Prioritizarea proiectului și măsurarea/evaluarea portofoliului de performanță în

organizațiile orientate spre proiect

Există mai multe cauze care afectează implementarea eficientă a proiectului. Una
din acestea este lipsa sustenabilității financiare a fluxului de numerar al
proiectului, a costurilor ofertelor și altele.
Portofoliul unei organizații reflectă capacitatea sa de producere, dar și potențialul
acesteia de dezvoltare. Componentele portofoliului sunt programele, proiectele și
alte activități operaționale, care sunt prioritizate și grupate în concordanță cu
anumite caracteristici ce definesc structura portofoliului. Executarea sau
performanța proiectelor și structura portofoliului determină performanța
portofoliului.
Relația dintre prioritizarea proiectului și performanța proiectului este explicată în
studiul de caz implementat în Spider Project software.
Principalele procese ale managementului portofoliului sunt următoarele:
identificarea și selecția componentelor, evaloarea și prioritizarea componentelor,
monitorizarea și controlul portofoliului.
Există diferite criterii care sunt utilizate pentru evaluarea și prioritizarea
componentelor portofoliului precum: criteriul financiar, tehnic, legate de risc, de
resurse (umane, echipament ș.a.), condițiile contractuale, experiența și alte
criterii calitative.
Etapele de dezvoltare a modelului cantitativ pentru evaluarea și prioritizarea
proiectelor sunt următoarele: stabilirea criteriului de evaluare, scalei de punctaj,
metoda de apreciere pentru fiecare criteriu, scorul proiectului pentru fiecare
criteriu și total, prioritatea proiectuui bazată pe un singur scor sau scorului total.
Prioritizarea proiectului este deseori efectuată în baza unui singur criteriu orientat
spre profit. O altă limitare a practicilor existente este abordarea deterministă.
Multe companii își dezvoltă proiectele conform estimării deterministe a
performanței financiare a proiectului.
În abordarea probabilistică, indicatorii financiari sunt considerați ca fiind variabile
incerte, cu distribuții probabilistice discrete.
Managementul de proiect bazat pe succes este o metodologie utilizată în
planificarea proiectului și portofoliului, analizelor de performanță, de control și
risc, bazate pe o serie de indicatori de performanță. Acesta cuprinde scorul
proiectului, timpul, costul, resursele și riscurile și oferă estimări utile în
managementul executării proiectelor pentru a lua decizii în timp util.
Metoda include instrumente și tehnici, precum Programarea bazată pe cantitate,
aplicări și norme corporative, Programarea condiționată, planificarea abilităților,
calcularea căii critice a resurselor, analiza tendințelor, simularea riscului și
tendința probabilității de succes.
Măsurarea performanței portofoliului
Metodologia managementului portofoliului poate cuprinde atât criterii
cantitative, cât și calitative.
În concluzie, organizațiile orientate spre proiect trebuie să stabilească un proiect
integrat și criteriul de succes al portofoliului. Aceste momente sunt necesare
pentru a calcula programele proiectului și portofoliului, luând în considerare nu
doar resursele, dar și restricțiile/constrângerile financiare și la furnizare/oferte.
Alegerea proiectelor pentru includerea în portofoliul proiectului trebuie să fie
justificată de planificarea modelului de portofoliu, care include
programele/planurile proiectului și analiza impactului lor asupra criteriului de
succes al portofoliului. Simularea riscului trebuie aplicată bazându-se pe un
fundament solid al managementului de resurse și să cuprindă standarde de
planificare.
Evenimentele de risc și incertitudine ale proiectului pot împiedica evaluarea
proiectelor și portofoliilor utilizând un singur parametru. Aplicarea modelelor mai
simpliste pot duce la luare de decizii greșite și periculoase.
Autorii au ajuns la concluzia că modelul de performanță al portofoliului care l-au
adus ca exemplu trebuie îmbunătățit , luând în considerare parametri adiționali ,
precum valoarea și fluxul de numerar la risc.
Valoare la risc arată potențialul maxim pierdut care se poate repeta cu orice
component al portofoliului, cu un anumit nivel de încredere într-o perioadă de
timp relevantă. Pentru a calcula valoarea portofoliului la risc, trebuie să fie definiți
doi factori: nivelul de încredere și durata perioadei de deținere.
În comparație cu valoarea la risc, care de obicei este aplicată pentru o perioadă
scurtă (zile), fluxul de numerar la risc este destinat pentru analize de lungă durată
(luni, ani). Fluxul de numerar la risc măsoară deficitul maxim a fluxului de
numerar fără o anumită perioadă și probabilitate. Astfel, dezavantajele riscului
pot fi identificate în timp și planificarea lichidității poate fi optimizată.