FIȘĂ DE DOCUMENTARE

ACCIDENTELE DE MUNCĂ

DEFINIȚIE

Accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc
în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de
muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

Sunt considerate accidente de muncă și:

 accidentul suferit de persoane aflate în vizită în unitate, cu permisiunea angajatorului;
 accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi: furtună, viscol, cutremur, inundaţie,
alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
 accidentul suferit de elevi, studenţi şi ucenici în timpul efectuării practicii profesionale;
 accidentul suferit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers.

CLASIFICAREA ACCIDENTELOR
Accidentele cu risc de producere în procesele de pregătire și de servire pot fi:
 Accidente mecanice;
 Accidente termice;
 Accidente electrice.

ACCIDENTELE MECANICE
 Mersul prea rapid, purtarea de încălțăminte necorespunzătoare și suprafețele alunecoase (grăsime, resturi
alimentare, apă) generează alunecări, împiedicări sau căderi;
 Utilizarea necorespunzătoare a aparatelor și ustensilelor tăietoare și inexistența protecțiilor la utilizarea în
siguranță a echipamentelor pot provoca accidentări prin tăieri.

ACCIDENTELE TERMICE
 Manipularea necorespunzătoare a obiectelor de inventar atunci când se transportă sau când se servesc lichide
fierbinți, pot provoca arsuri și opăriri;
 Nerespectarea regulilor de utilizare a aparatelor cu gaz (ex.: căruciorul de flambat), aprinderea arzătorului,
nesupravegherea focului sau închiderea gazului, pot provoca intoxicații cu gaz metan sau chiar explozii.

ACCIDENTELE ELECTRICE
 Poziționarea în imediata apropiere de instalațiile aflate sub înalta tensiune, atingerea unor conductori neizolați
sau insuficient izolați, aflați sub tensiune, și utilizarea curentului electric la tensiuni care le depășesc pe cele
prevăzute în normele de securitate în muncă, pot genera electrocutări.

CAUZELE ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

 Necunoașterea pericolului;
 Neatenția;
 Comoditatea;
 Inconștiența;
 Graba exagerată;
 Nerespectarea instrucțiunolor de utilizare;
 Nerespectarea regulilor de siguranță.
 REGULI GENERALE DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR
 Lichidele vărsate pe jos trebuie imediat șterse;
 Respectarea sensului de mers (dreapta);
 Se interzice alergatul în spațiul de servire;
 Păstrarea ordinii și curățeniei la locul de muncă;
 Obiectele de inventar care nu sunt utilizate trebuie duse în oficiu, fără amânare;
 Trebuie respectate cu strictețe instrucțiunile de utilizare a instalațiilor și dispozitivelor;
 Consumul de alcool, oboseala, lipsa de concentrare – cresc pericolul de accidentare.

PRIMUL AJUTOR ÎN ACCIDENTELE DE MUNCĂ

Prin măsuri de prim ajutor se înţeleg îngrijirile care se dau unei victime în primele momente după
accidentare, cu scopul de a-i salva viaţa. Ele sunt urmate de transportarea victimei către o unitate medicalã,
întrucât primul ajutor trebuie să se acorde de orice persoană din apropierea victimei.
Primul ajutor în caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a produs accidentul de către orice
persoană care este pregătită pentru aceasta.

Serviciile de protecţie a muncii trebuie:

 să efectueze instructaje periodice de protecţie a muncii în scopul informării salariaţilor cu privire la riscurile
de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii respective, detaliind pentru fiecare loc de muncă
în parte;
 să formeze salvatori care să intervină rapid şi eficace în acţiunile de urgenţă la locul de muncă, până la sosirea
echipelor de specialitate;
 să organizeze periodic acţiuni de simulare a unor situaţii specifice de accidentare, a acordării primului ajutor
de către colegii de muncă formaţi ca salvatori şi a transportului accidentaţilor, întrucât simpla instruire
teoretică nu este suficientă, fiind necesare aplicaţii practice şi antrenamente repetate.

Acţiunile salvatorului în cazul producerii unui accident trebuie să se desfăşoare în mai multe etape:

 analiza situaţiei: determinarea naturii accidentului prin interogarea martorilor sau a victimei (dacă este
posibil), cercetarea elementelor materiale semnificative;
  identificarea pericolelor imediate: dacă acestea pot fi înlăturate, se va implica sau va ruga pe altcineva să o
facă, iar dacă nu, va interzice accesul în zona periculoasă şi va da alarma;
  examinarea victimei, identificarea riscurilor care persistă şi care pot conduce la extinderea accidentării,
protejarea victimei;
 stabilirea acţiunilor care trebuie realizate pentru înlăturarea riscurilor precum şi a materialelor necesare în
acest scop, fără a pune în acelaşi timp în pericol securitatea salvatorilor sau a altor persoane; victima va fi
deplasată numai dacă există în continuare riscul de accidentare sau de agravare a condiţiei ei;
 anunţarea accidentului;
 acordarea primului ajutor;
 supravegherea victimei şi aşteptarea sosirii echipelor de specialitate;
 participă la transportul accidentatului.

Primul ajutor în cazul accidentelor mecanice

 Hemoragia externă – oprirea hemoragiei se face astfel:

- se aplică garou strâns la încheietura superioară a membrului rănit
- se apasă pe traiectul vasului rupt şi anume mai sus de rană dacă sângele este roşu aprins şi ţâşneşte (hemoragie
arterială) şi mai jos dacă sângele este roşu închis (hemoragie venoasă).
- prin apăsarea puternică a nării dacă hemoragia este nazală.
  Pansarea rănilor (plăgilor)
- se curăţă pielea din jurul rănii cu alcool sau tinctură de iod.
- se îndepărtează murdăria din rană cu o faşă sau tifon înmuiată în apă bine fiartă.
- se toarnă pe rană apă oxigenată
- se acoperă rana cu pansament steril peste care se aşază vată şi totul se strânge cu o faşă

 Entorse şi luxaţii
- la entorse se aplică un pansament bine strâns pentru imobilizarea articulaţiei
- în cazul luxaţiilor imobilizarea se face cu ajutorul unor atele aşezate de o parte şi de alta a locului în care capetele
oaselor s-au deplasat.

 Fracturi
- ruperea unui os necesită o imobilizare imediată cu ajutorul unor atele lungi care să depăşească ambele capete ale
osului fracturat
- dacă se bănuieşte o fractură de coaste este suficientă imobilizarea printr-un pansament compresiv circular în jurul
întregului torace
- în cazul unei fracturi de coloană vertebrală imobilizarea se face prin aşezarea victimei pe o placă rezistentă sau pe o
targă , aşezat cu faţa în jos, după care victima trebuie transportată de urgenţă la spital

Primul ajutor în cazul accidentelor termice

Arsurile termice
-  arsurile de gradul I – ştergere cu alcool şi aplicarea unui strat subţire de unguent
-  arsurile de gradul II – flictenele nu trebuie sparte (pentru a nu se infecta), ci trebuie acoperite cu o faşă uscată
(eventual mai întâi peste ele se pulverizează sulfamidă), după care accidentatul se transportă la spital
-  arsurile de gradul III – se acoperă regiunea carbonizată cu un bandaj steril sau cu un cearşaf curat şi se transportă
de urgenţă la spital.

Primul ajutor în cazul accidentelor electrice

Se acordă doar după ce victima a fost scoasă din circuitul electric, prin deconectarea instalaţiei de la sursa de
curent:
- restabilirea respiraţiei prin manevre de respiraţie artificială (respiraţia “gură la gură” sau “gură la nas”)
- restabilirea circulaţiei sângelui prin masajul regiunii inimii sau folosirea defibrilatoarelor cardiace