ANALELE PUTNEI

XIII 2017 2

SUMAR

CUVÂNT ÎNAINTE ................................................................................................ 5

COLOCVIILE PUTNEI, XIX

LIVIU CÎMPEANU, Basarab Laiotă, Ştefan cel Mare şi Matia Corvinul

la 1477.......................................................................................................... 7
MONAH IUSTIN TABAN, Îndreptări privind sfârşitul păstoririi mitropolitului
Teofan I (1545/1546) ................................................................................. 17
ALEXANDRU PÎNZAR, Cutumă şi inovaţie: succesiunea la tron în Moldova,
în 1517 ....................................................................................................... 43
MIHAIL ANATOLII CIOBANU, Documente moldoveneşti din vechi arhive
moscovite ................................................................................................... 55
ŞTEFAN S. GOROVEI, „Noi” mărturii armeneşti despre Ştefan cel Mare
şi urmaşii săi .............................................................................................. 69

*
LISTA AUTORILOR ............................................................................................. 83
ABREVIERI ........................................................................................................... 85
 ANALELE PUTNEI
XIII 2017 2

CONTENTS

FOREWORD ............................................................................................................ 5

THE PUTNA COLLOQUIA, XIX

LIVIU CÎMPEANU, Basarab Laiotă, Stephen the Great and Matthias Corvinus
in 1477 ......................................................................................................... 7
MONAH IUSTIN TABAN, Emendations Concerning the End of the Pastoral
Tenure of Metropolitan Theophan I (1545/1546) ...................................... 17
ALEXANDRU PÎNZAR, Tradition and Innovation: The Succession to the Throne
of Moldavia in 1517 ................................................................................... 43
MIHAIL ANATOLII CIOBANU, Moldavian Documents from Old Moscow
Archives ..................................................................................................... 55
ŞTEFAN S. GOROVEI, „Nouvelles” informations arméniennes concernant
Étienne le Grand et ses successeurs ........................................................... 69

*
LIST OF AUTHORS .............................................................................................. 83
ABBREVIATIONS ................................................................................................ 85
ALEXANDRU PÎNZAR

CUTUMĂ ŞI INOVAŢIE: SUCCESIUNEA LA TRON

ÎN MOLDOVA, ÎN 1517

Într-o noapte de aprilie a anului 1517, murea pe neaşteptate la Huşi, în

plină putere, Bogdan al III-lea, singurul fiu legitim şi succesorul marelui Ştefan.
Lunga şi glorioasa domnie a tatălui său, de aproape o jumătate de veac, consolidase
ideea de succesiune dinastică directă1, care câştigase teren în defavoarea preferinţei
pentru succesiunea agnatică laterală, manifestată până la mijlocul secolului
al XV-lea în familia domnitoare de la Suceava2. Nu era nimic mai firesc, deci, ca
lui Bogdan al III-lea să-i succeadă fiul său cel mai mare, Ştefan cel Tânăr sau
Ştefăniţă, care purta numele de frumoasă amintire al bunicului său. Prin urmare, nu
pare deloc ieşit din comun faptul că letopiseţele moldoveneşti doar notează
transmiterea puterii, sec, fără detalii3, în vreme ce cronicarii polonezi, aşa cum a
remarcat încă Nicolae Costin, au ignorat-o cu desăvârşire, ca şi întreaga domnie a
nepotului lui Ştefan cel Mare4. Scurtul interval dintre momentul morţii lui Bogdan,
probabil cel consemnat pe piatra de mormânt de la Putna, „luna aprilie 20 în

1 Benoît Joudiou, Le règne d’Étienne le Grand et la succession: une perspective idéologique,

în vol. „Ştefan cel Mare şi Sfânt. Atlet al credinţei creştine”, carte tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea
Sfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Sfânta Mănăstire Putna, 2004, p. 420.
2 Un prim indiciu care pare să confirme această preferinţă îl găsim încă de la sfârşitul veacului

al XIV-lea, în modul în care sunt specificaţi destinatarii gajului pus de regele Vladislav Jagiełło, la
3 februarie 1388, pentru împrumutul luat de la Petru I („atunci oraşul nostru Halici şi cu acest ţinut ce
atârnă de el îl vom pune amanet […] acestui adevărat şi voievod şi fratelui său, Roman, şi copiilor lor
sau cui va fi viu”, în Mihai Costăchescu, Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, II, Iaşi,
1932, p. 606). Simpla trecere în revistă a succesiunii primilor domni ai Moldovei e, însă, edificatoare:
după moartea lui Petru I, domnia a luat-o fratele lui, Roman I, apoi fiii acestuia din urmă, în ordine,
Ştefan I, Iuga şi Alexandru, pentru ca ultimului să-i urmeze, în succesiune, toţi fiii săi, legitimi şi
nelegitimi, Ilie, Ştefan al II-lea, Petru al II-lea, Bogdan al II-lea şi Petru Aron, între care s-au intercalat şi
cei doi copii ai lui Ilie, Roman al II-lea şi Alexăndrel.
3 Letopiseţul de la Putna I: „a venit la domnie fiul său, Ştefan voievod”; Letopiseţul de la

Putna II: „a venit la domnie fiul lui, cu acelaşi nume ca bunicul său, Ştefan voievod cel Tânăr”;
Traducerea românească a letopiseţului de la Putna: „au stătut feciorul lui, Ştefan voiuvod cel Tânăr”;
Cronica lui Macarie: „a lăsat domnia fiului său, Ştefan voievod cel Tânăr”; Cronica moldo-polonă:
„după aceea a fost voievod sau domn fiul său, Ştefan” (Cronicile slavo-române din sec. XV–XVI
publicate de Ion Bogdan, ediţie revăzută şi completată de P. P. Panaitescu, Bucureşti, 1959 – în
continuare, Cronicile slavo-române… –, p. 52, 66, 73, 92, 183); Grigore Ureche, Letopiseţul Ţărâi
Moldovei, ediţie îngrijită, studiu introductiv, indice şi glosar de P. P. Panaitescu, Bucureşti, [1955],
p. 133: „pre urma lui, fiiu său, Ştefan vodă, ce-i zic cel Tânăr, s-au aşezat la domnie”.
4 Nicolae Costin, Scrieri în două volume, ediţie de Svetlana Korolevschi, I, Chişinău, 1990,

p. 187.

„Analele Putnei”, XIII, 2017, 2, p. 43–53.

44 ALEXANDRU PÎNZAR

miazănoapte”5, datele înregistrate de cronicari, „aprilie în zile 18, în ceasul cel

dintâi al nopţii”6 şi „aprilie 22”7, fiind şi ele foarte apropiate, şi ziua, pe care o dau
letopiseţele, în care Ştefan cel Tânăr a urcat pe tron, când „a primit binecuvântarea
ungerii cu mâna preasfinţitului mitropolit chir Theoctist”, cum notează Macarie8,
adică 22 aprilie9, e normal, luând în considerare diferitele ceremonii care trebuiau
să se desfăşoare în locuri aflate la distanţe semnificative (Huşi, Suceava, Putna).
Contrar unor păreri mai vechi10, şi acest lucru pare să întărească ideea unei
„tranziţii” line, fără turbulenţe şi ingerinţe externe, care doar trebuia să fie adusă la
cunoştinţă regilor şi principilor din această parte a lumii11.
Cu toate acestea, în Moldova, în aprilie 1517, au existat toate condiţiile
pentru o criză. În primul rând, din cauză că noul domn nu era atunci decât un copil.
Izvoarele contemporane şi, după ele, istoricii din prezent nu s-au pus de acord cu
privire la vârsta pe care Ştefan cel Tânăr ar fi avut-o în primăvara lui 1517. Unii au
acceptat-o ca adevărată pe cea consemnată de episcopul Macarie, de 9 ani12, care ar
explica şi de ce s-a declanşat în 1523 conflictul său cu marii boieri, adică exact
atunci când Ştefan ar fi atins vârsta majoratului fiilor de domni, la 15 ani, conform
cutumelor vremii13. În sprijinul unei vârste atât de mici stă şi consemnarea din
cronica lui Ureche, pusă sub anul 1509: „Şi décii ş-au luat [Bogdan al III-lea]
doamnă din ţară şi au făcut pre Ştefan vodă cel Tânăru”14. Alţi istorici au
considerat că mai bine informat era (şi trebuia să fie) vicecancelarul Poloniei Piotr
Tomicki, care, informându-l, în primăvara lui 1517, pe palatinul din Sandomierz
despre noutăţile din Moldova, moartea lui Bogdan şi urcarea pe tron a fiului
acestuia, nota că noul domn avea atunci 11 ani15. O confirmare suplimentară a
veridicităţii acestei vârste ar oferi-o un raport al nunţiului papal din Ungaria, din
1526, care arată că Ştefan cel Tânăr ar fi avut atunci aceeaşi vârstă cu regele

5 G. Balş, Bisericile lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1926, p. 275.

6 Grigore Ureche, op. cit., p. 133.
7 Letopiseţul de la Putna II, în Cronicile slavo-române…, p. 66. Data consemnată de Cronica

moldo-polonă, 22 august, e preluată, probabil, din acelaşi letopiseţ, însă luna a fost citită greşit (ibidem,
p. 183).
8 Ibidem, p. 92.
9 Consemnat de cele două variante ale Letopiseţului de la Putna (ibidem, p. 52, 66).
10 N. Grigoraş, Ştefan vodă cel Tânăr şi Luca Arbure, în AIIAI, IX, 1972, p. 3; Ştefan S.

Gorovei, Muşatinii, Bucureşti, 1976, p. 77.

11 La 22 mai 1517, e consemnată venirea la Poartă a unui sol moldovean, ce aducea ştirea

morţii lui Bogdan şi a urcării pe tron a fiului lui (I diarii di Marino Sanuto, XXIV, editori Federico
Stefani, Guglielmo Berchet, Niccolò Barozzi, Veneţia, 1889, col. 481).
12 Cronica lui Macarie, în Cronicile slavo-române…, p. 92.
13 Emil Vîrtosu, Titulatura domnilor şi asocierea la domnie în Ţara Românească şi Moldova

până în secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1960, p. 224; Alexandru V. Boldur, Privire generală asupra
domniei lui Ştefăniţă, fiul lui Bogdan, în AIIX, XXVII, 1990, p. 215.
14 Grigore Ureche, op. cit., p. 130.
15 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente privitoare la istoria românilor, II/3 (1510–1530),

Bucureşti, 1892, nr. CXCVI, p. 248.

 CUTUMĂ ŞI INOVAŢIE: SUCCESIUNEA LA TRON ÎN MOLDOVA, ÎN 1517 45

Ludovic (născut la 1 iulie 1506)16. În fine, pornind de la un alt raport, de această

dată din 1521, al ambasadorului Modenei în Polonia, care îi dădea domnului
Moldovei 18 ani17, dar şi de la menţiunea din cronica lui Ureche că el „ş-au luat
luiş doamnă”18 după victoria asupra tătarilor din 1518, autorul celei mai ample
lucrări privind domnia lui Ştefan cel Tânăr, Horia Ursu, a considerat că fiul lui
Bogdan al III-lea trebuie să fi avut măcar 13 ani în momentul morţii tatălui19.
Dintre toate aceste estimări, cele ale episcopului Macarie şi vicecancelarului
Tomicki par a fi, totuşi, cele mai credibile20. Prin urmare, în primii săi ani pe tronul
de la Suceava, copilul-domn a trebuit să fie tutelat de o „regenţă” alcătuită din
boieri din sfatul tatălui său, a cărei existenţă ne este dezvăluită, fără putinţă de
tăgadă, de menţiuni din cronicile lui Macarie şi Ureche21, şi, drept consecinţă,
„toate acţiunile diplomatice întreprinse între 1517–1522 trebuie considerate ca
fiind patronate de boieri şi nu de Ştefăniţă”22.
Vârsta lui nu era singura problemă care putea influenţa transmiterea
puterii, ci şi faptul că nu era născut dintr-o căsătorie legiuită. Cu toate că, la un
moment dat, istoricii au numărat nu mai puţin de patru „doamne” ale lui Bogdan
al III-lea23, cercetări recente au arătat că, în fapt, el a fost căsătorit doar o singură
dată, din vara–toamna lui 1513, cu Ruxanda, fiica lui Mihnea vodă cel Rău, cu care
nu a avut copii24. Celelalte trei „doamne” fie n-au existat, precum cneaghina
Nastasia, al cărei nume apare pe o piatră de mormânt de la Mănăstirea Dobrovăţ,
citită greşit de Iorga25, fie au fost doar ţiitoare, precum Stana, mama lui Ştefan cel
Tânăr, şi Anastasia, cea a lui Alexandru Lăpuşneanu. Chiar dacă Grigore Ureche o

16 Ştefan S. Gorovei, Muşatinii, p. 77.

17 Hurmuzaki-Iorga, Documente privitoare la istoria românilor, XI (1517–1612), Bucureşti,
1900, nr. III, p. 2.
18 Grigore Ureche, op. cit., p. 134.
19 Horia I. Ursu, Moldova în contextul politic european (1517–1527), Bucureşti, 1972,

p. 129–130. Nicolae Grigoraş a emis ipoteza că fiul lui Bogdan al III-lea era chiar mai în vârstă, pornind
de la faptul că în tratatul încheiat în 1518 cu regele Poloniei, despre care va mai fi vorba, în clauza prin
care domnului Moldovei îi era acordat drept de azil în Polonia, e menţionată şi soţia lui, deci „ar fi
trebuit ca în anul 1518 […] să aibă cel puţin 16 ani” (op. cit., p. 8). Această interpretare nu ţine cont
deloc de faptul că această clauză, prin însăşi natura ei, trebuia să ţină cont de posibile realităţi viitoare şi
nu o reflecta neapărat pe cea imediată.
20 Maria Magdalena Székely, La célébration de la victoire en Moldavie à 1518, în „Classica et

Christiana”, 10, 2015, p. 348.

21 Virgil Pâslariuc, Raporturile politice dintre marea boierime şi domnie în Ţara Moldovei în

secolul al XVI-lea, Chişinău, 2005, p. 55.

22 Ştefan S. Gorovei, Muşatinii, p. 77.
23 Mihai Costăchescu, Documentele moldoveneşti dela Bogdan voevod (1504–1517),

Bucureşti, 1940, nota 19, p. 371–373.

24 Ştefan S. Gorovei, O controversă: „doamnele” lui Bogdan al III-lea, în SMIM, XXVII,

2009, p. 145–157.
25 Idem, O doamnă a Moldovei care n-a existat: Nastasia, soţia lui Bogdan al III-lea, în AŞUI

(s.n.), LIV–LV, 2008–2009, p. 37–49.

46 ALEXANDRU PÎNZAR

numeşte în cronică pe mama lui Ştefan cel Tânăr „doamnă”, inducându-i în eroare
pe unii istorici, lucrurile sunt foarte clare26: atât în pomelnicul de la Bistriţa27, cât
şi, în mod special, pe piatra de mormânt pe care i-a „înfrumuseţat-o” fiul său, la
28 ianuarie 1518, în biserica din Rădăuţi28, ea nu e numită gospojda, ci e
desemnată doar ca mama domnului. Mai mult, la 15 august 1510, atunci când
primul său fiu era deja născut, conform izvoarelor, şi când Bogdan al III-lea dăruia
Mănăstirii Putna marea dveră a Adormirii Maicii Domnului, inscripţia dedicatorie
îl arată singur, fără soţie29. Cu toate acestea, cutuma, în familia domnitoare de la
Suceava, era ca şi fiii din afara căsătoriei să poată pretinde şi obţine tronul tatălui
lor. Sunt binecunoscute cazurile fiilor naturali ai lui Alexandru cel Bun sau cel al
lui Petru Rareş, care o confirmă, precum o fac şi călătorii străini30. Însă, nu era
firesc să existe şi nu a existat o egalitate deplină între drepturile fiilor legitimi şi
nelegitimi. Diferenţa a surprins-o Jan Długosz, atunci când a notat despre Bogdan
al II-lea că, deşi era copil natural al lui Alexandru cel Bun, a putut, totuşi,
revendica tronul, dar numai atunci când nu mai era în viaţă niciunul dintre fraţii lui
legitimi31. În cazul fiului lui Bogdan al III-lea, situaţia era una mai puţin
complicată, întrucât el nu avea fraţi rezultaţi din căsătoria legiuită a tatălui32.
Trebuie subliniat, însă, şi faptul că poziţia lui nu era deloc similară cu aceea a
străbunicului său, cel tăiat la Reuseni. Contrar părerii exprimate de mulţi istorici,
care îl consideră „fiu nelegitim”33, faptul că se născuse în afara căsătoriei tatălui nu
l-a însemnat pe viaţă cu stigmatul de bastard, fiindcă, aşa cum s-a mai întâmplat în
familia domnilor de la Suceava, Bogdan al III-lea a ales să-şi recunoască foarte
repede fiii avuţi cu Stana, menţionându-i, în consecinţă, la începutul listei
martorilor, în documentele interne. Întâiul născut, Ioan Ştefan34, viitorul domn, e
notat primul în listă, pentru prima dată, într-un act dat la 21 septembrie 1510
(precedentul care s-a păstrat datează tocmai din 15 decembrie 1508)35. Simpla lui

26 Ibidem, p. 41, nota 12.

27 Damian P. Bogdan, Pomelnicul Mânăstirei Bistriţa, Bucureşti, 1941, p. 86.
28 G. Balş, op. cit., p. 281–282.
29 Ştefan S. Gorovei, O controversă: „doamnele” lui Bogdan al III-lea, p. 152.
30 Diplomaţii Georg Reicherstorffer şi Antal Verancsics, care au trecut prin Moldova în timpul

domniei bastardului Petru Rareş, nu doar că au consemnat situaţia pe care au întâlnit-o („fiii legitimi ca
şi cei nelegitimi urmează la domnie fără nicio deosebire”; „la domnie urmează copiii legitimi, precum şi
cei nelegitimi”), ci au încercat şi să afle mai multe despre această cutumă (Călători străini despre ţările
române, I, îngrijit de Maria Holban, Bucureşti, 1968, p. 199, 405).
31 Jan Długosz, Opera Omnia, ediţia Alexander Przezdziecki, XIV, Cracovia, 1878, p. 73.
32 Constantin Rezachevici, Cronologia critică a domnilor din Ţara Românească şi Moldova,

a. 1324 – 1881. I. Secolele XIV–XVI, Bucureşti, 2001, p. 554.

33 Ibidem, p. 553; Horia I. Ursu, op. cit., p. 16.
34 Prin urmare, Bogdan al III-lea nu a avut un fiu numit Ioan, aşa cum am putea fi îndemnaţi să

credem de felul în care au fost însemnate numele în pomelnicul Mănăstirii Bistriţa (Damian P. Bogdan,
op. cit., p. 86).
35 DIR, Veacul XVI, A, Moldova, I (1501–1550), comitetul de redacţie: Ion Ionaşcu, L.

Lăzărescu-Ionescu, Barbu Câmpina, Eugen Stănescu, D. Prodan, Mihail Roller (redactor responsabil),
 CUTUMĂ ŞI INOVAŢIE: SUCCESIUNEA LA TRON ÎN MOLDOVA, ÎN 1517 47

prezenţă în capul listei martorilor din actele solemne, care constituia o garanţie a
faptului că voinţa emitentului va fi respectată şi de succesorul lui legal, era, practic,
o anticipare a posibilităţii desemnării lui viitoare ca domn36, chiar dacă nu a fost
formal asociat la domnie de tatăl său37. Toate acestea îi confereau lui Ştefan cel
Tânăr un statut similar cu acela al străunchiului său omonim, Ştefan al II-lea, fiul
concubinei Stanca, dar legitimat de tatăl Alexandru cel Bun38, care a putut
revendica domnia odată cu fratele său Ilie, născut dintr-o căsătorie legiuită. De
aceea, Dimitrie Cantemir a fost perfect îndreptăţit să afirme că „după moartea lui
Bogdan, o cinstire mai mare i s-a dat fiului acestuia, Ştefan al VI-lea, pe care
boierii şi-l aleseseră domn ca fiind moştenitorul legiuit la domnie”39.
Cu toate acestea, statutul mamei lui putea fi perceput, cu siguranţă, drept
un dezavantaj, mai ales în raport cu pretendenţi proveniţi din alte ramuri ale
descendenţei lui Alexandru cel Bun. Vechile cutume succesorale din Moldova, care
îi îndreptăţeau atât pe fraţii domnului, cât şi pe urmaşii lor să poată pretinde
tronul40, au avut o lungă tradiţie şi în spaţiul slav de la nord şi răsărit, acolo unde au
fost chiar „codificate”, încă din veacul al XI-lea, în Rusia Kieveană şi apoi în
Polonia41. Cercetătorii care au investigat modul în care se realiza transmiterea
puterii în lumea rusească au pus în evidenţă importanţa pe care o avea statutul
mamei unui prezumtiv succesor. Ea se manifesta în special prin faptul că ordinea
succesorală pe care o crea unul dintre principiile esenţiale respectate în sistemele
de succesiune agnatică laterală sau colaterală, întâietatea oferită de vârstă, ceea ce
englezii numesc genealogical seniority, putea fi modificată de schimbări survenite
în statutele mamelor prezumtivilor succesori42. În cazul Moldovei, în 1517, exista
un pretendent în Polonia, Petru, care era încă şi „în graţiile” lui Sigismund I, după
cum mărturisea însuşi regele. Din păcate pentru aspiraţiile lui, „patronul” său nu
dorea să îi acorde ajutor necondiţionat, fără a avea şi acceptul suzeranului
domnului de la Suceava, care atunci era, necontestat, regele Ungariei43, după ce
Sigismund acceptase acest lucru, punând capăt la mai bine de o sută de ani de
dispute pe această temă, prin tratatul din 1507 încheiat cu fratele lui, Vladislav

Bucureşti, 1953, nr. 78, p. 82–83.

36 Emil Vîrtosu, op. cit., p. 219.
37 Constantin Rezachevici, op. cit., p. 553.
38 Ibidem, p. 481.
39 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, traducere de Gh. Guţu, introducere de Maria

Holban, comentariu istoric de N. Stoicescu, studiu cartografic de Vintilă Mihăilescu, indice de Ioana
Constantinescu, notă asupra ediţiei de D. M. Pippidi, Bucureşti, 1973, p. 179.
40 C. Cihodaru, Alexandru cel Bun (23 aprilie 1399 – 1 ianuarie 1432), Iaşi, 1984, p. 41–42.
41 Nancy Shields Kollmann, Collateral Succession in Kievan Rus’, în „Harvard Ukrainian

Studies”, 14, 1990, 3/4, p. 377–387; Martin Dimnik, The “Testament” of Iaroslav “The Wise”: A
Re-examination, în „Canadian Slavonic Papers / Revue Canadienne des Slavistes”, 29, 1987, 4,
p. 369–386; O. Halecki, A History of Poland, New York, 1943, p. 23–24.
42 Martin Dimnik, op. cit., p. 373–374.
43 Hurmuzaki-Densuşianu, op. cit., II/3, nr. CXCV, p. 248.
48 ALEXANDRU PÎNZAR

al II-lea44. Cu toate acestea, pericolul reprezentat de pretendentul Petru rămânea şi

era unul destul de acut pentru copilul-domn de la Suceava.
Criza posibilă legată de succesiune în Moldova, în aprilie 1517, a fost
evitată, totuşi, datorită deciziilor luate de boierii din sfatul lui Bogdan al III-lea.
Rolul lor esenţial în procesul de transmitere a puterii a fost pus în evidenţă foarte
clar şi explicit tot de vicecancelarul Piotr Tomicki, în raportul amintit deja45.
Istoricii au considerat, în mod firesc, că obiectivele urmărite de boierii din sfat au
fost „menţinerea stabilităţii şi continuităţii înăuntrul ţării”46, în condiţiile în care
le-ar fi convenit minoratul noului domn47, a cărui mamă, cât a mai trăit, nu putea
încerca niciun joc politic, din condiţia ei de ţiitoare domnească. După ce au
contribuit esenţial la asigurarea unei succesiuni line, boierii au purces imediat la
consolidarea noii domnii. Pentru aceasta, trebuia anihilat pericolul reprezentat de
pretendentul din Polonia. Acesta este sensul principal al reînnoirii tratatului cu
Polonia, primul act politic important al noului domn, prin care Ştefan cel Tânăr a
fost practic recunoscut de Sigismund I, aşa cum a şi fost subliniat în istoriografie48.
Materializat prin două documente (formularea aprobată şi ratificată în dieta
generală a regatului Poloniei, la 9 martie 1518, în Cracovia, şi cea a domnului
Moldovei, dată în Hârlău, la 4 mai49), acest tratat prezintă o particularitate care
trebuie analizată, în contextul discutat în aceste rânduri. E vorba despre faptul că,
deşi în preambul este menţionat, ca parte a tratatului, doar Ştefan cel Tânăr, domn
al Moldovei, majoritatea clauzelor sunt încheiate şi în numele fratelui lui, Petru.
Cei mai mulţi istorici doar au consemnat această particularitate, fără a încerca vreo
interpretare, în vreme ce unii au considerat că ea reflecta statutul fratelui mai mic,
care era „văzut ca un fel de asociat la domnie”50.
Petru e al treilea şi ultimul fiu al lui Bogdan al III-lea şi al Stanei, în
însemnarea din pomelnicul bistriţean, după Ioan Ştefan şi Pătraşco51. În actele
emise de tatăl său, el e notat al doilea, după Ştefan, în lista martorilor, începând din
5 martie 151352. În 1523, atunci când boierii au conspirat să-l pună pe tron în locul

44 Veniamin Ciobanu, Ţările române şi Polonia. Secolele XIV–XVI, Bucureşti, 1985, p. 108.
45 „post mortem olim Bohdani, vojevode Moldavie, Stephanum ejus filium, undecim annos
natum, omnium illius terre consiliariorum et nobilium consensu ad vojevodatum esse ascitum”
(Hurmuzaki-Densuşianu, op. cit., II/3, nr. CXCVI, p. 248).
46 Virgil Pâslariuc, op. cit., p. 42.
47 Horia I. Ursu, op. cit., p. 131, nota 14.
48 Ibidem; Ştefan S. Gorovei, Muşatinii, p. 78.
49 Mihai Costăchescu, Documentele moldoveneşti dela Ştefăniţă Voevod (1517–1527), Iaşi,

1943, nr. 105, p. 491 şi 507.

50 Mai mult, „în textul păcii de la 1518, arhitecţii tratatului cu insistenţă subliniau rolul de

asociat al lui Petru, prezentat, eufemistic vorbind, ca un fel de «rezervă feudală» pentru marea boierime,
în cazul în care Ştefăniţă nu ar fi îndreptăţit expectanţele acesteia” (Virgil Pâslariuc, op. cit., p. 52).
51 Damian P. Bogdan, op. cit., p. 86.
52 DIR, A, XVI/I, nr. 80, p. 85.
 CUTUMĂ ŞI INOVAŢIE: SUCCESIUNEA LA TRON ÎN MOLDOVA, ÎN 1517 49

fratelui mai mare, era încă nevârstnic53 şi a murit înaintea lui Ştefan, foarte tânăr,
nu după mult timp, în septembrie 152654. Pătraşco nu apare niciodată în actele date
de Bogdan al III-lea, în schimb e consemnat în aceleaşi liste de martori un alt fiu,
Ilie, după Ştefan şi Petru, între 5 martie 151355 şi 21 decembrie 151556, dată după
care nu-l mai găsim în acte, probabil din cauza dispariţiei lui fizice. Chiar dacă
numele lui Ilie nu e însemnat în pomelnic, el trebuie să fi fost tot un fiu al Stanei57.
Despre Pătraşco s-a afirmat că ar fi acelaşi cu un personaj pomenit la 1600 ca unchi
al Cneajnei, o fiică a lui Alexandru Lăpuşneanu, Pătraşco cămănar, „om fără de
copii, scopeţ”58. Deşi ipoteza e plauzibilă, ea pare să fie contrazisă de clauza din
tratatul încheiat în 1518 privitoare la dreptul de azil în Polonia, care prevedea că le
era acordat lui Ştefan, lui Petru, mamei şi surorilor lor, cu familiile, fără a aminti
nimic despre vreun alt frate59. Prin urmare, în momentul morţii lui Bogdan
al III-lea, mai erau în viaţă, cel mai probabil, doar cei doi fii ai săi menţionaţi în
textul tratatului.
A existat în Moldova, începând din aprilie 1517, o domnie asociată a
fraţilor Ştefan şi Petru, precum aceea, din urmă cu mai bine de o sută de ani, pusă
în evidenţă de Emil Vîrtosu şi rămasă ca un fapt stabilit în istoriografie60, între
Alexandru cel Bun şi jupan Bogdan ? Textul tratatului din 1518 ne oferă şi alte
posibile indicii care să ajute la lămurirea acestei chestiuni. Putem constata că, în
formularea domnului Moldovei, cei care făgăduiesc „să ţinem şi să legăm pace şi
linişte veşnică şi cu preastrălucitul Sigismund, craiul Poloniei, şi cu regatul polon şi
cu ţările Măriei Sale […] pentru noi şi pentru cei ce vor fi după noi şi pentru
domnii sfetnici ai noştri şi pentru toţi supuşii noştri, din Ţara Moldovei” sunt ambii
fraţi, „Stefan voievod şi cu fratele nostru, Petru”, la fel stând lucrurile, după cum e
firesc, şi în formularea poloneză. Pe de altă parte, atât în clauza tratatului care
reglementa situaţia supuşilor şi boierilor moldoveni fugari în Polonia, cât şi în cea

53 Informaţia e oferită de o scrisoare a lui Sigismund I adresată regelui Ungariei, în care

relatează evenimentele din Moldova (Hurmuzaki-Densuşianu, op. cit., II/3, nr. CCCV, p. 438).
54 Letopiseţul de la Putna I dă data de 25 septembrie (Cronicile slavo-române…, p. 52), iar

cronica lui Ureche cea de 20 septembrie, dar cu văleatul greşit (Grigore Ureche, op. cit., p. 137).
55 DIR, A, XVI/I, nr. 80, p. 85.
56 Ibidem, nr. 100, p. 100.
57 Ştefan S. Gorovei, O doamnă a Moldovei care n-a existat: Nastasia, soţia lui Bogdan

al III-lea, p. 45, nota 25.

58 Idem, Note istorice şi genealogice cu privire la urmaşii lui Ştefan cel Mare, în SMIM, VIII,

1975, p. 193, nota 80.

59 „Etiam pollicemur Stephano Woiewodae, amico nostro, quod si contingeret ex permissione

divina, quod procul absit, ipsum et Petrum, eius fratrem, propter potentiam alicuius validi hostis, cui
resistere non posset, exire de terra sua ad Regnum Poloniae aut alia Dominia nostra, tunc in eo caso
terrae nostrae apertae erunt illis et uxoribus eorum et matri eorum, sororibus et liberis eorum et universae
familiae seu generi ipsorum” (Mihai Costăchescu, Documentele moldoveneşti dela Ştefăniţă Voevod
(1517–1527), p. 510).
60 Emil Vîrtosu, op. cit., p. 257–262.
50 ALEXANDRU PÎNZAR

prin care negustorilor din ţara extracarpatică le era garantată libertatea negoţului,
cu respectarea vechilor obiceiuri, este pomenit doar Ştefan cel Tânăr, ca domn al
lor. De asemenea, în convenţia de hotar, încheiată la 7 august 1519 cu regele
Sigismund, nu e pomenit deloc fratele Petru61. Cu siguranţă că, dacă a existat o
asociere, drepturile fratelui mai mic trebuie să fi fost mult restrânse, fiind vorba
„mai mult, şi efectiv, de o reprezentare în comun”, precum a subliniat Emil Vîrtosu
în privinţa aranjamentului politic din Moldova primilor ani de domnie ai lui
Alexandru cel Bun62. Însă, în cazul lui jupan Bogdan, există un indiciu foarte clar
cu privire la statutul lui, anume calitatea de coemitent al majorităţii actelor interne
emise între 1400 şi 1407, dezvăluită de formula titulaturii „Noi Io Alexandru
voievod, domn al Ţării Moldovei, şi fratele domniei mele, jupan Bogdan”, care
„reprezintă neîndoios, în forme diplomatice, exercitarea unui drept de maiestate
feudală, chiar oricât de limitat şi, deci, arată o asociere reală, efectivă la domnie
între jupan Bogdan şi Alexandru voievod, rolul de domn titular revenindu-i celui
din urmă”63. Pentru fiul mai mic al lui Bogdan al III-lea nu există, însă, vreun
document intern pentru care să aibă calitatea de coemitent, ci el este doar menţionat
primul în lista martorilor, în toate actele păstrate, prin formula: „Iar la aceasta este
credinţa domniei noastre, a mai sus scrisului, noi Ştefan voievod şi credinţa
preaiubitului meu frate, Petru, şi credinţa boierilor noştri”64. Această formulă nu
exprimă, practic, decât posibilitatea ca Petru să-i succeadă fratelui său, câtă vreme
Ştefan cel Tânăr nu avea fii65. De asemenea, fratele mai mic nu poartă niciodată
titlul de voievod în acte (dar nici jupan Bogdan nu l-a purtat), însă e numit
gospodin] în Letopiseţul de la Putna I şi Petru vodă în cronica lui Ureche, atunci
când e consemnată moartea lui66. În lumina tuturor acestor considerente, care ar
putea fi explicaţia faptului că doar în tratatul din 1518 numele lui e asociat celui al
domnului şi fratelui său mai mare?
Pentru a putea răspunde la această întrebare, trebuie să privim în urmă cu
aproape o sută de ani, la două acte emise atunci când „întâiul născut” al lui
Alexandru cel Bun a ajuns, după lupta de la Podraga din 5 august 143567, la o
înţelegere cu fratele Ştefan al II-lea. Urcat din nou pe tronul tatălui lui, Ilie voievod
a dat, la 1 septembrie 1435, un act prin care îi jura credinţă regelui Poloniei (în
două redacţii, latină şi slavă), care a fost însoţit, după cum era obiceiul, de un altul,

61 Mihai Costăchescu, Documentele moldoveneşti dela Ştefăniţă Voevod (1517–1527),

p. 516–525.
62 Emil Vîrtosu, op. cit., p. 260.
63 Ibidem, p. 258.
64 DIR, A, XVI/I, de la nr. 118, p. 255 până la nr. 200, p. 227.
65 Emil Vîrtosu, op. cit., p. 221.
66 Cronicile slavo-române…, p. 47; Grigore Ureche, op. cit., p. 137.
67 Leon Şimanschi, Precizări cronologice privind istoria Moldovei între 1432–1447, în AIIAI,

VII, 1970, p. 76.

 CUTUMĂ ŞI INOVAŢIE: SUCCESIUNEA LA TRON ÎN MOLDOVA, ÎN 1517 51

de aceeaşi natură, făcut în numele boierilor săi68. Rege al Poloniei era Vladislav
al III-lea, fiul cel mare al lui Jagiełło, în vârstă de 11 ani în 1435 (născut la
31 octombrie 1424), care mai avea un frate, viitorul rege Cazimir al IV-lea, ce avea
atunci 8 ani (născut la 30 noiembrie 1427). O situaţie foarte asemănătoare, deci,
dintr-un punct de vedere, cu aceea din Moldova din anii 1517–1518. În cele două
documente din 1435 amintite, dar în niciun alt act omagial următor, dintre cele date
de fraţii Ilie şi Ştefan, sau în numele boierilor, în 1436 şi 143969, domnul şi boierii
îi jurau credinţă nu doar „măritului Vladislav, crai al Poloniei, înaltprincipe al
Litvaniei, al Rusiei şi al multor ţări domnitor”, ci „şi fratelui său, lui Cazimir, şi
urmaşilor Coroanei crăiei Poloniei”. Menţionarea, aici, a numelui fratelui mai mic
nu e, desigur, consecinţa vreunei asocieri a lui cu regele Vladislav, după cum nici
în Moldova, începând cu 1517, nu cred că a mai fost vorba despre o domnie
asociată. Explicaţia comună trebuie să fie căutată, probabil, doar în vârsta foarte
fragedă a celor două perechi de fraţi, cu riscurile şi inconvenientele asociate,
printre care şi faptul că nu exista perspectiva apariţiei unor urmaşi la tron într-un
viitor apropiat, rolul lor fiind preluat, temporar, de fraţii mai mici. Scopul urmărit
era, desigur, garantarea menţinerii valabilităţii actelor, chiar şi în cazul dispariţiei
unuia dintre cei implicaţi.
Comparaţia cu situaţia din Polonia, din anii imediat următori dispariţiei lui
Vladislav Jagiełło, poate scoate în evidenţă şi o altă trăsătură specifică a
transferului de putere efectuat în Moldova în aprilie 1517. În 1434, fiii lui Jagiełło
nu aveau niciun drept ereditar asupra regatului, dar tatăl lor aranjase succesiunea,
acordându-le, înainte de moarte, o serie de privilegii nobililor. În schimbul lor, ei
au acceptat ca unul dintre fiii bătrânului rege să-i urmeze la tron, punând însă
condiţia să aibă dreptul de a-l alege pe cel pe care-l considerau potrivit. Practic,
unii istorici au considerat că acela a fost momentul în care tronul de la Cracovia a
devenit de drept electiv70. În Moldova, succesiunea, niciodată „codificată” şi bazată
în principal pe ereditate71, a cunoscut şi ea un moment în care legitimitatea
dinastică n-a mai fost suficientă, trebuind să fie întărită prin formula electivă72,
ceea ce l-a determinat pe Xenopol să teoretizeze existenţa aşa-numitului „sistem
ereditar-electiv”73. Începând cu Dimitrie Cantemir, unii istorici au crezut că acest

68 Mihai Costăchescu, Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, II, nr. 193,
p. 684; nr. 194, p. 686; nr. 195, p. 689.
69 Ibidem, nr. 201, p. 697; nr. 202, p. 701; nr. 206, p. 712; nr. 207, p. 714.
70 O. Halecki, op. cit., p. 83, 85.
71 Benoît Joudiou, op. cit., p. 416, 422.
72 Gheorghe I. Brătianu, Sfatul domnesc şi adunarea stărilor în principatele române,

Bucureşti, 1995, p. 135.

73 A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, ediţia a IV-a, II, De la întemeierea

ţărilor române până la moartea lui Petru Rareş, 1546, text stabilit de Nicolae Stoicescu şi Maria
Simionescu; note, comentarii, prefaţă, indice şi ilustraţia de Nicolae Stoicescu, Bucureşti, 1986,
p. 172–174.
52 ALEXANDRU PÎNZAR

moment-cheie a survenit la moartea lui Ştefan cel Tânăr74, care nu a avut copii,
atunci când Petru Rareş ar fi fost „înnălţat la scaunul domniei cu cinste, după sfatul
obştesc”, aşa cum consemnează cronicarul lui, episcopul Macarie75. Pe bună
dreptate, a fost respinsă veridicitatea „alegerii” lui Ştefan cel Mare, relatată de
Grigore Ureche, care a fost influenţat de realităţile din veacul în care scria, sau
aceea a fiului lui, istoricii socotind că informaţiile din izvoare reflectă doar
ceremonii de închinare sau de confirmare a drepturilor ereditare76. Nu ar fi, însă,
mai firească fixarea acestui reper cronologic chiar în aprilie 1517? Atunci, boierii
din sfat şi „ţara” cu adevărat şi-au afirmat şi şi-au exercitat dreptul de a alege
domnul, după cum a consemnat vicecancelarul Tomicki, deşi rezultatul era
probabil unul dinainte cunoscut, ca şi în cazul succesiunii lui Jagiełło. În definitiv,
acei boieri din sfat care îşi atârnau peceţile din ceară roşie77, precum a domnului, la
pergamentul pe care era consemnat textul tratatului din 1518, şi-au manifestat
explicit dreptul şi puterea de a face şi desface domniile şi în 1523, când au vrut să-l
schimbe pe Ştefan cel Tânăr mai întâi cu fratele lui, Petru, apoi cu pretendentul
Alexandru78. Atunci nu au reuşit, dar nu era decât începutul unei noi epoci…

Tradition and Innovation: The Succession to the Throne of Moldavia in 1517

(Abstract)

The analysis of the circumstances in which power was transferred after the
sudden death of Bogdan III reveals that all conditions existed for a succession
crisis in April 1517. Although Bogdan’s successor, Stephen the Young, was his
eldest son, his young age and the fact that he was born out of wedlock (though he
had been legitimized by his father) was disadvantageous when considering
contenders from other branches of Alexander the Good’s descendants. The
potential crisis was avoided, however, due to the decisions made by the boyars
from Bogdan III’s council.
Their main action was the renewal of the treaty with Poland, the first
important political act of the new ruler, by which Stephen the Young was
practically recognized by Sigismund I, and the danger represented by the pretender
Peter, the king’s protege, was eliminated. Although the provisions of this treaty
state the name of the new ruler along with that of his younger brother, also called

74 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 137; Gheorghe I. Brătianu, op. cit., p. 134–135.
75 Cronicile slavo-române…, p. 95.
76 Constantin Rezachevici, A fost Ştefan cel Mare „ales” domn în aprilie 1457 ? Un vechi

„scenariu istoric”: de la „tradiţia” imaginară la realitate, în AIIX, XXIX, 1992, p. 19–33; Benoît
Joudiou, op. cit., p. 423.
77 Mihai Costăchescu, Documentele moldoveneşti dela Ştefăniţă Voevod (1517–1527),

p. 501.
78 N. Grigoraş, op. cit., p. 13–15.
 CUTUMĂ ŞI INOVAŢIE: SUCCESIUNEA LA TRON ÎN MOLDOVA, ÎN 1517 53

Peter, it was not, as some historians assume, an associated reign in which the older
brother had a preeminent position. Research has shown that the explanation should
be sought rather in the very young age of the two brothers with all its inherent risks
and inconveniences, including the fact that there was no prospect of a successor to
the throne in the near future, that role being temporarily filled by the younger
brother. The goal was, of course, to ensure the validity of the documents even if
any of the parties involved were to disappear. In conclusion, the succession to the
throne of Moldavia in the spring of 1517 was the first for which dynastic
legitimacy was not enough, its having to be reinforced by the elective formula.
Keywords: Moldavia, Bogdan III, Stephen the Young, succession,
associated reign, dynastic legitimacy, choice.
 ABREVIERI

AAR = Analele Academiei Române

AB = Analele Bucovinei
AIIAC = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie, Cluj
AIIAI = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, Iaşi
AIIX = Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, Iaşi
ALIL = Anuarul de Lingvistică şi Istorie Literară
AM = Arheologia Medievală
AMD = Arhiva Mănăstirii Dragomirna
AMEM = Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei
AMM = Acta Moldaviae Meridionalis
AMN = Acta Musei Napocensis
AMP = Arhiva Mănăstirii Putna
AMS = Acta Moldaviae Septentrionalis
AN = Arhivele Naţionale
ANB = Arhivele Naţionale Bucureşti
ANI = Arhivele Naţionale Iaşi
ANIC = Arhivele Naţionale Istorice Centrale
ANR = Arhivele Naţionale ale României
ANS = Arhivele Naţionale Suceava
AO = Arhivele Olteniei
AP = Analele Putnei
AR = Arhiva Românească
ARBSH = Académie Roumaine. Bulletin de la Section Historique
ArhGen = Arhiva Genealogică
ArhMed = Arheologia Medievală
ArhMold = Arheologia Moldovei
ARMSI = Academia Română. Memoriile Secţiunii Istorice
ARMSL = Academia Română. Memoriile Secţiunii Literare
ASI = Arhivele Statului Iaşi
ASV = Archivio Segreto Vaticano
AŞUI = Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi
AUB = Analele Universităţii Bucureşti
AT = Ars Transsilvaniae
BAIESEE = Bulletin de l’Association Internationale d’Etudes du Sud-Est Européen
BAR = Biblioteca Academiei Române
BB = Byzantinobulgarica
BBGG = Bollettino della badia greca di Grottaferrata
BBRF = Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg
BCIR = Buletinul Comisiei Istorice a României
BCMI = Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice

„Analele Putnei”, XIII, 2017, 2, p. 85–88.

86 ABREVIERI

BCU = Biblioteca Centrală Universitară

BHR = Bulgarian Historical Review
BMI = Buletinul Monumentelor Istorice
BMP = Biblioteca Mănăstirii Putna
BMS = Biblioteca Mănăstirii Suceviţa
BOR = Biserica Ortodoxă Română
BRV = Bibliografia românească veche
BSOAS = Bulletin of the School of Oriental and African Studies
BZ = Byzantinische Zeitschrift
CC = Codrul Cosminului
CDM = Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhivele Centrale de Stat
CI = Cercetări Istorice
CL = Cercetări Literare
CN = Cercetări Numismatice
CvL = Convorbiri Literare
DANIC = Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale
DIR = Documente privind istoria României
DOP = Dumbarton Oaks Papers
DRH = Documenta Romaniae Historica
EB = Études Balkaniques
EM = Erdélyi Múzeum
FHDR = Fontes Historiae Daco-Romanae
HU = Historia Urbana
HUS = Harvard Ukrainian Studies
IN = Ion Neculce
JESHO = Journal of the Economic and Social History of the Orient
JMH = Journal of Medieval History
LR = Limba Română
MA = Mitropolia Ardealului
MB = Mitropolia Banatului
MEF = Moldova în epoca feudalismului
MemAnt = Memoria Antiquitatis
MEMS = Medieval and Early Modern Studies for Central and Eastern Europe
MI = Magazin Istoric
MMB = Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
MMS = Mitropolia Moldovei şi Sucevei
MN = Muzeul Naţional
MO = Mitropolia Olteniei
MPH = Monumenta Poloniae Historica
NEH = Nouvelles Études d’Histoire
OI = Opţiuni Istoriografice
RA = Revista Arhivelor
RC = Revista Catolică
RdI = Revista de Istorie
REB = Revue des Études Byzantines
REI = Revue des Études Islamiques
 ABREVIERI 87

RER = Revue des Études Roumaines

RES = Revue des Études Slaves
RESEE = Revue des Études Sud-Est Européennes
RHSEE = Revue Historique du Sud-Est Européen
RI = Revista Istorică
RIAF = Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie
RIM = Revista de Istorie a Moldovei
RIR = Revista Istorică Română
RIS = Revista de Istorie Socială
RITL = Revista de Istorie şi Teorie Literară
RM = Revista Muzeelor
RMI = Revista Monumentelor Istorice
RMM–MIA = Revista Muzeelor şi Monumentelor – Monumente Istorice şi de Artă
RRH = Revue Roumaine d’Histoire
RRHA = Revue Roumaine d’Histoire de l’Art
Rsl = Romanoslavica
SAI = Studii şi Articole de Istorie
SCB = Studii şi Cercetări de Bibliologie
SCI = Studii şi Cercetări Istorice
SCIA = Studii şi Cercetări de Istoria Artei
SCIV = Studii şi Cercetări de Istorie Veche
SCŞI = Studii şi Cercetări Ştiinţifice, Iaşi
SEER = Slavonic and East European Review
SJAN = Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale
SMIM = Studii şi Materiale de Istorie Medie
SOF = Südost Forschungen
ST = Studii Teologice
SUBB = Studia Universitatis Babeş-Bolyai
TransR = Transylvanian Review
TV = Teologie şi Viaţă
Ukb = Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen
VMPL = Vetera Monumenta Poloniae et Lituaniae
VO = Vestitorul Ortodoxiei
VR = Viaţa Românească
ZRVI = Зборник радова Византолошког института