UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAùI

CENTRUL DE STUDII EUROPENE

SUPORT CURS

POLITICI EUROPENE

Prof.univ.dr. Gabriela Carmen PASCARIU

POLITICI EUROPENE

Modul I. Politica regională a UE – elemente definitorii

1. Fiúe de sinteză privind politica regională

2. Fiúa I. Etape în evoluĠia politicii regionale
3. Fiúa II. Obiectivele politicii regionale 2000-2006 raportat la perioada de programare
1994/1999
4. FISA III. EvoluĠia politicii regionale, impactul si noua politica 2007-2013
5. Întrebări pentru verificarea cunoútinĠelor

Modul II. Politica Agricolă Comună

1. Unitatea de curs 1 -. Lansarea PAC. Obiective úi principii

2. Unitatea de curs 2 - Sistemul de intervenĠie în cadrul PAC
3. Unitatea de curs 3 - EvoluĠia úi reformele PAC
4. Unitatea de studiu 4 - PAC si dezvoltarea rurala in România. Rolul administraĠiei
publice locale

Modulul III. Politica de mediu a Uniunii europene

1. Politica de mediu – componentă a modelului european al dezvoltării durabile

2. Dezvoltări instituĠionale úi actorii comunitari ai Politicii Europene de Mediu
3. Obiectivele, principiile úi instrumentele politicii de mediu
4. Programele europene de acĠiune, realizări úi perspective
5. Politica europeană de mediu úi România
 Modul I
Politica regională a UE – elemente definitorii

Politica regională a Uniunii Europene cuprinde ansamblul instrumentelor úi procedeelor

aplicate în scopul creúterii gradului de coeziune economico-socială a ansamblului comunitar.
Coeziunea desemnează acel nivel de convergenĠă reală între economiile úi regiunile unui sistem
aflat în proces de integrare care asigură funcĠionarea optimă, echilibrarea úi promovarea unei
dezvoltări armonioase în condiĠii de cost economic úi social minim.

Instrumentul principal al politicii de coeziune al UE îl constituie sistemul fondurilor

structurale. Pana in 2006, sistemul a fost format din: Fondul European de Dezvoltare Regională
(FEDER), Fondul Social European (FSE), Fondul European de Orientare úi Garantare Agricolă -
secĠiunea Orientare (FEOGA-O) úi Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP).
Perspectivele financiare 2007-2013 au antrenat si o reforma la nivelul politicii regionale, sistemul
central de intervenĠie fiind format in prezent din: FEDER, FSE si Fondul de Coeziune.
Unificarea fondurilor s-a realizat în 1988 în cadrul primei reforme a politicii structurale
comunitare, numită "Pachetul Delors I". Sistemul are la bază ideea concentării asupra unui număr
redus de obiective prioritare úi coordonarea ansamblului instrumentelor financiare utilizate, în
scopul creúterii eficienĠei în realizarea coeziunii. În acest scop, au fost definite patru concepte de
bază în utilizarea fondurilor: concentrarea, programarea, parteneriatul úi adiĠionalitatea.
Primul concept se aplică prin concentrarea pe obiective úi pe regiuni eligibile stabilite de
Comisie. Prin reforma din 2000, fondurile structurale sunt utilizate pentru realizarea a trei obiective:
dezvoltarea úi ajustarea structurală a regiunilor mai puĠin dezvoltate (obiectiv 1), reconversia
economică úi socială a zonelor aflate în dificultate structurală (obiectiv 2) úi adaptarea úi
modernizarea politicilor úi sistemelor de educaĠie, formare úi ocupare (obiectiv 3). Obiectivele 1 úi 2
sunt regionalizate úi reprezintă 81,2% din totalul finanĠărilor (195 miliarde euro pentru perioada
2000-2006). Zonele de eligibilitate se stabilesc în baza unor criterii stricte: PIB pe locuitor, rata
úomajului, nivel de educaĠie úi formare,etc. Ansamblul finanĠărilor structurale se concentrează pe
aceste zone, pentru a asigura o eficienĠă sporită măsurilor de diminuare a disparităĠilor regionale.
Începând cu 2007, conform reformei din 2004, obiectivele devin:
Obiectivul 1: ConvergenĠă (regiuni cu PIB/loc < 75% media EU, efectul statistic, Ġări cu
PIB/loc < 90% pentru FC)
Obiectivul 2: Competitivitate regională úi ocupare (programe regionale pentru FEADR
úi naĠionale pentru FSE)
Obiectivul 3: Cooperare teritorială europeană (regiuni frontaliere úi regiuni )
Programarea se asigură prin fixarea unor programe de acĠiune plurianuale, pentru o mai
bună gestionare a proiectelor , o mai bună coordonare úi facilitarea continuităĠii în finanĠare.
Parteneriatul urmăreúte coordonarea eforturilor de coeziune între diversele niveluri de
decizie úi acĠiune: comunitar, naĠional, regional, local. In acest sens, statele membre supun aprobării
Comisiei planuri de dezvoltare elaborate în parteneriat cu colectivităĠile regionale, în care se includ
axele de dezvoltare, acĠiunile úi fondurile de intervenĠie. Ulterior, prin negocieri la nivel comunitar,
Comisia adoptă un Cadru Comunitar de Sprijin stabilind orientările strategice în vederea
coordonării ansamblului intervenĠiilor structurale. Cadrele comunitare se aplică prin programe
operaĠionale aprobate de Comisie.
Adoptarea principiului adiĠionalităĠii are drept scop evitarea substituirii de către ajutorul
comunitar a subvenĠiei naĠionale. Fondurile structurale nu acoperă decât o parte din finanĠarea
acĠiunilor, asigurându-se astfel o mai bună responsabilizare a diverúilor actori implicaĠi.
Deúi sistemul fondurilor structurale este cel mai important instrument al politicii regionale,
în procesul coeziunii acĠionează úi alte instrumente. După 1993 a fost introdus Fondul de Coeziune
pentru Ġările întâmpinând dificultăĠi în îndeplinirea criteriilor de convergenĠă monetară. De
asemenea, Banca Europeană de InvestiĠii poate fi considerată ca având un rol în politica structurală
regională, în măsura în care 2/3 din împrumuturi au fost acordate pentru proiecte de infrastructură úi
1
de comunicaĠii în regiunile eligibile cel puĠin unuia dintre obiectivele prioritare. Nu în ultimul rând,
politicile comunitare contribuie contribuie pe palierele specifice la diminuarea disparităĠilor . Este
îndeosebi cazul politicii monetare, a politicilor de unificare a pieĠei interne, politicii concurenĠei, a
politicii sociale úi a politicii agricole.

Politica regională este considerată ca având efecte stimulative asupra procesului de

convergenĠă, în pofida menĠinerii unor disparităĠi importante. Spre exemplu, PIB-ul pe locuitor în
cele mai puĠin dezvoltate Ġări membre (Grecia, Spania, Portugalia), a trecut de la 68% din media
comunitară în 1988 la 79% în 1999. Perspectiva extinderii UE spre Ġările Europei Centrale úi de Est,
ridică însă o serie de întrebări asupra politicilor de coeziune legate mai ales de eficienĠa politicii
actuale în evitarea Europei cu geometrie variabilă úi de capacitatea de susĠinere financiară a
acĠiunilor de dezvoltare în zonele cu potenĠial economic redus. În procesul de pre-aderare au fost
adoptate fonduri speciale de asistenĠă pentru Ġările asociate, având drept rol esenĠial pregătirea
acestora pentru participarea la piaĠa internă úi aplicarea politicii structurale. Se urmăreúte evident,
diminuarea riscurilor potenĠiale de dezintegrare implicate de extinderea Uniunii spre Ġări cu nivel
scăzut de dezvoltare úi instituĠii ineficiente. (pentru detalii privind extinderea, a se citi modulul
„Extinderea Uniunii Europene”)

Fiúe de sinteză privind politica regională

Fiúa I. ETAPE ÎN EVOLUğIA POLITICII REGIONALE

I. concepĠii úi practici pe plan naĠional (etapa politicilor preponderent naĠionale)

FranĠa: - parte integrantă din politica naĠională prin planificare;
- prin al V-lea plan acĠiunea regională devine o politică unitară de amenajare a teritoriului;
- are drept scop realizarea unui echilibru între Paris úi provincie, dezvoltarea
regiunilor în dificultate, reconversia úi amenajarea regiunilor dense, susĠinerea
zonelor rurale.
Italia: - independentă de planificarea naĠională;
- concentrată pe dezvoltarea infrastructurii de transport úi lucrări de irigaĠii,
prin crearea în 1950 a "Cassa per il Mezzogiorno";
- axată pe industrializarea sudului, din 1957.
Regatul-Unit: - rezultă din acĠiunile concertate ale Ministerelor Mediului,FinanĠelor,
Industriei, Ocupării, Scottish Office, Welsh Office;
- I-le măsuri, în timpul crizei din 1934 úi reconstrucĠia de după război.
Germania: -program de acĠiuni regionale comune la nivelul guvernului federal úi cel al
landurilor úi crearea planurilor cadru de restructurare.
Belgia: - lansată în 1950, dependentă de executivele regionale.
Olanda: asociată politicii de industrializare a nordului úi a regiunilor caracterizate de
exodul populaĠiei;
Danemarca:- legată de controlul utilizării solului úi resurselor naturale;
Luxemburg: cu scopul diversificării activităĠilor.

2
 Concluzii:

- măsuri de politică regională în cele mai multe dintre Ġările membre;

- dincolo de diferenĠele de conceptie, există o viziune unitară dar aplicată prin practici
diferite: subvenĠii pentru industrie, măsuri restrictive pentru decongestionarea zonelor
aglomerate, subvenĠii pentru dezviltarea infrastructurii, ocupare a forĠei de muncă,
reconversie, strategii de implantare sau delocalizare în sectorul public.
- lipsite de eficacitate úi generând accentuarea disparităĠilor.

II. insuficienta reglementare prin Tratatul de la Roma conútientizarea necesităĠii

acĠiunii comunitare
Baza juridică:
Art. 2. Dezvoltarea armonioasă a activitaĠilor în ansamblul ComunităĠii;
Art.39. În elaborarea politicii agricole comune se va Ġine cont de disparităĠile între regiuni úi se vor
opera gradual ajustările necesare;
Art. 123. Crearea Fondului Social European, administrat de Comisie pentru promovarea ocupării úi
mobilităĠii teritoriale úi profesionale a forĠei de muncă;
Art. 92. Sunt compatibile cu piaĠa comună ajutoarele naĠionale necesare dezvoltării unor activităti
sau regiuni în care nivlul de viaĠă este scăzut úi úomajul ridicat (fără a ltera curentele de schimb
într-o măsură contrară interesului comun).
AcĠiuni:- intervenĠia vice preúedintelui Comisiei în faĠa Parlamentului, în 1959, pentru elaborarea
unei doctrine a politicii regionale comune în scopul dezvoltării armonioase úi reducerea
ecartului între diversele regiuni;
- 1961: ConferinĠa asupra Economiilor regionale úi crearea unui grup de lucru pentru
realizarea unui raport;
- 1965: I - Comunicare asupra Politicii regionale în Comunitate;(fără rezultat- presupunea
o intervenĠie prea mare a ComunităĠii în planul politicilor naĠionale);
- Crearea DirecĠiei XVI pentru politica regională, după fuziunea ComunităĠilor(1967);
- 1969: Comisia prezintă un prim ansamblu de propuneri pentru dezvoltarea unei poltici
regionale: coordonarea politicilor naĠionale úi a politicilor comunitare care au incidenĠe în
plan regional, crearea Fondului European de Dezvoltare Regională(primite cu rezervă, cu
excepĠia Italiei úi ramase fără consecinĠe imediate);
- oct. 1972, úefii de state sau guverne, reuniĠi la Paris, decid că diminuarea dezechilibrelor
structurale úi regionale în Comunitate este prioritară; (accentuarea disparităĠilor, criza
petrolieră, perspectiva extinderii, diferenĠele în acordarea ajutoarelor naĠionale cu efecte
negative în planul concurenĠei).

III. măsuri structurale punctuale, dispersate úi specifice, prin fonduri gestionate

independent (1975-1988)

Axele politicii regionale comunitare:

- coordonarea măsurilor comunitare cu incidenĠă regională, fără a viza direct
dezvoltarea regională;
- coordonarea politicilor naĠionale în materie de edzvoltare regională, prin
Comitetul Politicii Regionale (1975);
- acĠiuni directe, prin diverse instrumente, locul central revenind
FEDER(1975).
Instrumentele bugetare:
- Fondul european de dezvoltare regională - FEDER
- Fondul european de orientare úi garantare agricolă - secĠiunea Orientare
(FEOGA-O)
- Fondul social european – FSE

3
 IV. politică regională comunitară, după reforma din 1988:

ELEMENTE DEFINITORII

Obiectiv: asigurarea unui nivel de convergenĠă reală între economiile úi regiunile UE care să
permită, în contextul integrării, o dezvoltare echilibrată a ansamblului comunitar în condiĠii de cost
economic úi social minim

Argumentare: riscurile de dezintegrare - prin disfuncĠionalitate úi lipsa susĠinerii democratice-

antrenate de disparităĠile economice, sociale úi spaĠiale ce caracterizează economia UE

Fundamentare juridică:
- Tratatul UE art.2 - "să promoveze o dezvoltare armonioasă úi echilibrată a activităĠilor
economice în întreaga Comunitate, (...) un nivel înalt al ocupării forĠei de muncă úi al protecĠiei
sociale, creúterea nivelului de trai úi a calităĠii vieĠii, coeziunea economică úi socială úi
solidaritatea între statele membre."
- Tratatul UE art. 130a - "pentru a promova dezvoltarea armonioasă a ansamblului ComunităĠii,
aceasta dezvoltă úi urmăreúte acĠiuni care conduc la întărirea coeziunii ei economice úi sociale.
Comunitatea urmăreúte, în special, reducerea diferenĠelor între nivelurile de dezvoltare ale
diverselor regiuni úi ridicarea nivelului regiunilor defavorizate, inclusiv a zonelor rurale."

Instrumente:
- Fonduri structurale
- Fondul european de dezvoltare regională - FEDER
- Fondul european de orientare úi garantare agricolă - secĠiunea Orientare
(FEOGA-O)
- Fondul social european - FSE
- Instrumentul financiar de orientare a pescuitului - IFOP
- Fondul de coeziune - FC
- Instrumentul structural de pre-aderare ISPA
- Sistemul de credite al Băncii Europene de InvestiĠii
- Politicile comunitare - de unificare a pieĠei interne, monetară, a concurenĠei, agricolă, socială úi
de mediu

Principii:
- concentrarea
- programarea
- parteneriatul
- adiĠionalitatea

4
Fiúa II. OBIECTIVELE POLITICII REGIONALE 2000-2006 raportat la
perioada de programare 1994/1999
Obiective prioritare
1994/1999
ob. 1: dezvoltarea úi ajustarea structurală a
regiunilor mai puĠin dezvoltate;
ob. 2: reconversia regiunilor úi zonelor industriale
aflate în declin;
ob. 3: úomaj de lungă durată úi inserĠie profesională;
ob. 4: adaptarea la mutaĠiile industriale;
obiectiv 5a: adptarea structurilor agricole úi a
pescuitului;
ob. 5b: dezvoltarea zonelor rurale fragile;
obiectiv 6 (creat prin actul de adeziune al Austrei,
Finlandei úi Suediei): dezvoltarea regiunilor cu
densitate scăzută a populaĠiei.
OBIECTIV 1 Dezvoltare úi ajustare structurală a regiunilor mai slab dezvoltate
1994 - 1999
ob. 1: dezvoltarea úi ajustarea structurală a
regiunilor mai puĠin dezvoltate:
ELIGIBILITATE: regiuni de nivel NUTS II al
căror PIB pe locuitor este mai mic de 75% din
media comunitară, dar cu anume derogări.
METODĂ: Lista regiunilor eligibile este
publicată în anexa Regulamentului cadru úi
revizuita de Consiliu.
REZULTAT: 26,6% din populaĠia UE.
FONDURI: FSE, FEOGA-O, IFOP.
Ob. 6: dezvoltarea regiunilor cu densitate
scăzută a populaĠiei:
ELIGIBILITATE: regiuni finlandeze úi
suedeze, de nivel NUTS II- în principal, cu
densitate redusa (mai puĠin de 8 loc./km)
METODĂ: listă publicată în anexa Actului de
adeziune, pentru 1995-1999, revizuibilă de
Consiliu.
REZULTAT: 0,4% din pop. UE
FONDURI: FEDER, FSE, FEOGA-O, IFOP
2000/2006
Ob. 1: dezvoltarea úi ajustarea structurală a
regiunilor mai puĠin dezvoltate;
Ob. 2: reconversia economică úi socială a zonelor
aflate în dificultate structurală;
Ob. 3: adptarea úi modernizarea politicilor úi
sistemelor de educaĠie, formare profesională úi
ocupare.
O intervenĠie specifică este rezervată structurilor
pescuitului. AcĠiunile de dezvoltare rurală se
derulează în toată UE fiind finanĠate prin findurile
structurale sau prin PAC.
2000-2006
ob. 1: dezvoltarea úi ajustarea structurală a
regiunilor mai puĠin dezvoltate:
ELIGIBILITATE:
- regiuni de nivel NUTS II, al căror PIB pe
locuitor este mai mic de 75% din media
comunitară;
- regiuni acoperite de ob. 6;
- regiuni ultra-periferice.
METODĂ: listă nerevizuibilă a regiunilor
eligibile fixată la 1 iulie 1999;
- 2 programe speciale: PEACE, în sprijinul
procesului de pace în Irlanda de Nord úi al
regiunilor frontaliere (2000-2006) úi programul
special de asistenĠă în favoare unor regiuni
suedeze de nivel II, supuse anterior acĠiunii ob.
6.
REZULTAT: 22,2 din pop. UE.
FONDURI: FEDER, FSE, FEOGA-O, IFOP
SusĠinere tranzitorie: pentru regiunile eligibile
obiectivelor regionalizate în perioada 94-99,
dar neeligibile prin programul 2000-2006,
pentru a evita dezechilibrele posibile prin
întreruperea bruscă a sprijinului comunitar.
5
OBIECTIV 2 - Reconversia economică úi socială a zonelor aflate în dificultate
structurală
1994 - 1999
obiectiv 2. Reconversia economică úi socială a
zonelor aflate în dificultate structurală
ELIGIBILITATE: - rata úomajului superioară
mediei comunitare; - procent de ocupare
industrială superioară mediei comunitare; -
declin al ocupării industriale.
METODĂ: listă fixată de Comisie la
propunerea statelor membre, fixată pentru 6 ani
úi revizuibilă după 3 ani.
REZULTAT: 16,3% din pop. UE.
FONDURI: FEDER, FSE.
obiectiv 5b. Dezvoltarea zonelor rurale
fragile
ELIGIBILITATE: nivel scăzut de dezvoltare
economică; cel puĠin două criterii din: rată
ridicată de ocupare agricolă, nivel scăzut al
venitului agricol, densitate scăzută a populaĠiei-
cu tendinĠă de depopulare.
METODĂ: listă fixată de Comisie la
propunerea statelor membre, fixată pentru 6 ani.
REZULTAT: 8,8% din pop. UE.
FONDURI: FEOGA-O, FSE, FEDER.
2000 – 2006
obiectiv 2. Reconversia economică úi socială a
zonelor aflate în dificultate structurală
ELIGIBILITATE:- zone industriale (criterii
nemodificate); - zone rurale (slabă densitate a
populaĠiei sau procent ridicat de ocupaĠii
agricole, combinat cu úomaj ridicat sau cu
diminuarea pop.); - zone urbane, răspunzând cel
puĠin unuia dintre criteriile: rată ridicată a
úomajului de lungă durată, nivel ridicat de
sărăcie, mediu degradat, criminalitate úio
delicvenĠă, nivel scăzut de educaĠie; - zone de
pescuit (parte imp. a pop. ocupată în sectorul
agricol úi scăderea gradului de ocupare ).
METODĂ: plafon al pop. comunitare eligibile -
18% - repartizat pe Ġări în funcĠie de pop. din
zonele industriale úi rurale, nivelul úomajului úi
a úomajului de lungă durată úi de plafonul de
maxim 25% reducere a susĠinerii comunitare
prin ob. 2 úi 5b faĠă de perioada 94-99. (Ġările
membre propun o listă a zonelor pentru care
50% din pop. este acoperită de criteriile
definind zonele industriale úi rurale, iar Comisia
stabileúte lista definitivă în colaborare cu Ġările
respective). Lista este valabilă 7 ani, cu
posibilitatea revizuirii în limita plafonului
aprobat
FONDURI: Feder, Fse
Se adaugă o susĠinere tranzitorie degresivă prin
Feder până la 31 dec. 2005. Alta ajutoare pot fi
acordate prin Fse în cadrul ob.3, prin Feoga-G
în cadrul măsurilor de dezvoltare rurală
(inclusiv măsurile complementare PAC) úi prin
Ifop în cadrul măsurilor complementare
Politicii pescuitului.
6
Obiectiv 3. Adaptarea úi modernizarea politicilor úi sist. de educaĠie, formare úi
ocupare
1994 - 1999
Ob. 3: Lupta contra úomajului de lungă
durată úi inserĠie profesională
- combaterea úomajului de lungă durată úi
facilitarea inserĠiei profesionale a tinerilor úi a
persoanelor în pericol de excludere de pe piaĠa
muncii;
- promovarea egalităĠii úanselor.
Metodă:
- înafara regiunilor eligibile obiectivului 1.
Ob. 4: Adaptarea la mutaĠiile industriale
- facilitarea adaptării lucrătorilor la mutaĠiile
industriale úi evoluĠia sistemelor de producĠie.
Metodă:
- înafara regiunilor eligibile obiectivului 1.
2000 – 2006
Obiectiv 3. Adaptarea úi modernizarea
politicilor úi sistemelor de educaĠie, formare
úi ocupare
- promovarea politicilor active pe piaĠa muncii
pentru combaterea úomajului;
- promovarea accesibilităĠii pe piaĠa muncii;
- creúterea úanselor de ocupare prin sistemul de
educaĠie úi formare continuă;
- promovarea măsurilor pentru facilitarea
adaptării la transformările economice úi sociale;
- promovarea egalităĠii úanselor;
- acĠiuni orientare spre resursele unmane luate la
nivel naĠional, fără a prejudicia principiul
coeziunii.
Metodă:
- înafara regiunilor eligibile obiectivului 1.

INIğIATIVE COMUNITARE

1994 - 1999 2000 - 2006

13 IC 4 IC
Interreg II: cooperare transfrontalieră, reĠele energetice, Interreg III: cooperare
cooperare în domeniul amenajării teritoriului; transfrontalieră, transnaĠională úi
Ocupare: promovarea egalităĠii úanselor pentru femei úi a interregională pentru stimularea
accesului acestora la profesii de perspectivă úi funcĠii de dezvoltării úi amenajării armonioase úi
responsabilitate; ameliorarea ocupării persoanelor cu echilibrate a teritoriului european.
handicap; integrarea pe piaĠa muncii a tinerilor de mai Leader+: dezvoltare rurală prin
puĠin 20 de ani fără calificare sau formere de bază; programe de dezvoltare integrată úi
integrarea persoanelor ameninĠate de excludere socială úi cooperarea grupurilor de acĠiune
acĠiuni rasiale úi xenofobe. locală.
Leader II: dezvoltare rurală. Equal: cooperare transnaĠională
Adapt:adaptarea forĠei de muncă la schimbările pentru promovarea de noi practici în
industriale úi ale societăĠii informaĠionale. lupta contra discriminării úi
PME: creúterea competitivităĠii IMM. inegalităĠii de orice natură în accesul
Urban: revitalizarea cartierelor urbane aflate în criză. pe piaĠa muncii.
Konver: diversificare economică a regiunilor dependente Urban: reabilitarea economică úi
de sectorul apărării. socială a oraúelor úi cartierelor aflate
Regis II: integrarea regiunilor ultraperiferice. în criză pentru promovarea dezvoltării
Retex: diversificarea economică a regiunilor dependente urbane durabile
de industria textile- îmbrăcăminte. IC anterioare, care nu se regăsesc în
Resider II: reconversia zonelor siderurgice. aceste 4 iniĠiative, pot fi incluse în
RecharII: reconversia zonelor miniere. programele
Peace: susĠinerea procesului de pace úi a reconcilierii în obiectivelor 1, 2 úi 3.
Irlanda de Nord.
Pesca: diversificarea economică a zonelor dependente de
pescuit.

7
 RESURSE FINANCIARE
1994 - 1999
Resurse disponibile
- 141.471 milioane ECUS, 68% pentru ob.1.
- 9% din totalul creditelor pentru IC;
- Indexarea creditelor la nivelul fiecărui CCA.
Repartizarea creditelor statelor membre
Obiectivele 1, 2, 3, 4 úi 5b:
În funcĠie de criteriile: populaĠia eligibilă,
prosperitate naĠională, prosperitate regională,
gravitatea relativă a problemelor dtructurale -
inclusiv úomajul úi nevoia de dezvoltare a
zonelor rurale.
Obiectiv 6:
Conform actului de adeziune al Finlandei úi
Suediei
. Obiectiv 3:
Obiectiv 5a:
În continuitate cu perioada precedentă úi Ġinând
cont de nevoile structurale specifice ale
agriculturii úi pescuitului.
2000 - 2006
Resurse disponibile
- 195 miliarde euro: 69,7% pentru ob.1, 11,5%
pentru ob.2, 12,3% pentru ob.3 úi 0,5% pentru
acĠiuni structurale în sectorul pescuit, înafara
ob.1;
- 5,35% din totalul creditelor sunt rezervate IC;
- indexarea creditelor, la nivelul bugetului
comunitar, de 2% pe an.
Repartizarea creditelor statelor membre
Obiectivele 1 úi 2:
În funcĠie de criteriile: populaĠia eligibilă,
prosperitate naĠională, prosperitate regională,
gravitatea relativă a problemelor dtructurale -
inclusiv úomajul.
În funcĠie de criteriile: populaĠia eligibilă,
prosperitate naĠională, situaĠia ocupării,
gravitatea excluderii sociale, nivelul de educaĠie
úi de formare, participarea femeilor pe piaĠa
muncii.
Pescuit:
RepartiĠie de către Comisie
Rezervă de performanĠă:
4% din creditele alocate la nivel naĠional sunt
puse la dispoziĠie la începutul perioadei; restul
sunt alocate la jumătatea perioadei, celor mai
performante programe.
8
 Instrumentul structural de preaderare – fond adaptat tarilor aflate in
proces de aderare
Scop: extinderea UE spre Ġările Europei Centrale úi de Est în condiĠiile unor riscuri minime de
dezintegrare prin disfuncĠionalitate
Strategia de pre-aderare pentru 2000 - 2006:
- punerea în aplicare a unei strategii globale de pre-aderare pentru pregătirea Ġărilor în
vederea aderării la UE;
- gruparea într-un cadru unic (Parteneriatele de aderare) a sprijinului UE;
- familiarizarea Ġărilor candidate cu procedurile úi politicile UE în scopul participării
eficiente la programele comunitare úi aplicarea acqui-ului comunitar.
Instrumente:
- Phare: consolidarea instituĠiilor, participarea la programele comunitare, dezvoltare
regională úi socială, restructurare industrială, dezvoltarea IMM;
- Sapard: modernizarea agriculturii úi favorizarea dezvoltării rurale;
- Ispa: dezvoltarea infrastructurii de transport úi protecĠia mediului.
AsistenĠa financiară:
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Total
Phare 1560 1560 1560 1560 1560 1560 1560 10920
Sapard 520 520 520 520 520 520 520 3640
Ispa 1040 1040 1040 1040 1040 1040 1040 7280
Total 3120 3120 3120 3120 3120 3120 3120 21840
Milioane euros, preĠuri 1999
RepartiĠia resurselor Ispa:
- fixată de Comisie în funcĠie de populaĠie, PIB pe loc. (PPC), suprafaĠă:
- Bulgaria 8-12%, Cehia 5,5-8%, Estonia 2-3,5%, Ungaria 7-10%, Lituania 4-6%, Letonia 3,5-
5,5%, Polonia 30-37%, România 20-26%, Slovenia 1-2%, Slovacia 3,5-5,5%.

9
 FISA III Evolutia politicii regionale, impactul si noua politica 2007-2013

Politica Regională. EvoluĠie, rol ¾ Problematica regională în procesul de integrare a Uniunii

Europene
úi perspective în perioada de
¾ Complementaritate între integrarea negativă úi integrarea
programare 2007-2013 pozitivă în realizarea coeziunii

Seminar “Jean Monnet” ¾ Obiectivul coeziunii în tratatele de bază

Managementul Fondurilor Structurale în România
Centrul de Studii Europene,
Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaúi,
Iaúi, 15 dec 2006
¾ Sistemul fondurilor structurale – piesa centrală a politicii
de coeziune
¾Politica de coeziune 2007- 2013

prof. univ. dr. Gabriela Carmen Pascariu, Team Europe - România

Problematica regională în procesul de integrare a Uniunii Europene

Problematica regională în procesul de integrare a Uniunii Europene

¾ spaĠiul economic úi european este caracterizat de importante disparităĠi
¾ într-un proces de integrare economică regională, existenĠa disparităĠilor care se accenturează prin extinderea spre Europa Centrală úi de Est
generează importante riscuri de dezintegrare prin disfuncĠionalitate

-costuri sociale úi economice ridicate prin procesele de restructurare Regiuni UE 15 UE 27

economică antrenate de piaĠa internă; 1988 1998 1998

10%+ 155,3 160,9 176,9

-migrarea factorilor spre regiunile prospere; 10%– 55,1 61,0 31,1

rata 2,8 2,6 5,7

-limitarea creúterii în regiunile sărace, 25%+ 134,1 137,1 152,0

25%– 66,6 68,3 44,3

- factor de inflaĠie úi amplificarea problemelor de ocupare; rata 2,0 2,0 3,4

SpecificaĠii: 10%+, 25+ reprezintă regiunile cu PIB-ul pe locuitor cel mai ridicat, reprezentând 10%, respectiv 25% din populaĠia
Uniunii; 10%–, 25– reprezintă regiunile cu PIB-ul pe locuitor cel mai scăzut, reprezentând 10%, respectiv 25% din populaĠia
riscurile sunt cu atât mai importante cu cât decalajele de dezvoltare Uniunii.
economica sunt mai mari iar ritmul integrării mai accelerat

Problematica regională în procesul de integrare a Uniunii Europene

Problematica regională în procesul de integrare a Uniunii Europene

Indicatori ai disparităĠilor: ¾ cauzele disparităĠilor Ġin de:

¾EU15 a) economiile naĠionale

- Raportul PIB/loc (10% pop): 2,6
- natura activităĠilor;
- Grecia, Spania, Portugalia 79% din media UE - calitatea infrastructurii
- Rata úomajului: raport de 1:8 (24% faĠă de 3%) - situaĠia de perifericitate
- 47% din PIB în 1/7 din suprafaĠă - nivelul educaĠiei-formării profesionale úi al cercetării dezvoltării

- Raportul productivitate urbană centru – periferie 1:2,4 b) de procesul de integrare

- parcurgerea unui proces de convergenĠă anterioară integrării;
¾EU27 - ritmul deschiderii pieĠelor;
- Raportul PIB/loc (10% pop): 5,7; - ritmul de aprofundare úi extindere;
- coerenĠa politicilor
- 10% din populaĠia UE, venit mai mic de 31% din medie;
- Dublarea populaĠiei cu PIB/loc mai mic de 75% din media comunitară necesitatea aplicării unui proces de integrare pozitivă cu rolul de a
- România: 30% din media UE diminua disparităĠile.

1

Complementaritate între integrarea negativă úi integrarea pozitivă în
realizarea coeziunii
¾ fundamentarea construcĠiei europene pe pilonul central al pieĠei interne îúi
găseúte justificarea în avantajele liberului schimb pe o piaĠă de mari dimensiuni
¾ liberalizarea circulaĠiei generează în timp un proces de convergenĠă
economico-socială
¾ teoria convergenĠei nu s-a confirmat în procesul integrării europene
¾ necesitatea integrării pozitive prin politici adaptate naturii disparităĠilor úi
obiectivelor comune (complementaritate)
Instrumente ale coeziunii
¾Politica regională (rol central revenind politicii structurale)
¾Sistemul de credite al Băncii Europene de InvestiĠii
¾Politicile comunitare: a concurenĠei, agricolă, socială, a pieĠei
interne, a uniunii monetare, de mediu, de întreprindere…..
Sistemul fondurilor structurale – piesa centrală a
politicii de coeziune, 2000 - 2006
• Principii:
• concentrarea
• programarea
• parteneriatul
• adiĠionalitatea
Obiectivul coeziunii în tratatele de bază
¾ Tratatul de la Roma (Tratatul PieĠei Comune):
insuficienta reglementare ĸ teoria convergenĠei
„… promovarea unei dezvoltări armonioase…”
¾ Tratatul de la Maastricht:
instituĠionalizarea coeziunii economico-sociale ca principiu ĸ riscurile de
dezintegrare antrenate de disparităĠile regionale úi structurale în contextul
unificării monetare úi al extinderii
„… promovarea unei dezvoltări armonioase úi echilibrate… un nivel înalt de
convergenĠă a performanĠelor economice… coeziunea economică úi socială”
„Ġările membre conduc politica lor economică úi o coordonează pentru întărirea
coeziunii”, în special pentru reducerea disparităĠilor între diversele regiuni
„formularea úi aplicarea politicilor úi acĠiunilor ComunităĠii, ca úi realizarea pieĠei
interne iau în considerare obiectivul coeziunii úi participă la realizarea lui”
¾ Proiectul de ConstituĠie
Uniunea „promovează coeziunea economică, socială úi teritorială”
Sistemul fondurilor structurale – piesa centrală a politicii de
coeziune, 2000 - 2006
• Fondul european de dezvoltare regională -
FEDER
• - Fondul european de orientare úi garantare
agricolă - secĠiunea Orientare (FEOGA-O)
• Fondul social european - FSE
• Instrumentul financiar de orientare a pescuitului
- IFOP
• Fondul de coeziune - FC
• Instrumentul structural de pre-aderare ISPA
Sistemul fondurilor structurale – piesa centrală a
politicii de coeziune, 2000 - 2006
• Obiective prioritare:
• Ob. 1: dezvoltarea úi ajustarea structurală a
regiunilor mai puĠin dezvoltate;
• Ob. 2: reconversia economică úi socială a zonelor
aflate în dificultate structurală;
• Ob. 3: adptarea úi modernizarea politicilor úi
sistemelor de educaĠie, formare profesională úi
ocupare.
• O intervenĠie specifică este rezervată structurilor
pescuitului. AcĠiunile de dezvoltare rurală se
derulează în toată UE fiind finanĠate prin findurile
structurale sau prin PAC.
2
 Sistemul fondurilor structurale – piesa centrală a
politicii de coeziune, 2000 - 2006
OBIECTIV 1 Dezvoltare úi ajustare structurală a
regiunilor mai slab dezvoltate
ELIGIBILITATE:
• - regiuni de nivel NUTS II, al căror PIB pe locuitor este mai mic de
75% din media comunitară;
• - regiuni ultra-periferice, regiuni cu densitate slabă a populaĠiei.
METODĂ: listă nerevizuibilă a regiunilor eligibile fixată la 1 iulie 1999;
REZULTAT: 22,2 din pop. UE.
FONDURI: FEDER, FSE, FEOGA-O, IFOP
• SusĠinere tranzitorie: pentru regiunile eligibile obiectivelor
regionalizate în perioada 94-99, dar neeligibile prin programul 2000-
2006, pentru a evita dezechilibrele posibile prin întreruperea bruscă
a sprijinului comunitar.
Sistemul fondurilor structurale – piesa centrală a
politicii de coeziune, 2000 - 2006
Obiectiv 3. Adaptarea úi modernizarea politicilor úi
sistemelor de educaĠie, formare úi ocupare
• - promovarea politicilor active pe piaĠa muncii pentru combaterea
úomajului;
• - promovarea accesibilităĠii pe piaĠa muncii;
• - creúterea úanselor de ocupare prin sistemul de educaĠie úi formare
continuă;
• - promovarea măsurilor pentru facilitarea adaptării la transformările
economice úi sociale;
• - promovarea egalităĠii úanselor;
• - acĠiuni orientare spre resursele umane luate la nivel naĠional, fără
a prejudicia principiul coeziunii.
• Metodă:
• - înafara regiunilor eligibile obiectivului 1.
Sistemul fondurilor structurale – piesa centrală a
politicii de coeziune, 2000 - 2006
• RESURSE FINANCIARE
• Resurse disponibile (35% din bugetul comunitar)
• - 195 miliarde euro: 69,7% pentru ob.1,
11,5% pentru ob.2, 12,3% pentru ob.3 úi
0,5% pentru acĠiuni structurale în sectorul
pescuit, înafara ob.1;
• - 5,35% din totalul creditelor sunt
rezervate IC;
Sistemul fondurilor structurale – piesa centrală a
politicii de coeziune, 2000 - 2006
OBIECTIV 2 - Reconversia economică úi socială a
zonelor aflate în dificultate structurală
ELIGIBILITATE:- zone industriale (úomaj peste medie, declin al
activităĠii);
- zone rurale (slabă densitate a populaĠiei sau procent ridicat de
ocupaĠii agricole, combinat cu úomaj ridicat sau cu diminuarea pop.);
- - zone urbane: rată ridicată a úomajului de lungă durată, nivel ridicat
de sărăcie, mediu degradat, criminalitate úi delicvenĠă, nivel scăzut
de educaĠie;
- - zone de pescuit
METODĂ: plafon al pop. comunitare eligibile - 18%; lista propusă de
Ġările membre, valabilă 7 ani, cu posibilitatea revizuirii în limita
plafonului aprobat
• FONDURI: Feder, Fse
Sistemul fondurilor structurale – piesa centrală a
politicii de coeziune, 2000 - 2006
• 4 IniĠiative Comunitare
• Interreg III: cooperare transfrontalieră, transnaĠională úi
interregională pentru stimularea dezvoltării úi amenajării armonioase
úi echilibrate a teritoriului european.
• Leader+: dezvoltare rurală prin programe de dezvoltare integrată úi
cooperarea grupurilor de acĠiune locală.
• Equal: cooperare transnaĠională pentru promovarea de noi practici
în lupta contra discriminării úi inegalităĠii de orice natură în accesul
pe piaĠa muncii.
• Urban: reabilitarea economică úi socială a oraúelor úi cartierelor
aflate în criză pentru promovarea dezvoltării urbane durabile
• IC anterioare, care nu se regăsesc în aceste 4 iniĠiative, pot fi
incluse în programele
• obiectivelor 1, 2 úi 3.
Sistemul fondurilor structurale – piesa centrală a
politicii de coeziune, 2000 - 2006
• Alocare pe Ġări
- 23,5% Spania
- 15,7% Italia
- 15% Germania
- 11,3% Grecia
- 10,3% Portugalia
- 9,5% UK
- 7,9% FranĠa
3
 Evaluarea impactului
• 1980 – 1988, rată anuală de convergenĠă de 0.5%
• 1988 – 1994, rată de 0,7%
• 1994 – 2001, rată de 0,9%
• Grecia, Spania Portugalia, de la PIB/loc de 68% în
1988 la 79% în 1999, creútere economică medie cu
1% peste media comunitară în perioada 1994-2001
• Cele mai sărace 10 regiuni, de la 41% PIB/loc la
50% între 1986-1996
• Creúterea disparităĠilor între regiuni (ecart tip) de la
26,7% în 1988 la 28,3% în 1998
Politica de coeziune 2007- 2013
• Obiective
ConvergenĠă (regiuni cu PIB/loc < 75% media EU,
efectul statistic, Ġări cu PIB/loc < 90% pentru FC)
Competitivitate regională úi ocupare
(programe regionale pentru FEADR úi naĠionale pentru
FSE)
Cooperare teritorială europeană (regiuni
frontaliere úi regiuni )
Politica de coeziune 2007- 2013
• Programare
- Cadru strategic comunitar – Comisie, aprobat de
Consiliu úi Parlament (procedura de consultare)
- Cadru Strategic NaĠional de ReferinĠă – Guverne
naĠionale, aviz Comisie
- Programe OperaĠionale - Guverne naĠionale, aviz
Comisie
- Managementul programelor úi selecĠia proiectelor – state
úi regiuni
- Evaluare strategică úi analiză anuală – Consiliul din
primăvară, în baza rapoartelor Comisiei úi ale statelor
membre
Politica de coeziune 2007- 2013
Noua arhitectură instituĠională
- Un Regulament general aprobat de către Consiliu prin
vot unanim (procedură de consultare)
- Câte un Regulament pentru cele 3 instrument financiare:
FEADR, FSE (codecizie), FC (consultare)
- Un Regulament pentru cooperare transfrontalieră
- Un fond pentru dezvoltare rurală, înafara politicii de
coeziune
Politica de coeziune 2007- 2013
• Principii
- Concentrare (80% pe regiuni, pe
obiective ale Strategiilor Lisabona úi
Göteborg)
- Simplificare (număr redus de
regulamente, un program – un fond,
management financiar mai flexibil)
- Descentralizare (creúterea rolului
regiunilor)
POR în România –
ConsideraĠii generale
• Creúterea disparităĠilor de dezvoltare între Regiunea
Bucureúti-Ilfov úi celelalte Regiuni;
• Dezvoltare neechilibrată între Estul úi Vestul Ġării;
• ExistenĠa unor importante disparităĠi intra-regionale:
în interiorul Regiunilor coexistă zone subdezvoltate cu
zone relativ dezvoltate;
• Declinul masiv al oraúelor mici úi mijlocii, îndeosebi
al oraúelor monoindustriale, generat de restructurarea
industrială;
• Declinul socio-economic a numeroase centre urbane
mari úi diminuarea rolului lor în dezvoltarea arealelor
adiacente;
• Grad scăzut de atractivitate a majorităĠii Regiunilor.
4
 POR în România – Obiective
• Obiectiv general: Sprijinirea úi promovarea unei dezvoltări
economice úi sociale echilibrate a tuturor Regiunilor României,
prin îmbunătăĠirea condiĠiilor infrastructurale úi ale mediului de
afaceri care determină creúterea economică, cu prioritate a
Regiunilor mai slab dezvoltate.
• Obiective specifice:
- ÎmbunătăĠirea gradului general de atractivitate úi
accesibilitate a regiunilor
- Creúterea competitivităĠii regiunilor ca locaĠii pentru
afaceri;
- Creúterea contribuĠiei turismului la dezvoltarea
Regiunilor
- Creúterea rolului economic úi social al centrelor
urbane.
POR în România – Axe prioritare
• ÎmbunătăĠirea infrastructurii de transport
regionale úi locale
• ÎmbunătăĠirea infrastructurii sociale
• Consolidarea mediului de afaceri regional
úi local
• Dezvoltarea turismului regional úi local
• SusĠinerea dezvoltării urbane durabile
• AsistenĠă tehnică pentru sprijinirea
implementării POR

Alte programe operationale

• POS Resurse umane
• POS Transport
• POS Cresterea competitivitatii economice
• POS Mediu
• POS Dezvoltarea capacitatii Administrative
• POS Asistenta Tehnica

5
 Întrebări pentru verificarea cunoútinĠelor
- care sînt principalele momente în adoptarea politicii regionale comunitare;
- ce instrumente financiare úi ce principii sînt folosite în politica regională;
- care sînt obiectivele prioritare actuale úi care sînt principalele evoluĠii, raportat la
perioada 2000-2006;
- care sînt modalităĠile de intervenĠie, responsabilităĠile, gestiunea úi condiĠiile de
finanĠare prin politica regională;
TEMĂ:
1. Analizati Programele Operationale Sectoriale si elaborati un sistem de proiecte
integrate pentru dezvoltarea durabila a unei entitati teritoriale la alegere. Se
poate opta si pentru o arie tematica (turism, inovatie, educatie si formare
profesioanla, etc).
2. În ianuarie 2003, Comisarul Michel Barnier a prezentat Parlamentului european
al doilea Raport asupra coeziunii economice úi sociale intitulat „Unitatea Europei,
solidaritatea popoarelor, diversitatea teritoriilor”. Raportul include un bilanĠ al
politicii de coeziune aplicate după 1989 úi ridică principalele întrebări legate de
viitorul acestei politici în perspectiva unei Europe extinse. El a fost actualizat prin
alte două rapoarte (2004 úi 2006) asupra progreselor in coeziunea economica si
sociala. Rapoartele se găsesc la adresa http://inforegio.cec.eu.int sau pot fi pus la
dispoziĠie, la cerere, de către tutore (e-mail: gcpas@uaic.ro ).
În baza acestor rapoarte, elaboraĠi o lucrare de sinteză asupra principalelor rezultate
ale politicii regionale úi a perspectivelor acestei în contextul extinderii UE spre Europa
Centrală úi de Est.

11
 Modul II
Politica Agricolă Comună

Modulul prezintă úi analizează aspectele teoretice ale intervenĠiei pe pieĠele agricole

europene; explică argumentele adoptării unei politici comune în domeniul agriculturii;
analizează mecanismele de intervenĠie úi evoluĠiile în aplicarea Politicii Agricole Comune
(PAC) ; analizează efectele PAC úi cauzele reformei; prezintă principalele etape în reformarea
PAC úi perspectivele în contextul extinderii.
StudenĠii vor dobândi cunoútinĠele necesare înĠelegerii rolului PAC în procesul de integrare úi
în cel de extindere a UE.

Modulul este împărĠit în 3 unităĠi de studiu, în total 7 ore de lucru individual.

Agricultura a fost domeniul pentru care s-a prevăzut aplicarea unei politici comune încă din
primele etape ale construcĠiei europene. Agricultorii reprezentau în momentul semnării Tratatului
de la Roma 25% din populaĠia activă. Dincolo de apartenenĠa la aceeaúi arie de civilizaĠie, în care
agricultura úi Ġăranii au constituit baza edificării culturii europene, caracteristica principală a
Europei agricole era diversitatea sistemelor úi structurilor de exploatare, a metodelor de gestiune úi
a politicilor.

Din altă perspectivă, Europa de Vest nu reuúise încă să depăúească, în pofida sprijinului
american acordat prin Planul Marshall úi a eforturilor de coordonare a politicilor de dezvoltare în
cadrul OCDE, întârzierea economică úi dezechilibrele provocate de anii de război. Agriculturile
europene, chiar cele mai moderne (M. Britanie, Olanda, Danemarca), erau încă puĠin mecanizate,
foloseau cantităĠi reduse de îngrăúăminte, iar rolul produselor fitosanitare era ignorat. ExploataĠii
familiale de mici dimensiuni, nespecializate, nu puteau să asigure decât venituri de subzistenĠă într-
o agricultură de autoconsum, departe de a oferi necesarul de produse alimentare úi de a face faĠă
concurenĠei externe, venită îndeosebi din partea SUA.

Politica Agricolă Comună (PAC) s-a dorit a fi, într-un astfel de context, soluĠia pentru
atingerea a trei categorii de obiective: economice – promovarea progresului tehnic, alocarea optimă
a resurselor, creúterea producĠiei; sociale – nivel de viaĠă echitabil pentru agricultori, preĠuri
rezonabile pentru consumatori, úi politice – garantarea securităĠii alimentare.

12
 Unitatea de curs 1 -. Lansarea PAC. Obiective úi principii
Unitatea solicită 2 ore de lucru

1.1. Obiectivele PAC

Prin Politica Agricolă Comună, Ġările membre úi-au dorit atingerea următoarelor obiective:
1. creúterea productivităĠii în agricultură, promovarea progresului tehnic, asigurând
dezvoltarea raĠională a producĠiei agricole úi utilizarea optimă a factorilor de producĠie, îndeosebi a
muncii;
2. asigurarea unui nivel de viaĠă echitabil populaĠiei agricole, în special prin ridicarea
venitului individual al celor ce lucrează în agricultură;
3. stabilizarea pieĠelor;
4. garantarea securităĠii în aprovizionare;
5. asigurarea de preĠuri rezonabile pentru consumatori.
Tratatul de la Roma propunea în fapt elaborarea unui program comun de dezvoltare a
agriculturii Ġărilor membre care să Ġină cont de:
a) caracterul particular al activităĠii agricole decurgând din structura socială a agriculturii úi
disparităĠile structurale úi naturale între diversele regiuni agricole;
b) necesitatea de a opera gradual ajustările oportune;
c) faptul că, în statele membre, agricultura constituie un sector intim legat de ansamblul
economiei.
CondiĠionarea obiectivelor de luarea în considerare a acestor aspecte particulare urmărea
să impună mecanisme de integrare tolerabile pentru producători (un interes particular prin protecĠia
unei categorii sociale dispunând de forĠă politică puternică) úi care să nu compromită ajustarea
structurală a agriculturii prin eventuale dezechilibre în măsură să frâneze dezvoltarea economică (un
interes general).
Pentru a înĠelege opĠiunile Ġărilor membre CEE în materie de politică agricolă comună se
impune úi prezentarea precizărilor făcute la ConferinĠa de la Stressa (1958) în legătură cu
obiectivele acesteia. Compararea politicilor naĠionale existente la acea dată úi punerea de acord a
resurselor úi nevoilor au permis trasarea primelor linii directoare ale viitoarei politici comune.
Restructurarea agriculturii comunitare era o necesitate, dar trebuia realizată fără a se aduce atingere
sistemului de exploataĠie familială. Dat fiind că toate costurile de producĠie erau mai ridicate în
Comunitate decât în celelalte mari Ġări producătoare, preĠurile urmau să fie aduse la un nivel
uniform úi mai ridicat decât preĠurile mondiale, fără a incita însă la supraproducĠie. În acelaúi timp,
politica agricolă trebuia să permită participarea echilibrată la comerĠul mondial prin protejarea
pieĠei interne.
1.2. Principiile PAC
Pentru realizarea obiectivelor politicii agricole comune au fost aplicate trei principii
esenĠiale: unicitatea pieĠei, preferinĠa comunitară úi solidaritatea financiară.

Unicitatea pieĠei
Unicitatea pieĠei presupune libera circulaĠie a produselor agricole între Ġările UE prin
eliminarea taxelor vamale, a restricĠiilor cantitative sau a altor măsuri de politică comercială cu
efect similar.
Din aplicarea acestui principiu rezultă unicitatea preĠurilor pentru produsele agricole în toată
Comunitatea ca urmare a mecanismelor pieĠei. IniĠiatorii politicii agricole au decis însă că realizarea
obiectivelor propuse obligă la o gestiune centralizată úi stabilirea unor preĠuri unice comunitare prin
decizii politice. Fixate anual în ECU, începând cu anul agricol 1967-1968, acestea sunt rezultatul
dezbaterilor din cadrul Consiliului de Miniútri úi reprezintă punctul central al sistemului de preĠuri
folosit în politica agricolă comună.
Deúi de o mare simplitate, principiul unicităĠii nu a funcĠionat întotdeauna. Statele membre
au adoptat diverse măsuri de protecĠie netarifară, de tipul măsurilor fito-sanitare úi veterinare, al
reglementărilor administrative, al sumelor monetare compensatorii.

13
 Armonizarea legislaĠiilor naĠionale, realizată în mare parte abia după 1993 prin formarea
pieĠei unice, a contribuit esenĠial la funcĠionalitatea principiului unicităĠii pieĠei.

PreferinĠa comunitară
PreferinĠa comunitară a fost consecinĠa logică a constituirii pieĠei agricole unice úi a dorinĠei
ComunităĠii de a elimina dependenĠa consumului de piaĠa externă. Aplicarea ei s-a realizat printr-un
sistem de prelevări variabile úi de restituiri. FuncĠiile principale au fost de garantare a veniturilor
agricultorilor úi de menĠinere a stabilităĠii pieĠei interne.
Prelevarea este o taxă vamală variabilă. Ea ridică preĠul de import la nivelul preĠului intern
úi acĠionează ca restituire la import în cazul când raportul de preĠuri este invers. Sistemul reuúeúte
astfel să asigure o izolare completă a pieĠei interne prin protecĠie absolută.
În practică, principiul preferinĠei comunitare a suportat frecvente derogări. UE a renunĠat în
numeroase situaĠii la aplicarea prelevărilor sau a fixat prelevări scăzute, fie din proprie iniĠiativă, fie
sub presiuni externe din partea principalilor săi parteneri.
Realitatea a demonstrat că Europa nu a devenit prin prelevările variabile o „fortăreaĠă".
Aproximativ 85% din importurile sale au căzut sub incidenĠa taxelor vamale úi s-au realizat printr-o
protecĠie scăzută, sub poziĠiile consolidate prin negocierile OMC. Prelevările agricole s-au aplicat
unui număr redus de produse. Este adevărat însă că au fost produse strategice, ocupând o pondere
foarte ridicată în fluxurile comerciale agricole, puternic concurate de marii producători mondiali.
Ca urmare a negocierilor rundei Uruguay (1986 - 1993), prelevările variabile au fost
înlocuite cu taxele vamale. Acestea la rândul lor au fost diminuate cu 36% până în 2000.
Se poate spune că măsurile de protecĠie externă adoptate de UE sunt rezultatul unui echilibru
între interesele agricole úi cele ale politicii comerciale adeseori contradictorii. Un echilibru fragil
care a condus la ajustări repetate ale OCP în aúa fel încât să se asigure eficacitatea mecanismelor de
intervenĠie pe piaĠa internă dar în contextul respectării angajamentelor comerciale úi dezvoltării
comerĠului exterior.

Solidaritatea financiară
Considerată o condiĠie esenĠială de realizare úi menĠinere a unui spaĠiu integrat, solidaritatea
financiară1 a constat în sfera politicii agricole în gestionarea úi suportarea în comun a cheltuielilor
aferente.
Ca instrument de realizare, Consiliul a decis în 1962 constituirea unui fond unic - Fondul
European de Orientare úi Garantare Agricolă - FEOGA. Conceput ca un simplu capitol în
bugetul comunitar, fondul este lipsit de o structură administrativă proprie úi acĠionează la nivelul
statelor membre indirect, prin intermediul unor organisme naĠionale. Gestiunea comună este
asigurată prin intermediul Comisiei care, însă, pentru acĠiunile structurale are nevoie de avizul
Comitetului pentru structurile agricole úi dezvoltare rurală, iar pentru problemele financiare de
avizul Comitetului FEOGA, format din reprezentanĠii statelor membre.
Fondul este structurat pe două secĠiuni: Garantare – destinată acoperirii cheltuielilor
privind pieĠele agricole úi politica preĠurilor úi Orientare – pentru susĠinerea reformelor structurale,
realizarea obiectivelor de politică socială úi sprijinul dezvoltării zonelor rurale. Ponderea în bugetul
comunitar a scăzut în mod constant (de la 80% în anii ’70 la 40-45% în prezent), ca urmare a
eforturilor de reformare a politicii agricole.Cea mai mare parte a resurselor FEOGA a fost utilizată
pentru acĠiunile de garantare (peste 90%).
Modul de constituire a bugetului comunitar úi utilizarea acestuia în cea mai mare parte
pentru agricultură au generat úi generează în continuare contradicĠii de interese între statele
membre, contradicĠii agravate de extinderile succesive ale Uniunii. Tensiunile provin din faptul că
unele Ġări sunt beneficiare nete, în timp ce altele, mai puĠine la număr, sunt contribuitoare nete.

1
I. Ignat, “Uniunea Economică úi Monetară Europeană”, Ed. Synposion, Iaúi, 1994, p.39.
14
 Unitatea de curs 2 - Sistemul de intervenĠie în cadrul PAC
Unitatea solicită 2 ore de studiu

Organizarea comună a pieĠelor

Mecanismul de integrare agricolă ales de Comunitate a fost organizarea pieĠelor la nivel
comunitar. Sistemul OCP a cuprins treptat 91% din producĠia agricolă, mecanismele de intervenĠie
diferind de la o piaĠă la alta. Dincolo însă de eterogenitatea rezultată, analiza OCP relevă trei
elemente definitorii :
- unicitatea pieĠei prin determinarea preĠurilor comune;
- garantarea preĠurilor prin intervenĠii pe piaĠa internă;
- un sistem de protecĠie la frontieră a pieĠei europene pentru asigurarea preferinĠei
comunitare.
În funcĠie de modul în care se regăsesc úi interacĠionează cele trei elemente pe diferitele
pieĠe, OCP cunosc următoarele forme, delimitate după principalul instrument de intervenĠie:
- organizaĠii comune prin preĠ garantat;
-organizaĠii comune prin subvenĠii directe;
-organizaĠii comune prin protecĠie externă.
Principala formă de organizare a pieĠelor la nivel comunitar, acoperind aproximativ 70% din
produsele agricole o reprezintă OCP prin preĠ garantat (fig.3.1); este organizarea care oferă
maximum de garantare.

15
 PIEğE AGRICOLE
LIBERE 9%

ORGANIZAğII COMUNE DE
PIAğĂ 91%

PRIN PREğ GARANTAT 70% FĂRĂ PREğ GARANTAT 30%

INTERVENğIE INTERVENğII SUBVENğII

AUTOMATĂ CONDIğIONALE COMPLEMENTARE
(cu introducerea - viti-vinicultura - cereale
ulterioară a para- - legume úi fructe - carne bovine
metrilor de inter- - carne porcine - carne ovine
venĠie) - ulei de măsline
- orez
- lapte
- zahăr

PRIN SUBVENğII PRIN PROTECğIE EXTERNĂ

- fructe úi legume proaspete - produse avicole
- bumbac - produse situate în afara
- furaje uscate anexei II
- tutun
- plante textile
- viermi de mătase
- oleaginoase
- proleaginoase
- unele legume

Dar adaptarea OCP la specificul pieĠelor agricole úi condiĠionarea externă au condus la

diminuarea intervenĠiei úi dezvoltarea unor formule mai suple de tipul intervenĠiilor condiĠionale
sau a subvenĠiilor complementare preĠului garantat (tabelul 3.1.). De asemenea, pentru aproximativ
30% din producĠia agricolă se asigură o garantare minimă, fie doar prin protecĠie externă (25%), fie
prin subvenĠii directe(5%). Principala caracteristică a OCP cu garantare minimă o constituie lipsa
preĠurilor comune.

16
 PIEğELE COMUNE ORGANIZATE

Garantare maximă: Garantare medie: Garantare minimă:

(intervenĠie (intervenĠie condiĠionată)
automată) 1. SUBVENğII DIRECTE
- diminuarea preĠurilor de
- unicitatea pieĠei; 2.PROTECğIE EXTERNĂ
intervenĠie;
- prelevări – restituiri;
- garantarea
- reducerea perioadei de - taxe vamale.
preĠurilor pentru
achiziĠie;
cantităĠi nelimitate;
- stocarea la producător;
- protecĠie externă
- organisme profesionale
prin sistemul
prelevărilor-
restituirilor.

EVOLUğIE:
- criza agro-bugetară;
- presiunile externe.

Parametri de intervenĠie : Tipuri de intervenĠie:

- nivelul preĠului; 1.asupra veniturilor:

- situaĠia pieĠei; - scăderea preĠurilor;
- taxe de coresponsabilitate;
- tipul produsului; - diminuarea subvenĠiilor.
- calitatea produsului; 2.asupra volumului producĠiei:
- spaĠiul úi timpul. - cote;
- cantităĠi maxim garantate.
3.asupra factorilor:
- “îngheĠarea” terenurilor;
- extensificare.

Schema clasică de intervenĠie pe pieĠele agricole europene o reprezintă însă OCP prin preĠ
garantat, cuprinzând reglementarea pieĠelor interne prin preĠuri comune úi un sistem de protecĠie
externă.
17
EvoluĠia sistemului OCP
În timp, luând notă de evoluĠia agriculturii europene în anii ‚80, politica agricolă comună a
adaptat intervenĠia prin preĠ garantat în funcĠie de situaĠia pieĠelor. Rezultatul a constat în trecerea
OCP de la o intervenĠie automată cu garantare necondiĠionată a producĠiei realizate spre forme cu
intervenĠie condiĠionată care limitează garanĠia acordată.
Modularea intervenĠiilor s-a realizat pe baza a 6 parametri: nivelul preĠului; situaĠia pieĠei;
tipul produsului; calitatea produsului; spaĠiul; timpul.2
Până la reforma Mac Sharry (1992), evoluĠia PAC s-a caracterizat în principal prin încercări
diverse de reducere a garanĠiilor agricole. InstituĠiile comunitare au adoptat după a doua jumătate a
deceniului opt măsuri de diminuare a veniturilor agricultorilor în speranĠa că vor avea drept
rezultat reducerea excedentelor úi restructurarea producĠiei. Ele au constat în: scăderea preĠurilor
agricole, introducerea taxelor de coresponsabilitate úi reducerea subvenĠiilor directe acordate în
unele sectoare.
Dar, acĠiunile luate pentru diminuarea veniturilor agricultorilor nu au avut efectele dorite în
planul stabilizării pieĠelor. Unul din factorii esenĠiali care au limitat eficienĠa acestora l-a
reprezentat posibilitatea compensării reducerilor de venit prin creúterea producĠiei. Era deci logic să
se intervină prin limitarea cantităĠilor garantate. Mecanismele prin care Comunitatea a încercat – úi
a reuúit – să limiteze volumul producĠiei, úi implicit al excedentelor, sunt sistemul cotelor úi
sistemul stabilizatorilor bugetari.
După 1988 eforturile europenilor de gestionare a pieĠelor agricole s-au orientat úi asupra
reducerii capacităĠii productive a agriculturii prin măsuri de “îngheĠare” a terenurilor úi de
extensificare.
Ca rezultat al măsurilor de reformare a PAC organizaĠiile de piaĠă au evoluat de la OCP prin
preĠ garantat spre OCP prin subvenĠii directe úi de la OCP prin subvenĠii directe spre OCP prin
simplă protecĠie externă (tabel 3.1.).

Tabel 3.1. EvoluĠia OrganizaĠiilor Comune de PiaĠă

OCP prin preĠ garantat OCP fără preĠ garantat

IntervenĠie Introducerea IntervenĠie SubvenĠii SubvenĠii ProtecĠie externă
automată parametrilor de condiĠională complementare directe
intervenĠie
Cereale ————o ——————————ox
Lapte ————–o x
Zahăr ————–o x
Orez x
Produse x
vitivinicole
Legume – fructe x
Carne porcine x
Grâu dur x
Carne bovine ————–o x
Carne ————–o x
ovine/caprine
Ulei de măsline x
Tutun ————–o x

2
P. Baudin, L’Europe face à ses marchés agricoles, Economica, Paris, 1993, p.100.
18
 Oleaginoase ————–o x
Proteaginoase x
Alte fructe úi x
legume
Plante textile x
Ouă x
Păsări x
Total (% în total 45% 25% 5% 25%
OCP)

Dinamica OCP, caracterizată de tendinĠele menĠionate, este considerată a fi rezultatul unei

legi proprii de evoluĠieEa nu reflectă însă altceva decât că o opĠiune eficientă în anumite condiĠii nu
reprezintă o soluĠie absolută; că, acolo unde intervenĠiile sfidează legile pieĠei úi nu sunt modulate
în funcĠie de modificarea datelor iniĠiale, dezechilibrele nu întârzie să apară.
Reforma MacSharry a confirmat de altfel că în politica agricolă comună, garantarea preĠurilor nu
mai reprezintă principalul mijloc de intervenĠie. Reforma continuă tendinĠa de liberalizare a pieĠelor
care s-a manifestat în deceniul nouă, iar preocupările instituĠiilor comunitare sunt tot mai mult
îndreptate spre componenta structurală a PAC. Politica structurală a fost prevăzută în art. 39 al
Tratatului de la Roma cu scopul de a susĠine úi stimula modernizarea agriculturii úi ameliorarea
structurilor de producĠie. Dar, numai anii ’80 cunosc o dezvoltare a măsurilor structurale care au
reuúit să dea conĠinut unei politici structurale agricole; reforma fondurilor socio-structurale din
1989 úi reforma agricolă din ’92 i-au conferit apoi un loc esenĠial în asigurarea coeziunii în Uniunea
Europeană.

Politica structurală agricolă

Spre deosebire de politica preĠurilor, care obligă la o uniformizare a reglementărilor
naĠionale úi la o gestiune centralizată, acĠiunile structurale au putut fi lăsate la dispoziĠia statelor
membre. Până în 1972, rolul PAC a fost de coordonare a politicilor structurale naĠionale úi de
susĠinere financiară parĠială – 25%, excepĠional 45% – a anumitor proiecte. Erau vizate îndeosebi
măsurile privind: adaptarea úi ameliorarea condiĠiilor de producĠie (comasarea, asanarea úi
amenajarea terenurilor); reorientarea producĠiei; adaptarea úi îmbunătăĠirea comercializării;
dezvoltarea debuúeelor pentru produsele agricole.

Primii paúi . Programul Mansholt

Memorandumul „Mansholt”3 reprezintă, indiscutabil, primul moment de referinĠă în politica

structurală comunitară, prin baza teoretică úi argumentarea pe care le oferă.
Pornind de la constatarea limitelor PAC –axată pe garantarea preĠurilor– în modernizarea úi
ameliorarea structurilor de producĠie úi ridicarea nivelului de viaĠă a agricultorilor, Mansholt
recomanda dezvoltarea politicilor structurale. Programul „Agricultura 1980” –partea operaĠională a
memorandumului- oferă un plan de reformă pentru a sprijini agricultura „să iasă din poziĠia
inferioară în care se găseúte atât din punct de vedere economic cât úi social”. SoluĠia principală era
văzută de Mansholt în restructurarea producĠiei úi comercializării printr-un ansamblu de măsuri
constând în: reducerea preĠurilor, acĠiuni la nivelul structurilor de producĠie, acĠiuni în favoarea
echilibrării pieĠelor úi ameliorarea funcĠionării lor.
Memorandumul atrăgea atenĠia asupra faptului că problema principală a agriculturii
europene este de natură structurală úi poate fi soluĠionată prin reducerea numărului agricultorilor úi
creúterea dimensiunilor exploataĠiilor, în condiĠiile unei politici prudente de preĠuri. Se impunea cu
necesitate ca agricultura să fie orientată spre o structură a exploataĠiilor care să utilizeze muncă mai

3
Prezentat Consiliului de către Sicco Mansholt - Comisar european al Agriculturii, la 10
decembrie 1968.
19
puĠină úi mai calificată, în întreprinderi agricole moderne, capabile să asigure agricultorilor venituri
úi un mod de viaĠă comparabile cu cele ale populaĠiei din mediul urban.
Planul Mansholt s-a dovedit prea radical úi prea ambiĠios în contextul deceniului úapte.
Euforia primilor ani de evoluĠie favorabilă a agriculturii, stimulată de dinamizarea creúterii
economice úi de măsurile PAC, nu lăsa loc scepticismului. În plus, prea puĠini erau cei dispuúi să
renunĠe la avantajele oferite de mecanismele de intervenĠie prin preĠ garantat: venituri ridicate
pentru agricultori, lipsa de transparenĠă în legătură cu dimensiunea contribuĠiei publice, susĠinerea
politică din partea beneficiarilor, exemplul de solidaritate úi de reuúită necesar procesului general de
integrare.
Singurul rezultat al memorandumului se consideră a fi adoptarea în 1972 a trei directive
socio-culturale, pachet legislativ care marchează lansarea politicii agricole structurale. A fost,
incontestabil, momentul în care s-a creat o breúă pentru reformele care au dat ulterior un nou
conĠinut politicii agricole comune.
Totuúi, nu putem limita semnificaĠia memorandumului la atât. Prin măsurile propuse,
memorandumul Mansholt reprezintă un veritabil plan de reformă, conceput într-o viziune globală,
integratoare. Remarcabil este faptul că cea mai mare parte a măsurilor preconizate au fost, în timp,
adoptate. De asemenea, principiile generale propuse pentru aplicarea programului „Agricultura
1980” se regăsesc în modul de funcĠionare actuală a fondurilor structurale: concepĠia regională,
descentralizarea úi responsabilitatea naĠională, coparticiparea úi susĠinerea comunitară pe baza
iniĠiativelor locale concretizate într-un plan. Se poate aprecia astfel că memorandumul Mansholt
oferă baza teoretică a politicii structurale comunitare.

EvoluĠia măsurilor structurale

AcĠiunile structurale prevăzute de cele trei directive au reprezentat un pas făcut într-o
direcĠie bună. Ele au fost completate în 1975 cu introducerea compensaĠiilor pentru regiunile
defavorizate natural, în 1977 cu ajutorul pentru transformarea úi comercializarea produselor
agricole, iar în 1978 cu ajutoarele pentru grupurile de producători; diverse măsuri regionale au fost,
de asemenea, introduse pentru a diminua handicapul structural úi de infrastructură a zonelor
defavorizate, cu efecte indirecte úi asupra agriculturii.
Politica structurală a evoluat însă lent până în 1985, când criza de ansamblu a PAC a
declanúat o revizuire de profunzime a măsurilor structurale pentru a favoriza ameliorarea
competitivităĠii agriculturii europene. În politica agricolă structurală accentul a căzut pe căutarea
echilibrului între obiectivele propuse, creúterea competitivităĠii agriculturii europene, echilibrarea
pieĠelor, protecĠia mediului úi dezvoltarea regiunilor defavorizate.
Reforma fondurilor structurale din 1989 a conferit ComunităĠii un rol sporit în
gestionarea acĠiunilor structurale, inclusiv a celor agricole, pentru a permite concentrarea
acĠiunilor spre regiunile defavorizate. Obiectivul general al integrării, stabilit prin Actul Unic în
1987, devenise „coeziunea economică úi socială” prin reducerea disparităĠilor între diferitele
regiuni. În planul agriculturii, intervenĠiile structurale au vizat:
- concentrarea ajutoarelor în zonele defavorizate, pe exploataĠiile mici úi mijlocii;
- creúterea cofinanĠării comunitare în cazul măsurilor acoperite de obiectivul 1 al reformei
fondurilor structurale („promovarea dezvoltării úi ajustării structurale a regiunilor rămase în urmă
din punct de vedere economic úi social”);
- stabilizarea populaĠiei rurale úi întinerirea acesteia prin sprijinul în instalarea tinerilor
agricultori;
- protecĠia mediului;
- diversificarea activităĠilor în exploataĠiile agricole;
- simplificarea gestiunii subvenĠiilor pentru transformarea úi comercializarea produselor
agricole úi pentru silvicultură4.
Este evident că după apariĠia úi manifestarea crizei agriculturii europene priorităĠile în
materie de politică agricolă comună s-au modificat. SusĠinerea pieĠelor prin preĠuri garantate în

4
Pierre Godin, "Agriculture: les aides structurélles applicables dans l'ensemble de la Communauté"; în Revue du Marché Commun et de l’Union
Européenne, 1992, p.220.
20
cadrul organizaĠiilor comune pentru creúterea producĠiei úi asigurarea unor venituri minime
agricultorilor a cedat treptat locul măsurilor structurale.
Politica privind zonele defavorizate reprezintă în termeni financiari principala acĠiune
structurală, vizând peste jumătate din suprafaĠa agricolă a UE. Un loc important revine măsurilor de
ameliorare a structurilor agricole prin:
- înlocuirea sistemului planurilor de modernizare úi dezvoltare cu sistemul planurilor de
ameliorare, având drept obiectiv ameliorarea durabilă a veniturilor agricole (accentul cade pe
reducerea costurilor, îmbunătăĠirea condiĠiilor de muncă úi viaĠă, creúterea calităĠii produselor
agricole, orientarea spre produse deficitare, protecĠia mediului);
- interdicĠia sau limitarea subvenĠiilor pentru investiĠii în cazul producĠiilor excedentare;
- creúterea sprijinului în formarea profesională;
- subvenĠii în favoarea tinerilor agricultori;
- încurajarea pensionărilor;
- compensaĠii pentru zonele de munte úi cele defavorizate (pe animal sau pe hectar);
- sprijin pentru dezvoltarea serviciilor de ajutor mutual, gestiune etc.
O serie de alte obiective de natură complementară au fost introduse în sfera politicii
structurale comune pentru a susĠine dezvoltarea zonelor rurale, creúterea contribuĠiei agriculturii la
stabilizarea vieĠii rurale úi protecĠia mediului, o mai bună integrare a agriculturii cu celelalte
sectoare ale economiei, úi reducerea diferenĠelor regionale. Pot fi menĠionate în acest sens:
- ameliorarea structurilor de transformare úi comercializare a produselor agricole úi silvice
prin ajutoare în favoarea grupurilor de producători úi susĠinerea investiĠiilor pentru întreprinderi
agro-alimentare, de comercializare úi transformare primară a lemnului;
- ameliorarea situaĠiei pieĠelor agricole prin sprijin în extensificarea úi reconversia
terenurilor (scoaterea din folosinĠă agricolă prin îngheĠare, împădurire, utilizări neagricole);
- restructurarea economiei rurale din sudul FranĠei, Italia úi Grecia pentru a face faĠă
concurenĠei pieĠei iberice (programele de dezvoltare integrată – PIM);
- programele de iniĠiativă comunitară (PIC) pentru dezvoltarea regională;
- susĠinerea integrării Suediei, Finlandei úi Austriei (Obiectivul 6).
Politica structurală agricolă, deúi componentă a PAC, este concepută în cadrul mai larg al
politicii de dezvoltare regională. După reforma fondurilor structurale din 1989 ea a devenit un
instrument esenĠial în realizarea convergenĠei reale în Uniune prin susĠinerea regiunilor
defavorizate.
Totuúi, cel puĠin în domeniul agriculturii, componenta structurală a politicii agricole
comune este departe de a-úi fi atins obiectivele. Principalii factori care au influenĠat aplicarea
măsurilor structurale úi au limitat efectele potenĠiale sunt: caracterul facultativ al unei mari părĠi
din reglementările comunitare, condiĠiile riguroase impuse pentru acordarea ajutoarelor, lipsa de
atractivitate a unor ajutoare propuse, informare úi publicitate ineficientă, birocraĠie úi lipsă de
profesionalism în administraĠiile naĠionale úi capacitatea redusă a unor Ġări membre de cofinanĠare
a proiectelor.
Actualele orientări în politica regională úi politica agricolă ne permit să apreciem de
asemenea că intervenĠiile comunitare structurale vor deveni un instrument privilegiat în realizarea
convergenĠei regiunilor úi economiilor membre, în ameliorarea competitivităĠii agriculturii
europene. Este de aúteptat o concentrare a acĠiunilor spre regiunile defavorizate, rămase în urmă,
spre zonele rurale úi o standardizare mai accentuată a tipologiei intervenĠiilor publice. Cu siguranĠă,
principiile regionalizării, parteneriatului, subsidiarităĠii, complementarităĠii úi adiĠionalităĠii vor
rămâne coordonate majore ale politicii structurale.
Este însă posibilă o creútere a rolului iniĠiativelor comunitare úi o „relaxare” a condiĠiilor de
aplicare a diverselor sisteme de măsuri structurale în contextul unor programe de formare
profesională, de dezvoltare a centrelor de informare úi de adaptare administrativă care să faciliteze
aplicarea politicii structurale comune. O apropiere progresivă a politicii regionale úi a celei
structurale agricole se poate de asemenea anticipa. Este o consecinĠă logică ce decurge din faptul că
disparităĠile regionale sunt în principal de natură structurală, iar regiunile rămase în urmă sunt
caracterizate, de regulă, de o pondere ridicată a agriculturii în realizarea PIB úi ocuparea forĠei de
muncă.

21
 Reforma PAC din 2003 (a se vedea schema de mai jos), confirmă , de altfel, aceste tendinĠe
iniĠiate prin reforma din 1992.

Întrebări pentru verificarea cunoútinĠelor

1. Ce este sistemul pieĠelor comune organizate
2. Care este sistemul de interventie în cadrul OCP
3. Care au fost parametrii de intervenĠie OCP úi care sînt argumentele diminuării nivelului
de garantare
4. Ce măsuri de reformă a propus programul Mansholt úi care este semnificaĠia programului
5. Cum a influenĠat Reforma structurală de la sfârúitul deceniului 9 politica agricolă comună
6. Care sînt principalele evoluĠii în creúterea rolului componentei structurale a PAC

Unitatea de curs 3 EvoluĠia úi reformele PAC.

Scheme de curs

Începând cu anii ´60, agriculturile europene sunt antrenate în schimbări profunde care
afectează atât sistemele de cultură cât úi structurile de exploatare. Alături de creúterea industrială úi
ridicarea generală a nivelului de viaĠă, un rol esenĠial în formidabila reuúită economică a agriculturii
vest-europene a avut-o Politica Agricolă Comună. Ea a reprezentat un model de intervenĠie
eficientă, un instrument de modernizare úi dezvoltare rapidă a agriculturii, cel puĠin în condiĠiile
economico-sociale ale anilor ´60. Europa a trecut de la penurie la autosatisfacere úi surplus agricol,
de la situaĠia de importatoare netă la cea de exportatoare pentru majoritatea produselor agricole
temperate; este în prezent cel mai mare importator úi al doilea exportator mondial, având una din
agriculturile de mare randament.
Dar, anii ´80 au adus „reversul medaliei”: creúterea excedentelor agricole úi a cheltuielilor
de finanĠare fără ameliorarea veniturilor agricultorilor úi fără reducerea inegalităĠilor de venituri,
exod rural ridicat, concentrarea exploataĠiilor etc. Europa agricolă începe o perioadă de instabilitate
pe fondul lipsei unei politici structurale eficace úi într-un context extern nefavorabil, dat de
presiunile de liberalizare exercitate în cadrul fostului GATT.
Reforma PAC, solicitată încă din 1968 prin planul Sicco Mansholt, este acceptată într-o
manieră globală úi devine realitate abia în mai 1992. Prin proiectul de reformă „Mac Sharry”, PAC
renunĠă la mecanismele tradiĠionale de susĠinere, apropiindu-se treptat de modelul nord-american al
politicii agricole axat pe plăĠile compensatorii. Deúi novatoare, PAC păstrează atât principiile
esenĠiale, cât úi OrganizaĠiile Comune de PiaĠă. De asemenea, reforma a atins în mod fundamental
doar un număr restrâns de produse de mare cultură: cereale, oleaginoase, produse din lapte úi carne
de vită.
Mai târziu, Reforma 2003 a pregătit PAC pentru extinderea UE către Europa Centrală úi de
Est, principalele evoluĠii fiind: orientarea către piaĠă; întărirea disciplinei bugetare; creúterea rolului
măsurilor structurale, în detrimentul politicii prin garantarea preĠurilor; o mai bun corelare a
sistemului de intervenĠie cu obiectivele dezvoltării durabile (condiĠionalitatea de mediu, bunăstarea
plantelor úi a animalelor, extensificarea agriculturii, promovarea agriculturii biologice); creúterea
rolului măsurilor de susĠinere a dezvoltării rurale, de asemenea, în contextul aplicării strategiei de
dezvoltare durabilă.
În acest sens, a avut loc úi o care vizează dezvoltarea spaĠiului rural. În
simplificare a sistemului de finanĠare prin 2006, PAC este vizată pentru o nouă
introducerea a două fonduri distincte: Fondul reformă a procedurilor tehnice úi
European de Garantare Agricolă, pentru administrative.
finanĠarea organismelor de piaĠă , úi Fondul
European Agricol de Dezvoltare Rurală,
pentru finanĠarea măsurilor complementare

22
Scheme de curs

30
31
32
 Unitatea de studiu 4. PAC si dezvoltarea rurala in România
Rolul administraĠiei publice locale

I. Contextul general

Evolutiile recente in sistemul de finantare europeana prin Politica Agricola Comuna

(PAC) confirma doua tendinte majore, care au putut fi observate chiar din primii ani ai deceniului
trecut:
- orientarea predominanta catre finantarea programelor de dezvoltare a spatiului rural (pana
acum aproximativ un deceniu, prioritatea era acordata finantarii agriculturii prin plati directe
pentru fermieri si subventii) si
- cresterea complementaritatii finantarii agriculturii si a spatiului rural cu finantarea prin alte
politici (in special cea regionala), cu scopul esential de a promovarea un proces general de
coeziune economica, sociala si teritoriala.
Semnificatia majora a acestui nou context de finantare este ca, prin bugetul comunitar,
comunitatile rurale pot primi in prezent bani pentru a-si sustine strategii de dezvoltare,
scop in care finantarile prin programe specifice mediului rural pot fi corelate cu programe de
finantare prin politica regionala, politica de mediu, politica de intreprindere, politica in domeniul
educatiei, etc.
Pentru a beneficia eficace de sistemul interventiilor comunitare, problema majora pentru
comunitatile rurale romanesti este legata de:
- identificarea diferitelor oportunitati de finantare;
- elaborarea unui portofoliu de proiecte adecvat propriilor optiuni de dezvoltare;
- gasirea surselor de co-finantare.
Aparent nu foarte complicat, un astfel de demers este conditionat esential de elaborarea unei
strategii de dezvoltare durabila, dezvoltarea resursei umane si promovarea de parteneriate
public – privat pe arii tematice prioritare de interes comun, de preferat in asociere cu administratii
teritoriale invecinate.
Avand in vedere complexitatea unei astfel de abordari si tinand cont de situatia particulara
a ruralului romanesc (infrastructura economica si sociala deficitara, proprietate fragmentata, cu
predominanta fermelor de semi-subzistenta; fragilitate structurala, in multe cazuri chiar
monoproductie; calitate slaba a antreprenoriatului si lipsa surselor de investitii, calitate slaba a
serviciilor si nivelul redus de educatie si formare profesionala a fortei de munca; rigiditate la
schimbare si elasticitate redusa a ofertei), rezulta ca rolul motor in dezvoltarea rurala si in
valorificarea oportunitatilor oferite de contextul european trebuie sa revina administratiei
publice.
In cadrul Perspectivelor financiare 2007-2013 ale Uniunii Europene, comunitatile
rurale vor putea fi co-finantate atat prin fonduri specifice Politicii Agricole Comune, cat si prin
instrumente financiare ale altor politici comunitare, in special fondurile structurale din cadrul
politicii regionale.

II. Finantari prin Politica Agricola Comuna

Politica Agricola Comuna, finanteaza comunitatile rurale prin doua fonduri: Fondul European
Agricol de Garantare – FEAGA, adresat pietelor agricole reglementate (asa numitelor piete
comune organizate) si Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurala – FEADR, adresat

33
masurilor de dezvoltare rurala durabila devenita al doilea pilon al aplicarii PAC dupa reforma din
2003 si cu o pondere tot mai importanta in finanĠarea prin bugetul comunitar.

AtenĠia principala a administratiilor publice locale din mediul rural trebuie orientata catre
oportunitatile de finantare prin FEADR, instrumentul cel mai bine adaptat nevoilor de
dezvoltare a comunitatilor rurale si care asigura un context unitar si coerent de sustinere
europeana a strategiilor locale de dezvoltare. Conform Reglementarii Consiliului EC 1698/2005,
transpusa in legislatia romaneasca prin Ordinul 243/aprilie 2006, Fondul European Agricol de
Dezvoltare Rurala este structurat pe 4 axe de finanĠare. Fiecare axa include mai multe masuri cu
rolul de a promova proiecte specifice care sa contribuie la realizarea obiectivelor generale ale
Politicii Agricole Comune, in concordanta cu programul national de dezvoltare rurala si cu
strategiile locale.

Schematic, finantarile FEADR vor urmari:

A. prin Axa I - ImbunătăĠirea competitivităĠii sectorului agricol úi silvic:

- promovarea cunoasterii si ameliorarea capitalului uman prin actiuni de pregătire profesională
úi informare, difuzarea de cunoútinĠe útiinĠifice úi practici inovatoare, promovarea pensionarilor
timpurii si a stabilirii tinerilor fermieri în mediul rural, utilizarea serviciilor de consultanĠă si
crearea de servicii in sprijinul agentilor economici agricoli si silvici);
- restructurarea si dezvoltarea capitalului fizic, prin modernizarea exploataĠiilor agricole,
creúterea valorii economice a pădurilor, creúterea valorii adăugate a produselor agricole úi silvice,
dezvoltarea de noi produse si tehnologii, imbunătăĠirea úi dezvoltarea infrastructurii legate de
dezvoltarea úi adaptarea agriculturii úi silviculturii, actiuni de preventie si revigorare a
potentialului productiv distrus de dezastre naturale;
- masuri pentru imbunatatirea calitatii produselor;
- masuri de tranzitie, specifice noilor state membre (sprijinirea exploataĠiilor agricole de semi-
subzistenĠă, sprijinirea înfiinĠării grupurilor de producători;

B. prin Axa II - "ÎmbunătăĠirea mediului úi a peisajului", masuri pentru utilizarea durabila a

terenurilor agricole si silvice, prin plati compensatorii pentru handicap natural, actiuni de
agromediu, prime de împădurire, plati "Natura 2000";

C. prin Axa III "Calitatea vieĠii în spaĠiul rural úi diversificarea economiei rurale":
- masuri pentru diversificarea economiei rurale, prin diversificarea activităĠilor non-agricole,
sprijin pentru crearea úi dezvoltarea microîntreprinderilor, incurajarea activităĠilor turistice;
- masuri de imbunatatire a calitatii vietii, prin dezvoltarea serviciilor de bază pentru economia úi
populaĠia rurală (cu rolul de a creste atractivitatea satelor), renovarea úi dezvoltarea satelor,
conservarea úi îmbunătăĠirea moútenirii rurale (spre exemplu, planuri de protectie si administrare
asociate cu siturile Natura 2000, masuri pentru revigorarea si intretinerea siturilor de mare
valoare naturala, precum si a mostenirii culturale);
- masuri de perfectionare si informare pentru elaborarea si implementarea strategiilor de
dezvoltare locala (studii ale zonei, difuzarea de informatii, pregatirea personalului,
implementarea de parteneriate public-privat);

D. prin Axa IV LEADER, actiuni privind elaborarea de strategii de dezvoltare locala,

dezvoltarea de parteneriate public-privat, proiectarea si implementarea strategiilor, finantarea
programelor de cooperare.

Administratia publica are responsabilitatea sa se implice la nivelul tuturor axelor, fie ca

solicitant, fie ca partener, fie ca institutie de sprijin si coordonare prin actiuni complementare de
informare, consultanta, diseminare, etc. Responsabilitatea ca promotor revine insa pe un numar
redus de masuri, in principal vizand:

35
 1. pe axa I, investitii pentru modernizarea infrastructurii agricole si silvice;
2. pe axa III, investitii pentru renovarea satelor, conservarea úi îmbunătăĠirea moútenirii
rurale si in promovarea de actiuni pentru organizarea si dezvoltarea parteneriatelor public
– privat;
3. pe axa IV, functionarea Grupurilor de Actiune Locala (parteneriatele public privat
din cadrul programului LEADER) si implementarea proiectelor incluse in strategia
de dezvoltare locala.

In mod concret, ca portofoliu posibil de proiecte, pot fi avute in vedere:

1. pe axa I: constructii sau modernizari de drumuri agricole, inclusiv sisteme de marcare,
semnalizare; moderenizarea sistemelor de irigatii si desecare; asigurarea surselor de apa si
energie electrica; retele de alimentare cu energie electrica a exploatatiilor agricole; lucrari
de protectie a terenurilor impotriva inundatiilor; amenajari de drumuri forestiere de
utilitate privata; constructia si consolidarea digurilor si paraielor din zone cu risc; lucrari
hidrotehnice; (toate lucrarile trebuie incadrate in planul de urbanism general si in planul
de urbanism zonal);
2. pe axa III: retele de aprovizionare cu apa potabila, cu gaz; sisteme de canalizare si
epurare a apei; retele de drumuri comunale, strazi, drumuri de acces la obiective turistice;
alei pietonale, amenajari de piete comerciale, parcuri; constructii si amenajari de locuri de
recreere (spatii de joaca, terenuri de sport); renovari de constructii cu valoare
arhitecturala, culturala sau istorica; investii in servicii culturale si ale bibliotecilor
(echipamente, dotari); amenajarea centrelor de informare turistica; promovare si
informare turistica, alte investitii cu caracter public avand rolul de conservare si
valorificare a mostenirii culturale si traditionale sau investii socio-culturale cu rol de
ameliorare a conditiilor de viata;
3. pe axa IV: constituirea si functionarea Grupurilor de Actiune Locala, elaborarea si
implementarea strategiilor de dezvoltare locala, implementarea proiectelor de cooperare
(intre teritorii ale aceluiasi stat, intre teritorii apartinand unor state diferite). Proiectele
propuse vor avea la baza parteneriate public privat (public maxim 50%) care sa asigure un
nivel ridicat de valorizare a patrimoniului natural si cultural endogen, intarirea
competitivitatii si crearea de locuri de munca, precum si ameliorarea capacitatii
organizationale a comunitatilor locale in cadrul unor strategii de dezvoltare rurala
integrata si durabila.

III. Complementaritati cu fondurile structurale aferente Politicii Regionale

Politica Regionala a Uniunii Europene este constituita dintr-un ansamblu de instrumente

si proceduri vizand diminuarea decalajelor de dezvoltare intre tarile si regiunile tarilor membre.
In principal, este o politica de redistribuire a unei parti din bugetul Uniunii (in prezent,
aproximativ 35%) catre regiunile cele mai putin prospere ale UE (maxim 75% din PIB-ul mediu),
prin ceea ce Regulamentele UE numesc Obiectivul 1 de finantat. Pe noile perspective financiare
europene se adauga alte doua obiective – competitivitate/ocupare si cooperare teritoriala
(aproximativ 20% din fonduri), pentru a raspunde unor prioritati strategice ale Uniunii.

Avand in vedere ca toate regiunile de dezvoltare ale Romaniei vor intra in obiectivul 1
de finantat, exista un imens potential de a corela cele aproximativ 11 miliarde euro finantare
primita prin Politica Agricola Comuna cu cele 19,6 miliarde primite prin Politica Regionala
(sistemul fondurilor structurale si de coeziune) pentru a promova si sustine strategii de dezvoltare
rurala integrata. Dincolo de efectele de dinamica si integrare ce vor rezulta din proiectele
realizate la nivel national si trans-national sau din proiectele operatorilor regionali si locali,
administratia publica rurala poate aplica direct pe Programele Operationale (PO). Acestea
reprezinta instrumentele de implementare a Politicii Regionale si definesc managementul

36
finantarilor prin fondurile structurale si de coeziune: FEDER – Fondul European de Dezvoltare
Regionala, FSE – Fondul Social european si FC – Fondul de Coeziune.

Sistemul Programelor Operationale cuprinde: Programul Operational Dezvoltarea

Resurselor Umane, Programul Operational Cresterea Competitivitatii Economice, Programul
Operational Transport, Programul Operational Mediu, Programul Operational Dezvoltarea
Capacitatii Administrative, Programul Operational Regional si Programul Operational Asistenta
Tehnica.
Fara a intra in detalii privind axele si masurile specifice fiecarui program (acestea pot fi,
de altfel, consultate pe site-urile autoritatilor de management sau pe www.fonduri-structurale.ro),
ne propunem totusi sa atragem atentia asupra celor mai importante dintre masurile pentru care
administratia publica rurala este eligibila si care pot fi astfel accesate pentru a obtine finantari
complementare in implementarea unor strategii integrate de dezvoltare:

A. prin Programul Operational Regional:

- Axa 2 Imbunatatirea infrastructurii sociale (infrastructura de sanatate, infrastructura serviciilor
sociale, infrastructura educationala);
- Axa 3 Sprijinirea dezvoltarii mediului de afaceri regional si local (dezvoltarea structurilor de
sprijinire a afacerilor pentru a promova transferul de tehnologie, produse si procese de productie
nepoluante, cooperarea tehnologica prin crearea de retele integrate);
- Axa 4 Dezvoltarea turismului regional si local (pe masura 4.2.
Crearea/dezvoltarea/modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabila a
resurselor naturale cu potential turistic);

B. prin Programul Operational Cresterea Competitivitatii Economice:

- Axa 1 Un sistem inovativ de productie (sprijin in dezvoltarea antreprenoriatului pentru alte
domenii decat cele finantabile prin FEADR);
- Axa 3 Tehnologia informatiei si comunicarii pentru sectoarele public si privat (sustinerea
utilizarii noilor tehnologii in informare si comunicare, dezvoltarea si eficientizarea serviciilor
publice electronice);
- Axa 4 Imbunatatirea eficientei energetice si dezvoltarea durabila a sectorului energetic;

C. Programul Operational Mediu

- Axa 1 Extinderea si modernizarea sistemelor de apa/apa uzata;
Axa 2 Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deseurilor si reabilitatrea siturilor
contaminate;
Axa 4 Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protectia naturii;
Axa 5 Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale in zonele cele mai
expuse la risc;

D. prin Programul Operational Dezvoltarea Resurselor Umane:

- Axa 5 masura 5.2. Promovarea sustenabilitatii pe termen lung in zonele rurale in termenii
dezvoltarii resurselor umane si a ocuparii;
- Axa 6, masura 6.1. Promovarea incluziunii sociale

E. Programul Operational Dezvoltarea Capacitatii Administrative;

- pe toate cele 3 axe, fie ca beneficiari, fie ca grup tinta, pe masuri specifice care vizeaza
implementarea reformei functiei publice, dezvoltarea capacitatii de imbunatatire a performantei
serviciilor in administratia locala, intarirea capacitatii de management strategic si de planificare a
actiunilor, rationalizarea furnizarii serviciilor locale si intarirea managementului resurselor
umane.

37
 Fiecare program complement cuprinde detalii pe masuri privind obiectivele, tipurile de
operatiuni, durata, clasificarea interventiilor, valoarea grantului si nivelul co-finantarii, criteriile
de eligibilitate, criteriile de selectie/evaluare, solicitantii si grupurile tinta, principiile aplicate. In
corelarea diferitelor masuri retinem principiul evitarii dublei finantari, conform caruia un proiect
poate fi finantat dintr-o singura sursa a fondurilor europene.

Mentionam, de asemenea, faptul ca, fara a-si putea asuma rolul de promotor sau
beneficiar direct, administratia publica poate promova si sustine initierea de proiecte pe alte
masuri cu rol important de antrenare a dezvoltarii locale. Nu ne referim aici doar la fondurile
Politici Agricole si ale Politicii Regionale, ci si la programele specifice politicii comune de
pescuit, ale politicii de mediu, ale politicii pentru educatie, cultura si formare profesionala sau a
politicii de întreprindere. O buna informare si diseminare a informatiei la nivelul comunitatii,
eventual cu exemple de bune practici din alte tari ale Uniunii, poate avea un rol esential in
atragerea de fonduri si proiecte care sa potenteze eficacitatea strategiilor de dezvoltare.

Insistam in final asupra exigentei majore de a pleca de la o strategie. Este important sa

stabilim resursele, nevoile, oportunitatile, amenitarile, avantajele competitive. Fara o strategie va
lipsi coerenta in utilizarea fondurilor, se vor risipi resurse, dar mai ales timp, timp care va curge
in devafoarea polulatiei care traieste in mediul rural.

38
 Modulul III
POLITICA DE MEDIU A UNIUNII EUROPENE

Introducere

Au trecut peste trei decenii de când Uniunea Europeană a adoptat primul program de
acĠiune pentru protecĠia mediului. De la o abordare sectorială, europenii au trecut la elaborarea de
strategii de dezvoltare durabilă, integrând mediul în toate componentele politicilor comunitare;
Uniunea a adoptat peste 200 de acte legislative, a dezvoltat un sistem tot mai complex de
instrumente, a promovat cercetarea úi inovarea tehnologică pentru a găsi tehnologii nepoluante, a
dezvoltat eco-pieĠe, a încercat să acĠioneze la nivelul comportamentelor de consum úi de producĠie
(apreciate astăzi ca factor cheie determinant al degradării sistematice a mediului úi a eco-
sistemelor), s-a implicat activ în acĠiunea la nivel global în direcĠia reorientării politicilor
economice către o dezvoltare durabilă în toate Ġările lumii.
Prezentul capitol analizează pentru început problematica mediului ca pe o componentă a
strategiei europene de dezvoltare durabilă úi apoi prezintă elementele de bază ale Politicii
Europene de Mediu (PEM), din perspectiva evoluĠiei mai sus menĠionate: dezvoltarea
instituĠională úi actorii comunitari ai politicii de mediu, obiectivele, principiile úi sistemul
instrumentelor PEM, programele europene de acĠiune pentru mediu. În ultima parte a capitolului,
ne vom opri asupra aspectelor relevante privind adoptarea acquis-ului de mediu în România.

1. Politica de mediu – componentă a modelului european al dezvoltării durabile

Strategia europeană de dezvoltare durabilă îúi are fundamentarea juridică în articolul 2 al

Tratatului de la Maastricht (1992), conform căruia Ġările membre îúi propun ca obiective comune
„promovarea unei dezvoltări armonioase úi echilibrate a activităĠilor economice în ansamblul
ComunităĠii, o creútere durabilă úi non-inflaĠionistă respectând mediul, un grad ridicat de
convergenĠă a performanĠelor economice, un nivel ridicat de ocupare úi de protecĠie socială,
creúterea nivelului úi a calităĠii vieĠii, coeziunea economico-socială úi solidaritatea între statele
membre”. Definirea în acest mod a scopului constituirii úi funcĠionării ComunităĠii a presupus
renunĠarea la modelul liberal neo-clasic aúezat la baza metodei comunitare în construcĠia
europeană, prin adăugarea de obiective specifice modelului dezvoltării durabile: protecĠie socială,
convergenĠa performanĠelor economice, protecĠia mediului, coeziunea economică úi socială,
solidaritatea.
Conceptul de dezvoltare durabilă a fost dezvoltat prin contribuĠia Comisiei Mondiale
asupra Mediului úi Dezvoltării (Comisia Brundtland) din 1987 úi înseamnă, în esenĠă: „a
răspunde nevoilor actuale fără a compromite úansa generaĠiilor viitoare de a-úi satisface
propriile lor nevoi”. În anii următori, conceptul de durabilitate a fost însuúit de ecologiúti,
economiúti, sociologi de manieră diferită, specifică, fără un efort de integrare a principiilor úi
obiectivelor. Inclusiv la nivel instituĠional, aspectele dezvoltării durabile au fost, cel mai adesea,
reduse la aspectele de mediu, într-o abordare unilaterală. Cinci ani mai târziu, în 1992, ConferinĠa
NaĠiunilor Unite asupra Mediului úi Dezvoltării (CNUED) de la Rio De Janeiro, împreună cu
modificările în Tratatul ComunităĠilor Europene aduse la Maastricht, au marcat nu doar un
angajament politic al Uniunii pentru orientarea către o dezvoltare durabilă la nivel global ci, mai
ales, au promovat o abordare integrată a protecĠiei mediului prin corelarea obiectivelor de mediu
cu cele sociale úi economice în toate politicile europene.

1.1. Argumentele doctrinare ale teoriei dezvoltării durabile

Din punct de vedere doctrinar, rădăcinile teoriei dezvoltării durabile se găsesc în economia
bunăstării úi în economia socială de piaĠă.
 Economia bunăstării are la bază distincĠia între costurile private úi costurile sociale sau
între productivitatea marginală privată úi productivitatea marginală socială (Arthur Cecil Pigou).
DiferenĠa Ġine de impactul pe care o activitate economică îl produce asupra mediului (în sens
larg), respectiv efectul unui act de consum sau de producĠie asupra unui agent din afara
tranzacĠiei, exterior pieĠei respective. Efectul este numit externalitate (efect extern) úi poate fi
pozitiv sau negativ, după cum produce utilitate sau dezutilitate. ExternalităĠile depind de natura
activităĠilor úi de mediul (economic, social, cultural, ecologic) în care acestea se desfăúoară.
Teoria distinge între externalităĠi individualizabile (neoclasice), atunci când se poate stabili asupra
căror terĠi se transmit efectele externe, úi externalităĠi colective, atunci când efectele sunt
transmise asupra mediului. Conform teoriei, ori de câte ori se produc asemenea efecte, ele
trebuiesc internalizate, pentru a apropia costul privat de costul social1.
Un alt concept cheie, folosit atât în economia bunăstării, cât úi în economia socială de
piaĠă, este cel de optim paretian. El este definit ca acea stare de echilibru în care bunăstarea unuia
nu poate fi crescută decât prin diminuarea bunăstării altuia. Intervine aici o anume doctrină
politică úi o anume paradigmă despre organizarea societăĠilor umane, sintetizată prin definirea ca
obiectiv al organizării sociale a maximizării bunăstării tuturor consumatorilor. Cum bunăstarea
socială totală (determinată de societate pe criterii politice) nu este o simplă sumă de bunăstări
individuale (determinate úi optimizate prin pieĠele libere), problema este de a afla în ce măsură
alocarea factorilor de producĠie prin mecanismele concurenĠei asigură sau nu atingerea optimului
paretian. Dacă luăm în calcul externalităĠile, imperfecĠiunile pieĠei, efectele non-economice ale
pieĠelor libere, rezultă că nu este suficient să creezi o structură maxim eficientă a producĠiei pentru
a optimiza bunăstarea socială. Politica economică are rolul, prin urmare, de a îmbina eficienĠa
sistemului economiei de piaĠă cu obiective non-economice (solidaritate, coeziune, echitate) – ca
valori specifice progresului social.
Modelul de producĠie úi de consum ce caracterizează societatea contemporană este apreciat
ca non-durabil, pornind tocmai de la considerentele de mai sus. Determinat de principiul eficienĠei úi
axat pe valori materiale, cantitativiste, modelul a promovat un comportament pe termen scurt, având
drept rezultate primare utilizarea excesivă a resurselor naturale, accentuarea disparităĠilor sociale úi
creúterea decalajelor de dezvoltare între naĠiuni. ExternalităĠile negative (epuizarea resurselor,
reducerea biodiversităĠii, poluarea, sărăcia, alienarea socială, inechitatea, decalajele de dezvoltare)
au mărit în permanenĠă costurile sociale, atât pe plan intern, cât úi pe plan internaĠional. În plus,
impactul asupra bunăstării sociale nu trebuie privit doar la timpul prezent ci úi în raport cu
bunăstarea socială a generaĠiilor de mâine, menĠinerea tendinĠelor actuale în producĠie úi consum
riscând să compromită úansele generaĠiilor viitoare de a-úi satisface nevoile.
Conútientizarea acestor riscuri a determinat, începând cu a doua jumătate a deceniului
nouă, o amplă miúcare de cooperare la nivel internaĠional, dar în special la nivel european, pentru
integrarea principiului durabilităĠii în politicile economice. Asta ar însemna adoptarea la nivel
de principiu, în politicile economice, a „triunghiului magic” – creútere economică, coeziune
socială, protecĠia mediului.
Politicile economice tradiĠionale pun accentul pe stabilitatea macroeconomică úi pe
funcĠionarea pieĠelor. ExternalităĠile sociale úi cele ecologice, cu impact negativ asupra produsului
marginal social dar úi a eficacităĠii economice, îúi găsesc explicaĠia tocmai în slaba integrare a
dimensiunilor socială úi ecologică în obiectivele politicilor macroeconomice. Este adevărat că au
fost înregistrate o serie de progrese în domeniul politicilor sociale, mai ales în economiile sociale
de piaĠă, în adoptarea úi chiar în aplicarea unor politici de mediu. Dar, cele trei aspecte au fost mai
curând abordate, până nu demult, într-o concepĠie sectorială.
Adoptarea principiului durabilităĠii cere ca toate politicile să fie elaborate úi aplicate în
funcĠie de impactul economic, social úi de mediu. În plus, internaĠionalizarea economiilor ridică o
serie de exigenĠe în aplicarea acestui principiu nu doar în politicile interne, ci úi în relaĠiile de
cooperare externă. Prin urmare, din perspectiva acestei abordări integrate, este de dorit ca
durabilitatea să devină un catalizator al deciziilor politice interne úi externe, al acĠiunilor

1
PohoaĠă, I, (2000), p. 208.
40
economice úi al opiniei publice pentru a promova atât noi reforme structurale, instituĠionale, cât
úi modificarea comportamentelor de producĠie úi de consum.
Pentru realizarea acestui obiectiv ar trebui, mai întâi, asigurată coerenĠa între cele trei
coordonate – creútere economică, coeziune socială úi protecĠia mediului – apreciate clasic drept
opĠiuni contradictorii: urmărirea coeziunii sociale presupune o politică de redistribuire a
veniturilor, care limitează sursele creúterii; protecĠia mediului presupune adoptarea unor măsuri
restrictive cu privire la utilizarea resurselor naturale úi a tehnologiilor, producând distorsiuni în
alocarea factorilor pe criterii de eficienĠă economică. A concilia între cele trei coordonate ale
dezvoltării durabile ar însemna: o creútere economică asigurând premisele progresului social úi
protecĠiei mediului; o politică socială stimulativă pentru creúterea economică; o politică de
mediu axată pe instrumentele specifice economiei de piaĠă, concomitent eficace úi economică.
În al doilea rând, aplicarea principiului dezvoltării durabile ar presupune adoptarea unor
reforme structurale úi instituĠionale care să permită coerenĠa internă úi externă a politicilor úi
asigurarea convergenĠei obiectivelor economice, sociale úi politice din cadrul unui proiect. Cele
mai importante măsuri ce ar trebui luate în această direcĠie sunt: reglementarea unui sistem de
instrumente economice care să asigure integrarea obiectivelor sociale úi de protecĠie a mediului în
politicile economice (preĠuri, drepturi de proprietate, taxe, drepturi de emisie negociabile, subvenĠii,
acorduri negociabile); reconsiderarea procesului decizional, pentru a permite o largă participare a
societăĠii civile úi a factorilor de decizie la diverse niveluri; crearea úi dezvoltarea unui sistem de
informare asupra consecinĠelor unor politici úi acĠiuni pentru a facilita inversarea tendinĠelor actuale,
non-durabile; dezvoltarea pieĠelor bunurilor publice úi a bunurilor úi serviciilor ecologice;
dezvoltarea cercetării în direcĠia tehnologiilor, folosind mai puĠine resurse naturale, mai puĠin
poluante, cu riscuri reduse pentru mediu úi pentru individ; dezvoltarea unui sistem de educaĠie úi de
formare/comunicare care să creeze premisele unui dialog social, a unui proces decizional
transparent în condiĠiile unei responsabilităĠi individuale úi colective úi a unei evoluĠii spre
durabilitate în comportamentele de consum úi de producĠie; aplicarea orizontală a criteriilor
durabilităĠii, asupra tuturor politicilor economice; dezvoltarea unui sistem de indicatori care să
permită o evaluare periodică, eficace a durabilităĠii politicilor úi acĠiunilor.
În politicile europene, corelarea mediului cu dinamica economică úi coeziunea socială într-
o astfel de viziune pe termen lung úi-a făcut loc treptat, momentul decisiv fiind Tratatul de la
Amsterdam (a se vedea mai jos). Din acel moment, în elaborarea strategiilor de mediu, a
diverselor programe specifice sau complementare úi în aplicarea acestora, principiul cheie a
devenit cel al integrării. Aplicarea principiului nu a fost însă consecventă până la programul al
úaselea de acĠiune pentru mediu úi adoptarea în 2001 de către Consiliul European de la Göteborg a
„Strategiei de dezvoltare durabilă a UE” care a confirmat, probabil pentru următoarele decenii,
schema centrală a acĠiunii comunitare: mediul, ca al treilea pilon alături de cel economic úi
social. De altfel, Tratatul ConstituĠional a întărit această orientare prin articolul II-97, conform
căruia „Un nivel ridicat de protecĠie úi de ameliorare a calităĠii mediului trebuiesc integrate în
politicile Uniunii úi realizate conform principiului dezvoltării durabile”2.
1.2. Drumul european către Strategia de dezvoltare durabilă. Aplicarea principiului
integrării

Principiul integrării ecologice are la bază ideea că o politică sectorială în domeniul

protecĠiei mediului nu este suficientă pentru a asigura condiĠiile unei dezvoltări durabile3 úi este în
mare parte un produs al experienĠei Ġărilor membre în aplicarea primelor 3 programe de acĠiune
pentru mediu4. Programul 4, lansat în 1987, enunĠă principiul, dar abordarea a rămas predominat
sectorială úi lipsită de o viziune strategică pe termen lung. Momentul de ruptură clară cu o astfel
de abordare a venit abia după Tratatul de la Amsterdam. În baza tratatului, Consiliul European de
la Luxemburg din 1997 recunoútea necesitatea integrării considerentelor de mediu în celelalte
politici europene úi a cerut Comisiei elaborarea unei strategii în acest sens.

2
Traité établissant une Constitution pour l’Europe (2004), p. 49.
3
COM (2004) 394 final, p. 2.
4
Axate pe o abordare verticală, sectorială a problemelor de mediu, programele de până în 1992 s-au dovedit a fi mult prea
puĠin eficiente în rezolvarea problemelor de mediu în Uniune.
41
 Propunerea Comisiei a venit în 1998, prin Comunicarea „Parteneriat pentru integrare”
[COM(98) 333]. În esenĠă, documentul stabilea angajamentul Comisiei pentru integrarea
obiectivelor de mediu (prin adoptarea unui mecanism de evaluare de mediu), elaborarea de
strategii de acĠiune în sectoarele cu impact important asupra mediului, identificarea unor
indicatori de performanĠă úi aplicarea unor proceduri de evaluare a strategiilor în direcĠia
dezvoltării durabile. Documentul includea, de asemenea, solicitarea făcută Consiliului European
de a examina periodic integrarea mediului în politicile sectoriale cheie.
Cele mai importante momente care au urmat în direcĠia aplicării obiectivelor de mediu
conform principiilor fixate prin Tratatul de la Amsterdam úi parteneriatului pentru integrare au
fost:
- lansarea procesului de la Cardiff în 1998, care a însemnat, în principal, solicitarea
făcută anumitor formaĠiuni ale Consiliului de Miniútri, de către Consiliul European, de a elabora
strategii úi programe de integrare a mediului în politicile lor sectoriale. Au fost vizate nouă
sectoare cheie, apreciate ca având un nivel ridicat de complementaritate cu politicile de protecĠie a
mediului: energie, transport, agricultură, industrie, piaĠă internă, dezvoltare, pescuit, afaceri
generale, afaceri economice úi financiare;
- adoptarea în iunie 1998 a ConvenĠiei de la Aarhus (Danemarca), privind accesul la
informaĠie úi participarea publicului la procesul decizional úi la justiĠie în materie de mediu. În
principiu, ConvenĠia a avut rolul de a crea un context favorabil pentru o mai bună transparenĠă a
politicilor de mediu úi ameliorarea accesului la informaĠia de mediu, precum úi de a întări poziĠia
cetăĠeanului european în raport cu instituĠiile comunitare prin exprimarea poziĠiei úi prin
posibilitatea de apărare în faĠa încălcărilor legislaĠiei;
- Consiliul european de la Helsinki (1999), care a solicitat Comisiei úi diverselor
formaĠiuni ale Consiliului să asigure aplicarea imediată a strategiilor de integrare adoptate, odată
ce au fost definite; Consiliul a analizat, de asemenea, raportul de mediu al Comisiei úi evaluarea
acesteia cu privire la aplicarea celui de-al cincilea program de acĠiune úi a invitat Comisia să
elaboreze o strategie pe termen lung privind dezvoltarea durabilă;
- Adoptarea în 2001 de către Consiliul European de la Göteborg a Strategiei UE pentru
dezvoltare durabilă5 úi adăugarea mediului la obiectivele Strategiei de la Lisabona. În esenĠă,
Strategia pune accent pe necesitatea corelării între obiectivele economice, sociale úi de mediu úi
pe necesitatea unor acĠiuni mai ferme úi mai eficiente de integrare a mediului în politicile
sectoriale;
- instituirea în 2002 a unui sistem unificat pentru analiza de impact ex-ante a
principalelor propuneri operaĠionale la nivelul Comisiei din perspectiva impactului potenĠial
economic, social úi de mediu [COM(2002) 276 final];
- adoptarea la Consiliul European de la Laeken (2002) a principalilor indicatori de
mediu [COM(2002) 524];
- adoptarea la Consiliul European de la Barcelona (2002) a planului de acĠiune pentru
promovarea tehnologiilor de mediu úi adăugarea dimensiunii externe la strategia europeană
de dezvoltare durabilă6;
- intrarea în vigoare, în 2002, a celui de-al úaselea program de acĠiune pentru mediu7,
(a se vedea mai jos);
- includerea de noi sectoare complementare în strategia de integrare a considerentelor
de mediu, prin Consiliul european de la Bruxelles (2002): educaĠie úi sănătate, politica privind
protecĠia consumatorilor, turism, cercetare, politica de ocupare úi politica socială;
- adoptarea în 2003 a Strategiei europene de mediu úi sănătate (SCALE), care
stabileúte legătura cauzală între mediu úi sănătate, cu centrarea politicilor pe grupurile sociale
vulnerabile, în special copiii;

5
„A Sustainable Europe for a Better World: A European Union Strategy for a Sustainable Development”.
6
Comunicarea COM(2002)82 din 13.2.2002 « Vers un partenariat mondial pour un développement durable».
7
Decizia 1600/2002/CE a Parlamentului european úi a Consiliului privind stabilirea celui de-al úaselea program de acĠiune
comunitară pentru mediu, JO L 242/10.09.02
42
 - elaborarea în 2003 a unor strategii de dezvoltare integrând principiile dezvoltării
durabile în cele mai multe dintre Ġările membre;
- adoptarea în 2004 a Planului de AcĠiune pentru Eco-Tehnologii [COM(2004) 38
final];
- revizuirea strategiei de dezvoltare durabilă úi adoptarea în 2005 unei declaraĠii privind
principiile dezvoltării durabile [COM(2005) 218 final];
- publicarea de către Comisie, în 2005, a listei indicatorilor de evaluare a dezvoltării
durabile (155 de indicatori grupaĠi pe 3 niveluri, în funcĠie de obiective úi măsurile necesare
aplicării), structuraĠi pe 10 teme prioritare: dezvoltare economică, sărăcie úi excludere socială,
îmbătrânirea populaĠiei, sănătate publică, schimbare climatică úi energie, modele de producĠie úi de
consum, gestiunea resurselor naturale, transport, bună guvernare, parteneriat global8.
În toate documentele mai sus menĠionate se poate constata că principiul integrării este
considerat cel mai important principiu operaĠional în instituĠionalizarea úi aplicarea politicii
europene de mediu úi a strategiei de dezvoltare durabilă. Documentele pun accent pe necesitatea
aplicării principiului în toate politicile úi la toate nivelurile, urmărindu-se consecvent, atât pe
verticală (între nivelurile de decizie), cât úi pe orizontală (între politici) a unei corelări cât mai
eficiente a celor trei categorii de obiective: economice, sociale úi de mediu. Aplicarea lui în
practică a urmat două axe strategice. Pe de o parte, a presupus integrarea considerentelor de mediu
în alte politici sectoriale úi, pe de altă parte, a urmărit asigurarea coerenĠei între obiectivele de
mediu, economice úi sociale în cadrul strategiei de dezvoltare durabilă, prin următoarele principii
úi acĠiuni:
- concilierea între condiĠiile creúterii economice úi exigenĠele sociale úi de mediu, prin:
disocierea creúterii de utilizarea resurselor, crearea pieĠelor competitive pentru bunuri úi servicii
ecologice, optimizarea între instrumentele de intervenĠie bazate pe reglementare úi cele pe piaĠă;
creúterea eficienĠei úi echităĠii în aplicarea sistemelor de intervenĠie; consolidarea componentei
ecologice a politicii fiscale în condiĠiile menĠinerii unui echilibru între eficacitate úi echitate;
dezvoltarea unui sistem eficient de informare;
- integrarea graduală a considerentelor sociale úi de mediu în deciziile úi
comportamentele de producĠie úi de consum. ExigenĠele dezvoltării durabile nu pot pune în
pericol competitivitatea economiilor europene. InternaĠionalizarea costurilor externe trebuie să se
producă gradual úi în baza principiului egalităĠii de tratament, pentru a nu produce distorsiuni în
mecanismele pieĠei úi pentru a permite adaptarea strategiilor de întreprindere la noile constrângeri;
- asigurarea coerenĠei ansamblului politicilor economice prin definirea strategiilor úi
coordonarea acĠiunilor la nivel comunitar. Toate politicile trebuie să-úi stabilească drept prioritate
dezvoltarea durabilă. Complexitatea structurilor comunitare de decizie úi numărul mare de politici
comunitare cu implicaĠii concomitent economice, politice úi de mediu obligă însă la o abordare
intersectorială globală, în aúa fel încât să se asigure maxim de eficienĠă în introducerea
principiului durabilităĠii, iar progresele într-un domeniu să nu altereze durabilitatea într-un alt
domeniu. În acest scop, Uniunea úi-a fixat următoarele coordonate ale politicilor sectoriale:
limitarea schimbării climatice úi utilizarea unor energii úi tehnologii mai curate; limitarea
riscurilor pentru sănătatea publică; gestionarea resurselor de o manieră mai responsabilă;
ameliorarea sistemelor de transport úi de amenajare a teritoriului; lupta împotriva sărăciei úi a
excluderii sociale; încetinirea tendinĠei de îmbătrânire a populaĠiei;
- dezvoltarea unor structuri de cooperare la nivel internaĠional care să faciliteze úi să
promoveze ajutorul pentru dezvoltare în favoarea Ġărilor sărace ale lumii, să asigure cadrul pentru
aplicarea eficientă a principiul durabilităĠii úi pentru un mediu loial în competiĠia internaĠională;
- aplicarea principiului eficacităĠii asupra procedurilor de integrare a dimensiunii mediu
în politicile economice úi sociale. Principiul cere ca efectele benefice ale aplicării durabilităĠii să
fie mai importante decât costurile antrenate;
- instituirea unui sistem de indicatori de evaluare a utilizării úi eficacităĠii instrumentelor
de integrare a politicilor economice, sociale úi de mediu, din perspectiva dezvoltării durabile.

8
Comunicarea SEC(2005) 161 final, din 9.2.2005, « Indicateurs de développement durable pour suivre la mise en oeuvre de
la stratégie de développement durable de l'UE ».
43
Sistemul va servi în evaluarea costurilor úi beneficiilor economice, sociale úi ecologice ale unei
acĠiuni, atât în interiorul, cât úi în exteriorul ComunităĠii.
- instituirea unui sistem de supraveghere multilaterală a reformelor structurale în
domeniul dezvoltării durabile la nivelul tuturor instituĠiilor europene úi prin antrenarea unor largi
dezbateri la nivelul opiniei publice.
Din cele prezentate, rezultă că anul 2001, prin strategia de dezvoltare durabilă, marchează
debutul unei noi metode în elaborarea politicilor comunitare, constând în primul rând într-un plus
de coerenĠă prin aplicarea orizontală a unor principii, cel al integrării considerentelor de mediu
fiind unul prioritar.

2. Dezvoltări instituĠionale úi actorii comunitari ai Politicii Europene de Mediu

Debutul procesului de integrare europeană a avut loc într-o perioadă în care mediul nu
constituia o preocupare la nivel de politici publice, iar priorităĠile ComunităĠilor erau centrate pe
obiective economice legate de reconstrucĠia Europei după al doilea război mondial, creútere
economică, stabilitate úi dezvoltare, ocuparea forĠei de muncă; ele se încadrau, de altfel, în
modelul doctrinar unidimensional neoclasic subordonat careului magic9 apreciat, în principiu, ca
fiind potenĠial incompatibil cu intervenĠiile publice pentru asigurarea protecĠiei mediului.

2.1. Politica de mediu în tratatele comunitare

Elaborate într-o concepĠie liberală, tratatele instituind ComunităĠile Europene (Paris 1951,
Roma 1957) nu au inclus competenĠe comunitare în domeniul mediului. În pofida semnalelor tot
mai evidente de poluare a mediului din anii ’60, intervenĠiile comunitare în acei ani au fost
punctuale, legate în special de aspecte funcĠionale ale pieĠei comune, conform metodei
funcĠionaliste de integrare (coordonarea/armonizarea politicilor naĠionale în măsura necesară
stabilirii úi funcĠionării pieĠei comune).
ProtecĠia mediului a intrat pe agenda de lucru a ComunităĠilor în 1971, prin prima
Comunicare a Comisiei către Consiliu cu privire la necesitatea unei politici europene de
mediu (PEM). În 1972, la întâlnirea la vârf în cadrul Consiliului European de la Paris, úefii de
state úi de guverne ai Ġărilor membre, cu siguranĠă sub impulsul dat úi de ConferinĠa ONU pe
probleme de mediu din acelaúi an, au cerut Comisiei să elaboreze un program de mediu úi să
adopte măsurile necesare implementării lui. Rezultatul a constat în crearea unui serviciu
specializat pentru protecĠia mediului úi adoptarea în 1973 a Primului Program de AcĠiune pentru
Mediu (PAM) pentru perioada 1973-1977. Au urmat alte trei programe (1978-1982, 1983-1986,
respectiv 1987/1992) cu o abordare predominant sectorială, verticală, a problemelor de mediu,
meritul principal al acestei prime etape fiind acela de a fi structurat componentele majore ale
politicii comunitare de mediu: principiile, obiectivele, instrumentele úi structurile instituĠionale.
AcĠiunea ComunităĠii în domeniul mediului a rămas, însă, în continuare, limitată. Pe de o
parte, prevederile Tratatului PieĠei Comune nu stabileau asumarea de către Comisie a unor
responsabilităĠi în domeniul mediului, iar, pe de altă parte, fundamentarea teoretică a primelor
programe era de orientare liberală. Argumentele implicării nivelului supranaĠional de decizie,
conform principiului subsidiarităĠii, nu Ġineau de o abordare ecologică (riscurile de mediu, spre
exemplu). Trimiterile principale erau făcute la distorsiunile pe care diferitele politici naĠionale de
mediu ale statelor membre le generau asupra pieĠei comune (impactul asupra concurenĠei úi a
comerĠului). Această subordonare a implicării ComunităĠii în domeniul mediului, obiectivelor de
natură economică, erau încadrate în filozofia liberală a tratatelor, dar au condus la o slabă eficienĠă
a măsurilor adoptate de către Comisie úi la dificultăĠi de conciliere între obiectivele economice úi
cele de mediu, cu întârzieri în adoptarea unei politici comunitare sectoriale.
Principalii factori care au împiedicat mult timp dezvoltarea unei politicii efective de
mediu la nivel european au fost:

9
Creútere, stabilitatea preĠurilor, ocupare deplină, echilibru extern.
44
 - diferenĠele semnificative între standardele de mediu ale Ġărilor membre; spre exemplu,
Austria, Danemarca, Finlanda sau Olanda au avut din totdeauna standarde de mediu mult mai
ridicate decât Grecia, Portugalia sau Spania, folosite, ce-i drept, într-o primă etapă, mai curând ca
instrumente de protecĠie comercială netarifară, decât strict ca mijloace pentru protecĠia mediului.
Din acest punct de vedere, a patra extindere a Uniunii (1995) a contribuit esenĠial la creúterea
rolului ComunităĠii în domeniul mediului prin presiunile exercitate de către noii intraĠi în direcĠia
fixării unor norme mai stricte de protecĠie10;
- limitele tratatelor úi aplicarea principiului subsidiarităĠii care nu au permis implicarea
ComunităĠii, gestionarea problemelor de mediu în Ġările membre, decât în limita necesară
funcĠionării pieĠei interne;
- posibilităĠile reduse de impact asupra legislaĠiilor naĠionale a Directivelor, ca
instrument legislativ comunitar predominant în acquis-ul de mediu, corelat cu utilizarea votului
unanim11 în adoptarea legislaĠiei de mediu;
- lipsa unor studii privind problemele de mediu úi impactul pe termen lung al degradării
mediului, al utilizării intensive a resurselor úi al reducerii biodiversităĠii;
- opoziĠia clasică între obiectivele economice úi cele de mediu (criterii stricte în materie
de protecĠia mediului limitează accesul la resurse, determină creúterea costurilor úi afectează
competitivitatea); destul de târziu, s-a argumentat faptul că standardele ridicate de mediu pot
genera valoare adăugată ridicată úi pot ameliora astfel competitivitatea firmelor, existând mai
curând o relaĠie de complementaritate, decât de „conflict” între cele două categorii de obiective;
- costurile ridicate ale aplicării unei politici de mediu; eco-tehnologiile, agricultura
extensivă de tip durabil presupun costuri ridicate pe care unele dintre Ġările membre nu-úi puteau
permite să le suporte;
- nivelul scăzut al rezultatelor în domeniul cercetării de mediu úi al dezvoltării eco-
tehnologiilor; nu întâmplător, una dintre măsurile adoptate de Comisie mai târziu în direcĠia
durabilităĠii creúterii o constituie cercetarea úi dezvoltarea tehnologică.

Pasul decisiv către evoluĠia spre conturarea unei politici de mediu la nivel european a fost
făcut abia în a doua jumătate a deceniului nouă, prin Actul Unic European (AUE). Acesta a
adăugat la Tratatul de la Roma, prin Titlul VII, politica de mediu, cu aplicarea principiului
subsidiarităĠii, având drept obiective conservarea, protecĠia úi ameliorarea calităĠii mediului,
protecĠia sănătăĠii úi utilizarea raĠională a resurselor naturale. AUE stabileúte, de asemenea, că
protecĠia mediului presupune integrarea acesteia în alte politici comunitare úi că statele membre
trebuie să adopte măsuri mai clare pentru mediu (art. 130 R – art. 130 T).
Cu siguranĠă, însă, cel mai important moment în dezvoltarea instituĠională a politicii de
mediu a venit în contextul Summit-ului de la Rio din 1992. Uniunea Europeană s-a angajat rapid
într-un proces de adoptare a noii abordări strategice în materie de dezvoltare economică, iar
Tratatul de la Maastricht, adoptat în acelaúi an, a conferit pentru prima dată acĠiunilor de mediu
ale Uniunii, statutul de politică într-o concepĠie unitară, prin articolele 2, 3 úi 174. Conform
articolului 2 al tratatului, Comunitatea îúi propune ca „printr-o piaĠă comună, o Uniune
economică úi monetară úi adoptarea de politici sau de acĠiuni comune, să promoveze [...] un nivel
ridicat de protecĠie úi de ameliorare a calităĠii mediului”, scop în care acĠiunea ComunităĠii
presupune printre altele úi cu titlu de noutate „o politică în domeniul mediului” (art. 3). Deúi
apreciat ca având importante limite în crearea unui cadru favorabil acĠiunii comunitare (în special
ca urmare a lipsei de claritate în utilizarea conceptului de dezvoltare durabilă úi a complexităĠii
procedurilor decizionale), Tratatul Uniunii Europene are totuúi meritul de a fi adăugat la
priorităĠile europene obiectivul protecĠiei mediului, de a fi instituĠionalizat mediul ca politică
europeană comunitară úi de a fi ameliorat procedurile decizionale (înlocuirea votului unanim cu
majoritatea calificată, ca regulă generală).
Confirmarea decisivă a importanĠei acordată de către Comunitate protecĠiei mediului a
venit câĠiva ani mai târziu, prin Tratatul de la Amsterdam (1997). În primul rând, noul tratat

10
Jones, R.A. (1998), p. 216.
11
Până la Tratatul de la Maastricht.
45
introduce prin art. 2 conceptul de dezvoltare durabilă, chiar dacă prin asocierea de cuvinte
„dezvoltare echilibrată úi durabilă”. Progresul esenĠial însă, adus de tratat, vine prin art. 6 care
transformă relativ noua politică europeană de mediu în politică orizontală. Articolul 6 al tratatului
consolidat stipulează că „exigenĠele de mediu trebuiesc integrate în definirea úi aplicarea
politicilor úi acĠiunilor ComunităĠii în scopul promovării dezvoltării durabile”. Dezvoltarea
durabilă devine astfel un obiectiv cheie al Uniunii, iar principiul integrării, mecanism central al
realizării ei. Tratatul simplifică, de asemenea, procedurile decizionale úi introduce dimensiunea
externă a integrării de mediu, prin art. 177, conform căruia „prin politica în domeniul cooperării,
complementară celei a statelor membre, Comunitatea urmăreúte dezvoltarea economică úi socială
durabilă a Ġărilor în dezvoltare, în mod special, a celor mai defavorizate dintre ele”.
Ulterior tratatului de la Amsterdam, nu s-au mai făcut completări relevante în materie de
politică europeană de mediu. Nici Tratatul de la Nisa úi nici Tratatul ConstituĠional nu vin cu
elemente noi legate de obiective, principii sau proceduri decizionale. Tratatul ConstituĠional
întăreúte poate doar forĠa de acĠiune a principiului integrării, prin art. 3, unde se precizează pentru
prima dată, în mod clar, faptul că modelul european este un model al dezvoltării durabile:
„Uniunea acĠionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei fondată pe creútere economică
echilibrată úi stabilitatea preĠurilor, o economie socială de piaĠă garantând ocuparea deplină úi
progresul social, precum úi un nivel ridicat de ameliorare a calităĠii mediului”.

Politica de mediu a Uniunii Europene este rezultatul procedurilor de decizie stabilite prin
tratatele CE. InstituĠiile comunitare acĠionează în baza principiului de subsidiaritate úi se sprijină
în acĠiunea lor pe o largă consultare a guvernelor statelor membre, a organizaĠiilor non-
guvernamentale, a grupurilor de interese, a experĠilor, a diverselor organizaĠii specializate úi,
evident, pe studiile úi rapoartele AgenĠiei Europene pentru Mediu (AEM).

2.2. Actorii instituĠionali ai politicii de mediu úi procedurile de decizie

Rolul central în elaborarea úi aplicarea politicilor comunitare revine Comisiei Europene.

Pentru politica de mediu, a fost creată în 1981 o DirecĠie Generală pentru Mediu (DGM),
componentă a celor 36 de direcĠii generale úi servicii specializate ale Comisiei. Rolul central al
DGM îl constiuie iniĠierea de noi acte legislative în domeniu úi supravegherea aplicării legislaĠiei
adoptate la nivel comunitar în statele membre. În acest scop, misiunea asumată de către DGM
constă în:
- menĠinerea úi ameliorarea calităĠii vieĠii printr-un înalt nivel de protecĠie a resurselor
naturale, o evaluare úi o gestiune eficace a riscurilor, precum úi aplicarea în timp util a legislaĠiei
comunitare;
- favorizarea utilizării eficace a resurselor în producĠia, consumul úi eliminarea
deúeurilor;
- integrarea obiectivelor de mediu în alte domenii ale politicilor comunitare;
- promovarea în UE a creúterii care să ia în considerare nevoile economice, sociale úi
de mediu atât ale cetăĠenilor de astăzi, cât úi ale generaĠiilor viitoare;
- contribuĠia la găsirea de soluĠii la problemele globale de mediu, în special legate de
schimbările climatice úi de conservarea biodiversităĠii la nivel internaĠional;
- promovarea unei abordări multisectoriale a problemelor de mediu, cu participarea
tuturor părĠilor implicate la o informare mai eficace úi la o mai bună protecĠie a mediului.

După ce este adoptată, legislaĠia de mediu devine obligatorie în toate statele membre, cu
posibilitatea unor clauze de salvgardare, a unor derogări temporare úi a unor perioade de tranziĠie
(în cazul noilor state membre), iar Comisia supraveghează aplicarea legislaĠiei, beneficiind de
sprijinul CurĠii Europene de JustiĠie care poate fi sesizată dacă statele membre sau agenĠii
economici nu respectă acquis-ul comunitar.
DirecĠia Generală pentru Mediu are, de asemenea, responsabilitatea reprezentării Uniunii
la nivel internaĠional úi urmăreúte integrarea considerentelor de mediu în politicile externe.
46
 În adoptarea legislaĠiei de mediu, rolul aparĠine celor două instituĠii de decizie politică în
Uniune, Consiliul úi Parlamentul, conform procedurilor stabilite prin articolul 175 al Tratatului
consolidat CE. Pentru cazul general, se aplică procedura de co-decizie, la nivelul Consiliului
aplicându-se votul cu majoritate calificată. Pentru dispoziĠii de natură fiscală, măsuri privind
amenajarea teritoriului, gestiunea cantitativă a resurselor hidraulice, afectarea solurilor (cu
excepĠia gestiunii deúeurilor) úi pentru cele afectând sensibil accesul la resursele energetice ale
Ġărilor membre, Consiliul votează în condiĠii de unanimitate, la propunerea Comisiei în cadrul
procedurii de cooperare (prin consultarea Parlamentului, a Comitetului Economic úi Social úi a
Comitetului Regiunilor). La nivelul Consiliului deciziile se iau în Consiliul Miniútrilor
Mediului, iar la nivelul Parlamentului European a fost înfiinĠat în 1973 Comitetul pentru Mediu
(în prezent, Comitetul pentru Mediu, Sănătate Publică úi SiguranĠă Alimentară), responsabil
pentru iniĠiativele legislative privind protecĠia mediului úi protecĠia consumatorului.
În elaborarea propunerilor legislative úi în adoptarea acestora, Comisia, Consiliul úi
Parlamentul se sprijină pe avizele úi recomandările celor două instituĠii complementare, cu rol
consultativ, Comitetul economic úi social úi Comitetul Regiunilor care asigură implicarea
autorităĠilor regionale úi locale în procesul de decizie la nivel comunitar. Un rol cheie în acest
proces de consultare revine úi AgenĠiei Europene pentru Mediu.
AgenĠia Europeană de Mediu a fost creată în 1990, are sediul la Copenhaga
(Danemarca) úi a devenit operaĠională începând cu 1994. AEM este principalul organism
european care asigură colectarea, prelucrarea úi furnizarea de informaĠii privind mediul ambiant
diferiĠilor actori publici úi privaĠi în scopul promovării dezvoltării durabile. AcĠiunea AEM constă,
în principal, din:
- coordonarea reĠelei Eionet –ReĠeaua Europeană de Informare úi Observare în Domeniul
Mediului, formată din peste 600 de organizaĠii;
- colectarea úi analiza informaĠiilor de mediu provenind de la serviciile Comisiei, ale
Ġărilor SpaĠiului Economic European, ale organizaĠiilor, convenĠiilor úi acordurilor
internaĠionale;
- elaborarea úi furnizarea de rapoarte úi studii necesare fundamentării politicilor
europene;
- promovarea celor mai bune practici în domeniul tehnologiilor úi al protecĠiei mediului;
- acordarea de informaĠii úi consilierea agenĠilor economici úi a publicului larg.
Strategia AEM se încadrează în liniile strategice ale PAM6 úi úi-a stabilit patru arii
tematice: schimbările climatice, reducerea biodiversităĠii/limitarea schimbărilor spaĠiale, protecĠia
sănătăĠii umane úi calitatea vieĠii, utilizarea úi gestiunea resurselor naturale úi a deúeurilor.
Sectoarele prioritare sunt: agricultura, produsele chimice, energia, transporturile, dezvoltarea úi
planificarea teritorială, aspectele internaĠionale.
Deúi nu este direct implicată în procesul de decizie, comunicările úi rapoartele sale asupra
situaĠiei mediului joacă un rol esenĠial în adoptarea noilor strategii úi măsuri de protecĠie a
mediului la nivel comunitar úi fundamentează majoritatea deciziilor Comisiei în această direcĠie.
PriorităĠile AEM pentru următorii 5 ani sunt:
- evaluarea realizărilor în aplicarea PAM6, a atingerii obiectivelor procesului de la
Cardiff, a Strategiei de la Lisabona úi a Strategiei de Dezvoltare Durabilă;
- susĠinerea procesului de extindere úi a supravegherii impactului acestuia în domeniul
mediului;
- elaborarea de rapoarte de progres în domeniul protecĠiei mediului;
- evaluări sectoriale în transport, agricultură úi energie, cu difuzarea exemplelor de bune
practici úi elaborarea unei metodologii úi a unor recomandări pentru armonizarea datelor statistice
de mediu;
- analiza eficacităĠii politicilor europene din perspectiva impactului asupra mediului;
- identificarea úi promovarea de studii în probleme emergente de mediu: eco-tehnologiile,
OMG;
- elaborarea de scenarii úi studii prospective privind evoluĠia mediului în Europa12.
12
AEM (2004), p. 8-16.
47
 Fără să fie direct implicată în procesul de decizie, comunicările úi rapoartele AEM asupra
situaĠiei mediului joacă un rol esenĠial în adoptarea noilor strategii úi în fundamentarea
propunerilor legislative ale Comisiei.
AcĠiunea comunitară a fost definită úi s-a concretizat prin mai multe planuri de acĠiune
pentru mediu (PAM) care s-au derulat succesiv începând cu 1973 úi care reflectă evoluĠia
concepĠiei (a „filozofiei”) úi a strategiei europene în domeniul protecĠiei mediului.

48
3. Obiectivele, principiile úi instrumentele politicii de mediu

În procesul dezvoltării instituĠionale a politicii de mediu, Uniunea a parcurs un drum foarte

lung, nu tocmai linear úi caracterizat deseori de indecizie. Rezultatul s-a constituit însă nu atât
într-o politică unde Comunitatea îúi asumă foarte multe responsabilităĠi, ci mai curând, într-o
politică având impact major asupra definirii úi aplicării strategiilor europene úi a politicilor
comunitare úi naĠionale. EvoluĠia tratatelor a dus, de asemenea, la fixarea obiectivelor úi
principiilor PEM care s-au transpus în diferitele planuri de acĠiune pentru mediu.

3.1. Obiective úi principii

Obiectivele care stau la baza politicii de mediu a Uniunii Europene au fost stabilite prin
contribuĠia Actului Unic European úi a Tratatului de la Maastricht. Conform articolului 174, sub
rezerva implicării ComunităĠii cu respectarea strictă a principiului subsidiarităĠii, obiectivele
comunitare în domeniul mediului sunt:
- conservarea, protecĠia úi îmbunătăĠirea calităĠii mediului;
- protecĠia sănătăĠii umane;
- utilizarea prudentă úi raĠională a resurselor naturale;
- promovarea de măsuri la nivel internaĠional în vederea tratării problemelor regionale
úi globale de mediu.
Stabilirea acestor obiective comune nu prejudiciază însă rolul statelor membre. Mediul
Ġine de domeniul competenĠelor împărĠite, iar statele membre îúi păstrează competenĠele în
materie de elaborare, aplicare úi finanĠare a politicilor de mediu; acĠiunile comunitare sunt
complementare, cu rol, pe de o parte de asigurare a cadrului european de armonizare-coordonare a
politicilor naĠionale úi, pe de altă parte, de susĠinere a politicilor statelor membre úi de potenĠare a
impactului acestora.
Principiile folosite în elaborarea úi aplicarea politicii europene de mediu s-au conturat
treptat, în procesul dezvoltării instituĠionale a PEM úi a aplicării diferitelor programe comunitare
de acĠiune (a se vedea mai jos). Conform Cartei Albe privind responsabilitatea la nivelul mediului
(2000), principiile actuale în aplicarea PEM sunt:
- principiul responsabilităĠii (numit úi „poluatorul plăteúte”) are în vedere suportarea de
către poluator a cheltuielilor legate de măsurile de combatere a poluării stabilite de autorităĠile
publice; principiul asigură internalizarea costurilor de mediu (de poluare) la nivelul agenĠilor
economici úi îúi are originea în teoria externalităĠilor;
- principiul acĠiunii preventive: se bazează pe regula generală că „este mai bine să previi
decât să combaĠi”; aplicarea principiului presupune ca orice decizie de producĠie sau legată de noi
proiecte de investiĠii să se raporteze la impactul de mediu anticipat;
- principiul precauĠiei: presupune că, în absenĠa unei certitudini cu privire la relaĠia
cauză-efect între o acĠiune úi impactul asupra mediului, dacă o evaluare útiinĠifică oferă suficiente
argumente privind un posibil impact negativ pentru mediu sau sănătate, trebuiesc luate măsuri de
siguranĠă; în aplicarea acestui principiu úi a celui anterior, un rol esenĠial revine asumării
responsabilităĠii sociale de către agenĠii economici publici úi privaĠi.
- principiul corecĠiei, cu prioritate la sursă, constând în obligaĠia poluatorilor de a lua
măsurile necesare pentru înlăturarea efectelor poluării;
- principiul proximităĠii: are drept scop încurajarea comunităĠilor locale în asumarea
responsabilităĠilor pentru deúeurile úi poluarea produsă; principiul are la bază ideea că în protecĠia
mediului responsabilitatea primară revine nivelelor inferioare de decizie;
- principiul protecĠiei ridicate a mediului: prevede ca politica de mediu a UE să
urmărească atingerea unui nivel înalt de protecĠie (acĠiunea ComunităĠii trebuie să asigure
eficienĠa politicilor de mediu în spaĠiul european úi nu numai);

49
 - principiul integrării: presupune ca obiectivele de mediu să fie luate în considerare în
elaborarea úi aplicarea tuturor politicilor europene care au un impact asupra mediului13.

Complementar principiilor specifice politicii de mediu, pot fi menĠionate úi o serie de

principii generale cu rol important în elaborarea úi aplicarea PEM:
- principiul eficienĠei, conform căruia úi adoptarea unei legi de mediu trebuie
subordonată raportului cost – beneficiu, cu luarea în considerare a costului de oportunitate;
- principiul subsidiarităĠii, aúezat la baza funcĠionării sistemului instituĠional comunitar.
În politica de mediu, responsabilitatea principală revine statelor membre, Comunitatea intervenind
doar în măsura în care acĠiunea la nivel comunitar este mai eficientă;
- principiul transparenĠei presupune dezvoltarea unui sistem eficace de analiză úi
informare asupra consecinĠelor acĠiunii diverúilor actori economici úi asupra politicilor adoptate la
nivel comunitar úi în statele membre;
- principiul informării, conform căruia cetăĠenii au dreptul să obĠină în orice moment
informaĠii privind calitatea mediului úi să participe la procesul decizional;
- principiul coerenĠei presupune dezvoltarea unor mecanisme de coordonare/armonizare
între politicile europene, pe orizontală, între diversele politici sectorile úi pe verticală, între
deciziile luate la nivel comunitar, naĠional, regional, local, în aúa fel încât să se asigure
complementaritatea instrumentelor úi generarea de sinergii în realizarea obiectivelor de mediu;
- principiul cooperării. În aplicarea competenĠelor de mediu, Comunitatea úi statele
membre cooperează cu Ġările terĠe úi cu organizaĠiile internaĠionale. Principiul are la bază ideea că
protecĠia mediului nu poate fi realizată doar în context intern (având în vedere externalităĠile de
mediu care depăúesc graniĠele Uniunii) úi că trebuiesc luate în considerare interesele specifice ale
Ġărilor în curs de dezvoltare. Uniunea joacă un rol important în negocierea úi acĠiunea în domeniul
protecĠiei mediului la nivel internaĠional, luând parte la toate dosarele majore. Conform
Concluziilor Consiliului European de la Barcelona din 2002, parteneriatul global în materie de
protecĠie a mediului, cu un rol special acordat politicii de cooperare cu Ġările în dezvoltare, trebuie
să urmărească următoarele obiective strategice: limitarea schimbărilor climaterice, în special prin
respectarea angajamentelor Protocolului de la Kyoto úi prin reducerea emisiilor de gaze; limitarea
impactului negativ de mediu asupra sănătăĠii; gestionarea responsabilă a resurselor, conservarea úi
ameliorarea biodiversităĠii, limitarea impactului negativ al transporturilor asupra mediului;
diminuarea decalajelor de dezvoltare, combaterea sărăciei. Se poate observa úi în strategia externă
aceeaúi abordare integrată a problemelor de mediu, prin corelare cu obiectivele economice úi
sociale;
- principiul coeziunii. Coeziunea reprezintă în Uniunea Europeană, ca úi mediul, un
element de condiĠionalitate în adoptarea úi aplicarea politicilor la toate nivelurile, fiind o
componentă obligatorie a strategiei europene de dezvoltare durabilă. Prin urmare, PEM este úi ea
subordonată obiectivului de coeziune. Articolul 174/3 al CE (versiunea consolidată) stabileúte că
în elaborarea politicii sale de mediu, Comunitatea Ġine cont de condiĠiile specifice din diversele
regiuni ale Ġărilor membre, de avantajele úi costurile ce rezultă din aplicarea sau din absenĠa
acĠiunilor de mediu úi de necesitatea dezvoltării economice úi sociale echilibrate a regiunilor úi a
ansamblului ComunităĠii. În acest sens, Tratatul prevede posibilitatea unor derogări temporare
pentru statele aflate în dificultate de aplicare a legislaĠiei comunitare, precum úi sprijin financiar
prin Fondul de coeziune.

Principale evoluĠii la nivelul principiilor în aplicarea politicii de mediu la nivel

comunitar sunt:
- trecerea de la abordarea ex-post la abordarea ex-ante;
- orientarea către acordarea de prioritate principiilor de prevenĠie úi precauĠie,
principiului „poluator – plătitor” (la modă în primii ani de aplicare a PEM,) revenindu-i mai
curând rolul de responsabilizare decât cel de asigurare a protecĠiei mediului;

13
Institutul European din România, (2000), p. 10.
50
 - trecerea de la o abordare sectorială la o abordare orizontală (protecĠia mediului ca
principiu de integrare, cu subordonarea elaborării tuturor politicilor europene, indiferent de
nivelul úi domeniul adoptării, considerentelor de mediu);
- includerea protecĠiei mediului în categoria obiectivelor strategice (art. 2 al Tratatului
Uniunii Europene);
- creúterea rolului indivizilor, atât în calitate de producători, cât úi în calitate de
consumatori, prin implicarea în actele decizionale, orientarea către modificarea atitudinilor,
educaĠie, responsabilizare socială;
- creúterea dimensiunii externe, ca urmare a conútientizării necesităĠii acĠiunii la nivel
global în rezolvarea problemelor de mediu.

3.2. Sistemul instrumentelor PEM

Una dintre funcĠiile principale ale programelor de acĠiune pentru mediu a constituit-o
elaborarea úi sistematizarea unui sistem eficace de instrumente pentru realizarea obiectivelor de
mediu. Subordonate principiilor adoptate în cadrul PEM, instrumentele s-au structurat treptat,
printr-un efort de sistematizare al Comisiei Europene, pe următoarele categorii: instrumente de
reglementare, instrumente axate pe piaĠă (economice úi financiare úi mecanisme de suport
financiar, instrumente orizontale de sprijin14.

A. Instrumente de reglementare
Rolul instrumentelor de reglementare este de a stabili cadrul legal al politicii comunitare úi
este format din cele peste 200 de componente ale acquis-ului comunitar (regulamente, directive,
decizii) care transpun în cadru legislativ strategiile, programele úi planurile de acĠiune ale Uniunii.
Fiind o politică de tip comunitar úi nu comun, în care rolul predominant de decizie úi
responsabilitatea principală aparĠin statelor membre, instrumentul legislativ cel mai frecvent
utilizat este directiva.

B. Instrumente axate pe piaĠă

În categoria instrumentelor axate pe piaĠă poate fi inclus orice instrument economic, tehnic
sau de natură financiară care are un impact asupra costurilor úi profiturilor rezultate din acĠiunile
alternative aflate la dispoziĠia agenĠilor economici, în scopul modificării comportamentelor de
producĠie úi de consum în conformitate cu obiectivele de mediu; mai simplu spus, au rolul de a
integra considerentele ecologice în strategiile de întreprindere úi în alegerea consumatorului.
Instrumentele axate pe piaĠă au la bază doctrina economiei sociale de piaĠă, conform căreia pieĠele
sunt imperfecte úi intervenĠia publică are rolul de a corecta aceste imperfecĠiuni (în cazul de faĠă,
externalităĠile de mediu), pentru maximizarea bunăstării sociale. Avantajul principal al acestor
instrumente, comparativ, spre exemplu, cu instrumentele administrative úi de control, Ġine de
adaptarea politicii de mediu la exigenĠele economiei de piaĠă, respectiv subordonarea principiilor
liberei concurenĠe úi a eficienĠei. ForĠa de acĠiune a acestor instrumente Ġine de măsura în care se
stabileúte o relaĠie clară de antrenare între comportamentele durabile úi creúterea surplusului de
consum úi de producĠie.
În utilizarea instrumentelor axate pe piaĠă, Comunitatea urmăreúte prioritar următoarele
aspecte specifice15:
- asigurarea compatibilităĠii ecologice;
- identificarea obstacolelor în introducerea instrumentelor economice úi propunerea de
soluĠii;
- recurgerea la taxele de mediu;
- identificarea ajutoarelor publice care susĠin sau promovează comportamente non-
durabile de producĠie úi de consum, pentru a fi eliminate;
14
Conform PAM5.
15
Decizie Conform Deciziei 2179 din 1998 a Parlamentului european úi a Consiliului, p. 6.
51
 - promovarea adoptării în statele membre a conceptului de responsabilitate de mediu;
- utilizarea acordurilor voluntare de mediu, cu respectarea principiilor economiei de
piaĠă;
- încurajarea utilizării instrumentelor fiscale pentru a atinge obiectivele de protecĠie a
mediului în corelaĠie cu obiectivele economice generale ale ComunităĠii (creútere, ocupare,
competitivitate).

Prin programul al cincilea pentru mediu, au fost stabilite următoarele categorii de

instrumente bazate pe piaĠă:
a) taxe úi impozite, grupate în două categorii: de emisie (deversare de poluanĠi, zgomot) úi
pe produs; au rolul de a folosi fiscalitatea în modificarea comportamentelor agenĠilor economici,
responsabilitatea aplicării lor revine statelor membre úi constituie venituri la bugetele naĠionale.
Comunitatea are rolul de a stabili cadrul juridic pentru utilizarea taxelor úi impozitelor16, de a
evalua eficacitatea sistemelor de eco-fiscalitate aplicate în Ġările membre, de a analiza impactul
acestora asupra pieĠei interne úi asupra competitivităĠii economiei europene, de a crea baze de date
la nivelul Uniunii.
b) facilităĠile úi deducerile fiscale, cu rolul de a încuraja sistemele durabile de producĠie úi
eco-produsele;
c) subvenĠiile publice, directe úi indirecte. Comisia a adoptat un cadru pentru utilizarea
acestor instrumente în scopul garantării compatibilităĠii lor cu principiul „poluatorul plăteúte” úi
cu funcĠionarea pieĠei interne; o categorie specială de ajutoare publice cu rol în creútere o
constituie facilităĠile fiscale, folosite pentru a promova investiĠiile „curate”;
d) auditul de mediu, pentru a promova introducerea unui management intern asupra
performanĠelor în domeniul protecĠiei mediului úi al utilizării resurselor naturale. Sistemul este
bazat pe voluntariat úi are rolul de a oferi vizibilitate atitudinilor pro-active ale firmelor în direcĠia
asumării responsabilităĠii ecologice.
În acest scop, Uniunea a lansat în 1993 pentru sectorul industrial Sistemul Financiar de
Management úi Audit al Mediului17 (EMAS), cu rolul de a stimula firmele să adopte un
„management ecologic” prin integrarea considerentelor de mediu în strategiile de întreprindere,
evaluarea periodică a performanĠelor lor în domeniul protecĠiei mediului úi informarea publică
asupra acestor performanĠe printr-o declaraĠie de mediu. Aderarea la sistem este confirmată prin
atribuirea unui logo ce poate fi folosit în declaraĠiile publice, în antet úi în reclamele publicitare
ale produselor, serviciilor sau activităĠilor, fără însă să poată fi aplicat pe produse sau pe ambalaje.
Din 2001, sistemul EMAS a fost extins la toate sectoarele economice, inclusiv în administraĠiile
publice úi la nivelul Comisiei Europene.

Un rol esenĠial în aplicarea instrumentelor de piaĠă îl are stabilirea preĠului corect.

Evaluarea preĠului real al resurselor úi al impactului de mediu al comportamentelor
agenĠilor economici presupune o perspectivă pe termen lung ce scapă jocului pieĠei libere. Or,
preĠul de piaĠă trebuie să reflecte costul real pentru societate, incluzând costurile de mediu. În
concepĠie europeană, autoritatea publică are responsabilitatea de a se implica în evaluarea acestui
cost, în aúa fel încât impactul de mediu să poată fi luat în considerare în adoptarea deciziilor
agenĠilor economici. Pentru a veni în sprijinul stabilirii „preĠului corect”, implicarea ComunităĠii
vizează:
- evaluarea stocului de resurse naturale úi de mediu în termeni economici;
- dezvoltarea unor indicatori ai resurselor regenerabile care să stabilească rata de
refacere a stocului de resurse;
- adaptarea sistemului de indicatori macroeconomici pentru a integra impactul acĠiunii
umane asupra mediului úi resurselor naturale (în acest sens Comunitatea a adoptat deja indicatorii
dezvoltării durabile úi a integrat indicatorii de mediu în sistemul indicatorilor structurali);

16
Cadrul juridic european al utilizării eco-fiscalităĠii este stabilit prin Comunicarea Comisiei „Communication sur les
impôts, taxes et redevances environnementaux dans le marché unique”, COM(97) 9 final din 26.03.1997.
17
În engleză, Eco-Management and Audit Scheme – EMAS.
52
 - elaborarea de metodologii úi recomandări pentru dezvoltarea úi aplicarea analizelor
cost-beneficiu incluzând considerente de mediu;
- redefinirea conceptelor úi procedurilor în sistemele de contabilitate pentru a putea
permite evaluarea úi înregistrarea consumului resurselor de mediu ca parte a preĠului de piaĠă.
De asemenea, pentru a asigura integrarea considerentelor de mediu în comportamentele
agenĠilor economici, o serie de instrumente adoptate de către Comisie au rolul de a ameliora
informaĠia úi transparenĠa pieĠei úi de a promova dezvoltarea eco-pieĠelor, considerate
instrumente tehnice:
a) Etichetele ecologice18 (sau denominarea „eco”)
Sistemul este bazat pe voluntariat, face parte din categoria instrumentelor de promovare a
responsabilităĠii sociale a întreprinderilor úi a fost lansat în 1992. Rolul eco-etichetelor este acela
de a asigura vizibilitatea produselor care îndeplinesc o serie de criterii de mediu fixate de către
Comitetul Uniunii Europene pentru Denominare Eco. Produsele integrate în sistem primesc, de
regulă pentru o perioadă de 3 ani, un logo specific reprezentând o margaretă; analiza se face pe
toată durata ciclului de viaĠă al produselor, în baza unui caiet de sarcini.
b) Acordurile Voluntare de Mediu
Acordurile Voluntare de Mediu (AVM) funcĠionează ca instrument al politicilor de mediu
în UE din 1996, anul 2002 adăugând un cadru de reglementare pentru acorduri la nivel
comunitar19.
Acordurile voluntare pot fi iniĠiate de către părĠile interesate (atât în domenii unde
Comunitatea legiferează, cât úi în domenii de interes specific) sau de către Comisie. Ele
reprezintă, în sinteză, practici de auto-reglementare (sunt voluntare), o formă de co-reglementare
în domenii de interes legate de protecĠia mediului.
Avantajele AVM Ġin de: promovarea unei atitudini anticipative, găsirea de soluĠii adaptate
problemelor specifice, realizarea mai rapidă a obiectivelor de mediu. Comunitatea acordă
prioritate utilizării acordurilor voluntare în aplicarea PIP, gestiunea deúeurilor úi schimbările
climatice.
c)Prevenirea úi Reducerea Integrată a Poluării (sistemul IPPC)
Programul a fost lansat în 1996 úi are drept scop să susĠină promovarea úi reducerea
poluării generată de activităĠi, în principal, din domeniul energetic, al producĠiei úi transformării
metalelor, al industriei chimice, al industriei mineralelor úi al gestionării deúeurilor. Măsurile
vizate urmăresc reducerea emisiilor în aer, apă, sol úi gestionarea deúeurilor, pentru a asigura un
nivel ridicat de protecĠie al mediului.
d) Politica Integrată a Produselor (sistemul PIP)20
Prin Politica Integrată a Produselor, lansată în 2003, Comunitatea urmăreúte să promoveze
dezvoltarea eco-pieĠelor. Politica are la bază ideea că orice produs sau serviciu are un impact
asupra mediului, fie prin modul de producĠie, fie prin consum sau eliminare, provocarea majoră
Ġinând de combinarea între obiectivul ameliorării stilului de viaĠă úi a bunăstării (condiĠionate de
consum), cu obiectivul protecĠiei mediului. Comunicarea Comisiei din iunie 2003 asupra PIP
precizează că în aplicarea politicii vor fi privilegiate două direcĠii de acĠiune: stabilirea de condiĠii
generale pentru ameliorarea integrării ecologice în ciclul de viaĠă al produselor úi concentrarea pe
produsele cu cel mai ridicat potenĠial din punct de vedere ecologic.
Sistemul este axat pe trei etape ale procesului de decizie care condiĠionează impactul de
mediu al ciclului de viaĠă al produselor, respectiv: aplicarea principiului „poluator–plătitor” în
fixarea preĠului produselor, alegerea consumatorului úi concepĠia ecologică a produselor.
Ca instrumente în aplicarea strategiei, sunt avute în vedere:
- crearea cadrului economic úi juridic necesar (utilizarea taxelor úi a subvenĠiilor, a
sistemului de eco-etichetare, a acordurilor voluntare, reglementarea pieĠelor publice);

18
În engleză, European Union Eco-Labelling Board.
19
A se vedea [COM (2002)] 412 final.
20
A se vedea „Green Paper of 7 February 2001 on integrated product policy” [COM(2001)68 final] úi „Communication
from the Commission to the Council and the European Parliament – Integrated Product Policy – Building on Environmental
Life-Cycle Thinking” [COM(2003)302 final ], din iunie 2003.
53
 - promovarea unei reflecĠii asupra ciclului de viaĠă al produselor (informare, integrarea
produselor în sisteme de eco-management);
- transmiterea de informaĠii către consumatori;
- susĠinerea de proiecte pilot, studii asupra pieĠelor publice ecologice, rapoarte de
analiză.
Programul se va baza, de asemenea, pe voluntariat, urmărind să acĠioneze la nivelul
comportamentelor de consum úi de producĠie úi va reprezenta un instrument cheie pentru o mai
bună adaptare a politicii europene de mediu la exigenĠele pieĠei libere.
e) Criteriile aplicabile inspecĠiilor de mediu în statele membre au fost create pentru a
asigura conformitatea cu legislaĠia de mediu a UE úi aplicarea uniformă a acesteia. Criteriile
presupun condiĠii minime privind organizarea, desfăúurarea, evaluarea úi publicarea rezultatelor
inspecĠiilor de mediu.
f) Sistemul de evaluare a efectelor proiectelor publice úi private asupra mediului a fost
adoptat prin Directiva 85/337 EEC din 1985 úi are ca scop aplicarea principiului integrării în
elaborarea úi aplicarea proiectelor úi programelor dintr-un număr foarte larg de domenii:
planificare teritorială úi utilizarea terenurilor, industrie, transport úi telecomunicaĠii, energie,
agricultură, silvicultură, pescuit úi turism, managementul apei, gestionarea deúeurilor. Evaluările
recente ale Comisiei apreciază că sistemul are un impact limitat, rezultatele lui fiind condiĠionate
de asumarea responsabilităĠii ecologice la toate nivelurile úi de către toĠi actorii implicaĠi, publici
úi privaĠi.

C. Mecanisme de suport financiar

Principalele instrumente de sprijin financiar comunitar în aplicarea PEM în statele membre
sunt:
a) Programul LIFE21 – Instrumentul Financiar Comunitar pentru Mediu
Programul LIFE a fost creat în 1992, este folosit exclusiv în aplicarea PEM úi include trei
arii tematice: mediu, natură úi Ġări terĠe.
Obiectivele generale ale programului sunt:
- definirea úi promovarea unor modele de producĠie úi de consum în conformitate cu
principiile dezvoltării durabile;
- promovarea exemplelor de bună practică;
- susĠinerea proiectelor pilot, a informării orizontale, a educaĠiei úi formării profesionale;
- dezvoltarea úi ameliorarea competenĠelor structurilor administrative;
- susĠinerea integrării mediului în alte politici úi asigurarea coordonării diverselor
instrumente úi proceduri cu impact asupra protecĠiei mediului.
Componenta Mediu finanĠează în proporĠie de 30-50% proiecte ce promovează metode úi
tehnici inovatoare úi care pot contribui la reducerea impactului negativ asupra mediului;
componenta Natură contribuie cu 50-70% la finanĠarea proiectelor de conservare úi ameliorare a
biodiversităĠii, inclusiv prin sprijinirea reĠelei Natura 2000, iar componenta ğări TerĠe finanĠează
cu maxim 70% programe pentru crearea structurilor administrative úi aplicarea de politici de
mediu în Ġări din Zona Mediteraneană úi zona Mării Baltice.
Perspectivele financiare 2007/2013 [COM(2004)101], întăresc dimensiunea de mediu a
finanĠării comunitare specifice; obiectivele de mediu vor fi integrate în domeniile prioritare úi vor
fi finanĠate, în principal, prin ariile tematice „Creútere durabilă”, „Management durabil úi protecĠia
resurselor naturale” úi „Uniunea Europeană ca partener global”. În acest scop, Comisia a propus
un nou program LIFE+ „Instrumentul financiar pentru mediu: promovarea unei Uniuni
Europene durabile”, cu rolul de a contribui la dezvoltarea, aplicarea, monitorizarea, evaluarea úi
comunicarea în politica úi în dreptul comunitar de mediu. Programul va susĠine în special
aplicarea PAM6 prin finanĠarea activităĠilor care vor confirma valoare adăugată comunitară úi vor

21
În engleză, Community Financial Instrument for the Environment.
54
genera efecte de multiplicare, urmărind două axe prioritare: „Implementare úi guvernanĠă
ecologică” úi „Informare úi comunicare”22.
b) Sistemul Fondurilor Structurale
Sistemul fondurilor structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social
European, Fondul European de Orientare úi Garantare Agricolă- secĠiunea Orientare) reprezintă în
prezent aproximativ 35% din bugetul comunitar, cu tendinĠă de creútere). După 1992, fondurile
sunt tot mai mult corelate cu obiectivele politicii de mediu, atât prin finanĠarea unor programe
specifice, cât úi prin integrarea considerentelor de mediu în implementarea diferitelor proiecte.
Sistemul finanĠează acĠiuni extrem de diverse, de la proiecte de anvergură (spre exemplu, de
ameliorare a calităĠii mediului, dezvoltarea infrastructurii), până la proiecte de finanĠare a
OrganizaĠiilor Non – Guvernamentale sau a IMM. În prezent, 16,5% din FEDER úi 50% din
Fondul de Coeziune finanĠează direct programe de mediu. În plus, contribuĠia fondurilor
structurale la protecĠia mediului trebuie evaluată úi prin impactul indirect pe care îl produce, prin
ameliorarea condiĠiilor economice úi sociale în regiunile relativ slab dezvoltate. Pe viitor se
anticipează o întărire a condiĠionalităĠii de mediu în utilizarea fondurilor structurale, prin aplicarea
principiului integrării.
c) Fondul de Coeziune (FC)
Prin FC, Comunitatea acordă sprijin financiar statelor membre cu PIB/locuitor mai mic de
90% din media comunitară pentru proiecte în domeniul mediului úi al reĠelelor de transport.
d) Sistemul de credite al Băncii Europene de InvestiĠii (BEI)
ProtecĠia mediului constituie un important criteriu de selecĠie a proiectelor finanĠate de
către BEI, începând cu 198323. În anii ’90, BEI a acordat credite de milioane de Euros pentru
proiecte în domeniul tratării apelor, gestiunii deúeurilor, conservării urbane úi reducerii poluării.
Pentru proiecte de mediu, împrumuturile pe termen lung pot să acopere până la 50% din costul
investiĠiei. PriorităĠile în finanĠarea BEI sunt: ameliorarea calităĠii apei úi aerului, mediul urban (în
special, reĠelele de transport), protecĠia sănătăĠii, economisirea energiei úi surse alternative de
energie, gestionarea deúeurilor.
e) Programul „NATURA 2000”
Fără a dispune în prezent de un fond propriu, ReĠeaua NATURA 2000 are totuúi un rol
catalizator în finanĠarea biodiversităĠii în spaĠiul intra-comunitar. ReĠeaua include în prezent peste
18.000 de zone protejate, cu valoare ecologică ridicată, acoperind aproximativ 17% din suprafaĠa
EU15. FinanĠarea este asigurată prin LIFE Natură, prin fondurile structurale úi prin Fondul de
coeziune, dar se estimează crearea unui instrument financiar propriu.
f) Programul de promovare a ONG-urilor active în domeniul mediului
Programul reprezintă un instrument financiar de promovare a iniĠiativelor societăĠii civile
în aplicarea politicii europene de mediu. Comunitatea finanĠează în proporĠie de 70% (80% pentru
statele candidate) proiecte axate în principal pe priorităĠile PAM6.

D. Instrumente orizontale de sprijin

Instrumentele orizontale de sprijin sunt complementare celorlalte instrumente úi au rolul
de a promova o mai bună cunoaútere în domeniul mediului úi de a crea un context favorabil
dezvoltării durabile. Principalele instrumente orizontale folosite la nivel comunitar sunt:
dezvoltarea úi ameliorarea permanentă a datelor statistice privind mediul úi biodiversitatea;
dezvoltarea tehnologică úi cercetarea útiinĠifică; planificarea sectorială úi spaĠială; informarea
publică úi educaĠia; educaĠia úi formarea profesională.

Analiza în dinamică a sistemului instrumentelor politicilor de mediu reflectă preocuparea

Uniunii de adaptare a politicii de mediu la principiile economiei de piaĠă, cu mutarea accentului
dinspre instrumentele de comandă úi control către cele axate pe piaĠă, prin acĠiuni de integrare a
considerentelor ecologice în comportamentele de producĠie úi de consum.

22
Pentru detalii, a se vedea CEE (2004), “Proposal for a Regulation of the european parliament and of the council
Concerning the financial instrument for the environment (life +), Com(2004) 621 final.
23
În 1983, a fost adoptată declaraĠia privind Politicile de Mediu úi Procedurile de Corelare cu Dezvoltarea Economică.
55
4. Programele europene de acĠiune, realizări úi perspective

Politica de mediu a Uniunii Europene s-a dezvoltat prin 6 Programe de AcĠiune pentru
Mediu, care reprezintă o combinaĠie de abordare strategică úi planuri de acĠiune, într-o concepĠie
care a evoluat de la tratarea sectorială a problemelor de mediu către o abordare integrată în cadrul
modelului dezvoltării durabile.

4.1. Programele de AcĠiune pentru Mediu, între abordarea sectorială úi strategia dezvoltării
durabile

Primul program a fost adoptat de Consiliul European în 1972 úi acoperă perioada 1973-
1976. El reflectă o abordare sectorială úi a definit principiile politicii comunitare de mediu care s-
au regăsit úi în programelor ulterioare, inclusiv principiul prevenirii poluării aflat la baza celui de-
al patrulea program, elaborat cu 15 ani mai târziu. De asemenea, programul a inclus o serie de alte
elemente cheie care au stabilit în anii ‘90 cadrul strategiei europene de dezvoltare durabilă:
- condiĠionalitatea de mediu în deciziile privind noile proiecte, în mod preventiv,
încă din faza de proiectare;
- aplicarea principiului „poluator-plătitor”;
- reducerea exploatării resurselor naturale acolo unde provoacă dezechilibre
majore;
- principiul responsabilităĠii de mediu (de aici, necesitatea educaĠiei úi a
dezvoltării „conútiinĠei ecologice”);
- aplicarea subsidiarităĠii, cu asigurarea coerenĠei între politicile naĠionale úi
programele comunitare într-o abordare strategică pe termen lung;
- principiul informării;
- dezvoltarea cercetării;
- principiul izolării naĠionale a efectelor de poluare;
- principiul cooperării pentru a asigura contextul favorabil externalizării
acĠiunilor comunitare în domeniul protecĠiei mediului;
- luarea în calcul úi a intereselor Ġărilor în curs de dezvoltare.

Al doilea program de acĠiune, elaborat pentru perioada 1977-1981 a continuat pe aceeaúi

linie a abordării sectoriale introdusă de primul program, fără să aducă elemente de progres în
dezvoltarea unei politici eficace de mediu la nivel comunitar, cu aplicaĠie orizontală.
Primele evoluĠii calitative din această perspectivă au venit prin PAM3, definit pentru
perioada 1982-1986 úi au constat, în principal, în definirea unei strategii generale de protejare a
mediului úi a resurselor naturale, cu accent pe prevenire în loc de control úi în încercarea de a
integra obiectivele de mediu în celelalte politici comunitare. OpĠiunea pentru asumarea unor
responsabilităĠi clare la nivel comunitar úi pentru o abordare orizontală a problemelor de mediu a
devenit, însă, mult mai clară prin PAM4 (1987-1992) care a venit în direcĠia aplicării prevederilor
Actului Unic European. Dar, contribuĠia majoră al celui de-al patrulea program la evoluĠia
politicilor comunitare, în particular, dar úi la evoluĠia modelului european de integrare, în general,
o constituie mutaĠia ideologică pe care o introduce úi care avea să ducă spre includerea în Tratatul
de la Amsterdam a conceptului de dezvoltare durabilă. Filozofia centrală a PAM4 este ideea că
protecĠia mediului nu intră în conflict cu obiectivele economice, ci, dimpotrivă, poate constitui un
instrument de ameliorare a performanĠei úi competitivităĠii economice, o precondiĠie esenĠială
pentru creútere úi dezvoltare24. Adoptarea acestei noi concepĠii la nivelul Comisiei a determinat ca
în dezvoltările ulterioare în materie de strategie a UE să se încerce corelarea úi inter-
condiĠionalitatea între obiectivele economice, cele sociale úi cele de mediu.
Prin al 5-lea Program de Actiune pentru Mediu (1993-2000), numit „Către o dezvoltare
durabilă’’, politica de mediu a fost integrată în strategia integratoare a dezvoltării durabile.

24
Baker, S., (1997), p. 94.
56
Programul a fost pregătit în paralel cu lucrările ConfernĠei de la Rio (1992) úi a lansării Agendei
21, ca prim angajament al ComunităĠii în direcĠia asumării modelului dezvoltării durabile.
Programul a fost, probabil, consecinĠa directă a publicării în 1992 de către Comisie a
primului raport cu privire la starea mediului în Uniune. Conform evaluărilor Comisiei, starea
mediului în Ġările europene înregistra o degradare constantă, iar programele comunitare de până
atunci nu fuseseră în măsură să ofere soluĠii úi să sprijine Ġările membre în dezvoltarea politicilor
de mediu. ConĠinutul PAM5 a fost stabilit, prin urmare, pornind de la principalele probleme de
mediu constatate în spaĠiul comunitar (schimbările climatice, acidificarea úi calitatea aerului,
mediul urban, zonele de coastă, gestionarea deúeurilor, gestionarea resurselor de apă, protecĠia
naturii úi biodiversitatea) úi de la limitele programelor anterioare.
Prioritatea în programul al cincilea de acĠiune a fost acordată aplicării a două principii
majore:
- trecerea de la acĠiunea tradiĠională ex-post (cu accent pe instrumente de
comandă úi de control) la acĠiunea ex-ante bazată pe prevenire úi precauĠie, cu
responsabilizarea tuturor actorilor ale căror acĠiuni pot avea impact asupra mediului;
- integrarea considerentelor de mediu în politicile sectoriale, într-o abordare
strategică pe termen lung promovând intercondiĠionalitatea între protecĠia mediului,
obiectivele economice úi cele sociale.
AcĠiunea ComunităĠii în direcĠia promovării noului model al dezvoltării durabil, cu
respectarea principiului subsidiarităĠii, s-a orientat către:
- menĠinerea calităĠii vieĠii;
- conservarea accesului permanent la resursele naturale;
- încetinirea úi stoparea procesului de degradare a mediului [COM(92)23 final].
În realizarea acestor obiective, dincolo de acĠiunea orizontală, au fost identificate 5
sectoare cheie pentru aplicarea principiilor de dezvoltare durabilă: industrie, energie, transport,
agricultură úi transport. Prin PAM5, Directoratele Generale corespondente au avut obligaĠia de a
lua în considerare aspectele de mediu în toate propunerile lor legislative úi să elaboreze anual
rapoarte cu privire la dimensiunea de mediu a activităĠilor specifice25.
O contribuĠie importantă a programului la nivel metodologic a constat úi în asigurarea
coerenĠei sistemului de instrumente folosite în politica de mediu: legislative (impunerea unor
standarde de mediu, integrarea politicilor de mediu în politicile sectoriale úi de planificare
teritorială), economice (încurajarea producĠiei úi utilizării produselor úi tehnologiilor ce nu
afectează mediul, internalizarea costurilor de mediu), orizontale (informaĠie, educare, cercetare),
financiare (programe de sprijin comunitar, taxe, redevenĠe)26.
Nu în ultimul rând, PAM5 a creat un cadru favorabil pentru ameliorarea accesului
publicului la informarea de mediu, o mai bună coerenĠă între politicile naĠionale úi cadrul
comunitar, precum úi pentru asumarea de către UE a unui rol activ la nivel internaĠional, în
direcĠia dezvoltării durabile globale.
Aplicarea programului a fost evaluată pentru prima dată de către AgenĠia Europeană de
Mediu în 1995, evaluare în baza căreia au fost identificate direcĠiile principale de revizuire, iar
apoi, în 1999, ca evaluare globală care a constituit suportul documentar pentru elaborarea celui
de-al úaselea program de acĠiune, alături de rapoartele AgenĠiei cu privire la starea mediului în
Europa.
În sinteză, concluziile AgenĠiei cu privire la impactul celui de-al cincilea program de
acĠiune arătau că, deúi au fost înregistrate progrese punctuale în diminuarea degradării mediului,
pe ansamblu calitatea mediului în Uniune nu se ameliorase úi că presiunile viitoare asupra
mediului urmau să se accentueze, impunându-se acĠiuni mai eficiente pe următoarele direcĠii
strategice:
- aplicarea legislaĠiei de mediu în Ġările membre;
- ameliorarea úi intensificarea integrării aspectelor de mediu în politicile sectoriale cu
impact asupra mediului înconjurător;

25
Jones, A. R., (1998), p. 220.
26
Relicovschi, A., (2000), 7.
57
 - o mai bună implicare a actorilor economici úi a cetăĠenilor în protecĠia mediului;
- relansarea măsurilor privind soluĠionarea unor probleme ecologice grave úi găsirea de
răspunsuri la subiecte relativ mai noi de preocupare cu privire la mediu27.
Analiza celor 5 programe de acĠiune reflectă nu doar evoluĠia concepĠiei europene cu
privire la mediu, ci este, de asemenea, reflectarea evoluĠiei unui mod de gândire, a unui sistem
care a determinat reconsiderări ale strategiei de integrare în ansamblul ei. De la concepĠia liberală,
inclusă în tratatele fondatoare, fără preocupare faĠă de mediu, modelul european a evoluat către
dezvoltarea durabilă, obiectivele de mediu subordonând, alături de cele sociale úi de coeziune,
obiectivele economice predominate la începutul procesului de integrare. Deúi se poate aprecia că
există limite în abordarea europeană úi că, cel puĠin parĠial, decalajele de competitivitate ale
economiei europene faĠă de principalii concurenĠi pot fi puse pe seama sistemului redistributiv
comunitar úi al reglementărilor stricte sociale úi de mediu, câútigul major îl constituie orientarea
Europei către un sistem de organizare a societăĠii integrând valori non-materialiste, axat pe un
anume refuz al cantitativismului care a dominat evoluĠia socială în perioada postbelică.

4.2. Cadrul strategic european actual al politicii de mediu – PAM6

Programul al úaselea de acĠiune pentru mediu (PAM6), numit „Alegerea noastră,

viitorul nostru”, a fost lansat în 2001 úi acoperă perioada 2001-2010. Cadrul acĠiunii comunitare
prin PAM6 este dat de următoarele cinci coordonate strategice:
- îmbunătăĠirea aplicării legislaĠiei de mediu în Ġările membre;
- mai buna integrare a politicilor de mediu în alte politici comunitare;
- cooperarea cu piaĠa, în baza principiilor: consumatorii au nevoie de informaĠie
(Schema europeană de eco-etichetare) pentru a putea avea un rol activ în orientarea
producătorilor; producătorii nu trebuie doar penalizaĠi, ci úi premiaĠi; interzicerea
subvenĠiilor publice periculoase pentru mediu;
- implicarea cetăĠenilor (prin ameliorarea accesului la informaĠie, cetăĠenii să
poată înĠelege mai bine impactul de mediu al diferitelor acĠiuni publice úi private úi să-úi
poată manifesta opĠiunile;
- o mai bună planificare a teritoriului.
Programul identifică 4 domenii prioritare de acĠiune în politicile europene de mediu28:
A. Atenuarea schimbărilor climatice
Stratul de ozon s-a redus cu 10% de la sfârúitul anilor ’60, nivelul mării a crescut cu 10-20
cm în ultimii 50 de ani, concentraĠiile de gaz cu efect de seră au crescut de o manieră
îngrijorătoare. Printre cele mai importante consecinĠe pot fi enumerate: inundaĠiile, taifunurile,
incendiile, dispariĠia unor specii, răspândirea maladiilor. Protocolul de la Kyoto (1997) a
reprezentat primul acord mondial în direcĠia unei acĠiuni globale, Uniunea devenind cel mai
important susĠinător al protocolului, îndeosebi după retragerea Statelor Unite din 2001.
Prin PAM6, UE úi-a propus „stabilizarea concentraĠiilor europene de gaz cu efect de seră
la un nivel care să nu afecteze clima”. Pe termen scurt, Uniunea are ca obiectiv diminuarea
emisiei de gaze cu 8% în 2008-2012, faĠă de 1990, urmând ca între 2012 úi 2020 să obĠină
diminuarea cu câte un punct procentual suplimentar anual. O contribuĠie esenĠială la realizarea
acestui obiectiv se speră că va aduce Programul European asupra Schimbării Climatice lansat în
2000.

B. ProtecĠia naturii úi a biodiversităĠii

Calitatea úi echilibrul eco-sistemelor sunt esenĠiale pentru ameliorarea calităĠii vieĠii úi
durabilitatea socială. În Uniunea Europeană, 30% dintre speciile de păsări úi 45% dintre cele de
fluturi sunt ameninĠate, animalele marine sunt în pericol ca urmare a exploatării excesive, două
treimi dintre arbori sunt afectaĠi de poluare, agricultura intensivă úi exploatarea neraĠională a

27
Comisia ComunităĠilor Europene, (2000a), p. 9.
28
Comisia ComunităĠilor Europene (2002a), pp. 6-30.
58
pădurilor au dus la degradarea solurilor în toate Ġările membre, 60% din zonele umede ale Europei
septentrionale úi occidentale au dispărut.
Politica europeană de mediu dispune de două directive cu impact important asupra
biodiversităĠii úi conservării naturii: Directiva din 1979 cu privire la conservarea păsărilor úi
Directiva 1992 asupra habitatelor, care a dus la identificarea a peste 15000 de zone de interes
comunitar (15% din UE15), incluse în prezent în reĠeaua Natura2000. Se adaugă programul Life-
Natura, prin care Comunitatea a finanĠat peste 300 de proiecte de conservare a habitatului natural,
a faunei úi a florei sălbatice.
Obiectivul politicii europene în domeniul protejării naturii úi biodiversităĠii prin PAM6 îl
constituie protejarea úi refacerea bunei funcĠionări a ecosistemelor, stoparea (ca perspectivă) a
dispariĠiei speciilor, protejarea solurilor contra eroziunii úi poluării. În acest scop, programul
propune următoarele acĠiuni:
- luarea măsurilor pentru aplicarea integrală a legislaĠiei de mediu în Ġările membre;
- protecĠia habitatelor sensibile úi de valoare prin extinderea programului comunitar
Natura2000;
- adoptarea de măsuri protecĠia úi restaurarea peisajelor;
- adoptarea de planuri de acĠiune pentru protejarea biodiversităĠii;
- definirea unei strategii pentru protecĠia mediului marin;
- definirea unei strategii pentru protecĠia solurilor;
- extinderea programelor pentru promovarea gestiunii durabile a pădurilor;
- coordonarea úi susĠinerea eforturilor statelor membre privind prevenirea accidentelor úi a
catastrofelor naturale;
- integrarea mai eficace a mediului úi a biodiversităĠii în politicile sectoriale.

C. Mediul úi sănătatea
Politicile comunitare abordează mediul úi sănătatea ca sistem integrat, luând în considerare
faptul că poluarea, în diversele ei forme, afectează sănătatea, pe un spectru foarte larg de afecĠiuni,
de la cele mai simple, până la cele mai grave, de tipul cancer, moarte infantilă, decese premature.
În prezent, sunt folosite peste 30.000 de substanĠe chimice (fără a se cunoaúte foarte bine riscurile
asupra sănătăĠii), poluarea urbană úi utilizarea pesticidelor în agricultură duc la contaminarea
apelor subterane (sursa a peste 60% din consumul alimentar), peste 25% dintre europeni sunt
afectaĠi de poluarea sonoră.
Uniunea Europeană îúi asumă rolul de a identifica diferitele riscuri ecologice pentru
sănătate, de a defini norme comunitare pentru a proteja în mod special grupurile vulnerabile úi de
a crea un sistem eficient de informare a publicului asupra riscurilor. O atenĠie particulară a fost
acordată utilizării Organismelor Modificate Genetic (OMG). Eforturile ComunităĠii au fost
îndreptate către controlul utilizării OMG, evaluarea impactului asupra mediului úi informarea
consumatorilor asupra trasabilităĠii produselor folosind OMG. În domeniul poluării sonore,
Uniunea fixează valori limită úi norme de protecĠie, realizează studii de cercetare úi susĠine
dezvoltarea unor reĠele de transport durabil. În centrul politicii sale, UE aúează principiile
precauĠiei úi ale prevenĠiei. Pe plan internaĠional, UE cooperează îndeaproape cu OrganizaĠia
Mondială a SănătăĠii, în principal în domeniul cercetării úi al elaborării de norme, úi se implică în
găsirea de soluĠii la problemele specifice ale Ġărilor în dezvoltare.
Obiectivul urmărit prin PAM6 este „obĠinerea unei calităĠi a mediului în care nivelurile
de poluare să nu antreneze incidente sau riscuri importante pentru sănătatea persoanelor”. În
acest scop, acĠiunile ComunităĠii se vor orienta către:
- dezvoltarea cercetării pentru o mai bună cunoaútere a impactului de mediu asupra
sănătăĠii;
- reevaluarea normelor úi adaptarea lor la grupurile vulnerabile (copiii, bătrâni, femei
însărcinate);
- reducerea riscurilor legate de utilizarea pesticidelor;
- adoptarea unei noi strategii privind poluarea atmosferică;

59
 - reforma sistemului de management al riscurilor provenind din utilizarea substanĠelor
chimice.

D. Utilizarea durabilă a resurselor úi gestiunea deúeurilor

Presiunea tot mai puternică asupra resurselor ce rezultă din creúterea demografică úi
dezvoltarea economică úi impactul negativ al deúeurilor industriale úi menajere asupra calităĠii
apei, aerului, solului obligă, pe de o parte, la găsirea de soluĠii care să conserve accesul
generaĠiilor viitoare la resursele de care vor avea nevoie úi, pe de altă parte, la dezvoltarea unor
sisteme eficiente de colectare úi reciclare a deúeurilor.
Obiectivul PAM6 pe această linie strategică îl constituie disocierea creúterii economice de
utilizarea resurselor, ameliorând eficacitatea utilizării acestora, orientând evoluĠia socială către o
lume mai responsabilă, mai puĠin cantitativistă. Diminuarea volumului deúeurilor prin prevenire,
ca element cheie al politicii integrate de produs corelat cu măsuri de colectare úi reciclare a
deúeurilor, vor constitui în noul program o prioritate. Până în 2010, Uniunea intenĠionează să
reducă volumul deúeurilor cu 20% faĠă de anul 2000, iar până în 2050, cu 50%.
Ca acĠiuni specifice la nivelul Uniunii, programul prevede:
- inventarierea substanĠelor cu risc ridicat úi sensibilizarea producătorilor în direcĠia
colectării, tratării úi reciclării deúeurilor rezultate;
- stimularea consumatorilor să aleagă produse folosind materiale recuperabile, mai puĠin
generatoare de deúeuri;
- favorizarea dezvoltării pieĠelor pentru materiale reciclabile;
- definirea úi promovarea unei strategii comunitare de reciclare;
- definirea úi aplicarea de măsuri specifice în cadrul unei politici integrate de produs, în
direcĠia promovării eco-produselor úi eco-tehnologiilor.

Ca arii tematice cheie pe domeniile prioritare prezentate mai sus, PAM6 a identificat:
poluarea aerului, reciclarea deúeurilor, gestionarea úi utilizarea resurselor în perspectiva
dezvoltării durabile, protecĠia solului, marin, ameliorarea calităĠii mediului urban, utilizarea
durabilă a pesticidelor, protecĠia úi conservarea mediului marin (a zonelor de coastă ameninĠate
de urbanizarea excesivă, poluare úi pescuit intensiv).

Un element important de specificitate al acestui ultim program a fost luarea în

considerare a intereselor Ġărilor aflate în proces de aderare, noi, respectiv viitoare, Ġări
membre. Aderarea celor 12 Ġări candidate la UE a fost condiĠionată de adoptarea reformelor úi a
modificărilor legislative úi instituĠionale necesare pentru asumarea exigenĠelor de mediu úi
adaptarea economico-socială la modelul dezvoltării durabile. În sprijinul Ġărilor candidate,
Uniunea a finanĠat programe de mediu prin intermediul fondurilor de pre-aderare, în special prin
Instrumentul Structural de Pre-Aderare. Totuúi, efortul financiar principal va reveni Ġărilor
membre, Comisia estimând ca acestea vor trebui să aloce în următorii 20 de ani aproximativ 2-3%
din PIB pentru a respecta cerinĠele de mediu ale legislaĠiei comunitare. Din acest motiv, cel mai
adesea în declaraĠiile oficiale, cheltuielile de aplicare a PEM sunt incluse la categoria „costuri ale
aderării”, iar la nivelul agenĠilor economici producători úi consumatori, PEM este privită ca
ansamblu de noi constrângeri. Se pierde din vedere faptul că, spre exemplu, poluarea aerului
reduce speranĠa de viaĠă cu 9 până la 24 de luni în Ġările europene sau că ameliorarea calităĠii
aerului în Ġările candidate ar putea preveni între 15.000 úi 34.000 de decese premature úi peste
180.000 de îmbolnăviri de bronúită acută. Aplicarea legislaĠiei comunitare de mediu va reprezenta
pentru noile Ġări membre o oportunitate în evitarea unor erori grave úi costisitoare rezultate din
orientarea către un model de dezvoltare clasic, centrat pe obiective economice úi conducând către
un mediu de viaĠă non-durabil.
De asemenea, în realizarea obiectivelor programului, Uniunea Europeană acordă o
importanĠă specială cooperării internaĠionale. Programul întăreúte dimensiunea externă a PEM,
propunând integrarea mediului în toate componentele relaĠiilor externe ale Uniunii. Uniunea
susĠine la nivel internaĠional aplicarea convenĠiilor internaĠionale, în special în domeniile
60
schimbării climatice, al biodiversităĠii, al controlului produselor chimice úi al reducerii
deúertificării, cu luarea în considerare a intereselor specifice ale Ġărilor în dezvoltare. UE este cel
mai important contributor la Ajutoarele pentru Dezvoltare, parte importantă a finanĠării fiind
orientată către promovarea în aceste Ġări a unui model de creútere integrând dimensiunea
ecologică. Uniunea Europeană a ratificat cele mai importante convenĠii internaĠionale, susĠine
respectarea protocolului de la Kyoto, sprijină întărirea rolului Programului NaĠiunilor Unite pentru
Mediu în guvernarea globală a problemelor ecologice, optează úi „luptă” pentru integrarea
mediului în cadrul negocierilor multilaterale OMC, a avut o contribuĠie esenĠială în încheierea
ConvenĠiei asupra diversităĠii biologice (2000) úi includerea în protocol a principiul precauĠiei în
utilizarea organismelor modificate genetic, cooperează cu organizaĠii úi instituĠii internaĠionale
pentru elaborarea de studii, rapoarte úi furnizarea de informaĠii.
Aplicarea PAM6 este considerată, pe ansamblu, o reuúită, chiar dacă rezultatele europene
privind reducerea poluării, prevenirea schimbărilor climatice sau ameliorarea biodiversităĠii sunt
în continuare modeste. Cele mai importante rezultate au fost obĠinute în domeniul protecĠiei
aerului úi în cel al protecĠiei naturii, Raportul Comisiei pe 2005 apreciind că principala barieră în
obĠinerea de progrese nu o mai constituie lipsa unui cadru strategic adecvat, a unei legislaĠii úi a
unor instrumente eficace, ci modele de consum úi de producĠie ce nu au integrat încă dimensiunea
de mediu29.
Actualul program de acĠiune, dincolo de limitele în planul impactului asupra protecĠiei
mediului în spaĠiul european, are meritul de a fi constituit un cadru stimulativ adoptării unor
strategii cu rol foarte important în asigurarea corelării între obiectivele economice, cele sociale úi
de mediu, precum úi pentru înregistrarea de progrese în domenii sensibile pentru Ġările europene:
apă, aer, sol, deúeuri, mediu urban, mediu marin. Mai mult decât atât, un mare câútig adus de noul
program îl reprezintă adaptarea instrumentelor de mediu la principiile úi mecanismele pieĠei.
Acordurile Voluntare de Mediu, Eco-etichetarea, Politica Integrată de Produs, Sistemul Financiar
de Management úi Audit al Mediului reprezintă câteva exemple de reuúită din această perspectivă,
urmărind participarea activă úi responsabilă a actorilor implicaĠi în acĠiuni cu impact asupra
mediului.
Cele mai importante strategii adoptate până în prezent la nivel european în baza PAM6
sunt: Programul „Aer curat pentru Europa” (CAFE), în domeniul calităĠii aerului; adoptarea în
2002 a strategiei pentru protecĠia solului, a unei strategii pentru utilizarea pesticidelor úi a unei
strategii pentru protecĠia úi dezvoltarea mediului; lansarea în 2003 a unei strategii pentru
reciclarea úi prevenirea deúeurilor, a unei strategii pentru utilizarea durabilă úi managementul
resurselor naturale úi a unei strategii pentru mediul urban;
Anul 2005 a fost cu totul excepĠional în dinamica realizărilor privind obiectivele PAM6,
prin: adoptarea programului REACH, a celor „24 de linii directoare integrate” pentru promovarea
eco-inovaĠiilor úi a celor mai bune reglementări de mediu, aplicarea Planului de AcĠiune pentru
Tehnologii Ecologice, publicarea a 4 strategii tematice (aer, managementul úi utilizarea durabilă a
resurselor, conservarea úi protecĠia mediului marin, gestionarea deúeurilor), intrarea în vigoare a
Protocolului de la Kyoto30.

5. Politica europeană de mediu úi România

Politica de mediu în România a debutat în anii ’90, prin înfiinĠarea Ministerului

Mediului31. În 1992 a fost adoptată „Strategia NaĠională de ProtecĠia Mediului”, reactualizată în
1996 úi în 2002. Conform strategiei, obiectivele prioritare de mediu în România sunt:
conservarea úi îmbunătăĠirea condiĠiilor de sănătate a oamenilor; dezvoltarea durabilă;
prevenirea poluării; conservarea biodiversităĠii; conservarea moútenirii culturale úi istorice;
aplicarea principiului „poluatorul plăteúte”; stimularea activităĠii de redresare a mediului (prin
acordarea de subvenĠii, credite cu dobândă mică etc.). Strategia a fost completată în 1999 cu

29
COM (2006) 70 final, p. 6.
30
Ibidem: 3-14.
31
Institutul European din România, (2000).
61
„Raportul privind starea mediului în România” úi Programul NaĠional de Aderare la UE, la care
se adaugă mai târziu „Strategia NaĠională de Gestionare a Deúeurilor” (2002).
Cele mai importante progrese în domeniul legislativ favorizate de strategia naĠională úi de
programul de aderare s-au înregistrat în32: legislaĠia privind evaluarea impactului, cea privind
deúeurile periculoase, gropile de gunoi pentru deúeuri, deúeurile rezultate din ambalaje úi
transportul deúeurilor, legislaĠia privind apa menajeră, apa potabilă, poluarea cauzată de
substanĠele periculoase, identificarea spaĠiilor ce necesită protecĠie specială, controlul poluării
industriale, măsuri pentru siguranĠa câmpurilor nucleare.
Ca viitoare Ġară membră a Uniunii Europene, România este obligată să adopte în totalitate
úi acquis-ul comunitar de mediu. Aplicarea strategiei geometriei variabile în modelul european de
integrare face însă posibilă adoptarea úi aplicarea treptată a legislaĠiei comunitare, prin utilizarea
perioadelor de tranziĠie úi a derogărilor temporare. Aceste instrumente ale strategiei de extindere
au venit în mod esenĠial în sprijinul Ġării noastre, dacă luăm în considerare exigenĠele ridicate de
mediu în spaĠiul european raportat la posibilităĠile României de a aplica legislaĠia úi la costurile
reformelor necesare pentru a integra principiul responsabilităĠii ecologice.
Capitolul de negociere „ProtecĠia mediului înconjurător” (capitolul 22) a fost deschis
în mai 2002 úi încheiat în 2004; în urma negocierilor, România a obĠinut următoarele perioade
de tranziĠie33:
- 3 perioade de tranziĠie, cu durate de 1, 2 úi 3 ani, pentru conformarea cu prevederile
directivei referitoare la controlul emisiilor de compuúi organici volatili (COV) rezultaĠi din
depozitarea benzinei úi distribuĠia sa de la terminale la staĠiile de distribuĠie a benzinei;
- 3 perioade de tranziĠie, cu durate de 3, 5 úi 5 ani, pentru atingerea obiectivelor de
recuperare/reciclare pentru plastic, sticlă úi lemn, prevăzute de conformarea cu prevederile
directivei privind ambalajele úi deúeurile de ambalaje;
- 2 perioade de tranziĠie cu durate cuprinse între 1 úi 2 ani, pentru conformarea cu
prevederile directivei privind incinerarea deúeurilor;
- 3 perioade de tranziĠie cu durate de de 3, 7 úi 9 ani pentru conformarea a 130 depozite cu
prevederile directivei privind depozitarea deúeurilor;
- 2 perioade de tranziĠie cu durata de 2 ani pentru atingerea Ġintelor de colectare, reciclare,
valorificare prevăzute de directiva privind deúeurile de echipamente electrice úi electronice;
- 2 perioade de tranziĠie de 5 úi 9 ani pentru aplicarea integrală a prevederilor
regulamentului privind transportul deúeurilor úi o derogare de la aplicarea art. 7(4) pe perioada
în care se aplică derogarea temporară instalaĠiei de destinaĠie;
- 2 perioade de tranziĠie de 9 úi 12 ani pentru aplicarea prevederilor directivei referitoare
la epurarea apelor uzate urbane;
- 2 perioade de tranziĠie de 4 úi 9 ani pentru respectarea a 9 parametri de calitate prevăzuĠi
de directiva privind calitatea apei potabile;
- 1 perioadă de tranziĠie de 3 ani pentru 51 unităĠi industriale pentru 8 substanĠe
periculoase;
- 1 perioadă de tranziĠie cu durata de 8,2 ani pentru 195 de instalaĠii ce se află sub
incidenĠa directivei privind prevenirea úi controlul integrat al poluării;
- 3 perioade de tranziĠie cu durata de 6 ani pentru valorile limită de SO2 pentru 34
instalaĠii mari de ardere, pentru respectarea valorilor limită de NOx pentru 69 instalaĠii, pentru
valorile limită de pulberi pentru 26 instalaĠii úi 1 perioadă de tranziĠie de 1 an pentru respectarea
valorilor limită pentru NOx pentru 6 instalaĠii.
Comisia apreciază că aplicarea legislaĠiei comunitare de mediu în România presupune un
cost de aproximativ 22 de miliarde de Euros. Implementarea acquis-ului european de mediu ne va
permite, însă, să evităm erori pe care cele mai „vechi” Ġări membre le-au făcut în procesul
dezvoltării lor economice úi să obĠinem o ameliorare rapidă a mediului úi a condiĠiilor de viaĠă. Nu
în ultimul rând, protecĠia mediului potenĠează factorii creúterii economice, creează locuri de
muncă úi generează dezvoltarea de noi pieĠe cu rol esenĠial în creúterea bunăstării sociale.
32
DelegaĠia Comisiei Europene în România, (2005), pp. 2-5.
33
Ministerul Integrării Europene, (2004), pp. 70-75.
62
România a reuúit deja să transpună în legislaĠia internă cea mai mare parte a acquis-ului de mediu,
dar rapoartele Comisiei au atras în mod constant atenĠia asupra limitelor capacităĠii administrative
de aplicare a PEM úi asupra posibilităĠilor reduse de finanĠare, cu lipsa unor instrumente
financiare adecvate. Comunitatea a venit în sprijinul României prin instrumentele financiare de
pre-aderare Phare úi ISPA, precum úi prin oferta de participare la proiecte de jumelaj, finanĠare
prin BEI, participare la programul LIFE úi la IniĠiativele Comunitare.
Prioritatea actuală în aplicarea PEM în România o constituie adoptarea de strategii
sectoriale care să integreze considerentele de mediu (în conformitate cu obiectivele
dezvoltării durabile) úi ameliorarea capacităĠii structurilor administrative de implementare.
Până la momentul aderării, Guvernul apreciază că acquis-ul de mediu va fi adoptat în totalitate, iar
planurile de implementare vor fi puse în aplicare. Ca direcĠii strategice, accentul în politica de
mediu va cădea pe o serie de axe prioritare ce au rolul de a întări componenta preventivă:
dezvoltarea sistemului de monitoring integrat al mediului, eco-producĠia úi consumul durabil,
descentralizarea sistemului instituĠional úi aplicarea principiului responsabilităĠii la toate nivelurile
úi în toate domeniile, dezvoltarea instrumentelor axate pe piaĠă, cooperarea internaĠională. Se
observă, de altfel, că axele prioritare în politica de mediu a României se încadrează în direcĠiile
strategice ale politicii europene de mediu.

Concluzii

ProtecĠia mediului reprezintă astăzi în Uniunea Europeană o politică orizontală, cu rol de

principiu în elaborarea úi aplicarea tuturor politicilor ComunităĠii úi statelor membre. Abordarea
integrată Ġine de evoluĠiile la nivelul strategiilor generale de integrare din ultimul deceniu al
secolului trecut care s-au adaptat treptat modelului dezvoltării durabile. Tratatul de la Maastricht
ridică protecĠia mediului la „rangul” de politică comunitară, iar Tratatul de la Amsterdam include
principiul dezvoltării durabile ca unul dintre obiectivele comunitare úi stabileúte aplicarea
principiului integrării mediului în politicile sectoriale.
Prin cele úase programe de acĠiune pentru mediu, Uniunea a elaborat un sistem complex de
legi comunitare orizontale úi pe domenii (calitatea aerului, gestiunea deúeurilor, calitatea apei,
protecĠia naturii, poluare industrială úi managementul riscului, substanĠe chimice periculoase úi
organisme modificate genetic, zgomot, protecĠie civilă, siguranĠa nucleară úi radioprotecĠie), a
trecut de la abordarea sectorială la cea integrată, a dezvoltat principii úi instrumente de acĠiune, úi-
a dezvoltat dimensiunea externă prin cooperarea la nivel internaĠional. În prezent, Uniunea
parcurge etapele celui de-al úaselea program de acĠiune „Mediu 2010: Viitorul nostru, Alegerea
noastră”, care se concentrează pe patru mari domenii de acĠiune: schimbări climatice, sănătate úi
mediu, natură úi biodiversitate úi gestionarea resurselor naturale.
În cei peste 30 de ani de acĠiune comunitară în domeniul protecĠiei mediului, Comisia
apreciază că principalele rezultate obĠinute sunt: diminuarea reziduurilor industriale, limitarea sau
interzicerea utilizării unor substanĠe toxice, cu riscuri ridicate pentru mediu úi sănătate,
diminuarea acidificării apelor, ameliorarea gestionării deúeurilor, ameliorarea calităĠii apelor,
aerului úi solului. Pentru ameliorarea impactului PEM, anii următori vor acorda prioritate acelor
strategii úi instrumente care vor promova o mai bună corelare între obiectivele de mediu úi cele ale
pieĠei libere (în special prin modificarea comportamentelor de producĠie úi de consum) úi se va
urmări o integrare mai eficace úi mai coerentă a mediului în politicile sectoriale. În plus, una
dintre marile provocări o va constitui úi aplicarea politicii de mediu în noile Ġări membre.

ReferinĠe

Baker, S., Kousis, M., Richardson, D. úi Young, S (editori), (1997), The Politics of Sustainable
Development. Theory, Policy and Practice Within he European Union, Routledge, Londra,
New York
Jones, R.A., The politics and economics of the European Union, (1998), Edward Elgar Publishing,
Inc., University Press, Cambridge
63
PohoaĠă, I., (2000), O istorie a doctrinelor economice, Editura Institutul European, Iaúi
Relicovschi, A., (2000), Seria Micromonografii – Politici Europene. Politici în managementul
mediului, Institutul European din România, Bucurúti
AgenĠia Europeană de Mediu (2004), Stratégie de l’AEE 2004-2008, URL (consultat mai 2006),
http://org.eea.eu.int/documents/startegy-docs/startegy_web-fr.pdf
Comisia ComunităĠilor Europene (2000a), Global Assesment. Europe’s environment: what
directions for the future?, Direction générale de la presse et de la communication
Publications B-1049, Bruxelles
Comisia ComunităĠilor Europene (2000), Directorate General for the Environment, White Paper
on environmental liability, [COM (2000) 66 final]
Comisia ComunităĠilor Europene (2001), Communication de la Commission au Conseil, au
Parlement européen, au Comité économique et social et au Comité des régions sur le
sixième programme communautaire d'action pour l’environnement „Environnement 2010:
notre avenir, notre choix” – Sixième programme d'action pour l'environnement/,
[COM/2001/0031 final], URL (consultat mai 2006),
http://europa.eu/scadplus/leg/fr/lvb/l28027.htm
Comisia ComunităĠilor Europene (2002a), Opter pour un avenir plus vert. L’Union européenne et
l’environnement, Direction générale de la presse et de la communication Publications B-
1049, Bruxelles
Comisia ComunităĠilor Europene, (2004), Document de travail de la Commission « Intégration
des considérations environnementales dans les autres politiques – bilan du Processus de
Cardiff. Towards sustainability. A european community programme of policy and action
in relation to the environment and sustainable development, [Com(2004) 394 final], URL
(consultat mai 2006), http://europa.eu.int/comm/environment/env-act5/5eap.pdf
Comisia ComunităĠilor Europene, (2006), Communication de la Commission au Conseil et au
Parlement Européen »Examen de la politique environnementale 2005 » {SEC(2006)
218}[ COM(2006) 70 final], URL (consultat mai 2006),
http://europa.eu/scadplus/leg/fr/lvb/l28172.htm
Consiliul european, (1998), Decizia nr. 2179/98/ce du Parlement Européen et du Conseil,
concernant le réexamen du programme communautaire de politique et d'action en matière
d'environnement et de développement durable «Vers un développement soustenable»,
URL (consultat în aprilie 2006), http://europa.eu.int/comm/environment/env-
act5/dec_fr.pdf
DelegaĠia Comisiei Europene în România, (2005), Sector Fiche. Agriculture, URL (consultat în
aprilie 2006), http://www.infoeuropa.ro/docs/Sector_fiche-Agriculture.pdf
Institutul European din România, (2000), Seria Micromonografii – Politici Europene. Politica de
mediu, URL (consultat în aprilie 2006), http://www.ier.ro/
Ministerul Integrării Europene, (2004), Capitole de negocieri, URL (consultat în aprilie 2006),
http://www.mie.ro/Negocieri/Romana/Fise_capitole_%20inchise_%202004.pdf
Traité instituant la Communauté européenne (version consolidée, (1992),Eur-Lex, Journal officiel
n° C 224 du 31 août 92, URL(consultat martie 2006), http://europa.eu.int/eur-
lex/lex/fr/treaties/treaties_founding.htm
Traité instituant la Communauté européenne, (1997, version consolidée), Journal officiel n° C
340 du 10 novembre 1997, URL (consultat martie 2006), http://europa.eu.int/eur-
lex/lex/fr/treaties/treaties_founding.htm
Traité établissant une Constitution pour l'Europe, Journal officiel n° C 310 du 16 décembre 2004,
URL (consultat în aprilie 2006), http://europa.eu.int/eur-lex/lex/fr/treaties/index.htm

64