia infraroşie fiind de 100-120
miliwaţi/cm2, rezultă nu de lumină generală este bine tolerată şi prin aceasta
mai eficientă terapeutic • l baia cu aburi, neputând produce combustii şi arsuri,
având o capacitate termică nai redusă în comparaţie cu apa. în funcţie de durata
expunerii şi scopul urmărit, rdura poate fi aplicată ca preîncălzire în
hidroterapie, cu creşterea tempera-' centrale a corpului cu aproape 1°C
(de la 37°C până la 37,8°C) în primele l 5 minute; la o durată de 20-30
minute, procedura capătă un caracter de ' nterapie, în sine, producând
creşterea temperaturii centrale până la 38,5°C.
Băile de lumină parţiale au forma unor jumătăţi de cilindru, placate în exte-
rn material lemnos, căptuşite în interior cu materiale izolante şi înzestrate
cu uiguri pentru 12-16-20 becuri cu filament de cărbune sau metalice de 25-
60 W 212).
Tehnica de aplicaţie a procedurii. Pentru baia de lumină generală, bolnavul
• Iczbracă complet şi se aşază pe scaunul cu înălţime reglabilă din interiorul din
Miirriorul acesteia, apoi se închid uşa şi cele două jumătăţi ale capacului,
modelând
un cearceaf în jurul gâtului bolnavului, astfel încât aerul cald din interiorul băii
să
nu poată ieşi prin spaţiul rămas liber. Se aplică o compresă rece pe fruntea
bolnavului
Fig. 212 - Baie de lumină parţială.
t< veninul pe coMin unu lermolbi rece pe cnp). Se «prind becurile, mtinlpull
:omuliitoiuclf din exterior, tic în loialitate, de parţial In l\me|ie de cl'cctul urmi .i
toleranta paeienlului element preei/ut de medic in prescripţia procedurii, iltlel şi
durata procedurii, urmărindu-se doar o preîncălzirc (5-10 minute) »«U| uda|ic
pronunţata (20-25-30 minute), în timpul procedurii se urmflref
empcratura din interiorul băii şi starea bolnavului. Este indicat ca să fie schimb
ompicsa rece din 5 în 5 minute, iar după terminarea procedurii se rccomitri
.plicarca unei proceduri de răcire, de obicei spălarea cu apă la temperaturi
'2"C. Băile de lumină parţiale pot fi „superioare" (pe jumătatea supcrionr
(tipului, excluzând extremitatea cefalică) sau „inferioară" (incluzând ba/,ini|| j
oapsclc). Bolnavul dezbrăcat se aşază pe pat în decubit ventral sau dorsal copul
urmărit - şi se aplică baia de lumină pe regiunea indicată. Pentru a crti | pat iu
închis, se acoperă baia împreună cu bolnavul cu un cearceaf şi o pătuffl, i srmcnca
şi restul corpului rămas în afara băii; se aplică o compresă rece pe fVillll u funcţie
de efectul terapeutic urmărit, durata procedurii este variabilă, înlre J !() de
minute. După expirarea timpului prescris se aplică bolnavului o proceilU le răcire
parţială (spălare cu apă la 22°C). Se pot utiliza şi unele dispo/itivt xpuncre
parţială adaptate prin dimensiuni şi formă anumitor regiuni: ccrvicil imeri,
membre.

VIII. 14.2. APLICAŢIILE RADIAŢIILOR INFRAROŞII

ÎN SPAŢIU DESCHIS

în cadrul acestei modalităţi terapeutice se utilizează cel mai frecvent l.n !c

tipul Sollux, Vitalux, Sollex ş.a., precum şi radiatoarele de infraroşii. în ai • i urmă
de aplicaţie a R.IR nu se provoacă transpiraţie, deoarece nu se acţion. rin
încălzirea aerului din jurul corpului, rămânând numai acţiunea directă a i .1 "imise
de lampă sau reflectate de reflectorul lămpii Sollux. Va creşte temperaii> :>cală a
regiunii cutanate iradiate, bolnavul având senzaţia de căldură progres i rmată de
o înroşire neuniformă în cazul expunerilor prelungite şi chiar di igmcntaţie.
Lampa Sollux are montat un bec cu filament de tungsten sau wolfram >'
lărime (putere) diferită: unele becuri pot fi mai mici - de 300-500 W, alţi i
lari - de l 000-1 500-2 000 W. Este prevăzută cu un reflector în formă de M
icnt de sferă, care concentrează radiaţiile şi le reflectă pe o suprafaţă restrân
recum şi cu un localizator de formă tronconică, care la nivelul orificiului di'.' re
un dispozitiv pentru interpunerea de filtre, roşii sau albastre (se montea/.n
evoie, în funcţie de scopul terapeutic urmărit).
Lampa este fixată prin intermediul unor pârghii cu diferite articulaţii pi l
îl metalică terminată pe un piedestal mobil.
Diferitele articulaţii şi glisorul de fixare pe tijă permit mutarea lămpii pe
iversc planuri şi înălţimi, în aşa fel încât fasciculul de radiaţii infraroşii să poala
proiectat asupra regiunii corporale dorite şi de distanţele prescrise.
 Fig. 213 - Lampa Solux.

Cu ajutorul filtrelor se pot selecta anumite fascicule de radiaţii, în funcţie de

(ele dorite. Filtrele cu oxid de mangan (roşii) lasă să treacă numai RIR cu
i mea de undă cuprinsă între 800 şi 2 500 milimicroni, iar cele cu cobalt
istre), radiaţiile cu lungime de undă între 760 şi 5 000 milimicroni (fig. 213).
Lampa Vitalux este prevăzută cu bec (cu filament de tungsten) de sticlă uviol.
mite radiaţii luminoase, ultraviolete şi în mai mică măsură infraroşii.
Lampa Novolux are ca sursă de emisie un tub spiralat de sticlă umplut cu
i i . Spre deosebire de lămpile cu incandescenţă, ea funcţionează pe principiul
i 'arii gazelor (neonul) la trecerea nnui curent electric de înaltă frecvenţă. Emite
i iţii infraroşii cu acţiune mare de pătrundere, având lungimea de undă cuprinsă
760 şi l 500 milimicroni.
Tehnica de aplicare a RIR în spaţiu deschis cu aceste lămpi este destul de
llmplă. Trebuie totuşi să se ţină seama şi să se respecte anumiţi parametri (precizaţi
•le medic în prescripţie) şi anume:
- Distanţa de la sursă (lampa) la tegumentul iradiat: intensitatea radiaţiei
variază invers proporţional cu pătratul distanţei. Pentru înţelegere, exemplificăm:
dacă la o distanţă de 60 cm la nivelul tegumentului se atinge o anumită canlilate do
energie, la o distanţă de 30 cm doza de energie nu se dublează, ci este de 4 ori mii
mare. De obicei, se fac aplicaţii la distanţe de 5C-80 cm.
 - Intensitatea nultuflllnr. Eu ponte fi modernii, cu producerea und »«•
ngrcnbile (iu corespunde cu 0,5 cui. g/cmVinmul), medic, cu scn/n|ie clm
Nuportubilfl, corcspun/flnd la l cal. g/cmVmimit; puternică suu foarte putu
p/ină la intoleranţă (peste 1,3 cal. g/cmVmin).
Multe lămpi sunt prevăzute cu un comutator de dozare a intensităţii i
trepte tolerabile de intensitate.
Durata şedinţei este variabilă între 5 şi 20 minute - în funcţie de im!
şi efectul urmărit: antialgic şi antispastic, antiinflamator, activare a circulii|n
stimulare a metabolismului.
Regiunea indicată pentru iradiere. Aceasta se lasă descoperită \<
aplicarea procedurii.
în timpul aplicaţiei se recomandă supravegherea bolnavului pentru
preîntâmpina producerea unor eventuale arsuri. De asemenea, nici un momi
trebuie neglijată sau omisă realizarea unei temperaturi corespunzătoare în încfli
unde se fac aplicaţiile cu infraroşii, pentru evitarea răcirii sau a unor reacţii regn sau
generale nedorite a subiecţilor trataţi.
Indicaţiile terapeutice pentru iradierile cu raze infraroşii au fost prc/r
mai înainte, la capitolul respectiv.

ii?

•Î.I.

r i;> > - > \

•«• .N|,

b
 CAPITOLUL IX

TI-RAPIA PRIN CÂMPURI MAGNETICE

DE JOASĂ FRECVENTĂ

IX. 1. CÂMPUL MAGNETIC

Un câmp magnetic este produs de un curent electric sau de către un câmp
i-tric variabil.
O bobină prin care circulă curent electric produce câmp magnetic. Câmpul
Signclic este caracterizat de liniile de câmp sau de forţă magnetică, a căror desime
formă determină intensitatea acestuia. Cu cât intensitatea câmpului magnetic
No mai mare, liniile de forţă magnetică sunt mai dese, aspect întâlnit în interiorul
>inei (fig. 214). Tot aici, câmpul este cel mai omogen, aspect reprezentat de
.ilclismul şi relativa echidistanţă a liniilor de câmp. Densitatea liniilor de forţă
if'.netică reprezintă inducţia magnetică, elementul de exprimare a intensităţii u
lipului magnetic.
Totalitatea liniilor de forţă magnetică care trec printr-o suprafaţă formează
i luxul magnetic. Acesta se calculează prin produsul dintre inducţia magnetică şi
nprafaţa secţiunii bobinei, în sistemul internaţional de unităţi (SI), intensitatea se
isoară în tesla (T), cu subunitatea militesla (mT). Faţă de vechea unitate de
i sură a inducţiei magnetice (Gauss), militesla reprezintă o zecime, cu alte cuvinte
1
is = 0,1 mT.
Câmpul magnetic produs de un curent are aceiaşi parametri fizici ca şi
montul. Astfel, dacă curentul este alternativ, câmpul magnetic este tot alternativ,
>\ând aceeaşi frecvenţă; dacă este sub formă de impulsuri, câmpul magnetic
• irespunzător este tot sub formă de impulsuri, în terapia cu câmp magnetic de r
>asă frecvenţă se utilizează inducţii magnetice care ajung la valori de ordinul
/ccilor de mT. Fluxurile magnetice variabile dau naştere în spaţiu unui câmp elec-
tric care produce într-un conductor o tensiune electrică. Dacă conductorul formen/A
un circuit închis (fig. 215), în acesta ia naştere ca urmare a tensiunii electrice im
curent. Fenomenul este cunoscut sub numele de legea inducţiei electromagnetice,
stabilită de fizicianul englez Faraday. Mărimea tensiunii electrice este cu alAl mul
mare cu cât viteza de variaţie a fluxului este mai mare şi cu cât mărimea (luxului
este mai ridicată. Fenomenul de inducţie poate furniza explicaţii pcntiu M'
fenomene care iau naştere în interiorul organismului, atunci când acesta cute |> ]
într-un câmp magnetic variabil. Tensiunile electrice care iau naştere in ţ*M
pun în mişcare ionii din mediile tisulare, în ritmul câmpului magnetic,
 Circuit electnc
închis

r v \ •—
-i— —
s >m agnetic
i r Fluxvariabil
Fig. 215 -
Producerea
unui curent
prin
inducţie

electromagnetică.

r
ig. 214 - Câmpul magnetic produs de
o bobină parcursă de curent.

IX.2. ACŢIUNILE CÂMPURILOR MAGNETICE

IX.2. l. ELEMENTE DE MAGNETOBIOLOGIE.

ISTORIC ŞI DEZVOLTAREA CUNOŞTINŢELOR ' LA
STADIUL ACTUAL
Câmpurile magnetice pulsatoare se găsesc atât în mediul înconjurător, naţii
l, cât şi în condiţii artificiale, produse de un curent electric sau de un câmp ekv-
ic variabil, în ultima vreme se atribuie o importanţă deosebită efectelor biologici
•oduse de aceste câmpuri. Utilizarea terapeutică a câmpurilor magnetice pulsatoari
prezintă astăzi în medicină, consecinţa evoluţiei observaţiilor, studiilor yj
redărilor debutate în 1845, odată cu descoperirea magnetismului şi culminaţi
i stadiul de dezvoltare a cunoştinţelor de biochimie şi a corelaţiilor cu influent»
efectele magnetismului.
Acţiunea şi efectele câmpurilor magnetice asupra organismului sunt încl
parte de a fi bine cunoscute, totuşi rezultatele obţinute până acum prin
utilizarcn i în medicină sunt promiţătoare.
După ce fizicianul englez M. Faraday a studiat în 1845 pentru prima dalfl
ilenei ismul şi a descoperit influenţa acestuia asupra structurilor organice, a urmai
imgfi perioadă 100 de ani - în care studiile au fost consacrate numai aspectelor
:ice ale acestei noi forme de energie. Doar în ultimele decenii a crescut considerabil
 mii lucrărilor şi piiMicit|llloi leferitoiuc la efectele biologice ale cAmpurilor
H-lue. Miologia s n lnil)ogA|il cu o iioiift ramură magnctobiologia, iar în
•i mă upar noi puncte de vedere şi referiri la obiect, de care beneficiază
i'iapia.
(n anul 1902 sunt publicate primele observaţii asupra efectelor biologice
isc de câmpurile magnetice alternative, în 1921, Steiner comunică
despre • le favorabile ale câmpurilor magnetice statice aplicate la om. Iau
amploare Miile şi descoperirile privind efectele biologice ale câmpului
magnetic terestru, •nţa acestuia asupra materiei vii fiind demult observată.
Câmpul geomagnetic
intensitate medie slabă (0,047 mT), care scade de la poli spre ecuator şi
• ntu oscilaţii anuale, sezoniere şi zilnice, care dirijează evoluţia
„ceasornicului
r.ic" al organismelor vii (U. Evertz) şi chiar influenţează dezvoltarea vieţii
Konig). Pittmann relatează în 1964 că pe un câmp experimental, plantele
i uite în straturi, având direcţia est-vest s-au dezvoltat mai bine decât acelea
uate în direcţia nord-sud. El a observat de asemenea, că rădăcinile au crescut
i ocţia N-S, adică paralel cu câmpul magnetic terestru. Această constatare a
•onfirmată şi de alţi autori pe baza unor cercetări referitoare la efectele
ilatoare ale câmpurilor magnetice slabe (Noviţki, Presman, Edmisten).
Au fost observate corelaţii evidente între oscilaţiile zilnice ale metabolismului
i c ale câmpului geomagnetic. De asemenea au fost evidenţiate corelaţii între
ficările neregulate ale metabolismului şi modificările neaşteptate ale câmpului
lagnetic. Persinger a efectuat cercetări (1969-1973) prin care a demonstrat
i o le câmpului magnetic terestru asupra organismului, prin ecranare magnetică
i nică şi câmpuri generate artificial, corespunzătoare acţiunii câmpului geo-
i ictic. După Presman şi Persinger, ecranarea acţiunii câmpului geomagnetic
i mină o inhibare a proceselor metabolice.
Toate aceste fenomene evidenţiază importanţa modificărilor geomagnetice
itiiitru procesele vitale, atribuindu-se un rol esenţial oscilaţiilor diurne ale
timponentei orizontale a câmpului, în timp ce la latitudinile nordice, evoluţia
Neilaţiilor diurne de câmp poate fi mult modificată prin tulburări magnetice, ea
Rrnâne aproape nemodificată în tot cursul anului în zonele temperate, în timpul
i'hinocţiilor de primăvară şi toamnă, intensitatea câmpului geomagnetic depăşeşte
•proape cu dublu valoarea medie anuală a acestuia, ceea ce după Presman şi colab.
<t determina zborul de primăvară şi toamnă al păsărilor călătoare. Oscilaţiile
' 'magnetice ale căror valori maxime pot fi înregistrate pe coordonatele senzorialii
ilogic la păsările migratoare, declanşează evident şi reacţii biologice, ce pot fi •
IM- în concordanţă cu diferiţi parametri fiziologici.
Mai menţionăm că Dulii relatează (în 1935, pe baze statistice) despre corelaţia
xistentă între oscilaţiile magnetismului terestru şi creşterea numărului de decese.
Trebuie arătat că s-au efectuat numeroase' experienţe privind acţiunea
(impurilor magnetice de joasă frecvenţă asupra organismului.
Barnothy, în S.U.A., efectuând în 1964 cercetări asupra efectelor câmpurilor
mgnetice statice primare asupra creşterii şi dezvoltării organismelor, în experienţe
ilreprinse pe 680 de şoareci, ajunge la concluzia că aceste câmpuri actioneMl
.iriat la indivizi diferiţi, grupa tratată prezentând deosebiri individuale nuli muri
i|ă de lotul martor.
Alle t i iirii|? tiu demoiiNtrNt modificări po/,iiivc «le compotum
iimiiinlogk 1.1 .Himiule Niih iiil1uun|n cAmpurilor mugnotico puUuloiuc* >
Irccvcnin (Kc viere. ()iiin|ov. l .imt.smiin în 1965, în cercetări independenţi')
4iipcrioiila|ii ac|iunii si efectelor câmpurilor magnetice pulsatonie In
;Ampurilor magnetice statice, este edificatoare o experienţă efectuată de l <! ic
organisme bacteriene: germenii ce se rotesc într-un câmp magnetic pi<
Testere mai rapidă decât cei din afara câmpului; în schimb, germenii in
vpaus, aflaţi în câmpul magnetic, au crescut mult mai lent faţă de miirtoi i
Cum acţionează de fapt câmpul magnetic asupra organismelor vn
uoblemă încă departe de a fi pe deplin elucidată.
Este posibil ca însuşi câmpul magnetic să declanşeze prin iniei
substanţelor paramagnetice (cu permeabilitate magnetică mai mare cu in
•Icctul biologic, cunoscut fiind rolul pe care îl au în organism astfel de su
•a: oxigenul, hidrogenul atomic, radicalii liberi, enzimele etc.
Substanţele paramagnetice dispun în învelişul exterior al atomului de m
•leclron, fiind astfel „necompensate" şi în consecinţă, atrase într-un cfmi
letic exterior. Aceste substanţe sunt denumite paramagnetice, având o
laralclă faţă de un câmp exterior, care activează proprietăţile paramagiu i
nor asemenea substanţe, cu rol important în metabolismul energetic celular (i
idrogcn atomic, radicali liberi, fermenţi).
Majoritatea substanţelor organice sunt diamagnetice, caracterizate | laie de
energie minimă, magnetic-neutră la exteriorul atomului, dată de di-.| erechi-
perechi a electronilor, în aceste cazuri, în astfel de substanţe cu pnim ililate
magnetică redusă, subunitară, un câmp magnetic exterior induce un MI ici 11
magnetic interior în sens contrar celui exterior, pe care-1 va respinge, l )COIIN alura
tinde totdeauna spre energie minimă, spre stări de echilibru, stariM elic-
ncutră constituie starea generală de bază. Aceste substanţe sunt dn
iamagnetice, ele opunându-se totdeauna diametral câmpului exterior. Prin ;it
'impurilor magnetice asupra structurilor biologice, au loc modificări energi
iprafaţa celulelor, cu activarea schimburilor de membrană, intensil-
occselor enzimatice şi implicit, intensificarea metabolismului celular IM inc)ie
de intensitatea câmpului poate ajunge până la activarea aparatului ;• celulei
(Varga, Konig, Jitariu, Răşcanu, Evertz ş.a.).
Numeroase experienţe cu aplicaţii ale câmpurilor magnetice altei
ulsaloare) pe animale, au permis să se constate activarea proceselor metal
L'easta este pusă pe seama creşterii difuziunii oxigenului în celule, prin cir
Tincahilităţii membranei celulare pentru aceasta (Kraus). Datorită cu
.igeniiliii în celulă, creşte producţia de ATP în mitocondrii. în ţesuturile mai «In1
sculai i/ate se creează condiţii favorabile pentru formarea de noi vase san^ulM-
creşterea tonusului celor existente. S-a demonstrat experimental pe animnliv
cciituare a ţesutului de granulaţie reparator în procesul de vindecare a râiulot
n .Testere u vascularizaţiei în oase şi ţesutul cicatriceal. Aceste fenomene
cxplM i'clerarea semnificativă a închiderii plăgilor cu leziuni tegumentare
necroili-e „Tcelari efectuate la Institutul pentru Medicină fizică din Miinchen).
Rezullnlrl-
 •limita cu aplicaţiile do câmpuri magnetice alternative în urtro/e vechi,
mic*, NUMI explicate prin creşterea capacităţii de sinteză u colagenului în
iirlilnginoMsii suh influenţa favori/antă a oxigenului crescut. Neoformaţiile
io în ţesutul slab vascularizatdetennină pe unii autori să justifice utilizarea
l ornic de energic în tratamentul tulburărilor circulatorii periferice.

.!. MAGNETOTERAPIA ŞI PATOGENIA ONCOLOGICĂ

• v/ultatcle favorabile în influenţarea tumorilor maligne prin câmpurile i
ice pulsatoare, descoperite deja în 1965 de Reviere şi colab., se explică
111/arca ameliorată a oxigenului în celule. O serie de autori subliniază acest
111 presupunerea demonstrată experimental, că distrugerea respiraţiei celulare i •
trebuie privită drept cauză a cancerului, susţinând că un aport crescut de ar
trebui să combată maladia canceroasă şi mitoza celulară anormală. La •a
celulelor canceroase nu este decisiv numai aportul redus de oxigen în care
după Kraus poate fi ameliorat prin tratamentul cu câmpuri magnetice nare, ci
şi inhibarea şi distrugerea fermenţilor oxidativi celulari (cito-nmxidaza,
peroxidaza), care duc la o neutralizare a oxigenului. Acţiunea ipurilor
magnetice ar activa suplimentar fermenţii oxidativi, prin activarea '(ionilor în
transmiterea energiei (experienţele lui Barnothy, Gross, D'Souza, UNS, Szent-
Gyorgy).

IX.3. BAZELE FIZIOLOGICE ALE TERAPIEI CU

CÂMPURI MAGNETICE
După cum este cunoscut, orice agent fizic extern având şi o intensitate cu
loare eficientă poate influenţa echilibrul ionic al celulelor, modificând permea-
lllatea membranelor celulare, antrenând reacţii de tip ergotrop, catabolic (elibe-
or de energie celulară) sau trofotrop, anabolic (de refacere energetică), în primul
de reacţie celulară creşte permeabilitatea membranelor, cu depolimerizarea lor
apariţia potenţialului de acţiune, cu ieşirea K+ din celulă şi intrarea Na+. Ieşirea ?
în interstiţiu este legată de catabolismul protidic şi glucidic. Faza anabolică
reurge în sens invers procesele de mai sus, refăcând potenţialul de repaus al
lulei. Se ştie de asemenea că acţiunea câmpului magnetic se exercită asupra
lulei prin ionizarea moleculelor protoplasmatice, prin modificări metabolice
[tracelulare, ca rezultat direct al energiei câmpului magnetic (sau câmpului elec-
rezultat) sau indirect, prin noile substanţe rezultate din modificările fizico-
imice ale moleculelor proteice celulare.
înainte de a prezenta câteva date mai importante ale problemei, consideram
csar a menţiona aportul cercetătorilor Institutului de Balneologie şi Fizioterapie
Bucureşti la studierea efectelor produse de câmpurile magnetice de jnnsA
venţă. Este vorba de peste o sută de cercetări ştiinţifice efectuate din l%0, p
de 10-15 ani, consacrate câmpurilor electrice magnetice produse de apărutul
fcmânesc Magnetodiaflux.
l Această consistentă şi minuţioasă activitate de cercetare a fost cooidoiuilft
|| prof. dr. Tr. Dinculescu şi dr. A. Măcelariu şi a abordat o tematica compun»,
M I . IMnuUliidti liiiiiliiînrniiilode biologie, fl/ioloyie, hiNtocliimie(Ann Mm
( .'.iun ONCII. l' Ni'drli-si u. Marxiircln ('omnoiu). i-fll ţi mccIAri clinico In.
In cniiiA|i iio.soloKice vânate (I). O'onslaiiliiicscii, li. (ilien|u, I. Oprcnnn)
Din aceasta perioadă dulca/ă şi cercetările de biologie celularA ,>i li
aniniiil.'i ale colectivelor conduse de prof. dr. Jitariu (Universitatea din Iuţu,
studiile clinico-statisticc publicate de colectivele medicale din staţiuni îmi
(Govora, Sinaia, Băile Fclix ş.a.).
Centrul de biologie din Cluj a continuat în anii 1979-19X0 • • >•
fundamentale privind acţiunea aparatului Magnetodiaflux.
Din anul 1981, la Institutul de medicină Fizică, Balneoclim.i
Recuperare Medicală se reiau cercetările clinico-terapeutice, aprofun.l.
orientare mai nouă, posibilităţile şi efectele terapeutice ale acestui aparul d
afecţiuni.

IX.3.1. PROCESELE METABOLICE CELULARE

Studii de histochimie pe loturi comparative de cobai, supuşi cAni:
magnetice generate de aparatul Magnetodiaflux efectuate de A.M.Zirra 91
au dovedit efecte diferite, în funcţie de forma de aplicare. Astfel, câmpul nu
întrerupt a produs efecte predominant catabolice, determinând ieşirea K' din
creşterea glicolizei şi proteolizei, eliberarea până la epuizare a vitaminei
fosfatazei alcaline din celulele corticosuprarenalei, stimularea secreţiei adm •
medulosuprarenale, stimularea activităţii hipofizei şi tiroidei. Câmpul ma^i
regim continuu a determinat reacţii inverse, cu caracter predominant anal»
Studiul efectuat de dr. M. Comnoiu în teza sa de doctorat privind r
Magnetodiafluxului asupra glandelor cortico- şi medulosuprarenale (la col
demonstrat indubitabil şi cu acurateţe aceleaşi efecte descrise mai sus. I n i i -
câmpurilor generate de magnetodiaflux asupra glandelor endocrine este cu sigurii
mai complexă, ca rezultat nu numai al acţiunii directe asupra funcţiei celulaic, fi
prin modificări în corelaţia dintre diferitele glande şi dintre acestea şi înlM^j
organism.
Cercetări ale colectivului condus de prof. dr. P. Jitariu au dovedit influenţi^
dinamicii electroliţilor din sânge ca rezultat al modificărilor permeabilii!!1
membranelor celulare. S-a constatat scăderea K+ şi Ca^ sanguin în primele / >
aplicării câmpului magnetic, urmată de creşterea treptată a acestora peste vn i
iniţiale după o perioadă de la terminarea aplicaţiilor, în acelaşi timp, Mg"1"* ni
scăzut şi după două luni de la terminarea seriei de expuneri. Menţionăm ca
aceste efecte se desfăşoară în limitele valorilor fiziologice, neînregistrân
aspecte lezionale.

IX 3.2. SISTEMUL NEURO-MUSCULAR

Observaţiile clinice au îndrituit orientarea unui mare număr de studii n
comportării sistemului neuromuscular sub influenţa Magnetodiafluxului. A C.
Stoiccscu şi colab., studiind acţiunea câmpului magnetic asupra diverseloi c ,

l
metabolie-cnzimatice ale contracţiei musculare (in vitro şi in vivo), au constatul W
 HitrornpiA ritmic itetivcii/fl puternic adciio/inlrirosliiln/a (ATI'-a/a) şi
aldola/n .un, in timp ce forma continuă arc în ucest sens un efect mult
mai redus.
u- în fi/iologia musculară, aceste date ar putea fi interpretate în sensul creşterii .ipi
de contracţie a muşchilor fazici prin regimul întrerupt al Magneto-IHiiMilm
l ' i i n studii EMG la omul sănătos, P. Nedelescu demonstrează creşterea
timlicalivu a activităţii bioelectrice a muşchiului în contracţie izotonică sub
lipul magnetic. Regimul întrerupt influenţează în special amplitudinea traseului
l( i, iar regimul continuu, mai ales ritmicitatea descărcărilor. Efectul regimului
|ll i i n iu este mai manifest pe musculatura tonică decât pe cea fazică. Alte experienţe
l Nrcluiaşi autor (pe şobolani) au arătat că antrenamentul la efort, prin stimulări
»ile succesive, se realizează mult mai uşor sub influenţa magnetodiafluxului
Ifll la forma continuă, cât şi la forma întreruptă) decât la lotul de control.
Alte cercetări au dovedit modificări ale excitabilităţii neuromusculare.
livetări experimentale (la animale intoxicate cu stricnina) şi clinice (fenomene
Hilracturale provocate prin ischemizări periferice tranzitorii) au demonstrat
RdiTca sau chiar suprimarea excitabilităţii neuromusculare crescute, la subiecţii
11(1 cu Magnetodiaflux.

IX.3.3. SISTEMUL NERVOS CENTRAL ŞI SISTEMUL

NERVOS VEGETATIV
Studierea influenţei câmpurilor magnetice generate de Magnetodiaflux asupra
C şi SNV a fost multă vreme o preocupare de bază în Institutul de Balneo-
oterapie, deoarece în deceniul al şaselea se considera ca primordială acţiunea
purilor magnetice asupra acestor sisteme. Era şi perioada în care Kholodov
icrisese receptori specifici ai energiei magnetice la nivelul hipotalamusului.
stei concepţii asupra acţiunii terapeutice a Magnetodiafluxului i se datoreşte,
fapt, confecţionarea şi utilizarea bobinei circulare cervicale.
Studii electroencefalografice efectuate înainte şi după expunerea subiecţilor
acţiunea câmpurilor magnetice în regim continuu au arătat efectul sedativ,
.mchilizant al acestei forme. Din acest motiv, forma continuă de aplicare a
11 i;ignetodiafluxului este îndeobşte numită „forma sedativă". Modificările traseelor
l KG după câmpuri magnetice în forma întreruptă sunt mai puţin constante şi clare
decât acelea după aplicaţiile de câmp continuu; apar trasee desincronizate cu o
amplitudine scăzută a ritmurilor. Studiindu-se experimental interrelaţia dintre
| mcdicaţia tranchilizantă şi terapia cu Magnetodiaflux, s-au dovedit efecte sincrgicc
cumulative ale câmpului magnetic pe aceleaşi structuri cu tranchilizantul administrai
i(diazepam). Ca o confirmare, observaţiile clinice au permis să se constate evident
1
că sub tratamentul cu Magnetodiaflux al diferitelor stări nevrotice, se pot irdiu o
substanţial dozele tranchilizantelor administrate. Numeroase studii, ceirclArl
experimentale şi clinice, au demonstrat influenţarea certă exercitată de cAmpurlIe
magnetice generate de Magnetodiaflux asupra reactivităţii neurovcgelalivp, fii
funcţie de starea iniţială a organismului, de tipul constituţional şi de forma (contlinift
iu intreinpin) câmpului mnţtnetic. C'crccinnlc pini. dr, P. Jilnriu pccAini inul
n iul piepoiulnvnl DI losimpalic ui cflinpiinlor întrerupte cure provocau o 11
• mlieiialniA de In 6,1 n/cni1 la 10,3 g/cm' (cu 66%), în timp ce cAmpul ou
;linl valorile adieiialinei doar cu 14% (de la 7,5 g/cm1 la 8,5 g/cm1).
liilliiaiţa asupra SNV a formelor de câmp magnetic aplicat a fost utilii
in urmărirea unor reacţii cardio-vasculare, luate ca indicatori succesivi y <
această privinţă.
Astfel, cordul izolat de broască oprit sub influenţa acctilcoliix
:livitatea normală sub acţiunea câmpului magnetic întrerupt, forma conţinu >
influenţă mult mai scăzută (A. Grigoriu, P. Nedelescu ş.a.).
hfectuându-se testul presor la rece (Hines), probă clasică în studiere
citaţii vasculare, s-a urmărit evoluţia tensiunii diastolice la subiecţii normot< ,ib
tratamentul cu Magnetodiaflux (17 şedinţe) s-au înregistrat mod iînni
ficative ale testului Hines în funcţie de regimul de lucru. Câmpurile inay;ii«|i<
trerupte imprimă testului o predominanţă simpatică, în timp ce câmpurile OM
lue determină o parasimpaticotonie. Hiperreactivii - sub acţiunea formol m
lue şi respectiv - hiporeactivii - sub acţiunea formei întrerupte, răspund Iu MJI st
în acelaşi mod ca normoreactivii.
O suită de studii coordonate de prof. Tr. Dinculescu şi prof. dr. I. Oprciinu i
iinonstrat efectele ergotrope sau trofotrope ale regimului întrerupt, resptsu
intinuu al Magnetodiafluxului, pe baza unui complex de teste care definesc lipin i
niro-vegetative individuale după Lampert (1937), ca: reacţia tegumentară la stiim
ci şi calzi, raportul dintre temperatura centrală şi cea cutanată la hidrotermotei aj •
Ilexul oculocardiac etc.
Astfel, s-a dovedit că formele continue nemodulate au efecte sednlh
mpaticolitice, trofotrope, în timp ce formele întrerupte de câmp magiifi
Mermină stări de excitaţie, cresc tonusul simpaticului, sunt ergotrope. Aceste clei
.•monstrate au permis să se stabilească şi să se respecte câteva principii aplicnl'i
metodologia terapeutică cu aparatul Magnetodiaflux, confirmate de mu n
ipcrienţă acumulată prin utilizarea largă şi îndelungată a acestuia în fiziotenijn
în primul rând, la alegerea formei câmpului magnetic aplicat trebuie Nfl
ia cont de tipul constituţional şi de reactivitatea neuro-vegetativă individnn!
hiar şi în aceste condiţii, uneori este necesar, în funcţie de reacţia bolnavul
ipă primele şedinţe cu Magnetodiaflux, să schimbăm forma de aplicare. Mai «i
nul regimul întrerupt este inadecvat tipului reactiv de sistem nervos al pacientul'
>atc determina fenomene neplăcute ca cefalee, irascibilitate, tulburări de soi n
•nestopatii, palpitaţii, tahicardie, hiperemotivitate etc. Sau, din contră, regim
intitiuu poate să determine (mai rar), somnolenţă, adinamie, hipotensim
(ostatică, sensibilitate crescută la frig, criestezii, indiferenţă la mediu etc. Aer*
niplome de inadaptabilitate la forma de regim a câmpului magnetic aplicnl
i .•biiie confundate cu unele stări minore de disconfort fizic sau psihic pe cart
>l acu/a unii pacienţi (rareori) după primele 3-6 şedinţe.
în al doilea rând, este indicat să ţinem seama la forma de aplicare a câmpuril
iignel ice şi de bioritm, care variază în diferitele momente ale zilei. Astfel, este <(
(c Ies şi de aşteptat că la un subiect cu constituţie predominant trofotropă, aplicui >
 rtlm jc de M iiţinctodlitllux cu forum continui m m nlcn
- reprezintă
«cura un
MMI! liicililiiiil al propriei stări trolblrope, paiasimpaticomimetice, dupA cum, ini
lonnci întrerupte în cursul dimineţii reprezintă un tratament de inhibiţie i
liololrope şi de promovare a stării ergotrope de reactivitate. In practica de f,\
ne întâlnim însă cu numeroase tipuri constituţionale intermediare „de ".
l,a aceste ca/uri, este bine să dirijăm tratamentul prin urmărire şi tatonare rt
Iu primele şedinţe, pentru a stabili forma cea mai adecvată toleranţei (reac-i
răspunsului terapeutic. Mulţi autori subliniază importanţa valorii frecvenţei
urilor magnetice alternative utilizate, faţă de modul de reacţie al sistemului s
vegetativ. Astfel, frecvenţele cu valori sub 10 Hz au un efect vagotomizant
l/), iar cele de 50 Hz au un efect de stimulare a SNV, în sensul unei
• ilicotonii (Evertz, Becker, Marino).
l oale efectele descrise la acest capitol, reamintim că au fost obţinute şi studiate i
larutul românesc Magnetodiaflux, ai cărui parametri sunt bine stabiliţi şi
.cuţi: frecvenţe de 50 şi 100 Hz şi intensităţi fixe de 4 mT (bobina cervicală).
i (bobina lombară) şi 20-23 mT (bobinele localizatoare). La alte modele de
aparate de magnetoterapie, efectele asupra componentelor şi a diferitelor
organe şi ţesuturi tratate sunt în funcţie de intensitatea şi cnţa
caracteristică fiecărui tip de aparat în parte, dozarea parametrilor fiind
•punzătoare rezultatelor furnizate de experimentele efectuate.

IX.4. MODALITĂŢI DE APLICARE

ALE CÂMPURILOR MAGNETICE
DE JOASĂ FRECVENŢĂ

Trebuie menţionat de la început că modalităţile de aplicare ale câmpurilor

magnetice sunt determinate de caracteristicile diferitelor modele de aparate
construite..
Datorită marii răspândiri şi utilizări ale aparatului românesc Magnetodiaflux,
vom prezenta posibilităţile de aplicaţie terapeutică oferite de acesta.
în primul rând, vom aminti că acest aparat permite aplicarea câmpurilor
magnetice în câteva variante oferite de tipurile bobinelor utilizate, aspect asupra
caruia^vom reveni.
în al doilea rând, scoatem în evidenţă faptul că se pot aplica trei forme
principale şi distincte de câmp magnetic, fiecare dintre ele cu posibilitate de
modulare în trei variante de bază (fig. 216).
I. Forma continuă:
50 Hz;
100 Hz;
50-100 Hz (6 s cu 50 Hz urmate fără pauză de 6 s cu 100 Hz).
II. Forma întreruptă ritmic:
50 Hz (3 s 50 Hz, 3 s pau/â ş.a.m.d.);
100 Hz (3 s 100 Hz, 3 s pauză ş.a.m.d.);
50-100 Hz (3 s 50 Hz, 3 s pauză, 3 s 100 Hz, 3 s pauză ş.a.m.d.).
 50-100
Fig. 216 -
Formele de câmp
b FORMA ÎNTRERUPT RITMIC produse de
aparatul
Magnetodiaflux
MDF 4.
III. Forma întrerupt
c. RDRMA ÎNTRERUPTARITMIC
aritmie:
50 Hz (perioade
variabile de 50
Hz intercalate cu
pauze de durate
vm l
c se succedă în mod aleator);
100 Hz (perioade variabile de 100 Hz intercalate cu pauze de durate vm i
e se succedă în mod aleator);
50-100 Hz (6 s cu 50 Hz, 6 s cu 100 Hz, intercalate cu pauze inegale,!
cedându-se în mod aleator).
Aşadar, este vorba de formele: continuă, întrerupt ritmic şi întrerupt an
Iile pot fi modulate în variantele 50 Hz, 100 Hz şi 50-100 Hz. Rezultfl
\l >i muie posibile de aplicare a câmpului magnetic ale căror efecte sunt
depou liccvenţa impulsurilor pe secundă şi de alternanţa acestor
frecvenţe.
Frecvenţele alese şi furnizate de Magnetodiaflux - 50 şi 100 Hz - repn
iuni rezultate dintr-o apreciabilă serie de studii şi tatonări. Fără îndoiulfi
: domenii de frecvenţă (joasă) pot determina efecte biologice, fizioloyi
ipcutice interesante şi eficiente, dar pentru fiecare în parte trebuie să r -- •
'crienţe proprii bazate pe studii şi cercetări riguroase şi doveditoare. j
Ani văzut mai înainte posibilităţile de „modulare" ale celor două frccvf^( -o
succesiune continuă şi într-o alternanţă - ritmică sau aritmică - a trcmirlld
mpulsuri magnetice, cu pauze egale sau inegale. Aceste elemente origin.i ccpţic
a aparatului creează noi valenţe ale efectului terapeutic de l liudicurca
efectului de „acomodare" determinând probabil efecte ergoi pra organismului.
Alegerea formulelor de aplicare se va face bineînţeles faţă de scopul terii)>• iflrit,
afecţiunea tratată, terenul constituţional şi tipul de reactivitate iu < ctalivă.
 Fig. 217 - Bobinele circulare.

Am arătat anterior că aparatul Magnetodiaflux dispune de câteva tipuri de

! M il)ine. Este vorba de două bobine circulare de dimensiuni corespunzătoare cervicală
,i lombară şi de două bobine localizatoare de formă paralelipipedică şi egale ca
mnrime (fig. 217 şi 218). Bobinele cervicală şi lombară sunt utilizate în aplicaţiile
i'oncrale, câmpurile magnetice generate străbătând organismul într-o configuraţie

Fig. 218 - Bobinele localizatoare.

 l
#. 219 - Câmpurile
jgneticc realizate în 2
bine (circulare) aşezate în
acelaşi sens.

Fig. 220 - Distribuţia câmpului magnetic produs de bobitul

localizatoare.

ezcntată de fig. 219. Aplicarea câmpului magnetic în regiunea cervicală se

bnî ? faptul că aceasta este bogată în cunoscutele zone reflexogene a căror nzettl
ac(iim<* jţlarea cardio-vasculară şi respiratorie sunt la fel de bine m u •
cunoscute, în :np, zona posterioară a regiunii cervicale, cunoscută sub
denumirea de „; i Scerbac" este o zonă reflexogenă cu rol important în l
starea de veghe, in< i and este stimulată) o stare generală „de bine", de
confort şi tonus general i i tendinţă dinamică.
Acţiunea directă a câmpurilor magnetice asupra celulelor acestor /«
:flcxogene explică probabil cel puţin o parte din efectele generali- i
lagnetodiafluxului. Bobinele localizatoare sunt capabile să genereze câniji
agnctice de intensităţi mai mari decât cele circulare (20-23 mT), localizate mm
/ona de aplicare. Efectul este focalizat pe organul sau segmentul tratat, scontâmli i
i acţiunea câmpului magnetic la nivel celular în ţesuturile respective (fig. 22» i
Aplicaţiile de Magnetodiaflux se pot face şi prin combinarea (simultan.i
:lor 3 tipuri de bobine generatoare cu câmpuri de intensitate diferită, pernii|ii •l
fel o diversificare suficientă adresată scopurilor terapeutice după cazul trăiai
:ccasi şedinţă de tratament, în acest context, menţionam că pe baza experii'n
•umulate, nu puţini sunt specialiştii care la cazurile indicate pentru tratament
,)binele localizatoare, asociază şi bobina circulară cervicală, în virilii*
robabililăţii realizării unui efect suplimentar, adjuvant, prin acţiune pe cale rellt'xi
 l Cel comvpul, Mngnctodiiilluxul urc o ileoschilfl tunmuhililittc, permiţând
«< ' inului s A ţi ftiiiuc/c ci însuşi intr-o perioada de linip relativ scurtă, propria
|n i i> n|fl pe l)a/.a observaţiilor asupra efectelor obţinute la pacienţii trataţi.
In încheierea prc/entării datelor expuse mai sus, ne facem o datorie să scoatem | i>
v uluiţii un fapt indubitabil şi anume: utilizarea până în prezent în terapeutică a
Impurilor magnetice de joasă frecvenţă este departe de a fi epuizat toate valenţele
lRc ale sale. Interesul crescând al specialiştilor şi înmulţirea evidentă a tt» i
etrti ilor efectuate după anii '70, privind efectele utilizării terapeutice ale acestei line
de energie - insuficient studiate - lasă câmp deschis şi speranţe îndreptăţite fttdu
exploatarea cât mai complexă şi variată a eficienţei magnetoterapiei.

IX.5. TEHNICA DE LUCRU CU APARATUL

MAGNETODIAFLUX 4 (fig. 221)

Se introduce în priză cordonul de alimentare;

se cuplează fişele celor patru bobine la prizele corespunzătoare de pe panoul

- întrerupătoarele basculante de pe panoul frontal se aşează pe poziţia zero

li-conectat).

F ig.221 -A p aratul M D F 4.
 Verllk'fircH npnrHhilni ne cxocuin nmffel:
ie coiinitfl butonul pcnlru fixarea duratei tratniiicntuliii pentru n duitf
urcare, pentru cA numai astfel aparatul poate ii pus în f\mc|iunc;
se apasă bulonul de pornire şi aparatul începe să funcţione/e (seinnnll/iill
•in aprinderea lămpii indicatoare de intrare în funcţiune a aparatului);
se manipulează comutatorul de alegere a regimului de lucru;
se manipulează comutatorul de alegere a frecvenţei de aplicaţie;
se cuplează şi se decuplează pe rând cele 4 bobine cu ajutorul înll'ii
itoarclor basculante şi se urmăreşte indicaţia ampermetrului care trebuie sfl
iiull
valoare mai mare la cuplarea fiecărei bobine; mărimea deviaţiei este în
finul
î tipul bobinei, fiind cea mai mare pentru bobina lombară (cea 0,5 A) şi de
O,,1
intru celelalte bobine, în regim sedativ (continuu) cu impulsuri de 100 H/,
hm
venirea comutatorului pentru timp spre poziţia zero se verifică mai întâi
existenţa
mnalului sonor pentru terminarea tratamentului. După terminarea acestor
vcrifkAii
poate începe tratamentul.
Menţionăm că industria românească de aparatură electromedicală a rcall/«l
continuare modelul perfecţionat MDFS (fig. 222), cu design modificat (u|fl tiu
iurile precedente şi cu posibilitatea programării formulelor stabilite pculitl
licaţia pe bolnav.

Fig. 222 - Aparatul MDF 5.

 i x ,.v i K i< :(a ii.irA K K T R i<
R K:iin
S'U
I CiK
TATK
LA APLICAREA TRATAMENTELOR
CU MAGNETODIAFLUX
Amplasarea şi utilizarea terapeutică a aparatelor se va face în
cabinete 11 separate de alte proceduri de electroterapie, care pot fi influenţate
de câmpurile net ice generate;
paturile sau canapelele pe care se aşază pacientul trebuie să fie
confecţionate • i.itcriul lemnos şi situate la o distanţă de cel puţin 3 m între ele,
pentru evitarea •nţării reciproce între câmpurile magnetice în funcţionarea
sincronă a mai >r aparate;
- se vor îndepărta de pe corp obiectele metalice de dimensiuni mai mari
' u a se evita concentrarea câmpurilor magnetice, precum şi ceasornicele,
pentru
11 ca dereglării acestora;
la bolnavii purtători de piese ortopedice metalice, se va evita aplicarea
iielor în vecinătatea acestora;
- aplicarea tratamentului la purtătorii de pace-maker cardiac este strict
...../.isă.
în metodologia aplicării Magnetodiafluxului trebuie să mai avem în vedere
imialoarele aspecte:
pacientul se aşază în decubit dorsal, îmbrăcat, dar lejer la gât, abdomen şi
•utrcmităţi, pentru a se evita stânjenirea circulaţiei sanguine (fig. 223);
extremitatea cefalică va fi îndreptată (cu poziţionarea patului) spre Polul
>Jord;

Fig. 223 - Aplicaţie cu aparatul MDF.

 bobinele uervluila ţi InmbnrA vin In contact cu regiune» corvicalfl şi l
icntului şi ne puzi(tonctt/A cu iflgeata de pe bobina îndreptat! «pro cxtiPiinu
u piiciciitiilui;
bohinclc loculi/atoarc se po/iţioncază corespunzător polilor tiiNCiniM|||
simbolurile respective N-S, pe regiunea tratata;
după terminarea şedinţei de tratament la toate regiunile prescrise, se
asa/ă pe patul de tratament sau pe măsuţa ajutătoare, bobinele cervicală ţi lumii se
scot prin partea superioară a corpului şi se aşază pe pat pentru o nouă upll*
terapeutică.
Alegerea metodei de aplicaţie (cu bobine circulare sau locale) a câmp
magnetic aplicate (continuu, întrerupt ritmic, întrerupt aritmie) a fi> stabilirea
duratei şedinţelor şi a numărului de şedinţe, va fi în funcţie de li* în parte
indicat la această formă de terapie.

IX.6. INDICAŢIILE TERAPIEI PRIN CÂMPURI

MAGNETICE DE JOASĂ FRECVENŢĂ

Indicaţiile şi formele de aplicaţie şi prescripţie reprezintă experienţa dobii în

utilizarea aparatului Magnetodiaflux, într-o primă etapă mai îndelungul A
aplicaţii predominant generale şi din ultimii ani, prin extinderea aplicaţiilor l< (cu
bobinele localizatoare). în aceste condiţii, cu siguranţă că va crcfjlf
valorificarea celei din urmă metode în practica terapeutică.

IX.6. l. AFECŢIUNILE REUMATISMALE

Constituie domeniul primelor observaţii şi studii cu privire la cfo
terapeutice ale Magnetodiafluxului efectuate de Institutul de Balneofiziotu din
Bucureşti. Efectele bune ale câmpurilor magnetice în patologia reumatism se
datoresc în special scăderii contracturii musculare antalgice, creşterii pruj
cortical la durere.

a) Reumatismul degenerativ
Poliartroze periferice şi spondiloze, cu eficacitate sporită mai ales în ca/i
asociate cu distonii neurovegetative şi stări astenonevrotice. Se utilizează <i caz
bobinele cervicală şi lombară, una din acestea şi bobinele localizatoare numai
bobinele localizatoare. Se aplică îndeobşte formele continuu 50 şi 100 11 întrerupt
ritmic 50-100 Hz. Durata totală a şedinţei între 10 şi 20 minute. Se ap' ţicdinţe
zilnice, în serii de 15-18 şedinţe. Se recomandă repetarea seriei la •ifiptămâni,
de 1-3 ori. în continuare, se poate repeta câte o serie la intervale iiiari, de 2-4
luni.
Menţionăm că în coxartroze şi gonartroze secundare, eficienţa terapculU'l
:stc mult mai redusă (cu aparatul MDF).
 i i Ut*iiiiiiitl<muil ulmi (Iciiliir
IM miilir i / u i i din nccst domeniu ui patologici reumatismale,
lodialliixul r, i manifestă eficienţa prin aplicaţii generale sau locale, atât ca
vneral.1 i L r.latoare, cât şi pentru efectul local. Se preferă în regim continuu,
livcvcnţclc furnizate de aparat: 50, 50-100 şi 100 - Hz. Durata şedinţei -MI şi
20 minute. Se aplică o serie de 12-14 şedinţe zilnic, care se repetă culmii
după 2 3 săptămâni, în discopatiile şi lombosciaticele discogene de stadiul ||i l l l ,
eficienţa este redusă.
c) Reumatismul inflamator
Indiferent de etiologia procesului inflamator articular, Magnetodiafluxul /inlă
un valoros tratament adjuvant, datorită acţiunii câmpului magnetic asupra
limeabilităţii celulare şi vasculare locale, ca şi asupra tulburărilor generale
(hilticrinometabolice. Studiile efectuate au arătat că procesul inflamator se reduce
limiificutiv, fapt care contribuie la ameliorarea durerilor şi a mobilităţii articulaţiilor
"vdale. S-a constatat chiar o ameliorare a raportului albumine/globuline. în
lIlHiIrita reumatoidă s-au constatat evoluţii favorabile în stadiile I şi II ale bolii,
primele 6-7 şedinţe, pacienţii pot prezenta o exacerbare a fenomenelor clinice,
iiceste situaţii, şedinţele de Magnetodiaflux se întrerup pentru 1-2 zile, după
fv se vor relua.
Se aplică cele două bobine circulare şi după caz, bobina localizatoare la
iiculaţiile interesate, în general se recomandă regim continuu, 50 şi 100 Hz;
i şedinţelor 12-20 minute, în serii de 15-20 şedinţe zilnic. Se recomandă 3
scrii pe an.

IX.6.2. SECHELELE POSTTRAUMATICE

Interesul faţă de acţiunea şi efectele câmpurilor magnetice în acest domeniu de
itologie a crescut în general în ultimii ani. De la studiile experimentale pe animale
tuate în unele ţări şi în ţara noastră (Cluj), s-a trecut la studii clinice în consolidarea
turilor (I. Zgarbură la Braşov, A. Denischi, O. Medrea, D. Antonescu la Bucureşti).
a) Plăgi, contuzii, hematoame musculare
Tratamentul trebuie început chiar a doua zi după traumatism. Se utilizează
bobina cervicală şi bobinele localizatoare; se aplică 50 şi 100 Hz în regim continuu
li 50-100 Hz întrerupt zilnic; durata şedinţei 24-^0 minute. Numărul şedinţelor:
10-14 (zilnic), în funcţie de evoluţia procesului de vindecare.
b) Entorse, stări după rupturi musculotendinoase
Tratamentul trebuie să înceapă cât mai precoce după traumatism. Se aplicfl
In aceleaşi regimuri de modulare ca mai sus. Durata şedinţei în general 30-40 miiuilc.
Aplicaţii zilnice, în serii de 12-20 şedinţe.
c) Sechele postfracturi de membre, cu sau fără algodistrofie
Magnetodiafluxul s-a dovedit a fi o terapie adjuvantă, demnă de luat în seiimfl
în acest domeniu, incluzând algodistrofiile posttraumatice din primele doufl «liuln
liste evidentă indicaţia şi în aceste cazuri a instituirii cât mai precoce a tralamciiliilul
If
CU MiiHlKModliillux. tuli unNtudiiiclccliiiil 9! llnnli/nlIn 1983pe227tu/ml i(t( c
urc M cu unuliom iil^oneiiiodislioHc, I.ulia Chuvasie şi colttb. au <
lo/ullulclc favorabile în a|)lica|iilc cu intensităţi mai mici (3 mT • 30 (> ren i m
continuu sau ritmic întrerupt, şedinţe cu durată de 20 30 minute, i> l O 20 şedinţe
pe serie. Intensitatea câmpului a fost stabilită după diagrama de întreprinderea
producătoare a aparatului Magnetodiaflux-4, care m. aplicarea bobinei
localizatoare la tegument 10 mT (la 50 Hz) şi 3 ml la I I I distantă. Fixarea
distanţelor bobină-tegument a fost în funcţie de volumul montului de membru
afectat, care, în cazul dimensiunilor mari, a dictat rcpinIU pacienţilor în loturile
pentru 3 mT. Asupra modului de acţiune a campntij magnetice locale se
presupune influenţarea favorabilă a vasoplegiei simpatii«( primul stadiu al
sindromului algoneurodistrofic cu consecinţe asupra fluxului vn Iar cutanat exprimat
prin scăderea cu peste 1° a temperaturilor cutanate înrcgiMf
d) Consolidarea fracturilor
Accelerarea formării căluşului sub influenţa câmpului magnetic este ilovi*
astăzi de mulţi cercetători şi practicieni din mai multe ţări. Cercetătorii din ('luj |
arătat că sub Magnetodiaflux creşte cu 18, l % depunerea de calciu în os, mod l ll»>!
ale nivelului calciului total înregistrându-se după 14 zile de aplicaţii. Au foni hitj|i
în considerare ca mecanism de acţiune, atât influenţarea paratiroidei - respci llyj
secreţiei de parathormon - cât şi o acţiune strict locală de stimulare a procescltil i
diferenţiere a celulelor osoase sau/şi de activare circulatorie a zonei de frncH
Tratamentul se aplică cât mai precoce după realizarea contenţiei. Con
stimulatorie formă pentru procesul de calusare s-a dovedit a fi cea conţinu
Magnetodiaflux. Unii autori au utilizat numai bobinele localizatoare la focan
fractură, alţii au aplicat în cadrul aceleiaşi şedinţe, în timpul I cele două boi
circulare şi în timpul II bobinele localizatoare. Durata şedinţelor aplicate 40 (>
minute. Serii iniţiale de 20-40 şedinţe aplicate zilnic, apoi şedinţe de întreţinu
ritm de 2-3 pe săptămână, până la degipsare.
Rezultatele favorabile obţinute în calusarea fracturilor justifică .11
acordată şi amploarea crescândă a aplicării magnetoterapiei locale în tratam
pseudoartrozelor, capitol asupra căruia considerăm necesar a reveni mai dqi.i

IX.6.3. AFECŢIUNI NEUROPSIHICE n

Cum s-a arătat în capitolul despre bazele fiziologice ale magnetoteni]
prin variaţia câmpului magnetic produs se pot influenţa procesele fundamentali
excitaţie sau inhibiţie ale scoarţei cerebrale, precum şi aspectele distonicr
sistemului nervos autonom. Din acest motiv, există în acest cadru două indica)i <
ba/ă: nevrozele şi distoniile neurovegetative.
Nevrozele
Practica îndelungată în mai multe centre din România (Bucureşti, Sin •
l'usnad. Predeal, Timişoara) care a însumat zeci de mii de cazuri de nevroză
irului* .•u Magnetodiaflux a conturat valoarea acestei terapii în diversele forme

l
clinice alt :ievro/ei.
'iiltntele favorabile certe nu font obţinute 9! în reacţiile 9! tulbnmulc ţi
comportiimcntule la copii. S-au ameliorat evident nu numai mân i lest Ari le r
nevro/clor si tulburările de comportament (cu tendinţe şi reacţii agresive), ||i
unirile motorii de tipul ticurilor, a bâlbâielii ş.a. Totodată, aplicaţiile cu |l
diallux au permis reducerea până la suspendare a dozelor medicaţiei seda-
mdiili/antc administrate (cu 70% după D. Constantinescu). ;iplicâ cele două
bobine circulare, în nevrozele astenice şi anxioase, în Io infantile cu
comportament agresiv, se indică forma continuă cu frecvenţe i 100 I Iz, în şedinţe
cu durate de 12-20 min. în psihastenii, nevroze depresive, | Im n i,-Io de
cenestopatii, se aplică formele întrerupt ritmic şi aritmie în regim de "i 11 'O 100
Hz şi 100 Hz, durată 10-20 min. în formele clinice cu manifestări . i io sc asociază
deseori forma continuă cu cea întreruptă. Raportul dintre acestea lulea/ă după
proporţia şi predominanţa uneia sau a alteia dintre manifestări. Experienţa
fiecărui terapeut va decide de fapt asupra formulelor de aplicare
lUiictodiafluxului în această suferinţă cu o simptomatologie atât de polimorfă.
>p i i, formulele de aplicare sunt ca la tratamentul adulţilor, dar cu durate reduse
.punzător pe şedinţă.
Se recomandă 2-3 serii succesive de 12-14 şedinţe la interval de 2-3
i unâni. Apoi, în primul an se vor mai aplica încă 4 serii pentru consolidarea
iliatelor.
Notăm experienţa acumulată la Sanatoriul din Sinaia după tratamentul
cu i netodiaflux a peste 50 000 de cazuri cu nevroză, cu vârste şi forme
clinice i (c variate.
Cele mai bune rezultate, indiferent de forma clinică, au fost obţinute cu
nula: 50 Hz continuu 4 min, urmat de 100 Hz continuu 8 min. Au fost aplicate
16 şedinţe zilnic sau 8-10 şedinţe la 2 zile, după caz. La vârstnici s-au observat
11 late mai bune prin aplicarea unui număr mai mare de şedinţe (20-22).
ptomele cel mai constant influenţate: insomnia, irascibilitatea, agitaţia
lomotorie, cefaleea, cenestopatia. Cu această procedură au fost foarte bine
icnţate nevrozele pe fond de dereglări endocrine, precum tulburările din cli-
terium, hiperfoliculinemie, hipertiroidie. La aplicaţiile cu forma continuă
nu s-au înregistrat nici un fel de reacţii

Distoniile neurovegetative
în formele cu hipersimpaticotonie se utilizează forma continuă în toate
cele ' icgimuri de frecvenţă, cea de 50 Hz fiind cea mai simpaticolitică.
în formele cu dominantă parasimpatică se aplică formele întrerupt ritmic şi
n ilmic, combinate şi utilizând oricare dintre cele 3 regimuri de frecvenţă. Se aplică
i k- obicei ambele bobine circulare, cu durate mai lungi pentru efectele sim-|
i;ilicomimetice (6-10 min) şi mai scurte pentru efectele vagotone (3-6 min).
Afecţiuni organice ale sistemului nervos
Principala indicaţie o constituie sindromul spastic, indiferent de CIUIZM
ncestuia: hemiplegii, boală Parkinson, leuconevraxite, paraplegii, sindroiimclo
fxcitomotoare (spasmul facial, torticolisul spasmodic, ticurile ş.a.), ca şi î motorie
cerebrală la copii.
 TeNfAri eleciromiogiHl'lcc yi prin rellexogrnnu* nu pi> nul aitn
/ulontc, iu paralel cu diniiiiuurcu muinlestArilor clinur. l ku iul cAmpiiln
Mic HHiipra spusticitaţii pirumidulc şi exlrapirajnidalc Iu liciniplc^u-i dupA NI <
iNcularc şi Iu Bolnavi cu sindrom parkinsonian s-arduloni inllucnţflrii Im
iliculatc, prin reechilibrarea sistemelor facilitatoare şi inhibitoare neuromir
Indii efectuate de P. Nedelescu şi colab.).
Utilizarea Magnetodiafluxului în sindroamele neurologice spiislli
.dicntă mai ales în asociere cu kinetoterapia, ajutând la relaxarea eonii
.UNCiilarc, în scopul facilitării exerciţiilor specifice de reducere funcţioiutl
Se aplică bobinele circulare cervicală şi lombară şi bobinele locali.
:titru membrul superior sau membrul inferior (coapsă şi gambă, respectiv tu
pulină). Se utilizează forma continuă în cele 2 regimuri de frecvenţă, în •, i
14 30 minute, cu serii de 16-20 şedinţe zilnic. Acestea se repetă de 4-d • i
sau cu ocazia reluării programelor de recuperare.

IX.6.4. AFECŢIUNI CARDIOVASCULARE

Cel puţin până în prezent, acţiunea câmpurilor magnetice în h»i||
irdiovasculare se explică prin două mecanisme:
reglarea vasomotorie şi a hemodinamicii prin influenţarea sistemului iw rt
îgetativ;
acţiune locală de intensificare a respiraţiei tisulare cu creşterea consumul!
î oxigen, ceea ce atrage o vascularizaţie crescută pentru metabolismul local
Boli vasculare periferice funcţionale
Boala Raynaud, sindromul Raynaud, acrocianoza. Acţiunea Mn
influxului se explică şi justifică prin efectul simpaticolitic şi sedativ al Ion
mtinui. în afectarea mâinilor se aplică bobina cervicală cu bobina locali/uln
mâini, în regim de 40 Hz sau 50 şi 100 Hz continuu, timp de 12-16 minul»,
ectârile asociate ale extremităţilor membrelor (superioare şi inferioare), se iiplli
,)bincle circulare cervicală şi lombară şi cele localizatoare succesiv pe niAml l
cioarc, formele şi durata - ca mai sus.
Boli vasculare periferice organice
Troinbangeita obliterantă, ateroscleroza obliterantă a membrelor, arterio|»i>
abctică.
Magnetodiafluxul poate constitui un mijloc terapeutic adjuvant în sta»lmSg
iţin avansate, fără tulburări trofice. Se scontează pe efectul simpaticolitic al foi inii 1
ultimii şi pe vasodilataţia arteriolocapilară locală indusă mai ales de foiwiJ
ilreruplă. în ateroscleroza obliterantă, contribuie la dezvoltarea circuliitl
ilalcralc în asociere cu antrenamentul de mers. în arteriopatia diabeticA •
wstalal că forma continuă are şi acţiune hiperinsulinizantă, crescând tolcuin
glucide şi scăzând glicemia. Se utilizează atât în aplicaţii generale, cât $i
>lica(ii locale. Durata şedinţei 12-22 min. Se recomandă 5-6 serii pe an, alcâhiM
n 14-20 şedinţe, în cazurile avansate se aplică cu atenţie deosebită.
 MtTim-lrrn/ii i
\plicarea Maniirloiliallnxuliii produce frecvente ameliorări ale fenomenelor
idoncunislonic yi ale manifestărilor de tip extrapiramidal din sindromul ce-
ronic de involuţie a atcroscleroticului chiar şi după o primă serie de şedinţe,
ilru o durată relativ scurtă. De aceea, este necesară repetarea seriilor. Se
16-18 şedinţe zilnic în serii repetate la 6-8 săptămâni, apoi la intervale mai
' 11 funcţie de simptomatologia clinică. Se fac aplicaţii generale (cu bobinele
i la şi lombară), cu forma continuă şi durată de 12-16 min.
Hipertensiunea arterială
Din primele perioade ale utilizării terapeutice ale Magnetodiafluxului s-au
imlatat efecte favorabile în hipertensiunea arterială esenţială, mai ales în
stadiul i parţial în stadiul II.
Câmpul magnetic intervine sigur asupra a doi din factorii implicaţi în controlul
•liunii sanguine (factorul nervos şi reactivitatea vasculară) şi probabil pe alţi
i (factorul endocrinoumoral şi calibrul vascular).
Rezultatele foarte bune s-au obţinut în aşa-numitele „hipertensiuni
sistolice" i „hipertensiuni labile" la tineri aparent sănătoşi care prezintă o
circulaţie iicrkinetică, care cel mai adesea reprezintă factori de risc.
în perioada aplicaţiilor cu Magnetodiaflux s-a constatat adesea o reducere a
•ilicaţiei hipotensoare, până la jumătate din doze. Rezultatele favorabile sunt
uporare, pentru o perioadă variabilă de la caz la caz, fiind necesară reluarea
iilor de tratament. De asemenea, câmpul magnetic continuu permite o scădere
11 rapidă a valorilor tensionale a bolnavilor aflaţi sub medicaţia uzuală.
Se fac aplicaţii generale cu forma continuă, durata şedinţei 14-20 minute, în
' ii de 18-20 şedinţe, repetate la 2-4 săptămâni sau mai rar.

IX.6.5. AFECŢIUNI RESPIRATORII

în România s-a căpătat o experienţă apreciabilă prin tratamentul cu
iiignetodiaflux a câtorva mii de cazuri de astm bronşic, bronşită cronică
unatiformă, traheobronşită spastică şi pseudoastm nevrotic. Studii controlate
ipra unui lot de peste 400 bolnavi astmatici au fost întreprinse de colectivul din
>vora, care a arătat că tratamentul cu Magnetodiaflux determină ameliorări
labile, atât clinic, cât şi funcţional, în acest cadru nosologic este mai dificilă
•gerea formei de câmp magnetic, ambele având efecte favorabile, dar în funcţie
forma de astm şi de tipul neurovegetativ al pacientului.
în general, forma întreruptă este indicată la bolnavii de tip trofotrop cu
minantă parasimpatică şi la cazurile cu intensă reactivitate bronşică la
jtilcholină sau cu răspuns prompt şi complet al crizei la administrarea unui
uipaticomimetic.
Formele continue se aplică mai ales în cazurile cu hiperexcitabilitate cort ic-a Iii.
anxioşi, la bolnavele cu debutul afecţiunii în perioada climaxului, precum şi la
Inavii de tip ergotrop cu dominantă ortosimpatică. Se pot aplica ambele bobine
culare sau numai bobina cervicală, în regimuri de frecvenţă combinate, cu durate
de 12-16 minute, Li unele cazuri w pot combina formule de cAmp conlln
Ililirnipl rilmic, Sunt indicate 15 l K ţcdin|c /ilnic, cu rcpcluiva serici In l
Uioiifjiin cronicA utitmutiformă bcncficiu/A mai ales de forma iuliciupl in>
câmpului magnetic, în serii de pună la 20 şedinţe.
In traheobronşitcle spastice se aplică o bobină cervicală şi (» IM
loculi/atoare prosternai (sau numai bobinele circulare), cu forma continua ţi tu
durute ale şedinţelor; se fac serii de 12-14 şedinţe.
în pseudoastmul nevrotic se aplică în acelaşi mod ca la truhcolnnn
spastice, cu repetarea seriei după 2-3 săptămâni şi apoi la 2-3 luni iniei \
această formă de manifestare a nevrozei astenice şi psihonevrozei, rozul
aplicării Magnetodiafluxului sunt deosebit de bune.

IX.6.6. AFECŢIUNI DIGESTIVE

Existenţa în patogenia multor boli digestive a unui dezechilibru neuro-ui
cu dominantă parasimpatică şi răsunet pe funcţia secretorie şi motorie - fti
Magnetodiaflux un mijloc terapeutic tot mai frecvent utilizat în această pnlo'
în ulcerul gastro-duodenal sunt influenţate importante verigi patogen K
fac aplicaţii generale cu forma continuă, în şedinţe de 12-18 min. Se aplic.i
zilnice de 17-19 şedinţe, repetate în perioadele dureroase sezoniere.
în gastritele cronice se aplică cele două bobine circulare şi o IM
localizatoare pe epigastru. în formele cu hiperclorhidrie se utilizează forma eoni în
cele cu hipoclorhidrie - forma întrerupt ritmic; durata şedinţei 12-16 min de 17-
19 şedinţe repetate la l lună.
Enterocolopatia cronică nespecifică (în stadiile şi formele fără afet
echilibrului nutritiv al organismului) şi sindromul de colon iritabil benefici;i
asemenea de tratamentul cu Magnetodiaflux. Se aplică cele două bobine cin şi o
bobină localizatoare pe abdomen, cu forma continuă, în şedinţe de 12- TI ' şi serii
de 17-18 şedinţe zilnice repetate de 2-3 ori la interval de l lună.
Diskineziile biliare cu hipertonie şi hiperkinezie beneficiază de ap l
similare celor din tulburările funcţionale ale colonului (cu bobina localizatoin
hipocondrul drept).
în diskineziile cu hipotonie veziculară se indică formele întrerupt ritm
aritmie 12-14 minute, în serii de 17-19 şedinţe zilnice, repetate de 2-3 ori hi i
val de l lună.

IX.6.7. AFECŢIUNI ENDOCRINE

Diabetul zaharat. Experienţa practică a arătat rezultate bune obţinute
aplicarea Magnetodiafluxului ca tratament adjuvant în diabetul primar l<
„grasă", neinsulinodependent sau care necesită insulina în doze mici, precum i
diabetele secundare cu hiperfuncţiune a hipofizei, tiroidei şi suprarenalii
Bineînţeles, tratamentele de bază - dietetic şi medicamentos - se menţin.
 r l'ac np lk'ii|ii n «'i« ntl* m i cele cU n ifl bo bine circula re, fo rm a con tituiA , cti
iliu iiir d e IU l K tn in /lin H Cie
re, c o m a n d a 5 6 sc rii p e a n .
Ili/H-riimitlId. Slmliul iicurogcn al hipertiroidici beneficiază de tratamentul
»u Miigiiclodiallux, capabil să corecteze dereglarea activităţii nervoase superioare,
jupeilonia şi instabilitatea sistemului reglator neurohipofizar, tireotrop. Se fac
licaţii generale cu cele două bobine circulare, cu forma continuă, în şedinţe zilnice
12 20 minute şi serii de 14-16 şedinţe. Seriile se repetă de 2-3 ori la interval de
lună.

IX 6.8. AFECŢIUNI GINECOLOGICE

Dismenoreea. în dismenoreele funcţionale se obţin ameliorări evidente al ir

procent se ridică - după studii statistice - la 69% din cazuri. Concomitent cu
cliorarea sau dispariţia durerilor se înregistrează după aplicaţiile cu
•gnetodiaflux şi ameliorarea fenomenelor nevrotice şi vegetative (ameţeli, cefalee,
itenie, tulburări dispeptice etc.). Se ştie că efectul favorabil se datoreşte influenţării
renului neuropsihic, nu se cunoaşte încă exact dacă influenţează şi dereglarea
,>rmonală.
v Se aplică cele 2 bobine circulare şi o bobină localizatoare suprapubian cu
Ibrma continuă, în serii de 15-18 şedinţe a 12-20 minute, cu începere din ziua
n 4-a - a 5-a de la terminarea menstrei. Se repetă seria încă la 2-3 cicluri
incnstruale şi dacă este necesar se repetă o serie pentru consolidarea rezultatelor
«lupă 3-4 luni.
Tulburările menstruale funcţionale - hipermenoreea, menometroragia
luncţională, polimenoreea, hipomenoreea, oligomenoreea. Utilizarea Magne-
lodiafluxului în aceste tulburări cu perturbări ale raportului estrogeno-progester-
onic au dat rezultate contradictorii. Cum nu există o corespondenţă între
manifestările menstruale prin exces sau carenţă şi excesul sau carenţele hormonale
di până nu vom dispune de criterii obiective de alegere corectă a regimului de
lucru li câmpurilor magnetice în acest domeniu al patologiei feminine,
aplicaţiile Magnetodiafluxului reprezintă deocamdată doar tatonări şi nu
indicaţii precise.
Rezultate foarte bune s-au obţinut însă în tulburările menstruale la fetiţele
pubere. S-a mai dovedit că Magnetodiafluxul a transformat ciclurile anovulatorii
în cicluri ovulatorii, reglând cantităţile şi durata ciclurilor (R. Bârloiu).
Metroanexitele cronice nespecifice. Studiile de I. Haimovici şi Măria Andrieş
au dovedit efecte favorabile anatomofuncţionale date de aplicaţiile cu
Magnetodiaflux în metroanexitele microlezionale, până la 80% din cazuri. Rezultate
mai slabe (sub 40%) se obţin în formele macrolezionale. Efectele se concretizează
prin scăderea procesului inflamator local, a durerii pelvine, asuplizarea zonelor
pelvine, normalizarea exsudatului vaginal etc.
Se aplică cele două bobine circulare - cervicală şi lombară - şi o hohinfl
localizatoare pelvină sau o bobină specială intravaginal; forma continuă, în luni*
cele 3 regimuri de frecvenţă, cu o durată a şedinţei de 16-22 min, în serii de 14 l f)
şedinţe zilnice, repetate la 1-3 luni.

t k
 rww/ri» ttetptctflpe, Rfeclelc oli|lnnlc fn trntnmenuil Nulnm|
i* iile apnrntiiltii genital la femei prin cAmpuri mngnclice (Ic jonsA Ihn nu
determinai continuarea preocupărilor si ccrcctArilor specialiştilor In >>
domeniu de terapie.
într-un studiu efectuat în 1983 de Măria Andrieş şi colab., pe 60 de
cervicitc cronice ncspecifice (vârstă între 20 şi 43 ani) s-a aplicat Mngnetn după
următoarea metodologie: electrod special vaginal, intensitate de 3 .şi vârful
electrodului, frecvenţă 50 Hz, formă continuă, durata şedinţei 15 minul» şedinţe
/ilnice pe serie, aplicate din ziua a 7-a până în ziua a 21-a a ciclului '* a fost
repetată de 2 ori la interval de 3 luni. Jumătate din cazurile trainic un
beneficiat de alte 3 serii de aplicaţii la acelaşi interval de 3 luni în anul uimft'
Simptomele subiective (pelvialgii, leucoree, prurit) s-au ameliorat pnh
dispariţie după 3 serii de tratament (47-75% din cazuri) şi au dispărut (l>7- KM»1
după 6 serii. Examenul citohormonal executat înainte şi după 3 serii de aplic«|ti j
Magnetodiaflux intravaginal a arătat un viraj spre normohormonal la W*
ca/urile care prezentau aspecte hipohormonale înainte de tratament.
Tulburările de climax şipreclimax. Utilizarea Magnetodiafluxului în n>
tulburări a dat mari satisfacţii prin bunele rezultate obţinute. In acest donirm
manifestări foarte răspândite există o vastă experienţă, pe multe zeci de m
cazuri, în afara ameliorării până la dispariţie a fenomenelor distonice neunn
tative, ca şi a sindromului neurastenic, în preclimax se înregistrează şi re^lfu
ciclului menstrual. Fenomenele dureroase particulare sunt de asemenea foni l«
influenţate. Se fac aplicaţii generale cu cele două bobine circulare si Im
l
focalizatoare pe abdomen, cu mâinile aşezate deasupra ei. Se prescrie forma con
cu cele 3 regimuri de frecvenţe, în şedinţe de 14-28 min; numărul şedinţei'
individualizează după caz.
Efecte deosebit de favorabile au mai fost obţinute cu ajutorul Mnyi
diafluxului într-o serie de sindroame şi simptome în care dezechilibrul nein
getativ şi psihic au rol preponderent, precum: sindromul premenstrual (în spn
sindromul intermenstrual, dispareunia, pruritul vulvar, algiile pelvine fără şuii
de leziuni organice, frigiditatea (cu tulburări de libido, cu sau fără orgasm),

IX.7. CONTRAINDICAŢIILE APLICAŢIILOR

CU MAGNETODIAFLUX

Evităm aplicarea Magnetodiafluxului în următoarele cazuri:

purtătorii de pace-maker;
bolile de sânge (anemii, leucoze, trombocitopenii);
stările hemoragice, indiferent de cauză şi de localizare;
bolile infecţioase, stările febrile;
tumorile maligne;
insuficienţa renală;
 .Hidronim- endocrin' mit|ore (ncromcgnlui. bunlu HnHcdow, Simondl,
imn', Addison, («•ocioinociloin ele.);
luhorculo/a piilnionarA si cxtrapulmonară activă;
psihoze decompensate, epilepsie; sarcina.
() parte a acestor contraindicaţii nu se bazează pe date obiective teoretice şi u
l icc care să ateste eventuale agravări ale acestor boli sub Magnetodiaflux.
nlraindicaţia se face pe baza necunoaşterii perfecte a modului în care pacienţii
[H uşi Ici de afecţiuni ar reacţiona la câmpul magnetic. Există deci şi contraindicaţii
dutivc care îşi aşteaptă rândul spre a fi studiate.
Progresele magnetobiologiei pe plan mondial, alături de interesul general Ircu
crescând pentru magnetoterapie, ca şi locul privilegiat de care se bucură
noastră în acest domeniu prin tradiţia şi experienţa câştigată, fac ca această
fapic fizicală să se dezvolte în continuare în folosul medicinii în general şi al
hnlnavilor în special.

IX.8. MAGNETOTERAPIA LOCALĂ

Preocupările conjugate ale specialiştilor din domeniile ortopedici şi

(fjoterapiei privind calusarea fracturilor şi rezolvarea pseudartrozelor ne obligă
consacram un capitol aparte utilizării terapeutice a câmpurilor magnetice de
să frecvenţă în practica medicală.
Punctul de plecare al studiilor şi cercetărilor efectuate în acest domeniu îl
lonstituie rezultatul descoperirii a doi cercetători japonezi - Yasuda şi Fukada
-f «re, în anul 1954, au stabilit că osul deshidratat posedă proprietăţi
piezoelectrice. Această observaţie a fost confirmată de Bassett şi Becker în 1962
la osul normal hidratat şi la osul „viu", în acelaşi an, aceiaşi autori lansează
presupunerea că acest doct piezoelectric explică legea lui Wolff (1972) care
susţine că structura osului depinde de funcţia sa şi că orice modificare a
funcţiei duce obligatoriu la o modificare a structurii sale. Bassett şi Becker
consideră că sarcinile piezoelectrice iile osului reprezintă un semnal suficient
pentru activarea celulelor osoase, antrenând formarea sau resorbţia ţesutului osos. S-a
demonstrat experimental că acest fenomen piezoelectric se datoreşte componentei
organice a ţesutului osos, proteina colagenică (l'ukada, Yasuda, Sharnos, Marino).
Pornind de la aceste proprietăţi ale osului, autorii citaţi mai sus au stabilit d
acesta reacţionează prin „potenţiale electrice de presiune" când este supus unor
tensiuni mecanice exterioare, care dezvoltă sarcini pozitive pe partea convexl |i
sarcini negative pe partea concavă (fig. 224).
In cazul consolidării vicioase a fracturilor se poate observa că zonele con-
cave (supuse compresiei mecanice) cu încărcare electronegativă sunt sediul tind
neoformaţii osoase (osteogeneză), în timp ce zonele convexe - electropo/itlve
prezintă o osteoresorbţie (Bassett).
 Cercetări ulterioare (FreiUcnbcrg şl Urighlui
slal>ilit că Iu nivelul osului cxiulă si ..potcnţinlc bioelei
stabile" sau „de ba/A", manifestate Iu supintu|a nuni
având o sarcină elcctropo/itivă faţă de cavitatea moţi'
(Digby). Aceste potenţiale par a fi determinate de CUM
sanguin şi de gradientele ionice extra- şi intracclulun
în caz de fracturi s-a constatat o creştere a poton|ln[
negativ la nivelul focarului de fractură (Freidenh
Brighton). Această „negativare" persistă până Iu m
Udarea osoasă, zona fracturată revenind ultima Iu noi
Acesta a fost denumit „potenţial de fractură" şi prodid sa s-
ar datora unei perturbaţii locale a activităţii coli normale
răspunzătoare de potenţialul stabil de supi« (aceiaşi
autori). Becker şi Murray susţin că această n ficare a
potenţialului electric se datoreşte perturbării ••• mului de
inervaţie locală osoasă (1970). Această mod 111 a
h'ig. 224 - Dezvoltarea potenţialului stabil „de suprafaţă" mai este pusă pi- •.< virării
sarcinilor electrice diferite pH-ului celular (Hunt, Brighton) şi (sau) mod i 11< enzimelor
de părţile laterale ale lisosomiale cu punct de plecare în celulch > în stare
osului supus la o tensiune „inflamatorie".
mecanică exterioară.
Faptele de observaţie
experimentală care au si. existenţa celor 3 potenţiale electrice ale osului („de
presiune"), „bazai de suprn l şi „de fractură") au permis deschiderea unui câmp
larg de experimentare şi ap 11 clinică în utilizarea diverselor forme de energie
electrică „electromagneticii agenţi posibili de stimulare a osteogenezei.
Potenţialul de fractură ar fi cel important în studierea şi explicarea stimulării
osteogenezei după Becker; ai consideră că stimularea electrică a osteogenezei
reparatorii trebuie să ţină se < neapărat de integritatea sistemului nervos,
afectat în cadrul unei fracturi.
Pentru evaluarea experimentală a răspunsului osteogenetic au fost utili/ud
mai multe metode:
de stimulare a endostului, periostului sau a corticalei osoase;
de stimulare a fracturilor recente;
de stimulare a pseudartrozelor confirmate.
Consemnăm începutul din anul 1850, când Lente a raportat primele trei ca/.ui i
Je pseudartroză tratate prin aplicaţii de curent galvanic la nivelul margimlut
focarului de fractură, în contact direct cu osul.
Au urmat mai multe studii şi cercetări experimentale şi clinice, privim!
(limularea cu agenţi fizici externi a osteogenezei, respectiv a curentului continuu
ji alternativ şi cu impulsuri. După cercetările şi descoperirile lui Yasuda (l')M)
au amploare studiile riguros ştiinţifice în acest domeniu, iar după 1970 s-a dezvollnl
iplicarea câmpurilor magnetice de joasă frecvenţă în acest scop.
După anii '70, aplicarea câmpurilor magnetice în scopul osteogenezei rt
mstigat tot mai mult teren datorită următoarelor motive:
- este o metodă neinvazivă de introducere a curentului electric în organism,
If
N- U d c in o iiN tiu ! iiip eiin tetilu
In vitro
l In a n ii 1 9 7 7 *1 9 7 9 (P illa , H u i» n o tt,
' i . iln orn) cfl expiiiirit'iulr i iiliin i cclulnrc la eAmpuri electromagnetice cu impulsuri
iMiuMnnguliirc dr .M H) .M)() tis şi Irccvcnţc proprii (72 H/., 10-15 Hz), produce
Modificare a calciului la nivelul condrocitelor, stimulează dezvoltarea lanţurilor
ADN în condrocitu si hematii, favorizează încorporarea osoasă a calciului;
influenţarea favorabilă a osificării a fost confirmată de numeroase experienţe
i.-rliiate in vivo pe câini şi şobolani în perioada 1974-1979 (Bassett, Pilla,
i iMiscnkamp, Becker).
Cu ocazia acestor experimentări se subliniază necesitatea alegerii unor
niiinetri optimi şi exacţi ai câmpului magnetic: densitatea curentului, frecvenţa
Miipului, durata şi forma impulsului.
Analiza cercetărilor efectuate a stabilit că efectele obţinute se datoresc i
Aducerii unor curenţi circulari intermitenţi la nivelul focarului de fractură, care
nstituie stimuli indirecţi ai osteogenezei celulare, activând sistemul electronic
control exercitat de nervii periferici (Becker).
încercările experimentale clinice efectuate după 1970 în mai multe centre
' i m S.U.A. şi Europa, de mai mulţi autori (Kraus, Lechner, Bassett ş.a.), pe sute de
i/uri operate pentru etiologii diverse - osteomielite, tumori maligne, tumori
11 istice benigne, pseudartroze - au arătat că rezultatele bune se obţin în pseudartroze
i până la 81% din cazuri), în celelalte, rezultatele nefiind optimiste şi
nejustificând
Irocamdată aplicarea metodei, datorită numeroaselor eşecuri ţinând de apariţia
M i lecţiei sau direct de metoda aplicată în sine.
Rezultatele bune obţinute în tratamentul pseudartrozelor au fost
comunicate i Ic autorii care s-au ocupat în continuare de aplicarea acestei metode.
Astfel, Bassett, Mitchell, Norton şi Pilla se referă la o cercetare amplă efectuată
între 1973 şi 1978 pe sute de cazuri. Ei scot în evidenţă avantajul metodei de
tratament în scopul i plusării fracturilor neconsolidate prin aplicarea bobinelor
la suprafaţa corpului (lig. 225) faţă de metodele mai vechi, invazive sau
semiinvazive (utilizând curent

~-?>^ 'i l I '''' ' •"'iV'-

f ^ JiUiLGAUSS-s \
\ \

; j; j 1\ \1\
!1\\\\\\\\ *
Fig. 225 - Aplicarea bobinelor la suprafaţa corpului în tratamentul
pseudartrozelor (după Basset şi colab.).
unllmiii, alternativ fi cu impulsuri), cu clcctro/i iinpliinla|i ce reiili/wi o < n...
inului!) cu liaumali/atea corcspun/Alourc, cu riscuri de infec|ic osoa.sfl, riscim
iipcit- a dcctro/ilor (l 1% din cu/uri) şi necesitând un marc număr de clei In
mim n au aplicat câmpuri de 0,2 mT si 72 l Iz în impulsuri singulare în pscuclniti >
ongcnitalc si 10-15 Hz în trenuri de impulsuri la pseudartrozele udul|iloi
plicaţii y.ilnicc de 12-16 ore pe zi s-a obţinut o calcificare completă într-un ini
al de 3 luni la fracturile de tibie neconsolidate şi în 5 luni la cazurile cu pseudarli t
echi de 2 ani şi jumătate, din care 54% fuseseră operate de mai multe ori înm
e aplicarea câmpurilor magnetice.
Tot Bassett şi Mitchell, împreună cu Gaston comunică rezultatele ob|iin«
rin tratamentul - exclusiv cu câmpuri de impulsuri electromagnetice al
acicnţi cu 127 fracturi neconsolidate de diafiză tibială. Procentul rezultatei
bţinute, 87% din cazuri, este apreciat ca foarte bun, comparându-se cu cele ob|iin "
rin intervenţii chirurgicale, procent obţinut indiferent de vârsta pacienţilor, v
mata incapacităţii prealabile, prezenţa infecţiilor şi numărul eşecurilor operuli»>
ntcrioare.
Timpul de aplicare al bobinelor a fost de 10 ore pe zi în medie.
La pacienţii trataţi între 1974 şi 1976, durata medie a tratamentului a fost ilt>
irca 13-15 luni; începând din anul 1979, acesta s-a redus la 5 luni.
Se menţionează că forma impulsului curentului din bobinele magnetice art
n rol determinant în inducerea curentului în ţesuturi, aceasta părând a aven o
nportanţă deosebită în „comportarea" celulelor componente ale scheletului (con-
rocite, osteocite), în sensul unei stimulări care nu se poate obţine - de exemplu u
diatermia produsă de undele scurte şi microunde.
Modul de producere a căluşarii prin aplicarea acestei metode terapeutici
<te explicat prin:
penetrarea vaselor sanguine dinspre marginile osului, participând astfel In
:manierea osoasă similară cu osificarea endocondrală normală;
prin stimularea cineticii calciului din condrocite se produce calcifîcarcn
isuturilor fibrocartilaginoase în zona de pseudartroză;
câmpul magnetic nu stimulează direct osteogeneza, dar prin calcificaroi
brocondrocitelor se elimină orice efect de împiedicare a osificării, de călr«
:suturile moi.
 l l MM 11L X

PKO^KKSK ŞI ACTUALITĂŢI
ÎN ELECTROTERAPIE

Pentru o logică şi coerentă expunere a progreselor înregistrate de producţia

ii|)iiratelor de electroterapie, considerăm necesar a le prezenta pe cât posibil, în
ordinea frecvenţelor utilizate şi aplicate în acest domeniu.

X. 1. CURENŢII DE JOASĂ FRECVENŢĂ

Aparatele realizate şi furnizate de firmele specializate pe plan internaţional
in acest domeniu produc aceleaşi forme clasice de impulsuri: curenţi diadinamici,
IKĂBERT, faradici şi neofaradici, rectangulari (cu diferiţi parametri), exponenţiali,
curenţi KOTZ (metoda „rusă" de tonizare musculară), T.E.N.S. etc.
Progresul tehnic a permis însă realizarea unei aparaturi înzestrate cu o serie
de performanţe şi facilităţi (datorită microprocesoarelor) precum:
micşorarea semnificativă a dimensiunilor şi a greutăţii;
cuprinderea tuturor tipurilor şi formelor de curenţi în acelaşi aparat;
prin stocarea datelor şi parametrilor caracteristici, posibilităţi de prepro-
jţramare automată;
încorporarea în acelaşi aparat a curenţilor de joasă frecvenţă cu diferiţi
curenţi de medie frecvenţă.
De asemenea, s-au realizat aparate portabile de mici dimensiuni, care
generează curenţi de electrostimulare şi care pot fi ataşate pacienţilor cu pareze.
Ele produc o stimulare electrică externă care facilitează locomoţia la subiecţii cu
pareze ale membrelor inferioare (figura 226 - reprezentând aparatul „PARESESTIM"
produs de firma germană „KRAUTH-TIMMERMANN").
Cu ocazia expunerii acestor aspecte legate de progresul tehnic din domeniul
joasei frecvenţe, ţin să aduc câteva completări şi precizări privind aplicaţiile
curenţilor de electrostimulare. Acestea s-au remarcat din observaţiile şi experienţa
fizico-terapeutică rezultate din mai multe studii şi cercetări medicale în domeniu.
Stimularea cu curenţi sinusoidali (bifazici) este preferabilă celei cu curenţi
monofazici (redresaţi), din următoarele motive:
nu au efecte electrolitice, deci nu produc modificări electrochimice macro-
scopice la nivelul aplicării electrozilor;
teoretic este posibilă aplicaţia pe pacienţi cu implanturi metalice;
„oboseala" musculaturii este redusă, datorită existenţei semiundei de seni
contrar (cu aceeaşi amplitudine);
intensitatea (optimă necesară) curentului de stimulare este mai mică decât
cea utilizată la undele monofazice.
'Ig. 226 - Stimularea muşchiului tibial anterior paretic în leziuni de nerv peronier cu stimul •>
electric extern. Declanşarea dispozitivului produce extensia (dorsiflexia) antepiciorulm

Dar, trebuie să menţionăm că undele monofazice îşi păstrează importai 11 > i >i
îlectrodiagnostic. In ceea ce priveşte aplicarea unor constante fizice ale curci 11 • i i
ti menţionăm:
- curentul cu amplitudine constantă (c.c.) este indiferent la rezistenţa cu! .11 > •' a
ui este modificat de aceasta, chiar dacă variază rezistenţa tisulară dintre elci u « i
; asemenea, nu este influenţat de tensiunea (microvoltajul) creată între elcctnt*i
n/.aţiile cutanate neplăcute (de „iritaţie" cutanată) pot fi evitate sau înlăltuul*
nti-o aplicare corectă a electrozilor;
- curentul cu tensiunea constantă (c.v.) este, în schimb, dependent de rezis(oii|«
nlară a pacientului, modificându-se invers proporţional cu aceasta; nu se proilti»
i/aţiilc neplăcute de iritaţie cutanată. Această formă cu voltaj (tensiune) con
nt este recomandată în aplicaţiile terapeutice de electrokinezie şi în templu
inbinată cu ultrasunete.

X.2. CURENŢII DE MEDIE FRECVENŢĂ

Dacă ne referim la elementele de inovaţie privind acţiunile bio-fiziologlt i
curenţilor interferenţiali, realizate în deceniile 7 şi 3 ale secolului trecut (intci
cnţă plană, interferenţă spaţială şi dinamică, vector interferenţial, corecţie di
 Fig. 227 - Combină de aparate Fig. 228 - Combină de aparate „PHYSIOMED
„SANCAR" - „HUTTINGER". -ELEKTROMEDIZIN".

Distanţă etc.), apreciem că nu au apărut noutăţi. Multitudinea aparatelor concepute

fi produse de numeroasele firme produc aceiaşi parametri. Noutăţile sunt de
ordin tehnico-aplicativ şi constau în:
posibilitatea aplicării mai multor modulaţii de frecvenţă şi
includerea în acelaşi aparat a curenţilor de medie frecvenţă împreună cu
curenţi de joasă frecvenţă diferiţi.
Pe lângă acestea, s-au realizat şi se fabrică multiple combine (seturi) de aparate
ce furnizează diferite forme de energie terapeutică: curenţi cu impulsuri de joasă frec-
venţă, de medie frecvenţă, vacuum terapie, ultrasunete, radiaţii LASER etc. în acest
,ons, enumerăm câteva modele: „SANCAR" - „HUTTINGER", „PHYSIOMED -l
LEKTROMEDIZIN", „EDIT" - toate produse germane; „ENRAF - NONIUS"
.lin Olanda; „B.T.L." - produs ceho-canadian etc. (fig. 227 şi 228).
Datorită echipamentelor electronice moderne cu care sunt înzestrate, aceste
iparate oferă multiple formule de aplicaţie (câteva sute), prin stocare de date
permiţând prestabilirea parametrilor şi alegerea formulelor selectabile. Astfel, se
facilitează semnificativ aplicaţiile terapeutice.
De asemenea, multe aparate sunt prevăzute cu două canale de ieşire, permiţând
tratarea concomitentă a câte doi pacienţi.
Mai adăugăm că progresul tehnic datorat utilizării microprocesoarelor a
permis şi o altă realizare valoroasă şi importantă şi anume producerea aparatelor
de electroterapie portabile.
 X ». TKKAIMA C'U ÎNAITĂ I'KIX VKN |A

In iiiTSI domnim, trebuie să mcn|ioiKlm cfl apanilclc ele tnulc senili1 lulm Jc
liniile firme spcciali/atc oferă utili/arca acestei energii si în „regim" cu impui l'lsli-
vorba de impulsuri rectangulare, cu parametrii lor specifici: frecven|fl (eii ii:il;l în
H/) şi intensitate (exprimată în waţi).
Se afirmă (confirmat) că regimul („modul") de tratament cu imputam l
•Iede atermice, avantaj important, deoarece efectele termice sunt evitate în ni
ilccţiuni. Acestea produc o ameliorare mai semnificativă a irigaţiei s;m<
'perilorice) locale, permit o abordare mai puţin restrictivă a afecţiuniloi
irecum şi tratarea zonelor cu implanturi metalice.
Ne permitem să enumerăm doar câteva modele de aparate care furm/i .1 jcesl
mod de aplicare: „CURAPULS 970 şi 670" - ENRAF - NONIUS (Olum .TI l
liRMOPULS E" - HUTTINGER (Germania), „B.T.L. 13" (ceho-canadiun)
După documentarea şi experienţa noastră, sunt îndrituit să sublinicv
.modul" de tratament cu impulsuri furnizat de aceste aparate nu este identic cn
•cali/at de aparatul american DIAPULSE. Acesta are nişte caracteristici f\>
ipeciale, care îi conferă multiplele efecte terapeutice cunoscute, precum şi
i :xtrem de restrânsă de contraindicaţii.
Respectivele date sunt menţionate în cele două ediţii anterioare ale mi>'
•rafiei publicate de noi la Editura Medicală şi le reamintim:
durata unui impuls este de 65 microsecunde;
frecvenţa impulsurilor este dozată în 6 trepte;
penetraţia tisulară este împărţită în 6 trepte;
pauzele dintre impulsuri sunt variabile în trepte diferite (de la o duralA ile
15 de ori mai mare decât durata trenului de impulsuri până la o frecvenţă de
80 |if
ccundă);
puterea medie a câmpului electromagnetic generat este de 38 de waţi, In n
ntensitate de lucru a aparatului între 293 şi 975 waţi;
penetraţia maximă a câmpului electric este de 20 cm, la intensitatea maximi
c lucru de 975 de waţi. • ,,
iu.
X.4. TERAPIA PRIN CÂMPURI ELECTROMAGNETICE
DE JOASĂ FRECVENŢĂ (C.E.M.J.E) V
Această metodă electroterapeutică s-a dezvoltat în ultimii 15-20 de ani,
ulorită progresului tehnic, dar şi efectelor terapeutice obţinute (în patologiile cărom
se adresează această formă de tratament).
Din materialele de specialitate parcurse şi analizate, am constatat că din
.inctul de vedere al efectelor biologice şi histochimice intratisulare produse,
mi i npaiut noutăţi notabile.
Toate datele şi constatările experimentale şi clinice din domeniu (care aparţin
mare măsură şi cercetărilor efectuate în ţara noastră), prezentate în precedentele
jufi ediţii ale monografiei, rămân valabile. ;}.•
• Extrem de iiiiu>ilg, m P*I«» efecte blofi/Jologice inii utisuliuc se ulirmA cfl ir fi
•lilAlourcIc: creylcicn neimettl>ihiA|ii nicmbrunclor celulare, cu succesiunile con-
•ciilivc (favorabile); Nliiniilaiea pompelor de sodiu - potasiu, a potenţialului du
Ptiunc membranal; creşterea consumului de oxigen celular şi a fluxului sanguin;
"umbrea regenerării tisulare.
Din aceste acţiuni biofiziologice derivă principalele efecte terapeutice în
>i licaţiile locale:
- antiinflamator, având ca indicaţii terapeutice afecţiunile inflamatorii dure-
i ie cronice şi acute;
- consolidarea fracturilor (cu scurtarea duratei de calusare cu cel puţin 40%).
S-a încercat extinderea aplicării C.E.M. J.F. într-o serie mai largă de afecţiuni:
imlroame tendo-miofasciale dureroase, neuropatii şi angiopatii periferice,
«ileriopatii aterosclerotice etc. (B. Goraj, J. Kiwerski, A. Strabuzynska - Lupa,
W. P. Karspzzac, G. Strabuzinski - Polonia; J. Schultze - Germania; S. Conic,
V Veselovici - Potici - Iugoslavia).
Rezultatele au fost mai mult sau mai puţin concludente şi au variat de la
Mludiu la studiu.
Dacă bazele teoretice, tehnice şi aplicative ale magnetoterapiei generale nu
tli Icră mult de studiile şi cercetările româneşti în domeniu, s-au dezvoltat în schimb
uplicaţiile locale ale electromagnetoterapiei.
Pe baza cercetărilor şi studiilor succesive efectuate de o pleiadă de cercetători
(Jasuda, Fukada, Basset, Beker, Friedenberg, Brighton, Murray, Lentz, Pilla,
W. Krauss, Lechner, Norton, Mitchell, (iaston şi alţii) menţionate anterior în
capitolul respectiv, utilizarea locală a C.E.M.J.F s-a dezvoltat, putem spune,
spectaculos.
în plus, s-au efectuat studii şi cerce- F90200J
tări aplicative privind utilizarea C.E.M.J.F 6 KASYA
în tratamentul unor tumori osoase primitive
şi metastatice (W. Krauss şi colaboratorii
din Miinchen, cu rezultate publicate în 1991).
în consecinţă, s-a dezvoltat produc-
ţia şi utilizarea aparatelor de electro-
magnetoterapie locală, cu versiuni porta-
bile, utilizabile şi la domiciliul pacienţilor
pentru tratamentul unor afecţiuni localizate
(bineînţeles, după instrucţiunile menţionate
în prospectele de utilizare) (fig. 229).
Progresul tehnic a condus la reali-
zarea şi fabricarea unor echipamente şi
aparate (datorită microprocesoarelor încor-
porate) care permit:
- programarea de multiple şi diferite
aplicaţii, în acest sens, sunt citate şi menţio
nate modele cu 255 de variante posibile şi Fig.
229 - Aparat pentru electromagneto-
cu 50-90 variante selectabile; terapie locală „ASAEASY LINE" - Itali».
 aplicarea ulmullnnA şi indcpcntlcnin pe 2 canale diferite In cnledoi pfl('l«d
dro-lalfl (dar cu patologii diferite, deci şi cu programe diferite), introducând
iurliii Hi'lccla|i corespun/fltor.
Orientativ, pentru exemplificare şi comparaţie, menţionăm câteva lipuH
modele de aparate de diferite provenienţe:
Model Ţara producătoare Frecvenţa Intensitatea

M.D.F. ROMÂNIA 50-100 Hz - 4 mT pentru solenoidul ccrvu H! -

2 mT pentru solenoidul lotului i -
20-23 mT pentru bobinele Im i
B.T.L. 09 CEHIA - CANADA 1- 60 Hz - 70-100 mT valoare maximi psin .
solenoizii mari; - 20 mT valoare
medie.
A.S.A. „EASY ITALIA 1- 50 Hz - 5-15 mT (în funcţie de tipul »iii>
LINE" noidului).
A.S.A. „P.M.T." ITALIA 0,5- 100 Hz - 7-15 mT (în funcţie de tipul nuli
noidului).
MAGNETODIN GERMANIA 20 Hz (media -4-6m T.
valorilor pen-
tru cercetare
clinică).

NOTĂ
Medicii trebuie să studieze caracteristicile aparatelor.
Valorile intensităţii sunt în funcţie de tipul şi mărimea aplicatorilor solenoltfi,
Parametrii aplicaţiilor se stabilesc individualizat în funcţie de afecţiunii
ratată.
Indicaţiile terapeutice sunt aceleaşi care sunt prezentate la capitolul cari
ratează domeniul C.E.M.J.F.

X.5. LASERTERAPIA
LASER-ii au fost aplicaţi în medicină după anul 1960. Aplicaţiile medicul»
Ic LASER-ilor au cunoscut o dezvoltare continuă în ultimii 10-20 de ani. în
plicaţiile medicale, radiaţia LASER incidenţă pe ţesut produce o serie de procent
mec, biologice şi fiziologice (teoretice). Intensitatea şi efectul acestei radia|ll
cpind în primul rând de puterea (intensitatea) radiaţiilor emise.
Este vorba despre radiaţii electromagnetice coerente „monocromatice"
cu .mgimi de undă cuprinse între 100 nanometri şi 2 milimetri (deci un
domeniu pcctral foarte „îngust").
în funcţie de intensitatea radiaţiilor LASER, variază efectele biologice ţi
nplicit indicaţiile medicale (diagnostice sau terapeutice).
în terapia cu LASER-i de putere (intensitate) mică sunt folosiţi în general cel
u valoare de „lucru" de 10-90 mW (rareori câteva sute de mW).
§ Aplicaţiile metli .1. ii ilmNC datorea/fl unorcitmctcristici specific*
estor radiaţii;Strălucirea inu-iisrt pmpiiclule care poate fi utilizată
pentru focalizarea ulcior (proces majorai semnificativ cu ajutorul fibrelor
optice).
Intcracţia IUră contact cu tegumentul tratat.
în aplicaţiile medicale, radiaţia LASER poate suferi patru procese importante:
reflectarea la suprafaţă;
absorbţia parţială intratisulară (în apa tisulară sau în absorbanţi denumiţi
. '/nofori - de tipul hemoglobinei şi melaninei);
disipare intratisulară;
„transmisie" intratisulară.
Instalaţiile cu LASER-i sunt înzestrate cu o serie de surse generatoare de
ningie diferite (cu CO 2, cu Argon şi Kripton, cu Heliu - Neon, cu Rubin etc.) în
luiK'ţic de care şi parametrii caracteristici au valori diferite (putere, suprafaţă de
iniiliere, mărimea expunerii radiante, regimul de funcţionare - continuu sau cu
impulsuri, frecvenţa de repetiţie a impulsurilor, durata şedinţei etc.).
Domeniile medicale de aplicaţie sunt multiple: oftalmologie, neurochirurgie,
i > R.L., stomatologie, ginecologie - urologie, cardiologie, dermatologie, ortopedie.
în tratamentul bolilor aparatului locomotor (artroze, tendinite, întinderi şi
Miiituzii musculare, retracţii cicatriceale, calcificări intratendinoase), LASER-ul
ilc mică putere este considerat a fi un mijloc terapeutic asociat în cadrul balneo-
li/ioterapiei. în acest domeniu sunt utilizate instalaţiile cu Heliu - Neon şi/sau cu
iliode LASER.
Indicaţiile LASER-terapiei în aceste patologii se bazează pe următoarele
efecte: antialgic, antiinflamator, stimularea metabolismului celular (singur sau
Hsociat cu magnetoterapia) şi a circulaţiei arterio-venoase.
Aparatele utilizate au emiţătorul radiant de diferite modele şi dimensiuni,
Inclusiv tipul „sondă" (fig. 230 şi 231).
Tehnica de aplicaţie trebuie - evident - să ţină cont de procesul patologic
tratat şi scopul urmărit.

Fig. 230 - Aparat laserterapie cu sondă tip

„AŞA"-Italia.
 Fig. 231 - Aparat laserterapie cu sondă tip „B.T.L. 2000".

Parametrii prescrişi şi aplicaţi s-au stabilit pe baza studiilor teoretic» ilill

cest domeniu, precum şi a experienţei căpătate în urma numeroaselor tratuniPhl»
fectuate pe diferite afecţiuni şi cu diferite aparate.
Astfel, în tratamentul afecţiunilor superficiale, la o putere de penctrn|li *
idiaţiilor din acest spectru de 2-4 mm, se aleg puteri mai scăzute, adică în jm
OmW.
în tratarea proceselor mai profunde, pentru a realiza o penetraţie de 5-7 1 0 » .
.* utilizează aparate mai performante, care să furnizeze puteri minime de 25 iţi i
funcţie de efectul urmărit, se recurge la modularea frecvenţelor. Pentru clei
:imulator (local), se recomandă frecvenţe de 5 Hz, iar pentru cel analge/li
liorelaxant, frecvenţe de 10 Hz. Densitatea de energie pe suprafaţă trebuie '
temenea cunoscută şi respectată, în tratarea afecţiunilor aparatului loconioi
:easta trebuie să fie de 3-5 J/cm2.
Durata şedinţelor este şi în funcţie de evoluţia afecţiunii sub tratament, îl
i trebuie menţionată în prospectele de utilizare ale aparatelor respective. Penii i
: facilita aplicarea cât mai adecvată şi corectă a LASER-ului la parametrii cei 11
;>triviţi, s-au întocmit tabele cu diferite diagnostice şi entităţi nosologice tralii»
ceasta este de fapt o standardizare şi considerăm că trebuie să aibă un canu l
'ientativ, deoarece şi această metodă terapeutică trebuie să fie individuali/ni
prc exemplificare, în tratamentul tendinitelor, epicondilitelor, calcificărilor iun
ndinoasc, contuziilor musculare, bolii Dupuytren, retracturilor cicatriceale, arii
Hor şi altele, se recomandă aplicaţii cu puterea cuprinsă între 10 şi 25 mW. i
ecvcnţc cuprinse între 5 şi 10 Hz, cu o serie de 6-8 şedinţe, durata şedinţei lin
ilculată automat de aparat. Menţionăm că aceşti parametri sunt specificaţi peni
ili/area aparatelor din gama B.T.L. (modelul 10).
I ,a aparatele din gama B.T.L. modelul 2000, pentru emiţătorul tip sondti <•
icctrul de radiaţie în infraroşu, destinat tratamentelor în ortopedie şi recupenih ,
int speci licate următoarele caracteristici: 830 nm lungime de undă, 50 mW
puteien : sondă şi 0,1-200 Hz frecvenţa.
' A p a r a te le f tir n i/fI | Ptlp
I m ,,! \ ,\ ( V ic c n /.i liiihn .D
i i -.
m ihiliiA |i terapeutice
modele de npanilc hxe (slaţionarc) şi portabile;
sisteme (modalităţi) de aplicare - local şi general - (cu mod de proiecţie
iilical sau orizontal);
regimul de radiaţii: continuu şi cu impulsuri;
lungimea de undă: în diferite trepte, între 650 nm şi l 000 nm;
puterea (intensitatea) de emisie a radiaţiilor: ajustabilă în diferite trepte,
i re l mW şi l 000 mW (puterea maximă pe sondă);
- frecvenţa impulsurilor - ajustabilă între l Hz şi 10 000 Hz;
- durata impulsurilor: în general între 50 ns şi 200 ns.
Există modele care, încorporând toţi parametrii procedurii, oferă (prin micro-
^hiocesoare) până la 999 programe diferite selectabile de aplicaţie, în orice caz,
petăm, în toate aplicaţiile parametrii trebuie selectaţi individualizat, în funcţie
natura afecţiunii, dimensiunea regiunii tratate, profunzimea procesului patologic, i
idiul evolutiv al bolii etc.
în ceea ce priveşte efectul aplicaţiilor de raze LASER în tratamentul
i i'cţiunilor aparatului locomotor în ţara noastră, au fost făcute o serie de aprecieri
11 ocazia Congresului Naţional de Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi
-•cuperare Medicală cu participare internaţională, care a avut loc la Sinaia, în
noada 5-7 octombrie 1992.
Cu această ocazie, o secţiune a Congresului a fost consacrată acestei
i'ioblematici, în cadrul căreia au fost prezentate de reputaţi specialişti zece lucrări
i litiţifice, completate de pertinente intervenţii ale unor competenţi medici ortopezi.
Au fost prezentate rezultatele aplicaţiei LASER-terapiei într-o serie de
.ilccţiuni precum reumatismul cronic degenerativ, reumatismul inflamator, suferinţe
ibarticulare vizând efectele antialgice, asuplizant, antiinflamatoare articular.
La acel moment se aprecia că, în ansamblu, rezultatele obţinute (cu instalaţiile
iVute în dotare) în acest domeniu de patologie au fost neconcludente. Trebuie să
ăugăm că într-o serie de comunicări s-a menţionat şi recunoscut asocierea
icdicaţiei antiinflamatorii în tratament.
O manifestare ştiinţifică de anvergură în acest strict domeniu nu a mai avut
c în ultimii zece ani.

X.6. TRATAMENTUL CU LUMINA POLARIZATA

POLICROMATICĂ (P.I.E.R. = POLARIZED
POLYCHROMIC INCOHERENT LOW
ENERGY RADIATION)
încercările şi strădaniile de lărgire şi diversificare a utilizării energiilor radiante i
actul terapeutic au dus la punerea la punct şi chiar la aplicarea medicală a unoi
koi forme de energie luminoasă, denumită lumină polarizată policromatică.
 lliuuln do emiNio n nceiteia are lungimi de undi cupnnuc Intre 4()o
nmiomclri. ndicA raze luminoase ţi o inicA parte din .spectrul iiilruroşu
Sistemul si dispozitivele concepute si produse ulili/.ea/A luminA ) > •
Aceasta se reuli/.ea/.A prin utili/area în principal a proprietăţii de ivll> >•
luminoase (oscilaţii electromagnetice) prin mai multe planuri para le K i • i • de
oglinzi sau filtre (din diferite materiale). Prin această metoda, ()Y',, , i
luminoasă emisă va fi polarizată. Spre deosebire de sistemul LAŞI !•' <
rndi:i|ii electromagnetice coerente, monocromatice, sistemul BIONK >
lumină incoerentă, policromatică.
Hfectele biofizice şi biologice descrise sunt aceleaşi ca cele ol
aplicaţiile terapeutice cu C.E.M.J.F. şi LASER-i: creşterea permeabilii»1 branclor
celulare, stimularea potenţialului de acţiune al membranelor, (luxului sanguin,
stimularea regenerării tisulare.
în reţeaua comercială din ţara noastră a pătruns modelul Bioptron 11 >c
cu filtre colorate) furnizat de firma Zepter. Caracteristicile principale ni . -c
dispozitiv sunt următoarele:
dozarea energiei luminoase se exprimă în miliwaţi/cm2 şi se face 11 \ 11
ile mărimea suprafeţei cutanate, intensitatea sursei şi distanţa de la sursă la MI
•
tratată;
intensitatea sursei de energie (furnizată de o lampă cu halogiu)
constantă: 20 waţi la modelul I şi 100 de waţi la modelul II;
intensitatea energiei emise pe suprafaţă este de 40 mW/cm2;
suprafaţa de emisie a capului emiţătorului este de 18 cm2;
puterea de penetraţie în corp este până la 2,5 cm.
Nu intrăm în amănuntele tehnicii de aplicaţie din care însă mcn|lt
următoarele elemente: focarul de emisie se aplică la o distanţă de 5 cm de
ment, perpendicular şi fără a se mişca în timpul aplicaţiei, durata unei şcdinjl | în
general de 4-6-8 minute (în funcţie de natura şi gravitatea afecţiunii!
recomandă 2 aplicaţii pe zi, în număr de 7-12 şedinţe zilnice.
Domeniile de indicaţii sunt cosmetica şi medicina.
Aplicaţiile medicale sunt recomandate în dermatologie, O.R.L., stomaloli
plăgi chirurgicale, reumatologie. Spectrul afecţiunilor aparatului locomotor i
foarte larg: reumatism inflamator, degenerativ, abarticular, discopatii lombare, l
posttraumatice.
S-au alcătuit tabele cuprinzând entităţi nosologice, durata aplicaţii l
numărul de şedinţe recomandat.
Parcurgerea şi analizarea acestora mi-au relevat faptul că sunt standai'l
stângace şi nu au fost elaborate de specialişti serioşi din domeniile respectiv,
Personal am testat clinico-terapeutic un astfel de aparat pe 15 pai i
respectând toate elementele tehnicii de aplicaţie. Nu au fost aplicate alte proi <
pe zona tratată.
Cazurile au prezentat următoarele suferinţe: lombalgie vertebrogenă activ -mi
miofascită sacroiliacă dureroasă, tendinită simplă scapulo-humerală, epicondilli
miulgie cervicală, status post-entorsă, celulita gambiarâ. Din păcate, rezultaţi i
favorabile au fost nule.
 GLOSAR DE TERMENI

APLICAŢII STABILE - cu electrozi plasaţi în poziţii neschimbate.

COEFICIENT DE UMPLERE - raportul dintre durata impulsului şi perioada de repetiţie, la
ultrasunetele cu impulsuri.
• CONDUCTANŢĂ - proprietate a ţesuturilor de a permite o mai bună trecere (străbatere) a
curentului electric.
t) CURENT CONSTANT - curent cu intensitate constantă şi sensul neschimbat, realizat în mod
special de unele aparate, pentru a nu fi influenţat de rezistenţele variate ale diferitelor structuri
(neomogene) ale organismului.
r
f *) CURENŢI DE ULTRASTIMULARE - curenţi de joasă frecvenţă Trăbert cu parametri bine
precizaţi şi cu caracter analgetic.
CURENŢI DREPTUNGHIULARI - curenţi rectangulari, cu pantă ascendentă verticală şi
platou orizontal.
CURENŢI MODULAŢI - curenţi de joasă frecvenţă cu variaţii de amplitudine, frecvenţă sau
durată.
ii CURENT UNIDIRECŢIONAL - curent slab, cu intensitate sub 50 mA şi tensiune sub 100
volţi.
i" i - CURENŢI STOHASTICI - curenţi aperiodici (neregulaţi).
110) - CURENT VARIABIL - curent cu variaţii ritmice ale intensităţii.
( I I ) - IMPEDANŢĂ - particularitate bioelectrică a ţesuturilor care reprezintă o rezistenţă tisulară la
trecerea curentului, dar mai complexă decât rezistenţa electrică propriu-zisă, fiind legată şi
influenţată de existenţa unei capacităţi; ea depinde şi de frecvenţa curentului, fiind mai mare la
frecvenţele mici şi mai mică la frecvenţele mari, element foarte important în acţiunea şi efectele
terapeutice ale diferitelor domenii de frecvenţă.
(1 2) - INDUCTANŢĂ - valoarea de câmp magnetic al unei bobine („impedanţa" unei bobine).
113) - SNET - stimulare nervoasă electrică transcutanată (TENS în denumirea internaţională).
113) - SUBSTANŢE DIAMAGNETICE - cu permeabilitate magnetică redusă, subunitară.
113) - SUBSTANŢE PARAMAGNETICE - cu permeabilitate magnetică crescută,
supraunitara.
j (16) - TRADUCTOR - defineşte un dispozitiv destinat să convertească o formă de energie oarecut
în energie ultrasonică sau invers. Este un component care, fiind conectat la echipamentul ultrt-
sonic, transmite unda ultrasonică şi recepţionează unda ultrasonică reflectată. Denumirile dM
utilizate de „cap emiţător", „proiector", „localizator", „aplicator" sunt improprii.
 SKLKCTIVA

AMD P., Bcani J. C., REYMOND J. L. - Fotodermatoze, Lapresse thermale et climatique,

m i. l MS.
l ( > | , P. Rezistoarc, condensatoare, bobine, Editura Tehnică, Bucureşti, 1969.
I M.. MlvtJDON M. K. - Actions des champs magnetiques (Puissances-Frequences).
luhleau N. Hriets autonomes sur divers organes du corps, Kinesitherapie scientifique nr. 209,
I«K3.
M - Fi/iologie, Ed. a Il-a revizuită, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. Al
U., PRESURĂ L, TĂNÂSESCU T. - Amplificatoare de audiofrecvenţâ, Editura Tehnică,
Miiuiireşti, 1972.
M l l'. A. L. şi colab. -Repair of non-unions by pulsing electromagnetic fields, Acta orthopedica
IMjticii, Tome 44, fascie 5, 1978, p. 706-724.
l11 C. A. L. şi colab. - Treatment of United Tibial Diaphyseal Fractures with Pulsing Electro-
iiiiiKiiclic Field, The Journal of bone andjoint surgery, 1981, voi. 63-A, nr. 4, p. 511-523.
A I I . R. - Healing by electromagnetism - fact or fiction? New Scientist, 1976, p. 166-167.
IIIARI) J. K., KNUPPERTZ B. - Iniţiere în tiristoare. Editura Tehnică, Bucureşti, 1974. v
M. - Tuburi electronice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1970.
t'. - Tranzistoare - întrebări şi răspunsuri. Editura Tehnică, Bucureşti, 1976.
l , PETRAN M., ZACHAR J. - Electropyhsiological methods in biologica! research.
i-hoslovak Academy of Sciences, Prague, 1967. K., DANZ J. - SMOLENSKI U. -
Dosierungsstrategie einer Ultraschalltherapie, Zeitschift
• l'hysiotherapie, nr. 5, 1983, p. 259-264.
• illANNA - Objektivierung differenzierter Kurzwellentherapie mittels
Thermovision,
nschift fur Physiotherapie nr. 2, 1979.
i-SCU T. şi colab. - Balneofizioterapie. Manual pentru şcolile tehnice sanitare, Editura
Malicală, Bucureşti, 1963.
I1 K AS D.C. - Biofotonica, Editura ALL Educationel, Bucureşti, 1999.
11 K l'.SCU M. - Stabilizare de tensiune şi de curent, Editura Tehnică, Bucureşti, 1965. otll.IN
J., BISSCOP G. şi colab. - Electrotherapie, 4-eme edition. Maloine S.A.Editeur,
piiris, 1980. , I I . - Fibel der Elektrodiagnostik und Elektrotherapie,
Dresden, 1970.
I I . - Zum Entwicklungsstand der Elektrotherapie, Zeitschrift fur Physiotherapie, nr. 4/1976,
p, 263. , II., GUTTLER P. - Transkutane elektrische Nervenstimulation, (TENS),
Zeitschrift fur
l'hysiotherapie, nr. 2, 1978, p. 79.
II., GUTTLER P. - Transkutane elektrische Nervenstimulation. Zeitschrift fur Physiotherapie,
ni. 2, 1979, p. 89. l I I. , LANGE A. - Schmerzmodulation durch elecktrische Reize und
Ultraschal, Zeitschrift
IUr Physiotherapie, nr. 4, 1979. l I I . , STERNECK S. - Untersuchungen zur
analgetischen Wirksamkeit stohasticher
linpulsfolgen, Zeitschrift fur Physiotherapie nr. 4, 1979.
l I I . - Entwicklung der Elektrotherapie, Zeitschrift fur Physiotherapie, nr. 5, 1979, p. 343.
Ml'.S ULR1KE, GALLIES R. - Die Problematik der subjektiven und objektiven Dosisstufen in
«Ier Kurzwellentherapie, Zeitschrift fur Physiotherapie nr. 2,1982.

Mlcctroteranie
hMMAN J J, i i. ni iiu'illt Ineiinpudiiiliy «iliiwct»ncâ|il, Juutiml ollhe
of 1'ootSi 'iliii». l'"" I'VI KI / U., KONKI M l , ('Attipiinle nwgncllco
pulmilimre şl Important» lor pentru m
IlippociBlcM, nr. I. 1977. p. 16 .17. FAMAIiY J. P. si colub. - Prosluglandinc, muşchi
neted şi ultraviolete. Acta Belgie* modic* i
6 n r. 2, IWO. H.OKIiA S., DUMITRACHE I., GĂBURICI V. şi colab.-
Electronică industrială fimilnn
Kdituru Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980. I-'KICK G., WIEDHNHOFT
1NGELORE, FRICK. URSULA - Hămatologischc Hehi
Ultraviolettbestrahlung des Blutes unter besonderer Beriicksichtigung der Th
/.ytenagreggation, Zeitschrift fur Physiotherapie nr. 4, 1982. (ilI.I.HRT O. -
Electrotherapie, R. Pflaum Verlag K.G., Miinchen, 1981. GOCiA CÎH., POPESCU C.,
VASILIU E., VĂTĂŞESCU A., VARTIC R. - Tuburi cir.
şi dispozitive semiconductoare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1964.
IIHDENIUS P. şi colab. - Some preliminary investigations on the therapeutic effect of pul1»
waves in intermittent claudication. Current therapeutic research, voi. 8, nr. 7, July l
317-321.
I1lilDHNREICH E. M. - Erfanrungen mit der synchronen Kombination von Ultraschall und KI
in der Behandlung verschiendener Schmerzsyndrome des Bewegungsapparatcs. /n
fur Physiotherapie, nr. 5, 1978. IIKIDENREICH E. M., HENTSCHEL R., LANGE
A - Praktische Anwendung und hi
Ergebnisse der transkutanen elektrischen Nervenstimulation, Zeitschrift fur Physioil
nr. 5, 1983, p. 281-284. I1ERSCH B. J. - The Adjunctive Application of Diapulse
Therapie for Foot Traumas, t \»ţ<*
Pediatry, February 1972. HEYDENREICH A. - Erfahrungen mit der Elektropunktur
bei funktionellen, bcmindţfi
vertebragenen Reflexsyndromen, Zeitschrift fur Physiotherapie nr. 5,1983, p. 301 1(11
HIBBERD R. G. - Circuite integrate - întrebări şi răspunsuri. Editura Tehnică, Bucureşti, l 'J M
HOPPE K. şi colab. - Zur Beeinflussung von niederfrequenten Reizstromtherapiegerillr iltyft
Kurzwellentherapiegerăte, Zeitschrift fur Physiotherapie, nr. 5, 1978. IIORENTZ L.,
REITMANN U. - Einsatz der TENS bei ausgewăhlten orthopllilu»|k{.n
Krankheitsbildern, Zeitschrift fur Physiotherapie, nr. 5, 1983, p. 289-291. IPSER F.-
Fysiatrie, Praga, 1972. JASNOGORODSKY V. G. - Differenzierte Anwendung der
Elektrostimulation bei Bewt
storungen, Zeitschrift fur Physiotherapie, nr. 6, 1981, p. 377. KAPLAN E. G.,
WEISTOCK R. E. - Clinical Evaluation of Diapulse as Adjunctive 'H'
following Foot Surgery, Journal of the American Pediatry Association.vol. 58, nr. 5.
KNOCH H. G., KNAUTH KATHARINA şi colab. - Therapie mit Ultraschall, VEB 1111*14
Fischer Verlag, Jena, 1972. LANGE A. - Moderne Ultraschalldosierung - Ubersicht Uber
die sowjetische Literatur, Zcilirlilf«
fur Physiotherapie, nr. 2, 1978, p. 117. LANGE A. - Diagnostice Moglichkeiten der
Mittelfrequenzreizung, Zeitschrift fur Physiollit'ifi|ij-
nr. l, 1979. LICHT S. - Therapeutic electricity and ultraviolet radiation, voi. IV;
Elizabeth Licht Puhllili»
1959. LILIUS H. G. şi colab. - Uber die therapeutische Wirkung der diadynamischer
Stroiumi ţa
Bănderverletzungen des Fiises, Zeitschrift fur Physiotherapie, nr. 5, 1975, p. 331.
LOBELL M. J. - Pulsed High Frequency and Routine Hospital Antibiotic Therapy in the niiiimgc
ment of Pelvic Inflammatory Disease. A preliminary report, Clinical Medicine, voi. 6'), iif l
august 1982.
MILLEA A. - Electrotehnica pentru radiotehnicieni, Editura Tehnică, Bucureşti, 1967. MOYEN
B., COMTET J. J. - La stimulation electrique et electromagnetique de l'osteogenese, UiMy«i
Med. Chir., Paris, "echniques chirurgicales orthopedie, 44025. ; a,
 RC 0 1 ,1 (1 1 )H i i>
C lo e iO l n il, K lec lrtm k i m cd lm lâ, IU III.
N npnui, 1981,
'.CU M..-KÂIHJU" > n \ UtIII/arcauparalclorTURRS 10ţiRSI2lnclcctrodiagnosliciil
pi in stimulare şi clo 1 1 . .in upic, Caiet documentar de electroterapie, Editura Medicală, Bucureşti,

iVK'IU L., HAUL1CÂ I.- Patologia sistemului nervos vegetativ, Editura Medicală, Bucureşti,
1 482. •MLliSCU A., POPESCU M. - Curenţii interferenţiali de medie frecvenţă, Caiet
documentar
de electroterapie, Editura Medicală, Bucureşti, 1983. l, A I., STAN F. - Condensatoare,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1964. i K A I., CONSTANTINESCU GH., VASILE A.,
ŢETCU N. - Manualul muncitorului
electronist, Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
i KA L, POPESCU C.A. -Stabilizatoare de tensiune, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983.
'I)Y D. - Iniţiere în microelectronică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1982. îl C. T., FULTON
F. J. şi colab. - Fiziologie medicală şi biofizică, ediţia a 1 8-a, Editura
Medicală, Bucureşti, 1963.
IC H. A. - Rehabilitation Medicine, Third Edition, C.V. Mosby Company, Saint Louis, 1971.
îiSCU M., POPOVICI AL., POPESCU M. - Circuite electronice, voi. II, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1969. •JGHE T., GEORGESCU G. - Fundamente şi metodologia de utilizare
terapeutică a aparatului
Magnetodiaflux, Caiet documentar de electroterapie, Editura Medicală, Bucureşti, 1983. l
LETT Z., HOFFMAN L, CÂMPEANU A. - Semiconductoare şi aplicaţii, Editura Facla,
Timişoara, 1981. MULESCU U., BIRĂU O., BODI I. şi colab. - Electronica. Pentru
perfecţionarea profesorilor,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
i I'.IIE R. şi colab. - Dispozitive semiconductoare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1964. lURZA
M., BĂLTĂCEANU G. şi colab. - Fizioterapie, voi. I, Editura Medicală, Bucureşti,
1957. l HI E., DAVID E. - Curentul interferenţial stereo - un nou procedeu în
electroterapie,
Electromedica (Siemens), nr. l, 1980. 1 1 1 OM H. - Terapia cu curenţi interferenţiali
stereo - baze şi prime rezultate, Electromedica
(Siemens), nr. l, 1980. \SILESCU V., MĂRGINEANU D. G. - Introducere în
neurobiofizică, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1979.
VASILIU E. - Iniţiere în dispozitivele semiconductoare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1970.
VĂTĂŞESCU A., CIOBANU M., CÂRCU T., RATEŞ L, GHEORGHIU V. - Dispozitive
semiconductoare. Manual de utilizare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1975.
W l LSON D. H. - Comparison of Short Wawe Diathermy and Pulsed Electromagnetic Energy in
Treatment of Soft Tissue Injuries, Physiotherapy, October 1974, voi. 60, nr. 10, p. 309-310.
W l LSON D. H. şi colab. - The effects of pulsed electromagnetic energy on peripheral nerve regenc-
ration, Annals of the New York Academy of Sciences, voi. 238, oct. 11, 1974, p. 575-580.
W1NTERFELD H. J., CONRADI E. - Vergleich der Wirkung von Ultraschall im Impuls - und
Gleischschallbetrieb bei de Bchandlung der Gonarthrose, Zeitschrift fur Physiotherapie, nr. 3, 1981,
p. 159.
/ULLI L. P. - Pulsed High Frequency Electromagnetic Energy for Adjunctive Care of Foot Lesions,
Journal of the American Pcdiatry Association, voi. 58, nr. 8, august 1968.