Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea „Al.I.Cuza” conf. univ.dr.

Dorin POPA
Facultatea de Litere Email: dpopa@uaic.ro
Departamentul de Jurnalistica si Stiintele Mobil: 0722 369 654
Comunicarii
Anul universitar 2007-2008
MASS MEDIA – SISTEM SI PROCES

Cursul nr. 4
Agenţii de presă

1. Introducere

“Inventarea agenţiilor de ştiri a fost un act de cea mai mare importanţă în dezvoltarea
industriei presei din anii 1880, la fel de semnificativă ca şi presa rotativă”, consideră Anthony
Smith1. Primele agenţii, HAVAS, REUTERS şi WOLFF şi-au împărţit lumea în sfere de
activitate în mod similar cu diviziunea operată de marile imperii multinaţionale în timpul celui
de-al doilea război mondial la nivelul teritoriilor.
În 1869, cele mai importante agenţii au semnat un “Tratat de alianţă”. REUTERS primea
Imperiul Britanic şi toată regiunea Estului îndepărtat, HAVAS, o agenţie franceză, era gratulată
cu Italia, Franţa, Spania şi Imperiul Portughez, la acea vreme, în timp ce agenţiei germane
WOLFF îi reveneau Austria, Scandinavia şi Rusia. SUA erau împărţite între primele două.
Pentru J. Watson şi A. Hill, ca şi pentru mulţi alţi cercetători, cele mai mari agenţii de
presă sunt: Associated Press (AP), Press Association (PA), creată în 1868, Reuters şi United
Press International (UPI). În evoluţia lor, aceste instituţii şi-au dezvoltat, din raţiuni economico-
financiare, pe lângă tradiţionalele servicii pentru presa scrisă, şi servicii adiţionale, oferite noilor
forme mass-media (radio, televiziune, Internet). De exemplu, REUTERS deţine acum Visnews
(destinat televiziunii), iar UPI e proprietara WNT (Worlwide Television News).
Interesul general s-a focalizat însă pe capacitatea agenţiilor internaţionale de ştiri de a
oferi un ansamblu cât mai bogat şi complet de informaţii despre subiecte cât mai variate, care să
acopere, pe cât posibil, întreaga gamă de cerinţe a publicului, mereu mai devizat, mai ne-
omogen, mai specializat.
J. Tunstall argumentează în lucrările sale că, dintre cele patru agenţii care domină fluxul
internaţional de informaţii, cea britanică şi cele americane “au dobândit legitimitate
internaţională”, datorită percepţiilor mult mai neutre şi prezentării mult mai precise a
evenimentelor. Potrivit aceluiaşi autor, “aceste agenţii au modelat forma de prezentare a ştirilor
internaţionale în toate ţările lumii; astăzi, ele nu numai că joacă un rol esenţial în stabilirea
agendei politice, dar fac acest lucru de mai bine de o sută de ani. Adică, de o sută de ani, ele sunt
principalii creatori ai definiţiei valorilor ştirii (news value)”, stabilind ce anume devine ştire şi ce
nu. Încercarea de a oferi ambele variante ale unui eveniment reprezintă o confirmare a valorilor
pluraliste, specifice societăţilor occidentale capitaliste, care duce, însă, şi la eliminarea
posibilităţii de a desprinde perspective ideologice nepotrivite din acestea, pentru că, se ştie,
aceeaşi ştire poate fi utilizată în mii de feluri pentru a ilustra înţelesuri profund diferite.
Angrosişti pe piaţa mediatică, agenţiile de presă au o triplă funcţie: de corelare, de tratare
şi de distribuire a informaţiilor. O clasificare simplă a acestor furnizori de servicii
informaţionale se poate face adoptând drept criteriu gradul de acoperire teritorială:
– agenţii naţionale, cum sunt: Rompres şi Mediafax – România, Jiji Press (întreprindere
particulară) – Japonia, Kyodo News Service – Japonia, FIDES – Vatican, Deutsche Press Agentur
(DPA)– Germania, Prensa Latina – Cuba, MENA – Egipt, EPE – Spania, ANSA – Italia, SANA –
Siria, AAP – Australia, APA – Austria, BTA – Bulgaria, ZANA – Zambia, TT – Suedia;
– agenţii internaţionale, din care categorie fac parte şi un număr de agenţii naţionale,
alături de: ANSA – Italia, Lusa – Portugalia, Itar Tass – Rusia;
– agenţii mondiale: AFP – Franţa, REUTERS – Anglia, AP şi UPI – SUA.

2. Agenţii franceze
1
A n t h o n y S m i t h –– The geopolitics of information, UK, Ed. Faber, 1980
Charles Louis Havas organizează prima agenţie de presă: L’AGENCE DES FEUILLES
POLITIQUES – correspondence générale (1832-1835).
Agenţia a fost concepută iniţial ca un birou de traduceri din presa străină. Ulterior, folosind
o reţea de corespondenţi, Havas va vinde informaţiile ziarelor interesate. Pentru gestionarea
publicităţii, va înfiinţa “Societatea Generală de Agenţii”, propunând ziarelor, ca plată pentru
datele furnizate, spaţiu publicitar. Acesta era apoi revândut agenţilor comerciali interesaţi;
procedeul aducea venituri importante. Metoda va fi aplicată până în 1940, când se va produce
disocierea funcţiilor de informaţie şi de publicitate, prima fiind preluată de Agence France Press.
Serviciul de ştiri urgente al lui Havas se va dezvolta mai ales după 1844, când apare
prima linie telegrafică, datorită lui Morse. Punctul culminant al evoluţie este atins în 1858 de
către Auguste Havas, fiul lui Ch. Havas, care crează sistemul depeşelor fracţionate.
AGENCE FRANCE PRESS, moştenitoare a Agenţiei Havas, va prelua, după război,
rolul acesteia, fiind declarată în 1945 serviciu public autonom financiar. În 1957, obţine o
relativă autonomie în raport cu puterea politică, aceasta rămânând totuşi clientul său principal.
Totodată, se va lansa pe piaţa internaţională prin practicarea de preţuri foarte mici la
abonamentele sale. Agenţia e prezentă în 129 de ţări şi are un personal de 2500 de oameni,
dintre care aprox. 1000 sunt jurnalişti, jumătate din ei în străinătate. Are ca abonaţi peste 1000
de reţele media. AFP oferă servicii generale în limbile franceză, engleză, spaniolă, portugheză,
germană şi arabă şi servicii specializate economice, sportive, hipice, religioase, fotografice,
ştiinţifice. Din 1981 are o bancă proprie de date, Agora, iar în 1985 a lansat un serviciu de
telefotografie modern. Deşi îşi diversifică permanent serviciile (în 1986 – AFP Finances, în
1988 deschide un birou la Nicosia) şi operează în toată lumea prin centrele din Paris,
Washington, Hong Kong, Nicosia şi Montevideo, situaţia sa financiară e instabilă şi AFP are
probleme în a-şi urma concurentele anglo-saxone, în ciuda declaraţiei de principiu: calitate
superioară a serviciilor internaţionale croite pentru nevoile specifice fiecărei regiuni.
Statutul AFP a fost adoptat de către Parlament la 10 ianuarie 1957, când a primit şi o
nouă structură legală. Astfel, agenţia are 25 de birouri provinciale, 59 de birouri de supraveghere
şi corespondenţi în 116 ţări, distribuind ştiri în 73 de ţări.
L’AGENCE CENTRALE DE PRESS este agenţia cu care în 1971, renunţând la
contractul anterior cu AFP, Reuters va semna un contract privitor la cedarea unei părţi din
informaţiile ei şi care va fi preluată în proporţie de 66,8% de către Maxwell.

3. Agenţii americane

ASSOCIATED PRESS apare în 1848, datorită lui D. Hale de la Jurnalul Comercial din
NY, care va aduce 5 dintre ziarele concurente la o discuţie ce se va încheia cu decizia unirii
eforturilor în colectarea ştirilor pentru reducerea cheltuielilor. Concepţia lui Hale se va
materializa în crearea New Harbour Association, devenită apoi Associated Press. AP este o
societate non-lucrativă, cu 4000 de angajaţi în cele 147 de birouri din SUA şi în cele 95 din
străinătate. Serviciul său foto e ireproşabil, iar din 1967 a creat un serviciu economic şi
financiar, Dow-Jones. AP a trebuit să se supună şi hotărârii Curţii Supreme din SUA, prin care i
se interzicea refuzul de a-şi vinde serviciile unui ziar. Astăzi, cu un personal de 3374 de
persoane, AP este a doua agenţie din lume ca mărime. AP a obţinut 46 de premii Pulitzer, mai
multe decât orice altă agenţie rivală.
UNITED PRESS INTERNATIONAL a luat naştere în 1958 prin fuziunea dintre United
Press şi International News Service şi a fost mult timp rivală pentru AP. Agenţia a deschis
drumul serviciilor de ştiri în unele zone cheie de acoperire mediatică, inclusiv în privinţa
transmiterii fotografiilor ce însoţeau ştirile. E.W. Scripps a reunit, în 1907, sub comandă proprie,
trei servicii regionale, cu intenţie de a vinde ştiri în toată lumea, eliminând caracterul
discreţionar practicat de AP. În scurt timp, IPA îşi deschide birouri în toate capitalele europene.
Un vârf al activităţii sale se înregistrează în timpul primei conflagraţii mondiale, când agenţia
oferă informaţii ţărilor din America Latină. Un punct esenţial l-a constituit atenţia acordată de
agenţie informaţilor de interes uman, pentru care a dezvoltat chiar un serviciu special, United
Features. Deficitară din 1961, datorită creşterii mai rapide a costurilor de producţie în raport cu
profitul, ajunge la faliment în aprilie 1985, când este răscumpărată de MarioVasquez Rana
pentru 25 milioane dolari. Între 1969 -1979, UPI îşi suspendă serviciile în limbile franceză şi
germană şi nu le mai păstrează decât pe cele în portugheză şi spaniolă, pentru America de Sud.

4. Agenţii anglo-saxone

Agenţia REUTERS a fost fondată la Aachen, în Germania, în 1849, de Paul Julius Reuter,
imitator norocos al lui Havas, altfel, funcţionar la o mică bancă. După apariţia cablului
transoceanic, Reuters crează primul birou la Londra. Cincisprezece ani mai târziu, din cauza
problemelor financiare, se va retrage din Germania şi îşi va continua activitatea numai în Anglia.
În 1859, Reuter obţine autorizaţia de a avea reprezentanţi la toate cartierele generale ale armatelor
franceze şi austriece, în timpul războiului din Italia. Cele 3 mari agenţii din epocă, Havas, Reuters
şi Wolff vor semna, în 1870, un acord tripartit prin care îşi împart teritoriile străine, despre care am
amintit chiar în prima parte a acestui capitol. Astfel, Reuters primeşte Imperiul Britanic şi
Extremul Orient, Havas – Imperiul Francez, Europa de Sud şi America Latină, iar Wolff –
Scandinavia şi Rusia. După primul război, Reuters va domina piaţa prin retragerea lui Wolff din
spaţiul german şi specializarea lui Havas în publicitate. Din 1941, este organizată în 4 sub-
asociaţii: News Paper Proprietors Association (ziare britanice naţionale), Press Association (ziare
britanice de provincie), Australian Associated Press şi New Weeland Press Association. Acţiunile
sale au fost lansate pe piaţa bursieră în 1983. Serviciul său economic, cel mai rapid din lume,
deserveşte peste 60 de ţări, ca şi serviciul foto. Veniturile sale provin 90% din afaceri şi doar 6%
din activitatea agenţiilor de presă. În prezent, Reuters este o agenţie internaţională, cu 17 000 de
angajaţi (deservind 98 de ţări şi 215 oraşe), de patru ori mai mult decât AP şi de 6,5 ori mai mult
decât AFP. Informaţiile sunt adunate şi editate în 24 de limbi. Succesul său are la bază o bună
reputaţie, câştigată prin rapiditatea, acurateţea, integritatea şi imparţialitatea ştirilor oferite. Grupul
Reuters este centrat pe trei domenii de afaceri: Reuters Financial (subdivizat în Reuters
Informational şi Reuters Trading Solutions), Reuterspace (are ca obiect de activitate colectarea şi
difuzarea ştirilor, fiind specializată în domeniul media, dar mai cuprinde: Reuters Enterprise,
Reuters Personal, Reuters Mobile, Reuters Greenhouse Found, Reuters Parteners) şi Instinet.
PRESS ASSOCIATION, agenţia naţională de ştiri a Marii Britanii şi a Irlandei, livrează
în flux continuu ştiri, fotografii, atenţionări şi date către principalele ziare, canale de televiziune
şi radio şi către publicaţiile electronice. Informaţiile merg de la ştiri până la noutăţi sportive,
divertisment.
Agenţia WOLFF a fost creată în 1849 de dr. Bernhard Wolff, la cincisprezece luni după
utilizarea, în beneficiul publicului, a telegrafului. Reunificarea Germaniei face ca aceasta să
devină agenţie naţională, în momentul de faţă fiind una dintre promotoarele tehnologiilor de
ultimă oră (multimedia, inforute).

5. Agenţii ruseşti

TELEGRAFNOIE AGENTSVO SOVIETSKAVO SOYUSA (TASS), continuatoare a


primei agenţii telegrafice ruseşti din 1894, s-a constituit definitiv în 1925. Agenţie de stat, ea e
singurul regulator al informaţiilor oficiale în afara şi în interiorul ţării. Istoria agenţiei începe aşadar,
la începutul sec. al XX-lea, când, principalele formaţiuni de guvernământ din Imperiu, Ministerele
de Finanţe, Interne şi Externe, au înţeles importanţa şi avantajele creării unei agenţii naţionale de
ştiri, în condiţiile în care instituţiile statului dar şi industria aveau “nevoie, mai mult ca niciodată, de
un schimb de informaţii independent de ţările străine prin telegraf şi de o modalitate de a face
binecunoscută dezvoltarea afacerilor interne”. În urma unei întâlniri între instituţiile direct interesate,
s-au adoptat documentele care puneau bazele organizării şi stabileau principiile conductoare ale St.
Petersburg Telegraph Agency, SPTA, predecesorul istoric al ITAR-TASS-ului. Scopul nou
înfiinţatei agenţii, în viziunea fondatorilor, era distribuţia “informaţiilor politice, financiare,
economice, comerciale şi de altă natură, de interes public în interiorul ţării sau peste graniţele ei”.
Ministerul de Finanţe, în a cărui subordine s-a aflat iniţial, i-a schimbat denumirea în TASS. În 1909,
organizaţia intră sub controlul Consiliului de Miniştri, fiind rebotezată, cinci ani mai târziu,
Petrograd Telegraph Agency, PTA. Numele permanent TASS a fost impus abia pe 10 iulie 1925 de
către Prezidiul Comitetului Executiv Central al URSS. Actualmente, agenţia numără 74 birouri
network şi oficii în Rusia şi în alte ţări CSI şi 65 de birouri în alte 62 de ţări. ITAR-TASS realizează
şi transmite zilnic peste 700 de pagini de ziar, în 5 limbi străine.
(adresă de E-mail: dms@itar-tass.com;
site: http://www.itar-tass.com)
NOVOSTI (APN) a fost creată în 1961 sub forma unei agenţii de texte, fotografii,
emisiuni radio şi TV, editări de cărţi pentru ţările străine.
INTERFAX, liderul surselor de informaţii politice, economice şi financiare din Rusia, CSI
şi statele baltice, face parte din grupul de Servicii Informaţionale Internaţionale (Interfax
Information Servicies). Din 1989, când a fost înfiinţată, agenţia INTERFAX şi-a câştigat reputaţia
pe piaţa mondială ca sursă de ştiri şi informaţii independentă şi competentă. Printre clienţii
agenţiei, pentru care lucrează mii de persoane în peste 100 de ţări, se numără şi întreprinderi
media, corporaţii şi fonduri de investiţii, bănci şi instituţii financiare, organizaţii ale unor state.
INTERFAX oferă: ştiri politice generale, ştiri şi analize economice şi de afaceri,
informaţii financiare, produse informaţionale specializate. Pentru regiunile fostei Rusii, serviciile
sunt asigurate prin: Interfax-Eurasia, Interfax-Moscova, Interfax-Northwest, Interfax-Ukraine,
Interfax-Kazakhstan, Interfax-Uzbekistan, Interfax-Zapad, Interfax-Bishkek. Pentru ştirile
internaţionale, birourile operaţionale sunt: Interfax-Europa (în Marea Britanie), Interfax-Asia (în
Hong Kong), Interfax-America, Interfax-Germany. Alte servicii: Interfax-FIA (Financial
Information Agency), Interfax-PIA (Petroleum Information Agency), Interfax-M&CN (pentru
investitorii ruşi), Agenţia Naţională de Evaluare.
(adresă Interfax-Europe: europe@interfax-news.com)

6. Agenţii portugheze

LUSA este o agenţie de ştiri din Portugalia, care lucrează 24 de ore din 24, şapte zile pe
săptămână. Cu un staff de 200 de reporteri şi 80 de corespondenţi temporari sau permanenţi, în
birouri din toată Portugalia, în Guineea, Angola, Mozambic, Timanul de Est, Macau, Beijing,
Madrid, Brusseles, Berlin, Londra, Paris, Roma, Moscova, Washington, Brasilia, Johanesburg,
Jakarta, corporaţia este proprietate a statului, căruia îi aduce anual venituri estimate la 15 milioane de
euro. Serviciul general Lusa vinde celor peste 800 de clienţi permanenţi ştiri politice, sociale, locale,
ştiinţifice, sportive, economice şi internaţionale. Serviciul este disponibil şi prin satelit oferind cam
350 de reportaje pe zi. Tot prin satelit, via VSAT, Lusa distribuie servicii specializate de sport,
economie, cu o medie de 70-80 de reportaje zilnice. Datorită afilierii la EPA, al cărei membru
fondator este, de altfel, agenţia reprezintă principalul distribuitor de fotografii din lumea întreagă.

7. Agenţii româneşti

ROUMAGENCE, agenţia care a funcţionat în România înainte de primul război mondial,


finanţată de Ministerul de Externe, este agenţia telegrafică ce a înlocuit la noi sucursala Agenţiei
Havas, devenind prima agenţie naţională din România (1889). Majoritatea ştirilor erau primite
prin telegraf de la asociata din Viena, iar cele urgente şi foarte importante erau furnizate de
agenţii din Paris, Berlin, Roma, Londra. Pe lângă serviciul de informaţii în română şi franceză,
Roumagence asigura şi servicii de ştiri comerciale şi financiare.
RADOR este prescurtarea denumirii Agenţiei Radio Orient, fondată la 16 iunie 1921, pe
locul rămas gol prin dispariţia în 1916, la intrarea României în război, a primei agenţii naţionale,
Roumagence. Creată ca regie de stat, RADOR este proprietatea Ministerului de Externe, a
Băncii Naţionale şi a Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti. Informaţiile, primite în cea
mai mare parte prin telegraf, sunt preluate şi prelucrate de echipe de specialişti. Dintre serviciile
oferite, amintim: serviciul politic, comercial, financiar. Mai mult, agenţia transmite în străinătate
ştirile despre ţară şi asigură publicarea lor în jurnalele agenţiilor asociate.
ROMPRES este Agenţia Naţională de Presă a României, “vocea” oficială, organizată ca
instituţie publică. ROMPRES are, prin statutul său, obligaţia fundamentală de a-şi desfăşura
activitatea în afara oricăror influenţe sau consideraţii de ordin ideologic, politic, religios sau
economic. Prin conţinutul serviciilor sale, agenţia trebuie, totodată, să asigure pluralismul, libera
comunicare a informaţiei, corecta informare a opiniei publice şi să nu difuzeze materiale care ar
aduce atingere siguranţei naţionale sau demnităţii ori imaginii persoanei. ROMPRES este
moştenitoarea celor mai vechi instituţii ale statului român specializate în culegerea, redactarea şi
distribuirea ştirilor, cumulând peste 110 ani de activitate în presa de informaţie. Actuala
denumire a primit-o la 8 ianuarie 1990 în urma reorganizării fostei Agenţii Române de Presă
AGERPRES, subordonată Consiliului de Miniştri, care exista din 20 mai 1949. Aceasta
preluase, la rândul ei, patrimoniul Agenţiei Orient Radio - RADOR, creată la 16 iunie 1921, ca
agenţie oficială de presă a statului şi care deţinea, prin Ministerul Afacerilor Străine, totalitatea
acţiunilor. Crearea de către statul român a unei agenţii de presă, imediat după primul război
mondial, exprimă voinţa României ca, printr-o asemenea instituţie, să informeze în străinătate
“despre stările reale din ţară şi să rectifice tot ce duşmanii României caută să strecoare în presa
străină”, pe de o parte, iar, pe de alta, “să înlesnească presei din ţară, organizaţiilor politice,
oamenilor politici, autorităţilor şi instituţiilor economice, financiare, industriale sau comerciale
(...) cunoaşterea exactă şi rapidă a tuturor evenimentelor de actualitate”2. Agenţia colectează,
prelucrează şi difuzează informaţii politice, sociale, economice, culturale, industriale. Clienţii
sunt, în primul rând, sistemele mass-media (90 de ziare, posturi de radio şi televiziune), dar şi
diverşi factori politici şi agenţi economici, cărora agenţia le livrează zilnic, în limbile română,
franceză, engleză şi maghiară, peste 220 de ştiri din actualitatea internă şi aproximativ 175-200
din actualitatea internaţională. De asemenea, ROMPRES realizează şi oferă zilnic beneficiarilor
circa 25-30 de imagini din actualitatea internă, preia şi difuzează integral fluxul de fotografii al
agenţiilor EPA (European Press-Photo Agency) şi A.P. (Associated Press).
Agenţia Rompres realizează, în 2001, 14 buletine cotidiene, săptămânale sau lunare, pe
care le oferă sub formă tiparită sau pe Internet. Fluxul de ştiri, fotografii şi grafice este
direcţionat, aşadar, atât spre media, direct, cât şi spre comerţ, bănci, industrie şi chiar cetăţean,
printr-un segment specializat: Piaţa de Date în Timp Real. Agenţia are acorduri de colaborare şi
face schimburi de informaţii şi fotografii cu peste 45 de agenţii de presă din întreaga lume, între
care: AFP (Franţa), ANADOLU (Turcia), ANA (Grecia), ANP (Olanda), ANSA (Italia),
ANTARA (Indonezia), AP (SUA), APA (Austria), ATA (Albania), BELGA (Belgia),
RADIOBRASIL (Brazilia), BTA (Bulgaria), CTK (Cehia), DINAU (Ucraina), DPA
(Germania), EFE (Spania), INA (Irak), IRNA (Iran), HINA (Croaţia), KCNA (Coreea de Nord),
KUNA (Kuweit), KYODO (Japonia), MENA (Egipt), MAP (Maroc), MOLDPRES (Moldova),
MPA (Grecia), MTI (Ungaria), PAP (Polonia), PETRA (Iordania), PTI (India), RB
(Danemarca), SANA (Siria), STA (Slovenia), TAP (Tunisia), ITAR-TASS (Rusia), TASR
(Slovacia), YONHAP (Coreea de Sud), XINHUA (China).
(adresă : www.rompres.ro)
MEDIAFAX este o diviziune a Media Pro Group. Pe piaţa românească, din care deţine
64%, a pătruns în 1991. Corpul jurnalistic, alcătuit din 150 de reporteri, redactori şi editori
precum şi din corespondenţi în principalele 40 de oraşe ale ţării, dar şi în SUA, Franţa, Rusia,
Moldova, Ungaria, Germania şi Belgia, asigură accesul eficient la o bază bogată de date şi
informaţii economice, financiare şi de altă natură, agenţia oferind un număr de 30 de servicii de
informaţii. MEDIAFAX este principala sursă de informaţii pentru ţara noastră, deservind 90%
din media centrale şi 70% din cele locale. Zilnic, agenţia livrează peste 450 de ştiri din toate
domeniile de interes. Din 1995, este lider pe piaţa românească de informaţii. Mediafax are
contracte de parteneriat cu Internet Securities-Emerging Markets (serviciul de informaţii pentru
ţările din Europa, Asia şi America Latină) şi cu Dow Jones Markets (adresă :
www.mediafax.ro)
2
O parte din informaţii a fost preluată de pe site-ul agenţiei.