REД.

: 1
DATA:
CATEDRA DE ODONTOLOGIE, PARODONTOLOGIE ȘI PATOLOGIE
ORALĂ
Pag. 1/3

SUBIECTE
PENTRU EXAMENUL DE PROMOVARE
ANUL UNIVERSITAR 2020-2021

ANUL IV ENDODONȚIE

1. Endodonția.Noțiune.Sarcinile ei. Etapele tratamentului endodontic.

Endodontie-este un compartiment al stomatologiei terapeutice, care studiaza structura si

functia endodontului,metodele si tehnica manipularilor in cavitatea pulpara in traume,
modificari patologice in pulpa si periodontiu.

Endodontiul-este un complex pulpo-dentinar,al carui elemente de baza sunt pulpa si

dentina limitrofa cavitatii dentare,unite intre ele functional si morfologic.

Scopul

● prevenire aactiunii microorganismelor patogene si a produselor toxice ale activitatii

lor vitale asupra tesuturilor periodontiului prin ermetizare(etansare),sterilizare a
endospatiului dentar
● Reducerea infectiei din lumenul sistemului canalar radicular prin inlaturarea pulpei,
dentinei si maselor pulpareinfectate.
● Atribuirea canalului radicular unei forme necesare pentru pregatirea catre
obturare.
● Sporirea eficientei actiunii preparatelor medicamentoase.

Sarcinile:

● Elaborarea metodelor de diagnostic si tratament al canalelor radiculare si de

tratament in caz de pulpite si periodontite.
● Elaborarea metodelor si mijloacelor de sterilizare a macro si microcanalelor, a
instrumentarului special pentru prelucrarea si obturarea canalelor
● Studierea actiunii focarelor cronice-odontogene infectioase asupra reactivitatii
organismului, studierea caracteristicilor lor–atat prin experienta cat si activitatea
clinică

Etapele
1. Examenul clinic și paraclinic
2. Stabilirea unui diagnostic clinic corect
3. anestezia
4. asigurarea asepticii maxime si a lucrului
5. asigurarea accesului cit mai direct si suficient catre orificiul canalului radicular
6. determinarea cu exactitate a lungimii de lucru
 7. permeabilizarea instrumentala,largirea si formarea canalului radicular
8. dezinfectarea si prelucrarea igienica,antiseptica a canalului radicular
8)obturarea canalului radicular si controlul acesteia
2. Topografia dinţilor incisivi și canini. Crearea accesului endodontic.

Incisivul central superior: Camera pulpara imita forma coroanei dintelui,cu latimea
maxima incizal,se ingusteaza catre colet si este in continuarea canalului radicular,care are
un parcurs rectiliniu catre apex.La tineri camera pulpara ocupa un volum mare si prezinta 3
coarne pulpare.
Canalul radicular are o forma conica,ingustindu-se spre apex.Cu relevanta clinica este o
formatiune dentinara din canalul dentinar,imediat apical de colet,pe peretele palatinal,de
forma unei protuberante,numita constrictie,umar sau protuberanta palatinala,aceasta
trebuind indepartata pentru obtinerea unui acces corect.Sectiunea canalului este
aplatizata vestibulo-oral

● Locul de elecție,în vederea trepanarii dintelui și a cateterizării canalului radicular,se

află pe fața palatinală,la jumătatea distală dintre cingulum și marginea incizală.(1
rădacina și un canal-100%)

Incisivul lateral superior: Camera pulpara are o forma asemanatoare cu cea a incisivului
central superior,in vedere vestibulara respecta forma coroanei,dar are marginea incizala
mai rotunjita.La limita dintre camera pulpara si canalul radicular,la colet,spre palatinal se
gaseste protuberanta dentinara palatinala specifica dintilor frontali superiori.Canalul
radicular este aplatizat mezio-distal si prezinta o curbura catre distal in treimea apicala

● Locul de elecție,în vederea trepanarii dintelui și a cateterizării canalului radicular,se

află pe fața palatinală,la jumătatea distală dintre cingulum și marginea incizală.(1
rădacina și un canal-100%)

Caninul superior:Camera pulpară este mare și are o formă asemănătoare cu cea a

coroanei avînd un corn central în direcția cuspidului și 2 coarne mai mici în direcția
unghiurilor,ea se continuă cu un canal mare și drept.

Canalul caninului superior este cel mai mare canal din toate canalele radiculare.Poate fi
aplatisat ușor în sens mezio-distal.(1 rădacina și un canal 100%)

Incisivul central inferior: Camera pulpară mică.Reprezinta o radacina unica,foarte

aplatizata mezio-distal,de forma ovala.

Canalul radicular este foarte turtit în sens mezio-distal și se divizeaza in 30%-in 2 canale-
lingual si labial,care ,in majoritatea cazurilor se termina printr-un orificiu apical.Daca este
doar un canal,el trece mai lingual si este mai sinuos.Camera pulpara este asemanatoare cu
cea de la incisivii superiori dar mai redusa in dimensiuni,ascutita spre incizal si cu diametru
vestibulo-ora mare in vedere laterala;din vedere vestibulara are diametrul mezio-distal
foarte mic raportat la diametrul vestibulo-oral si 3 coarne pulpare reduse.( 1canal=70% /
2canale,2 foramene=5% / 2 canale,1 foramen=25%)

● Trepanarea se efectuează în centrul feței linguale.

Incisivul lateral inferior:Camera pulpară mică.Canalul radicular este foarte aplatisat în sens
mezio-distal și are o forma ,,in fanta’’:ovalara,mai larg comparativ cu incisivii
centrali,adesea se depisteaza 2 canale:vestibular si lingual.(1 canal=55%/ 2
canale,2 foramene =15%/2 canale,1 foramen=30%)

Caninul inferior:asemanator cu caninul maxilar dar de dimensiuni mai reduse,caninul

mandibular prezinta de cele mai multe ori o radacina,uneori doua.Radacina poate fi
dreapta sau curbata apical spre distal sau spre vestibular.Camera pulpara este mai extinsa
vestibulo-oral,dimensiunea mezio-distala a acesteia fiind mai mica,iar sectiunea
transversla a acesteia la colet este ovala.

Canalul radicular relativ strîmt,este turtit în sens mezio-distal și se îngustează mult în

regiunea apicală.(1canal=70%/2canale.1foranen=20%/2canale,2foramene=10%)

3. Topografia premolarilor în aspect endodontic. Crearea accesului endodontic.

Premolarul I superior:Camera pulpară aplatizata in sens meziodistal, are forma coroanei și

prezintă 2 coarne dintre care cel corespunzător cuspidului vestibular este mai mare.Pe
podeaua camerei pulpare se afla cele 2 canale radiculare-unul vestibular și altul palatinal
unite între ele printr-un mic șanț cu direcție vestibulo-palatinală.Canalul vestibular este
mai conic si mai mare decit cel palatinal.

Canalele radiculare sunt impreuna cu radacina deviate spre inapoi de la axul vertical al
dintelui si apoi din nou se separa (2radacini=57%/1radacina,2canale 16%/1
radacina,2canale,1foramen=12%/3radacini,3canale=6%)

Premolarul II superior:Camera pulpara are dimensiunea mare vestibule-orala si 2 coarne

pulpare,vestibular si palatinal.Forma sectiunii variaza in functie de configuratia canalelor-
forma de oval turtit mezio-distal pentru dintii cu un canala sau forma cifrei 8 sau de
panglica in cazul prezentei a 2 canale

Premolarul I inferior:Coroana este inclinata inspre lingual,angulate fata de radacina.De

obicei prezinta o singura radacina conica,mai putin extinsa vestibule-oral,rar poate avea 2
radacini,vestibulara si lingual.Camera pulpara se afla predominant sub cuspidul
vestibular,prezinta doua coarne pulpare,dntra care cel vestibular este mai bine
dezvoltat.Forma camerei pulpare este ovalara cu diametrul mare vestibule-oral.Premolarul
unu infierior cu o radacina are usual un singur canal cu un singur foramen apical.Canalul
are tendinta de a se bifurca si de a se deschide in 2 foramene apicale separate si in plus
exista cazuri de 2 canale complet separate,mai ales in rarele cazuri de premolari cu 2
radacini

Premolarul II inferior:La nivel coronar se diferentiaza de premolarul unu prin dimensiunile

mai mari ale cuspidului lingual.Are de obicei o radacina unica,dreapta sau cu o angulatie
spre distal.Foarte rar prezinta 2 sau 3 radacini.Forma camerei pulpare este similara cu cea
a premolarului unu,ovala cu diametrul mai mare vestibule-oral.Exista un singur canal,cu
sectiune transversal de forma ovala la jumatatea radacinii si cu sectiune rotunda la apex.Se
pot intilni si 2 canale,vestibular si lingual cu unul sau doua foramene apicale,exceptional
chiar 3(2 vestibular,1 lingual),situatie extrem de rar corelata cu prezenta a 3 radacini.
 ● Locul de elecție pentru trepanare este la mijlocul șanțului intercuspidian în direcția
cuspidului vestibular

4. Topografia molarilor în aspect endodontic. Crearea accesului endodontic.

Molarul I superior:este un dinte de dimensiuni mari si prezinta trei radacini,doua

vestibulare-meziovestibulara(MV) si distovestibulara(DV) si una palatinala(P),mai lunga
decit cele vestibulare.Radacian MV este curba spre distal,iar cea DV poate fi
dreapta,curbata spre mezial sau distal,ambele avind un traiect divergent si traiectie
vestibulara.

Camera pulpara are in sectiune orizontala forma de triunghi cu baza vestibular si virful
palatinal,proiectia ei situindu-se in jumatatea meziala a fetei ocluzale.Exista patru coarne
pulpare,cel meziovestibular fiind cel mai mare,urmat de cel distovestibular si de cele
palatinale.Clinic,actualmente se porneste de la ideeea ca molarul de 6 ani prezinta 4
canale.

Molarul II superior:Prezinta 3 radacini mai putin divergente decit in cazul molarului de 6

ani,separate in 54% din cazuri sau fuzionate in restul de 46%.Camera pulpara este de
dimensiuni mari,cu diametru mai mare vestibule-oral decit mezio-distal.Pe sectiune
transversal la nivel cervical camera pulpara are forma patrulatera,dar nu atit de ampla ca
dimensiuni,deoarece orificiile de emergent ale canalelor radiculare sunt mai grupate decit
la moraul de 6 ani.Si in cazul molarului de 12 ani,radacina meziovestibulara poate prezenta
2 canale.Celelalte radacini,distovestibulara si palatinala,au in general cite un canal.

Molarul III superior:Prezinta cea mai mare varietate morfologica,atit ca lungime de

lucru,cit si ca numar de canale.Numarul canalelor poate varia de la un canal pina la 6-7
canale,cee ace face tratamentul nepredictibil.

● Locul de elecție pentru trepanare este la mijlocul feței ocluzale în direcția

cuspidului mezio-vestibular.(accesul la molarii superiori).

Molarul I inferior:Cavitatea coroanei are o forma cuboida,cu 5 adincituri corespunzatoare

fiecarui tubercul pe suprafata masticatorie,Cel mai voluminos corn este cel jugal mezial,iar
cele mai inalte-ambele cornuri jugale.

Are 2 radacini,una meziala si una distala.Ambele au aspect aplatizat mezio-distal cu

diametru mare vestibule-oral.Radacina meziala are diamtru vestibule-oral mai
mare.Radacina distala este dreapta sau cu apexul curbat catre distal.Rar se descrie a treia
radacina,disto-linguala,de dimensiuni mai reduse

Camera pulpara este situate in primele doua treimi meziale ale coroanei.Cea mai mare
prevalenta are variant cu 3 canale insa pot exista si 4 canale sau doar 2 canale.Canalele
mezeiale au diametru mic,sunt curbate mezio-distal dupa curbura radacinii meziale si in
sens vestibule-oral.Canalul MV este curbat intital vestibular,ulterior spre lingual.Canalul
ML este dreot in prima portiune,apoi curb spre vestibular.

Molarul II inferior:Pare o ,,repica’’ de dimensiuni mai mici a primului molar.Configuratia

radacinilor este asemanatoare,insa se remarca o tendinta de apropiere a apexurilor.Foarte
rar pot eista 3 radacini.Camera pulpara este plasata in jumatatea meziala a
coroanei.Moroftipul cu 2 radacini prezinta de obicei 3 canale,2 in radacina meziala
vestibular si lingual si unul in radacina distala,cu diverse configuratii existind si molari cu 2
radacini si 2 canale.Se mai citeaza variante cu un canal mezial si 2 canale distale.Variantele
de molari 2 mandibulari cu o singura radacina pot prezenta un singru canal foarte larg
eventual in forma literei C.

Molarul III inferior:Are o morfologie similara cu molarul unu sau cu molarul doi
inferior,putind avea insa radacinile unite sau o radacina unica,in forma de tarus.Este mai
usor de abordat din ounct de vedere endodontic vata de cel superior.

● Locul de elecție pentru trepanare se află în partea mezială a gropiței centrale a

feței ocluzale și în direcția mezio-vestibulară.(accesul la molarii inferiori).
5. Spaţiul endodontic. Caracteristica conului dentinar şi cimentar.

Spatiul endodontic reprezinta un sistem polimorf,complex si reciproc conex,de canale si

cavitati ale dintelui,sistemul avind legatura partiala cu complexul pulpo-apical,ce include in
sine parodontiul apical impreuna cu cementul,osul cortical si spongios ,invecinate apexului
radacinii dentare

Sistemul spatial endodontic include:

-caviatatea corornara;
-spatiul principal al canalului radicular;
-anastomozele si golfurile canalului radicular;
-canalele radiculare laterale;
-ramificatiile deltoide apicale;
-ducturile dentinare;
-canaliculele ducturilor dentinare
Din punct de vedere clinci si reiesind din caracteristicile morofologice ale dintelui,este
rational de a imparti conventional spatiul endodontic in citeva nivele:
● I nivel-Cavitatea coronara si spatiul principal al canalului radicular
● Al II-lea nivel-anastomoze di golfuri(canale de calibru mic ce termina orb)ale
canalului radicular
● Al III-lea nivel-canalele radiculare laterale si ramificatiile deltoide apicale
● Al IV-lea nivel-ducturile dentinare si canaliculele ducturilor dentinare
Aceasta gradatie poate servi drept criteriu de evaluare a gradului de eficienta a unei
metode oarecare de tratament endodontic
● Dupa Kutler (1961), canalul radicular are doua portiuni distincte:
● 1. o portiune mai mare de la orificiul de deschidere al canalului radicular in
camera pulpara si pana la nivelul jonctiunii cemento-dentinara (conul dentinar al
canalului);
● 2. o portiune mai mica decat prima care se intinde de la jonctiunea cemento-
dentinara pana la orificiul apical (conul cementar) si care are o forma tronconica cu
baza mica la nivelul jonctiunii cemento-dentinare (zona de contrictie apicala), si
baza mare la foramenul apical si apexul radiologic; are dimensiuni variabile astfel la
tineri este cuprins intre 0,5-0,7mm, in timp ce la varstnici este cuprinsa intre 0,7-
0,8mm.

6. Noţiuni de apex anatomic, fiziologic şi radiologic. Importanţa practică a lor.

In endodontia practica deosebim apexul radiologic,anatomic si fiziologic

Apexul anatomic se afla la nivelul zonei de trecere a dentinei canalului radicular in

cementul radicular,unde se termina canalul radicular la virful radacinii(foramenul apical
extern).Uneori formenul apical extern se localizeaza lateral,vestibular sau lingual-pe
peretele radicular,sii nu pe apex

Apexul fiziologic sau constrictia apicala fiziologica este localizat in regiunea

ingustarii(constrictiei)apicale interioare,la o distanta de 1-1,5mm de la apexul radiologic.

Apexul radiologic este cel mai indepartat punct de pe virful radacinii,care poate fi vazut pe
radiografie

Aceasta constrictie se afla in interiorul canalului anterior de jonctiunea cemento-

dentinara,si se mareste pe masura maturatiei dintelui.Odata cu virsta ea se indeparteaza
de apexul radiologic ca urmare a depunerii de dentina secundara

Importanta practica a lor consta in cunoasterei limiteii pina in care lucram,punctul limita a
interventiei endodontice trebuie sa fie apexul fiziologic,deoarece aici este trecerea
tesutului pulpei radiculare in tesutul periodontal

7. Noţiune de rădăcină cu apexul neformat.

Radacina cu apexul neformat-Reprezinta o situatie clinica in care dintele este imatur sau
nu si-a finisat perioada de formare a radacinii.Mai poate fi si radacina aflata in resorbtie
sau deosebim 2 metode de tratament:apexificare sau apexogeneza
Apexogeneza este metoda terapeutică utilizată când pulpa dentară este inflamată, dar nu
este necrotică, adică nu a murit. În acest caz, o parte a pulpei dentare, a nervului, este
păstrată la nivelul canalului radicular, permițând astfel dintelui permanent tânăr, să
continue formarea rădăcinii.

Apexificarea stimulează celulele din zona periapicală a dintelui să formeze o barieră

dentinară la nivelul apexului. Ambele proceduri terapeutice îmbunătățesc prognosticul de
lungă durată a dinților permanenți tineri afectați.

8. Caracterele zonei de creştere a rădăcinii dintelui.

9. Structura histologică şi fiziologică a pulpei dentare.
10. Modificări în pulpă în sinescenţă şi în stările patologice.
11. Termenii de erupţie și de formare a rădăcinilor dinţilor permanenți.
12. Particularităţile anatomo-fiziologice ale periodonţiului.
13. Modificările de vârstă şi funcţiile periodonţiului.

14. Elementele celulare ale periodonţiului. Rolul relictelor epiteliale în patologia

periodonţiului.

Elementele celulare:
-Celule(mezenchimale nediferențiate, fibroblaști, cementoblaști, osteoblaști, osteoclaste,
celule epiteliale Malassez)

-Celule de aparare(macrofage, mastocite, polimorfonucleare)

În periodontiu se mai afla insulițe sau relicte epiteliale. Aceste relicte eliteliale sunt niște
resturi rămase din perioada de dezvoltare a dinților in urma dezagregarii tecii epiteliale
Hertwig. Ele sunt depistate mai des in regiunea coletului și apexului dentar.

Unii autori considera ca epiteliul acestor insulițe pot provoca in anumite condiții chisturi,
chistogranuloame, Ba chiar și neoformatiuni maligne.

15. Metodele de examinare clinică a pacientului cu afecțiuni pulpare.

Anamneza-medicul trebuie sa adreseze pacientului întrebări clare și concise cum ar fi:

-de cît timp va doare?(debutul)

-unde va doare, știți care dinte va doare?(localizarea)

-ce a inițiat durerea!(felul apariției, provocat sau spontan)

-cum este durerea, ascuțita sau pulsatila(caracterul)

-cît durează durerea?(minute, ore)

-cît de des va doare, se repeta regulat sau este continua?(frecventa)

Examenul exooral:

La inspecție se urmărește:

-forma feței

-simetria feței

-șanțurile faciale

-aspectele tegumentelor

-fanta labiala

-raportul buzelor

La palpare se urmăresc:

-elasticitatea părților moi ale feței

-integritatea contururilor osoase(se precizează eventualele denivelări,mobilități,
formațiuni patologice)

-sensibilitatea punctelor sinusale

-grupele ganglionare limfatice

Examenul endooral

-examenul părților moi-se începe cu inspectarea mucoasei tuturor

zonelor:labiala,jugala,linguală,a planșeului bucal,palatinala, gingivala

-examnul arcadelor dentare-se face sistematic prin inspecție palpare și percuție

Se examinează forma arcadelor dentare. Se consemnează dinții prezenti( formula dentara).

Se examinează fiecare suprafața dentara.

Palparea se începe cu dintele suspect. Leziunile carioase se palpează cu sonda pentru a

stabili gradul de sensibilitate a dentinei sau atunci cind exista o Comunicare cu camera
pulpară. In aceasta situație putem obține următoarele tipuri de răspuns la palpare:

-durere vie urmată de hemoragie-deschiderea accidentală a camerei pulapare, pulpa este

sănătoasă

-durere violenta urmată de hemoragie-inflamatie pulpara ireversibila simptomatica

-durere moderată cu apariția unei picături de puroi-inflamatie pulpara ireversibila

purulentă

-ușoară sensibilitate cu Singerare abundentă-inflamatie pulpara ireversibila

asimptomatica(pulpita cronica cu camera pulpara deschisă)

-absenta durerii și a singerarii- necroza și gangrena pulpara.

Percuția indica inflamarea ligamentului parodontal fără a ne da relații despre vitalitatea

pulpara.

16. Metode paraclinice de examinare a pacientului cu afecțiuni pulpare.

1)Testele de vitalitate

Testul la cald- se poate utiliza un instrument încălzit, un baton de gutaperca încălzit in

Flacăra citeva secunde , gutaperca încălzită cu ajutorul sistemelor de obturare la cald

Tehnica de realizare:
In condiții de izolare, dinții fiind uscați se aplica gutaperca încălzită în treimea cervicala pe
fata vestibulara a dintelui.

Răspunsul normal pulpar este reprezentat de o sensibilitate moderată, apare după

aplicarea stimulului și dispare imediat după îndepărtare.

Testul la rece- se utilizează batoane de gheata, sprayuri refrigerante cu clorura de stil

Tehnica:

Se izoleaza și se usucă dintele, se pulverizează pe o Buleta de vata clorura de etil și se

menține pina cind Buleta pare acoperită de un strat fin de zăpada. Apoi Buleta se aplica pe
dinte in treimea cervicala și se menține citeva secunde in contact cu dintele.

Testele de vitalitate electrice

Tehnica:

-dinții testați trebuie izolați și uscați

-electrodul pasiv se fixează pe buza pacientului și cel activ pe dinte

-odată stabilit contactul cu dintele intensitatea curentului crește automat

Conform datelor literare, normele aproximative EOD în dinţi sunt stabilite:

• dinţi intacţi — 2-6 mkA;

• carie profundă — 12-15 mkA ;

• pulpita acută de focar — 20-25 mkA;

• pulpita acută difuză — 40-45 mkA;

• pulpita cronică fibroasă — > 50 mkA;

• pulpită cronică gangenoasă ≤ 100mkA.

Testul frezajului explorator:

Precizează dacă pulpa este vitala sau nu.

Se crează o cavitate mică in dinte fără anestezie. Dacă dintele este vital pacientul
semnalizează senzație dureroasa, dacă pacientul nu simte nimic dintele este devital.

17. Electroodontometria. Rolul ei în practica stomatologică

Se utilizează atunci cind medicul pune la îndoiala viabilitatea pulpei. Se determina pragul
de sensibilitate a sistemului nervos dentar.

Tehnica:

-dinții testați trebuie izolați și uscați

-electrodul pasiv se fixează pe buza pacientului și cel activ pe dinte

-odată stabilit contactul cu dintele intensitatea curentului crește automat.

Conform datelor literare, normele aproximative EOD în dinţi sunt stabilite:

• dinţi intacţi — 2-6 mkA;

• carie profundă — 12-15 mkA ;

• pulpita acută de focar — 20-25 mkA;

• pulpita acută difuză — 40-45 mkA;

• pulpita cronică fibroasă — > 50 mkA;

• pulpită cronică gangenoasă ≤ 100mkA.

18. Etiologia şi patogenia pulpitelor

Etiologia:

1)agenții microbieni-nimeresc in pulpa prin cavitatea carioasa a dintelui, prin canaliculele

dentinale sau prin pungile parodontale

2)traumatismul mecanic produs din cauza unei lovituri

3)deschiderea accidentală a camerei pulpare

4)supraîncălzirea in timpul Șlefuiri bontului

5)acțiunea unor substanțe medicamentoase(alcool, eter, etc) folosite de medic

Patogenia:

In stadiul de inflamatie acută distingem citeva semne: alterarea , exsudarea, proliferația,

tulburari metabolice.

La început exsudatul poarta un caracter seros. Peste 6-8 ore inflamația seroasa trece in
purulentă.

In pulpita fibroasă cronica putem distinge 2 stadii. In stadiul 1 o parte din pulpa coronară
se transforma in țesut de granulație. In stadiul 2 țesutul pulpei este supus unei
degenerescențe fibroase.

Pulpita gangrenoasa cronica se poate solda cu gangrena pulpei.

Pulpita hipertrofică cronica se caracterizează prin proliferarea extinsă a țesutului de

granulație.

19. Clasificarea pulpitelor

După OMS

K 04.0 Pulpita
K 04.00 Incipientă (hiperemie)
K 04.01 Acută
K 04.02 Purulentă (abces pulpar)
K 04.03 Cronică
K 04. 04 Cronică ulceroasă
K 04. 05 Cronică hiperplastică (polipoasă)
K 04. 08 Alte tipuri de pulpite apreciate
K 04. 09 Pulpită neapreciată
K 04. 1 Necroza pulpei. Gangrena pulpei
K 04. 2 Degenerescența pulpară. Denticulii și petrificarea pulpei
K 04. 3 Formarea incorectă a țesuturilor dure în pulpă

După Semașco

1. Pulpita acută

• De focar
• Difuză
2. Pulpita cronică

• Fibroasă
• Gangrenoasă
• Hipertrofică
• Acutizare a pulpitei cronice
3. Stări după depulpare parțială sau totală

Clasificare după M.Gafar, A.Iliescu

1. Pulpite acute

a) Seroase:

- cu leziuni limitate : pulpite acute seroase parțiale sau coronare;

- cu leziuni întinse: pulpite acute seroase totale sau corono-radiculare;

b) Purulente:
 - cu focare limitate: pulpite acute purulente parțiale sau coronare;

- cu focare întinse: pulpite acute purulente totale sau corono-radiculare;

2. Pulpite cronice

a) Inchise (fără comunicare cu exteriorul);

- pulpita cronică închisă propriu-zisă;

- pulpita cronică hiperplazică sau granulomul intern Palazzi.

b) Deschise (comunicare cu exteriorul):

- ulceroase;

- granulomatoase (polipoase).

20. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitelor acute de focar.

- durata 2zile 24-48h
- Este stadiul de debut al inflamatie pulpei
- Dureri la orice excitanti intense/spontane
- Focarul linga cav. carioasa
- Durata durerii 10-30 min
- Nu iradiaza
- noaptea durerea se intensifica
- Sondarea- durere pe cornul pulpar
- 20-25mkA
- biologic+ amputare coronara, coafaj dir./indir.

Diagnosticul diferential:

*de caria profunda

*de pulpita acuta difuza si cronica fibroasa

*de inflamatia papilelor

Tratamentul:

Metoda amputarii devitale

1vizita:

-prepararea partiala a cavitatii carioase

-deschiderea cornului pulpar

-aplicarea pastei arsenicale

-aplicarea dentin-pastei

2vizita:

-acuze,percutia

-inlaturarea obturatiei provizorii

-prepararea definitiva cu crearea accesului

-inlaturarea tavanului

-amputarea pulpei coronare

-aplicarea solutiei pentru impregnare(rezorcin-formalina)

-aplicarea dentin-pastei

3vizita:

Acuze

-inlaturarea pansamentului

-aplicarea pastei de foredent la orificii

-obturarea de baza si permanenta.

21. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei acute difuze.

22. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice
gangrenoase.
1.Tabloul clinic:
Acuzele pacientului: - Dureri sîcîietoare la diferiți excitanți,mai ales fierbinte,trec
la rece
-Dureri la schimbarea temperaturii aerului
-Miros fetid
-pot lipsi acuze de dureri,dar în trecut a fost un epizod de dureri acute
Examenul clinic inspecția,sondarea:
-Cavitate carioasă profundăcare comunică larg cu camera pulpară
-Dureri și sîngerarea pulpei la sondare profundă în orificiul canalului radicular
-EOD 50-80 mA
Radiologic: modificări distructive în periodonțiu,dilatarea fantei periodontale și
focar de ramolisment.
2.Diagnosticul diferențial:
-Pulpita Cronică fibroasă(dureri care nu trec după înlăturarea
excitantului,sondare dureroasă intr-un punct,EOD 50-60mA)
 -Periodontita apicală croniă ( se determină prezența fistulelor,edem,introducerea
unui ac pe canalul radicular este indoloră,EOD peste 100 mA)
3.Tratamentul :
-Extirparea vitală a pulpei
-Extirparea devitală a pulpei
23. Diagnosticul diferenţial între pulpitele acute şi cronice.
1.Pulpita acută de focar - Pulpita cronică fibroasă(nu sunt dureri nocturne,EOD
mai mare de 35 mA)
2.Pulpita acută difuză - Pulpita cronică în acutizare (EOD scăzută,modificări
radiografice periapicale,dilatarea fantei periodontale)
3.Pulpita acută de focar(dureri violente ce durează 1-2 nopți)-Pulpita cronică
fibroasă (dureri sîcîietoare îndelungate,EOD sub 35 mA,dureri care nu trec după
înlăturarea excitantului).
24. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial al pulpitei cronice fibroase.
Tablou clinic:
La inspecție și sondare se determină cavitate carioasă profundă,cu orificiu de
comunicare cu camera pulpară
-Pulpa de culoare cianotică,sondarea provoacă hemoragie și durere neînsemnată
- Percuția puțin sensibilă/indoloră
-Proba temrică la rece - durere nepronunțată care trece încet
-EOD sub 35 mA
2.Diagnosticul diferențial:
-Caria acută profundă (în trecut nu au fost dureri acute,durerile acute trec după
înlăturarea excitantului,nu comunică cu CP)
-Pulpita cronică gangrenoasă ( dureri mari la excitanți fierbinți care trec la rece,durere la
sondare in canalul radicular,percuția sensibilă)
3.Tratament:
-Extirparea vitală a pulpei
-Extirparea devitală

25. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice

hipertrofice.
1.Tabloul clinic:
Acuze: - dureri sîcîietoare în timpul alimentării cu alimente dure
-sîngerări din dinte
-pacientul spune că în dinte a crescut crne sălbatică
Obiectiv:
-dinte cu proces carios extins,CP deschisă cu o formațiune polipoasă în ea.
-sondarea polipului provoacă durere în profunzime
-la palpare polipul este elastic,poate fi dur sau granular(sîngerează la atingere)
-percuția indoloră
-radiografic nu se atesta modifixări periapicale
-EOD 80-100 mA
2.Diagnostuc diferențial:
1.Polipul gingival- se apreciază trecînd ci sonda pe marginea exterioară a cavității carioase
2.Proliferarea țesutului granular din periodonțiu- sondarea indol67oră
3.Perforația bifurcației- date radiografice
 26. Diagnosticul diferenţial al pulpitei hipertrofice, papilitei şi perforaţiei
interradiculare.
Diferențierea pulputei cronice hiperplazice de papilită se va realiza prin trecerea
cu o sondă pe marginea cavității carioase,astfel polipul pulpar are o inserție pe
picioruș din camera pulpară,pe cînd papilita se continuă de pe marginea gingivală
liberă. Diferențierea de perforația interradiculară se va efectua prin analiza
examenului radiografic la care trebuie săse determine o discontinuitate a
elementelor dure de la nivelul bifurcației.

27.Diagnosticul diferenţial al pulpitelor. Zonele de iradiere a durerilor în pulpită.

a. Diferențiere de:
b. 1.Carii profunde - dureri ce dispar după înlăturarea excitantului
c. 2.Periodontita apicală acută și cronică - modificări radiologice masive, percuție
doloră, EOD mai mare de 100
d. Zone de iradiere a durerilor:
e. - Pulpita dinților maxilarului superior: - reg.temporală,supraorbitară,arcada
inferioară
f. - Pulpita dinților arcadei inferioare : - reg.occpitală,
auriculară,submandibulară,temporală,arcada superioară.
28.Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice exacerbate.
Acuze:
-durere paeoxistucă în dinte cu caracter spontan,îndelungată,cu iradiere,sau
durere ce se mărește în timpul mușcăturii pe dinte.
-dureri prezente si mai devreme
Obiectiv:
-cavitate carioasă profundă cu deschideeea CP,sondarea pulpei este dureroasă
-percuția produce dureri ușoare
-EOD mai mare de 35mA corespunde pulputei cronice fibroase sau gangrenoase

29.Metodele de diagnosticare ale pulpitelor.

30.Periodontita apicală. Etiologie. Patogenie. Clasificare.
27. Periodontita acută apicală. Morfopatologie. Clinica. Diagnosticul diferenţial.
Tratamentul.
28. Periodontita apicală cronică fibroasă. Morfopatologia. Clinica.
29. Periodontita apicală cronică granulantă. Morfopatologia. Tabloul clinic.
30. Periodontita apicală cronică granulomatoasă. Morfopatologia. Tabloul clinic.

31. Periodontita apicală cronică în stadiul de acutizare. Tabloul clinic. Diagnosticul

diferenţial.

Semne clinice: Durere permanentă; Edem colateral; Mobilitate dentară;

Prezenţa fistulei; Percuţia în ax dureroasă.
Diagnosticul se confirmă prin: examenul R-gic (prezenţa unei forme cronice
de periodontită);
Diagnosticul diferenţial se face cu:
● Periodontita apicală acută exudativă purulentă (stadiul subperiotal şi
submucos);
● Chisturile radiculare (este ultima etapă în evoluţia periodontitei
apicale cronice),prezenţa simptomului “crepitaţie de
pergament”(simptomul Runghe- Diupiuntrena).

32. Metode de examinare a pacientului în periodontita apicală acută şi cronică

După A.I. Grudianov și O.A. Zorina toate metode de diagnostic al afecțiunilor
parodontale, cunoscute în prezent pot fi clasificate în :
- Metode clinice ( efectuarea anamnezei stomatologice si periodontale;
aprecierea statusului parodontal ; caracteristice anatomo-topografice a
tesutului periodontal) Sondare; Percutie ; Electroodontometria mkA
- Renghenologice ( R. periapicale; OPG; R. bite-wing; Teleradiografia; R.
ocluzala; CT)
- De laborator ( microbiologica ; imunologica; biochimica; citologica)
- Functionale ( reoparodontografia; fotopletismografia;
gnatodinamometrial ; floumetria Doppler cu laser; Dopplerografia cu
ultrasunet )

La diagnosticarea periodontitelor se efectueaza:

Percutia in ax (pozitiva)

-EOD (teste de vitalitate)

(negative

-100 mkA)

-Sondarea camerei pulpare si a canalelor radiculare (fara sensibilitate si

hemoragii)

-Radiografia

33. Clasificarea metodelor de tratare a pulpitelor.

 I. Metodele de conservare (păstrare) a vitalităţii pulpei sau biologice:
a) cu păstrarea pulpei în întregime în stare vitală (coafaj direct şi
indirect);
b)păstrarea parţială a vitalitaţii pulpei sau amputarea vitală
(păstrarea pulpei radiculare).

II. Metodele chirurgicale cu înlăturarea pulpei:

a) metoda de amputaţie (înlăturarea parţială a pulpei coronare);
b) metoda de extirpaţie (înlăturarea totală a pulpei);
c) metoda mixtă (aplicarea amputaţiei şi extirpaţiei).

34. Metoda biologică de tratare a pulpei. Indicaţii

Esenţa metodei -lichidarea focarului de inflamaţie cu păstrarea vitalităţii pulpei şi a

tuturor proprietăţilor funcţionale ale ei.

Indicaţii:

· Calea de pătrundere a infecţiei (numai prin coroana dintelui–

carie)
· Vârsta– la copii şi tineri (până la 30 ani)
· Starea generală– pacient clinic sănătos
· Starea pulpei– deschiderea accidentală a camerei pulpare
· Pulpita acută focală, pulpita traumatică
· La primul pusei inflamator acut-nu mai mult de 24 ore de la
momentul apariţiei durerii
· În caz de localizare a cavitaţii carioase– de clasa I-IV. Cel mai
bine clasa I
· În inflamaţiile pulpare incipiente– la pulpita acuta focală cu
condiţia că după îndepărtarea dentinei alterate camera pulpara
rămâne închisă
· Electroexcitabilitatea pulpei până la 20-25 mA
· Starea dentinei supra pulpare– are o consistenţe şi culoare
asemănătoare cu cea normală
· Sensibilitatea pulpei la sondare– sensibilă la cea mai uşoară
atingere cu sonda)
· Radiologic lipsa focarelor distructive în regiunea apicală a
dintelui
· Absenţa reacţiilor alergice la preparatele aplicate
 35. Preparatele medicamentoase folosite pentru tratamentul pulpitelor prin
metoda biologică.

1. Substanţe de bază de dentină:

· Dentina autogenă- pulbere

3. Dentină heterogenă- pulbere sterilizată. Substanţe pe bază de

făină de oase, coajă de ou

1. Substanţe de bază de antibiotice, corticosteroizi, enzime

proteolitice, sulfamide, vitamine. (în componenţa lor se adaugă
anestezici, hidroxidul de calciu etc.)

2. Remedii pe baza hidroxidului de calciu: calxid, dycal, reogan,

regeneran, pulpovital, hidrex, calcipulpe, pulpadent, biocalc,
serocalcium, isopulp, calmecină, calcină, calcimol, calcicur, biocalex,
caldec, pulpatect, vitapulp, vitocalc etc. Adausuri la aceste
preparate sunt cazeinatul de calciu şi magneziu, oxidul de magneziu,
fosfatul de calciu, metilceluloza, praful de dentină, făina de oase,
antibioticele etc. Dintre substanţele lichide fac parte tectorul,
axedronul. Ele, fiind aplicate în cavitate sau pe dinţii şlefuiţi, se
usucă imediat,formând un strat protector.

3. Preparate de bază de eugenat de zinc: cavitec, pulpal, biopulpan,

Kalsogen, eugenatul de zinc.

4. Substanţele care produc remineralizarea dentinei: tresiolanul,

fluorura de staniu 10%, cimentul fosfatic cu 2% fluor, cimentul fosfat
cu potasiu, vinoxolul. Pastele cu conţinut de hormoni se aplică pe un
termen de 2-7 zile, apoi se substituie cu cele plastico stimulatoare.
Pastele cu hormoni au capacităţi pronunţate antiinflamatorii,
analgetice, desensibilizante, însă ele inhibează funcţia sisternului
reticuloendotelial şi dentinogeneza. Se recomandă pastele cu
conţinut de caiciu şi eugenat de zinc. Ele au un pH- 12,0 capacităţi
bactericide şi lezează microorganismele care provoacă pulpita

36. Deschiderea accidentală a camerei pulpare şi tratamentul ei.

Folosim metoda biologica de tratament.
Tehnica efectuării:

1. dintele afectat şi cei vecini cu el se spală bine cu soluţii de antiseptice;

2. se izolează cu rulouri de vată, sau cu digă;

 3. cavitatea se usucă;

4. exereza ţesuturilor necrotizate de pe pereţii cavităţii, înlăturarea lor cu ajutorul

excavatorului;

5. prepararea definitivă a cavităţii carioase (pe parcurs se schimbă de câteva ori

instrumentele rotative pentru a evita infectarea dentinei parapulpare şi pulpei);

6. cavitatea se spală cu soluţii călduţe: 0,9% clorură de sodiu, 0,5% procaină, 0,3%
clorhexidină, enzime proteolitice (tripsina, chimotripsina, hemopsina), antibiotice,
antiseptice;

7. cavitatea se usucă cu o buletă de vată sterilă (eterul şi aerul cald acţionează

dăunător asupra pulpei);

8. se aplică o pastă curativă cu efect odontotropic şi antiinflamator (paste cu

preparatele de hidroxid de calciu);

9. se aplică obturaţia de bază şi obturaţie definitivă.

Preparatele medicamentoase folosite pentru coafajul pulpei pot fi

sub forme de pulbere, lichide, paste. Ele au capacităţi antinflamatoare şi

plasticostimulatorii (odontotropice).

37. Noţiune de coafaj direct şi indirect. Preparate medicamentoase. Clasificarea

preparatelor medicamentose în coafajul direct și indirect. Indicații și
contraindicații.
Coafajul indirect în inflamaţia pulpei dentare, este un act terapeutic complex
prin care se asigură dezinfectarea plăgii dentinare, obturarea canaliculelor
dentinare, protecţia pulpei faţă de agenţii fizici şi chimici, combaterea
inflamaţiei prin medicaţie antiinflamatoare şi stimularea mecanismelor de
neodentinogeneză. În cazul proceselor carioase complicate cu inflamaţie
pulpară incipientă, coafajul indirect se poate realiza în dublu timp sau într-un
singur timp. Indiferent de metoda aleasă, se îndepărtează în totalitate
dentina alterată cu escavatoare bucale sau linguri Black bine ascuţite. în lipsa
acestora, îndepărtarea dentinei alterate se poate realiza şi cu freze sferice
acţionate la turaţie mică, pentru a preveni supraîncălzirea şi deschiderea
camerei pulpare. După îndepărtarea dentinei alterate ne aflăm în faţa unei
cavităţi profunde pe al cărui perete pulpar sau parapulpar se găseşte un strat
de dentină dură şi pigmentată.

Coafajul direct este o procedura endodontica prin care se acopera - panseaza

pulpa dentara cu o substanta neiritanta, cu actiune antiseptica si
antiinflamatoare, ce mentine in totalitate vitalitatea pulpei dentare. Aceasta
procedura conservatoare este implementata in cazul cariilor profunde, cu
camera pulpara deschisa si are scopul de a pastra vitalitatea dintelui prin
stimularea formarii de dentina noua, care sa acopere pulpa.

Indicatii:

· Dinti cu un prognostic pozitiv

· Pacienti tineri si sanatosi (prognosticul cel mai favorabil il au dintii aflati
in dezvoltare)
· Lipsa simptomelor preexistente
· Expunerea pulpara are dimensiuni mici, este curata si fara leziuni
carioase
· Raspunsul pulpei la stimuli este bun
· Expunere pulpara accidentala din cursul tratamentului cariei - in acest
caz nu conteaza dimensiunile expunerii
· Hemoragia pulpara nu are intensitate mare

Contraindicatii:

- Deschiderea camerei pulpare este veche

- Dintele nu mai prezinta semne de vitalitate

- Pulpa prezinta semne de inflamatie ireversibile

- Pacientul este in varsta, cu boli cronice ori cu imunitate scazuta

- Nu poate fi oprita sangerarea in timp optim

- Dintele nu poate fi izolat corect

38. Indicaţii şi contraindicaţii în tratamentul pulpitelor prin metoda biologică,

conservatoare.

Indicaţii:

· Calea de pătrundere a infecţiei (numai prin coroana dintelui– carie)

· Vârsta– la copii şi tineri (până la 30 ani)
· Starea generală– pacient clinic sănătos
· Starea pulpei– deschiderea accidentală a camerei pulpare
· Pulpita acută focală, pulpita traumatică
 · La primul pusei inflamator acut-nu mai mult de 24 ore de la momentul
apariţiei durerii
· În caz de localizare a cavitaţii carioase– de clasa I-IV. Cel mai bine clasa
I
· În inflamaţiile pulpare incipiente– la pulpita acuta focală cu condiţia că
după îndepărtarea dentinei alterate camera pulpara rămâne închisă
· Electroexcitabilitatea pulpei până la 20-25 mA
· Starea dentinei supra pulpare– are o consistenţe şi culoare
asemănătoare cu cea normală
· Sensibilitatea pulpei la sondare– sensibilă la cea mai uşoară atingere
cu sonda)
· Radiologic lipsa focarelor distructive în regiunea apicală a dintelui
· Absenţa reacţiilor alergice la preparatele aplicate

Contraindicaţii:

· La vârsta peste 40 de ani

· Starea generală– boli generale care modifică imunitatea pulpei

(diabet, dismetabolisme, boli de colagen, disendocrinii,
ateroscleroză, avitaminoză, în caz de parodontită sau parodontoză,
etc.)

· În caz de localizare a unei cavităţii carioase la coletul dintelui (clasa

V)

· În caz de reducere a electroexcitabilităţii pulpei (curent de peste 25

mkA)

· În caz de modificări radiologice în ţesuturile periapicale ale dintelui

· În caz de folosire a dintelui sub lucrări protetice (îl folosim pentru

fixarea unei proteze)

39. Indicaţii
şi contraindicaţii în aplicarea metodei de
amputaţie a pulpei.
Indicații- copiii și tineri cu rădacinele în curs de dezvoltare
 -vîrsta pacientului până la 30 de ani
- Când dintele nu va fi supus tratamentului endodontic
- în pulpitele acute de focar
-pulpa accedental denundată în timpul prepararii cavității carioase
Contraindicații-virsta pacientului mai mult de treizeci
-persoanele cu patologii generale
- la molarii 3
- dinții suprasolicitați
- dinții care vor fi supusi tratamentului protetic
-pulpitele acute difuze
- pulpitele cronice
-periodontite

40. Indicaţii
şi contraindicaţii în aplicarea metodei de
extirpare a pulpei..
Indicații- Pulpitele acută difuze
-Pulpitele cornice
- în cazul când a eșuat metoda biologică
- în cazul când a eșuat metoda de amputație
- abraziuni dentare patologice
- fracturile dentare
- periodontite
-la dinții ce vor fi supusi tratamentului protetic
- virsta pacientului peste 30
Contraindicații- sarcină primele 3 luni(cauza anestezii)

-în cazul cînd dintele nui supus procesului in flamator

-pacienții cu dereglari psihologice

- dinții cu radacini neformate

41. Tratamentul pulpitelor prin metoda devitală.

Metoda devitală - înlăturarea pulpei după necrotizarea ei. Se folosesc pastele arsenicale si de
formaldehidă (fară arsen).
Pasta arsenicală se aplică pentru 24-36-48 ore. Ca volum cantitatea de pastă arsenicală
corespunde dimensiunii căpuşorului unei freze sferice Nr. 1,2 (ea conţine circa 0,006-0,008 g sau
0,0006- 0,0008 g anhidridă arsenioasă). La copii cantitatea se ia în dimensiuni mai mici, iar pasta
este preparată pe fenol - preparat care micşorează difuzia arsenului. Sunt cunoscute preparatele
comerciale predozate: nervarsen, causticin, nervicid, caustinerf, pulpatoxin, arsodent etc. Pasta
de formaldehidă se ia în cantitatea echivalentă căpuşorului frezei sferice nr. 5. Pasta se aplică pe
porţiunea degajată sau pe locul unde dentina este foarte subţire.
Tehnica de aplicare a pastei devitalizante:
 1. deschiderea cavităţii carioase cu ajutorul excavatorului, înlăturarea resturilor alimentare şi
dentinei ramolite din cavitate;
2. prepararea parţială a cavităţii carioase;
3. izolarea dintelui cu rulouri de vată;
4. uscarea cavităţii cu tampoane de vată uscată;
5. deschiderea cornului pulpar (cu ajutorul sondei sau cu o freză sferică sterilă);
6. aplicarea pastei arsenicale cu vârful sondei;
7. aplicarea unui tamponaş îmbibat cu anestezic - soluţie 5% dicaină sau fenol;
8. obturarea etanşă fară tasare a cavităţii carioase cu pastă din dentină.
După necrotizarea pulpei conform indicaţiilor se selectează metodele chirurgicale de tratament
(amputaţie, extirpaţie sau metoda mixtă).

42. Tehnicade aplicare a pastei arsenicale. Mecanismul

de acţiune. Complicaţiile. Componenţa pastelor
arsenicale.
Tehnica de aplicare a pastei arsenicale.
1.îndepartarea dentinii rămolite
2.se lasă un strat subțire de dentină
3.pasta asenicala se aplică o biluță cu diametru 1mm
4.făra presiune se aplică un tamponaș de vată sterilă
5.plombiță temporară
Mecanismul de acţiune. Este realizat de către substanța arsenicală
care necrotizează și desinzibilizează pulpa dentară.
Componenţa pastelor arsenicale.
(arsenic: lidocain:phenol:eugenol)
Complicaţiile.
-periodontita apicală (nerespectarea timpului de menținere a
pastelor arsenicale)

43. Tratamentul pulpitei într-o singură vizită.

-anestezie
-prepararea cavitații cu crearea accesului
-înlăturarea tavanului
-amputarea pulpei coronare
-exterparea pulpei radiculare
-determinarea lungimii de lucru
-prelucrarea mecanică
 - prelucrarea medicamentoasă
-lavagul si uscarea
-obturarea canalului radicular
- efectuarea examenului radiologic de verificare
-obturatiea difinitivă

44. Tratamentul medicamentos a canalului radicular

după extirparea pulpei.
Pentru prelucrarea medicamentoasă a canalelor
radiculare(după pasta arsenicală)sunt utilizate sol. IOD pentru
inactivarea resturilor de arseniu .
Irigarea se face cu soluții : furacilina 0.5%
Clorhexidina 0.1%
H2O2-3%
Apa distilată

45. Etiologia și patogenia periodontitelor apicale.

Clasificarea periodontitelor apicale.
Factorii traumatic (aparatele ortodontice; lucrari protetice)

Factorii chimici (calea endodontică solutii le de lavaj ca de

exemplu EDTA sau pasta arsenicală;)
Factorul microbian (pe cale hematogenă/limfogenă)(punga
parodontală) prin orificiul apical
Clasificarea periodontitelor apicale.
După IMSM 1987
1.periodontitelor apicale acută
a) fază intoxicație
b)fază exudație
* seroasă
*purulentă
2.periodontitelor apicale cronice
a)fibroasă
b)granulantă
c)granulomatoasă
3) periodontitelor apicale cronice exacerbată în fază de acutizare
(fibrosă, granulantă, granulomatoasă)

După OMS
K.04.4 periodontitelor apicale acută
K.04.5 periodontitelor apicale cronice granulantă apical
K.04.6 Abcesul periapical cu fistulă
* Abces dento-alviolar cu fistulă
* Abces periodontal ca complicație a pulpitei
K.04.7 Abcesul periapical fără fistulă
* abces dentar
* abces dento-alviolar
* abces periodontal de origene pulpar
K.04.8 chisturi radiculare
* periodontal
* periapicale
K.04.80 chisturi apicale și radiculare
K.04.81 chituri rezidual
K.04.82 chist parodontal inflamator
După Gafar & Andreescu
1.periodontitelor apicale acută
a) hiperemică(abordivă)
b) difuză(seroasă)
c) circumscrise(purulente)
2.periodontitelor apicale cronice
a) leziuni ale paradonțiului apical cu imagine radiologică conturată
*periodontită cronică fibroasă
* granulomul simplu conjuctiv
*granulom epitelial
* granulom chistic
* periodontită cronică cu hipercimentoză
* abcesul cronic apical
* osteită parodentală (Melcior)
* periodontitele apicale cronice specifice
b)leziuni ale paradonțiului apical cu imagine radiologică
neconturată
* parodontită apicală cronică difuză progresivă Partsch
* parodontită apicală cronică condesată
 46. Principii de diagnostic şi tratament ale periodontitei
apicale acute.

Tratamentul periodontitelor acute și a celor cronice exacerbate va fi mai reușită în cazul in

care efectuarea lui va respecta o succesiune strictă.
- radiografia regiunii dintelui cauzal
- Anestezia
- Prelucrarea cavitatii carioase
- Indepartarea tavanului deasupra cav carioase (freza fisurala/conica)
- Indepartarea produselor de descompunere ale pulpei coronare
- Largirea ostiumurilor canalelor radiculare
- Evacuare produselor de descompunere din canalul radicular
- Rezecarea țesuturilor patologic modificate ale pereților canalului radicular, și
prelucrarea lui medicamentoasă.
- Lărgirea orificiului apical
- Obturarea canalului radicular
- Aplicarea unei obturații de durată
-
1. Radiografia regiunii dintelui cauzal. Prin radiografie este concretizată forma clinică a
bolii, se determină caracterul și localizarea procesului patologic, gradul schimbărilor in
țesuturile periapicale, se evaluează posibilitatea de a salva dintele, se schițează planul de
tratament și se monitorizează rezultatele îndepărtate ale tratamentului.
2. Anestezia. Durerile permanente acute, care brusc se intensifică la iritarea mecanică,
împiedică prelucrarea cavității carioase și a cavității dintelui. De aceea este indicată o
anestezie tronculară și una infiltrativă. Tratamentul periodontitelor poate fi făcut și fără
recurgerea la metode de anestezie. Pentru aceasta la prepararea dintelui cauzal este
necesar de a-l fixa, operînd cu o piesă mecanică. Folosind o piesă cu turbină, din cauza unei
mari viteze (300 mii rotații pe minut), precum și datorită faptului că piesa este acționată cu
aer comprimat, și in acest caz nu există nici o vibrație - presiunea asupra dintelui cauzal
este practic absentă, și, prin urmare, lipsește și durerea la prepararea cavității carioase și a
cavității dintelui.
3. Prelucrarea cavității carioase. Scopul prelucrării - crearea unui acces direct bun către
cavitatea dintelui, pentru a neutraliza microflora cavității carioase. Cu niște freze
corespunzătoare este înlăturată obturația existentă sau este prelucrată cavitatea carioasă -
se efectuează rezecarea porțiunilor patologic schimbate de smalț și dentină, formarea
cavității. Atît la această etapă, cît și la toate celelalte, de tratare a periodontitei apicale se
recomandă utilizarea unor antiseptice neiritante.
4. lndepărtarea tavanului deasupra cavității coronare a dintelui. Cu o freză fisurală sau
conică este indepărtat tavanul, sunt minuțios inlăturate marginile dentinare proeminente
lateral, se creează un acces bun către cavitatea coroanei dintelui.
5. Îndepărtarea produselor de descompunere ale pulpei coronare. Cavitatea dintelui este
bine spălată cu o soluție antiseptică cu ajutorul seringii și tamponașelor, imbibate cu
antiseptic. Resturile de descompunere a pulpei coronare sunt îndepărtate cu un excavator
și cu o freză sferică mare. Cavitatea dintelui este irigată din nou. Prelucrarea antiseptică la
toate etapele de tratare a periodontitei apicale este combinată cu cea instrumentală.
Toate manipulările în cavitatea carioasă și în cavitatea dintelui sunt efectuate sub o
picătură de antiseptic.
6. Lărgirea ostiumurilor canalelor radiculare. Ostiumul canalului radicular este lărgit
infundibular.
7. Evacuarea produselor de descompunere din canalele radiculare. În periodontită
pulpextractorul poate fi utilizat numai pentru indepdrtarea unor fragmente mari ale pulpei
necrozate sau a resturilor alimentare, ce au umplut lumenul canalului radicular. Evacuarea
maselor putride (produșilor de descompunere infectați ai pulpei) este efectuată pe etape,
fracționat, fără presiune, sub acoperirea antisepticului. Pulpextractorul, prealabil muiat in
solutie antiseptică, se introduce la1/3 acanalului radicular. Acest instrument este retras și
spălat întro soluție antiseptică, iar apoi se introduce la 2/3 a canalului radicular; procedura
se repetă. Fiecare treime a canalului radicular după eliberarea de masele putride este
spălată cu meșe de vată pe ac radicular, abundent imbibate cu solutie de hipoclorit de
sodiu de 3,5%,și cu peroxid de hidrogen de 3%. Băițele de antiseptic sunt schimbate la
evacuarea fiecărei porțiuni noi de mase descompuse. In final, pulpextractorul se introduce
pe toată lungimea canalului și este extras restul pulpei descompuse. Deosebit de atent
trebuie de lucrat în treimea apicală a canalului, pentru a nu impinge conținutul lui in
tesuturile periapicale. Acest aspect este deosebit de important în legătură cu faptul că, în
regiunea vîrfului rădăcinii bariera epitelială de protecție este absentă și microorganismele,
ieșind prin orificiul apical, nimeresc imediat in mediul intern al organismului. Curățirea
canalului radicular de la impuritățile crase servește drept prim pas în permeabilizarea lui.
8. Rezecarea țesuturilor patologic modificate ale pereților canalului radicular, și
prelucrarea lui medicamentoasă. Scopul este de a indepărta predentina infectată a
pereților laterali ai canalului radicular, de a lărgi maxim canalul pentru obturarea lui
calitativă și de a facilita accesul către țesuturile periapicale.
9. Lărgirea orificiului apical are mare importanță în tratarea periodontitelor acute și a celor
cronice exacerbate. Foramenul apical îngust al canalului radicular reprezintă uneori un
obstacol pentru drenajul exsudatului din focarul patologic. Grație lărgirii foramenului
apical se creează un acces către parodonțiul apical și se facilitează evacuarea exsudatului
din focarul patologic. Lărgirea lui trebuie făcută, respectînd regulile de asepsie, cît mai
precaut, spre a evita o traumă adăugătoare a țesuturilor periapicale.
Metodica lărgirii foramenului apical. Pentru lărgirea foramenului apical se folosește ac
radicular trifațetat, drill, reamer sau K-file. Instrumentul endodontic ales este introdus în
canalul radicular pînă la proptire și este invîrtit cu buricele degetelor (și nicidecum -
mecanic). Concomitent se exercită o presiune mică asupra instrumentului. Pentru a
diminua efectul dolor, dintele trebuie fixat. La depășirea foramenului apical medicul simte
o prăbușire a instrumentului, iar pacientul - o impunsătură ascuțită (senzația de
impunsătură apare donr la pătrunderea acului in țesuturile sănătoase ale parodonțiului
apical). Drept confirmare a deschiderii orificiului apical servește o senzație de impunsătură,
iar in cazul unei forme exsudative - apariția exsudatului in canalul radicular și, ulterior, -
trăirea de către pacient a unei senzații de ușurare, de calmare a durerii.
10. Obturarea canalului radicular. Canalul radicular poate fi obturat la:
1) lichidarea senzațiilor dureroase
2) stoparea eliminării exsudatului și a mirosului fetid din canalul radicular. În
periodontita acută și exacerbarea periodontitei cronice ea se produce la a 5-7 zi după
dispariția simptomelor de inflamație acută;
3) percuția și palpația gingivală indoloră.
 4) meșa din canalul radicular rămîne uscată (și nu - umedă), fără miros, de
culoare albă (neschimbată)

11. Aplicarea unei obturații de durată. Cavitatea dintelui este umplută cu

material de obturație de durată și, conform regulilor anterior descrise, restabilesc
forma anatomică a coroanei și funcțiile dintelui. Tratarea periodontitelor acute și
cronice exacerbate se efectuează în două-trei vizite. Tratarea formelor cronice de
periodontite în cazul permeabilizării bune a canalelor radiculare se face intr-o vizită.

47. Periodontita apicală medicamentoasă. Tabloul clinic.

Diagnosticul diferenţial. Tratamentul.

• Definitie: inflamația țesuturilor periodontale provocată de agenți chimici ce au

pătruns pe cale endodontică sau prin pungile parodontale.

Consecință tratamentului defectuos al pulpitei,în timpul tratamentului

medicamentos al canalelor sau al obturării radiculare.

Se manifesta prin:

• Dureri acute, violente, permanente, durerile cresc, nu sunt ameliorate de

antialgice, localizate la un dinte cu semne de tratament endodontic, dureaza
de la 2-3 zile la 2 sapt.

• Percuție doloră

• Dureri la atingerea dinților

• Tumefacție și edem în regiune dintelui afectat

• Posibil febră

Tratamentul – asemanator cu restul periodontitelor

 48. Diagnosticul diferențial al periodontitelor acute și cronice
exacerbate.

· Pulpita acută difuză- semnele ce trădează existenţa eriodontitei

apicale (faza de intoxicaţie) sunt: Percuţia dureroasă şi
dispariţia ei la încleştarea dinţilor, testele de vitalitate pozitive,
dar cu hiper- şi hiposensibilitate
· Periodontita apicală acută exudativă seroasă cu: dureri violente,
continue, iradiante, ce nu se calmează la antialgice, se
exacerbează la atingerea dintelui. Apar semne loco-regionale
(edem, tumefacţie în zona dintelui respectiv), alterarea stării
generale (uneori febră), lipsa oricăror semne de vitalitate
· Periodontita apicală cronică exacerbata- durere numai la
atingerea dintelui, nu se calmează la presiune pe dinte,
radiologic-periodontită cronică preexistentă

49. Tratamentul periodontitei apicale acute .

- radiografia regiunii dintelui cauzal

- Anestezia
- Prelucrarea cavitatii carioase
- Indepartarea tavanului deasupra cav carioase (freza fisurala/conica)
- Indepartarea produselor de descompunere ale pulpei coronare
- Largirea ostiumurilor canalelor radiculare
- Evacuare produselor de descompunere din canalul radicular
- Rezecarea țesuturilor patologic modificate ale pereților canalului radicular, și
prelucrarea lui medicamentoasă.
- Lărgirea orificiului apical
- Obturarea canalului radicular
- Aplicarea unei obturații de durată

50. Principii de diagnostic şi tratament în periodontitele apicale

cronice.

Enumerati etapele in tratarea periodontitei cronice fibroase:

• Anestezia
• Prepararea cavitatii carioase
• Deschiderea camerei pulpare
• Inlaturarea tavanului si pulpei coronare
• Facem acces in orificiile radiculare
• Largirea
• Tratament endodontic
• Instrumental- STEP BACK, CROWN DOWN
• Spalarea abundenta cu solutii hipoclorid de Na si clorhexidina
• Uscarea cavitatii si a canalului, obturarea canalului cu siler si filer cu material endodontic si cu
gutaperca pana la apexul fiziologic
• Efectuam o radiografie de control
• Aplicam obturatia de baza (foto, cement)

2. Enumerati etapele in tratarea periodontitei cronice granulante:

I-a vizita:
• Prepararea cavitatii carioase
• Acces la camera pulpara
• Inlaturarea tavanului
• Inlaturarea pulpei radiculare
• Irigarea cu solutii antiseptice
• Acces la orificiul canalului radicular
• Largirea
• Tratament endodontic
• Instrumental- STEP BACK
• Medicamentos
Spalam abundent a canalelor cu hipoclorid de Na
• Aplicam pe canale pasta provizorie de calciu si iodoform
• Obturatia provizorie 7-10 zile
II-a vizita:
• Inlaturarea obturatiei temporare
• Inlaturam calciu de pe canal
• Curatim, prelucram medicamentos canalele
• Uscam canalele
• Aplicam material de obturatie pe canal- gutaperca
• Obturatia definitiva

3. In ce consta tratarea periodontitei granulomatoase:

• Prepararea cavitatii carioase
• Acces la camera pulpara
• Inlaturarea tavanului
• Inlaturarea pulpei radiculare
• Irigarea cu solutii antiseptice
• Acces la orificiul canalului radicular
• Largirea
• Tratament endodontic
• Instrumental STEP BACK, CROWN DOWN
• Medicamentos
• Spalam abundent canalele cu hipoclorid de Na de multe ori
• Uscam si obturam canalele cu siler si filer

4. Tratarea chistului radicular:

Avem 4 metode:
• Conservativ- tratamentul endodontic si medicamentos
• Extractie
• Drenajul- se introduce prin mucoasa si osul alveolar la nivel vestibular un tub de diametrul 0,1 mm
care lent dreneaza continutul chistic
• Rezectia apicala
5. Metodele conservativ- chirurgicale in tratamentul periodontitelor apicale cronice:
• Conservativ: tratament endodontic, medicamentos
• Chirurgical: extractia dentara, rezectia apicala, chiuretaj periapical, semisectie (inlaturarea
radacinei cu procese periapical la un molar inferior si lasam radacina sanatoasa)

Diagnosticul pozitiv
- dinte cu toate semnele gangrenei pulpare
- Dinte cu tratament de canal anterior incorect
- Examen Rx evidențiază lărgirea spațiului periodontal apical, lipsa sau prezenta tratamentului
endodontic (incorect), ace rupte pe canal.
Diagnostic diferențial
- Gangrena pulpara – dinte cu toate semnele gangrenei pulpare, examenul Rx nu evidențiază nici o
modificare la nivelul spațiului periodontal
- Pt apicala cronica granulamatoasa – examenul Rx depistam zone de osteita (resorbție) extinsă in tot
periodonțiul apical de diferite forme si mărimi
- Pulpite cronice – la sondare (coronar si radicular) apare sensibilitate si sângerare, EOD – pozitivă (de
intensități mari 50-60 mkA)

51. Sisteme de izolare a câmpului de lucru (diga).

Cea mai sigură și eficientă metodă este izolarea absolută a dinților, care se realizează prin
aplicarea unui sistem de folii de latex – cofferdam.
Avantajele folosirii izolării absolute. Pentru pacient:
- prevenirea ingestiei și aspirației unor instrumente mici, precum și a unor elemente
străine (particule de țesuturi necrotice ale unui dinte și de obturații), precum și a unor
substanțe ce produc reacții alergice;
- protejarea mucoasei cavității orale de la nimerirea unui gel pentru gravaj sau a unor
soluții dezinectate (EDTA,hipoclorit de sodiu, etc);
- prevenirea reflexului vomitiv, care se manifestă la iritarea palatului moale cu jet de aer
sau de apă.
Pentru stomatolog:
- dezinfectarea indelungată a câmpului de lucru, deoarece nu există nici o contaminare cu
fluide biologice a câmpului de lucru;
- câmpul de lucru rămâne uscat, nu este necesar de a schimba permanent rulourile de
vată;
- se asigură o retracție a țesuturilor moi ale vestibului cavității bucale și a gingiilor in timpul
preparării și obturării;
- acces bun la câmpul de lucru;
- reducerea riscului de a molipsi un stomatolog (in cazul tratamentului pacienților HlV-
infectate, bolnavi cu hepatită), protecția personalului medical de la infecții respiratorii,
tuberculoză, etc;
- pacientul nu poate încetini tratamentul prin conversații (uneori acest aspect este foarte
actual).
Sistemul cofferdam-ului include:
- diga
- Sablonul
- Clestele perforator
- Clemele de retentie a digii
1. Diga (folie de unică folosință, autoclavabilă, confectionată din latex sau silicon
hipoalergenic), este produsă ln rulouri sau sub formă de folii pătrate cu dimensiuni
standarde de L3x13 cm și de 15,0x15,0 cm, ceea ce este mai comod pentru fixarea acesteia
in cavitatea bucală.
În prezent firmele producătoare, in funcție de grosimea peliculei de latex au adoptat
următoarea gradare (clasificare) a foliilor (fiișiilor) de cofferdam:
1) subțire (0,12; 0,18 mm) (se adapteaza ușor in cavitatea bucală, iar la aplicare se
caracterizează printr-o putere de aderare relativ redusăp);
2) medie (0,18 - 0,23 mm) (este comodă în manipulare, cel mai solicitată în practica clinică,
în special - in endodonție și în tratamente conservative);
3) grea sau groasă (0,23 - 0,29 mm) (asigură o retracție bună a gingiilor, și este rezistentă
întindere);
4) extra-grea (0,29 - 0,34 mm) (asigură o izolare maximă a dintelui, iar la fixare necesită
suficientă indemănare și experientă în aplicarea cofferdam-ului);
5) special de grea (0,34- 0,39 mm) (este aplicată în cazuri excepționale, cînd este necesară
o izolare maximă specială a țesuturilor moi ale cavității bucale de la acțiunea unor produse
chimice agresive).
2..Șablonul este utilă pentru poziționarea perforațiilor pe diga de cauciuc. În tehnica
cofferdam-ului ștampila pentru maxilarul superior și pentru cel inferior este utilizată
pentru aplicarea pe folia elastică a unui marcaj orientativ ce indică poziția dintelui (sau
dinților) cauzali. Perforarea foliei de latex in regiunea zonei trasate facilitează aplicarea ei
ulterioară și amplasarea in cavitatea bucală. Marcajele cu creionul trebuie făcute pe partea
pudrată a latex-ului, cu necesitatea de a controla puterea apăsării creionului pentru a
preveni ruperea foliei elastice.
3. Clește perforator. Pentru crearea găurilor punctiforme in folia de latex de un diametru
programat, este folosit un clește special, dotat la un braț cu un disc mobil turnant (a.n.
,,masa de tăiat a perforatorului"), prevăzut cu cinci (perforatorul Ainsworth) sau șase
(perforatorul Ivory) orificii (a.n. ,,cuiburi", unul mai mare decît celălalt). În orificiul de
mărimea aleasă va pătrunde in momentul acționării celor două brațe un ac perforator.
4. Clemele de retenție ale digii sunt confecționate din oțel inoxidabil și au rol de ancorare a
foliei de cauciuc de coletul dintelui, care urmează a fi tratat, și de împingere a țesuturilor
moi. Ele prezintă două fălci și o parte centrală. Partea terminală a fălcilor trebuie să aibă
contact cu dintele cel puțin in patru puncte.
Sunt comercializate cleme pentru izolarea diferitor grupuri de dinți, în funcție de
configurația anatomică a acestora:
· molari temporari;
· dinți (sau rădăcini) singuri;
· dinți frontali;
· cleme pentru situații clinice speciale;
· cleme cervicale pentru obturarea cavităților, localizate in
regiunea cervicală, și cleme cu port-rulouri de vată;
· cleme pentru molari și premolari.
Există cleme cu și fără aripi. Aripile, care sunt niște extensii ale fălcilor clemelor, determină
retractarea suplimentară a țesuturilor moi, mărind spațiul cîmpului operator, dar și
facilitează plasarea întregului sistem de digă. De ele este fixat latexul, iar sistemul, in caz
de necesitate, poate fi asamblatîn afara cavității bucale și doar apoi instalat pe dinte. În
cazuri particulare, cum ar fi distrucțiile dentare manifeste, pot fi utilizate cleme speciale,
care prezintă niște fălci înclinate spre apical, astfel fiind facilitată ancorarea la nivelul unor
zone minime de substanță dentară. Pe de altă parte, clemele cu aripi sunt mai greu de
instalat, iar probabilitatea de a rupe folia este mai mare. La alegerea corectă a tipului și
mărimii clemei, și respectarea regulilor de fixare fălcile clemei trebuie să contacteze cu
suprafața dintelui în patru puncte, și să nu se atingă de papilele gingivale spre a evita
hemoragii capilare și contaminarea suprafețelor prelucrate.

52. Metoda de amputare vitală a pulpei.

Esenta metodei – inalturarea pulpei coronare inflamate cu pastrarea pulpei
radiculare in stare vitala.
Tehnica:
1. Anestezie tronculara, infiltrativa sau generala
2. Izolarea dintelui cu ajutorul digii, sau cu rulouri de vata
3. Prepararea cavitatii carioase ca si in cazul metodei conservative cu
pastrarea totala a pulpei.
4. Înlăturarea tavanului camerei pulpare cu ajutorul frezelor rotunde
(sferice) sau fisurate.
5. Amputatia pulpei coronare (cu freze sau cu excavatorul ascutit)
6. Spalarea cavitatii coronare a dintelui cu solutii antiseptice.
7. Largirea orificiilor canalelor radiculare, cu cateva mm mai jos de
orificiu
8. Spalarea repetata a cavitatii
9. Hemostaza
10.Uscarea cavitatii
11.Aplicarea preparatelor medicamentoase selectate pentru acoperirea
bontului pulpar
12.Aplicarea obturatiei provizorii (10-15 zile)
13.Substituirea plombei provizorii cu cea permanenta (definitiva) dupa
controlul vitalitatii pulpei radiculare.
Indicatii:
- Vârstă - la copii şi tineri;
- Starea generală - pacient clinic sănătos;
- Starea pulpei - deschiderea accidentală a camerei pulpare (pulpită
traumatică);
- Pulpită acuta focală;
- Pulpită fibroasă cronică;
- Eşecuri ale coafajului indirect şi direct;
- Se realizează numai la dinţii pluriradiculari unde există o separaţie netă
între pulpa coronară şi radiculară.

Contraindicaţii:
- La persoanele în vârstă deoarece pulpa suferind procese de atrofie nu
mai poate reacţiona favorabil la substanţele biostimulatoare;
- La pacienţi cu boii generale care modifică reactivitatea pulpei dentare ca:
diabet, dismetabolisme, boli de colagen, disendocrinii;
- În formele avansate de inflamaţie pulpară (pulpita acuta difuză, pulpitele
cronice);
- La dinţii monoradiculari, deoarece neexistând o separaţie netă între
pulpa coronară şi cea radiculară.

53. Tratamentul pulpitei în câteva vizite

Tratamentul in cateva vizite este indicat atunci cand :
1.canalele nu au putut fi uscate in intregime
2.infectia persista in canalele radiculare
3. nu a fost posibila scoaterea instrumentelor fracturate sau a corpilor straini
4.nu a fost posibila permeabilizarea pina la apex a canalelor
5.medicul doreste sa urmareasca manifestarile clinice in dinamica a dintelui in
cauza
Tratametul dat presupune :
1.aplicarea de pansamente cu antiseptice si acoperirea cu bulete de vata sterile
,precum si schimbarea o data la cateva zile a pansamentului- in cazul cand
canalele nu au putut fi uscate in totalitate.
2.aplicarea obturatiei provizorii si revenirea pacientului pentru aplicarea
obturatiei de durata prin restaurare directa/indirecta daca pacientul nu mai are
dureri si semnele inflamatiei au disparut.

54. Metoda de extirpare vitală a pulpei.Esența.

Prezinta o tehnica chirurgicala de indepartare a pulpei vii in totalitate dupa
insensibilizarea ei prin anestezie. Spre deosebire de extirparea devitala tratarea
dintelui are loc intr-o etapa fara a aplica preliminar preparate de mumifiere a
pulpei.
55. Indicații și contraindicații pentru aplicarea metodei
de extirpare vitală a pulpei.
Indicatii:
1.Pulpite acute si cronice
2.Deschideri accidentale ale camerei pulpare care nu pot beneficia de coafaj
direct sau la care coafajul direct a esuat
3.Hipersensibilitatea si hiperestezia dentinara la care tratamentul obisnuit nu
are efect
4.Abraziuni dentare patologice
 5.Cind a esuat extirparea devitala si nervul continua sa fie viabil si sa cauzeze
dureri
6.Pierderi mari de substanta dentara prin caria profunda,in conditii in care nu
se poate realiza o cavitate retentiva
7.Fracturi dentare cu deschiderea camerei pulpare
8.Parodontite marginale cronice cu mobilitate de gr.III pentru a diminua
mobilitatea dintelui
9.Realizarea sistemelor de imobilizare cu ancoraj endodontic
10.Pulpite retrograde(cu infectarea pulpei din pungile parodontale)
11.In scopul realizarii coroanelor de substitutie
Contraindicatii:
1.Pacientul recent a suportat infarct miocard
2.Hipertensiune arteriala cu cresterea necontrolabila a tensiunii arteriale si
crize frecvente
3.Dereglari de coagulabilitate
4.Risc sporit de convulsii
5.Maladii psihice prin care pacientul este necooperant si nu poate sta linistit pe
parcursul tratamentului endodontic.
56. Anestezii utilizate în metoda extirpării vitale.
1.Anestezia tronculara periferica
2. Anestezia infiltrativa
3.Anestezia intrapulpara la deschiderea camerei pulpare
57. Complicații
posibile în tratamentul pulpitei prin
metoda de extirpare vitală.
1.Reactie alergica la anestezice
2.Aplicarea anesteziei intr-un vas sangvin
3. Anestezierea insuficienta cu dureri in timpul interventiei
4.Fracturarea instrumentelor in canal
5.Crearea pragurilor,cailor false,perforatiilor,etc.
6. Combustia tesuturilor moi din cauza nimeririi hipocloridului de Na
7.Propulsarea materialului de obturatie dincolo de apex
8. Irigarea insuficienta a canalelor
9. Largirea insuficienta sau excesiva a canalelor
10.Obturarea incompleta sau depasita a canalelor

58. Instrumentarul endodontic. Caracteristica.

Clasificarea.
Instrumentar endodonctic:
-Manual
-Rotativ
1. File-urile manuale (K și H), reamere (K), pulpoextractoarele, pluggere și spreadere;
¨2. H-file-uri și K- reamere mecanice cu coada pentru piesa de mînă, ace Lentullo;
¨3. Freze Gates-Glidden (tip G), Peeso (tip P), reamere de tipul A, D, O, KO, T, M;
¨4. Conuri – de gutapercă, argint, hîrtie.
Mecanice:
Rotative reductive 4-10:1;
•Piese de mînă cu mișcări de “dute-vino” a instrumentului
•Piese de mînă cu mișcări rotative ale instrumentului – înainte-înapoi în limitele a 90°
Piesele mecanice endodontice sunt acționate de un micromotor (aeromotor) al unitului
stomatologic sau de un micromotor endodontic special. Aceste piese pot fi de triei tipuri:

Piese endodontice mecanice de tipul I - rotative – au valoare reductivă (4-10 : 1) și asigură

rotirea instrumentului în sensul acelor ceasornicului cu o viteză de 100/300 rot./min.
În piesele de acest tip sunt folosite în majoritatea cazurilor instrumente rotative de
nichel-titan: ”ProFile”, GT Rotary Files”,
”ProTaper” (Maillefer / Densply), ”FlexMaster” (VDW), ”K3 Endo” (Kerr) ș.a.
Aceste instrumente rotative din nichel-titan sunt utilizate împreună cu niște micromotoare
speciale de exemplu: ”Tri Auto ZX” (J. Morita); ”EndoStepper” și ”Endo It Control (VDW);
”K3 Motor Etcm” (Kerr); ”ATR Teknica” (Maillefer / Densply) ș.a.

59. Indexarea instrumentelor endodontice după ISO.

Standartizarea instrumentelor endodontice are o mare însemnătate în practica medicală,
deoarece permite într-un timp scurt alegerea corectă a instrumentarului necesar.
¨Într-un șir de țări există standarte naționale dar majoritatea lor sunt concordate cu
standartul ISO 3630, care a fost aprobat de către Comitetul Tehnic 106 al Organizației
Mondiale de standarte (ISO/TC106).
ISO stabilește principalii parametri ai instrumentelor pentru prelucrarea canalului
radicular:
§Forma;
§Profilul;
§Lungimea;
§Mărimea;
§Toleranțe maxime de fabricație;
§Cerințe minime față de rezistența mecanică;
§Codificarea coloră și cea cu simboluri pentru identificarea tipului de instrument.
Culoarea mînerului
Codificarea prin culori
este fundamentală, fiindcă facilitează
alegerea mărimii necesare a
instrumentelor, și ajută la alegerea
mărimii conurilor de hîrtie și
gutapercă.

60. Determinarea lungimii de lucru în tratamentul endodontic.

A.Lungimea calculata a dintelui si a radacinii.
1. Metoda tebelara—multipele masurari au permis stabilirea valorilor medii
ale lungimii radacinii si dintelui pentru fiecare grup de dinti, cu deviatia lor
mnima si maxima.
2. Metoda antomica—se orienteza dupa raportul dintre lungimea coronei si
lungimea radacinii este de 1;2
B.Metoda tactila—simtul tactil al operatorului este o varianta de evaluare a
lungimii de lucru si se bazeaza pe masurarea lungimii instrumentului introdus
pina la intuirea constrictiei apicale prin senzatia de rezistenta a canalului
radicular.
C.Metoda conurilor de hirtie—se bazeaza pe introducerea conului de hirtie intr-
un canal radicular uscat pina cind virful conului nuse va umezi de la fluidul tisular.
D.Metoda radiologica—se bazeaza pe realizarea unei radiografii cu introducerea
in canalul radicular a unui instrument endodontic cu stopper
E. Metoda clinico-radiologica presupune efectuarea unei radiografii cu acul pe
canal.
Metoda Yngle – presupune scaderea 1 mm din lungimea masurata pe
radiografia initiala , iar mai apoi realizarea unei radiografii cu acul pe canal.
Metoda Dick – se utilizeaza o singura radiografie si o formula : D= Ad/a , unde
D= Lungimea reala a dintelui , A = lungimea acului introdus in canal , d= lungimea
dintelui pe radiografie si a = lungimea acului pe radiografie.
 D. Metoda electronica presupune utilizarea unui localizator de apex electronic
care ajuta la determinarea precisa a limitei apicale ( foramenul apical). Aceasta
metoda foloseste ca principiu de functionare impedanta dintre doi electrozi ,
unul plasat labial si celalalt in contact cu partea metalica a acului introdus in
canal,. Se avanseaza cu acul pana cand apex locatorul ne indica atingerea
foramenului, dupa care stopper-ul de cauciuc este ajustat fata de reperul ocluzal
stabil , iar lungimea indicata este masurata cu o rigla endodontica.

61. Metode de permeabilizare a canalelor radiculare. Instrumente şi utilizarea lor.

Trecerea(permiabilizarea) canalului radicular prevede ajungerea cu instrumente
endodontice fine pina la apexul radicular.
Se incepe de obicei cu un K-reamer de marime mica. Acest instrument rezista
inei solicitari mari la rasucire. Instrumentul,ce ajunge primul in cadrul
permiabilizarii canalului radicular pina la apexul radicular, a primit denumirea
initial apical file(IAF)
Trecerea canalului radicular se realizeaza prin miscari rotative lente in limita a ½
de rotatie(asemeni acelor de intorcere a ceasornicului) cu 90-180* la stinga-la
dreapta, prin avansarea fortata a instrumentului i nprofunzimea canalului, pina
cind el nu se propteste intr-o portiune densa de canal radicular.Asupra
instrumentului trebuie de exercitat doar o presiune digitala gentila.
Apoi urmeaza a doua actiune a instrumentului—rotatia.Instrumentul ca si cu, ar
fi asezat prin miscari sfredilitoare in sensul acelor ceasornicului cu unghiul de
rotatie 90-180*.
A treia actuine consta in retragerea instrumentului din canal radicular. La acesta
miscare suprafata taietoare a instrumentului rezaca dentina.
Manopera de insertie si retractie a instrumentului se repeta de 8-10 ori. Drept
criteriu de permiabilizare a canalului radicular serveste senzatia de blocare a
instrumentului.

62. Prepararea instrumentală a canalului radicular după tehnicile ,, step-back,, și

,,crown-down,,.
Tehnica Step-back(un pas înapoi): Această tehnică a fost propusă pentru
prelucrarea instrumentală a canalelor curbate. Condițile efectuării acestei
tehnici:
1. În cazul unor canale curbe este necesar de a flexa în prealabil instrumentul,
orientîndu-ne după radiografie, luînd în considerație lungimea canalului
radicular;
2. Înainte de a introduce instrumentul în canalul radicular este necesar de a-l
unge
Metoda de efectuare:
Determinarea lungimii de lucru;
Se introduce în canal K-file Nr. 08 sau 10 pe toată lungimea de lucru;
Efectuăm prelucrarea canal. pînă cînd instrumentul nu trece ușor prin canal, apoi
trecem la mărimea urmatoare.
Consecutivitatea mărimilor instrumentelor: . 10-.15-.10-.20-.15-.25-.20.
Dacă am finalizat lucrul în partea apicală cu instrumentul cu Nr. .25, atunci în
canal întroducem Nr. .30, al cărui lungime de lucru trebuie să fie cu 1mm mai
 mică. După aceasta folosim mărimea .35 a cărui lungime de lucru este mai scurtă
cu 2 mm, apoi utilizăm .40 – cu 3mm ș.a.m.d. Partea coronară se prelucrează cu
freza ”Gates-Glidden”

Tehnica ”Crown-Down” Această tehnică prevede prelucrarea pe etape a canalului

de la intrarea în canal – spre apex, cu o schimbare succesivă a instrumentelor, de
la o mărime mai mare la una mai mică.

Tehnica efectuării: La început se determină profunzimea pătrunderii în canalul

radicular a K file-ului Nr.35. Dacă adîncimea este mai mare de 16 mm, atunci
partea coronară trebuie mai întîi preparată.
Dacă cauza este îngustarea canalului radicular, atunci trebuie să efectuăm
prepararea pînă la 16 mm cu ajutorul instrumentelor intraradiculare de mărimi
mici pînă cînd instrumentul Nr. 35 nu va putea ajunge la o adîncime de 16 mm. În
caz dacă prezența îngustării canalului radicular se datorează curburii canalului
radicular, atunci trebuie să efectuăm inițial prepararea canalului pînă la punctul
de rezistență. Apoi este necesar de a determina lungimea provizorie cu 3mm
pînă la apexul radiologic.
După aceasta se introduce un K-file Nr.35 pînă la prima rezistență, se efectuează
două mișcări de rotație deplină fără presiune apicală. Aceiași manipulație se
repetă cu un instrument de mărime mai mică pînă la atingerea lungimii provizorii
de lucru a canalului. Lungimea de lucru definitivă a canalului se determină după
radiografie. După aceasta se repetă etapele descrise mai sus .

63. Metode fizice în tratamentul pulpitelor.

1.electroforeza medicamentoasa (ionoforeza)- e o metoda de actiune asupra
organului cu curent continu si introducerea subtantei medicamentoase cu
ajutorul lui. In cavitatea dintelui se introduce un tampon de vata imbibata cu sol
de iod si electrodul activ , dupa 20 min preparatul de iod , cu un curent se
inlocueste tamponul cu altul imbibat cu sol apoasa de iod. Se obtureaza cu
dentina artificiala. La a 3 zi se efectueaza prelucrarea canalului si obturarea lor.
2.depoforeza cu hidroxid de cupru-calciu- este o metoda moderna de tratament
a canalelor cu hidroxid de cupru-calciu sub actiunea unui cimp electric slab. Sub
actiunea curent continuu ionii hidroxil si hidroxicuprat difuzeaza in partea apicala
si ramificatiile deltoide. Disocierea lor si formarea hidroxidului de cupru duce la
crearea "dopuri de cupru"- care obtureaza sigur canal radicular, asigura formarea
unei zone sterile. Hidroxidul de cupru-calciu - stimuleaza osteoblastele care
asigura regenerarea tesut osos periapical.

64. Probleme în realizarea metodelor de tratament vitale și devitale, extirpaționale

și amputaționale ale pulpitelor
Complicatiile care pot aparea in tratamentul cariei si pulpitei.
1. Predozarea pastei arsenicale sau aplicarea pastei in pulpite gangrenoase duce
la periodontita arsenicala
2. Din cauza inlaturarii incomplete a pulpei dentare, din cauza traumei
periodontale cu instrumentul endodontic apare o Hemoragie
3. Din cauza insuportarii substantei anestezice pacientul poate sa ne dea :
lipotemii, colaps, soc anafilactit
 4. Daca canalul se va optura fara ca hemoragia sa fie rezolvata primim o alta
complicatie- formarea unui hematom in periodont care va duce la dureri
postobturatorii
5. O alta eroare poate fi subopturarea sau supraobturarea canalelor radiculare,
iar ca complicatii apar procesele inflamatorii periapicale ( periodontita ).
6. Nimerirea materialului obturator in canulul mandibular, pacientul va simti o
durere foarte mare iar apoi va aparea parestezia hemiarcadei.
7. Fracturarea instrumentului endodontic

65. Profilaxia complicaţiilor în tratamentul pulpitelor.

Profilaxia complicatiilor in tratamentul pulpitelor
- utilizarea metodelor de tratament corect
- utilizarea instrumentelor endodontice corespunzatoare
- cunoasterea zonelor topografice cu risc crescut de complicatii,
- cunoaterea anatomiei si morfologiei dintelui

66. Materiale pentru obturaţii de canal. Clasificare.

Dupa Constantin Andreescu, 1996:

1. Paste plastice, care fac priza in canal:

o Materiale din grupa cimenturilor pe baza de oxid de zinc-

eugenol:

▪ EUGEDENT V

▪ ENDOBTUR (SEPTODONT)

▪ CARIOSAN (CHEMAPOL)

o Paste pe baza de oxid de zinc-eugenol:

▪ Eugedent

▪ Endometazona (SEPTODONT)

o Cimenturi oxifosfat de zinc:

▪ Fosfa ciment

▪ Ciment hidrofosfat

o Materiale din gutaperca

o Bachelite (pe baza de rezorcina-formalina- paracina,

fluorodent, resodent)
 o Paste ermetice pe baza de rasini epoxide:

▪ AH-26

▪ TERMASIL (DENTSPLY)

▪ AH+

o Paste cu hidroxid de calciu:

▪ BIOCALEX

▪ ENDOCAL (SEPTODONT)

▪ APEXID

2. Paste plastice, care nu fac priza in canal:

a. Paste cu actiune antiseptica de durata:

- Iodoform

- ROCLES

- Gizi

b. Paste cu actiune biologica (pe baza de hidroxid de calciu)

3. Materiale cu duritate:

a. Conuri de gutaperca

b. Conuri de argint

c. Conuri de rasini sintetice

Dupa Ivanov, Ovrutskii, Gemanov:

1. Pe baza de rasina de rezorcina-formalina:

· Paracina, Foredent, Preparatul Z, Bioplast, Forfenan

2. Pe baza de rasini epoxide:

· Endodent, AH-26, AH+, Epoxical, Termasil, Diaket

3. Paste pe baza de oxid de zinc-eugenol:

 · Oxizinc+ Eugenol, Pasta Grossman, Endometazona, Propilor,
Merpazan

4. Paste pe baza de hidroxid de calciu:

· Biocalex, Endoflax

5. Ciment fosfat:

· Ciment fosfat, Adgezor, Ciment hidrofosfat, Ciment fosfat cu

argint

6. Ciment pe baza de oxid de zinc-eugenol:

· Eugecent-B, Eugecent-P, Endoobtur, Cariosan, Calcinol

7. Materiale pe baza de metilactilate:

· Hydron

8. Cimenturi glassionomere:

· KETAC-ENDO
Materialele moderne pentru obturarea canalelor:

· Sealer- substanta ermetizanta (sigilanta):

o Pe baza de oxid de zinc-eugenol

o Pe baza de rasini epoxide

o Pe baza de rezorcin-formalina

o Pe baza de hidroxid de calciu

o Ciment glassionomer

· Filler- substanta care umple lumenul canalului (obturanta, de

umplere)

67. Materiale pentru obturația de canal dure. Termofilele.

68. Condensarea laterală în obturarea canalelor radiculare.

Condensarea laterala a gutapercii trebuie efectuata atunci cand prelucrarea canalului

radicular s-a facut dupa metoda step-back sau alta similara.
Scopul condensarii laterale este de-a atinge o densitate inalta a obturatiei radiculare la
utilizarea cantitatii maxime de gutaperca (filler) si a cantitatii minime de sealer.

Etapele de obturare a canalelor prin metoda condensarii laterale a gutapercii la rece:

N Succesiunea Mijloace si metodici

r afectiunilor

1 Prelucrarea Instrumente endodontice de 4 marimi, dar nu mai mici

mecanica a de marimea 30 cu lungimea corespunzatoare.
canalului Antiseptice, preparate pentru largirea chimica a
radicular canalelor radiculare (lubrifiante). Dupa prelucrarea
mecanica a canalului radicular ultimul instrument (nu
mai mic decat marimea 30) trebuie sa treaca liber pana
la foramenul apical, fara sa intalneasca obstacole.
Canalul radicular este format de o forma conica cu prag
in partea apicala

2 Prelucrarea Seringa endodontica, ace radiculare, vata, pivoturi de

canalului cu hartie. Dupa prelucrarea medicamentoasa si uscare
antiseptice, canalul este uscat, secretii din canal nu-s
uscarea

3 Alegerea Conuri de gutaperca, standartizate de la marimea 15

conului primar pana la 140. Conul este ales astfel ca marimea lui sa
de gutaperca corespunda marimii principalului file de lucru apical.
Conul trebuie sa se termine cu 0,5-1 mm mai sus de
apexul fiziologic si se efectueaza o radiografie. Daca
conul primar este corect introdus, pe radiografie va fi
decelat ca proiectia lui nu va ajunge la 0,5-1 mm de
apexul radiologic al dintelui

4 Aplicarea pe Ac lentulo, ac radicular, file sau pivot de hartie, pasta

peretii canalului
radicular uscat
a sealer-ului
preparat
5 Aplicarea pe Conul primar de gutaperca, pasta. Conul este introdus in
varful conului canal, neajungand cu 0,5-1 mm pana la lungimea de lucru
primar a unei a dintelui
cantitati de
sealer si
introducerea
conului in canal

6 Condensarea Spreaderul este egal ca marime cu conul primar de

conului gutaperca sau de o marime mai mica. Conul primar este
presat strans cu spreaderul lateral de un perete al
canalului

7 Introducerea si Conuri auxiliare de gutaperca, produse de 5 marimi: Xx-

condensarea fine, x-fine, fine, medium, large. Pe varful conului auxiliar
conurilor care corespunde marimii spreaderului, se ia prealabil
auxiliare de sealer si in spatiul creat de spreader in canal se introduce
gutaperca imediat dupa retragerea lui conul respectiv de gutaperca.
Conurile auxiliare sunt introduse, pana cand spreaderul
inceteaza de a mai patrunde in canal. Aceasta procedura
se repeta, pana cand urmatorul con nu va patrunde in
canal mai putin de 3 mm, dupa aceasta fiind efectuata o
radiografie de control

8 Topirea Excavator, plugger, spirtiera. Surplusul de gutaperca din

(indepartarea, regiunea orificiilor de intrare a canalului sunt topite cu
retezarea) un plugger sferic sau cu un excavator incalzit
surplusului de
gutaperca

9 Pregatirea Instrumente si materiale necesare pentru restaurarea

cavitatii, formei anatomice a dintelui. Materialel sunt utilizate
restaurarea conform indicatiilor in dependenta de apartenenta de
partii pierdute a grup si a defectului dintelui
coroanei
dentare

69. Condensarea verticală în obturarea canalelor radiculare

Conform acestei metode conul primar de gutaperca este surtat pana la
nivelul orificiului de intrare in canal, incalzit si condensat cu un plugger
incalzit in directie apicala. Spatiul format in urma condensarii este umplut
cu bucatele mici de gutaperca, care deasemenea sunt incalzite si
condensate. In acest caz este realizata umplerea maxima a canalului cu
gutaperca, fiind folosita o

N Etape
r
.

1 Uscarea canalului cu un con de hartie si verificarea orificiului apical cu ajutorul

instrumentului, care are o marime mai mica decat ultimul file apical

2 Ajustarea conului pana la orificiul radiologic (umplerea intregii lungimi de

lucru) si retezarea capatului gros

3 Indepartarea conului si retezarea 0,5-1,0 mm din apex. Insertia repetata si

verificarea retentiei

4 Pregatirea pluggerelor de 3 dimensiuni: cel mare trebuie sa intre in canal pana

la 3-4 mm, cel mediu- neajungand pana la apex cu 15 mm si cel mic-
neajungand pana la apex cu 10 mm. Marcarea lungimii de lucru a fiecarui
plugger

5 Irigarea si uscarea canalului

6 Introducerea unei cantitati neinsemnate de sealer cu ajutorul unui ac Lentulo

manual si repartizarea ei fina pe pereti (cimentul este necesar la obturarea cu
gutaperca la cald, in special pentru compensarea contractiei acesteea la
racire)

7 Acoperirea treimii apicale a conului cu un strat fin de sealer

8 Inttroducerea conului, marcarea lungimii lui prin strangerea impreuna a

 branselor pensei

9 Indepartarea surplusului de con din ostiumul canalar cu ajutorul unui

excavator fierbinte sau a unui plugger incalzitor (prima unda calda ce duce la
cresterea temperaturii gutapercei cu 5-8 0C, ce permite deformarea ei la
condensare)

1 Inceputul condensarii: cel mai mare plugger este coborat in pulberea

0 cimentului apoi condenseaza gutaperca in sens apical. In urma acestor actiuni
se realizeaza obturarea canalelor laterale in treimea medie a canalului

1 Crearea undei calde secundare prin imersionarea in canal a partii ascutite

1 infierbantate a pluggerului incalzitor pentru 2-3 sec

1 Presarea verticala si laterala cu pluggerul mediu (prin aceasta se realizeaza in

2 continuare obturarea canalelor laterale). Compactarea se efectueaza pana la
3-4 mm de la apex

1 A 2-a incalzire cu plugger incalzitor

3

1 Condensarea verticala cu cel mai fin plugger

4

1 Finalizarea obturarii verticale (indepartarea resturilor de gutaperca de pe

5 pereti cu ajutorul pluggerului)

1 Umplerea backpacking cu fragmente retezate de gutaperca, condensarea lor

6 cu un plugger la rece, incalzirea, condensarea si repetarea ulterioara a acestor
actiuni pana la umplerea finala a canalului. La aceasta etapa este deasemenea
posibila introducerea gutapercei cu ajutorul seringii

1 Curatirea cavitatii dintelui pana la jonctiunea smalt-dentina si restaurarea ei

7 provizorie. In cazul molarilor se adauga uneori ciment in portiunea cervicala
 (etansarea bifurcatiei)

70. Tehnica de obturare a canalelor radiculare prin metoda injectării cu gutapercă

plastificată.

Tehnici de injectare - modelare a gutapercii termo plastifiate

Toate tehnicile se bazează pe plastifierea gutapercii, încălzită la o anumită

temperatură, şi injectarea în canal cu dispozitive speciale.

Deoarece prin răcire gutaperca are o contracţie importantă, în prealabil se

aplică pe pereţii canalului o peliculă de pastă sigilatoare. În toate metodele
imaginate se foloseşte o sursă de încălzire, un pistol cu mâner pentru a
asigura presiunea necesară împingerii gutapercii plastificate în canal, ace şi
canule de diferite dimensiuni pentru injectarea în canal.

Sistemul P.A.C. - 160 (Precision Apical Control)

Prezintă un dispozitiv de încălzire, camera de încărcare a gutapercii

prevăzută cu un mâner şi ace pentru injectare.

Plastifierea gutapercii se realizează prin încălzire timp de 2 minute la 160°C,

după care temperatura coboară la 85°C şi se menţine ca atare 20 de minute.

În camera de încărcare se introduce un con standardizat, de dimensiune

maximă, suficient pentru obturarea canalului, deoarece cu o tehnică
efectuată corect, nu se pierde material.

După tapetarea pereţilor radiculari cu pasta sigilatoare, se introduce acul în

canal până la 2-3 mm de preparaţia apicală.

Cu ajutorul mânerului, camerei de încărcare se exercită o presiune asupra

gutapercii plastifiate pentru a o dirija spre porţiunea apicală.

Umplerea spaţiului endodontic se face în etape. Se aplică în canal 5-6 mm

gutapercă plastifiată după care, cu un instrument tip "plugger" se
procedează la condensarea fiecărei porţiuni; se repetă operaţia de
introducere a gutapercii şi condensarea până la obturarea completă a
canalului.
Se realizează astfel o obturare a canalului de la apex către porţiunea
coronară.

După terminarea obturaţiei se face control radiologic.

Sistemul Obtura

În acest sistem se foloseşte un pistol cu mâner ce serveşte atât ca sistem

încălzitor cât şi de realizare a presiunii asupra gutapercii. în interiorul
pistolului se introduce un cartuş în care se găseşte gutaperca.

Plastifierea gutapercii se face la 200°C iar temperatura de lucru este de

60°C. Injectarea în canal se realizează cu ajutorul unor canule de dimensiuni
adaptate diametrului canalului, urmate de condensare în etape cu
instrumente tip "plugger".

Metoda de introducere a gutapercii pe conductor (Thermafille).

Gutaperca de faza α, încălzita până la temperatura de lucru, devine

lipicioasă şi adezivă, şi datorită acestui fapt, se fixează bine pe tija centrală.
Aceasta ajută la introducerea materialului de obturaţie pe toată lungimea
canalelor. Tija funcţionează ca un conductor (port-gutapercă) central; el
compactează gutaperca pe toata lungimea canalului, asigurând o ermetizare
apicală şi reducând tasarea masei obturate.

Thermafilele se recomandă a fi folosite în combinaţie cu ermetice de tip

“fără eugenol” (Termasil, AH-26, АН Plus, Sealapex). Aceste materiale de
obturaţie au o adeziune maximă, tasare minimă şi, deasemenea, timp de
lucru îndelungat până la priza materialului.

Ultimul aspect este important, deoarece, în caz de necesitate, poate fi

efectuată o corecţie. Pentru încălzirea uniformă a tuturor tipurilor de
thermafille se utilizează un cuptor, care asigură o temperatură optimă în
timp de câteva secunde.

Obturarea canalelor radiculare cu utilizarea thermafillelor prevede

efectuarea următoarelor etape:
1. Anestezia, deoarece presiunea apicală apărută în timpul
pătrunderii thermafille-ului, poate provoca o senzaţie de
discomfort.
2. Înregistrarea lungimii de lucru cu utilizarea verificatorului.

3. Alegerea thermafille-ului de aceeaşi mărime şi lungime ca şi

verificatorul utilizat pentru înregistrarea lungimii de lucru
definitive.

4. În timpul de azi în setul Gi Ti file cu conicitatea 10, 8, 6, 4% intră un

set de thermafille, fapt ce uşurează şi accelerează considerabil
obturarea canalului. Dacă canalul are o curbură mare, atunci,
începând cu mărimea 35 şi mai mult, conductorul metalic este
preventiv flexat. În asemenea caz pot apărea fisuri în gutapercă,
dar aceasta nu importă, fiindcă ele dispar la încălzire. Pivoţii cu
mărimea 25 şi 30 sunt flexibili, de aceea nu este necesar de a le
flexa în prealabil. În afară de aceasta, în procesul de încălzire
flexibilitatea conductorului metalic se măreşte.
5. Prelucrarea obturatorului cu o soluţie de hipoclorit de sodiu de 5%
timp de 1 minut, clătirea cu alcool de 70%, şi uscarea.
6. Uscarea canalului cu conuri de hârtie sterile.
7. Încălzirea obturatorului în cuptor.
8. Introducerea unei cantităţi mici de pastă sau de ermetic în canal cu
ajutorul conurilor de hârtie sau cu acul Lentullo, pentru a unge
pereţii pe toată lungimea.

9. Obturarea canalului. Thermafillul, încălzit în cuptor, se introduce

în canal pe lungimea de lucru înregistrată anterior. Dacă canalul a
fost corect calibrat, iar gutaperca - încălzită până la starea
necesară, obturatorul ocupă locul fără mari eforturi. După
introducerea obturatorului în canal la nivelul orificiului de intrare
se adună surplusuri de gutapercă. Acest aspect este normal,
fiindcă pe pivot este aplicat un strat de gutapercă, calculat pentru
umplerea celor mai largi canale.

10. Înlăturarea mânerului obturatorului thermafille. Conul de

plastic se taie cu o freză sferică la orificiul de intrare a canalului.
Conul din aliaj inoxidabil se taie cu 1-2 mm mai sus de orificiul de
intrare a canalului cu ajutorul unei freze-con. Pentru înlăturarea
conductorului din titan se utilizează o freză fisurală. Dacă este
necesar un control radiografic, acesta se efectuează până la
 înlăturarea mânerului (pentru extragerea obturatorului, în caz de
necesitate).

11. Condensarea gutapercii în jurul pivotului cu ajutorul

plugger-ului, care va preveni înlăturarea accidentală a gutapercii
din orificiul de intrare a canalului.

12. Înlăturarea surplusului de gutapercă din cavitatea dintelui

pentru crearea accesului spre alte canale.

13. Toate etapele relatate mai sus sunt repetate, dacă dintele
are câteva canale. După obturarea tuturor canalelor surplusul de
gutapercă se înlătură din cavitatea dintelui, iar fundul se acoperă
cu ciment ionomer, iar după aceea se aplică o obturaţie de durată.

Firma Dentsply Maillefer – producătorul Thermafille®, – recomandă

următoarele etape de obturare a canalelor radiculare:

1. Calibrarea canalelor. Pentru a înregistra mărimea obturatorului

Thermafill®, pentru obturarea canalului respectiv se utilizează
instrumentul Verificator cu ajutorul căruia se înregistrează
mărimea canalului radicular. Verificatorul corespunde mărimii
ultimului instrument de lucru utilizat la întreaga lungime de lucru.
Un asemenea Verificator trebuie:

- Uşor să treaca pe toata lungimea de lucru fără efort (dacă

Verificatorul nu trece pe toata lungimea de lucru, trebuie de
mărit conicitatea de preparare sau de utilizat un Verificator
cu o dimensiune mai mică).

- Să ne ofere o senzaţie de uşoară rezistenţă (sarcină de tracţie

înapoi) la înlăturarea instrumentului (dacă această senzaţie
lipseşte, Verificatorul trebuie schimbat cu altul de o mărime
mai mare).

2. Alegerea obturatorului. Alegeţi obturatorul thermafill,

corespunzător Verificatorului, care a fost folosit pasiv pe toată
lungimea de lucru. Înregistraţi lungimea de lucru pe pivotul central
din masă plastică al Thermafille®-ului conform inelelor şablonarde
sau cu stoppere de silicon.
3. Aseptica. Dezinfectaţi obturatorul în soluţie de hipoclorit de sodiu
nu mai puţin de 1 minut, şi uscaţi-l cu aer.

4. Încălzirea obturatorului se efectuează în cuptorul ThermaPrep®:

- stopperul de silicon trebuie să se afle mai jos de fixator;

- apăsaţi butonul, care corespunde mărimii obturatorului;

- apăsaţi butonul “Start”, aflat înaintea fixatorului folosit (cel

din stânga sau din dreapta).

5. Uscarea canalului, introducerea sealerului. Până când obturatorul

se încălzeşte, amestecaţi sealerul pentru canalul radicular. Pentru
uscarea deplină a canalului până la introducerea cimentului
utilizaţi conuri de hârtie sterile. Introduceti sealerul pe pereţii
canalului în strat fin pe toata lungimea de lucru, utilizând conuri de
hârtie sterile sau file.

6. Obturaţia canalului radicular. Extrageţi precaut obturatorul din

fixator, şi imediat introduceţi-l în canal, înaintând încet spre apex.
Pentru a preveni sucirea, convingeţi-vă că instrumentul avansează
conform axului obturatorului. La introducere gutaperca, cu care
este acoperită tija obturatorului, va umple toate canalele laterale
şi va bloca canalul radicular până la apex. Peste câteva secunde
după ajungerea la apex trebuie de aplicat presiune. Dacă trebuie
de obturat câteva canale radiculare, utilizaţi alternativ ba fixatorul
stâng, ba cel drept, ceea ce va economisi timpul dumneavoastră.

7. Tăierea pivotului şi a mânerului. După confirmarea radiologică a

obturării canalului radicular pe toata lungimea de lucru tăiaţi tija
de plastic a obturatorului cu o freză Therma-Kat, ataşată la
pneumopiesă (300 mii de rotaţii /minut), fără răcire.

8. Înlăturarea surplusului de gutapercă. Înlăturaţi cu un excavator

endodontic surplusul de gutapercă, care poare bloca accesul către
cavitate şi alte canale. Utilizaţi pluggerul pentru condensarea
gutapercii ramolite din jurul obturatorului. Pentru obturarea
tuturor canalelor unui dinte pluriradicular, repetaţi
consecutivitatea etapelor, şi întotdeauna începeţi cu canalul, la
care accesul este cel mai greu.

1. Pregătirea pentru aplicare de pivot. La realizarea spaţiului necesar

pentru pivot folosiţi freza PostSpace cu piesa contraunghi sau cu
 turbină, cu o viteza de rotaţie 200-300 mii rotaţii pe minut, fără
răcire cu apă, prin presiune mică. Introduceţi freza până la
contactul cu tija Thermafill®-ului. După ramolirea tijei de plastic,
treceţi prin presiune apicală pe toată lungimea calculată (maxim -
2-3 sec.), scoateţi freza pentru a preveni supraîncălzirea.

Acum se poate cu ajutorul unui drill, uşor şi fără efort, de format

canalul pentru pivot.

Freza PostSpace îndepărtează materialul de obturaţie fără vibraţie, şi

spaţiul pentru pivot poate fi creat după obturarea canalului. Freza
trebuie să treacă uşor, fără exercitarea unor eforturi suplimentare.
Dacă freza nu avansează în canal, controlaţi unghiul lui de inserare.

2. Înlăturarea în caz de tratament repetat. Obturatorul endodontic

Thermafill®, care are o canelură, prevăzută pentru înlăturarea
uşoară. Pentru înlăturarea obturatorului Thermafill® treceţi pe
toata lungimea pivotului cu un instrument rotativ, de ex. cu un
profile din titan-nichel .0,6/25 sau file-ul Gi-Ti™ .0,6/20, pentru a
înlătură gutaperca înconjurătoare. Căldura, care este creată de
rotirea instrumentului, ramoleşte pivotul de plastic al
obturatorului. Viteza de rotire a instrumentului trebuie să fie de
600-800 rotaţii pe minut. Pentru ramolirea gutapercii poate fi
utilizat un solvent (Cloroform), pentru a facilita trecerea
instrumentului de titan-nichel.

Avantajele tehnicii de obturare cu Thermafill®:

- Obturarea tridimensională a canalului radicular;

- Ermetizarea apicală a canalului radicular (gutaperca încălzită
ajunge exact până la apex), inclusiv a canalelor radiculare laterale;
- Obturarea uşoară a unor canale lungi, curbe şi înguste;
- Reducerea timpului de lucru;
- Utilizarea uşoară şi deprinderea rapidă a manoperelor.

Utilizarea Thermafill®-ului nu se recomandă:

- În cazul dinţilor fără constricţie apicală: cu apexul deschis,

resorbţie ş.a.
 - În cazul dinţilor laterali, accesul în care este îngreunat; la pacienţii
cu deschiderea limitată a cavităţii bucale;

Pentru canalul radicular, în care este imposibil de format conicitatea

apicală cel puţin de .04.

71. Instrumente necesare pentru obturarea canalelor. Selectarea lor.

-Instrumente care asigura accesul catre canalul radicular

-Instrumente pentru examinarea sau diagnosticul canalelor radiculare

-Instrumente pentruinlaturarea tesuturilor moi dentare sau necrotizate.

-Instrumente pentru largirea orificiului de intrare a canalului radicular

-Instrumente pentru prelucrarea mecanica a canalelor radiculare

-Instrumente pentru obturarea canalelor radiculare

Instrumente care asigura accesul catre canalul radicular

Instrumente pentru examinarea sau diagnosticul canalelor radicularea.

Ac radicular, ac Millerb.

Masurator de lungimec.K file cu stoper

Instrumente pentru inlaturarea tesuturilor moi dentare sau necrotizatea.

Pulp Extractor-Este un instrument dentat-Partea activa este in spirala si contine 40

dentisori (cu diamentru proportional cu jumatate din diamentrul acului)-Dentisorii
au o directie oblica, avand ascutisul indreptat spre minerul instrumentului si sunt
putin elastice,-La introducerea in canal, dentisorii sunt presati catre tija conica.-
Sunt utilizate doar in canalele usor permeabilizabile (atunci cand este exclusa
blocarea si fracturarea instrumentului)-Tehnica:se introduce in canal pana la o
senzatiede rezistenta, apoi se retrage 2 mm se rasuceste usor la 360º si
seextrage.-Simbolul geometric: steluta cu 8 colturi cu unghiuri ascutite.

b.Rasp-La exterior este asemanator cu pulpextractor-Are 30 sau 50 dedintisori

ascutiti cu lungimea 1/3 din diametrul tijei, care sunt amplasati sub un unghi de
90ª fata deaxul instrumentului.-Dentisorii formeaza siruri spiraliforme, care
incercuiesc tija conica rotunda a partii active.-Simbolul geometric: steluta cu 8
colturi cu unghiuri drepte.
72. Complicaţiile care pot apărea în tratamentul pulpitei.

1. Predozarea pastei arsenicale sau aplicarea pastei in pulpite gangrenoase duce la

periodontita arsenicala

2. Din cauza inlaturarii incomplete a pulpei dentare, din cauza traumei

periodontale cu instrumentul endodontic apare o Hemoragie

3. Din cauza insuportarii substantei anestezice pacientul poate sa ne dea :

lipotemii, colaps, soc anafilactit

4. Daca canalul se va optura fara ca hemoragia sa fie rezolvata primim o alta

complicatie- formarea unui hematom in periodont care va duce la dureri
postobturatorii

5. O alta eroare poate fi subopturarea sau supraobturarea canalelor radiculare, iar

ca complicatii apar procesele inflamatorii periapicale ( periodontita ).

6. Nimerirea materialului obturator in canulul mandibular, pacientul va simti o

durere foarte mare iar apoi va aparea parestezia hemiarcadei.

7. Fracturarea instrumentului endodontic

73. Etapele tratamentului local al periodontitei apicale acute.

1.Anestezia-în funcție de localizarea dintelui (infiltrativă, trunculară).Se utilizează

anesteziceînalt efective,cu o toxicitate minimă(2-4% ultracaină forte, 4% alfacaină,
4% ubistezină,2%xilină, etc.)

2.Trepanarea dintelu(inlaturarea obturatiei provizorii sau de durata)si prepararea

cavitatii carioase(cu respectarea tuturor etapelor).La realizarea acestei etape se
utilizează piesa turbinăcu freze diamantate şi din aliaj dur de dimensiuni
corespunzătoare (dintelui)

3.Deschiderea camerei pulparea si inlaturarea tavanului

E necesar de inlaturat in totalitate tavanul,asigurarea vizibilitatii directe a fundului

tavanului,

Forma cavităţii carioase şicamerei pulpare deschise trebue să asigure accesul direct
cătrecanalele radiculare cu instrumentele endodontice

4Înlăturarea pulpei coronare necrotizate şi prelucrarea antiseptică:utilzând

excavatorul ( lanecesitate) şi substanţe antiseptice (H2O2-3%, hipoclorid de sodiu
3%, chloramină 2%).Reperarea orificiilor canalelor radiculare(cu sonda dentară)şi
lărgirelor sub formă de pâlnie-utilizând freza sferică
 Scopul: De a înlătura toate marginile abrupte şi denticlii de peorificiile canalelor
radiculare·De a permite instrumentului endodontic pătrunderea liberă în canalul
radicular·De a evita fracturarea instrumentelor endodontice pe canal

Se efectueaza cu extractoare de nerv:

·Strict pe etape (1/3, 1/2, 2/3, toată lungimea)·Mişcările extractorulul de nerv-pe perete,
cu jumate de turaţie şi neapărat sub băiţe dinantiseptice ( irigații periodice, intre etape)

La aceasta etapa se poate proceda prin metoda step back sau crown down

5.Tratament medicamentos al canalului(EDTA,hipoclorid de natriu

6.Obturarea canalului radicular (endoobtur,foredent,siler filer etc.)

7.Controlulradiologic

8.aplicarea obturatiei de baza

Faza exudativă

:I şedinţă:

1.Anestezie2.Trepanarea dintelui(prepararea cavităţii carioase)3.Deschiderea şi

înlăturarea tavanului camerei pulpare4.Înlăturarea pulpei necrotizate din camera
pulpară şi tratamentul medicamentos(abundentcu sol.antiseptice)5.Reperarea şi
lărgirea orificiilor canalelor radiculare(sonda dentară,freze sferice,
piesăconraungi)6.Înlăturarea pulpei necrotizate din canalele radiculare pe
etape(extractoare de nerv)şiirigarea abundentă cu sol.de antiseptici7.Deschiderea
apexului radicular(numai manual folosind acul Ker-Reamer N008-010).Criteriul de
control a deschderii este apariţia picăturii de exudat(seros sau purulent)înorificiul
deintrarea în canalul radicularIIşedinţă:·Culegerea anamnezei(au fost,
suntprezente dureri)·Se apreciază statusul local (starea mucoasei în jurul apexului
dintelui, palparea ganglionilorlimfatici; percuţia, prezenţa sau lipsa exudatului din
canalul radicular)·Aprecierea lungimii de lucru·Prelucrarea instrumentală a
canaluluiradicular (STEP-BACK, STEP-DOWN)·Tratamentul medicamentos al
canalului radicular (antiseptice, fermenţi proteolitici)·Uscarea canalului radicular
(conuri (absorbante) din hârtie)·Obturarea canalului radicular prin una din
metodele expuse anterior·Controlulradiologic·Obturaţie provizorie sau izolantă şi
de durată

\]
74. +_Etapele tratamentului local al periodontitei apicale cronice exacerbate.
75. Tratamentul general în periodontitele acute și cronice exacerbate.

76. Tratamentul periodontitei apicale cronice fibroase:

Prepararea definitivă a cavităţii carioase, deschiderea și lărgirea cavităţii dintelui

conform anatomiei pulpare care permite pătrunderea liberă a instrumentelor de
canal. În procesul preparării cavităţii carioase și lărgirii cavităţii dintelui trebuie
respectate următoarele reguli:

Instrumentele endodontice trebuie să pătrundă liber spre apexul radicular;

Cavitatea de acces trebuie să fie destul de largă ca să permită înlăturarea pulpei

necrotizate din canalele radiculare pe etape: (1/3, 2/3, în totalitate );

Nu se permite deteriorarea formei anatomice a camerei pulpare prin lărgirea sau

adîncirea ei, în dinţii pluriradiculari;

- Deschiderea canalelor radiculare cu freze Gates-Gliden. Înlăturarea maselor

necrotizate din canalelor radiculare cu ajutorul acelor extractoare de nerv sau K-file.
Acele sunt introduse pe canal 3-4 mm și rotite la 180 grade, înlăturîndu-se astfel
masele necrotice. Procedura se repetă pînă la înlăturarea completă a maselor
necrotice din canalele radiculare. Concomitent canalele sunt irigate cu soluţii de
hipoclorit de sodiu de 2,5%. În cazul canalelor nepermiabile poate fi folosită soluţia
Largal condensat în canalul radicular iar peste 5-7min să fie luate mișcările de
avansare. Lungimea de lucru a canalelor radiculare se determinat prin metoda
clinică radiologică și electronică cu ajutorul Apex-locatorului. După prelucrarea
medicamentoasă și uscare, canalele radiculare sunt obturate cu preparate pe bază
de hidroxid de calciu care poate fi menţinut timp de 3 săptămîni , peste fiecare 7
zile schimbîndu-se. Apoi canalele radiculare se obturează definitiv prin tehnica
condensării laterale la rece. S-a efectuează radiografia de control imediat după
obturare. Ulterior se aplicată obturaţia de bază și de durata din material
fotopolimerizabil.

- Monitorizarea pacienţilor prin control radiologic la 6 luni și la 1 aN

77. Tratamentul periodontitei apicale cronice granulante.

Diagnosticul şi planul de tratament cu prioritatea pentru dintele dat.

3.Prepararea cavitaţii carioasă.

4.Izolarea dintelui cu diga pentru a preveni deglutiţia sau aspiraţia instrumentelor
endodontice.

5.Îndepărtarea plafonului camerei pulpare cu crearea accesului către orificiile de

intrare în canalele radiculare.

6.Estimarea lungimii de lucru a canalului radicular:

Prepararea canalului până la constricţia apicală, situata la aproximativ 1-1,5 mm de

apexul radiologic;

Determinarea lungimii de lucru a canalului dentar.

7.Prepararea canalului radicular:

Îndepărtarea tuturor reminiscenţelor pulpare.

Eliminarea bacteriilor din canal.

Modelarea anumitei forme a canalului radicular

8.Irigaţia canalului cu soluţii:

Hipoclorit de sodiu (2,5-3%).

Ser fiziologic, apă sterilă.

9.Utilizarea medicamentelor întru menţinerea în interiorul canalului a unui mediu

bactericid sau bacteriostatic.

10.Aplicarea hidroxidului de calciu, care ajută la formarea unei bariere calcificate la

rădăcinile neformate şi la perforaţiile coronare şi radiculare.

11.Selectarea materialelor de obturaţie reieşind din exigenţele propuse de

Grossman.

12.Obturarea spaţiului endodontic.

13.Evaluarea efectului tratamentului endodontic ca criteriu de reuşită:

Absenţa durerilor, edemului, fistulelor;

Radiologic - ţesutul periapical normal. Reieşind din cele propuse de Societatea

Europeană de Endodonţie, menţionăm ca toate etapele sunt importante, dar o
atenţie deosebită se cere în prelucrarea instrumentală şi medicamentoasă, şi
obturarea canalelor radiculare.

78. Tratamentul periodontitei apicale cronice granulomatoase.

3.Prepararea cavitaţii carioasă.

4.Izolarea dintelui cu diga pentru a preveni deglutiţia sau aspiraţia instrumentelor

endodontice.

5.Îndepărtarea plafonului camerei pulpare cu crearea accesului către orificiile de

intrare în canalele radiculare.

6.Estimarea lungimii de lucru a canalului radicular:

Prepararea canalului până la constricţia apicală, situata la aproximativ 1-1,5 mm de apexul

radiologic;

Determinarea lungimii de lucru a canalului dentar.

7.Prepararea canalului radicular:

Îndepărtarea tuturor reminiscenţelor pulpare.

Eliminarea bacteriilor din canal.

Modelarea anumitei forme a canalului radicular

8.Irigaţia canalului cu soluţii:

Hipoclorit de sodiu (2,5-3%).

Ser fiziologic, apă sterilă.

9.Utilizarea medicamentelor întru menţinerea în interiorul canalului a unui mediu

bactericid sau bacteriostatic.

10.Aplicarea hidroxidului de calciu, care ajută la formarea unei bariere calcificate la

rădăcinile neformate şi la perforaţiile coronare şi radiculare.

11.Selectarea materialelor de obturaţie reieşind din exigenţele propuse de Grossman.

12.Obturarea spaţiului endodontic.

13.Evaluarea efectului tratamentului endodontic ca criteriu de reuşită:

Absenţa durerilor, edemului, fistulelor;

Radiologic - ţesutul periapical normal. Reieşind din cele propuse de Societatea Europeană
de Endodonţie, menţionăm ca toate etapele sunt importante, dar o atenţie deosebită se
cere în prelucrarea instrumentală şi medicamentoasă, şi obturarea canalelor radiculare.

79. Metode conservativ-chirurgicale de tratament ale periodontitelor apicale.

80. Date clinico-radiologice ale periodontitelor apicale cronice.
81. Metode de sterilizare a canalelor radiculare.
82. Metode și tehnici de irigare a spațiului endodontic.Soluții (antiseptici).
83. Preparatele utilizate în tratamentul medicamentos al canalelor
radiculare.Grupele.Cerințele.
84. Metode fizico-terapeutice în tratamentul periodontitelor apicale.
85. Tratamentul medicamentos al canalelor radiculare în periodontitele apicale.
86. Erori şi complicaţii în tratamentul periodontitelor apicale.
87. Dezobturarea canalelor radiculare. Indicaţii. Metode.