DEFOCUSUL VIZIUNII INSEAMNA HAPPENING SI NU CAUZALITATE...

FIECARE FULG LA LOCUL

SAU... INTREG, CENTRAL...IMEDIAT/I-mediat(NEMEDIAT) SIMULTAN...INTREGUL NU POATE FI
DECAT SIMULTAN!!!
IN PERSPECTIVA INTREGULUI SIMULTAN... CONTEMPORAN CU DEO...
INTREGUL NU POATE FI DECAT SIMULTAN!!!
SCOPUL ESTE LIMITA PRIN EXCELENTA, CEALALTA FATA A MONEDEI CAUZEI, DESI NU
ATAT DE ANGOASANT PRECUM ACEASTA, CONSTRUIND IN RAPORT FRACTAL "LEGEA
CAUZALITATII GENERALE" - ILUZIA SEPARARII. TEORIA CAUZALITATII GENERALE TRATEAZA
RAPORTURILE DETERMINISTE DE CONSTITUIRE A LUMII SI DECI SE OCUPA CU SPATIUL.
SCOPUL- SEPARAREA /SPATIUL- LEGEA CAUZALITATII GENERALE (ce a fost mai intai, scopul sau
cauza?!) Spatiul-scop sau cauza?!... separarea, scop sau cauza? SPATIUL, INCEPUT SAU SFARSIT?
0 si 1 in prima limba, scopul si cauza, fac posibila lumea: SCOP SAU CAUZA…?

Timpul este interpretarea personala/speciala a conditiilor/spatiului. Timpul discrimineaza

preferential spatiul in locuri/perspective. TIMPUL ESTE EPISODIC, discriminat semantic – sensul
este inerent in timp si nu invers. Nu lucrurile fac sens in timp, ci timpul face sens in lucruri!!! Timpul
nu are sens decat in spatiu, este o valoare implicita, instrumentala a spatiuui.
CUM POT EU SA DECID CINE SUNT?! ...SI UNDE?!...SAU CUM!? POT DOAR SA MA BUCUR IMPREUNA SAU
SA MA INTRISTEZ SEPARAT!... SINGURELE DEFINITII-LIMITARI SUNT CELE PARTICULARE, IAR
PARTICULARITATEA - NEIMPARTASIREA POATE FI STATUATA DOAR IN SUFERINTA INADECVARII/
LIPSEI NASCUTE DINTR-O CAUZALITATE SPECIALA... ISTORIA EPISODICA A EGO-ULUI. MA POT
DESCRIE SI IDENTIFICA IN PARTICULAR DISOCIINDU-MA DE TOTALITATE...INTR-O NOTA
SPECIALA...SI ASTFEL MA LEG SINGUR INTR-O AUTODETERMINARE AUTISTA- DISOCIINDU-MA DE
CEEA CE ESTE, DECI CEEA CE SUNT... SUFERINTA ESTE PERSPECTIVA CAUZALITATII SPECIALE...
AUTISMUL AUTODETERMINARII...determinismul mecanicist al partilor.
TEORIA CAUZALITATII SPECIALE TRATEAZA ISTORIA EGO-ULUI DECI T I M P U L.

nelimitat nu inseamna infinit - limitat/constrans sa continue - ci intreg, deplin, una cu totul... heaving no
head, no center... nu inseamna fara sfarsit ci fara inceput!

TEORIA CAUZALITATII GENERALE... DETERMINISMUL IGNORANTEI... UNDE INCEPE CLIPA? CEA MAI
INSIDIOASA FORMA DE IGNORANTA/DETERMINISM ESTE PERSPECTIVA TELEOLOGICA... SI MAI
TARZIU(SAU MAI DEVREME) CEA TEOLOGICA

din notele de mai sus se contureaza doua perspective ontologice: simultaneitatea si relativitatea cu
cele 2 radacini ale separarii: LUMEA/scop: perspectiva teleologica - teoria/spatiul cauzalitatii
generale, si EGOUL/cauza: perspectiva episodica - teoria/timpul cauzalitatii speciale... cei doi munti
care il strivesc pe Mansjuri

ESTE DARUL DOMNULUI SI SE PRIMESTE IN ABANDON/ACCEPTARE DEPLINA, TAKE IT OR LEAVE

IT, TOTUL SAU NIIMIC, PUNANAD CAPAT ORICAREI OPINII/ DORINTE/ INSTANTA CRITICA... SFARSITUL
TIMPULUI/ PARTILOR... CHIAR A TA... Nu poti argumenta intregul, poti doar sa accepti.

INTREGUL - PACEA DOMNULUI. CE ESTE ILUMINAREA? - SFARSITUL SUFERINTEI/SPERANȚEI.

CE ESTE DUHUL SFANT-DEPLIN -SFARSITUL PARTILOR - CAUZALITATII. CARE COVARSESTE ORICE

PRICEPERE, ORICE INSTANTA CRITICA

SFARSITUL PARTILOR/SCOPURILOR... RECUNOASTEREA ADEVARULUI CA NU EXISTA

INCEPUT...SFARSITUL PARTILOR INSEMNA SFARSITUL INCEPUTURILOR/ CAUZELOR OBIECTIVE
NE-inceperea, ne-prihanirea

AUTONOMMIA PARTII/SEPARAREA.... autnomia partii este o imposibilitate logica, "partea" fiind prin
definitie un disjuns, corelat al intregului... PARTIALITATEA E DE NEATINS, CA SI ALTERITATEA NECESARA
PARTIALITATII...IATA INTREAGA ADVAITA, IATA INTELEPCIUNEA... PARTEA E IDEALUL NESUSTENABIL SI
NU INTREGUL DEPLIN.

Separarea este problema, Dumnezeu-Identitatea este raspunsul.

implacabiitatea cauzalitatii caruia eu i-am dat "identitate", prin prisma careia eu am vazut
lumea/aproapele... cand consider ca eu pun inceputul, implicit ma leg de final... AM NEVOIE DE
FINAL!!! TRAIESC INTR-O NEVOIE NICIODATA SATISFACUTA PE DEPLIN...INTOTDEAUNA EXISTA MAINE,
MAI MULT, cauzalitatea implica identitatea in inepuizabile orizonturi de potential. Cand eu cultiv si
intaresc ego-ul, implicit augumentez di dezvolt lumea.

Deplin - intreg!... F A R A I N C E P U T.

am pus deductia in locul revelatiei identitatii , si astfel am justificat "Darul" - l-am conditionat intr-un "joc
de limbaj" cu durata si reprize de joc, intr-un orizont semantic, artificial.

NU VOI STRICA PACEA CU INTELEGERILE MELE... PACEA DOMNULUI CARE COVARSESTE ORICE
PRICEPERE/ INCHIPUIRE-JUSTIFICARE.

toate gandurile nu fac dacat sa procastineze prezentul, neintermediatul, neimpartitul, iubirea... SA LEGE
CU INCEPUTURI SI FINALURI.

avalansa de ganduri, strategia mea de a evita prezenta iubirii printr-o avalansa de conditii si evenimente...
AVALANSA DE REPROSURI NU MA VOI TEME DE CLIPA ASTAZI... NU VOI INCEPE!!!.... DON'T START
DOAR TIMPUL ARE INCEPUT/SFARSIT; CAUZA/SCOP - CLIPA SFANTA (INTREAGA) ESTE FARA INCEPUT
SAU SFARSIT PENTRU CA INTREGUL ESTE FARA INCEPUT SAU SFARSIT !!! NISARGADATTA NU S-A
NASCUT!

IDENTITATEA - DEPLINATATEA CREATIEI - INTREGUL CREATIEI

NU EXISTA PARTI DECAT IN SEMNIFICATIE!!! Vrei sa schimbi partea/obiectul - schimba campul
semantic!... SCHIMBA PERSPECTIVA! De unde se intra in zen?!

Mintea separata e ca o oglinda sparta... in cioburile ei, lucrurile aflate la departare intra cu totul si
se vad intregi, par simple, dar cu cat te apropii de ele si se maresc in oglinda sparta, cu atat mai
fragmentate devin...fractia nu e in lume ci in tine..... tu pui lumea sub raport...DE
CAUZALITATE!!!...SI IMPLICIT DISTANTA SEPARARII.

durerea/suferinta e incercarea dementa de a dovedi eficaciatea partialitatii... e incapatanarea separarii...

SINGURUL ARGUMENT AL EGO-ULUI E PARTICULARITATEA/ PSEUDO-ORIGINALITATEA
SUFERINTEI SALE NEIMPARTASITE. ISTORIA SA DISTINCTA... DISTINCTIA DURERII
SALE!...ARGUMENTATIA SA...

nu exista cauzalitate si nici determinare decat in iluzie... INTREGUL NU POATE FI TRANSFORMAT,

PRELUCRAT, DETERMINAT SAU SUPUS IN VREO ALTA FORMA CONDITIILOR.
DOAR DEPLINUL E MAI MARE DECAT INFINITUL!!!... NELIMITAT...DOAR INTREGUL/DEPLINUL E
NELIMITAT!

IN DEO "S-A FACUT DEJA FIECARE ALEGERE"... SFARSITUL ALEGERILOR! DE LA SINE... INTREGUL
ACCEPTA/VALIDEAZA PANA LA ULTIMA PICATURA DIN TOATA APA ACESTUI RAU PE CARE UN INITIAT
ZEN L-A BAUT DEJA... PACEA DOMNULUI CARE COVARSESTE ORICE PRICEPERE.

DEFOCUS DEPLIN SIMULTAN/PREZENT

PUNCTUL IN CARE SE ADUNA CU FURIE REPROSUL/DORINTA E DE FAPT O REFLEXIE FOCALIZATA IN

OGLINDA CONCAVA A TRECUTULUI.

TRECUTUL ESTE TARAMUL PARTIALITATII... TRECUTUL ESTE ORIZONTUL PARTII !... CA SI VIITORUL…

IN DEO S-A FACUT DEJA FIECARE ALEGERE... DEPLINUL NU ARE GRADE DE COMPARATIE!!! ... NU ARE
PERSPECTIVA SI REPERE - SPATIAL SAU TEMPORAL!

TRECUTUL - LUMEA CEALALTA/ LUMEA PARTILOR/NEVERLAND... TOATE DECIZIILE MELE SI TOATE

IDEILE MELE SUNT FORMULATE IN CONTEXTUL TIMPULUI TRECUT.. O LUME CARE N-A EXISTAT
NICIODATA.
nu poti sa servesti la doi stapani... identitatea e mai presus de orice coherenta\deterimism dialectic.

ADEVARUL NU ARE TRECUT... TRECUTUL CARE, DACA E IERTAT, NU MAI E!

CAND SE TERMINA TRECUTUL INCEPE DUMNEZEU... aici e angoasa pe care o resimt mereu in perspectiva
trecutului care nu vrea sa se mai termine, ci genereaza ad infinituum obligatii, sacini, timp delegat, timp
psihlogic - tara egoului...sprijinul/propteaua trecutului devine iadul determinarii.

"DUH DEPLIN" - se primeste doar in dar, desi se ia/cauta cu asalt... nu poti decat cel mult sa fii pregatit pe
cat de bine poti! ...Insa nu poti castiga sau determina in vreun fel DARUL DOMNNULUI!...un asalt total,
sustinut atata vreme cat e necesar ca sa-ti tocesti toate armele, puterile, si prejudecatile...tot trecutul!

SINGURA PREGATIRE PENTRU DAR E SA RENUNTI LA TRECUT, SA RENUNTI COMPLET!...INTREGUL,

DEPLINUL E PRIMIT IN ATITUDINI TOTALE (LOCUL,LOCUL, LOCUL) IN DEPLINUL INIMII... DINCOLO DE
PARTEA BUNA SI REA A LUCRURILOR - ALEGERI ALE MINTII- E IDENTITATEA... FIECARE BUCATA E
CEA MAI BUNA BUCATA!.... DACA DEPLINUL E DEPLIN ATUNCI FIECARE BUCATA...IN FIECARE
CLIPA...! Ce este Duhul Sfant...D U H U L D E P L I N... ACCEPTAREA DEPLINA PE DEPLIN A
DEPLINULUI FIINTEI..., iar daca DACA DEPLINUL E DEPLIN ATUNCI FIECARE BUCATA... IN FIECARE
CLIPA...!

ECRANUL....in ignoranta ai impresia ca lucrurile reprezinta mai mult decat in realitate....iluzia semantica,
but a rose is a rose is....

intunericul/insesizabiluil/incalificabilul...cel prin care se infiinteaza/delimiteaza obiectele distincte.

Limitele/granite nu exista... e un colaps imaginar intre lucruri imaginare ce tine captiva o minte personala
imaginara... cu o istorie imaginara

IN PERCEPTIE AI NUMAI REPREZENTARI/ JOCURI DE LIMBAJ/ IMAGINATIE... IDENTITATEA NU SE OFERA

PERCEPTIEI/ CONSECINTELOR!!! Adevarul nu se poate oferi decat Siesi. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo
înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să
nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos...
Identitatea nu "suporta" comparatii, metafore sau reprezentari, asa cum uleiul nu suporta apa... e atat de
compacta incat nu ai unde sa mai bati cuiul lui Pepelea, si atat de nesfarsita incat nu-si gaseste granitele...
cu atat mai putin vecinii... e chan.

PACEA SINELUI INTREG/ IDENTITATII... DARUL CARE INCHIDE JUDECATA/ALTERITATEA. POATE FI

PIERDUT SI REGASIT... DAR NU OBTINUT SAU CONSTRUIT SAU MERITAT... POATE FI PRIMIT DAR NU
IMAGINAT... POATE FI SPERAT/CREZUT DAR NU ANTICIPAT... DARUL NU POATE FI SUGERAT, INDICAT
DECAT IN PILDE SAU KOANURI.

toate dorintele sunt conflictuale, iar dorintele...

DEFOCUS CLAR... SURRENDER TO THE VISION... DE BUNA VOIE SI NESILIT DE NIMENI, ACCEPT!

NU TE IMAGINA CAPTIV IN OGLINDA TIMPULUI

in viitor esti la fel fel de captiv ca si in trecut pt ca viitorul nu e decat cealalta fata (fata argintata) a oglinzii
trecutului

..sa traiesti fara judecata... fara sprijinul lumii...

libertarea e numai in Identitate caci nu exista decat identitatea...orice altceva e o minciuna iar falsul te
leaga, e determinare deci determinanta.

libertatea mea e numai la Deo... in acest proces de insumare lumea e eliberata/de-semantizata odata cu
ego-ul... caderea in rai... e sa te arunci la picioarele Domnului!... sa-ti arunci istoria/trecutul/lumea...sa ai
totul trebuie sa renunti la nimic.

esenta eliberarii- obiectele sunt perspective in mintea mea, sunt deci supuse dorintei.

Aleg locul al doilea ca sa il castig pe cel dintai.

independenta e o pseudo-identitate, o copilarie in care crezi ca a fi separat-deci oricum raportat la

alteritate- e calea sine-lui/ egoul – cel care VISEAZA LA PEDEAPSA...STAPAN AL CAUZALITATII!

fara iertare mintea e inlantuita in propria ei zadarnicie

SA IERT TOATE SI SA LAS CREATIA SA FIE ASA CUM ESTE

miracolul este o actiune-functiune fara plata/rasplata, fara asteptari...inafara cauzalitatii recunoaste

si slujeste doar identitatea... se "manifeta"/functioneaza in dar si-n har. e mereu prezenta- nu poate
fi adunata/pastrata in istoriile mintii ci implinita in experienta/functionare.

Egou-ul nu are decat trecutul de partea sa. PREZENTUL ESTE DAR...IN HAR...

Iertarea vede doar nepacatosenie, si nu judeca. nu genereaza alteritate Prin asta ajung la Tine.
surrender your dreamer-ego... surrender your goals Raspunsul lui Dumnezeu e o forma de pace.

ESTE DARUL DOMNULUI SI SE PRIMESTE IN ABANDON/ACCEPTARE DEPLINA, TAKE IT OR LEAVE IT,

TOTUL SAU NIIMIC, PUNANAD CAPAT ORICAREI OPINII/ DORINTE/ INSTANTA CRITICA... SFARSITUL
TIMPULUI/ PARTILOR... CHIAR A TA... Nu poti argumenta intregul, poti doar sa accepti.
AUTONOMMIA PARTII/SEPARAREA.... autnomia partii este o imposibilitate logica, "partea" fiind prin
definitie un disjuns, corelat al intregului... PARTIALITATEA E DE NEATINS, CA SI ALTERITATEA NECESARA
PARTIALITATII...IATA INTREAGA ADVAITA, IATA INTELEPCIUNEA... PARTEA E IDEALUL NESUSTENABIL SI
NU INTREGUL DEPLIN. Separarea este problema, Dumnezeu-Identitatea este raspunsul.

implacabiitatea cauzalitatii caruia eu i-am dat "identitate", prin prisma careia eu am vazut
lumea/aproapele... cand consider ca eu pun inceputul, implicit ma leg de final... AM NEVOIE DE FINAL!!!
TRAIESC INTR-O NEVOIE NICIODATA SATISFACUTA PE DEPLIN...INTOTDEAUNA EXISTA MAINE, MAI
MULT, cauzalitatea implica identitatea in inepuizabile orizonturi de potential... E CU FINALIZARE?!....:)

am pus deductia in locul revelatiei identitatii , si astfel am justificat "Darul" - l-am conditionat (l-am
controlat) intr-un "joc de limbaj" cu durata si reprize de joc, intr-un orizont semantic, artificial.

gandurile sunt doar niste obiecte, chiar si ale mele, chiar si cele adevarate.

NU EXISTA PARTI DECAT IN SEMNIFICATIE!!! Vrei sa schimbi partea/obiectul - schimba campul

semantic!... SCHIMBA PERSPECTIVA! De unde se intra in zen?!

Mintea separata e ca o oglinda sparta... in cioburile ei, lucrurile aflate la departare intra cu totul si se vad
intregi, par simple, dar cu cat te apropii de ele si se maresc in oglinda sparta, cu atat mai fragmentate
devin...fractia nu e in lume ci in tine..... tu pui lumea sub raport...DE CAUZALITATE!!!...SI IMPLICIT
DISTANTA SEPARARII.

durerea/suferinta e incercarea dementa de a dovedi eficaciatea partialitatii... e incapatanarea

separarii... SINGURUL ARGUMENT AL EGO-ULUI E PARTICULARITATEA/ PSEUDO-ORIGINALITATEA
SUFERINTEI SALE NEIMPARTASITE. ISTORIA SA DISTINCTA... DISTINCTIA DURERII SALE!...ARGUMENTATIA
SA...

nu exista cauzalitate si nici determinare decat in iluzie... INTREGUL NU POATE FI TRANSFORMAT,

PRELUCRAT, DETERMINAT SAU SUPUS IN VREO ALTA FORMA CONDITIILOR.

DOAR DEPLINUL E MAI MARE DECAT INFINITUL!!!... NELIMITAT...DOAR INTREGUL/DEPLINUL E

NELIMITAT!

TRECUTUL ESTE TARAMUL PARTIALITATII... TRECUTUL ESTE ORIZONTUL PARTII… ESTE MOSTENIREA
PARTII !

TRECUTUL - LUMEA CEALALTA/ LUMEA PARTILOR/NEVERLAND... TOATE DECIZIILE MELE SI TOATE IDEILE
MELE SUNT FORMULATE IN CONTEXTUL TIMPULUI TRECUT.. O LUME CARE N-A EXISTAT NICIODATA.
DACA TRECUTUL NU A DISPARUT DIN MINTEA MEA, LUMEA REALA TREBUIE SA-MI SCAPE DIN VEDERE:
NU POTI SLUJI LA DOI STAPANI.

CAND SE TERMINA TRECUTUL INCEPE DUMNEZEU... aici e angoasa pe care o resimt mereu in
perspectiva trecutului care nu vrea sa se mai termine, ci genereaza ad infinituum obligatii, sacini, timp
delegat, timp psihlogic - tara egoului... sprijinul/propteaua trecutului devine iadul determinarii.

"DUH DEPLIN" - se primeste doar in dar, desi se ia/cauta cu asalt... nu poti decat cel mult sa fii pregatit
pe cat de bine poti! ...Insa nu poti castiga sau determina in vreun fel DARUL DOMNNULUI!...un asalt
total, sustinut atata vreme cat e necesar ca sa-ti tocesti toate armele, puterile, si prejudecatile...

SINGURA PREGATIRE PENTRU DAR E SA RENUNTI LA TRECUT, SA RENUNTI COMPLET!...INTREGUL,

DEPLINUL E PRIMIT IN ATITUDINI TOTALE (LOCUL,LOCUL, LOCUL) IN DEPLINUL INIMII... DINCOLO DE
PARTEA BUNA SI REA A LUCRURILOR - ALEGERI ALE MINTII- E IDENTITATEA... FIECARE BUCATA E CEA
MAI BUNA BUCATA!.... DACA DEPLINUL E DEPLIN ATUNCI FIECARE BUCATA...IN FIECARE CLIPA...!

CE ESTE LUMEA REALA? e adevarul ca falsul e "fals"... e perspectiva 2D intr-o iluzie 3D!!! ECRANUL!

In ignoranta ai impresia ca lucrurile reprezinta mai mult…why put a head upon your head?

DESFACEREA/MANTUIREA TREBUIE SA FIE NUMAI UNA

intunericul/insesizabiluil/incalificabilul...cel prin care se infiinteaza/delimiteaza obiectele distincte.

Limitele/granite nu exista... e un colaps imaginar intre lucruri imaginare ce tine captiva o minte
personala imaginara... cu o istorie imaginara

“El, Iubirea noastra ne asteapta si paseste alaturi de noi, aratandu-ne pe unde sa mergem. El nu da gres
in nicio privinta. El este Scopul pe care il urmarim si, tot El, Mijlocul prin care ne indreptam spre El.”

IN PERCEPTIE AI NUMAI REPREZENTARI/ JOCURI DE LIMBAJ/ IMAGINATIE... IDENTITATEA NU SE OFERA

PERCEPTIEI/ CONSECINTELOR!!! Adevarul nu se poate oferi decat Siesi.

Identitatea nu "suporta" comparatii, metafore sau reprezentari, asa cum uleiul nu suporta apa... e atat
de compacta incat nu ai unde sa mai bati cuiul lui Pepelea, si atat de nesfarsita incat nu-si gaseste
granitele... cu atat mai putin vecinii... e chan.

PACEA SINELUI INTREG/ IDENTITATII... DARUL CARE INCHIDE JUDECATA/ALTERITATEA.

…via Judecata de Apoi… fals vs adevar

Tata, Voia Ta este totala. Si obiectivul care reiese din ea ii impartaseste totalitatea. Ce alt
tel mi-ai fi putut da decat mantuirea lumii? Si care alta ar putea fi Voia pe care Sinele meu
a impartasit-o cu Tine?
Fiul lui Dummnezeu este nelimitat. Ce voieste el cu Creatorul si Izbavitorul lui trebuie sa se
infaptuiasca. Eu sunt cel in care isi are locul puterea pe care o are Voia Tatalui meu.
Voia Ta poate face toate lucrurile in mine, extinzandu-se apoi la toata lumea prin mine.
Creatia este opusul tuturor iluziilor, caci creatia este adevarul. Creatia este sfantul
Fiu al lui Dumnezeu, caci in creatie Voia Lui e deplina in fiecare aspect, facand din
fiecare parte o continatoare a intregului.
Creatia este suma tuturor Gandurilor lui Dumnezeu, infinite la numar si pretutindeni
fara limita. Numai iubirea creeaza si numai dupa propria asemanare. Nu a existat nicio
clipa in care tot ce e creat de ea sa nu fi existat. Si nu va exista nicio clipa in care ceva
creat de ea va suferi vreo pierdere. Fiul Lui este partas la creatie si trebuie, de aceea, sa fie
partas la puterea de-a crea.
IATA SINGURUL "SACRIFICIU" PE CARE IL CERI FIULUI TAU IUBIT: II CERI
SA RENUNTE LA TOATA SUFERINTA, LA TOT SENTIMENTUL PIERDERII SI AL
TRISTETII, LA TOATA NELINISTEA SI INDOIALA, SA LASE SA CURGA
NESTAVILITA IUBIREA TA.
Iata esenta mantuirii: ce vad reflecta un proces din mintea mea, care incepe cu ideea
mea despre ce vreau. Din dorinte demente vine o lume dementa. Din judecata vine o lume
condamnata. Si din ganduri iertatoare se iveste o lume blanda, Tatal nostru, ideile Tale
reflecta adevarul, iar ale mele, separat de ale Tale, plasmuiesc doar vise. Separarea leaga!

Sunt de-a pururi un Efect al lui Dumnezeu.

Tata, am fost creat in Mintea Ta, un sfant Gand care nu si-a parasit niciodata casa. Sunt
de-a pururea Efectul Tau, iar Tu esti in vecii vecilor Cauza mea.
Dumnezeu a fagaduit ca va auzi chemarea mea si ca imi va raspunde El Insusi. Sa invat din
experienta mea ca lucrul acesta e adevarat si credinta in el imi va veni cu siguranta.
Ne pare ca ne vom castiga autonomia doar prin stradania de-a fi separati si ca
independenta noastra de restul creatiei lui Dumnezeu e modul in care ne obtinem
mantuirea. Dar tot ce gasim e boala, suferinta, pierdere si moarte. Nu de asta voieste sa
avem parte Tatal nostru, si nu exista voie secunda Voii Lui. Sa te unesti cu a Lui
inseamna pur si simplu sa ti-o gasesti pe a ta. Si, din moment ce voia noastra este a Lui,
la El trebuie sa mergem sa ne recunoastem voia.
independenta e o pseudo-identitate, o copilarie in care crezi ca a fi separat-deci oricum raportat la
alteritate- e calea sine-lui. Nu exista alta voie decat a Ta.- ZBORUL CREATIEI-PACEA SINELUI
INTREG
Mintea care a devenit dispusa sa accepte darurile lui Dumnezeu a fost redata spiritului si
isi extinde libertatea si bucuria, dupa cum si Voia lui Dumnezeu este UNITA cu a ei. Sinele
pe care l-a creat Dumnezeu nu poate pacatui si, de aceea, nu poate suferi. Sa alegem azi ca
El sa fie Identitatea noastra, si sa scapam astfel pentru totdeauna de visul fricii.
Tata, Fiului Tau nu i se poate face niciun rau. Iar daca socotim ca suferim, nu ne
cunoastem singura Identitate, pe care o impartasim cu Tine. Daca lumea e oglinda mintii, si
mintea e scena lumii, atunci la minte e cheia scimbarii... "ceea ce socoti ca esti". Identitatea.
Vrem sa ne intoarcem la Ea chiar azi, sa fim eliberati de-a pururi de toate greselile noastre si
SA FIM MANTUITI DE CE AM SOCOTIT CA SUNTEM.
Cum as putea sa cred ca Iubirea S-a parasit pe Ea Insasi? NU EXISTA ALTA VOIE DECAT
VOIA IUBIRII. FRICA E UN VIS SI NU ARE NICIO VOIE CARE SA POATA INTRA IN
CONFLICT CU A TA. Conflictul este somn, iar pacea e trezire.
Eul face iluzii. Adevarul ii desface visele de rau, spulberandu-i-le cu lumina sa.
ADEVARUL NU ATACA NICIODATA. EL PUR SI SIMPLU ESTE. FARA IERTARE,
MINTEA E INLANTUITA, CREZAND IN PROPRIA EI ZADARNICIE.
Conflictul trebuie rezolvat. Daca vrem sa scapam de el, nu poate fi evitat, dat deoparte,
negat, deghizat,vazut altundeva, numit altfel sau ascuns prin amagiri de orice fel.
Trebuie vazut exact asa cum este, unde se considera ca este, in realitatea care i s-a dat si
cu rostul pe care i l-a acordat mintea. Caci numai atunci i se ridica mecanismele de
aparare, adevarul putandu-se rasfrange asupra lui in timp ce dispare.
Tata, iertarea este lumina pe care ai ales-o pentru a imprastia tot conflictul si toata
indoiala, si pentru a ne lumina calea de intoarcere la Tine.
Iluziile sunt toate de prisos, iar visele dispar chiar in vreme ce se tes din ganduri bazate pe
perceptii false. Astazi sa nu mai accept aceste daruri saracacioase. Vocea lui Dumnezeu
ofera pacea lui Dumnezeu tuturor celor care o aud si care aleg sa o urmeze. Astazi vreau sa
imi vad fratele total nepacatos. Iata Voia Ta pentru mine, caci asa voi vedea nepacatosenia
mea.
Ce altceva ar putea sa imi redea amintirea Ta, decat vederea nepacatoseniei fratelui meu?
Sfintenia lui imi aduce aminte ca el a fost creat una cu mine si ca mine. In el imi gasesc
Sinele, si in Fiul Tau gasesc, deopotriva, amintirea Ta.
. Si numai fericirea poate sa fie starea mea, caci numai fericirea mi-e data. Ce trebuie sa fac
sa stiu ca toate acestea sunt ale mele? Trebuie sa accept Ispasirea pentru mine insumi si
nimic altceva. Dumnezeu a facut deja toate lucrurile care trebuiesc facute. Iar eu trebuie sa
invat ca nu trebuie sa fac nimic de la mine, caci nu trebuie decat sa imi accept Sinele,
nepacatosenia- creata pentru mine si acum deja a mea-, ca sa simt Iubirea lui Dumnezeu
ferindu-ma de rau, ca sa inteleg ca Tatal meu Isi iubeste Fiul, ca sa stiu ca sunt Fiul pe
care il iubeste Tatal meu.
Gandurile lui il pot inspaimanta, dar, intrucat aceste ganduri ii
apartin numai lui, are puterea sa le transforme si sa schimbe fiecare gand de frica pe un
gand fericit de iubire. S-a rastignit singur. Dar planul lui Dumnezeu este ca preaiubitul
Lui Fiu sa fie izbavit. Numai gandurile mele vor esua si nu ma vor duce nicaieri. Dar Gandul
pe care mi l-ai dat Tu fagaduieste sa ma duca acasa.
Tata, aceasta este ziua Ta. Este o zi in care nu vreau sa fac nimic de unul singur, decat sa
aud Vocea Ta in tot ce fac; cerand doar ce imi oferi Tu, acceptand doar Gandurile pe care
le impartasesti cu mine. Ziua de azi e sfanta, caci astazi Fiul Tau va fi izbavit. Suferinta lui s-
a incheiat. Caci va auzi Vocea Ta indrumandu-l cum sa gaseasca viziunea lui Cristos prin
iertare si cum sa scape pentru totdeauna de toata suferinta
Si m-ai creat sa fiu cu Tine, ca sacrificiul sa Ne fie imposibil, atat mie cat si Tie.. Cum am fost
creat, asa si raman. Fiul Tau nu poate face sacrificii, caci trebuie sa fie intreg, avand functia
de-a Te intregi pe Tine. Eu sunt intreg pentru ca sunt Fiul Tau. Nu pot sa pierd, caci nu pot
decat sa dau, si totul e al meu de-a pururea.
Indurarea si pacea lui Dumnezeu sunt gratuite. Mantuirea nu costa. E un dar ce trebuie
dat si primit in mod nestingherit. Iata ce vrem sa invatam astazi

Nu am niciun motiv de manie sau de teama, caci Tu esti peste tot in jurul
meu. Si, pentru fiecare nevoie pe care o percep, harul Tau imi este de
ajuns. Ego-ul nu are decat trecutul de partea sa. PREZENTUL ESTE
DAR...IN HAR...
Ce este el ramane neafectat de gandurile lui. Dar ce vede el e consecinta lor directa…
LUMEA SI LIBERTATEA… De aceea, Tata, vreau sa apelez la Tine. Numai amintirea Ta
ma va elibera. Si numai iertarea mea ma invata sa las sa imi revina amintirea Ta
Sa nu astept din nou astazi. Sa iert toate lucrurile si sa las creatia sa fie asa cum vrei Tu sa fie
si cum este. Sa imi aduc aminte ca sunt Fiul Tau
Un miracol este o corectie. El nu creeaza, nici nu schimba absolut deloc. Ci doar priveste
devastarea si aminteste mintii ca tot ce vede este fals. El desface greseala, dar nu
incearca sa treaca dincolo de perceptie, nici sa depaseasca functia iertarii
miracolul este o actiune-functiune fara plata/rasplata, fara asteptari...inafara cauzalitatii
recunoaste si slujeste doar identitatea... se "manifeta"/functioneaza in dar si-n har. E o
recunoastere…kensho…

Astazi ma invaluie pacea lui Dumnezeu si uit de toate, in afara de Iubirea

Lui. Tata, ma trezesc azi cu miracole care imi corecteaza perceptia tuturor lucrurilor .
Tata, sa imi aduc aminte ca esti aici si ca nu sunt singur. Peste tot in jurul meu este Iubirea
eterna. Nu am motiv decat de pacea deplina si bucuria desavarsita pe care le impartasesc
cu Tine. Ce nevoie am de manie sau de frica?
Peste tot in jurul meu e nepacatosenie desavarsita. De ce as putea sa ma tem, cand Tu m-ai
creat intr-o sfintenie la fel de desavarsita ca a Ta? De unde incep sa numar?!

las viziunea lui Cristos sa vada toate lucrurile pentru mine si sa nu le

judece, ci sa dea in schimb fiecaruia in parte cate un miracol de iubire.
Asa vreau sa eliberez toate lucrurile pe care le vad si le dau libertatea pe care o caut. Caci
asa ma supun legii iubirii.
Tata, vreau sa apelez la Tine. Numai amintirea Ta ma va elibera. Si numai iertarea
mea ma invata sa las sa imi revina amintirea Ta si sa o dau cu recunostinta lumii.
Noi suntem aducatorii mantuirii. . Nu cautam o functie dincolo
de poarta Cerului. Cunoasterea va reveni cand ne vom indeplini rolul. Ne preocupa
doar sa primim adevarul cum se cuvine . e mereu prezenta- nu poate fi adunata/pastrata in
istoriile mintii ci implinita in experienta/functionare . ne vom preda/surrender identitatii-
prezentului. Din unitatea pe care am dobandit-o, ne chemam toti fratii, cerandu-le sa ne
impartaseasca pacea si sa ne desavarseasca bucuria.

Cine e fratele meu, daca nu sfantul Tau Fiu? Si, daca il vad pacatos, ma proclam pe mine
un pacatos, Iertarea vede doar nepacatosenie, si nu judeca – nu genereaza alteritate. Prin asta
ajung la Tine. nu am nevoie de scopuri si nici de calatoriile-contextele aferente. CACI
VREAU SA IMI IUBESC IDENTITATEA SI SA GASESC IN EA AMINTIREA TA. Ma
pierd in Identitatea mea si recunosc ca Cristos nu e decat Sinele meu. Nu trebuie sa mai astept
nicio clipita sa fiu in pace de-a pururi. Pe Tine Te aleg, si Identitatea mea o data cu Tine. Fiul
Tau vrea sa fie El Insusi si sa Te stie de Tata si de Creator, si de Iubirea lui.
Pacatul este imposibil si, pe temeiul acestui fapt, iertarea sta pe o baza certa, mai solida decat
lumea de umbre pe care o vedem. Ajuta-ne sa iertam, caci vrem sa fim izbaviti. Ajuta-ne sa
iertam, caci vrem sa fim in pace.
Tata, pacea Ta vreau sa o dau, primind-o de la Tine caci certitudinea nu poate fi gasita
altundeva. In sfintenie am fost creati si in sfintenie ramanem. Fiul Tau Ti se
aseamana in privinta desavarsitei lui nepacatosenii. Si, cu acest gand, spunem bucurosi
"Amin".
ACEASTA CLIPA SFANTA TI-O DAU TIE CA INDRUMAREA TA SA IMI ADUCA PACE!