ANTISEPSIA

Antisepsia reprezintă o metodă complementară asepsiei, care urmăreşte să distrugă

germenii de pe ţesuturile vii (anti=împotriva; sepsis = putrefacţie).
Este o metodă curativă.
A fost introdusă de Lister în anul 1868.
Pentru distrugerea microbilor, se folosesc o serie de substanţe chimice denumite
antiseptice sau dezinfectante.
Antisepticul reprezintă un agent germicid, care se aplică pe ţesuturi.
Dezinfectantul este agentul germicid care se aplică pe obiecte.
Mecanismele de acţiune ale acestora sunt:
1. Denaturarea proteinelor celulare (acizi, alcali, alcooli, solvenţi organici)
2. Blocarea enzimelor celulare (formaldehide, sărurile metalelor grele, agenţii oxidanţi,
ionii metalici, detergenţi)
3. Acţiune tensioactivă (fenolii, detergenţii, săpunurile)
Prezentăm în continuare antisepticele şi dezinfectantele uzuale, grupate după natura lor chimică.
A. Substanţe pe bază de clor
Clorul a fost obţinut în secolul al XV-lea, de către Basilius Valenius, prin încălzirea
vitriolului de fier cu clorura de sodiu.
Este un gaz galben verzui, de aproximativ trei ori mai greu decât aerul, foarte toxic şi
din această cauză, în medicină se foloseşte numai sub forma compuşilor organici sau a
sărurilor.
Dintre toate dezinfectantele, cele pe bază de clor au spectrul de acţiune cel mai larg: sunt
distruse bacteriile, sporii, inclusiv viruşii.
1. Clorura de var (varul cloros)
- conţine 25% clor şi are acţiune bactericidă, sporocidă şi fungicidă.
- se foloseşte la dezinfecţia suprafeţelor, dezinfecţia lenjeriei de pat, tratarea
excrementelor bolnavilor contagioşi.
2. Hipocloritul de sodiu (soluţia Dakin, Clorox)
- este o soluţie apoasă de clor, în asociere cu acid boric
- este utilizată în tratarea plăgilor necrozate, grăbind separarea ţesuturilor bolnave de
cele necrotice
- dizolvă cheagurile de sânge, de aceea trebuie utilizată cu prudenţă în plăgile
sângerânde; încălzirea hipocloritului, duce la formarea unui agent cancerigen (trihalo-
metane). Din acest considerent, soluţiile clorurate nu se autoclavează.
3. Cloraminele
- reprezintă compuşi organici ai clorului, mai puţin toxici decât hipocloriţii şi mai
stabili
- sunt o combinaţie a clorului cu amoniu, în proporţie de 5/1
- au acţiune bactericidă asupra germenilor Gram-pozitivi, Gram-negativi şi asupra
bacilului Koch.
- Cloramina B este utilizată frecvent în chirurgie; se prezintă sub formă de pulbere
albă, sau comprimate de 500 mg (conţin 25-29% clor activ). Pentru spălatul plăgilor şi
al cavităţilor, se folosesc 2-6 comprimate la 1 l apă. Se evită asocierea cloraminei cu
alte substanţe, mai ales cu cele alcaline.
4. Clorhexidina
- este un compus al clorului cu acidul acetic
- are un efect asupra germenilor Gram-pozitivi (mai intens) şi Gram-negativi (mai
puţin intens), de asemenea asupra virusurilor. Nu are acţiune asupra sporilor, a
ciupercilor sau a bacilului Koch
- se găseşte sub formă de spray
- are o bună aderenţă la tegumente şi mucoase, de aceea se absoarbe foarte puţin în
sânge
- se utilizează pentru dezinfectarea plăgilor, a suprafeţelor arse, iar în ginecologie
pentru spălături vaginale
5. Hexaclorofenul
- este un compus fenolic clorurat
- are acţiune germicidă îndeosebi asupra stafilococului
- poate fi încorporat în creme, uleiuri sau săpunuri cu efect bactericid (în concentraţii de
0,5-1%)
 - nu este iritant, dar atunci când este folosit pe suprafeţe mari ale corpului (mai ales la
copii), poate provoca concentraţii neurotoxice!
B. Substanţe pe bază de iod
Iodul este una dintre primele substanţe utilizate ca antiseptic, încă din anul 1800.
Este bactericid, inclusiv pe formele sporulate şi fungicid; în funcţie de concentraţie poate fi şi
virucid
- nu se pune în contact direct cu plaga, deoarece coagulează proteinele şi favorizează
dezvoltarea microbilor
- aplicat pe seroase, favorizează constituirea de aderenţe
- în conctact cu plăgile secretante, degajă acid iodhidric, iritant pentru tegumente
1. Tinctura de iod
- este o soluţie hidroalcoolică care conţine 2% iod şi 2% iodură de sodiu; prin învechire
produce acid iodhidric, care este toxic
- se foloseşte curent pentru dezinfecţia tegumentelor
2. Iodoformul
- se găseşte sub formă de unguent sau praf gălbui
- se aplică pe răni, cu efect antiseptic
3. Iodoforii
- sunt substanţe antiseptice care conţin iod în concentraţii variabile (1-5%), în
combinaţii cu diferite substanţe polimerice, care îl eliberează treptat
- au acţiune intens bactericidă şi virucidă; acţiunea sporicidă este redusă, iar acţiunea
fungicidă este variabilă
- Betadina este preparatul de iod cel mai utilizat în chirurgie; se comercializează sub
formă de soluţie, săpun sau unguent. Utilizarea Betadinei este contraindicată în cazul
existenţei sensibilităţii la iod, a patologiei tiroidiene, a dermatitei herpetiforme, sau
înainte de tratamentul cu iod radioactiv. Este interzisă folosirea concomitentă a
dezinfectantelor pe bază de mercur.
C. Substanţe care degajă oxigen
Cuprind antiseptice care acţionează prin eliberare de oxigen.
Oxigenul acţionează îndeosebi asupra germenilor anaerobi, împiedicând dezvoltarea lor. Aceste
substanţe au triplă acţiune: mecanică, de îndepărtare a resturilor tisulare, hemostatică pe vasele
mici şi bacteriostatică.
1. Apa oxigenată
- se găseşte sub formă de soluţie, în concentraţie de 30% (Perhidrol), iar pentru
prepararea apei oxigenate se dizolvă în apă distilată în proporţie de 1/9.
- în comerţ se găsesc tablete de perogen care conţin 1 g de peroxid de hidrogen, care se
dizolvă în 30 ml apă.
- soluţia de apă oxigenată se va păstra în sticle de culoare maro, deoarece se
descompune la lumină.
2. Permanganatul de K
- se prezintă sub forma unor cristale violete, având acţiune bactericidă slabă
- cristalele se dizolvă în apă, până la obţinerea unei coloraţii roz a acesteia
- este utilizată în spălături vaginale sau băi de şezut
3. Acidul boric
- se prezintă sub forma unor cristale albe
- are acţiune bactericidă asupra bacililor, în special asupra Pseudomonas aeruginosa, dar
în acelaşi timp dizolvă necrozele şi stimulează granulaţia
D. Detergenţii
Sunt substanţe tensio-active, care acţionează în diluţii foarte mari, având acţiune antiseptică şi
detergentă.
Sunt substanţe puţin active în mediu alcalin, iar activitatea lor este mult redusă în prezenţa
materiilor organice.
Se pot clasifica în 4 grupe:
1. Grupul anionic
- sunt săpunuri
- sunt eficienţi îndeosebi în mediul acid
- dau frecvent dermatite de contact (Lauril)
- se folosesc îndeosebi la spălarea lenjeriei
2. Grupul cationic
- cuprind sărurile cuaternare de amoniu
 - prima generaţie de detergenţi cationici, a apărut în anii 1930
- sunt eficienţi îndeosebi în mediul alcalin
- caracteristic pentru sărurile cuaternare de amoniu, este formarea unei pelicule
protectoare pe suprafeţe aplicate, care conservă activitatea antibacteriană (Bromocet)
3. Grupul amfelitic
- au efect bactericid, fungicid şi detergent; nu sunt substanţe toxice
- preparate: Tego, Tagomin
4. Grupul neionic
- au acţiune bactericidă asupra germenilor Gram-pozitivi şi Gram negativi
- preparate: Propilenglicol, Metilbromid
E. Alcoolii
- Se utilizează atât alcoolul etilic cât şi cel izopropilic
- Alcoolul etilic (etanolul), la o concentraţie de 70% are un efect bactericid; într-o
concentraţie mai mare, deshidratează celulele şi micşorează puterea de apărare a
acestora. Nu se toarnă în plagă, deoarece precipită proteinele şi formează un strat
izolator sub care se dezvoltă microbii. Alcoolul etilic este utilizat şi ca inactivator
intraoperator pentru chistul hidatic.
- Alcoolul denaturat (spirtul sanitar), conţine 70-90% alcool etilic, 10% alcool metilic şi
un colorant pentru a-l face recunoscut, deoarece este toxic.
F. Compuşi metalici şi săruri de metale grele
Cuprind antiseptice care acţionează asupra sistemelor enzimatice bacteriene, prin precipitarea
proteinelor bacteriene.
1. Nitratul de argint
- se foloseşte în soluţii de 0,2% pentru antisepsia plăgilor şi arsurilor
2. Mercurul
- se foloseşte sub forma sărurilor de mercur, care au în special o acţiune bacteriostatică
- se utilizează în general pentru dezinfecţia tegumentelor sau mucoaselor (Fenosept)
- în prezent sărurile de mercur se utilizează tot mai puţin, datorită efectelor iritante şi
toxicităţii lor.
3. Clorura de zinc
- este utilizată ca dezinfectant de gură şi ca agent antifungic, în picături
 4. Preparate de seleniu
- sunt utilizate ca agenţi antifungici şi în şampoanele antimătreaţă
G. Substanţe colorante
1. Violetul de genţiană
- soluţia 1% are un efect slab antiseptic
- acţionează asupra germenilor Gram-pozitivi şi a fungilor
- se utilizează îndeosebi în dermatologie
2. Rivanolul
- se foloseşte în soluţii apoase de 0,1% este antiseptic util în plăgi supurate (are însă o
eficacitate antiseptică îndoielnică)