Determinarea Lungimii Canalelor Radiculare. Tehnici Şi Utilajul

DETERMINAREA LUNGIMII CANALELOR RADICULARE.
TEHNICI ŞI UTILAJUL
NECESAR. PRELUCRAREA MECANICĂ A CANALELOR RADICULARE.
INSTRUMENTARUL ROTATIV ŞI MANUAL ŞI TEHNICILE DE LUCRU CU ACESTEIA.
TEHICA TRATAMENTULUI MECANIC, ETAPELE DE PERMEABILIZARE A
CANALELOR RADICULARE (TEHNICILE «STEP BACK», «CROWN DOUN»)
Lecture № 6 ROM,
4 Year,
7 Semester,
© 2021, V.Nicolaiciuc
În periodontite, când pulpa dintelui este necrotizată şi există
schimbări distructive în ţesutul osos, care înconjoară rădăcina dintelui,
este necesară prelucrarea canalului pe toata lungimea lui, până la
orificiul apical cu obturarea ulterioară a acestuia.
Distanţa de la constricţia fiziologică până la orificiul de intrare a
canalului radicular a primit denumirea de lungimea de lucru a rădăcinii.
În condiţii clinice deseori nu avem posibilitatea de a măsura lungimea de
lucru a rădăcinii. Suntem nevoiţi să măsuram lungimea de lucru a
dintelui — de la constricţia fiziologică a canalului radicular până la
marginea incizală sau masticatorie. Există câteva modalităţi de a evalua
aproximativ lungimea canalului (tab. 1).
Fig.1. Schema structurii apexului rădăcinii dentare
A - apexul rădăcinii; B - constricţia apicală; C -
canalul radicular; D - cementul; E - dentin; F -
foramenul apical.
01.09.2021 V.Nicolaiciuc * 2
Fig.2. Lungimea de lucru şi
dintelui
Există 3 metode de a
măsura lungimea dintelui
sau a canalului: tabelară şi
anatomică,
roentgenologică şi
electrometrică.
Tabelul 1. Parametrii dinţilor
LUNGIMEA CALCULATĂ A DINTELUI ŞI RĂDĂCINII
Metoda tabelară. Sunt cunoscute valorile medii ale lungimii diferitor
dinţi şi rădăcinilor lor. Aceste date sunt prezentate în tabelul 1. După cum
se vede în acest tabel, variaţiile individuale pot atinge 3—5 mm, de aceea
metoda respectivă se foloseşte pentru evaluarea aproximativă a lungimii
canalului.
Se efectuează aceasta în felul următor. Pe instrumentul
endodontic este îmbrăcat stopperul de cauciuc şi este fixat la o valoare
care corespunde lungimii calculate a dintelui prelucrat (lungimea
medie).
Dacă, după introducerea instrumentului în canalul radicular,
stopperul de cauciuc ajunge până la marginea incizală sau până la partea
masticatorie, atunci capătul instrumentului se află la nivelul orificiului
apical.
În cazul permeabilizării parţiale a canalului stopperul de cauciuc
nu ajunge până la marginea incizală sau partea masticatorie a dintelui,
ceea ce indică necesitatea permeabilizării lui în continuare.
Metoda anatomică
După cum se ştie, raportul dintre lungimea coroanei şi lungimea

rădăcinii este de 1:2 (la canini — 1:2,5), dar şi această metodă este
aproximativă şi insuficient de veridică. Este folosită doar pentru
evaluarea orientativă a lungimii de lucru.
Metoda radiologică
Determinarea orientativă a lungimii canalului după radiografia

diagnostică. Uneori lungimea aproximativă a canalului poate fi obţinută
pe bază de radiografie diagnostică (fig.3). Trebuie de ţinut minte că
imaginea radiografică este umbra dintelui şi în majoritatea cazurilor nu
reflectă lungimea lui reală. Necătând la aceasta, metoda respectivă de
determinare a lungimii de lucru este destul de exactă, obiectivă şi
veridică, fiindcă se efectuează împreună cu instrumentele endodontice
introduse în canal.
Pentru înregistrarea radiologică a lungimii sunt necesare:
• drill sau K-file (preponderent Nr.15);
• stopper metalic sau de silicon, vizibil în raze Roentgen;
01.09.2021 • registratorul de lungime alV.Nicolaiciuc
instrumentelor.
* 6
Fig.3. Determinarea orientativă a lungimii canalului după radiografia diagnostică
Fig.3. Determinarea orientativă a lungimii canalului după radiografia

diagnostică
Fig.4. Determinarea lungimii
canalului după diagnosticul
radiografic
Instrumentul pentru aceste scopuri

trebuie ales în aşa fel, ca să se ajungă, fără
eforturi speciale, la un punct din apropierea
apexului fiziologic. Acest moment este
confirmat printr-o uşoară blocare a
instrumentului de pereţii canalului, ce-i asigură
o imobilizare în momentul examenului
radiologic.
Trebuie de ţinut minte, că lungimea
de lucru în cazul îndepărtării pulpei vii trebuie
să fie cu 1,5 mm mai mică decât lungimea
radiologică a rădăcinii, iar în cazul extirpării
unei pulpe devitale, puternic infectate — cu 1
mm mai mică decât lungimea roentgenologică
a rădăcinii.
Metoda electrometrică
În procesul de permeabilizare a canalului adâncimea

pătrunderii instrumentului este controlată cu ajutorul apex locatorului
(fig.3), care fixează schimbările rezistenţei electrice a ţesuturilor la
avansarea instrumentului în canal şi a împingerii lui după apexul
radicular. Dacă electrodul, introdus în canal ajunge la apexul radicular,
atunci circuitul se închide şi este generat un semnal sonor sau luminos.
Stopperul de cauciuc se fixează la marginea incizală sau partea
masticatorie, apoi se măsoară lungimea în milimetri. În conformitate cu
această mărime poate fi pregătit cu exactitate conul pentru obturarea
canalului.
Exactitatea determinării poziţiei orificiului apical al rădăcinii
prin metoda electrometrică este de aproximativ 80-95%, în dependenţă
de construcţia apex locatorului şi condiţiile efectuării măsurărilor.
Această metodă ne dă o închipuire doar despre lungimea orientativă a
canalului radicular.
Apexlocatoarele permit efectuarea unui control asupra nivelului
de permeabilizare a canalului în absenţa cabinetului roentgenologic, sau
în cazul când există contraindicaţii de utilizare a controlului
roentgenologic în urma unor acţiuni dăunătoare asupra pacientului,
deoarece ele lucrează de la elementele “Krona”, “Corund “ etc.
Pentru a evita oarecare erori în procesul de măsurare a lungimii
rădăcinii, trebuie respectate următoarele reguli:
electrodul activ nu trebuie să contacteze cu un careva metal (coroane,
obturaţii din amalgam);
trebuie exclus contactul electrodului cu saliva;
în canal nu trebuie să existe soluţii, care conduc curentul electric
(hipoclorit de sodiu, EDTA);
în canal nu trebuie să rămână pulpă vie.
Fig.5. Schema de conectare şi funcţionare a apex locatorului:

plasarea electrodului în canalul dentar; instrumentul nu a atins constricţia
fiziologică; instrumentul a ajuns constricţia fiziologică; instrumentul se află în
01.09.2021
afara apexului radicular.
V.Nicolaiciuc * 10
PRELUCRAREA MECANICĂ A CANALELOR RADICULARE
Scopul şi obiectivele prelucrării mecanice a canalelor radiculare
Succesul tratamentului endodontic într-o mare măsură depinde de

prelucrarea mecanică (instrumentală) calitativă a canalelor radiculare.
Această etapă, putem spune, este una de bază şi cea mai complicată din
punct de vedere tehnic componentă a tratamentului endodontic, dar ea
este strâns legată de prelucrarea medicamentoasă a canalelor
radiculare.
Sarcinile prelucrării mecanice a canalelor radiculare:
curăţirea canalului de resturile pulpare sau a produselor rezultate din
descompunerea pulpei, dentină infectată ramolită, microorganisme,
resturi alimentare;
permeabilizarea porţiunilor obliterate ale unui canal;
înlăturarea obstacolelor din interiorul unui canal (denticuli, praguri);
lărgirea canalului, îndreptarea sinuozităţilor şi atribuirea canalului a
unei forme comode pentru obturare;
planarea pereţilor unui canal pentru îmbunătăţirea contactului
medicamentelor cu suprafaţa dentinei şi asigurarea unei adeziuni
strânse a materialului de obturaţie către această suprafaţă.
Prelucrarea mecanică a canalelor radiculare se efectuează cu
instrumenete endodontice. Pentru efectuarea unui tratament endodontic
de succes este necesar să respectăm următoarele reguli:
a avea setul întreg de instrumente endododntice calitative;
a crea corect un acces către orificiul de intrare a canalului radicular:
instrumentul endodontic trebuie introdus în canal fără flexare;
înainte de prelucrarea instrumentală este necesar de a lărgi orificiul de
intrare, atribuindu-i o formă “în pâlnie”;
în prelucrarea mecanică a canalelor radiculare se folosesc instrumente
endodontice în asociere cu preparate pentru lubrifierea şi lărgirea chimică a
canalului radicular, ceea ce scade riscul blocării şi fracturării instrumentului în
canalul radicular, precum şi accelerează lucrul;
înainte de prelucrarea mecanică a canalului radicular este obligatoriu de stabilit
lungimea de lucru;
instrumentele trebuie folosite într-o consecutivitate strictă, respectând ordinea
manipulaţiilor, prevăzută de tehnica de lărgire a canalului radicular aleasă. Înainte de
utilizare instrumentele sunt flexate în conformitate cu curbura canalului;
în timpul lărgirii canalului cu ajutorul instrumentelor manuale nu se folosesc multe
rotiri. Miscările de bază sunt de du-te-vino şi de pilire;
în procesul prelucrării mecanice canalul trebuie frecvent irigat cu soluţii
antiseptice, preferabil după folosirea fiecărui instrument endodontic;
este categoric interzis de a lucra într-un canal uscat.
în timpul efectuării manipulărilor endodontice nu trebuie aplicată o
forţă excesivă, fiindcă această poate duce la deformarea şi fracturarea
instrumentului.
Cerinţe faţă de canalul radicular după prelucrarea mecanică
După prelucrarea mecanică şi înainte de obturare canalul trebuie să corespundă

următorilor parametri:
• forma canalului radicular trebuie să fie rotunjită sau ovală;
• treimea superioară trebuie să fie în formă de pâlnie;
• treimea medie trebuie să fie în formă de con;
• treimea apicală trebuie să fie conică, iar diametrul ei trebuie să fie mai mare decât
diametrul primului file care s-a blocat în regiunea apexului, cu 3-4 mărimi (dar nu mai
mic decât Nr.25 după ISO);
• în regiunea apexului fiziologic al rădăcinii dentare trebuie format un stop conoid, iar
orificiul apical trebuie să-şi păstreze forma anatomică naturală a constricţiei
Orificiul apical larg deschis se consideră perforaţie!!!

Etapele prelucrării mecanice a canalului radicular:
• deschiderea cavităţii dintelui şi crearea unui acces bun către orificiul de
intrare în canal;
• deschiderea orificiului de intrare în canal(e);
• permeabilizarea canalului (canalelor);
• lărgirea canalului (canalelor).
INSTRUMENTARUL ENDODONTIC ROTATIV
GENERALITĂŢI
Instrumentarul endodontic rotativ poate fi confecţionat din oţel inoxidabil
(freze Gates-Glidden, Largo etc.) sau aliaje de nichel-titan (freze ProFiles, Light Speed,
ProTaper etc.).
Clasificare a instrumentarului endodontic rotativ
INSTRUMENTARUL ROTATIV DIN OTEL
Gates-Glidden sunt freze burghiu de formă elipsoidală, cu striaţii active

scurte şi vârf inactiv, fabricate în şase dimensiuni de la calibrul ISO 50 până la ISO
150. Ele pot fi realizate pe două lungimi, de 15 sau 19 mm.
Supuse unor tensiuni ridicate, frezele sunt realizate astfel încât să se
fractureze la nivelul joncţiunii dintre mâner şi axul lung al frezei.
Indicaţii de utilizare:
relocarea orificiilor canalelor radiculare;
preevazarea
01.09.2021 porţiunii coronare drepteV.Nicolaiciuc
a canalului* radicular. 15
Deoarece sunt uşor agresive, aceste freze trebuie folosite cu grijă în
porţiunea coronară a canalului pentru a evita realizarea unei fenestrări.
Utilizarea frezelor Gates-Glidden trebuie asociată cu irigări abundente
pentru a elimina detritusurile realizate şi apariţia blocajelor. Turaţia
indicată pentru a asigura un control adecvat asupra acestor freze este de
800 rpm (rotation per minute).
INSTRUMENTARUL ROTATIV DIN Ni-Ti (NICHEL-TITAN)
în ultimii ani a fost introdus în practica endodontică un număr mare de

sisteme de Ni-Ti rotative menite să prevină numeroasele accidente ce pot
surveni în timpul tratamentului endodontic. Aceste sisteme au o varietate largă în
ceea ce priveşte caracteristicile de design şi performanţele clinice,
demonstrându-se o strânsă legătură între acestea.
S-au făcut numeroase studii pentru investigarea şi confirmarea
capacităţii instrumentarului rotativ din Ni-Ti de a menţine forma adecvată a
canalului şi de a scădea timpul necesar efectuării tratamentului endodontic.
Dezvoltarea instrumentarului rotativ din Ni-Ti este considerată a fi una
dintre cele mai importante metode de evoluţie în realizarea tratamentului
endodontic.
Indiferent de tehnicile folosite, succesul în obţinerea obiectivelor
tratamentului
01.09.2021
endodontic depinde înV.Nicolaiciuc
cea mai* mare măsură de respectarea 16
etapelor pas cu pas.
CU TURAŢIE CONTINUĂ
Sistemul ProTaper
Sistemul ProTaper (Dentsply/Maillefer, Ballaigues, Switzerland) a

fost realizat atât în variantă manuală, cât şi rotativă cu o conicitate
progresivă, pentru a crea o formă ideală a canalului şi a reduce timpul de
instrumentare. Este un sistem care a fost intens examinat şi comparat cu
alte sisteme.
Sistemul ProTaper este alcătuit din şase freze. Trei dintre ele (SX, SI şi S2)
sunt create pentru a modela forma canalului, îndepărtând obstacolele de pe traseul
acestuia şi creând o cale netedă de acces pentru acele de finisaj (FI, F2 şi F3).
Frezele de finisaj au ca scop obţinerea formei finale a canalului cu o conicitate şi un
diametru corespunzătoare. Caracteristicile acestor instrumente sunt prezentate în
tabelul:
Sistemul ProTaper este recomandat a fi utilizat în ordine crescătoare de
la cea mai mică freză la cea mai mare (SX - F3), după per meabilizarea în prealabil
a canalelor cu ace K-file 10, 15 şi chiar 20 ISO.
Tehnica recomandată pentru acest sistem este crown-down, iar viteaza de
rotaţie variază între 250 - 350 rpm indicându-se utilizarea unui micromotor cu
posibilitatea
01.09.2021
reglării forţei de cuplu (torque-ului)
V.Nicolaiciuc *
şi eventual cu funcţie autoreverse.
17
Fig.6. ProTaipere
SX,S1,S2,F1,F2,F3
Rotativ ProTapers
Manual Shaping files Manual Finishing files
Fig.7. ProTapers
Mişcările folosite cu acele pentru modelat sunt de pensulare datorită
acţiunii de tăiere laterală {Castelucci, 2005), iar acele de finisaj trebuie folosite prin
inserţie şi retragere rapide fără o presiune excesivă, în canalele cu o curbură
accentuată este recomandată folosirea frezelor ProTaper manual.
Hulsmann şi Schăfer au susţinut că prin folosirea tehnicii crown- down,
instrumentarul nu este supus unor forţe atât de puternice ca atunci când este
introdus de la început şi în mod repetat până la lungimea de lucru.
CU MIŞCARE RECIPROCĂ
Instrumentarul care utilizează mişcări reciproce poate fi atât din

oţel inoxidabil, cât şi din Ni-Ti. Ca şi sistemele ce folosesc mişcări de
rotaţie continuă, cei reciproc este utilizat în asociere cu instrumentarul
manual în vederea urmăririi unor etape ale tratamentului endodontic
cum ar fi depistarea orificiilor canalelor, stabilirea traseului de alunecare
sau a lungimii de lucru.
Unul din avantajele sistemelor reciproce, este că la fiecare
oscilaţie efectuată îşi modifică direcţia de rotaţie, ceea ce reduce apariţia
tensiunilor atât în interiorul acului, cât şi în dinte. Oscilaţiile produse de
instrumentarul reciproc se realizează prin mişcări de rotaţie efectuate
atât în sensul acelor de ceasornic, cât şi în sens invers pentru fiecare
ciclu.
Dentsply a introdus o tehnologie nouă în combinarea mişcărilor
reciproce prin creşterea gradelor de rotaţie în sens invers acelor de
ceasornic (150°) faţă de cele în sensul acelor de ceasornic (30°), creând o
rotaţie completă la fiecare trei cicluri de oscilaţii.
Rotaţia inversă acelor de ceasornic avansează instrumentul anga
jândul şi tăind dentina. Mişcarea în sensul acelor de ceasornic eliberează
freza din dentină înainte ca aceasta să se blocheze.
Sistemul WaveOne
Sistemul WaveOne are în componenţă trei freze disponibile în

trei lungimi: 21, 25 şi 31 mm. Pentru prelucrarea canalului este necesară o
singură freză. Fiecare din cele trei freze disponibile în sistem este utilizată
în situaţii diferite:
freza WaveOne Small este indicată în canalele radiculare fine, având
diametrul la vârf de 21 ISO şi o conicitate continuă de 6%;
freza WaveOne Primary este folosită în majoritatea canalelor prezentând
la vârf un diametru de 25 ISO şi o conicitate de 8% care descreşte spre
capătul coronar;
freza WaveOne Large este indicată în canale cu diametru mare, acest ac
având diametrul la vârf de 40 ISO şi aceeaşi conicitate cu cea a acului
WaveOne Primary.
Ca tehnică, WaveOne prezintă patru etape în care trebuie respectate:
realizarea accesului rectiliniu;
selectarea acului potrivit situaţiei respective;
modelarea canalului cu o singură freză;
irigarea abundentă cu hipoclorit şi EDTA înainte, în timpul şi după
prelucrarea canalului.
Este indicată permeabilizarea iniţială a canalelor cu ace manuale în
canalele curbe sau cu ace Path File.
Instrumentele rotative avansează treptat în canal prin 3-4 mişcări
progresive de introducere şi retragere, sub exercitarea unei presiuni
apicale uşoare. Pentru realizarea preevazării canalului se folosesc frezele
WaveOne într-o mişcare de pensulare în treimea coronară.
Deoarece frezele WaveOne au un design unic, pot fi folosite doar
aplicate la un motor WaveOne cu funcţie reciprocă inversă
corespunzătoare. Acest motor poate fi însă reglat şi pentru rotaţie
continuă, putând fi utilizat cu toate tipurile de instrumentar endodontic
ce utilizează acest tip de mişcare.
Frezele WaveOne sunt realizate pentru a fi utilizate o singură
dată, mânerele topinduse prin sterilizare. Aceasta este o metodă de
prevenire a accidentelor ce pot surveni ca urmare a uzurii instrumentelor.
După ce a fost aleasă freza corespunzător canalului, trebuie efectuaţi
următorii paşi:
introducerea în canal a unui ac manual Kerr pilă ISO 10 prin mişcări de
rotaţie şi contrarotaţie, până la două treimi din lungimea canalului sau
până când apare o rezistenţă;
freza WaveOne aleasă se introduce până la aproximativ două treimi din
lungimea canalului;
se irigă abundent canalul (niciodată nu se introduc acele într- un canal
uscat);
în funcţie de comportamentul acului Kerr pilă ISO 10 în canal se alege
freza WaveOne corespunzătoare (astfel, dacă acul Kerr opune rezistenţă
la mişcările efectuate în interiorul canalului, atunci se alege WaveOne
small; dacă acul se mişcă liber în canal, atunci se alege WaveOne Primary,
iar dacă şi acul 20 ISO se introduce cu uşurinţă în canal se alege WaveOne
Large);
se irigă abundent canalul (niciodată nu se introduc acele într- un canal
uscat);
se stabileşte lungimea de lucru cu ajutorul acului manual şi se confirmă
folosind apexlocatorul şi o radiografie cu acul pe canal;
se introduce freza WaveOne până la lungimea de lucru;
se confirmă diametrul apical al canalului, folosindu-se un ac manual cu
aceeaşi dimensiune la vârf ca cea a frezei WaveOne utilizate;
dacă diametrul canalului este mai mare decât cel al frezei folosite, se
reia prelucrarea cu următoarea freză WaveOne cu diametrul mai mare.
SISTEMUL SAF (Seif Adjusting File)
Sistemul SAF reprezintă o nouă abordare în designul

instrumentarului endodontic, caracterizat printr-o adaptare
tridimensională la forma canalului, graţie folosirii unui singur instrument
care îşi modifică forma prin comprimare datorită lipsei unui nucleu
metalic, permiţând în final obţinerea unor diametre mai mari ale
canalului fără modificarea formei iniţiale şi cu păstrarea integră a
instrumentului datorită rezistenţei mecanice crescute.
De asemenea, aspectul de grătar permite o irigare continuă cu o
reîmprospătare constantă a soluţiei de irigat în timpul procesului de
lărgire.
Datorită acestor caracteristici, numeroase studii realizate pe
probe microbiologice prelevate din canale infectate, analize
tridimensionale ale suprafeţelor prelucrate ale canalelor şi analize privind
adaptarea obturaţiei de canal la pereţii acestuia, au certificat faptul că
acest sistem este mai eficient faţă de instrumentarul din Ni-Ti rotativ.
Sistemul SAF este alcătuit din două ace endodontice din Ni-Ti,
independente unul de celălalt, disponibile în trei lungimi diferite (21, 25
şi 31 mm) create cu un design revoluţionar în scopul realizării unui
01.09.2021tratament chemomecanic cât mai complet
V.Nicolaiciuc * al canalelor radiculare. 26
Acest design inovativ nu doar debridează canalele cu o formă
neregulată utilizând doar un singur instrument, ci şi asigură simultan o
irigare pasivă pe întreaga lungime de lucru a canalului în timpul procesului
de lărgire.
Partea activă a acului este realizată sub forma unui cilindru în-
găurit, cu aspectul unui grătar, cu pereţii subţiri şi compresibili care are un
diametru de 1,5 sau 2 mm şi un vârf ascuţit. Acul cu diametrul de 1,5 mm
poate fi comprimat uşor, pentru a fi introdus în orice canal care a fost
prelucrat sau permeabilizat anterior cu ajutorul unui ac tip K-file 20 ISO în
timp ce acul SAF cu diametrul de 2 mm se comprimă uşor într-un canal ce
a fost prelucrat anterior cu un ac K-file 30.
Acele SAF sunt manipulate cu ajutorul unei piese speciale cu
viteză redusă care transformă mişcarea de rotaţie într-o mişcare
reciprocă translinearâ. De preferat este montarea acestor ace într-o piesă
contraunghi cu o vibraţie verticală având o cadenţă de 0,4 mm şi 3000-
5000 oscilaţii pe minut.
Odată introduse în canal, acele au tendinţa de a reveni la forma
iniţială exercitând o presiune uşoară, constantă pe pereţii canalelor. Ca şi
celelalte freze din Ni-Ti, odată introduse în canal, acele SAF urmăresc
forma canalului în sens longitudinal.
Avantaje:
urmăreşte conformarea canalului şi în sens transversal, realizându- se o
adaptare tridimensională a instrumentului în interiorul canalului;
debridare superioară celorlalte instrumente endodontice şi modelare
adecvată a canalelor în situaţii de morfologie radiculară
complexă, care uzual apar cu o frecvenţă de cca 25% (canalele ovale sau
aplatizate);
comparativ cu celelalte instrumente endodontice concepute pentru a
îndepărta dentina de pe pereţii canalului în scopul lărgirii acestuia, acul
SAF realizează tăierea pereţilor de dentină (lărgirea) simultan cu şlefuirea
pereţilor canalului;
asocierea acestei acţiuni mecanice vibratorii cu irigarea alternativă cu
hipoclorit 3% şi EDTA 17% conduce la o debridare mai bună a porţiunii
apicale a canalului faţă de cea obţinută prin alte metode;
reducerea manoperelor efectuate prin utilizarea unui singur instrument
care se expansionează treptat în interiorul canalului, lărgindu-l până la o
dimensiune mai mare a formei sale iniţiale, fără a mai fi necesară
utilizarea unei secvenţe de ace;
timpul de lucru se reduce prin eliminarea etapelor separate de irigare;
diminuarea parţială sau chiar evitarea iatrogeniilor (prelucrarea
incompletă a pereţilor canalelor, transportarea acestora, subţierea
excesivă a pereţilor sau fracturarea acelor în interiorul canalului);
siguranţă crescută în timpul utilizării, deşi este un ac proiectat de unică-
folosinţă;
chiar dacă apar defecţiuni în structura acului, acestea sunt diferite de ale
frezelor tradiţionale din Ni-Ti,
cel mai adesea fiind vorba despre deplasarea unui arc din componenta
terminală a părţii active, ceea ce permite îndepărtarea cu uşurinţă a acului
deteriorat din canal.
Timpi operatori recomandaţi:
1. radiografie preoperatorie în vederea analizării anatomiei radiculare şi
determinării lungimii de lucru;
2. pregătirea dintelui pentru tratament (izolare cu diga);
3. respectarea etapelor tratamentului chemomecanic (realizarea corectă
a cavităţii de acces, localizarea şi permeabilizarea canalelor radiculare,
stabilirea lungimii de lucru);
4. selectarea acului SAF corespunzător: SAF 1,5 mm pentru canale cu
diametru iniţial de până la 35 ISO, SAF 2 mm pentru canale cu
diametru între 35 şi 60 ISO;
5. stabilirea traseului de alunecare utilizând ace până la 20 ISO pentru
acele SAF 1,5 mm, respectiv ace până la 30 ISO pentru SAF 2 mm;
6. pregătirea acelor SAF pentru tratament: poziţionarea stoperului din
cauciuc la nivelul lungimii de lucru, ataşarea tubului de irigare la
bavura acului SAF, alegerea irigantului;
7. introducerea uşoară a acului SAF în canal în timpul prelucrării, fără
presiune apicală;
8. acţionarea acului în interiorul canalului timp de 4 minute folosind
uşoare mişcări de ciocănire;
9. verificarea permeabilităţii apicale şi a lărgirii canalului folosind ace
manuale;
10.obturarea canalului prin metoda dorită (comparativ cu
instrumentarul rotativ tradiţional, care prezintă o secţiune
transversală rotundă, sistemul SAF poate menţine forma canalului pe
secţiune transversală, asigurând o adaptare mai bună a obturaţiei de
canal şi un rezultat superior al tratamentului endodontic).
LARGIREA MANUALA A CANALELOR RADICULARE
IMPORTANTĂ
Indubitabil etapa de preparare a canalului radicular este cea

mai importantă fază a tratamentului endodontic. Premisa unei obturaţii
de canal corecte este debridarea (curăţirea) şi dezinfecţia prealabilă a
sistemului endodontic.
în ordine corectă mai întâi se realizează configurarea
(conformarea) canalului radicular şi mai apoi debridarea. Prin
tratamentul mecanic se facilitează configurarea, debridarea fiind
completată de acţiunea iriganţilor.
Eficienţa unui tratament endodontic se poate cuantifica în funcţie de
mai multe criterii:
•lipsa simptomelor subiective (lipsa durerilor spontane sau provocate,
lipsa sensibilităţii la percuţia în ax);
•funcţionalitate păstrată în cadru! sistemului masticator;
•lipsa fenomenelor inflamatorii periapicale;
•radiologie obturaţie de canal corectă fără fenomene patologice
periapicale.
OBIECTIVE
Succesul tratamentului mecanic de canal presupune:

realizarea unei cavităţi de acces corecte, care să permită o vizualizare
bună şi accesul direct în axul lung al canalului radicular, dar fără sacrificiu
inutil de ţesut dentar sănătos;
lărgirea canalului concentric cu forma sa iniţială, menţinând linia
anatomiei canalului, inclusiv curburile;
realizarea unei forme conice uniform progresive a canalului radicular, cu
calibrul minim la nivelul foramenului apical, care trebuie să-şi păstreze
poziţia, fără a fi transportat;
evaluarea radiologică judicioasă (anatomia canalului, patologia
preexistentă);
izolarea corectă (rulouri şi aspirator, digă);
odontometria precisă;
utilizarea soluţiilor de lavaj (optimizate prin încălzire şi utilizarea
ultrasunetelor);
îndepărtarea şi refacerea corectă a tuturor restaurărilor coronare
defectuoase înaintea începerii tratamentului endodontic;
protejarea dintelui împotriva fracturii în timpul tratamentului
endodontic;
starea parodontală a dintelui trebuie să fie bună sau în rezoluţie;
menţinerea permanentă a canalului umed cu ajutorul soluţiilor de lavaj
endodontic şi a chelatorilor;
utilizarea instrumentelor de canal fără efort excesiv, după instrucţiunile
producătorului.
MODALITATEA DE MANEVRARE A INSTRUMENTELOR DE CANAL
Pentru lărgirea canalelor radiculare (shaping) se folosesc mai multe

tehnici prin care instrumentarul endodontic destinat acestui scop
terapeutic, acele de canal, este manevrat de o anumită manieră.
De regulă, în cursul tratamentului biomecanic de canal instrumentarul
manual îndepărtează prin răzuire dentina din pereţii canalelor graţie unor
mişcări fie de reaming, fie de pilire circumferenţială.
MIŞCĂRILE DE LĂRGIRE MANUALĂ A CANALELOR
Reamingul
Mişcarea de reaming constă într-o rotaţie de 90° în sensul acelor

de ceasornic, urmată de retragere. Se utilizează în special ace Kerr tip
burghiu (reamere), datorită unghiului dintre spire şi axul lung al
instrumentului.
Această tehnică permite controlul diametrului preparaţiei.
Pilirea circumferenţială
Pilirea circumferenţială constă în mişcări de du-te - vino de amplitudine

2-3 mm, apăsând circular pe toţi pereţii canalului radicular şi îndepărtând
uniform din stratul de dentină. Se utilizează în special ace Kerr tip pilă
(file) sau ace Hedstrom.
De reţinut că:
ointroducerea acului în canal se face pasiv, numai retragerea fiind activă
(timp în care se produce lărgirea propriu-zisă);
oreintroducerea acului în canal se face de fiecare dată în alt punct al
circumferinţei acestuia pentru realizarea actului de lărgire circulară;
oconformarea canalului (preparaţia) va fi uniformă, cu o conicitate
continuă.
Utilizarea cu presiune excesivă la nivelul curburii interne a
canalului poate duce la îndreptarea curburii (fenomenul de stripping) sau
chiar perforaţia lineară a peretelui respectiv (fenestrarea).
TEHNICA TELESCOPĂRII REGRESIVE (STEP-BACK)
Odată cu introducerea şi răspândirea tehnicilor de condensare

laterală şi verticală, tehnica standardizată a fost înlocuită tot mai mult de
forme de preparaţie cu conicitate mărită.
Tehnica step-back sau telescoparea regresivă a fost introdusă de
Clem în 1969 şi apoi completată de Mullaney în 1979. Ea reprezintă o
modificare a metodei standardizate de tratament, lărgirea realizându-se
sub formă de telescop.
Această tehnică în trepte este
recomandată în tratamentul mecanic
al canalelor radiculare cu o curbură
uşoară, spre moderată. Este o
tehnică apico-coronară.
Primul ac care se introduce pe toata
lungimea de lucru se numeşte acul
iniţial (iniţial file). Se configurează
segmentul apical, utilizându-se după
unii autori ace cu 2-4, respectiv 3-5
dimensiuni mai mari decât acul iniţial,
cu care s-a efectuat odontometria.
Fig.8. Tehnica de prelucrare a
canalelor radiculare “Step-back”:
a — permeabilizarea canalului cu un
file de mărime mică; b — folosirea
succesivă a file-urilor de dimensiuni
mari; c — lărgirea orificiului de
intrare a canalului radicular; d —
nivelarea pragurilor în canalului
radicular; e — formă conică a
canalului radicular
Se realizează stopul apical, care va reprezenta limita până la care se
efectuează tratamentul biomecanic şi limita apicală a obturaţiei de canal.
Preparaţia regiunii apicale a canalului, până la constricţia apicală duce la o
lărgire în funcţie de calibrul natural al acestuia, de obicei până la un ac cu
două până ia patru numere, superioare celui cu care s-a făcut
cateterizarea şi odontometria.
Watch winding
Tooth decay causing pulp Prepare the access cavity motion with gentle
exposure and locate the canal orifices clockwise and
anticlockwise motion
of the file
Place file to working 25 No. file at Recapitulation using
length working length smaller file
30 No. file 1 mm short 35 No. file 2 mm short 40 No. file 3 mm short

of working length
01.09.2021
of working length
V.Nicolaiciuc *
of working length 38
45 No. file 4 mm short of 50 No. file for canal Enlargement of canal
working length preparation using Gates-Glidden
drill
Ultimul ac care s-a utilizat pe toată lungimea de lucru se numeşte acul
maşter apical (apical maşter file).
Următoarele instrumente se aleg în ordine crescătoare, la fiecare ac
superior ca dimensiune, lungimea de lucru se scurtează cu 1 mm. Această retragere
se face până la 4-5 mm de stopul apical.
După fiecare ac se realizează controlul permeabilităţii pe toată lungimea
de lucru a canalului radicular. Această manevră, numită recapitulare, se face cu un
ac cu un număr inferior faţă de ultimul folosit până se ajunge la acul maşter apical,
iar după ce începe telescoparea regresivă propriu-zisă (retragerea cu câte un
milimetru),
01.09.2021 cu acul maşter apical pânăV.Nicolaiciuc
la nivelul* stopului apical. 39
Lavajele endodontice şi recapitularea pe întreaga lungime de
lucru asigură permeabilitatea canalului şi previn blocajul apical.
Ultimul ac cu care pătrundem în canalul radicular se numeşte ac final
(final file).
Tehnica telescopării regresive are avantajul unei preparaţii cu o
conicitate mai pronunţată decât tehnica standardizată, permiţând
condensarea laterală ca tehnică de obturaţie de elecţie.
Datorită retragerii cu câte un mm cu ace din ce în ce mai mari,
riscul apariţiei iatrogeniilor de tipul pragurilor şi a perforaţiilor sunt mai
reduse.
Tehnica step-back este mai greu de aplicat corect în canalele cu
curbură accentuată, utilizându-se în special în canalele cu curbură
moderată.
Putem varia tehnica, utilizând freze Gates Glidden pentru a lărgi
treimea coronară şi se pot introduce şi ace Hedstroem pentru a evaza
coronar preparaţia.
Exemplificare. Caz clinic în care lungimea de lucru este de 24
mm, acul iniţial este Nr. 15, acul maşter este Nr. 35 şi acul final este Nr.
50.
Secvenţa utilizării acelor este:
Iso 15 - 24 mm - acul iniţial (iniţial
file)
Iso 20 - 24 mm
Iso 15 - 24 mm - (recapitulare)
Iso 20 - 24 mm
Iso 25 - 24 mm
Iso 25 - 24 mm
Iso 30 - 24 mm
Iso 30 - 24 mm
Iso 35 - 24 mm - acul maşter apical
(apical maşter file)
Iso 35 - 24 mm
Iso 40 - 23 mm
Iso 45 - 22 mm
Iso 50 - 21 mm - acul final (final file).
în tehnica step-back, ca şi în celelalte metode de preparare ale
canalului radicular trebuie să ţinem cont de faptul că majoritatea
canalelor au un diametru vestibulo-oral mai mare decât cel mezio- distal,
astfel încât instrumentarul nu va acţiona pe peretele vestibular şi în
special pe cel oral.
Un avantaj al telescopării regresive este faptul că, odată cu
retragerea instrumentelor cu calibru mare, se evită utilizarea acestor ace
mai puţin flexibile în treimea apicală, evitându-se formarea pragurilor
(elbow).
Pentru a aborda mai eficient canalele curbe se utilizează un
lubrifiant (RC-prep) şi ace ultraflexibile.
în această tehnică se urmăreşte păstrarea unui diametru cât
mai mic al canalului radicular la nivel apical şi a unei conicităţi moderate
pentru a evita extruzarea materialului de obturaţie dincolo de apex şi, de
asemenea, retenţionarea sa în canal.
TEHNICA TELESCOPĂRII PROGRESIVE (STEP-DOWN/CROWN-DOWN)
Tehnica step-down a fost introdusă de Goerig în 1982.

Conceptul abordării iniţiale a regiunii coronare a canalului radicular a
fost descris încă din 1976 de Riitano, însă a fost privit cu scepticism
deoarece riscul blocării cu dentină a canalului radicular în zona apicală
era considerat prea mare în condiţiile în care acest segment nu era
instrumentat cu prioritate.
Tehnica step-down permite lărgirea de formă conică,
telescopată, a canalului radicular prin utilizarea instrumentarului
endodontic în ordinea descrescătoare a mărimii.
în cadrul tehnicii de telescopare progresivă se efectuează mai
întâi permeabilizarea cu ace 08, 10, 15 şi lărgirea segmentului coronar şi
mijlociu cu instrumentar manual, apoi se pot utiliza până la nivelul
curburii freze Gates-Glidden.
Se irigă abundent canalul.
După lărgirea canalului în două treimi coronare, se utilizează
ace din ce în ce mai mici pentru a pătrunde către zona apicală. Se
introduce instrumentarul la intervale de un milimetru, din ce în ce mai
adânc, până ce se atinge lungimea de lucru.
Se efectuează iniţial lărgirea telescopată a segmentului coronar,
con- tinuându-se cu segmentul apical. Odontometria finală se face când
instrumentarul a acţionat în zona de 2-3 mm distanţă faţă de constricţia
apicală.
Această tehnică prezintă numeroase avantaje, cum ar fi:
înlăturarea cu prioritate a ţesutului moale, necrotic sau infectat, din
regiunea coronară şi şi medie a canalului radicular la începutul
tratamentului biomecanic, evitând pistonarea detritusurilor în zona peri-
apicală;
reducerea pericolului acutizărilor în tratamentul gangrenei pulpare prin
îndepărtarea cu prioritate a rumeguşului dentinar infectat din cele două
treimi coronare ale canalului şi evitând riscul transportării acestuia prin
foramenul apical în zona periradiculară (principiul metodei este reducerea
extruziei apicale);
lărgirea coronară iniţială face ca instrumentele să aibă mai puţin
contact cu pereţii canalului în cele două treimi coronare ale sale,
eliminându-se astfel interferenţele mecanice dentinare de la acest nivel;
instrumentarul poate fi manevrat cu mai mare precizie în treimea
apicală a canalului radicular, calea de acces către această zonă fiind largă
şi accesul rectiliniu până la nivelul curburii, astfel încât nu se deviază
traiectul acelor de canal;
Fig.9. Tehnica de prelucrare a
canalelor radiculare “Crown-
down”:
а — evaluarea profunzimii
pătrunderii în canalul radicular cu
ajutorul unui file; b — lărgirea
orificiului de intrare a canalului
radicular; c — prepararea
canalului; d — determinarea
lungimii de lucru a canalului; e —
folosirea succesivă a file-urilor de
dimensiuni mici; е — nivelarea
pragurilor în canalului radicular.
tratamentul mecanic al porţiunii

apicale a canalului se realizează
rapid şi eficient;
scade oboseala instrumentarului endodontic, evitându-se separarea
(fracturarea), datorită contactului său de lucru redus în cele două treimi
coronare ale canalului;
diminuează, de asemenea, riscul îndreptării canalelor curbe (stripping)
şi scade frecvenţa erorilor de tratament (praguri, dilacerare apicală,
fenestrare);
eficientizarea lavajelor endodontice, prin creşterea cantităţii soluţiei
şi posibilitatea împrospătării şi a utilizării metodelor moderne de lavaj,
datorită lărgirii zonei coronare a canalului radicular. Se evită astfel
blocarea canalelor cu rumeguş dentinar şi formarea de dopuri dentinare;
calitatea tratamentul biomecanic de canal şi a debridării sale (curăţirii
sau cleaning-ului) devin predictibile;
este o tehnică rapidă ce permite, în situaţii clinice favorabile,
efectuarea tratamentului endodontic într-o singură şedinţă, chiar în
canalele infectate
Crown-down technique Straight line access to root Filling the
canal system chamber with
irrigant solution
“Coke-bottle appearance” Establishing working

Use of Gates-Glidden caused by excessive use of length using a small
for preflaring Gates-Glidden drills instrument
Use of larger files to Preparation of Apical
prepare coronal third canal at middle preparation of
third canal
Preflaring of canal causes

Apical gauging of root canal removal of coronal
interferences
LĂRGIREA MANUALĂ A CANALELOR CURBE
Canalele radiculare prezintă în marea lor majoritate o curbură

mai mult sau mai puţin accentuată. Aceasta poate fi plasată în mai multe
planuri, mezio-distal (poate fi observat pe radiografia convenţională
retro- alveolară) sau vestibulo-oral (poate fi observat numai pe CBCT,
clinic, sau microCT, ex vivo).
Diagnosticarea unei curburi se face at?t radiologie, putându-se
evidenţia în special după obturaţia de canal, dar şi preoperator. Simţul
tactil şi experienţa clinicianului orientează, de asemenea, tratamentul în
cazul existenţei unor curburi. Introducerea pasivă a unui instrument
endodontic uşor precurbat în canalul radicular ne orientează în funcţie
de poziţia mânerului instrumentului asupra curburilor.
Schneider propune o clasificare a curburilor canalelor radiculare
pentru a ajuta clinicianul în alegerea tipului de tratament biomecanic,
corelat cu unghiul curburii. Canalele cu curburi de 0-5° sunt considerate
canale drepte, canale cu curburi între 10 şi 20° sunt canale cu curburi
medii, iar canale cu curburi de mai mult de 25° sunt canale cu curbură
mare.
De asemenea, trebuie ţinut cont şi de poziţia curburii, de raza
curburii, de lungimea curburii şi de faptul că toate curburile se desfă-
şoară, mai mult sau mai puţin, tridimensional. Curburile sunt întotdeauna
mai pronunţate decât apar pe radiografie.
Pentru o abordare cât mai facilă a canalului radicular trebuie
încercată mai întâi reducerea curburii în perimetrul cavităţii de acces şi al
intrării în canal. Se realizează astfel o preevazare. Cu o freză Gates-
Glidden se înlătură toate obstacolele din treimea coronară şi medie astfel
încât instrumentul să poată fi introdus în linie dreaptă în canal până la
nivelul curburii de la nivelul treimii medii sau coronare.
Instrumentele vor fi precurbate corespunzător curburii canalului.
Nu ar trebui rotite în canal pentru a păstra orientarea vârfului acului. Se
vor utiliza preponderent mişcări de pilire circumferenţială sau pitire
anticurburâ. Precurbarea insuficientă conduce, la instrumentele cu
mărimi mai mari şi mai puţin flexibile la apariţia de praguri în treimea
apicală.
în cazul canalelor cu curburi accentuate se pot utiliza metode
ajutătoare precum mărimile intermediare de ace pentru a evita formarea
pragurilor, deoarece uşurează trecerea între dimensiunile standard ale
acelor, mai ales între acele cu diametrul mic.
După precurbarea instrumentului partea tăietoare a spirelor de pe
zona interioară a curburii acului poate fi rotunjită, cu ajutorul unei pile
diamantate, pentru ca instrumentul să fie eficient şi să înlăture dentina
preponderent de pe curbura exterioară a canalului radicular, în scopul
păstrării formei iniţiale a acestuia.
De asemenea, se poate apela la tehnica pilirii anticurbură
(anticurvature filing) în care instrumentele de lucru fac presiune pe zona
exterioară, de siguranţă, a curburii (safety zone), evitându-se partea
interioară, de risc, a curburii (danger zone).
Avantajul constă în reducerea riscului de perforaţii şi modificări
ale curburilor canalelor în sensul îndreptării acestora. Această manevră
este inclusă în cadrul altor tehnici de lărgire, neconstituind practic o
tehnică de sine stătătoare.
Rezultatele unui tratament endodontic depind nu numai de
instrumentele utilizate şi de tehnica de tratament aleasă, ci şi de
experienţa clinicianului, precum şi de cunoaşterea amănunţită a
materialelor şi tehnicilor.
în alegerea tehnicii corespunzătoare trebuie ţinut cont de
situaţia clinică, respectiv de factorii anatomici (diametrul iniţial al
canalului, forma canalului rotundă, ovală sau sub formă de clepsidră,
curbura canalului) şi de diagnostic (pulpă vie inflamată sau gangrenă).
Recomandări generale:
Trebuie de ţinut minte că prepararea şi prelucrarea părţii

apicale a canalului se efectuează în dependenţă de tehnologia de
obturare a canalului radicular.
Dacă medicul alege o tehnică de obturare a canalului radicular
cu folosirea conului de gutapercă, atunci la prepararea canalului un
moment foarte important este crearea stopperului apical. Vârful conului
de gutapercă ajunge până la stopper şi trebuie să obtureze strâns
orificiul apical al rădăcinii. Pragul pe peretele canalului radicular poate fi
creat cu file-uri de 2 sau 3 mărimi pe aceeaşi adâncime. În acest caz se
formează un prag evident, care va servi un bun sprijin pentru con (fig.
20).
La prepararea canalelor radiculare foarte înguste se recomandă
folosirea lărgirii chimice. Pentru aceasta se foloseşte o soluţie de EDTA
de 10-20% sau un gel pe bază de EDTA. În cazul permeabilizării şi
prelucrării medicamentoase a canalelor radiculare remediile pentru
lărgirea chimică trebuie folosite în 100% cazuri.
Fig.20. Crearea unui stop apical: a —
constricţie fiziologică; b, c, d, e —
lărgirea constricţiei fiziologice; е —
stop apical; f — pivot de gutapercă
în canal.
Timpul optim de acţiune a
EDTA în canal este de 15 minute.
Lărgirea canalului radicular,
mai ales a părţii lui apicale, are valori
minime şi maxime. S-a stabilit, că
diametrul minim al canalului este
fileul Nr.25 după ISO. Asemenea
lărgire a canalului asigură condiţii
mai mult sau mai puţin prielnice
pentru obturarea lui.
Într-o situaţie clinică
concretă gradul de lărgire a canalului
radicular este individual, dar există
recomandări pentru mărimile de
lărgire a părţii apicale a canalului
radicular, după care trebuie să ne
orientăm.
Tabelul 1: Parametrii lărgirii recomandate a părţii apicale a canalului
radicular [Kerekes К., etc, 1977].

Determinarea Lungimii Canalelor Radiculare. Tehnici Şi Utilajul

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Determinarea Lungimii Canalelor Radiculare. Tehnici Şi Utilajul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DETERMINAREA LUNGIMII CANALELOR RADICULARE.

După cum se ştie, raportul din­tre lungimea coroanei şi lungimea

Determinarea orientativă a lungimii canalu­lui după radiografia

Fig.3. Determinarea orientativă a lungimii canalului după radio­grafia

Instrumentul pentru aceste scopuri

În procesul de permeabilizare a canalului adâncimea

Fig.5. Schema de conectare şi funcţionare a apex locatorului:

Scopul şi obiectivele prelucrării mecanice a canalelor radiculare

Succesul tratamentului endodontic într-o mare măsură depinde de

După prelucrarea mecanică şi înainte de obturare canalul trebuie să corespundă

Orificiul apical larg deschis se consideră perforaţie!!!

Gates-Glidden sunt freze burghiu de formă elipsoidală, cu striaţii active

în ultimii ani a fost introdus în practica endodontică un număr mare de

Sistemul ProTaper (Dentsply/Maillefer, Ballaigues, Switzerland) a

Instrumentarul care utilizează mişcări reciproce poate fi atât din

Sistemul WaveOne are în componenţă trei freze disponibile în

Sistemul SAF reprezintă o nouă abordare în designul

LARGIREA MANUALA A CANALELOR RADICULARE

Indubitabil etapa de preparare a canalului radicular este cea

Succesul tratamentului mecanic de canal presupune:

MODALITATEA DE MANEVRARE A INSTRUMENTELOR DE CANAL

Pentru lărgirea canalelor radiculare (shaping) se folosesc mai multe

MIŞCĂRILE DE LĂRGIRE MANUALĂ A CANALELOR

Mişcarea de reaming constă într-o rotaţie de 90° în sensul acelor

Pilirea circumferenţială constă în mişcări de du-te - vino de amplitudine

TEHNICA TELESCOPĂRII REGRESIVE (STEP-BACK)

Odată cu introducerea şi răspândirea tehnicilor de condensare

30 No. file 1 mm short 35 No. file 2 mm short 40 No. file 3 mm short

Tehnica step-down a fost introdusă de Goerig în 1982.

tratamentul mecanic al porţiunii

“Coke-bottle appearance” Establishing working

Preflaring of canal causes

Canalele radiculare prezintă în marea lor majoritate o curbură

Trebuie de ţinut minte că prepararea şi prelucrarea părţii

S-ar putea să vă placă și

După cum se ştie, raportul dintre lungimea coroanei şi lungimea

Determinarea orientativă a lungimii canalului după radiografia

Fig.3. Determinarea orientativă a lungimii canalului după radiografia