USMF "Nicolae Testemițanu"

Catedra Odontologie, Parodontologie și

Patologie Orală

Metode și instrumentariu de
înlăturare a depozitelor dentare.
Tehnici și procedee de detartraj.
Periajul profesional. Remedii și
medicamente
Realizat de : Mîrza Iuliana, S1704
Coordonator : Popa Svetlana

1. Detartrajul. Noțiune.
Tehnici manuale și mecanice
de detartraj

Detartrajul reprezintă o
procedură de înlăturare a tartrului
dentar supra și îndeosebi a celui
subgingival cu ajutorul
instrumentelor manuale destinate
pentru detartraj și a dispozitivelor
utrasonice sau sonice.
 Detartrajul supragingival se realizează cel mai bine cu seceri, chiurete de
detartraj, ultrasunete.
Detartrajul subgingival se face cu chiurete universale sau speciale de
detartraj. De asemenea, cu pile sau răzuşe subgingivale, săpăligi şi cu
ultrasunete, dar în acest ultim caz numai până la 3-4 mm profunzime de la
marginea gingivală liberă

Metodele detartrajului:
1.Manuale (mecanice)
• Excavator
• Cârlige
• Chiurete
• Pile
• Freze
• Dălți
• Perii
II.Chimice
• Paste speciale
• Soluții, acizi 18-20%, baze
III.Ultrasonore
• "Ultradent" (aparate)
• "Piezo-Master 4000-4003"
• "Cavimed" Vector
• Etc.
IV. Combinate
• Aparat ultrasonor, instrumente+detartraj mecanic

METODA CHIMICĂ
(MEDICAMENTOASĂ) DE ÎNDEPĂRTARE
A DEPOZITELOR DENTARE
Această metodă este indicată în cazul
îndepărtării depozitelor dentare mineralizate
ferm atașate și a dinţilor cu mobilitate sporită. Pe
suprafață tartrului dentar, pentru a-l ramoli, se
aplică pe timp de 30-60 de secunde substanţe
medicamentoase (de ex., în practica noastră -
Polident nr.1, în cazuri rebele - vagotil).
Apoi acestea din urmă se îndepărtează cu o
meşă de bumbac sau prin irigație, și se trece la a
doua metodă – cea mecanică sau fizică.
Intrumentarul pentru detartraj:
- instrumente de examinare: sonde de parodontometrie şi sonde exploratorii;
- instrumente de detartraj şi chiuretaj radicular: seceri, săpăligi, pile sau
răzuşe, chiurete;
- instrumente de netezi re fină şi lustruire a suprafeţelor dentare după detartraj:
pâlnii de cauciuc rozetate sau nu, perii rotative, benzi abrazive şi de lustruit

Secerile pentru detartraj:

Sunt instrumente folosite în special pentru detartrajul supragingival, dar pot pătrunde în
şanţul gingival şi pungile mici.
Există două tipuri principale de seceri:
- anterioare, cu partea activă cu o singură curbură, în acelaşi plan anterioare cu mânerul, şi
partea pasivă sau de legătură. Sunt folosite pentru detartrajul dinţilor frontali ; în secţiune pot
avea formă triunghiulară, de pătrat sau de dreptunghi;
- posterioare, în contraunghi, cu partea activă de formă triunghiulară în secţiune, cu două
curburi în planuri diferite, ceea ce le permite accesul interdentar la premolari şi molari.
Mod de utilizare: Ambele tipuri de seceri se folosesc prin mişcări de împingere şi de tracţiune a
blocurilor de tartru supragingival. Îndepărtarea tartrului situat în şanţul gingival, în apropierea
marginii gingivale libere este posibilă cu secerile numai dacă gingia permite insinuarea lor, fără
să fie dilacerată, secţionată.
Dălţile de detartraj
Sunt instrumente cu partea activă în continuarea axului mânerului şi a părţii pasive, uşor
curbată şi terminată cu o margine ascuţită bizotată la 45°. Marginea formează cu laturile părţii
active două unghiuri bine exprimate.
Indicaţii şi mod de utilizare:
Dălţile de detartraj sunt indicate pentru îndepărtarea tartrului supragingival din zonele
interdentare, proximale, accesibile (cu ambrazura gingivală deschisă) ale dinţilor frontali.
Partea activă, terminală, este plasată dinspre vestibular spre oral, în poziţie orizontală şi printr-
o mişcare de deplasare dislocă tartrul de pe suprafeţele aproximale ale dinţilor frontali.
Săpăliga de detartraj
Este un instrument cu partea activă în unghi de 99°-1 oo faţă de partea pasivă, de legatură cu
mânerul.
Partea activă prezintă o margine ascuţită rectilinie, formată de întâlnirea suprafeţei faciale cu
suprafaţa subiacentă, oblică la un unghi de 45° . La unirea suprafeţelor faciale cu feţele laterale şi
faţa subiacentă se formează muchii active, bine exprimate. Aceste muchii pot fi rotunjite uşor cu o
piatră montată, abrazivă, pentru a evita dilacerarea părţilor moi şi crearea de şanţuri pe suprafaţa
radiculară când instrumentul este introdus sub marginea gingivală liberă.
Domeniul de aplicare:
- la ·nivelul dinţilor anteriori, frontali, cândd partea pasivă instrumentului este rectilinie şi mai
scurtă;
- la nivelul dinţilor laterali, când partea pasivă este angulată faţă de mâner Şi mai lungă.
Indicaţii mod de utilizare:
Săpăliga este indicată pentru îndepărtarea tartrului supragingival şi a celui subgingival situat
adiacent şi sub marginea gingivală liberă numai dacă gingia este suficient de laxă pentru a permite
insinuarea instrumentului la acest nivel, feţele vestibulare şi orale ale dinţilor şi pe feţele proximale
care mărginesc spaţii· edentate.
Instrumentul se aplică pe suprafaţa dentară sau radiculară, evitând traumatismul gingival. Dislocarea
Pilele sau răzuşele
Au partea activă formată din mai multe muchii ascuţite paralele, înclinate fată de bază la un unghi de
90°-105° (ca o serie de 4-5 săpăligi). Baza instrumentului este rotundă sau ovală. Partea pasivă, de
legătură, variază ca lungime şi înclinaţie în funcţie de zona unde este utilizat instrumentul: la dinţii frontali
sau la cei laterali.
Indicatii şi mod de utilizare:
- îndepărtarea tartrului situat imediat lângă sau sub marginea gingivală liberă, numai când aceasta este
suficient de laxă pentru a permite insinuarea instrumentului fără să producă dilacerări
- îndepărtarea blocurilor mari de tartru subgingival prin fracturarea sau fragmentarea acestora, pentru a
uşura dislocarea totală ulterioară cu chiurete de detartraj;
- netezirea zonei de joncţiune smalţ-cement;
-uneori, pentru îndepărtarea unor porţiuni marginale în exces ale unor obturaţii de colet sau aproximale.
Instrumentul este plasat cu partea activă în contact cu suprafaţa dintelui, vestibular, oral sau proximal, cu
partea pasivă cât mai aproape de axul vertical al dintelui. Deplasările se fac prin apăsare şi tracţiune în axul
lung al dintelui.
Cerințe față de metoda manuală de îndepărtare a depozitelor dentare:
1) părțile active ale instrumentelor trebuie să fie ascuțite și să corespundă curburii suprafeței
radiculare;
2) toate instrumentele trebuie să fie sterile pentru a evita infectarea țesuturilor subjacente;
3) la îndepărtarea tartrului dentar trebuie utilizate rulouri de bumbac și șervețele/tampoane de
tifon, izolând dinții tratați de salivă;
4) dinții mobili sunt fixați cu degetele mânii stângi;
5) întru evitarea traumatismelor oculare cu fragmente ascuțite infectate, medicul trebuie să-și
protejeze ochii cu ochelari speciali sau “scut” (ecran) protector;
6) se recomandă începerea detartrajului manual de pe suprafața distală a molarului 3 stâng
inferior cu ulterioara deplasare spre mezial, cu îndepărtarea depozitelor dentare de pe fața
vestibulară.
 2. Tipuri de scalere. Scalere sonice și ultrasonice

Principiile de bază ale dispozitivelor ultrasonice:

a) vârful ansei ultrasonice nu se instalează perpendicular axului dintelui;
b) nu se exercită nici o forțare (presiune fizică) cu instrumentul asupra feței dentare;
c) în lipsa irigării cu apă aparatul nu va fi folosit în nici un caz.

Dispozitivele ultrasonice, în funcție de metoda

de generare a ultrasunetelor se clasifică în cele
piezoelectrice și cele magnetostrictive.
 La sistemul magnetostrictiv active sunt toate suprafețele ansei, prezentând cele mai
mari vibrații la vârful ei. În urma acestui fapt apar “momente batante”, care reprezintă niște
șocuri destul de traumatizante.
Avantaje:
• modern, eficient, ergonomic;
• folosit în mod corespunzător, este mai puțin traumatizant; poate fi folosit în afecțiuni
gingivale acute, la hemofilici, în cazul fragilității capilare;
• îndepărtează depozitele pigmentare de pe suprafețele dentare;
• bine suportat, nedureros la persoanele adulte, echilibrate neuropsihic, fără fenomene de
hiperestezie dentinară.

Dezavantaje:
● vibrațiile puternice pot produce dislocări ale prismelor de
smalț și a cementului, dislocări ale epiteliului joncțional și a
ligamentelor supraalveolare;
● unii pacienți nu suportă hiperestezia;
● pot fi dislocate obturațiile sau fațetele insuficient ancorate
pe suportul metalic;
● jetul de apă formează aerosoli care contaminează aerul,
reduce vizibilitatea și poate fi proiectat spre practician;
● din cauza vibrațiilor intense, vârful activ se poate fractura și
pacientul îl poate înghiți
 În sistemele piezoelectrice vârful activ al ansei oscilează în două direcții - vertical
și transversal, active sunt ambele suprafețe (laterale) ale ansei, ceea ce este mai puțin
traumatic, comparativ cu sistemele electromecanice de tip magnetostrictiv.
O trăsătură distinctivă a pieselor de mână piezoelectrice este atomizarea lichidului doar
la vârful ansei, iar utilizarea unei cantități reduse de apă (până la 15 ml pe
minut), asigură îmbunătățirea vizibilității câmpului de lucru.
Un alt aspect pozitiv este posibilitatea selectării unuia din cele câteva moduri de
operare programate, și anume :
“scalare” (îndepărtarea depozitelor dentare masive supragingivale și a celor subgingivale
localizate la o adâncime mică),
“parodontologie” (îndepărtarea depozitelor dentare de pe porțiunile radiculare subgingivale și
irigarea pungilor parodontale),
“endodonție” (efectuarea unor variate manopere endodontice).
DETARTRAJUL SONIC
Există instrumente de detartraj asemănătoare cu cele acţionate de ultrasunete, dar care sunt
antrenate de un jet puternic de aer, fiind amplasate în locul piesei de turbină.
Avantaje:
-preţ de cost mai mic decât al aparatului cu ultrasunete;
-volum redus; - aplicare şi îndepărtare uşoară;
-consum redus de energie, este antrenat de jetul de aer;
- vibraţii de intensitate mai redusă, mai bine suportat de pacienţi, în general, şi de cei cu
hiperestezie dentinară, în special;
- nu necesită răcire cu apă; nu contaminează mediul ambiant cu particule purtătoare de microbi.
Dezavantajele:
- are o singură treaptă de putere; vibraţiile sunt de 2.000-6.500 cicli pe secundă;
-eficienţă mai redusă decât a aparatului cu ultrasunete.

3. Indicații pentru detartrajul manual și ultrasonic

Indicaţiile detartrajului cu ultrasunete:

1. Tartru supragingival.
2. Petele colorate depuse pe suprafaţa smaltului.
3. Tartrul din şanţul gingival sau din pungile parodontale superficiale, de 3-4 mm.
Detartrajul cu ultrasunete prezintă avantaje fată de detartrajul manual cu instrumente clasice şi, de
aceea, este indicat şi în următoarele situaţii:
4. În gingivostomatita ulceronecrotică (GSUN), pentru îndepărtarea grosieră a depozitelor mari de
tartru, cu blândeţe, pentru a nu accentua durerile. Fată de detartrajul manual, există avantajul lipsei
de derapare a instrumentului, care este mentinut şi aplicat cu o forţă redusă. Riscul de suprainfectare
sau de difuzare a infectiei este redus.
5. La bolnavii hemofilici şi în formele de parodontite acute hiperplazice, ulcerate, cu sângerări
accentuate, consecinţă a traumatismului gingival mult mai redus decât în cazul detartrajului cu
instrumente clasice.
6. În·fazele incipiente de îmbolnăvire: gingivita cronică şi parodontită marginală cronică
superficială, pentru acţiunea eficientă, netraumatică.
7. În cursul intervenţiilor chirurgicale, pentru dislocarea unor depozite foarte aderente de tartru
subgingival.
Chiuretarea suprafeţelor radiculare prin îndepărtarea cementului necrotic se realizează mai bine
cu instrumentar manual decât cu ultrasunete.
Detartrajul manual:
Îndepărtarea tartrului supragingival, subgingival, interdentar, pentru profilaxia apariției bolii
parodontale.

4. Contraindicaţii către detartrajul ultrasonic.

Măsuri de protecţie

1. Cardiostimulator implantat;
2. Osteomielită localizată;
3. Tumori maligne;
4. Administrarea unei terapii imunosupresoare și corticosteroide;
5. Pacienţii care au suportat o intervenţie chirurgicală la retina ochiului (doar după
consultarea medicului oftalmolog);
6. Dereglarea respirației nazale (acută și cronică);
7. Bronșită cronică sau astm bronşic;
8. Pacienţi cu HIV/SIDA, tuberculoză și hepatită;
9. Diabet zaharat formă severă;
10. Epilepsie;
11. Leziuni ale țesuturilor orale moi (eroziuni, ulcere, fisuri, etc);
12. Copii până la 14 ani (contraindicată metoda ultrasonică, metoda cu sisteme aer-abrazive, se
aplică numai periajul cu paste);
13. Pacienţi în primele 6 luni după suportarea unui infarct miocardic;
14. Pacienţi cu transplant de organe (doar după consultarea medicului curant);
15. Faza acută a afecţiunilor stomatologice inflamatorii (stomatită, herpes, gingivită, ulcere);
16. După extracția dentară în primele 10 zile;
17. În primele și ultimele 3 luni de sarcină.

Măsuri de protecţie
Pacientul: șorț, ochelari, bonetă
Medic, asistenta: halat, mănuși, mască, ecran, bonetă;
 5 . P e r i a j u l p ro f e s i o n a l . Te h n i c ă ș i
re m e d i i . A i r f l o w - u l , n o ț i u n e ,
indicații, contraindicații
Periajul profesional este o măsură preventivă
realizată doar în cabinetul dentar de către medicul
stomatolog.
Această măsură are scopul de a completa
metodele de igienă orală pe care pacientul şi le
poate aplică singur, acasă. Este dovedit faptul că
placă bacteriană care nu a fost îndepărtată pentru o
perioada mai lungă de timp (veche), nu se poate
înlătura prin periajul normal, realizat de către
pacient, la domiciliu.
În plus, cu ajutorul periajelor profesionale, în afară
de îndepărtarea optimă a plăcii bacteriene, se pot
corecta şi unele tipuri de discromii exogene
(coloraţii ale dinţilor ce pot să apară datorită unor
alimente precum vinul roşu, cafea sau a
fumatului).

Acest tip de periaj se realizează cu ajutorul unor piese care se montează în dispozitivul
„contra-unghi” a unitului dentar. Aceste piese sunt defapt periuţe circulare cu diametru mic,
confecţionate din filament de plastic dur. Pe ele se aplică o pastă profesională abrazivă, cu
diferite arome, care poate conţine sau nu flor (depinde de scopul periajului).
Medicul aplică periuţa pe toate suprafeţele dentare în timp ce această produce mişcări
circulare. Forţă de aplicare este moderată iar procedeul este sută la sută nedureros. În general,
pentru a realiza o igienizare completă, este indicat că periajul să fie însoţit şi de o şedinţa
de Air Flow.
METODA AIR-FLOW
Folosind un aparat ultrasonic și Air-Flow, sunt
îndepărtate depozitele dentare și are loc curățarea
completă a suprafeței dinților, precum și restabilirea
culorii lor naturale. Sistemele aer-abrazive sunt, de
asemenea, utilizate pentru lustruirea suprafețelor
dentare ulterior aplicării instrumentelor
electromecanice, îndepărtarea depozitelor colorate,
îndepărtarea pigmentaţiilor profunde ale smalţului.
Metoda Air-Flow constă în jetarea direcționată a
unui aerosol ce conține apă și agent abraziv. Procedura
de curățare a dinţilor cu ajutorul AirFlow, precum și
procedura de detartraj profesional (ultrasonic) se
recomandă de urmat de 2 ori pe an.

Principiile de bază ale sistemului Air-Flow:

În sistemul Air-Flow este folosită o pulbere de bicarbonat de
sodiu de o dispersie fină, care este turnată, înainte de a începe
lucrul, într-o cavitate sferică, dispusă în corpul piesei de mână.
Această pulbere constă din particule sferice netede cu același
diametru. Particulele au o duritate mică, aproape de cea a
smalțului și dentinei dentare. Acest aspect face tratamentul să
fie mai puțin agresiv pentru țesuturile dentare. Mai mult,
particulele sunt acoperite cu silice (bioxid de siliciu), ceea ce
împiedică dizolvarea pulvisului în apă. Pulberea are un gust
plăcut, în special de citrice, ceea ce face tratamentul mai
confortabil pentru pacient.
Reguli de utilizare a sistemului Аir-Flow:
La prelucrarea aer-abrazivă a dinților se recomandă :
1. utilizarea de către personalul medical și pacient a mijloacelor de protecție (mască, ochelari,
ecrane de protectie), precum și a “aspiratorului de praf”.
2. izolarea obligatorie a țesuturilor moi ale cavității orale cu ajutorul digei de cauciuc sau a
rulourilor de bumbac.
3. evitarea îndreptării jetului aer-abraziv către țesuturile moi ale cavității orale.
4. neaplicarea sablării cu aer în zonele cu cimentul expus sau dentina denudată, precum și în
cazul restaurărilor compozite și a celor protetice metalo-ceramice.

6. Evaluarea eficienței igienei profesionale prin

controlul plăcii bacteriene. Procedee și remedii
După detartraj este necesară verificarea înlăturării complete a depozitelor dentare. În
acest scop se recomandă aplicarea substanțelor de colorare pentru evidențierea
depozitelor restante.
Procedee și remedii :
• soluţii colorante (ca soluţii de clătire, sau spray-uri) ca: fuxină bazică 0,03%, albastru
de toluidină 1%, albastru de metilen 2%, hematoxilină 0,1% eozină 1%, tinctură de iod
2%, eritrozină
• coloranţi pe bază de fluoresceină - se vizualizează cu lampa Wood
• drajeuri sau comprimate colorante, care se dizolvă în salivă şi produc colorarea plăcii
bacteriene, mono sau bitonic- Placolor, Ceplac, Red-Cote, Revelan, Oral B, Mira-2-
Ton
• coloranţi bitonici, care colorează placa bacteriană tânără în violet şi placa bacteriană
matură în albastru.
Fuxină bazică 0.03%
 BIBLIOGRAFIE

1. Stomatologie terapeutica : manual pentru studentii facultatilor de stomatologie ale institutelor de

medicina / sub red. E. Borovski. - Chisinau : Lumina, 1990
2.Eni, Ana. Parodontologie : (prezentare schematică, ghid didactico-metodic) / A. Eni ; Universitatea de
Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu". - Chişinău : Medicina, 2003.
3.Dumitriu H.T. Tratat de parodontologie. Ed. Viața Medicală Românească, București 2015
4.IGIENA PROFESIONALĂ A CAVITĂŢII BUCALE Aspecte teoretice, practice şi studii de caz
(Corneliu NĂSTASE, Alexei TEREHOV, Pavel GNATIUC, Sorin HÂNCU)
Vă mulțumesc pentru atenție!