Sunteți pe pagina 1din 13

PROIECT DE LECȚIE

DATA:

UNITATEA ȘCOLARĂ:

CLASA: a V-a.

PROFESOR:

ARIA CURRICULARĂ: Om și Societate.

DISCIPLINA: Istorie Universală antică și medievală.

SUBIECTUL LECȚIEI:Apariția și expansiunea Islamului.

TIPUL LECȚIEI: Mixtă.

LOCUL DE DESFĂȘURARE: Sala de clasă.

TIMPUL: 50 de minute.

COMPETENȚE GENERALE:

*1. Utilizarea în contexte diverse a coordonatelor și reprezentărilor de timp și


spațiu;

*2. Utilizarea critică și reflexivă a limbajului de specialitate și a surselor istorice;

COMPETENȚE SPECIFICE:

* 1.2 - Cine și unde a întemeiat credința islamică;

* 2.2 – Cum s-a format civilizația islamică;

* 2.3 – Când și unde s-a produs expansiunea militară și culturală a islamului.

1
COMPETENȚE DERIVATE/OPERAȚIONALE:

a. cognitive:

C.d.1 – să identifice sensul termenilor istorici:coran, islam, profet, revelație etc.;

C.d. 2 – să argumenteze aspecte ale credinței islamice;

C.d.3 – să explice expansiunea islamului în lume.

b. psiho-motorii/procedurale:

C.d.4 – să lectureze și să comenteze diverse surse istorice privitoare la tematica


lecției;

C.d.5 – să formuleze puncte de vedere privitoare la credința islamică;

C.d.6 – să structureze informațiile lecției într-o schemă logică de idei.

c. atitudinale/comportamentale:

C.d.7 – să manifeste deschidere către diverse opinii și puncte de vedere;

C.d.8 – să învețe prin cooperare cu colegii;

C.d.9 – să efectueze sarcinile de lucru individuale și în perechi.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

1.Resurse procedurale: organizarea elevilor – se va face atât frontal cât și pe grupe


după tipicul „coleg-coleg”; observarea sistematică a elevilor;

- metode: expunerea; brainstormingul; conversația euristică; învățarea prin


descoperire;

2. Resurse materiale:

* manualul; CD educațional

* prezentare ppt.

2
NIVELUL INIȚIAL AL CLASEI: elevii au nivel mediu al cunoștințelor.

DESFĂȘURAREA LECȚIEI:
ETAPELE LECȚIEI ACTIVITATEA ACTIVITATE METODE/ PROCEDEE
PROFESORULU A ELEVILOR
I
1. Momentul -Consemnarea
organizatoric. absențelor și
- 4 minute. organizarea
elevilor pentru Se pregătesc
lecție; pentru lecție.

- Se verifică dacă
există toate
condițiile pentru
desfășurarea în
condiții optime a
lecției: manual,
surse
bibliografice,
hartă.
2. Reactualizarea/ Profesorul cere
evocarea elevilor să-și Elevii își Conversația euristică;
cunoștiințelor reamintească reactualizează
anterioare ale ideile de bază ale cunoștințele și Evocare prin brainstorming.
elevilor. – 7 capitolului răspund la
minute. privitor migrații întrebările
și etnogeneza profesorului.
romanească
3. Anunțarea titlului Profesorul îi
noii lecții; informează pe
captarea atenției elevi că vor
elevilor. – 2 începe studiul Ascultă și își Expunere.
minute. unui nou capitol, notează titlul
apoi le anunță lecției în caiete.
titlul lecției:
Apariția și
expansiunea
islamului
4. Prezentarea Profesorul va
noului conținut; efectua o
dirijarea prezentarea a
învățării; aspectelor Ascultă
realizarea feed- esențiale ale explicațiile Expunerea/Prelegerea/Explicați
backului. – 30 de temei; profesorului; a;
minute. Va analiza,
împreună cu

3
elevii, sursele Vor analiza
istorice; sursele istorice;
Va scrie pe tablă
principalele idei Notează în
ale lecției. caiete ideile
principale ale
lecției;

Învățarea prin descoperire.


Își formează
propriile
puncte de
vedere.
5.Fixarea cunoștințelor și Cu ajutorul
evaluarea acestora; Tema ideilor principale, Elevii trec în
pentru acasă (dacă va fi profesorul revistă noile
cazul). – 5 minute. consolidează cunoștințe; Conversația euristică;
cunoștințele
elevilor și Răspund la
evaluează gradul întrebările
de însușire al profesorului;
acestora. Învățarea prin descoperire.
Dacă va fi
. cazul, vor
realize teme
pentru acasă.

Allah-denumire sub care este cunoscut Dumnezeu în limba arabă.

4
Bairam-sărbătoare musulmană însemnând sărbătoarea sacrificiului sau a ruperii postului, căzând în ultima
lună a anului arabic.

Beduini-nomazi ai deșertului; care aparține unei populații nomade din Arabia și Africa de nord.

Berber-persoană care aparține grupului de populații din nordul Africii, aparținând religiei musulmane.

Califat-denumire dată statului arab, organizat în teritoriile cucerite de arabi, condus de un calif. Și-a
răspândit credința islamică în Europa, Africa, Asia.

Califi-înlocuitori ai profetului, șefi religioși și politici supremi la triburile arabilor musulmani medievali.

Coran-(în limba arabă a citi, a recita, adică CITIRE, sau RECITARE), cartea sfântă a credincioșilor
musulmani, incluzând 114 sure (capitole).

Djihad-război sfânt cu nemusulmanii, pentru trecerea acestora la islam și răspândirea islamului.

Hegira-plecarea, sau fuga profetului Mohamed de la Mecca la Medina; marchează începutul erei
musulmane.

Imam-preot musulman, conducător al rugăciunii unei comunități umane arabe.

Islam-numele religiei islamice, musulmane, mahomedane; înseamnă supunere față de Allah.

Mahomed-cel lăudat; primul și cel mai mare profet al islamului.

Moschee-locaș de cult și închinare la arabi.

Musulman-supus al lui Allah.

Profet-predicator (prooroc), trimis de Dumnezeu, pentru a răspândi mesajul divin oamenilor.

Ramadan-a noua lună din calendarul musulman, care pune începutul postului mare, ce ține de la răsăritul
la apusul soarelui. E una dintre cele mai importante sărbători religioase islamice.

Revelație-descoperire; pentru credincioși, dezvăluirea voinței divinității.

Sunna-tradiția sfântă a islamului, care se compune din povestiri aparținând prin legendă profetului
Mahomed.

Șeic-căpetenie a unui trib, sau a unei comunități religioase la arabi.

5
SCHEMA LECȚIEI

- arabii, așezați în prima jumătate a mileniului I înPeninsula Arabia, aveau ca ocupații de


bazăpăstoritul și comerțul;

- principalele lor centre urbane erau Mecca și Yathreb (ulterior, denumit Medina). Credințele
religioase erau diferite de la un trib la altul;

- Islamul a apărut în secolul al VII-lea, fiind întemeiat de Mahomed (570-632), considerat


demusulmani profetul lui Allah (Dumnezeu). Învățăturile acestei religii sunt cuprinse în Coran
(cartea sfântă a musulmanilor);
- acesta are 114 capitole și este scris în arabă iar citirea sa se face tot în limba arabă;

- la moartea lui Mahomed, religia islamică era deja constituită, fiind stabilite regulile sociale și
religioase;

- urmașii săi s-au împărțit în două ramuri: siiţi (considerau că urmașul acestuia trebuia să fie
cineva din familia lui-ginerele, Ali) și şuniţi (credeau că urmașul lui Mahomed trebuie să fie din
comunitate);

- locașurile de cult ale musulmanilor sunt moscheile, acestea fiind nu doar locuri de rugăciune,
ci și de studiu sau de întâlnire a membrilor comunității;
- constituiți într-un stat din timpul vieții lui Mahomed, arabii au trecut la o politică de
expansiune, dusă prin djihad (războiul sfânt) în numele credinței, ocupând teritorii întinse în
Europa, Africa și Asia. Acest fapt a contribuit la răspândirea limbii și culturii arabe;

- organizați politic, în secolul al VII-lea, într-un califat cu centrul la Damasc (în Siria), arabii au
transformat această formă de organizare într-un adevărat imperiu, cu o administrație și reguli de
conducere inspirate din modelele persan și bizantin;

- în secolul al X-lea, s-au format califatele rivale de Cordoba (în Peninsula Iberică), de Bagdad
(în Asia) și de Cairo (în Africa de Nord).

6
7
Apariția și expansiunea Islamului

Fișa nr. 1

Profetul Mahomed

Cine a fost Mahomed?

Mahomed s-a născut la Mecca. Este fiul lui Abdulah. Tatăl său era nobil, dar nu foarte bogat și
făcea parte din familiile care vegheau templul Kaaba de la Mecca. A murit de timpuriu și i-a lăsat fiului
său Mahomed numai cinci cămile, ceea ce nu era mare lucru. Așa că Mahomed a trebuit să se angajeze
păstor de capre la oamenii bogați. Mai târziu a ajuns la o femeie bogată cu care s-a căsătorit și au avut
împreună șase copii.

Cum a devenit Mahomed profet?

Mahomed a devenit profet în urma unei revelații. Se făcea că îl vede pe arhanghelul Gabriel
venind la el și că îl aude vorbindu-i cu voce tunătoare: ”Rostește”, ”Rostește”, ”Rostește”, apoi i-a
poruncit în numele Dumnezeului său să se roage. După trei ani a avut o altă revelație, arhanghelul
Gabriel, înconjurat de glorie cerească care i-a poruncit: ”Ridică-te și propovăduiește, slăvește pe
Dumnezeul tău!”

Predicile lui Mahomed, Coranul (Cartea sfântă a Islamului)

Jihadul – războiul sfânt și Raiul. Mahomed a explicat adepților săi că trebuie să lupte și să
izbândească pentru această învățătură și că nu era un păcat să omori un necredincios care nu vrea să-l
recunoască pe el ca profet. Că viteazul războinic care cade în luptă pentru această credință, pentru Allah și
pentru profet, ajunge imediat în rai. În predici Mahomed descria paradisul ca fiind foarte frumos:
”Credincioșii stau pe perne mari față în față, îmbrăcați în haine de mătase verde, cu catarame de argint, la
umbra florilor de nufăr sau banani înfloriți în timp ce băieți nemuritori le toarnă cel mai bun vin . Sunt
acolo fructe nemaipomenite și carne de pasăre după pofta inimii și fete cu ochi mari, frumoși ca niște
perle…

8
Fișa 1
Arabia. Condițiile fizice și geografice.

A. „Arabia este cea mai mare peninsulă de pe pământ. Este situată în sud-vestul Asiei, fiind cuprinsă între
Marea Roșie, Oceanul Indian și golfurile Osman și Persic. Cu toată marea sa întindere de circa 3000 000
kilometri pătrați, Arabia a fost dintotdeauna foarte puțin populată din cauza deșerturilor sale aflate în
centrul ei”(Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1998, p. 149).

B. „Arabia măsoară 2900 de kilometri în lungime și 2000 de kilometri în lățime. Din punct de vedere
geologic este o continuare a deșertului african Sahara, o parte din centura de nisip, care traversând Persia,
ajunge până în deșertul Gobi. Arabia înseamnă arid. Din punct de vedere fizic, Arabia este un platou
întins, care, la numai 50 de kilometri de Marea Roșie, se înalță brusc până la 3000 de metri și coboară lin
pe o pantă, spre est, în lungul unor masive deșertice, până în Golful Persic. În centru se află câteva oaze și
sate umbrite de palmieri, unde apa e scoasă din puțuri nu foarte adânci, în jurul acestui nucleu, nisipurile
se întind în toate direcțiile, pe sute de kilometri. Ninge odată la 40 de ani; noaptea temperatura scade la 0
grade. Cerul este aproape mereu senin. Pe țărmuri, ploile fac un trai relativ civilizat” (Will și Ariel Durant,
Civilizații istorisite, Vol. 10, Ed. Prietenii Cărții, București, 2003, p. 236).

Citind și analizând cu atenție cele două fragmente de text, răspundeți întrebărilor de mai jos.

1. Identificați și precizați care este poziția geografică a peninsulei Arabice pe glob.


2. Evidențiați elementele de relief specifice Peninsulei Arabice.
3. În ce constă bogăția Arabiei?

Poporul deșertului

B.„Arabii își fac intrarea pe marea scenă a istoriei la începutul mileniului I î. Hr. Cel mai vechi stat arab
cuprindea bogatul ținut al Yemenului, unde în secolul al X-lea î. Hr., stăpânea regina din Saba, celebru
personaj biblic. Arabii populau imensa peninsulă care le poartă numele, care are o suprafață de peste 3000
000 kilometri pătrați. Zona este aridă, dominată de stepe și deșerturi, în vreme ce terenurile cultivate
reprezintă sub 10% din suprafața peninsulei…”( Liviu Lazăr, Mioara Praporgescu, Sergiu Praporgescu, Arabii, stăpânii
deșertului).

C.„Populația s-a îngrămădit pe coastele Peninsulei, mai ales în vest (Hijaz, sau Hedjaz) și în sud, unde
ținutul muntos și o climă mai umedă au făcut posibilă viața sedentară și o civilizație înfloritoare (Arabia
felix, Yemenul de azi). În restul peninsulei, prin deșerturile nesfârșite, cu oaze ici acolo, populația a fost și
a rămas și acum în mare parte nomadă, ocupându-se cu păstoritul” (Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 1998, p. 149).

Citind și analizând cu atenție cele de fragmente de text, răspundeți întrebărilor de mai jos.

1. În ce secol al mileniului I î. Hr. apar arabii în istorie?


2. Cum se numesc cele două forme de relief ale Peninsulei Arabice?
3. Precizați doi factori care au contribuit la așezarea arabilor pe malul Mării Roșii.
4. Numiți două ocupații principale ale arabilor dictate de condițiile de mediu din Arabia.

9
D. „Populația Arabiei se împărțea între nomazii din centru și sedentarii din sud și din vest” (Istoria universală
Larousse, p. 62).

E. „În Arabia existau comunități de evrei, stabiliți în sudul Yemenului și vestul Hijazului, după a doua
distrugere a templului din Ierusalim de către romani. Erau grupați în triburi și locuind în cetăți fortificate,
de teama unui atac”(Philippe Gaudin, Marile Religii).

F. „În secolul al VI-lea d. Hr., o parte dintre arabi aveau un mod de viață sedentar, dar cei mai numeroși
dintre ei, așa numiții beduini, erau nomazi, ocupându-se cu păstoritul, vânătoarea, negustoria și
expedițiile de pradă. Beduinii considerau agricultura și meșteșugurile ca nedemne de ei. Adevărați
stăpâni ai deșertului, erau oameni aspri, dar curajoși și mândri. Onoarea era sfântă pentru un beduin și
răzbunarea era considerată o datorie și o onoare. Ospitalitatea era o altă datorie sfântă a beduinului, el
trebuind să-și cinstească oaspeții cu tot ce aveau mai bun. Pe toată durata șederii sale, oaspetele se afla
sub protecția beduinului care-l găzduia”…”( Liviu Lazăr, Mioara Praporgescu, Sergiu Praporgescu, Arabii, stăpânii deșertului).

G. „Între populația arabă din sud și populația din nord, au fost necontenite certuri și lupte, cei din sud
fiind mândri de civilizația lor, iar cei din nord fălindu-se cu puritatea rasei lor semite. Sub raport politic,
arabii aveau un regim tribal întemeiat pe confederații de triburi și pe obiceiuri cu putere de lege.
Puternicii lor rivali erau Imperiul Bizantin și Persia. În genere, erau foarte războinici. Femeile aveau o
situație foarte grea. Nașterea fetelor era considerată un blestem, adesea ele fiind îngropate de vii. Sărăcia
era una dintre condițiile vieții cotidiene, dictată de o economie dezastruoasă. Dispariția imperiului roman
de apus, lipsise Arabia de tămâie și parfumuri. Comerțul caravanier din China și India, odinioară aducător
de consistente venituri, era nemișcat acum” (Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1998, p.
149).

Organizarea socială și politică. Viața economică

H. „Fiecare trib, sau clan era condus de un șeic, ales de șefii unei familii de viță veche, superioară prin
bogăție, înțelepciune, ori virtuți războinice….Oamenii cultivau pământul arid și recoltau o brumă de
cereale și de legume, creșteau vite, cai de rasă, îngrijind livezi de curmali, piersici, caiși, rodii, lămâi,
portocali, bananieri, smochine, cultivând plane aromatice: tămâia, cimbrul, iasomia, levănțica, extrăgând
irt-ul, o esență de trandafiri de munte, crestând copacii pentru a extrage din seva lor mirtul sau balsamul.
Circa 12% din populație trăia în orașele de lângă, sau de pe coasta vestică, aici existând piețe și porturi
pentru comerțul de pe Marea Roșie, în timp ce în interiorul uscatului se întindeau marile drumuri ale
caravanelor spre Siria. Schimburile comerciale cu Egiptul datează din anul 2743 î. Hr., iar cele cu India
sunt probabil mult mai vechi. Târguri anuale atrăgeau anual negustori, actori, predicatori, cântăreți,
poeți”(Will și Ariel Durant, Civilizații istorisite, Vol. 10, Ed. Prietenii Cărții, București, 2003, p. 239).
Citind fragmentele de text, răspundeți întrebărilor:

1. În baza documentului D, precizați o cauză a diferenței stilului de viață dintre cele două populații.
2. În baza documentului E, precizați:
a) trei calități (valori) morale ale arabilor;
b) de ce arabii erau numiți oamenii deșertului?
3. În baza documentului G, precizați:
a) Cine și cum putea deveni șeic?
4. În baza documentului H, precizați care:
a) alte ocupații principale practicau arabii?
b) să fie cauza luptelor dintre triburile de arabi?

10
Fișa 2
Arabia islamică

A. „Apariția islamismului a fost pregătită de existența în credințele pre-islamice, a ideii unei zeități principale
(Allah), influențată de ideile religioase din iudaism și creștinism (Jahve; Dumnezeu) ”(Radu Manolescu, Istoria
medievală universală, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1980, p. 102).
B. „Vechea religie a arabilor se baza pe idoli, fiecare trib având propriul său idol. Tatăl și stăpânul tuturor era
Allah (Dumnezeu). În Mecca se afla templul Kaaba, care adăpostea piața neagră a lui Allah și statuile a 360
de idoli, fiind locul sfânt al tuturor arabilor” (Liviu Lazăr, Mioara Praporgescu, Sergiu Praporgescu, Arabii, stăpânii
deșertului).
C. „În Arabia pre-islamică, exista un cult religios numeros, care stăpânea peste celelalte culte religioase mai
mici. El adora divinități ca Hubal, Al Lat, Al Uzza, Manat, Isaf, Na ila. Acești idoli erau considerați o
categorie de ființe supranaturale, care făceau legătura dintre oameni și Dumnezeu, capabili să împlinească
binele sau răul. Acest cult (shirk) era aproape politeist, închinătorii săi recunoscând un singur Dumnezeu
care a creat pământul, cerul și omul. Dumnezeu nu conduce această lume singur, ci ajutat de ființe
supranaturale (zeități; divinități), care au o putere de acțiune liberă față de Dumnezeu. Aproape fiecare trib
avea propriul idol, reprezentat de către o statuie din lemn sau piatră. Centrul religios principal era
Kaaba”(Philippe Gaudin, Marile Religii).
1. Precizați pe baza surselor documentelor A, B, C, religia arabilor înainte de Mahomed.
D. „Într-o noapte a anului 610, Muhammad, pe când se ruga singur într-o grotă, a avut un vis. Când i se cerea
să povestească despre visurile sale, răspundea că întregul text al Coranului se află în cer și îi era comunicat,
fragment cu fragment, de către îngerul Gavriil. Încrederea în misiunea pe care o avea, i-a dat claritate
gândirii sale și putere de a ajunge la o nouă religie. El s-a declarat profesorul lui Allah, învestit de divinitate
să conducă poporul spre o lege nouă și o credință monotesistă” (Will și Ariel Durant, Civilizații istorisite, Vol. 10, Ed.
Prietenii Cărții, București, 2003, p. 247).
E. „Pe urmă, numeroși oameni, bărbați și femei deopotrivă, au îmbrățișat islamul, așa încât se vorbea tot mai
mult despre islam. După aceea, Allah i-a poruncit trimisului său să-i facă cunoscută învățătura sa în fața
poporului, pe care să-l convertească la islam” (Viața lui Mohamed).
F. „Acela care dăruiește din prisosul averii lui, ziua și noaptea, între patru ochi, sau în public, își va primi
răsplata de la Allah”(Sura vacii).
G. „Măsoară bine atunci când o faci și folosește măsura dreaptă; acesta este cel mai și corect mod de a
acționa”(Sura călătoriei).
H. „De pe urma unei case, ai cât să nu mori de foame/De pe urma palmierului, cât să-ți fie destul/Dar un
adevărat izvor de câștig ai doar în semănături și în creșterea vitelor (Din operele lui Al Gahih)”
„Doar munca și credința îl scapă/Pe cel ce vremurile îl sufocă/Nu-i șiretlic să alunge boala de moarte/Și să-i
schimbe locul” (Abu-al-Atahya, primul poet filosof arab).
1. Identificați din sursele F, G, H, norme (legi) ale credinței în islam.
2. Analizând sursa documentului D, precizați tipul de religie la care se referă.
3. Folosind sursele documentului H, precizați stilul de viață al arabilor și principalul sfat (îndemn).
Războiul sfânt
I. „Luptați pe calea lui Allah împotriva celor care se războiesc cu voi. Dar să nu faceți nedreptatea de a-i
ataca voi pe cei dintâi. Allah nu-i iubește pe cei nedrepți…Cei ce-și jertfesc această viață pentru cea
viitoare, luptă pe calea lui Allah; fie că mor, fie că sunt învingători, noi le vom dărui răsplată
mărinimoasă”(Sura despre războiul sfânt).
1. Analizând fragmentul documentului H:
a) explicați cum cere Allah să se răspândească islamul?;
b) împotriva cui trebuie să lupte musulmanul?
c) cine trebuie să înceapă lupta?
d) ce trebuie să facă un musulman? De ce?
e) stabiliți urmările acestei porunci a Coranului pentru arabi și pentru restul popoarelor.
J. „…Dintru început, la răspândirea legii, el nu a întrebuințat nicio silă; pe arabi și după aceea pe sirieni i-a câștigat,
înduplecându-i cu vorba…Și legiuirea o dădea pentru o liniștită contemplare….și…pentru o adorare entuziastă a

11
divinității…Căci în legea lui se cere să te rogi de patru ori pe zi lui Dumnezeu și nicio piedică să nu-ți fie la
aceasta…”(Cronicarul bizantin LaoonicChalcocondil cu privire la răspândirea religiei islamice).

Formarea statului arab și răspândirea sa


A. „Viața Orientului Apropiat a fost tulburată de zăngănitul de arme al triburilor arabe, de ieșirea lor
surprinzătoare a istoriei universale. În mai puțin de un secol, ies din întinsa peninsulă de nisip, din imensa
țară pietroasă și pustie, îndreptându-se către regiunile fertile din jur: văile Eufratului, Tigrului, Nilului și de
aici mai departe, până ating din est Indul, iar în vest Atlanticul, punând stăpânire pe un teritoriu imens…
Islamul amânat în lupta împotriva necredincioșilor masele de arabi săraci a căror nemulțumire a scos-o în
afara vetrei lor de viețuire pustii, pe frontul lui Allah. Ideea luptei pentru răspândirea islamului prin sabie a
fost ridicată la rangul de doctrină supremă a religiei și a statului”(Mehmet Ablai, Arabii).
B. „Lăsând deoparte respectul pe care îl aveau Mahomed și Abu Bakr pentru creștinism în genere, în primii
ani ai cuceririi teritoriilor creștine se remarcă ceva cu totul neobișnuit: musulmanii vin și se roagă în incinta
aceleiași biserici, împreună cu creștinii, bineânțeles, unii pentru Allah, ceilalți pentru Dumnezeu. Pare
ciudat, dar izvoarele atestă că aceasta era situația. Deci, să nu ne închipuim că cuceritori azvârlind afară pe
creștini și dând cu barda în dreapta și-n stânga, în lucrurile sfinte și transformând peste noapte biserica în
moschee”(Mehmet Ablai, Arabii).
1. Ce tip de politică externă au purtat arabii la începutul secolului VII?
2. Ce tip de relații s-au stabilit între creștini și arabi în timpul conviețuirii acestora?
C. „La șase ani de la moartea profetului, trupele arabe, cu prețul unor lupte sângeroase, cuceriseră deja
Palestina și Persia și jefuiseră ținuturi învinse. Alte armate s-au îndreptat spre Egipt, care încă făcea parte
din Imperiul Roman de Răsărit, dar care devenise o țară săracă. După patru ani de război, Egiptul a căzu și
el sub dominație arabă. Marele oraș Alexandria a cunoscut aceeași soartă…Au urmat alte războaie
sângeroase și Imperiul arab se răspândea permanent. Ca și cum un foc mare ar fi pornit de la Mecca, ca și
cum Mahomed ar fi aruncat pe harta lumii o torță aprinsă. Din Persia până în India, din Egipt până în toate
țările din Africa de Nord, totul era numai foc și sânge”(E. Gombrich, Istoria lumii).
D. „..Pentru numele lui Allah, eu vreau ca arabii să se intereseze de bogățiile Imperiului Persan, ca de o avere
a lor. Din acest motiv nu vreau să las în Arabia nici un comandant de ceată, nici un om capabil să poarte
armele, nobil, sau din starea de mijloc, nici un orator, nici un poet, pentru ca toată floarea ginții arabe să
pornească ca un singur mănunchi…”(Califul Ben DjairTabari despre expansiunea statului arab).
E. „În urma bătăliei de la Yarmuk (636), arabii cuceresc teritorii aparținând Imperiului Roman de Răsărit: se
spune că Heraclie, aflând de bătălia de la Yarmuk și despre lupta înverșunată a musulmanilor cu oștile
imperiale, a fugit din Antiohia la Constantinopol. La trecerea unei strâmtori de graniță, el ar fi spus: Bun
rămas, Siria! Ce țară frumoasă pentru dușmanii noștri. Făcea referire la pășunile minunate ale
Siriei”(Baladhuri, Cartea cuceririi țărilor).
1. Identificați în sursa E, evenimentul istoric și o urmare a acestuia.
F. „Pornind din Spania, arabii au ajuns la regatul francilor și au fost nevoiți să înfrunte cetele creștine de țărani
germani, organizate la cererea regelui și conduse de șeful lor Carol cel Mare. În anul 732, el i-a bătut pe
arabi la Poitiers, exact la 100 de ani de la moartea profetului. În cazul în care Carol Martel ar fi pierdut
atunci războiul, arabii ar fi cucerit cu siguranță Franța și Germania și ar fi distrus bisericile și mânăstirile.
Poate că acum am fi fost cu toții musulmani, ca majoritatea oamenilor, ca majoritatea oamenilor care
trăiesc astăzi în ceea ce odinioară a fost Persia și Mesopotamia, India (unde sunt foarte numeroși), în
Palestina, în Egipt și în Africa de Nord”(E. Gombirch, Istoria lumii).
1. În baza surselor C și F, prezentați etapele răspândirii arabilor.
2. Notați, pe scară (friză) cronologică etapele răspândirii arabilor.
3. Localizați pe harta din atlas, teritoriile ocupate de arabi.
4. Prezentați în baza surselor C și F urmările răspândirii statului arab.
5. Prezentați pe baza textului F, importanța victoriei lui Carol Martel împotriva arabilor.

Fixarea cunoștințelor

12
I. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect pentru fiecare dintre afirmațiile
de mai jos:
1. Califatul de Cordoba a existat până în secolul:
a) al XV-lea; b) al XIV-lea; c) al XII-lea; d) al XIII-lea.
2. Fuga lui Mahomed de la Mecca la Medina s-a numit:
a) djihad; b) hegira; c) islam; d) musulman.
3. În lupta de la Poitiers, arabii au fost înfrânți de către:
a) franci; b) vizigoți; c) ostrogoți; d) vandali.
4. Maxima dezvoltare teritorială, politică și economică a Califatului arab a fost atinsă în
timpul califului:
a) Mahomed; b) Harun al-Rașid; c) Moawia; d) Yathreb.
II. Citiți cu atenție enunțurile de mai jos și notați-le cu A (adevărat), sau F (fals), după
fiecare caz:
1. Întreaga Peninsulă Arabică este propice vieții oamenilor ( ).
2. Islamismul a jucat un rol minor în unificarea triburilor arabe ( ).
3. Califatul arab s-a întins pe trei continente ().
4. Califii au cucerit Siria, Mesopotamia, Egiptul și Persia ( ).
5. Arabii erau creștini încă de la începutul existenței lor ().
6. Adepții islamului se mai numesc și musulmani ( ).
7. Una dintre capitalele califatului arab era Babilon ().
8. Religia arabilor este mahomedanismul ().
9. Kaaba se afla în orașul Mecca ().
10. Potrivit Coranului, arabii au o singură îndatorire față de Allah ().
11. Califatul de Bagdad s-a împărțit în state mai mici ( ).
12. Prin intermediul arabilor, în Europa medievală s-au răspândit numeroase
cunoștințe și invenții ale popoarelor vechi orientale ():
III. Citiți cu atenție noțiunile istorice redate în coloana A și explicațiile precizate în
coloana B, apoi realizați cu săgeți de la stânga la dreapta corespondența dintre
termenii coloanei A și cifra corespunzătoare din coloana B.
a. Război sfânt 1. Coran
b. Urmaș al profetului 2. Hegira
c. Conducător arab 3. Islam
d. Nomad arab 4. Moschee
e. Loc de rugăciune al musulmanilor 5. musulman
f. Sfârșitul supremației arabe 6. Calif
g. Titlu purtat de către conducătorii arabi 7. Beduin
h. Capodoperă a literaturii arabe 8. Bătălia de la Poitiers
i. Credința în Allah 9. O mie și una de nopți
j. Plecare, fugă 10. Djihad.
k. Descoperirea divinității 11. Emir.
l. Lectură, recitare

13