Sunteți pe pagina 1din 490

ORIGINEA

SPECIILOR
CHARLES DARWIN
CLASICII $TIINTEI UNIVERSALE
II

prin selecEie naturali sau plstrarea raselor


favofizate in lupta pentru existengd

Charles D&rTvin
MA. LL.D., F.R.S.

EDITURA ACADEA,TIEI REPUBLICII POPULAI{E I{O,VtIXN


t957
Tradusd din limba englezf, (loN E. FunN) si confruntatd cu traducerile
din limba rusd (NrcoLAE Borxa.nruc), iimba germanii (IoN T. TanNavscHr)
qi limba francezit (V,o.sne I). Minz,r). Stilizator: Gnnu Nruvr.
Redactor resnonsabil : Acad. V,q,stre D. Minza.
TABLA DE MATERII
Pro

Prefala IX
Prafcla tchnicd LXXXIII
Autobiogrufia 1

Addugiri Si tndreptdri la ediyia s 6-a J/

Schild istoricd 39-


hitrodttcere 45

Capitolul I
VARTATTA iN CONUTIII-E VIETII DOMESTICE

Cauzele variabilitalii .- Efectclc cleprinderilor ;i ale intrebuin{;irii sau neintrebuinlarii unor parti ale
orgtrnismului - Varialia corelirtir,S - Eleditaltca - Caractcrul varielii{ilor domestice - Dificultatea de a deosebi
varietdlile de specii -- Originea varietalilor domesticedinr.rnasaumai r,-nrlte specii - Poruunbeii domestici, originea
lor ;i deosebirile dintre ei - Principiile de seleclie folosite in trecut gi efectele lor - Seleclie metodica ;i
incongtienta - Originea necnnoscutd a raselor noastre domcstice - Condiliile favorabile exercitf,rii selecfiei
de citre om

Cirpitolul lI
VARIATIA iX STRNE NATURALA
L/
Variabilitate -- Deosebiri individualc Sp:cii dubioasc -- Speciile larg rispindite, foarte imprd;tiate
;i comune, viiriaza ccl nai mult -- in ficci-,re farii speciile din gentrrile nrai mari variazd mai frecvent decit
spcciile din genurile mai mici - Ivlultc ciin spcciile cuprinse in genurile rnai mari seaminir cu varieti{ile, in
sensul ci sint foarte inrudite intre ele, dar inegal, ;i ci au arii de rdspindire restrinse 7l

(.apitolul III
LUPTA PENTRU EXISTENTA

Legitura cu scli:c-tia narturala * Ace:;i tcrmen luat intr-un lnteles larg - Prclgresia geometric[ a inmr"rl-
iirii -- Inmullirea rapiclii a animalelor qi plantclor naturalizatc - Natura piedicilor cere frineazd inmullirea -'
Concurenla generalf, - Er.cctele climei - Proteclia pnn numf,rul de indivizi - Rela{iile complexe dintre animale
gi plante in natr.rrd -- Luptit pcntrLr via{i este cea mai inverqunati intre indivizii ;i varietdfile aceleiagi specii:
adesea ;i intre speciile aceluia;i ir,en -' Rela{iile reciproce dintre organisme -* cele rnai importante clintre toate
rclaliile
I'Il Ilil\ i"
-\
sno"]11'l

Capitolul IV
SELEC'TIA NATURAI-A SNU SUPRAVIETUIREA CELOR MAI APTI 9lr
Seleclia naturalti puterea ei in compara{ie cu selec{ia ficuta de citre om - actiunea ei asupra
,*-
:zrracterelor de mic6 imporran{i * ac{iunea ei la toate virstele gi asupra ambelor sexe - Selectia sexuald *
Dr-spre caracterul general al incruciqirilor reciproce dintre indivizii aceleiagi specii -- Condilif favorabile ;i
nefavorabile selecliei naturale qi anume -- incruci;area, izolarea, numdrul de indivizi - Acfiunea lenti --
Exiinc{ia cauzald cle seiec{ia naturalf,-.Divergen(a caracterelor, in raport cu diversitatea locuitorilor unei regiuni
Iinritate ;i cu naturulizarea -- Acliunea selecfiei naturale asupra descendentilor dintr-un strdmog comun prin
divergenlir caracterelor gi extinctie -- Ea explici gruparea tuturor organismelor -- Progrese in organizare *
Pi.strarea fornrclor inferioare Convergenta caracterelor -- Tnmultrirea nelimitatil a speciilor -- Rezumat g-i

Capitolul V
LEGILE VARIATIEI
f:fcclcle condifiilor schimbate - Folosirea qi nefolosirea, combinate cu seleclia naturald; organele
zborului ;i ale v;izului - Aclimatiz&tea - Varialia corelativd * Compensafia qi economia de cre;tere - False
corela{ii - Structurile multiple, rudimentare gi inferior organizate sint variabile - Pdrfile dezvoltate in mod
neobignr.rit sint tbarte variabile: caract€rele specifice sint mai variabile decit cele generice; caracterelesexuale
secundare sint variabile - Speciile aceluia;i gen variazi in mod analog - Revenire la caractere de multl
vreme pierdute -- Rezurnat 131

Capitolul Vl \
DTFICULTAuTE TEORIEI
Dificulta{ile teoriei descendentei prin modificare * Absenla sau raritatea varietdiilor de tranzilie --
Tranzilii in modurile Ce via{I -- Moduri de via{d diferite la aceeagi specie - Specii cu moduri de viald foarte
dif'erite de cele ale formelor inrudite- Organe extrem de perfec{ionate -Moduri de tranzilie -- Cazuri dificile -
Niatura non facit saltum - Organe de mica importan[i - Organe care nu sint absolut perfecte in toate
cuzurile 'feoria selectiei naturale cuprincle legea uniuilii tipului ;i a condi{iilor de existen{i 153

Capitolul vII
DIIIEiTI-|E OBIECTII 1IUPOTRTVA TEORIEI SELECTIEI NATURALE
Longevitatea Modificarile nu sint in mod necesar simultane - Modificdri care dupa cit s: vede
nu aduc un folos direct -- Dezvoltarea progresivi - Caracterele de nrici importanJd func{ional[ sint cele mai
constante -- Presupusa- incompeten{i a selectiei naturale de a explica stacliile incipiente ale structurilor utile -
Cauzele care se opun clobindirii prin selcc{ie naturald a structurilor utile - Schimbarea gradatd a structurii,
*
insogitii de schimbarea funcliunilor Organe foarte diferite ale reprezentantilor aceleia;i clase avind aceeagi
origine -- i\4otive pentru a nu crL'c1e in moclificdri mari ;i brupte 181

Capitolul VIII
INSTINCTUT-

lnstinctele sint comparabile cu obiceiurile, dar sint deosebite ca origine - Grada{ia instinctelor -
Aphide ;i furnici - Instinctele sint variabile - Instinctele animalelor domestice, originea lor - Instinctele
naturale la cuc, 1a h{olothrus, la stru! ;i la albinele parazite - Furnicile care fac sclavi - Albina gi instinctul
rle construire a fagurilor '' |lu este necesar ca schimbirile instinctului ;i ale structurii sd se producd simultan --
Greutdtile aplic[r'ii la irtstinr:te a selecfiei naturale - Insecte neutre sa.u sterile Rezumat 20q

Capitolul IX
HIBRIDIZAREA
Deosebrrea jntre sterjlitatea prrmelor incruci;ari gi aceea a hibrizilor - Sterilitatea prezintd grade variate,
nu sste generalii, este intensificatd prin incrucigarea indeaproape inruditS ;i lnld.turat[ prin domesticire - Legile
care guverneazd sterilitatea hibrizitror ^* Sterilitatea nu este o insugire speciald, ci line de alte deosebiri gi nu
cste acumulata prin selcfie natural:i '- Cauzele sterilitalii primei incrucig{ri pi a hibrizilor - Paralelismul
ORI GINE,\ S},I.I(]IIL() Ii VII

P_ag

dintre efectele condiliilor de viala schimbate ;i incrucigare -. Dimorfism gi trimorfism - Fertilitatea varietdfilor
in cazul incruciptrii lor ca gi a descendenlilor metigi nu cste generald -- Compara(ia intre hibrizi ;i metigi
independent de fertilitatea lor - Rezumat 233

Capirolul X
DESPRF. IMPERFECTTA CRONICII GEOLOGTCE
f)espre lipsa in prezent a varietd{ilor intermediare; despre natura varietalilor intermediare dispdrute:
despre numirul lor - Stabiliren timpului scurs. dupi viteza denudagiei gi a depunerilor-Stabilirea in ani a timpului
scurs-Despre sdrdcia colecliilor noastre paleontologice * Despre intermitenla forma{iunilor geologice-'Despre
denudarea suprafe{elor granitice -. Despre lipsa varietililor intermediare in fiecare forma{iune in parte Despre -
aparilia bruscd a unor grupe de specii Despre aparitia lor bruscd in stratele fosilifere cele mai inferioare --
Vechimea nlmintului lncuibil 257

Capitolul Xl
DESPRE SUCCESIUNEA GEOLOGICA A ORGANISMELOR
Despre aparilia lentd ;i succesivd a speciilor noi - Despre diferitele lor grade de schimbare - Speciile
o dati dispdrute nu mai reapar - Grupele de specii urmeazd in aparilia ;i disparilia lor aceleagi reguli generale
ca gi speciile izolate -- Despre extinctie - Despre schimbdrile simultane ale formelor de via{a in toati lumea --
Despre afin,ti1i recipr'oce intre speciile disparute gi intre acestea gi speciile actuale - Despre stadiul de dezvol-
tare al formelor vechi * Despre succesiunea aceloragi tipuri in cadrul aceloragi regiuni - RezumatLrl capitolului
precedent gi al celui cle fa{5 27i

Capitolul XII
R ASPINDIREA GEOGRAFICA
nu se poate explica prin deosebiri ale condiliilor fizice - lmportania
Raspindirea. geograficd: actuala
barierelor- Afinitatea intre organismele de pe acela;i continent * Centre de creatie - Mijloace de rdspindire
in urma schirnbirilor climei, ale nivelului uscatului gi prin mijloace intimpldtoare -- Rispindirea in timpul peri-
oadei glaciare - Alternarea perioadelor glaciare in nord qi sud 2q7

Capitolul XIll
RASPiNUREA GEOGRAFICA (urmare)
Raspindirea organismelor de api dulce -- Despre locuitorii insulelor oceanice - Lipsa batracienilor
;i a mamiferelor terestre * Despre relaliile dintre locuitorii insulelor gi cei din continentul cel mai apropiat -
Despre colonizarea din cel mai aprropiat centru ;i modificdrile ulterioare *- Rezumatul capitolului de fa{i ;i
al celui precedent 319

A FIN ITATTT-P N JCTPROCE O'*RI%i;iI-''# ; MORFOLOGIE ; EM BRI OLOGIE ;


ORGANE RUDIMENTARE
{tlasifrcarea, grupe subordonate altor grupe - Sistemul natural *- Reguli ;i dilicultali in clasificare.
explicate prin teoria descendenlei cu modificlri - Clasificarea varieti{ilor - Descendenfa este intotdeauna
folosita in clasificare -- Caractere analoge sau de adaptare - Atinititi generale, complexe;i radiante - Extincfia
separd ;i define;te grupele -- Morfologra, comparalie intre reprezentanlii aceleia;i clase, intre pa4ile aceluiagi
ndivid - Embriologia, legiie ei explicate prin variafii care nu survin la o virstd timpurie ;i care sint mostenite
a tr virsti corespunzdfoare' Organel<: rudimentare, explicarea originii lor - Rezumat .135

Capirolul XV
RECAPTTULARE \ST CONCLUZIT
obiecliilor impotriva teoriei Selecliei Naturale -- Recapitularea circumstantrelor generale
Recapitularear
;i ei -- Cauzele care determind credinfa generali in imuabilitatea speciilor - Cit de mult
speciale in sprijinul
poate fi extinsd teoria Selec{iei Naturale -- Ef'ectele adoptdrii ei asupra studiului Istoriei Naturale - Obser-
vaiii finale 367

Index 387
PR EFATA
Mi-a revenit mie sarcina de a scrie prefala la<Originea speciilor> de'Darwin. lmi este teamii
cii, de:ii am fdcut eforturi mari, n-am ajuns la nivelul necesar qi ci aceasti prefald va dezamagi pe
mul(i. Mie persorral imi este deosebit de greu s[ judec pe acest gigant. De aceea voi cere publicului
cititor si-mi ?rrgdduie a r1u md erija in arbitru al concepliei darwiniste ;i nici sd nu-mi pretindd sa
dau certificatc acestei doctrine gi continuatorilor ei actuali. Ag dori sd expun doar unele probleme
din colcep{ia lui Darwin ;i anume dintre cele mai discutate in zilele noastre, bineinleles atit cit pute-
rile mele imi vor ajuta sir fac acest lucru.
Aceasta este cu atit mai natural, cu cit publicului nostru ii este cunoscutd doctrina lui Darwin
de mult, iar cei care n-au avut posibilitatea s-o cunoascd dupd documentele secolului trecut ilu avut
1.
ocazie s-o cunoasci prin ceea ce s-a publicat despre Darwir-r la noi, dupa eliberarea ldrii noastre
Ne-am gindit sa impdrfim aceasti prefald in doud pdrfi. Prima parte sI fie consacratir unora
din problemele darwinisrnului. A doua parte am dori sd redea sumar lupta pentru darwinism, felul
cum unii din cercetatorii no;tri au dezvoltat darwinismul precum gi felul cum este el raspindit in masele
largi din tara noastrd. La sfir;it vom da o bibliografie, care nu are pretenlia de a fi completd, dar
care va putea servi celor care se intereseazd, sd vadi cum se reflecti darwinismul in tara noastrS, sd
afle unele din lucrdrile ;tiinlifice in care gisim dezvoltatd aceastd concepfie, liniile mari ale disculiilor
asupra darwinismului qi ce material de popularizare asupra darwinismului ;i darwiniqtilor din lara
noastrl 9i din alte {iri s-a publicat in ultimul timp in Republica Populard ftomin5.

PAR.TEA I
Concepfia lui Darwin

Aparilia concepliei lui Darwin nu este intirnplitoare. Ea apare pe o anumitli treapta de dez-
voltare a societiifii gi in urma unui anumit nivel al evoluliei ;tiinlelor naturii. Cele mai multe elemetrte
ale acestei evolu{ii se acumuleazl o data cu zorile diferenlieriiburghezieica o noui clasd sociali, pro-
gresisti ;i interesatri in dezvoltarea industriei, a tehnicii, ;tiinlei, filozofiei. Engels, care descrie minu-
nat trecerea de la feudatism la capitalism 2, ne arati trasaturile esenliale ale acestei evolulii a ;tiin-
lelor. Mai intii ele s-au emancipat de teologie, incepind cu Copernic, continutnd cu Kepler, Nervton,
Kant ;i Laplace - in domeniul fizicii qi astronomiei iar mai pe urm;i, in secolul XVIII ;i rnai ales
in secolul XIX emanciparea aceasta a atins multe alte dornenii ale Stiintelor naturii.
r Vezi in aceastd privinla partea a lt-a a prczentei pret'e[e p. L[, t.XXIIi ;i urmitoarele.
) Yezi F. Engels, Dialectica naturii, E.S.P.L.P., 1954, p. 6 ;i 195.
P rt E F.\T.\

,\ doua trdsdturd prive;te trecerea de la metafizica la dialecticS., trecere care a fost gradatd.
\ echea nletafizici. se ocupa cu cercetarea lucrurilor ca atare, privite ca niste obiecte izolate ;i imu-
abile. Aceastd metodd a avut o temeinici justificare istoricd. Tnainte de a constata schimbdrilc:
l''rin care trece un lucru oarecare, trebuie sri;tii mai intii ce este acest lucru 1. I)e pe aceastd treapta
nretafizicit. s-a putut trece, incepind cu secolul XVIII" la o treaptd superioard, qi anume spre cerce-
tarea sisternaticZi a proceselor de transformare pe care le sufereau aceste lucruri. la legile care condi-
tioneazii na;terea ;i desfa;urarea acestor procese. << la legdtura lor reciproci, care impleterste toate
rlceste procese intr-un vast ansamblu > :.
ln secolul XIX s-a trecut de la metafizica spre o metodf, mult superioara acesleia, la dialec-
tica. lntre materialismul intuitiv cu elemente de dialectica al vechilor greci, qi materiaiismul dialectic
al zilelor noastre, existd o anumitd continuitate. Elementele dialectice apar in unele din operele pre-
cursorilor lui Darwin, iar ?n conceptia lui aceste elemente devin preponderente. cun'r ne vorn striidui
sri arltdm mai departe.
Alt aspect al acestei evolulii" subliniati de citeva ori de Engels. este cel privitor la viteza cu
care se desfdqoar[ procesul de evolulie. De la Copernic incoace, scrie Engels, < dezvoltarea ;tiinfei
a. pornit. . . cu pagi gigantici, accelerindu-se, am putea spune. proportional cu pdtratul depdrtdrii
in timp de la punctul de plecare. vrind purcd sd arate lumii cd miscarea celui mai inalt produs al
materiei organice - a spiritului omenesc este supusd unei legi inverse aceleia de care ascultd mate-
ria neorganicir > :|.
t Linn6, acum doua secole, reprezinti una din culmile metalizicii vechi. cu fixismul ;i crea{io-
nismul ei; se ajunge la cunoagterea agezdrii in spaliu a speciilor.
Sistemul de clasificare al lui Linne, cu tot aspectul sdu artificial, reprezinta o depagire a acestei
metatizici vechi. Prin recunoa;terea faptului cd" unele specii se pot naEte prin hibridare, deci se pot
crea cle novo el f'ace o concesie viitorului gi marcheaz'a primii paqi, mici de tot inc5. spre concep(ia
privind evolutia in timp, dialecticd a materiei vii. Vechea metafiziclt devine o piedicd pentru dezvol-
tarea mai departe a gtiinlei. Fixismul lui Linne este atacat de cdtre doi din contemporanii sai.
K. G. Wollf-- .f'/'
in Rusia 5i Duchesne _ irl Franta. Duchesne in 1763 descoperd formarea unci varietdti
noi: Fragaricr vescct yar. monophylu. Aceastd varietate se formeaz[ prin varialia bruscd: a fragului
comun 'r, este stabilir gi igi transmite caracterul sdu nou atit prin stoloni cit si prin seminle. Pentru
Duchesne speciile nu sint fixe.
- K. G. Wolf publica in 1759, deci cu o sutd de ani inainte de <<Originea speciilor> lucrarea
< T'heoria generationis >> care marcheazd inceputul evolu{ionismului in gtiinlele naturii qi pune bazele
embriologiei moderne. Prin toat[ opeja sa, Wolff infirmd teoria preformistd medievalS. metafizic5.
9i pune bazele teoriei epigenezei, una din teoriile care constituie baza insdgi a evoluliei ontogenetice
t$a cum o vedem qi azi. Wolff descrie evolu{ia oului de pasdre qi a seminfelor plantelor, descoperind
in ambele cazuri stadii noi care deosebesc embrionul de ou, sau plantula incollitd de sdminla din
care clerivn. Wolff crede intr-o for![ interioard, o entelehie in sensul aristotelic. Dar pe linga aceastd
concesie facut[ vitalismului, in operele lui Wolff gasim qi unele elemente dialectice. El vede evolu{ia
de la simplu spre complex; vede pregdtirea unui stadiu nou sin"y] in stadiului vechi ;i saltul calitativ
de la vechi la nou. Din ou se dezvolti foilele embrionare, care sint calitativ complet diferite de struc-
tura oului. Din foilele embrionare se diferen{iazd organele embrionare, care de asemenea se deose-
hesc calitativ de foife. fiind nrult mai complexe ca acestea. Din organele embrionare se diferenliaza

I F. Eng:ls, Ludvtig Feuerbach ;i st'ir;itul lilozoliei clasicc gernrune, Ed. P"M.R., 1949, p. 49.
t lhirlent, p. 50.
'r l:. Engcls, Dialet'tica nuturii, E.S.P.L.P., 1954, p. 195.
1 L. Blaringhem. Les transforntations brusques des 1tres vivu,tls, Bihl. de Philosophie Scient, Ed. Flamnrariott.
Paris, l9ltl, p.5--6
PREr,'ATA xt

organele adultulgi. diferite de primele ;i mult rnai complexe decit ele. Wolff n-a putut aduce in spri-
iinul teoriei sale decit un numdr rnic de fapte. Cercetririle lui Wolff au rdmas multd vreme neluate
in seamli. parider gi dupa el Baer au meritul de a le fi scos la lumind din nou, dezvoltindu-le creator.
Darwin ;i contirruatorii s5i de azi folosesc din plin teoria epigerrezei. Ei au cur6{it-o de res-
turile ei vitaliste gi au imboga{it-o cu eleinente noi.
Siirlitul secolului XVltt gi incepr-rtul sscoluiui XIX sint marcate in domeniul qtiinlelor prin
schimbari rnari calilative, prin inrensificarea gi extiuderea analizelor, prin incercdri de sinteze, din
ce ir: ce mai lrLlmeroasc'. prin clezvoltarea unor noi ramuri ale;tiinlelor naturii, care sedepdrteazd
din ce in ce mai mult t-ie teologie gi cle metafizicfl: ;tiin!.ele ar,:ttnseazd din ce in ce mai mult spre
materialismul dialectic. IVlersul inainte n-a fost nici usor, nici in linie clreaptd. Lupta dintre vechi
si nou s-a dus intcns, deviind uneori de la rpersul inainte prin teorii farn ieqire (de exemplu teoria
catastrofelor a lui Cuvier), sau pro..,:resind prin contribu{ia masivii rnaterialistd a unor savan{i idealigti
(acelagi Cuvier. Bacr t.a.).
ln cionteniul;tiinlelor naturii:;e incepe atacLrl contra fixislnului. incercdri care n-au fost duse
pini la capirt glsim tn operele mulior cercetirtori. Nu vom cita decit pe Buffon, deoarece itr < Intro-
ducerea> lui l)arlvin la < Oriilinea speciilor>>. problema luptei contra fixismului este amplu tratatd.
Ne vorn opri pu!-irl osllpra lui Lanlarck. considerat drept cel mai important precursor al lui
Darwin. Personalitartea si opera acestuia sint in general suficient de cunosctlte, ceea ce ne scute;te
de a le analiza in detaliu. Impresia multor lriologi materiali;ti este insd ci opera lui Lamarck
e insuficient cnnoscutii si uneori cieformati de aprecieri nejustc. care s-au transmis din generalie
in generalie.
Lamarck far-'e parte ciintre enciclirpedistii francezi. Sub influeLr{a lor, Latmarck i;i incepe munca
sa vasti, irnbr5{i;irrd rnulte domenii ale stiin{elor natlirii. Nu vom vorbi despre celelalte lucriri ale
sale ci numai despre principaleie elemente clin < Philosophie zoologiquei,(1809), care reprezinti prinla
sinte,d vastd in donrerriul Stiintelor naturii. Aceasti sintezd n-a fost publicatl'in timpul revoluliei"
cipd spiritele inteiectualitl1ii erau mult rnai incliriate spre teorii progresiste. ci a apdrut la doudzeci
de ani dLrpir revoluiia fi'anceza, cind burghezia. ajunsit la putere. inccp';se sli revind la fixism;i meta-
fizicit. Or, in <Ptrilosophie zoologique>>. Larnarck atacd puteriric fixismul metafizic, strirdtlindu-se
si. tlernonstreze cxistenla cvolu{iei. De acei.a ne vom strldui sd rcdrlm. in citeva linii. tritsirturile con-
ceptie i lui Laurarck care sint in con oicJantii cu nraterjalisrntrl dialectic. Lamarck consider[ fiinfele
in devenire. in transformare continuit prrin varialii lente. Evolulia incepe de la simplu spr:e complex-
Ar exista, dupi Lanrarck. chiar o tendin{i interni spre periec{irrnare continudl).Fiin{efe vii se trans-
formd sub influenla factorilor fizici din mecliul inconjuri.tor (factori care ulterior au primit numele
de<lamarckieni>). Ele se ar*Lpteaz-ala mediu prin varia{ii adaptatiVe. ler te. Aceste varialii se transrnit
ereditar. Lamarck ricliclr la. rangul de prini:ipiri ereciitatezr caracterelor dobtndite prin variafiile adap-
tative. Funciionzrrea sau nefunr:fionareil rrir{iior constituie principalul motor al varia{iilor care dnc
la apar"ilia, perfec{ionare;i suu, dirt contra. la atr-ofierca unor orga.ne ;i parti din organism. < Funcfia
creeazl organul >>, sLtstine Lamarck.
i-itosfera se transfi:rmii gi ea in nrod ler,t sub influenta aclualilor tactori de mediu.
ln opera lui Laurar:ck gdsirn schilatir una din legiie dialecticii si anume aceea a interdepen-
denlei. Dar irrterdepi:nden{a dintre mediu;i organisnr are nnrnai un singur sens pentru Lamarck.
Numai mediul are rol morf clgen, transformator. I-amarck nu pune problema pe care o va pune Darwin
mai tirziu, incepincl cu ltrcrarea sa asupra <i Recifelor de corali r>. problema influenlei transfcrrmatoare
a fiintelor vii asupra mediului.
1 T'eoria renclinl:i intcrne continuc spre perfeclionarc a {ost combituta de f)arrvin gi dovedita ca gre;iti, cum
vclrn ariiia mai departe.
PR I'l F'\T.{

Un element nou care apare in conceptia lui Lamarck, valabil ;i azi, este faptul ca procesul
1e adaptare nu este numai progresiv, ci si regresiv (atrofia organelor care nu funclioneazd) 9i de ase-
llenea faptul cA in acela;i organism putem avea parti care se dezvoltS, aiituri de altele carc sc
i tro fi azd.
Dar teridinfa continua la transformare nu explicA dece mai existd ;i azi fiinie cu o structurit
rrimitivir. Lamarck gi-a dat seama de aceastd slSbiciune a concepliei sale si a fost obligat s-o corll-
"rleteze cu o altd teorie qi anume teoria credrii continue de fiinle noi (teoria arhigoniei).
Darwin combate cu multd seriozitate teoria tendinlei continue la variafii, dovedind cii, pe linga
:lernentul vitalist pe care-l conline, aceastd teorie este infirmatd de realitatea obiectivd, care arati
:a varialia poate continua un numdr de generalti, iar apoi se poate opri. pentnt a apdrea din nou.
Jaci imprejurdrile o impun. Cum se va vedea in << Originea speciilor> (carp. IV), Darwin in diagrarna
;a descrie specii (F) care timp de intregi pericade geologice i'ttr erolueazi de loc s;ttl evollteazii
l>arte putin.
Teoria arhigoniei a lui Lamarck, sau aceea a plasmogoniei a lui Haeckel, constituie 9i azi obi-
:ctul unei vii disculii contradictorii. Recentele separdri ;i resintetizdri ale acizllor nucleici 9i protei-
relor virotice deschid perspective noi in vederea solu(ionirii acestei probleme; totu;i nu este mai
pr-r{in adevdrat cd unele fiinle microscopice (foraminiferele de exemplu, c-um aratra Darwin), Nauti-
l,rsui gisit in Oceanul Indian, Crossopterigienii recent descoperili in apropierea coastelor de sud ale
Africii, Ornythorhynchusuui din Australia, unii Pegti Dipnoi ;i unele arthropode gdsite in cavertre
le Emil Racovild, reprezintir forme foarte vechi, care au evoluat extrem de pulin tirnp de perioade
reologice intregi.
Lamarck nu vede evolu{ia decit sub aspectul ei lcnt. Nu reLrleste sii descopere eiemeute aie
;altului calitativ qi ale unitalii contrariilor.
lln alt mare neajuns al concep{iei lui Lamarck este lipsa sa de dovezi sau trttirllirul '''rea mic
Je dovezi
- uneori bune iar alteori neconcludente, sau interpretate prin teoria sa a intnulsltlui inte-
'ior. Stilul sau nu este suficient de clar intotdeauna)Lar teorelizarea sa aga cum am aritat tiu se spri-
in[, deseori, pe dovezi convingitoare. Din toate aceste motive, ctt tot simburele pozitiv, deosebit
le valoros al acestei concepjii, ea a fost ugor comb[tutd de Cr-rvier si cle al1ii. Totu;i conceplia lui
L-amarck nu a fost datl uitdrii. Ea ;i-a fdcut un drum important ;i a avut in general o influen9i,
rrai mare decit se crede asupra contemporanilor sdi. Aceastrl alirmalie a noastrii se sprijind pe o serie
je documente istorice care dovedesc c.I lamarckismul n-a incetat s[ fie luat in considerar.: in perioada
;cnrsi intre publicarea < Filozofiei zoologice > gi aparilia < Originii speciilor >.
Curn vom ardta intr-un paragraf urmdtor, Darwin nu a avut pdreri bune despre Lamarck
;i nu i-a recunoscut locul pe care-l meritd. decit sub influenla criticilor lui Lyell. f)ar s-a.r putea spLrne
:i Darwin, influengat de exemplul negativ al lui Lamarck, a adunat multe probe in sprijinul fiecaireia
lin teoriile care formeazd concepfia sa ;i nu a trecut la teoretiziiri decit atunci cind avea date li fapte
lumeroase, bine verificate.
Nivelul gtiin{elor. ?n momentul cind Larnarck p;Lrblicd sinteza sa, era ir-rca destul de scizut.
Jlterior, in jumatatea de secol care separa < F-ilozofia zoologicl> de < Originea speciilor>, gtiin{ele
raturii se dezvolti considerabil ;i in special cele istcrrico-naturale (paleontologia ;i einbriologia);
;e elabore aza teoria celulari, care a revolulionat gtiinfele morfologice, dovedind trnitatea structtt-
'alii dintre plante gi animale, nu numai sub aspectul static ci ;i sub cel dinamic, de evolulie in timp.
lntogenetica (de exemplu teoria citoblasteraei a lui Schleiden gi Schrvann). S'a descoperit legea con-
;ervirii ;i transformarii energiei. S-a ndscrit ;i dezvoltat cirimia biologicS. S-au dezvoltat raurut'i de
;tiin[e legate de studiul fiinlelor microscopice. Fizica a fiicut gi ear progrese mari. Toate aceste progrese
Jlidsau prosibilitatea stabilirii unei concepfii de ansamblu asupra gtiinlelor naturii, concepfie pe care
I edificat-o Darrvin. Accelerarea qi diversificarea evolufiei Etiinlelor cu p:itratul dr,rratei ei in timp"
I,IiE F,\TA
-__4Il
despre care ne vorbea Engels, se aplici din pliri jurnatalii de secol care separd pe Lamarck de Darwin.
Putem afirma cd acest proces continud gi azi, dupl- triumful darwinismului. El este in mare mdsurd
o corise,;in(i a ridicarii gtiin(elor naturii 1--,e o treapti nouit, prin cei doi mari darwinigti ai secolului
nostrLr: I. P. Pavlov ;i I. V. Miciurin. prin continuatorii lor in domeniul biologiei qi o serie de alli
:; ,r'aoti remarcabili in domeniul fizicii. chimiei. fizioiogiei. embriologiei, paleontoiogiei, antropologiei,
geologiei, geografiei, matematicii aplicate qi in mr"rlte alte domenii. Azi putem a\7ea o concep(ie uni-
tard, dialectici despre univers, despre toate formele de migcare pe care le prezintd materia, despre
evolufia qi iritcrrela{iile dintre aceste forme de mi;cale si migcarea biologica. Cunoagtern azi o r:arte
din legile interne ale fenomenelor fizice. chimice, biologice ;i sociale, ceea ce ne dd nouri posibilitatea,
pe care n-o avea Lamarck si nici chiar Darwin, de a ataca probieme noi de la un nivel superior.
Aceasti posibilitate se datoreqte in mdsur[ inegald, dar totuqi mare, tuturor savan,tilor care din anti-
chitate qi pina in zilele noastre au colaborat. intuitiv, naiv la inceput, apoi din ce in ce mai mult pe
bazri de faptc ;i de date, la crearea tezaurului de cunogtinle gi de conceplii pe care-l folosim gi-l imbo-
gdtim fiecare dupii puterile sale. clezvoltindu-l continuu.
Darwin are mari rnerite in aceasti privin{I. El ne-a llsat nu numai o concep{ie ci ;i o rnetodir
de lucru, despre care ne vom stridui s[ vorbim in paragrafr-rl urmitor. Darwin mai are marele merit
de a fi ardtat omului puterea sa de a transforma natura inconjuriitoare, putere care depdge;te cu mult
pe a tuturor celorlalte fiinge. desi el a vd.zut aceastd putere limitatd doar 7a dezvoltarea vafia[ii1or
ap:irute in afarl de voinla omuir"ri. Darwin a vdzttt doar folosirea de cdtre om a < darurilor> fdcute
de natur5. Miciurin merge nai departe decit Darwin qi ne invat[ < sd nu asteptdm daruri de la naturd >
ci sa i le smulgem. Accasta nu micgoreazir de loc meritele lui Darwin in demonstrarea puterii omului
de a transforma natura. ci ilustreaz'a doar existerrla legii progresului care l-a dus pe Miciurin la dez-
voltarea creatoare a mo$tenirii liisate de inainta;ul sdu. Darwin.
Este natural ca omul. priir care << natura ajunge la congtiinla de sine> 1, omul, rezultatul unei
duble evolu{ii. biologice: pi sociale. sd ajun-ea capabil de a face mai rnult gi mai bine decit cele-
lalte fiinte.

C'aracterul lui Darwin si metodele sale de lucru

<Autobiografia> care completeazii <Origir-lea speciilor> ne aratd multe detalii importante


din viala lui Darrviir si unele din priiicipiile foiosite in elaborarea conceptiei sale ca ;i in munca sa.
Fiul sdu. Francisc Darwin, in < Viafa gi corespondenla lui Charles Darwin >>, vorbegte foarte
detaliat despre tatdl siu, despre caracterul acestuia, despre rela{iile sale cu profesorii gi prietenii
s[i dintre oamenii dc qtiin!5.
Marcel Prenant, in lucrarea sa biografici intitulatii < Darwin >>', descrie mediul social din
Anglia in tirnpul lui Darwin gi analizeazd din punctul de vedere al marxismului opera biologicri
er lui Darwin. El dd in sorijinul afirmaliilor sale numeroase citate judicios alese si totdeauna dirr
sursii directit.
W. Irwin r pe bazd de documente olografe redd. roman[at, multe detalii din viafa, intimi-
tilile familiei lui Darwin ;i luptele care s-au dus pentru sau contra darwinismului, sco{ind in evidentii

I F. Engels, 1)ialectica naturii, E,.S.P.L.P., 1954, p. 11.


2 Darwin a scris dr:spre descendenfa omului din mainiulti
;i despre sclectria in evolutia omului. Dar el n-a virzul
importanla fetctorilor sociali in procesul de transfornrare a n-raimutei in om.
3 Tradusa in romine;te si publicatl in Editr,rra de stat, coleclia < Biblioteca de buzunar >>, 1946.
4 Wiiliam lrwin, Apes, Angel.s anrl Viclorion.s. A .ioinr hiographv ol Dorwin and Huxlet, Ed. Weinfeld -
Nicolson, Londra, 1955.
\l\ t,HE -I,'I.TA

nu numai pe Darwin ci qi pe Huxley, principalul luptdtor pentru darwinisrn din secolul rrecut
in Anglia.
In aceastri prefald nfi voi Jbri sd repet cees ce u ctptVrut i.n ronine1te, soLt t:ste pe cale de upu-
ri{ie L,;i voi cerca sd redau sintetic un numar de tr;isituri e1e caracter ale lui Darrvin gi citeva din
metodele lui de lucru, in inten[ia de a fi folositor tinerilor cercetltori care dorcsc sii-si imbunata-
[easc[ stilul de muncd, dupd exemplul mariior deschizatori de drurnuri in ;tiin![. ln acest scop s-a
publicat < Autobiografia > iui Darwin ;i tot in acest scop am scris ;i paragraf'ul de fa{n.
Studiul tuturor acestor documentc arata in rnod nct cd atit caracterul cit ;i coi-rceplia lui Darwin
s-au format incet ;i ca ele sint rezultatul unotr lactori sociali. al unor trasiituri dobindite in cr:rsul
viefii sale ca gi al perfeclionarii gi dezvoltirii unor caractere inniscute.
Via(a lui Darwin a fost simpla ;i curata. Cla ;i via{a altor oameni mari, nu are nimic deosebit.
l{edzitr din W. Irwin 3 pa.reriie Enrrnei Wedgrvood clesnre virul sau {-lh. Darrvin inainte ca ea sd
devin[ sotia acestuia. Emma scrie mdtusii sale Jessie: <r k,i este omul (cu caracteru] V.h4.) cel mai
deschis gi mai transparent pe care l-am vlizut vreodati >.
Ceea ce este important in via{a sa este felul clrrn ,si-a insr-ryit cr concep{ie materialistA. cu
atit de puternice elemente dialectice si tot aga de important este de gtiut ce metode de lucru a
folosit pentru a da lurnii uriaga operd pe care ne-a ilsat-o.
De la tatf,l sdu, orn inteligent ;i spirit critic. f)arrvin a mo;tenit o nrarc trrutere dc munc6,
un spil'it de observalie foarte dezvoltat ;i o capacitate deosebiti de a sezisa esenlialul.
ln invalamintul din vremea lui Darrvin dorrrncau incii tnetode scolastice, buchere;ti. care nu
atrageau. Tinarul Darwin a lbst elel ;i student mecliocru. ln sci,imb, cl se consacri cirirniei.
sub conducerea f ratelui sdu nrai mare. gi colc'ciiorri'irii a tot f,elul de minerale si apoi de insecte. Chimia
l-a atras foarte mult. Nu s-a mullumit numai sii ajute la efectuarca. exLrerien{elor ci ;i-a dat silinqa
sii citeascn car{i de chimie ;i si in{eleaga c€ea cc erperimenta. Dinamismul reacliilor chirnice. deter-
rninisrnul lor stricr, posibilitatea de a le repeta ;i verifica. au constituit pentrlt tinarul elev f)arwitr un
model pe care apoi l-a ciiutat ;i dezvoltet in toate celelalte domenil ale qtiinfelor naturii pe car:e le-a
eercetat. Pretutindeni el a cercetatprclcesul indevenire. detcrniiriisnir-rl acerstui proces. tbrnrele irrcipiente,
f'azele ilrterrnediare si Jrrrale alo proccsclor. legiiu' lor iiiicrltc.
Activitatea lui de colec[ionar avea [a irrcci;Lit f<-,rnic iicclai"e. a$:] cum se vscie din <t Ar,rlobiogratie>.
Apoi, incetr-rl clu incetul. 5i-a grlsit urr coniir.rr-tt in cr;lecficnai-ea insectelor. F--l nu s-a mullurnit nici
aici sd le stringa. a$a cum ficuse de exenrprlu cu ntincraieie. ci a irtceput s i str-rdieze sistematic: sA recu-
loascI ordinele. l'arniliile 5i g:errurilc'5i incir de pe iriincile ltcer-ilui sa acitnrtilcze serioase c'-tnostit]te ellto-
mologi-e. Ca student ia Cambridge, sub inf'luenfa prol'esoruhii sau" reveps6i[u] Heltslor.l'. r,iilc-rrtrl
prietelr gi elev al acestuia, Darwin. igi i;irge;te muit cuno;tin[ele zoolo.eice gi hotttitice ctt ocazia c-rcursi-
ilor destul de numeroase pe care Henslcrw le face cu elevii sli in irrrl;rcjurinriie oragului Carnbridge.
De ia Sedgwick invafiicumse intreprinde o expeditie geclogicii. f)ar, sub inflr,ren[a tor. Darlvin rirmiue
tjxist ij crealionist" clesi atmostcrtr de ia C:iurtrridge era ioarlc f avorahili ici':iicl' progresist.rr si cLrren-
teioi" s6ciarle care frirrnintau Arrglier itr vremea tirrerefii lui Darrvin. Totugi iriil"ren{a pe care a suf'erit-tt
la Clambridge se resimte'puterrric in fbrmalia lui -{eneraiii. in irtsusirelt unor idei avansate pentru trurghezra
djn care fiicea parte Darwin. cum sint icleea abolirii sclavajtrlui. ?nsii itceste idci tru au nimic de-a facc
cu lorrnaiia:;a nraterialistA. Accasta incepe mai irrtii sub inflr.ienfa crir{ii Jui Lyell< Priricipiile -e.eologiei>'.
iucrare in crre acest ilustru geolog arata nu nuntai evolulia in spatiu ci ;i evolutia in tirnp a scoarlei
tr-rarnintuiui. sub inl'lu.cnta unor factori ilctr-rali. sezisal'riii. si nu sub irrflucrtta unor catastrofe miracu-
I Concrxlitent cu < Oi'iginca specirlor>' va ;rpr;rca in romineqtc, irr Editr-rla tint:rctuirii, tradttcerea cirlii lut
Darwin < Jtrrnllul cie cercr'tiri ip tir';lpul crilritoriei pe ,, llerulle>>. fradus dupd editia a Il-a din lE60 a acestei carlr
putriicati in Ect. t'. Nelson & Snn.
t OP'clt., P. 6().
PRE r.'ATA x\

loase, cum suslinea Cuvier. Lyell, in aceastd catte, care a deschis un drum nou in geologie, nu se mul-
{umegte numai sa edifice o concep{ie materialistd, ci da gi o metoda de muncd insu;itd qi dezvoltata
ulterior de Darwin. Lyell adund in sprijinul pdrerilor sale toate dovezile disparate pe care le giseste
in literaturd sau pe care i le dau studiile sale. AnaIizeazl, aceste date in mod critic ;i le sinteti-
zeaza intr-o concepfie unitar6. Dupa conceplia lui Newton, ;i mai tirziu a lui Kant gi Laplace in
privinfa evoluliei cosmosului, Lyell demonstreazd cd transfbrmdrile scoar{ei sint guvernate de forle
materiale.
Atacul lui contra fixismului nu trece insa de limitele geologiei. in privin{a liinlelor vii el rdmine
pe pozilii fixiste ;i creationiste pina Ia publicarea < Originii speciilor>>, cind Lyell devine elevul
propriului sau elev, Darwin"
Materialismul iui Lyell este strins legat de conceplia filozot-ului materialist elglez Francis
Bacon, care cu citeva secole mai inainte preconizase verificarea faptelor prin experimente qi o atitudine
nedogmatica fala de ipoteze qi teorii. Bacon sfdtuieqte sd nu se porneascd de la idei preconcepute, cj
concepliile sa fie rezultatul faptelor veri{icate. in tot cursul vielii sale, Darwin, ca
;i Lyell, consider6
metodica lui Bacon ca elementul fundamental al cercetdrii gtiinfifice. $i aceasta atitucline l-a dus la
descoperirea unor interdependenle (de ex. echilibrul biologic in naturii) ca
;i a unor legi interne in
privinla varialiilor, a procezului sexual, a formdrii recifelor de corali, a insulelor vulcanice pi in multe
alte probleme.
$i noi, cei de azi, apreciem marile merite ale concepliei lui Bacgn.
De la Lyell, Darwin a mai invSlat nu numai metodica, ci ;i conceplia materialisra evolulionista.
De la Lyell a invdlat sd descopere prin analizd si sinteza legile interne ale fenornenelor studiate.
Tot de la Lyell ;i-a insugit Darwin un deosebit siml critic care s-a dezvoltat puternic mai ales dupa
intoarcerea sa din cdldtoria pe << Beagle>, adicd atunci cind a inceput s[ intrelini legdturi 4irecte cu
Lyell. Acesta nu era refractar nici unei idei noi. Dar o supunea unor obiecliun i atit de numeroase
;i unei analize critice atit de adinci, incit dacd ipoteza nu era bine intemeiati, sau dac;i nu erA suficient
de bine elabor:atd, ea nu rczista criticii sale. Darwin igi insuqegte ;i aceasta metocld a lui Lyelt gi o aplica
cu atita mdiestrie, incit ajunge sa gdseascd eventualele obieclii contra conceptiilor sale, ob,ieclii pe
care nici cel mai ascu{it critic al sdu, Mivart, nu reu;e$te sa le fbrmuleze. Dar o rjatai cu criticile, Darwin
invala gi felul cum se rdspunde la criticile juste ;i curn se modifica pirrfile neinche_eate ale unc-i ipoteze
de lucru cu un simbure sdnd.tos.
Darwin procedeaza la fel ca maiematicienii, care cautd sa griseascii toate posibilitilile cte repre-
zentare a unei iunclii aigebrice. Aceasti metodd i-a permis sd efectueze analize complexe. sd vada
interdependenlele, succesiunea naturald a formelor de trecere, punctul de plecare
;i punctul de sosire,
evolu{ia divergentd, rolul selec{iei ;i multe altele. Cu ajutorul acestei merocle, .Darwin s-a transfor-
mat dintr-un metafizician care aduna fapte, intr-un dialecticiarr sp<lntan; el interp reteazd, faptele in
desfii;urarea lor in timp ;i spafiu.
insa cel mai important profesor al lui Darwin a fost curiozitatea sa fara limite si incip6linarea
sa de a munci pina ce gasea cauzele fenomenelor pr: care le studia cu rivnd. cu o perseveren{d demnd
de a fi luata ;i ea ca exemplu.
Darwin pleaca in caldtorie pe < Beagle > fixist qi deist. La prima sa escal6 verilica teori;r
cauzelor actuale a lui Lyell ;i o gase;te corespunzitoare realitirgii. Apoi cu spiritul sdu ascu[it oe
observa{ie ;i bogat in asocialii de idei, Darwin vede cd teoria fixitilii speciilor nu are baze reaie. Dar
nu se lasd cucerit de idei care nu aveau incd o suficientd fundamentare experimentald ci, dupri intoar-
cerea sa din cal[torie. adund timp de 22 deani dovezi in sprijinul concepliei evolutiei speciei.Darwin
cre$te in aceastd munc6, igi sparge propriul sau plafon, depSgegte pe mae;trii sdi, Hensiow
ili fdure$e cu incetul concepfia sa materialistd evolulionistd, pe care o va dezvolta;iin toate
Lyeil, gi

eclelalte lucrdri.
\\ i

Se niai cer senrnalate, in aceastri ordine de idei, doud aspecte: influenta pe care au avut-o asupra
sa ceilalli ofi1eri de pe < Beagle > atit pentru a-lvindeca de deism cit si pentru a-l invdla concret avantajele
unei munci ordonate. sistematice gi foarte suslinute. Pentru Darwin, dotat cu o exceplionala putere de
muncd gi de gindire" exemplul tovardgilor sdi de caldtorie este hotdritor. El isi insusegte ceea ce nume;te
el < regula sa de aur )) in munca : lupta contra irosirii timpului si analiza oritic[ a oriciirei teorii.
Al doilea fapt care merit[ si,i fic subliniat este acela c5. Darwin, dup[ ce iqi intemeiazS. o flamilie,
se retrage impreuni cu so{ia sa la Down pentru a putea sd-qi consacre tot timpul liber muncii sistenra-
tice gi sus{inute. gi familiei, qi pentru a se sustrage oriclrei preocupdri care l-ar abate de la aceastd
linie. Apdrarea timpului de munc[ qi de crealie. lupta contra orelor pierdute fdrd rost, iati un alt
a.spect al exemplului pe care ni l-a dat Darwin, cu sacrificarea placerii de a trai intr-un oras mare,
unde, prin firea lr-rcrurilor. la fiecare pas sint tot felul de ispite care-fi rdpesc timpul in mod inutil.
Darwin avea o situa{ie rnaterial;-i care-l punea la addpost de zilua de miine ;i nu-l obliga sa
irrcerce aface o carierii universitarii.
Problerna foiosirii la maximum a tinrpului de muncd gi de crealie este o problemA de prima
inrportania;i az.r.
Nu vrem si irrsistim asupra metodei de notare, elaboririi de fi;e, rezumate gi tablouri ale mate-
rialului citit, claslrii lor etc. Toate acestea sint bine descrise in < Autobiografie >. Ele ii permiteau lui
Darwin sri-gi economiseasci si pe aceastii cale timpul, gasind repede o data sau un rnaterial citit. s[-qi
revadd adnoti.rile critice dupli pauzelungi si sd-si dea seama deeventualele greqeli de interpretare facute
mai inainte.
Din cele spuse pini acurn se poate desprinde faptul cd Darwin nu se dadea inapoi in fala nici
unei greutati qi nu-l speria o problemd" noui. in care nu avusese mai inainte ocazia sii se documenteze.
El avea dorinla gi curiozitatea de a in{elege cauzal fenomenele pe cerre le observa. de a descoperi,
prin metocia sa de lucru, legile fenomenelor. Darwin nu pleca cu idei preconcepute la studiul unei
probleme. El verifica scruplrlos gi critic datele qi faptele care constituiau probele pe care le re{inea
pentru demonstrarea unei teorii sau ipoteze qi avea o grijA deosebitA de a nrezenta corect
subiectui studiat. El inipariea cu multa atenlie materialul in capitole si paragrafe. striiduindu-se ca,
ir-r f'recaredin ele, rnaterialul docurnentar sf, fie convingf,tor si atit de bo-rrat cit pern-riteau rnaterialele
acumulate pina in momentul cincj redacta lucrarea. Darwin a mai il\ ut o trits[tura care l-a deo-
sebit de ceilalli cercetritori : el a pretuit practicienii. S-a pus in legiturir cu crescdtorii de animale ;i
cultivatorii de plante. i-a translbrmat in corespondenli ;i consilieri roluriiari ai sdi. le-a cerut mate-
riale pe care le-a verificat si confruritat serios. gi i-a pus pe ace;tia pe picior de egalitate cu cercetdtorii
stiin{ifici cei mai reputafi.
De la concret. Darwin a mers spre abstract. De la studierea legilor selecliei artiliciale s-a ridicat
la inlelegerea legilor selecliei naturale. $i in aceastd privinla Darwin este un precursor care ne-a invd-
tat concret avantajele iegarii practicii cu teoria intr-un tot unitar, dialectic.
Acestea ar fi. dupa pdrerea noastrd, unele din principalele trdsaturi ale caracterului si metodelor
de munci ale lui Darwin.

Inrportanfa edi(iei a V[-a a < Originii speciilor >


Cu edilia a Vl-a, textul <Originii speciilor> nu se mai schimbd: de aceea, aceastd edilie
poarta titulatura de < stereotipii >. A$a cum arata Darwin in introducerea sa, textul ediliei a VI-a
este mult modificat fala de editiile anterioare. intre timp aparuserzi si alte lucriri ale lui l)arwin.
printre care cea rnai importantd este desigur << Varia(iile animalelor gi plantelor in starea domesticii >
lucrare citati-r de citeva ori in editia a VI-a a <Originii speciilor>. l-egdtura dintre darwinism qi lamar-
ckism devine mai strinsa in ultirnele editii alecOriginii speciilor>. Darwin introduce de asemenea un
1,Iil., l.'AT.\ -\\11 I

capitol rlou -- al VIl-lea - cleosebit de important. In cele douir capitole --- VII si VlIl - Darwin
concentreazi, o serie de rdspunsuri la criticile aduse concepfiei sale. Dar, aga cum ne-am putut convinge
in timpul traducerii. edilia a Vl-a este mult modificata si fat[ de edilia a V-a. in edilia a VI-a concep-
{ia lui Darwin apare mult mai dezvoltata decit in prima edilie. intre aceste dou[ edilii trecuserd
l3 airi (1859-1872)).
in legitura cu eclitia a VI-a vrem sii semnalam doua lapte, deosebit de importante pentru
istoria biologiei.
Publicarea pri.mei edilii a < C)rigiriii speciilor>, ia 24 noiembrie 1859, corespr"rnde cu nagterea
biologiei naterialiste. PLrblicarea ediliei a Vl-a (1882) corespunde pe de o parte cu triurnful dar-
winisinului, pe de alta parte cu o schimbare tacticzi in metodele de combatere a danwinismului de
cdtre adversarii sdi. clerici sau naturaliqti.
Pina in 1882 apare un numdr important de lucrdri care sprijina sau dezvolt.ir darwinismul.
printrecare citdm pe acelea ale lui Wallace. Huxle1,. Fritz Miiller. Haeckels.a. Darwinismul, in acest
timp, depa;e;te cadrul biologiei, pdtrunde in lilozofie. este folosit ca o armA de luptir de ciitre
rcvolLrtiorrarii marxi;ti gi cuprinde cercuri largi de cititori gi experimentatori, devenind un
[cnonrerr de nrasd.
Crescdtorii de animale ;i cLrltivatorii de plante folosesc in munca lor principiile selecliei
artificiale. Adr,'ersarii darwinismr"rlui nu se mullumesc numai sa-l critice direct prin lucrari. pamflete,
conferinte. articole de ziar etc.; ;i nici nu se mai mulfumesc sd sfdtuiasca guvernele ca sd interzici.
predarea darwinismului in qcoli gi universitdti. Ei vad ca darwinsimul triurnfa, iar criticile lor riimin
inoperante asupra multor cercetdtori gi crescatori din Arrglia, S.U.A.. Gerrnania, Rusia. Polonia,
Ungaria etc. De aceea adversarii darwinisrnului schimba tactica: clerul anglican s-a impicat,
aparelli. cu darwinisnrul ; iar naturaligtii burghezi s-au proclamat darwini;ti. dar nu darwinigti inte-
grali. ci cu rezerve. Rezervele naturaliqtilor priveau tocmai laturile rnaterialiste cu elemente dialectice
ale darwinismului. Ace;ti adversari au inceput reformarea darwinismului, golirea sa de confinutul
materialisl, au inceput sir hipertrofieze acele pirf i din conceptia lr-ri Darwin care reprezeirtau
alunecijri sau concesii fircute idealismului.
August Weismann este prirnul cercetdtor care incepe s[ foloseascd. aceastl tacticd. Primele
sale lucrdri incep din l88l gi continud mai muit de dou[ decenii :. Dupi Weismann au urmat
al1ii. Istoria acestor lupte este mult prea cunoscutd pentru a fi rrecesar s-o repetam ill pa-uinile
acestei prefete.
in focul acestei lr-rpte. edilia a VI-a a <<Originii speciilor> a juceit un
rol deosebit prirr bogalia
gi valoarea argumentelor adurse de Darwin in sprijinul concep{iei sale ca gi prin spiritul critic al
intregii acestei capodopere.

Atitudinea lui Darwin fa(i de rnetafizicl gi creafionism


Darwin nu este un partizan al metafizicii. Reintors din calatoria de pe < Beagle>, Darwilt
incearcd sI-;i insugeascd metafizica, dar, cull se exprima el in < Autobioerafie>>. considerd cd nu
este << irtzestrat > pentru inlelegerea metafizicii.
Aceastir atitudine o manifestd fostul student in teologie ciiruia < Principiile> lui Paley i s:
piiruseri intr-o vreme suficieirte gi convingitoare. Ceea ce a vdzut iir cursul calitoriei in jurul lumii
1 Francis Darwin in cartea sa LiJb ond Letters ol Charles Darwin, in vol. Ill, p. 363, scrie privitor la edifia
a VI-a urmitoarele: (( A ;asea edilie cu adiugiri gi corectdri din 1872 (douazeci gi patru mii exemplare). Londra, 1882
(datati ianuarie 1872)>.
, Aug. Weismann, Essais sur !'Hdrdditd et la Sdlection Naturelle (trad. in fran{uzegte in 1892, in EC. C. Rein-
wald, paris), reprezintd o serie de culegeri care. dup[ cum afirml insu;i Weismann, in pretald, incep si fie publicate
din 1881 (p. l).
\\-Ut l fi D r-'-\T.\

i-a format convingerea c5. speciile se transformi, cum rnd.rturise;te singur in < Autobiografie >>.
Atituciinea sa fatd de metafizici nu este fonnali. ci este reali si a rlmas rreschimbat[ tot restul
victii sale.
Darwin nu rLrpc c:u biserica in viata sa de foate zilele. La Dorvn, in parohia sa. el este un elctncnt
Itctiv, care ajutii pe p,rreot in acfiunile sale. Din acest pllnct de vedere, Darwin se apropie mult de
Pasteur. Atitudinea sa f'afa de credinta in general. reprezintd, un compromis. Pe plan filozotic" Darwin
se proclami agnostic.
Dar in opera sa gtiinfificd Darwin este un materialist, un anticrealionist qi un antifinalist hotlrit.
O datl cu creafia, Darwin neagi << scopul > gi < inten{ia > in naturi. latir citeva exemple :
in scrisoarea sa cf,tre W. Graham, Darwin afirm5.: < Dvs. ati exprimat convingerea mea
iritimd... ca universul nu este rezultatul urrei intimpliri>. Din acest punct de vedere Darwin
este de acord cu Graham. Dar in problema intenliei in naturd ei nu este de acord cu acesta.
Darwin ii declara cd nu vede < nici o inten{ie in legea gravitSlii, a conservlrii ertergiei. in teoria
1.
atomistd >
in < Aui.obiografie > gdsim de asemenea urnritoarea afirmalie: < Veciriul argument al inten-
tiei in naturd, adus de Paley, ;i care rnultd vreme rni s-a plrut concludent. se prdbu;egte acum, cind
legea selec{iei rraturale a fost descoperitd. Nu se rnai poate sustine, de pildd, cii frumoasa articulatie
a unei bivalve a fost facutd de o fiintl inteligenta. la fel cum ul1 om ar construi o balama de poarti >).
lar lui Asa Gray - care vroia sd impace dar:winismul cu crea{ionismul, suslinind existenla
unui plan predestinat 9i a unui scop in naturl - Darrvin ii opune urmS.toarele argutnente: < Dar
atunci cind il intreb daca e[ consideri c[ providenla, pentru distraclia omului, a creat, dinainte voit.
unele varialii ale porumbelului, din care s-au produs, prin acumularea incrucigdrilor, o formd cu guga
rnare, sau un fel de porumbel-pdun, el nn mai qtie ce si-mi rdspundri. lar dacd el sau altul admite
cf, aceste varialii sint accidentaie in ceea ce privegte scopul (dar desigur neaccidentale in ceea ce pri-
veqte cauza sau originea lor), atunci rru infeleg de loc de ce ar fi prestabilite diversele varialii acumu-
late care au dat nastere ghionoaei atit de minunat adaptatir . . . > :.
Am putea inrnulli citatele din Darwin, mai ales din scrisorile sale, insi nu considerim necesar
acest lucru. in domeniul ;tiinlei el a luat o atitudine net antimetafizicii. anticreationistd ;i antifinalisti.
Acest firpt merit[ sutrliniat deoarece atit in tirnpul viefii lui Darwin. in toiul luptelor in jurul
acestei doctrine. cit gi in zilele nozrstre. s-a ciiutat ;i se catrtd incd sd se micgoreze meritele lui in
prrivin(a materialismuiui ;i dc asemencii s-a ciutat sir se arate ci intre teoria creationistd gi conceplia
Ootlvin nu ar erista contradictii tr.
,lut
Elenrente de rnaterialism qi diatectici in concep{ia lui Darwin

Concep{ia lui I)arwin este denrult cunoscutri publicului rominesc. Ea a fost reactualizata dupa
eliberarea ldrii noastre prin traducerea gi tiparirea in romine;te a citorva din lucrdrile lui Timiriazev.
Prenant, Mecirrikov, prin popularizarea darwiniqtilor romini si din alte 1Ari. prin invdtarea elemen-
telor darwinisnrului in scolile noastrc medii pi superioarea.

I Scrisoarea lui Darwin catrc W. Graham a fost scrisir la I iulie 1881. Ea este publicatd in intregime in cartea
lLri Francis Darrvin, Viala;i corespondenla lui Ch. Dsrwin, vol. l, p.315 -316.
2 Vezi scrisoarea lui Darwin c:itre Julia Weclgrvood, scrisii la 1l iuiie i861. t'a este publicat4 in intregime in
Via;a;i corespondenta lui Ch. Darwin. vol. l, p.313, in capitolul consacrat pirrerilor lui Darwin asupra religiei.
s.Platonov in articolul sdu sei-r-inaleazi puLrlicarea unei monografii in l0 volume numiti <Historia mundi>
{8.1., 1952, Rern) la care participl nunrero;i istorici din citeva ,tari care suslin idei analoge.
{ Despre aceste aspecte vom vorbi in partea a dona a prefetei. Lista lucrirrilor originale gi a traducerilor este
de asenrenea redati in biografia care incheie aceastri prefa{a.
PRE FATA XIX

Aceastii situa{ie ne di noud libertatea de a alege din darwinism unele probleme pe care si le
discutdm liber ;i ne scuteqte de a face o analizd completd a doctrinei darwiniste, analizd care
ne-ar depziSi.
A9a de exemltlu in acest paragraf ne-am propus sd examinim mai de aproape parli din opera
lui Darwin prin prisma concepliei materialist-dialectice. Ne vom strddui. atit cit ne permit cuno$-
tin[ele noastre modeste in acest domeniu, sd expunem rind pe rind, sistematic, critic, elementele dar-
winismului care ilustreazi sau confirmd legile materialismului dialectic. Din acest punct de vedere
unele vor fi dezvoltate mai mult, altele mai pulin.
Principiul interdependenlei ocupd un loc deosebit de important in concep{ia lui Darwin. Am
expus in paragraful precedent unele din pdrerile lui Darwin despre univers si despre <intenlii> Ei
( scop >> in naturl. Pasaje de acest fel abundd atit in opera lui Darrvin cit qi in scrisorile sale. Din toatd
opera lui Darwin rezultl cI atitudinea lui antimetafizicd, era reald, cd el nu concepea natura ca pe
un haos sau ca pe o acumulare intimpldtoare a fiinlelor vii. El nu acceptf, nici teoria creajiilor. nici
miracolele unor catastrofe universale, ci cautd sd studieze legile materiale ale naturii, Ei in seleclia
naturald gdsegte suficiente elemente ca s-o proclame o lege generald.
Darwin dezvolti principiul lamarckian al interdependenfei dintre organism gi mediu si, prin
numeroasele dovezi pe care le aduce, ridicd acest principiu la nivelul uneia din principalele rela{ii
ale interdependenlei ;i condilionarii dintre organisme (unele faf[ de aitele) ;i a tuturor fiin{elor vii
fa{a de mediul fizic. Lamarck a vd,zul unilateral aceastd interdependenli: el a studiat rolul morfo-
gen al mediului asupra fiin{elor vii. Darwin vede acest aspect, pe care il dezvolti, ..- introducind
influenla gi condilionarea reciprocd a fiin{elor vii unele fafd de celelalte - ;i in plus vede transfor-
marea mediului sub influenla fiinlelor vii.
Relaliile dintre fiinlele vii unele fai6 de altele intr-un areal constituie ceea ce Darwin numeste
< echilibru biologic >>. Acest echilibru este instabil. intinderea arealului, deosebirile care pot exista
de la un loc la altul. mai ales in mediul terestru, constituie, in doctrina lui Darwin, elemente impor-
tante de grdbire sau incetinire a evoluliei, de transformare a unora din specii in specii dominante sau.
din contra, de diminuare a numdrului lor pind la extinclie. Aspectele acestea sint magistral expuse
in <Originea speciilor> qi de aceea nu vom insista asupra lor.
Darwin a considerat multd vreme factorul biologic ca mai important decit cel fizic in trans-
formdrile speciilor. Spre sfirgitul vielii insd el qi-a dat seama cd a subestimat acliunea factorilor direc{i.
intr-o scrisoare din 1876 cdtre Moritz Wagner, Darwin afirmd: <dupd mine. cea mai mare gregeala
pe care am comis-o este cd nu am acordat suficient[ greutate ac{iunii directe a mediului, de exemplu
a hranei, climei etc., independent de selec{ia naturald. in mod cu totul deosebit vor fi favorizate modi-
ficdrile produse in acest fel care nici nu avantajeazd nici nu desavantajeazd organismul modificat . . . >>1.
Iar lntr-o scrisoare cdtre Semper, scrisi cu cinci ani mai tirziu, se vede totuqi cd in problema acliunii
mediului, Darwin inci mai are uirele rezerve. El afirmd: < cred cd schimbarea condiliilor dd impuls
variabilitdfii, dar cd acestea lucreazd tn cele mai multe cazuri intr-un fel indirect. A;a cum am spus-o,
aceasta este una din cele mai incurcate problerne (most perplexing problem) > 2.
Darwin descrie magistral migrafia speciilor in perioadele glaciare ;i rdminerea unora din aceste
specii de zond temperatd in regiunile tropicale. Dar in acest caz, Darwin vede cd, sub influen{a fac-
torilor fizici, echilibrul biologic se modificd mult. in aceastd problemd el aratd. cum se explicd prezen\a
unor specii de zoni temperatd in regiunile tropicale, in cele ecuatoriale, sau pe coastele munlilor.

t Scrisoarea reprodusi in cartea lui Francis Darwin, Viola ;i coresponden{a lui Clt. Darwin, vol. III, 159 (in
traducerea romineascl a cir(ii lui M. Prenant, despre Darwin - p. 130 - indicatia bibliograficd a acestei scrisori
este redatd gregit).
2 Ibident, r,ol. III, p. 345.

ll.
XX PN I] F,\T.\

El explicir mai pu{in transformarile pe care le suferd speciile dintr-un biotop in cazul ur"ror astfel de
perturbiri.
in schimb Darwin explicd bine rolul ridicarilor incete a lan{urilor murrtoase in distributia
speciilor. Pe vremea lui Darwin nu se descoperise incd existen{a unor perioade secetoase (perioade
xerofitice) in cursul evolufiei geologice a pdmintului. Azi cunoastem cd intr-o ascffrenea perioadl
a avut loc transformarea Crossopterigienilor in Slegocephali ;i a acestor amfibii in Reptile.
O alta interrelalie pe care Darwin o descrie foarte bine este aceea care are loc la zena de gra-
nila dintre arealele ocupate de doud specii.
Problema interdependenlei este dusi de Darwin foarte departe. El studiazit rapor+,urile care
se pot stabili intre specii, raporturi pe baza cdrora in zilele noastre Acad. T. D. Lisenko iqi constru'
iegte conceplia sa despre < specia biologica>. Din toatd opera lui Darwin vedem ca el distinge trei
feluri de raporturi : de luptir, de ajutor reciproc gi indiferente. Vom reverri asupra acestor raportr-rri.
atunci cind vom discuta principiul supravie{uirii.
Darwin avdzuljust ceea cenumim azi< principiul unitalii dintre filogenie qi ontogenie> ca si
faptul c5" recapitularea poate sd suprime unele faze de dezvoltare sau sd ie modifice. Dar intotdeanna
qi in orice fazd, de dezvoltare, oul (respectiv sdmin{a). embrionul sau larva sint adaptate la mediul
lor de viala. Putem adduga azi cd. adaptarea aceasta are o sferd foarte larga. in cazul cincl rnediui
de dezvoltare al oudlor este diferit de acel al adultului, gdsim modificdri ale structurii gi ale plrlilor
oului (in privin{a funcfiilor vitelogene ca gi a membranelor terfiare) ca ;i in privinla instinctelor adul-
tului (in special ale femelei) in raport cu mediul de viala in care se vor dezvolta progeniturile lor.
Uneori acest mediu reprezintd mediul vechi, ai strimogilor, mediu la care animalele sint puternic
adaptaLe in cursul evolutiei lor filogenetice. Sd ne gindim de exemplr-r la rc'ptile, devenite tercstricole

- ele qi oudle lor. Strdmoqii reptilelor nevertebrate gi vertebrate sint tofi ovipari acvatici. Adaptarea
completd a reptilelor la mediul terestru, a;a cum amardtat rnai ?nainte. a fost condilionatri de o peri-
oadd xerofiticd. insa dezvoltarea acvatici reprezintd o modalitate foarte veche. Ea rru a fost inllitu-
ratd in cursul lungii filogeneze a reptilelor cu toate transformdrile substanliale ale altor mecanisme.
Problema mediului acvatic pentru embrionii Reptilelor a fost rezolvatd. printr-o adaptare cenoge-
neticd gi anume prin formarea lacuiui amniotic. Embrionul rdminea intr-un mediu lichid, redus ca
intindere. Acest mediu reprezintd mediul vechi, acvatic al strdmogilor, in condiliile noi, impuse de
modificarea mediului de via{a. Darwin avea dreptate deci atunci cind suslinea cd fiintele vii. in orice
moment al dezvoltarii lor ontogenetice, sint adaptate la mediul ior de via{[.
in lucrdrile sale asupra formarii recifelor de corali sau asupra modificirii solului de citrc rittrc.
Darwin, asa cum am atdtat mai inainte, a demonstrat nu numai influenla mediului asupra orgaurs-
melor ci;i influenfa organismelor asupra mediutui. Azi se gtie ca fiin{ele vii microscolrice (bacteriile
chimiosintetizante) in primul rind;i cele macroscopice, modifica in mod conl.iniru littrsilra. Toat:.r
pedologia este bazata pe acliunea fiinlelor vii asupra solului fertil, acliune comple xii la cur.' participti
un mare numdr de organisme microscopice precum gi organisme macroscopice - plante si animale.
De asemenea se gtie azi ca ;i compozilia chimicd a hidrosferei {ine intr-o mare misurii de sirurile
solubile de origine biogend. Iar compozilia atmosferii primitive a fost modificat[ atit sub ittfluetr(a
microorganismelor (bacterii chimiosintetizante ca gi a altor organisme microscopice) il i-rlarttelor
clorofiliene ;i a animalelor. Oxigenul ca ;i bioxidul de carbon atmosferic sint de origine biogenii ;i
concentralia lor actuald in atmosferd este sub dependen{a directa a fiin{elor vii de pe glob. De aseme-
nea plantele sint principalul mijloc de captare a energiei solare. Transformarea energiei solare iu ener-
gie terestrd se face cu ajutorul clorofilei (rolul cosmic al clorofilei a fost stabilit de Timiriazev).
Fiinlele vii pe pamint sint influen\ate de mediu. Aparilia gi dezvoltarea vie{ii pe pamint a rnodi-
ficat complet structura acelor pdturi ale scoarlei globului nostru, care sint in raport cu fiinfele vii.
Forma superioard a migcS.rii materiei, viafa, se modificd, sub influenla unor forme inferioare ale
PREFATA XXI

materiei (cea fizica gi cea chimica), iar la rindul ei modific[ mediul fizic qi chimic din jurul ei. Darwin
ne-a deschis. prin lucrarile sale, o cale care s-a dovedit deosebit de justd gi fecundl in rezultatele care
ne-au permis sd sezis.ln mai bine interrelaliile qi condiliondrile reciproce dintre mediu 9i organism
si sii girsim posibilitdlile de a influenJa aceste relafii in favoarea noastrd.
Tot Darwin este acela care ne-a ardtat citeva din fazele transformdrii biologice ale stramoqului
omului spre om, ;i rolul omului in transformarea naturii inconjurdtoare. Chiar daca felul cum a vdzut
Darwin rolul omului in transformarea naturii este limitat de aparilia prealabila a variafiilor, totrtqi
imaginea mirealii pe care ne-a dat-o Darwin despre puterea omului constituie un factor pozitiv.
Darwinistul Miciurin ne-a invd(at cum putem provoca noi variafii la speciile cultivate sau domesti-
cite, astfel incit si nu mai agteptim daruri de la naturd. lar aziputem pune o problemS. care lui Darwin
i se pdrea de nerezolvat, gi anume influenfarea climatului prin modificarea mediului.
*
Legea dialectica a mi;ciirii constituie una din principalele trdsdturi ale intregii opere a lui Darwin
consacrata luptei consecvente, dirze gi perseverente contra fixismului. Darwin a adus atit de multe
clovezi in sprijinul evoluliei, incit aceasti conceplie a triumfat. Conceplia lui Darwin asupra mig-
c[rii materiei vii este complexa. in ea. pentru sistematizarea materialului putem sa distingem urmd-
toarele elemc'nte:
l. convingerea lui Darwin in posibiiitatea trecerii de la o formd de miEcare a materiei la alta,
concretizata prin admiterea trecerii de la materia anorganicd, Ia materia vie.
2. conceplia sa asupra formelor pe care le imbracd evolulia fiinlelor vii.
3. problema ritmului gi vitezei evoluliei materiei vii.
4. problema sensului evolufiei. Darwin discuta de asemenea in mai multe rinduri problema
evoluliei de la simplu la complex.
in prima problemd, Darwin s-a mullumit sd formuleze doar ipoteze. in opera sa fundamen-
tal[ < Originea speciilor )), ca gi in celelalte opere, Darwin nu s-a ocupat cu studierea problemei gene-
zei vie{ii. De aceea, pdrerile sale asupra acestei probleme le putem culege doar din scrisorile sale.
M. Prenant redf, in brogura sa felul cum vedea Darwin aceastd problemS: (( nu se poate impie-
deca si creadd, in acord cu legea continuitd{ii, cd intr-o zi se va dovedi posibilitatea genezei fiinlelor
vii din materia anorganicd. Acum 50 de ani se spunea cd nici o substan{d elaboratd de o planti sau
de un animal nu poate fi produsd fard ajutorul forlelor vitale. Eozoon arah6, cit de greu este sd deose-
beqti corpurile organizate de cele neorganizate, in ceea ce privegte forma extbrn6. Dacd se va gdsi
vreodatd posibilitatea ca via\a si ia nagtere in aceastd lume, fenomenele vitale vor deveni legea gene-
rali a naturii> j.
Azi aceasta lege a naturii este destul de bine stabilita prin studiile gi sintezele fdcute in ultimul
tirnp in domeniul formdrii substanlelor organice in stelele care se sting;in domeniul formdrii acizilor
aminaji din corpi binari sau ternari, sub influenla descdrcirilor electrice, in prezenla vaporilor de api
(experienfele lui Miller) in domeniul sintezei macromoleculelor proteice (experienlele lui Bressler

1 M. Prenant, Darv,irt, Ed. Hieret Aujourd'hui, Paris, 1946, p.88. Indicalia bibliografici din nota infrapaginali
nr. 1, p. 88 a cdrlii lui Prenant nu este exacta in ceea ce prive;te Via{a ;i coresponden{a lui Ch. Dorwin. in aceastd
ultima lucrare invol. lll, lap. l8intr-onotdinfrapaginald,FrancisDarwinaratdcd.tatilsduaafirmatinlSTlc6<dacd
in vreun eleqteu mic ;i cald (care conline toate felurile de sdruri de amoniu gi fosfor), s-ar forma, sub influen(a luminii
;i c5ldurii, electricitirlii etc. un compus proteic, care odatd format ar fi gata sa sufere schimbiri complexe, o asemenea
substan!f, ar fi in ziua de azi imediat digerat:i sau absorbiti. ceea ce nu a fost cazul atunci cind fiin{ele vii nu fuse-
serl inci formate. Savantul sovietic Oparin afirmi pdreri cu totul asemdndtoare in privin{a formirii vie{ii de novo in
zilele noastre.
XXII PFEF ATA

qi Talmud) gi chiar al sintetizdrii sau mai bine-zis al resintetizdrii nucleoproteinelor plecind de la acid
desoxiribonucleic si proteine gi formarea urrui complex care are propriet[{ile mozaicului tutunului 1.
t
Dupd Darwin. evolulia are loc, in liniile sale generale, de la simplu spre cornplex, fapt ce l-a
constatat de la inceputul cildtoriei sale pe < Beagle > cind a comparat descendenlii vii actuali cu fosi-
lele strimosilor lor dezgropate de el in straturile geologice mai vechi. Insi Darwin a demonstrat ci
procesul acesta nu este simplu. El a combdtut ideea unei forfe interioare spre progres contirluu. sus-
{inuti de Lamarck gi a demonstrat cd evolu{ia este discontinud ca ritm. De exemplu in momentul
separdrii Australiei, pe teritoriul siu Mamiferele evolnaserd numai pind la formele inferioare, pind
la Monotreme gi la Marsupiale. lzolarca geogra{icd, ca;i lipsa carnivorelor au fdcut ca aceastd evo-
lu{ie si se incetineascl gi s[ se opreasc5. ln Madagascar maimulele s-au oprit la formele inferioare.
la Lemurieni, in timp ce pe continentul Africii ele au evoluat pind la Primate. Australopiteci qi Pitec-
antropi. ln arealele mari, fard bariere naturale (mun!i, mdri interioare) rdspindirea unei specii domi-
nante poate sd ducd la aparilia unui procentaj mai mare de varialii prin faptul ci descendenlii acestei
specii se pot gdsi, pe un astfel de teritoriu, in situalii noi, in care ei nu pot decit sd se adapteze sau sd
moard. Adaptarea se face prin varia{ii adecvate. In teritoriile geograficeste izolate variaiiile apar mai rar
sau chiar nu apar de loc. De aceea in apele dulci, care in fond nu reprezintd un areal mare, pofi gasi
specii de pegti apar{inind unor forme demult dispdrute din mdri si oceane. La fel in mediile caver-
nicole, care pe lingd faptul cd sint in general reduse, prezintd si o remarcabil5 constan{d a condiliilor
fizice. ln aceste medii,, compatriotul nostru Emil Racovild a gdsit citeva fosile vii. Artropode displ-
rute de zeci de milioane de ani de pe suprafala pdmintului. lar recent. din Oceanul Indian s-au scos
exemplare de Nautillus, cu totul asemdndtoare cu cele din erele depiirtate ale plmintului nostru. De
curind, tot in Oceanul Indian, lingd Capul Bunei Speranle s-au descoperit Crossopterigieni. Pegtii
Dipnoi s-au gdsit in Australia gi in Africa. Dupa plarerea lui Darwin, Foraminiferele gi Lingulaactuale
seamdnd mult cu cele din straturile erei paleozoice etc. Toate aceste fiin{e reprezinti forme care nu
dovedesc existen{a unei tendinle interioare spre progres continuu. De atunci ;i pina acum, aceste
forme nu au mai progresat in rnod vizibil. Acelagi lucru se poate spune ;i despre formele intermediare.
Acestea au pornit de la o formir veche. Ele au evoluat spre o formd nonI, unele mai pufin. altelc
mai mult, insd s-au oprit in drum. Pe baza lor, Darwin a putut sd stabileascS' ceea ce el a denu-
rnit <<principiul gradafiei>. Dupi Darwin liniile de demarca{ie riguroase gi precise (fast and hard
lines) nu sint compatibile cu teoria sa. Acest punct de vedere este insugit de mul{i biologi. Engels
insugi a acceptat acest punct de vedere, reamintind cd liniile de demarca{ie intre Nevertebrate gi Ver-
tebrate, intre Pe;ti Ei Amfibii, intre Reptile ;i Pdsiri dispar pe zi ce trece gi toate << contrariile trec
una in alta prir-r mijlocirea verigilor intermediare. in anurnite caztrri Darwin admite alaturi de < sau >
2.
- <( sau > qi pe < atit una cit 5i cealalti >, ceea ce < mijloceqte contrariile > De cind a scris Engels
aceste rinduri, multe alte linii de demarcafie au dispdrut. Astdzi se cunoaqte trecerea de la flagelatele
(Protiste) monocelulare, la anirnalele coloniale; de la Viermi la Artropode. Seria Deuterostomienilor
;i-a completat unele lipsuri etc. Trecerea de la Celenterate la Celomate se pare cd mai dd loc la dis-
cufii. In unele cazuri incep a se cunoagte gi condiliile fizice care au determinat astfel de transformdri.
pentru unele specii, in timp ce alte specii din acelaqi gen au rdmas mai departe in mediul la care s-au
adaptat, qi n-au mai evoluat. sau au evoluat pufin.
*
I O asemenea experien(i a fost realizatd pini acum de cdtre savantul Frenkel-Konrad (citat dupi articolul
Scintezq proteinelor de A. S. Konilova ;i M. G. Griu{in. din Nauka i ,Iiznt'. Acest articol a fost ttadus gi publicat
in <$tiin(5 ;i tehnici)>, 7957, nr. 8, p. 8.
2 F. Engels, Dialectica naturii, p. 214.
PrrE FnTl XXIII

Dupd Darwin, forma pe care o imbracd evolu{ia speciilor este cea lenta. Darwin este criticat
qi azi, pe drept cuvint, ca de;i a cunoscut varialiile bru;te (pe care le-a descris sub numele de
<sport>-uri ;i varialii mugurale) totqinu a integrat acestmod deevolulie in concep{ia sa, rdminind
la evolulia prin variafii lente, adic[ la forma la care s-au oprit inaintea sa atit tsuffon cit ;i Lamarck.
Darwin a vdzut qi a descris foarte just evolulia prin varialii bruste. Chiar cuvintul de < muta-
1ie> este imprumutat de biolo-eii moderni din termenii folosili de Darwin. f)arwin a descris formarea
rasei Ancona (ovine) Niata (bovine) $.a. prin vari:rlii bruqt.:. Varia{iile prin hibridare vegetativir
ca Ei varia{iile bruqte mugurale (bud-variation) ocupd un loc irnportant in remarcabila sa lucrarc
<Varialia animalelor gi plantelor sub influenla domesticirii>. Ddm doar cit.eva extratse din cap. Xl
al acestei lucr[ri. Darwin scrie: < de;i am fost iir stare sd adun un unm[r mare de cazuri de varia{ic
mugurald. . . numdrul lor total este incd neinsemnat in comparalie cu cel al varialiiior prin semin{e >
(p. a10) iar mai departe Darwin afirmd: <in sfir;it, faptele expuse in acest capitol doveclesc asemd-
narea strinsd ;i remarcabila intre germenul unei seminle qi mica masii celular[ care formeaz;i mugu-
rele. in puterea lor ereditard eventual de reversiune (a caracterelor - V.M.) - in capacitatea lor
de variafie care este de aceea;i natur[ generali, ca gi in supunerea ior la aceleagi legi. Aceastd asemf,nare,
sau mai degrabd identitate. devine gi mai izbitoare in cazul cind lesutui celellar al unei specii sau varie-
ta{i poate da nagtere unui mugure cu un caracter intermediar prin altoire in ochi sau altoire pe alti
specie > (p. 4Il).
Cind Darwin descrie fenomenul de metamorfozit -- pe care-l cuno$tea foarte bine -'el vor-
begte despre transformdri calitative, unele brugte gi altele gradate.
Totugi Darwin nu s-a ridicat pin[ la inlelegerea evoluliei prin variafii brugte. 8e din eauza
greutalii de a se debarasa de mo;tenirea trecutului, fie din pruden!6, fie din alte motive pe care r1u
le cunoaqtem suficient de bine. tsa mai mult, in ultimele capitole ale < Originii speciilor > a combitut
foarte viu evolu{ia prin salturi bru;te aducind numeroase dovezi paleontologice. Darwin a fost la
un pas de inlelegerear importanfei variatiilor brugte, dar n-a fzicut acest pas.
In schimb un numdr important din biologii moderni vicl evolulia numai prin varialii brtr;te.
Iar unii dintre acegti biologi eticheteazd drept<evolufionism plat> punctul de vedere al lui Darwin.
ln naturd insd, din pulinul care-I cunoa;tem pind acum, observdm atit evolu{ia prin varialii lente c?t
;i prin varia{ii bruqte. Acelaqi fenomen se repetd nu numai in filogenie ci gi in ontogenie. Exempiul cu
metamortbza insectelor este tipic in acest sens. Sint specii care se transtbnnd din larvd vermiformd in
insecte prin evolulie gradatd qi altele prin metamorfbza. Evolulia maimulei vechi spre om s-a
tdcut
- din cite ;tim noi - foarte incet, cel pu{in in fazele vechi ale acestui proces. Lisenko a reu;it
sd transforme aproape brusc o specie de cereale de toamnd in specie de primivari ;i invers. Cred cd
cei carc considerd numaiosingr,rri formd de variafii se situeaz'/a pe o pozilie unilateralir ;i nu imbrd-
{iqeazd toate aspectele care pot fi intilnite in naturd.
Dar, incet sau repede, speciile se transformd. Ele se nasc, unele din ele pot deveni dominante,
altele incep sd sliibeascii gi uneori persistS, iar alteori se sting. Unele se transformi mult, altele mai
pufin iar altele foarte pu{in. ln ansamblu insd, mi;carea este ascendentd, mergind de la simplu spre
complex. atunci cind este raportatd la imensele perioade de timp pe care le reprezintd erele geologice.

*
ln < Originea speciilor > gasim unele elernente asupra vitezei evolufiei la animalele inl'erioare
;i la cele superioare. In general, acest lucru trece neobservat, degi dup[ modesta noastrd pdrere are
o mare importanl[ teoretic[.
ln capitolul XI al <Originii speciilor> (prirnul paragraf) Darwin susfine c5.<organismele mai
ridicate pe scara fiinfelor vii se modificd mai repede decit organismele inferioare ). Pulin mai inainte
el afirmd cd < locuitorii pdmintului par sd se modifice mai repede decit cei ai marilor >>, Iar in qapitolul
\XIV t'R E F AT.\

VI, in paragraful < ntoduri de tranzilie>. Darwin afirmd, citind pe Fritz Miiller, cd < dacir virsta de
reproducere ajunge n'rai tirzie -- si astfel de cazuri sint numeroase -- caracterul speciei se modificii
mai mult sau mai puiin in stare adr-rlti: este chiar probabil cd fazele anterioare qi precoce ale dezvol-
tirii si fie in unele cazuri accelerate ;i la urmi ele sa;i dispara>.
in aceste trei cazuri. ciupir Darwin, vrteza de evolu{ie poate fi modificatA.
De aceastir probleml s-a ocupat si Engels in < Dia.lectica naturiir). El foloseEte chiar o expresie
rnatematicd: <vitez.a r:re;te proporfiorral cu patratul distan{ei parcurse (in timp) de la punctr-rl ei
de plecare> 1. Aceastii expresie o folosegte atunci cind descriedezvoltarea cu pagi gi-eanti ar ;tiin{ei
dupir publicarea nemuritoarei opere a lui Copernic. Engels reia aceea;i idee cu acela$i con(inut aditu-
gind doar cii accelerarea aceasta a dezvoltdrii qtiintei cu pdtratul departarii in timp a( fi vrut < parcli
sir arate lumii cii mi;carea celiri rnai inalt produs al materiei organice
- a spiritului ontenesc - este
supusd unei legi itrverse aceleia de care ascultd materia neorganica > :. lar in alta parte a aceleiagi
lucrdri, Engels extinde aceasti lege la intrez,ga evolu{ie a vie{uitoarelor. El afirmi laconic: < Legea
accelera{iei proporlionale cu pdtratul distanlei irr timp de la punctul de plecare trebuie adoptatd
cu privire Ia intreaga istorie a evoluliei crganismelor>ir.
Deci, dupa Engels, miscarea materiei lipsite de via{[ este in linii generale foarte inceatd in com-
paralie cu miscetrea materiei vii, mi;care care la rindul ei se accelereazd, pe mdsur[ ce se depiirteazii
in timp de punctul de plecare - adicir de ibrmele primitive -- iar cind ajunge la orn, evolu{ia spiri-
tuluj omenesc se accelereazri si ea dupa aceeaqi lege: dovadd evolu{ia vertiginoasa a qtiinlelor, carc
este cu atit mai intensir cu cit ne apropiem de timpr-rrile noastre.
intre Darwin;i Engels nu sint. in forrd. contradiclii. Prima tbrmulare a lui Darwin. reprodusir
de noi. aratl cii anintalele inferioare evolueazd mai incet, iar cele superioare mai repede. Ar {r suficient
sa privim evolufia Nevertebratelor pina la Vertebrate prin prisma clrtelor paleontolo-eice pe care
le cunoa;tem, apoi de la Vertelrrate pina la aparilia Mamiferelor inferioare, apoi de la accsteir
pini la aparitia Placetrtarelor, pentru a vedea ca. in linii mari, afirmatiile Iui Darwin ;i legea vitezei
evoh.rtici etrttntati de Engels concorda, intr-o mare misurd, cr"r datele geologiei. lar dacii ludm un alt
e: emplu, acela al evolu{iei maimu(elor ;i, legat de aceasta. problema evoluliei speciei noastre, observitm
cd aceastd perioadir mai aproapiatri de noi sebazeaza pe date mai bine fundate. $i in acest caz vedem
aplicindu-se legea accelerdrii evoluliei, acceleratre cu atit mai vie cu acit ne apropiem de omul actual.
De Ia Australopitec la Pitecantrop au trecut circa l6--36 milioane de ani. De la Pitecantrop piirri
la o^nul actual circa un miliorr de ani. De [a Cro-Magnon pin;i azi intre 50000-100000 rlc erni.
Nu putem aprecia exact durata comunei primitive. Dar ea trebuie sd insumeze citeva zeci cic
mii de ani. Durata orinduirii sclavagiste este doar de citeva mii de ani Durata orinduirii fer,rdale cste
doar de citeva sute de ani, iar de la Revolulia francezd (1789) pina la Marea Revolutie Socialistir din
Octombrie alr trecut cloar 128 ani.
Revenind la subiectul nostru in{elegem dece mediul terestru prezintd mai mulli factori de evo'
lutie decit medir"rl marin: el este muit mai variat, pe cind mediul marin - de exemplu in largul oceane-
lor, in regiunile in care curenlii marini lipsesc in suprafala $i in adirrcime - acest mediu este mr-rlt mai
omogen. Iar dacd in sup'afata mai putem gdsi deosebiri datorite varialiilor geografice (zone polare.
temperate" tropicale, ecuatoriale) vinturilor gi curen{ilor, in adincimi, unde existd totugi rziatit, ani-
malele prezinti mai pu{ine variatii. Dupa cit se pare, condiliile de mediu sint mult mai omogette
in adincime decit la suprafa{a.
I F. Engels, l)ialectica naturii, p, o- /.
2 Ibiclem, p. 195.
3 Ibiclem, p. 315. Engels terininri Irsti-el accasii iclec: << Vezi la Haeckel in Schriplungsgarc:hicltte' 1i Antro-
pogenie formele organice corespunzatoare diverselor perioade geotogice. Cu cit nc ridictim mai sus, cLl atit evolulia
merge rnai repede >>.
PREFAT.\ \.\\'
Mai greu de explicelt este evolufia in sens invers a embrionilor. in adevdr, primele faze alle
dezvoltdrii embrionare cunt sint segmentarea. apari;ia liniei primitive" formarea tubLrlui neural si
a somitelor se desf6;oani chiar [a Vertebratele superioare (Prisiiri si Mantifere PJacentare) cu o nrai
mlrc l'itezd. decit celelalte faze de evoluiie care sint rnult mai incete. Cu alte cuvinte, primele faze cle
rrronocelular qi de metazoarr colonial (faz'a de zigot si cea de blastull) ca gi trecerea de la Celenterate
la Celomate (gastrula: metameria) au loc foarte repede. in conlparalie cu fazele ulterioare; adicd reca-
pitularea fazei de Vertebrat (de exemplu diferenfierea ;i evotufia veziculelor cerebrale, a cordului
si a nefrosului) este mult mai rapidi clecit evolu{ia ior ulterioarit. S-ar pdrea cd in aceasti privin{a
observa{iile lui Fritz Miiller insusite de Diirwin. observalii care corespund cu realitatea obiectivd,
vin in contrazicere cu legea acceleririi formulata de Engels.
in acest caz insd, trebuie sii finem seami pe de o parte de un fenomett de recapitttlare ;i pe de
altd parte de un fenomen de adaptare.
Primele faze ale dezvoltdrii embrionare se petrec foarte repede. Se invocd. irt general, faptul
cd aceasta se datore$te caltitf,{ii rnici de vitelus din oudle oligolecite ale Celenteratelor 9i multor Ne-
vertebrate degterostorniene (de exemplu Echinodermele qi Protochordatele). S-ar putea ca segmen-
tarea rapidd sd fie datoritii gi altor factori : de exemplu unui mecanism vechi care se menline si la
oudle bogate in vitelus cum sint cele ale Reptilelor sau cele ale Ptisirilor.
Viteza n'lare a primelor faze de dezvoltare in raport cu cele ulterioare poate de itsemenea sa
reprezinte un fenomen de adaptare. Dacd socotim ontogeneza drept un lan{ de reaclii - ci}re se suc-
ced ca intr-un stereotip dinamic atunci putem presupurle cd unele verigi secundare s-au eliminat
in procesul adaptarii sub irrfirrenfa selec(iei naturale. Din laniul de reaclii n-au riimas decit verigile
principale, fdrd de care repetarea stereotipd n-ar fr posibill. Din lungul lan! al reacliilor celor mai
vechi a rdmas stadiul celular (zigotul). stadiul colonial (blastula) cu t'enomenele de simetrie bilaterala
si cr"t eliminarea simetriei multiradierre ce apare la foarte multe organisme coloniale. Faza de gastruld
se men!ine in liniile ei mari. dar se complicir prin diferentierea mezoblastutui. Chiar in stadiul ulterior.
degi formarea metameriei gi cefaliza{iei par si fie elententele esen{iale, aspectul metameriei la Ver-
tebratele sttperioare nu mai este irrtru totul asemdndtor cu acelapi feriomen la Ncvertebrate. el llind
lnult modificat. lar tubul nervos. cu cavitatea sa, amintegte corclonul nervos al larvelor Echinoder-
nrelor gi Stomochordatelor. dar de la inceput prezirrtd alte caractere. S-au eliminat, ;i in cazul rneta-
meriei si in cazul formirrii tubului llervos. unele forrne de evolr-rtie anterioar[. in schimb s-a add.ugat
notochordul, iar de la Vertebratele int'erioare s-au addugat: veziculele cerebrale, cordul. diferenlierea
mai mare a tubului rligestir'. a ficatului ;i pancreasului, a din(iior;i nefrosulr,ri etc.. elemente lroi care
nu existau de loc sitLl nu existuu sub forma aceasta la strdmoqii Nevertebrafi ai Vertebratelor. Dacd
ar fi existat, le-am gdsi ;i azi fie in faza incipientd a dezvoltdrii. fie ulterior, la descendenfii actuali
ai Nevertebratelor din care descind Vertebratele. sau in ramurile colaterale. Partea cea mai mare din
dezvoltarea larvard a Nevertebratelor, cu tot cortegiul ei de faze complexe, este complet suprimatir
in evoltr{ia Vertebratelor superioare. Simplificdrile acestea ale evolu[iei embrionare sint descrise gi
de Darwin in ultimele capitole ale < Originii speciilor >. Partea cea mai complexd ;i mai lungi a em-
briologiei Vertebratelor superioare constituie. pentru Placentare, recapitularea fazelor de Vertebrat
sLrperior ;i de Marnifer irrferior (;i aceastd recapitulai'e se face cu suprimari de faze gi cu adaptari
noi). Sub acest aspect legea accelerdrii a lui Engels nu se verificd ca lege generald, in dezvoltarea
embrionarS. in schimb ea se verificd. integral atunci cind privim cresterea in complexitatea
funcfionalS si structurald a tesutelor si organelor, adic[ procesul de diferentiere care devine tot rnai
viu ;i mai complex.
Este suficient sd ddm ur-r sitigur exemplu, gi anume: diferengierea neurofunc{ionald a celuielor
nervoase si nevroglice. diferentiere care este slabd la inceput gi se intensificd considerabil" dupd nag-
tere" la om. Arborele dendritic al celor mai mul[i rreuroni ai scoartei se diferentiazd abia dupa naqtere.
\XVI PREFATA

Inlelegerea fenomenului ontogenetic ne este usurat[ de doua aspecte care merita sa fie subli-
niate ;i discutate. Primul priveste planul de or-eanizare a Celomatelor. Al doilea, stadiile esentiale
ale dezvoltdrii filogenetice ;i ontogenetice.
Unitatea de plan a Celomatelor i;i trage originea din elemente mai vechi, din care unele se
gdsesc la strdmogii presupusi sau cunosculi ai 1or. Fapt este c[ majoritatea Deuterostomienilor qi
rnulte Protostomiene prezintd o remarcabild unitate de plan de organizare. Darwin exprimd acest
lucru folosind o expresie a lui Milne-Edwards: < natura este risipitoare in varietdli, dar este zgircitd
in inova{ii ) 1.
Haeckel a stabilit pe vremuri un numdr de cinci stadii de dezvoltare 2. Felul speculativ al
prczentdrii folosite de Haeckel cu ocazia clasificdrii sale a flcut ca acestea si nu fie juate in serios
;i, irr loc sd se vadd ce este bun gi real in aceastti clasificare, ea a fost complet dati uitririi. Singur
Engels o citeazd ln < Dialectica naturii > 3. Am impresia cd ar trebui reluati disculia asupra acestei
clasificdri pebaza faptelor si cuno;tinJelor noastre de azi, mult mai ample decit cele de care dispunea
Haeckel cu noud. decenii in urmd.. Ag refine doar trei din cele cinci stadii: stadiul monocelular (zigo-
tul), stadiul colonial (blastula) si stadiul metameriei. Ultimul stadiu nu mai este depdsit de animale.
Chiar Vertebratele superioare prezintd elemente metameriale, modificate unele mai mult. altele mai
pulin. Dacd privim problema sub acest unghi, ne este uqor sd inlelegem ce este < varietate > si ce este
<inovalie> in planul de organizare al Animalelor gi ce trebuie sd inlelegem prin elemente principale
;i elemente secundare in lanlul de verigi al stereotipului ontogenetic.
*
in migcarea materiei vii, Darwin priveqte creqterea in complexitate. ca ;i simpliticarea (regre-
siunea). din punctul de vedere al impletirii factorilor interni cu cei externi. Formele pe care le poate
lua evolulia sint divergente gi convergente. progresive gi regresive.
Despre varialiile divergente vom vorbi mai pe larg mai departe.
Darwin priveqte Convergenla ca pe un fenornen care poate interesa intreg animalul sau numai
trtrele din parlile sale. Darwin ne redl un minunat exemplu de convergen{d atunci cind studiazi
--pe baza a ceeace el a numit <principiul grada{iei> -- formele de trecere care au dus la formarea
lanoanelor Cetaceelor gi a ciocului ra{ei sar.r gigtei. Pe aceastdbazd. s-au studiat ulterior si alte con-
vergen{e. Cunogtinfele noastre de azi sint foarte avansate in aceastd privin!6.
Problema regresiunii o prezintd Darwin in cadrul organismului demonstrind in unele cazuri
existenla unor relalii intre organele care evolueaz/a, cresc qi se diferenliaz6, si cele care scad ;i se sim-
plifici funcfional ;i structural. ln aceste cazuri Darwin dezvoltd, ca pufini al1ii, principiul lamarckian
al funclionirii gi al nefuncliondrii pdr{ilor. El demon streazd. cI selec{ia naturald intervine activ in
aceste cazuri, asa cum ea intervine qi in evolulia progresivd.
in alte cazuri, regresiunea se datoregte parazitismului. Am impresia ca problema regresiunii
parazitare meritd o analiz'a mai atentd. DupS pdrerea noastri aceastd regresiune este numai aparent[
si depirrde de gradul de adaptare a parazitului la gazda sa. In general un animal paraziteaz'a un aIt
animal din aceea;i clas[ cu el (de exemplu Saculina) sau dintr-o clasd mult mai evoluati. Cu alte cu-
vinte paraziteaza o fiin!5 care are cel purlin acelaqi plan qi nivel de organizare cu cel al propriei sale
clase. Nu cunosc un parazit animal care sd {r parazitat un animal cu un nivel de organizarc mai simplu
decit al siu. Poate cd in aceasti privin!5 in cuno;tinlele mele sI existe lacune. Structura unui parazit
se va simplifica in funclie de adaptarea sa mai cornplet[ sau mai pulin completd la gazdd.

1 Ch. Darwin, Originea speciilor, cap. VII, Dificultdlile speciale ale teoriei selecliei natttrale.
2 E. Haeckel, Generale Morphologie der Organismen, vol. I, Berlin, 1866, cap. VIII;i urmitoarele.
3 F. Engel s, Dialectica naturii, p. 315.
I'11 Ir)FAJ \ XXYII

Adaptarea este in func(ie de posibilitalile sale de folosire a elaboratelor chimice ale


gazdei,

de capacitateii sa 4e adaptare la metabolismul gazdei gi de reacliile gazdei fala de patazit. o Saculinr


se poate simplifica mult deoarece metabolismul Crustaceului gazdd' este ia acelagi nivel
cu al sdu qi
ai srrimogilor s6i care traiau iiberi. $i gazda qi parczitul aparlin aceleia;i clase. Un vierme Platelmint
se poate aclapta mult la condiliile pe care le gdse;te in tractusul digestiv al gazdeior
sale (in general

vertebratele superioare. homeoterme) al clror nivel rnetabolic este rnr,rlt superior propriului s[u meta-
mici'
bolism. [Jn Ascarid se adapteazra rnai pu{in la gazdd, iar modificdrile sale structurale sint mai
(microbi sau protiste) par mai puter-
Reac{iile de apirare ale Metazoaretor fald cle microorganisrne
nice decit fa![ de paraziiricare sint gi ei Metazoare. poate datoritd faptului c[ vin mai des
qi mai
mult in contact -- ele si ascendentii lor cu rnicrobii ;i protistele patogene gi rnai pr-rfin cu
parazilii
-
niacroscopici.
parazittl $ gazda sa formea zd. un tot furncfional in care organele digestive. respiratorii s'a.
pot {i suprimate l,a parazit ca o consecin{a a adaptdrii sale la gazdd. Nivetul egal sau superior de orga-
nizare a gazdei garanteazd parazitului un nivel metabolic cel pulin egal cu acel a.l propriei sale clase.
principiul economie i de materre gf de energie despre cLire rle vorbeste Darwin cind descrie instinctele
albinelor (cap. VfII) se aplicd integral in cazul parazitismului insolit cie simplificdri structurale 9i
funcJionale. Acest principiu se aplici gi atunci cind organiza\ia progresea.z'a.Enziroologia ne dd nume-
roase exemple din care se vede cd, in procesul evolufiei sir-rt seleclionate acele variafii chimice care
ducla economii de energiein catabolism. Iar economia energeticl realizatd este folositd in procesele
anabolice al ciror nivel gi grad de diferenliere poate s[ creascd. Mecanismele anaerobe de glicoliz[
cer o cheltuial[ rnult mai mare de energie decit cele aerobe. Respiralia aerian[ pune la dispozilia
celulelor lesutelor ;i organelor cantita{i de oxigen murlt rnai mari decit respiralia oxigenului dizolvat
in apd. De aceea evolu{ia Vertebratelor a mers pe linia perfeclionirii mecanismelor de respiralie
aeriand. O dovada in pius in sprijinul acestei afirma{ii o constituie qi faptul cir nici Reptilele
acvirtice, nici unele P:-rsdri care pot sta sub apl un timp. nici Mamiferele adaptate la mediul acvatic
lru s-au reintors 1a respiralia prin branhij.
x
i\m cxaminat unele aspecte ale problemei migcirii rrateriei in operet lui Darwin. Nu avem
pretcn{ia ci am epuizitt toate aspectele. I)in cele spuse pind acum se vede cit de multe elemente dia-
lecticc privind legea rni;c[rii materiei vii se gdscsc in opera lui Darwin, (din care, pentru acest pal'a-
graf. n-am scos decit t-in numir neinsemnat).
x

Problerna clialectica a saltului calitativ constituie una din parlile cele mai slabe ale doctrinei
darwiniste. in pilragraful prececlent am ardtat pdrerile lui Darrvin asupra varialiiior bruqte. ln cele
ce unneazi vom expune citeva date cuprinse chiar in < Originea speciilor > gi in care reiese c[ Darwin
avd.zut, in felul sdn, transtbrmiritre calitative, considerindu-le insi rezultat al acumuldrii unor varialii
lerrte inclelungate gi numai sub aceastd form[. ln primele capitole Darwin sr-rsfine cI sint necesare
circa o mie de genera{ii pentru ca dintr-o specie sd se formeze o nou[ varietate. Iar ?n capitolele finale
ale < Originii speciilor > el expritnd o pdrere a-ira.iogd atunci cind scrie ci < nu se poate dovedi cd suma
varia{iilor in decursul unei perioadc indelungate este doar o mdrime limitatd ), sau. cutn aratd mai
incolo: < adrnitem ir-rtotdeauna cu gleu existenla marilor schimbiiri ale ciror trepte intermediare
nu le-am vdzut>. in exemplele pe care le da in capitolele VI gi VII Darwin aratd. deseori punctul de
plecare, formele intermediare qi punctul culminant al transformdrii respective, fie cd este vorba de
Cheiroptere, fie cd este vorba de fanoanele Cetaceelor, sau alte exemple, lntre punctul de plecare
X X\III I I,RF]F.\TA

;icel de transformari maxime sint cleosebiri m.ari, cantitative qi mai ales calitative. Pentru Darwin
aceste calita{i noi se oblin prin varia{ii incete qi nu prin salturi.

orice transformare reald - lenti luu Oru, ca -care duce la un progres sau regres al
i1 fond,
funcliilor si structurilol reprezinta un salt calitativ. Toatii conceplia darwinist[ demonstreazd. trans-
formarezr calita-tiv:i a vietuitoarelor dintr-un nunndr rnai mic de forme, cLlm se exprimi Deirwin in
Lrltimul capitol al < Originii speciilor>. Tocmai in aceasta constd caracterul dialectic al concepliei
darwiniste. Problema este totugi cornplexd. Noud ni se pare chiar cd gi in ziua de azi ea nu este pe
deplin elucidatd. De aceea ne vom strddui sd ardtdm foarte pe scurt, citeva forme de salt in funclie
de natura raporturilor dintre organism gi mediul fizic sau biologic.

i. Notiunea de sait. Avem impresia cd aceasta nojiune este privitd in mod rigid 9i

pu{in sablonat. Existf, salturi mici, existd salturi mari. Toate acestea intrd aziin sfera noliunii de <<mu'
talie>. Exemplul iui Duchesrre, pe care l-am dat la inceput privitor la Fragul monofil, constituie
un salt brusc. care a dus ]a aparifia dintr-o datd a unei noi varietagi. La fel exemplul experimental
dat de Lisenlco prin transformarea griului de toarnnd in griu rJe primdvara. In acest Qaz se formeazi.
nu o varietate. ci o specie. incrucigdrile reahzate de Miciurin prin < apropiere vegetativd> intre genuri
s-au ob{inr-rt atit prin varialii brugte mari. salturi de mare amplitudine, cit gi prin varialii bruqte mai
mici. Ca exemplu dam incruci;area intre cireq gi vigin pentru ar obline, << Frumoasa Nordului>. Ultima
fazI, culoarea hibridului s-a ob(inut prin varia{ii de mai mici amplitudine fap de cetelalte manevre
care arf precedat faza frnala. in dezvoltarea embrionar[ a Vertebratelor" formarea veziculelor cere-
brale reprezintd un salt brusc de mare amplitudine, dar diferen{ierea in celule nervoase a corpuscu-
lilor lui Nissl si a prelr,rngirilor. de;i au o covir;itoare importanld pentru trecerea de la structuri embri-
onare la structur:i de tip adult, totu;i se face prin trarrsformdri de rnult mai micir amplitudille. cu carac-
ter de evolulie rapidn, dar fara salturi bru;te, r,izibile. ir-r procesul ontogenetic al Arnfibienilor, tre-
cerea de la bralhii externe la branhii interne reprezintd un salt, care insd ca amplitr"rdine - modi-
{icari generale gi metabolice ,- este muit inferior saltului brusc de mare arnplituciirle pe care-l repre-
zitfira metamorfoza. intre aceste doua faze de dezvoltare se intelcaleaz'a o serie de acumuldri lente'
care pregitesc procesul metamorfozei.
Succesiunea de salturi calitative de mica amplitudine, cu saltr,rri de mare arnplitudine 9i cu faze
de evolu{ie lentir sau rapidd (care nu au caracter de salt, dar contribuie prin acumuldri sd pregdteasci
salturile) ni se pare evidentd ;i socotim cd problema merita sd fie studiatd mai de aproape, pentru
a cdpdta noliuni precise qi clare in privinla acestei chestiuni de mare importan![ biologica.

2. Salturi ..<regresive,>. Exemplelepecarele-amdat in paragraful precedent repre-


zentau creqteri in complexitate ale structurilor gi funcliunilor. in general la acest gen de salturi ne
gindim atunci cind vorbim de salturi calitative. Caracterul progresiv al acestor salttiri este evident.
Dar mai existd gi altfel de transformdri. Darwin in momentul cind vorbegte de problema ( superio-
ritalii > si < inferioril[1ii > citeaz d cazul animalelor care in perioaida larvari au o structuri mai cotn-
plicat6 decit in perioada adultd. in cazul acesta intr[ Ascidiile. sedentare ca adulli 9i mulli pataziti
(d.e exemplu Saculina). Trecereil spre structurile larvare se face prin salturi progresive, care duc la
pe care
cre$terea in complexitate morfo-funcfionali. Dar de la stadiul larvar la cel adult au loc salturi
le-arn lumi regresive, care duc la o simpli{rcare morfo-funclionald a intregului plan de organizate a
individului. De asen"renea in timpul nirnfarii Insectelor topirea celulelor din majoritatea organelor duce
la formarea unei hemolimfe cu numeroase elemente necelulare care din punct de vedere enzirnatic ;i
biochimic prezintl fenomene de respira{ie. proprietateai de a sintetiza proteine qi de a liza compu;i
l'Itlr t'-\Tr\ XXI,\

_elucidici, ca gi celule din care provin dupd cum rezultd din studiile recente ale lui Sisakian
qi ale
colaboratorilor sdi. Fenomene analoge au observat colaboratorii Colectivului oncologic al Acade-
miei R. p. Rornine in vitelusul oudlor de gainii in timpul incuba{iei. Salturile acestea <i regresive >; (in
cazul vitelgsului de la inceput se elaboreazd o structurd necelulard) nu sint lttate in considerafie de
cercetdtori, de;i ele sipt reale ;i foarte frecvente. N-ar fi si citdm pentru a completa acest paragraf,
decit cazul organelor regresive, prin nefuncfionarea pdrjilor. organe care regresiud trec, prin salturi,
de 1a structuri mai complexe la structuri mai sirnple. Si aceastd problem[ meritd sa fie studiatd, cdci
nu putem concepe evolr-rfia fard progres, dupi cum n-o putem concepe f5r[ regres, organe rudi-
mentare, gi disparilie de caractere.

3. Varia!ii cantitative. Conceplia lui Darwin ne prezintd situalii deosebit de com-


plexe. ca rezultat al raporturilor care se stabilesc intre organisme gi mediul lor. Sd luim de exemplu
_--dupd modelul pe care l-am folosit doua aspecte extreme gi intre ele sd integrdrn restul situa{iilor care
se pot prezenta. Sir 11[m cazul unui nurndr mic de indivizi la un parazit (de exemplu la Ascaris) si
la insectele sociatle (de eremplu la albine). Consecin{ele pe care le poate avea pentru ambele specii
num[rul mic dc indivizi ttu sint de loc aceleaqi.
AscariCul se va dezvolta cit se poate de bine. El nu-gi va epuiza gazda, nu-i va periclita viala
atunci cind numdrul parazililor r[mine mic pe aceeaqi gazda..
Nu acelagi lucru se poate spune despre roiul de albine. Roiul va fi slab gi expus la pieire, daca
numirul sdu rdmine mic. Formarea de faguri, acumularea de miere ca rezervd de iarn[, cregterea
larvelor suferii atunci cincl numirul de indivizi este mic. Darwirr ne vorbeste de cereale, care din expe-
rienla sa, dacd sint semdnate rar nu reu$esc s6 dea recolti.
Sd luiim acum cazul unui num[r mare de indivizi. in cazul Ascarizilor, sd zicem de porc. un
numir rnare de larve poate provoca (in faza pulmonard a evoluliei lor pe gazdd), aparilia unei pneu-
monii care sf, ucidd animalul parazitat. Chiar dacd trece fdrd arccident de aceastd faz'a, un numdr marc
de Ascarizi in tubul digestiv. poate duce la ocluzii intestinale, care de asemenea pot fi cauzatoare
de moarte atit lor cit gi gazdei.
ir-r cazul albinelor, un numdr mare de indivizi da posibilitate stupului sa ire puternic, sd adune
o cantitate abundentd de miere gi sa progreseze. Acela;i lucru qi cu cerealele seminate des, cu plan-
tele despre care ne vorbegte Darwin, cu plantele de cocsaghiz studiate de Lisenko, cu l5crdmioareie
observate de mine. in acest caz densitatea mare va avea consecinle f,avorabile perrtrr"r specie. ca ;i
pcntru fiecare individ in parte. Cei mai slabi nu sint eiimina{i. Cavalinele si bovideele neclomesticite
se aplrd bine de fiare sdlbatice numai atunci cind sint in cirduri mari. Aceste ierbivore se adurrd in
cerc, pllnir-rd in mijloc tineretul gi se apdra bine primii cu copitele, ultimii cu coartrele.
Transformarea cantit[tii in calitate nu trebuie inleleasd rnecanic in biologie. Eremplele noastre
aratl, net, credem noi, complexitatea problemei saltului calitativ, de;i cele trei paragrafe consacrate
zrcestei legi diatectice sint departe de a avea pretenjia cd. epuizeaz'a problema. Desigur cd se mai pot
descrie gi alte situalii ;i alte raporturi. Agteptam de la iilozofii materialigti zrjutor in rezolvarea justii
a acestei probleme grele, complicate, dar de cea mai mare importanld pentrr,r mersul inainte al biolo-
giei. Cind vedem ce greutdli intimpinf,m noi azi in aceastf, problernd la o sutd de ani dupa publicarea
< Originii speciilor >. sintem inclinali sf, nu judecdm cu asprime pe Darwin, care nu a rettsit sd vadd
problema saltuiui calitativ decit par[ial,
*
in schimb. Darwin vede foarte bine gi descrie cu exactitate un mare numdr din ceea ce numlm
noi azi contradiclii interne, pe care el le-a descoperit in procesul evolu{iei. Am semnalat mai inainte
citeva din aceste contradiclii interne, cutn sint: unitatea dintre mediu gi organisme, unitatea dintre
filogenie si ontogenie. contradic{ia internl dintre vechi gi nou. dintre variabilitate si ereditate, dintre
XXX PItE FATA

funclie qi structurd, dintre vitalitate ;i fecundalie incrucigatd, dintre intinderea unui areal ;i procen-
tajul varialiilor gi multe altele.
Despre unele din aceste contradiclii interne am vorbit mai inainte, cind ne-am ocupat de pro-
blema interdependen{ei gi a migcdrii qi nu vrem s[ le mai repetdm aici. Nu se poate vorbi despre inter-
clependen{d dintre mediu gi organism, despre miscarea de la vechi spre ltou fara a arita caracterul
dialectic contradictoriu al procesului. Despre alte contradiclii interne votn vorbi in paragraf'ele urmA-
toare. De exemplu atunci cind vom vorbi despre caracterele asem[n[toare (para-eraful variabilititlii)
sau despre relaliile dintre indivizii vii gi cei mor{i intr-o ootecd. atunci cind vorbim despre adelpho-
phagie, sau despre relaliile dintre intimplare gi necesitate etc. Subliniem doar pdrerea Iui Lenin
- care a reluat o tezd. a lui Heraclit cd < evolutia este lupta contrariilor >. Din acest punct de vedere
-
Darwin a reugit s5 se ridice la nivelul materialisrnului dialectic, imbog[lind cuno;tinfeie gtiinlifice
cu multe date qi relalii noi, necunoscute pind la el. Lupta contrariilor constituie in doctrirra lui Darwin
una din laturile cele mai inchegate, mai bine dezvoltate.
Cercetltorul sovietic S. P. Dudel sus{ine cd << lupta contrariilor fbrmeazd conlinutul intern
al tuturor fazelor dezvoltdrii, atit ale dezvoltarii pe calea evolufiei cit qi ale celei care se inf[ptuieqte
pe calea revolufiei>1. Aceast[ alirmalie se aplicd Ei operei lui Darwin gi subliniazd latLrrile ei pozi-
tive, materialiste gi dialectice.
x
inopera sa, Darwin a reugit sd demonstreze materialitatea lumii vii, interrelafiile gi condi-
lionarea ei reciprocd cu materia lipsitd de viafd, a putut sd demonstreze c[ fiecarc fenomen mate-
rial are o cauzd determinatd, sezisabild ;i nu este opera unui miracol nici efectul unei for(e supra-
naturale care ar acliona asupra naturii. Darwin s-a strdduit s[ descopere unele din legile evolufiei.
Descoperind legile selecliei, Darvrin a descoperit una din legile cele mai generale care ac{ioneazra asuprut
hinfelor vii.
Dup[ M. Prenant, Darwin a fdcut < trei afirrna{ii revolu{ionare:
'- lumea vie este rezultatul unei evolulii;
- evolu{ia lumii vii s-a fdcut prin rnijloace pur materiale;
omul este rezultatul acestei evotulii si prin urmare el este de asemenea de origine pur
materiald > 2.
ridic[ multe probleme care rdspund la primele doud din cele trei < afir-
< Originea speciilor >
matii revolu{ionare ale lui
>> Darwin, cum le nume;te Prenant. Am vrea sd intdrim cele de tnai sus
cu extrase clintr-o scrisoare adresatd de Darwin prietenului sdu Asa Gray in 22 mai 1850, la o jum[-
tate de an dupd publicarea < Originii speciilor>. scrisoare in care el igi define;te felul situ de a
vedea materialismul qi crealionismul.
<< Nu am intenlia sri scriu ca un ateu... Nu mi pot convinge pe mine insumi ci tttt

dumnezeu generos .,si omnipotent a creat intradins Ichneumonidul cu intenlie expresd ca el sa se


hrdpeascd cu omida vie, sau cd pisica trebuie sf, se distreze cu $oarecele... Nu gdsesc necesar sii
cred cd ochiul a fost crent cu inten{ie... Sint lnclinat sd privesc toate ca rezultatul unor legi
hotirite... U1 fulger poate ucide un orn, bun sau rdu. prin acliunea extrem de complexi a legilor
naturale. Un copil... se naqte sub influen(a unor legi gi mai complexe ;i nu vdd nici o raliune
pentru care un om sau un animal n-ar fi rezultatul natural al aceloragi legi qi pentru care toate
aceste legi ar fi fost create in mod special de un creator atoate;tiutor, care ar fi prevlzut fiecare
eveniment viitor si consecintele sale> 3.
t S. P. Duciel, Contribuyii lu problenru unitdlii ;i luptei contrariilor, conyinutul intern al procesului de clezt'oltare,
in culegere a Problente de rnaterialism tlielectic (E.S.L.S., t952, p.75), tradus din limba rusI.
2 NI. Prenant, Darwin, Ed. Hier et Aujourd'htti, p. 127.
It Fr. Darrvin. Lifb and Letters of Ch. Dorwin, vol. TI. p.312'
PREI'ATA XXXi

Antiteza dintre creafionism gi determinismul materialist este foarte puternicd in citatul de


mai sus gi ne aratd clar ci. Darwin vedea rnaterialitatea lumii; cd el privea legile ei de pe pozilii
n-iaterialiste si cd nu fdcea concesii in aceastd privin{[ decit afirmind
- poate din comoditate. poate
din alte ra{iuni subiective _. cd el n-ar fi in fond ateu. Pozilia aceasta a pistrat-o tot restul vie{ii
L)arwin, fostul student in teologie, care pe vremea studiilor sale la Cambridge credear in intentiile
ereatorului. Darrvin respinge ideea amestecului unui spirit universal in fenomenele privind lumea vic.

*
Darwin a studiat originea materiali a omului Ei a reuEit si vadd unele din forrrrele de tre-
cere de la maimufa la om. El a infeles importanla descoperirii omului de Neanderthal si a pre-
vlazut existenfa altor forrne ds tranzitie care. asa cum se ;tie, au fost gdsite ulterior.
Darrvin a studiat problema atit din punct de vedere filogenetic cit gi ontogenetic. El aduce
de asemenea probe de anatomie qi {iziologie comparatd" a mamiferelor ;i se preocupa de problerna
populaliilor, insusindu-gi punctul de vedere eronart al teoriei lui Malthus. Darwil se preocupir
de asemenea de problema selecliei gi ajunge la credinla cd selec{ia sexuald a jucat un rol deosebit
in evolulia omului. Se preocupS. de dezvoltar:ea facultililor intelectuale, a celor morale si de
factorul social. Dar Darwin nu reugegte sd vada clar importan{a acestuia din unn6.
in cartea publicatir ulterior, privitor la < Expresia emofiilor la om ;i la animale >. Darwi.
isi propune sf, combati fixismul gi crealionismul in acest domeniu si sd dovedeasca cu nurneroase
probe filogenetice gi ontogenetice cd, atit la om cit gi la animale, senza{iile efective se dezvolti
treptat, qi ci dezvoltarea lor dovede;te evolulia lor, iar prezen{a aceluiagi mod de exprimare a sen-
timentelor la rasele umane dovedeqte originea lor comund..
Argumentele aduse de Darwin in << Descenden{a omului... > gi in < Expresia emoliilor... D
au fdcut o puternicd impresie asupra contemporanilor s5.i. Multe din dovezile aduse de Darlvin
sint azi de circulalie curenta. Altele sint depdqite de evolu{ia ulterioarS. a antropologiei, fiziologiei,
medicinii etc., iar cete privitoare la malthusianisrn sint infirmate de materialigti.
Darwin vede cu optimism evolu{ia ulterioard a omului, cum reiese din multe pasaje din opera
sa, desi ideile sale in aceastd privinla nu sint destul de clare. Dupd r)arwin faptul cd ornul < s-a
ridicat pind la adevdratul virf al scdrii organice, in loc de a fi fost pus acolo de la inceput, poate
s6-l facd sd spere c5. irltr-un viitor indepdrtat va atinge un destin inc[ mai inalt. .. dar cu toatd
inteligen{a sa divina care i-a permis sd pdtrundi mi;cirile ;i constitutia sistemului solar, cu toate
tacultalile sale eminente
- trebuie sd. recunoagtem cd omul pdstreazd in orgarriza{ia sa corporali.
pecetea indelebild a originii sale irrferioare>> 1.
*
Nu cunosc ceva care sL arate in opera lui Darrvin ci el s-ar fi ocupat de relaliile dintre gin-
dire ;i existenld. S-ar putea ca in aceasti. privin{a s[ am unele lacune de docurnentare. lnsa atlt'-
dinea sa hotdrit materialistd nu lasd nici o incloiali asupra faptului c[ el nu vede lumea < existi'd
numai in constiinla noastrd >. Jinind seama ci Darwin a demonstrat evolufia emotiilor, modificarea
instinctelor, cresterea facult5lilor intelectuale la om din virsta copildriei gi pind ce cJevine adult, se
poate presupune cd dacd gi-ar fi pus in gind sh rezolve gi problerna evoluliei congtiin{ei la om i-ar
Ir gdsit o bazd' materiald - poate numai tratura biologici -- dar n-ar fi privit nasterea gi evolulia
congtiinlei altfel decit a privit evolufia antropoidului vechi spre om sau nasterea si evolutia
emotivitdlii. si n-ar fi negat primatul materiei asupra conqtiin{ei.
*
' Ch- Darwin, La descendance de l'homme et la sdlection sexuelle, trad.. de Barbier, Ed. Schleicher Frdres.
Paris, p. 652.
.\ \Iri t,IiEIrAT \

in ce priveste cognoscibititatea lumii vii" incd din tirnpul calatoriei p. u Beagle > si tot restul
vie[ii sale, Darwin a luptat convins pentru cunoaqterea lumii gi a legilor sale interne. Lucrul acestit
reiese ciar atit din opera sa cit ;i din corespondenta sa. in multe domenii ale ;tiinlelor rtaturii.
Darwin demonstreaz'a cra legile lumii organice pot h curtoscute. cd in evolulia acesteia nu intervitt
miracole. catastrofe. ci legi rnateriale. care pot li descoperite.
Darwin a ardtat o completa lips[ de atractie fa![ de metafizicd. cum am ariitat mai inairtte.
Degi t't-a avut profesori de lllozofie rnarterialistii care sa-l instruiascd, degi nu s-a straduit sa
cunoascii concep{iar rlaterialist-clialecticd elaborat[ de conternporanii siii K. Marx si Fr. Engels. totu;i
Darr','in, pe bazf, de f apte si de date adunate cu multei gnja. ajunge si depS;eascl rnaterialismul meca-
nicist si sd se ridice sin-eur, pina la in5"l[inrea unei concepfii care are rnulte elemente colnune cu
rnaterialismul dialectic.
intr-o prc.blemd de frlozofie cum este aceea a relaliilor dintre intirnplare si necesitate. r-rnii
biologi ectuaii sus{in cir l)rru,'in ar 1i rimas la mijloc:r, insi acum noud decenii Engels arirtase
cd tocmai in aceasti problemir grea Dairl',in a ajuns la solr"rfii juste2.
Darr,vinigtilor de azi le-a revenit sarcina de onoare de a ridica pe o treapta superioard aceastai
corrcep{ie, cur6{ind-o de resturile ei ideaiiste. Eu a cieverrit asti'el c: bazra naturalist-stiin{if ici a mate-
rialismului dizrlectic. plirr contributia care ru adus-o darrvinistii din rnulte 1ar-i si in primul rind
cei din U. R. S. S.
Concep{ia lrri Darwirr i.l depasit -qraniqele biologiei. Ea a influenJat de asemenea qi dome-
niul lllozofiei. Conccp!ia lui Darwirr a imboga{it mult donreniul cunoagterii. ar adus contribulii
masive pentru promovarea conceptiei materialiste si a dat lovituri l'oarte grele concepliei idealiste^
infirmind teoria fixistri ;i creerfionistd. Cum vom ariita iritr-un alt paragraf. doctrinar darrr,vinisti a
servit qi serveqte inci gi acum ca armri politica si a devenit irrcii de acunl citeva decenii url
f'erromen dc' inasii.
*
Dupa cum affi ardtat mai inainte. noi consideriirn cii in liniile ei rnari. doctrina darrvinistii
este bine cunoscutl in {ara noastrir. ii.c,rct: accst fiipt nc scuteste de a l'ace in aceastii prefa{[ o
expunere de ansamtrlu a ccncepiiei ir.ri Darwin. Nc vom rnultunri su exlrurlem numai dou[ principii :

unul in care Darwin a adus o importiirrtzi contribu{ie pozitivi (r'ariabilitatea) gi altut care pe buuii
dreptate este foarte criticat (s,uprapopula{ia).

Problema variabilitifii: formele variabilitltii pi legile descoperite de Darwin


Teoriei fixiste. Darwin ii opune conceptia sa asupra variabilitaqii speciilor. Iar variabilitatea
o vede ca rezultatul acfiunii a doi fa.ctori : un factor intern gi altul extern. Lamarck ca ;i Darwin
v[d variabiiitatea constituind cu ereditatea. ceea ce azi noi numin o unitate a contrariilor. Darwirt
admite existenfa eredit[1ii caracterelor dobindite din cerre face cheia de bolt[ a concep{iei sale. Dar
Darrvin concepe ereditatea caracterelor dobindite in raport cu formele pe care le prezinti variabili-
tatea. Din toate varialiile care apar, susline Darwin. se transmit r-rumai variafiile adecvate. Seleclia
rraturalS intervine activ ir-r procesul transmiterii varialiilor ca gi irr acumularea efectului lor.
Darwin studiazii condifiile in care apar varialii noi. Vom cluta sd le expunem sistematic.
Varialii legate de rela!iile dintre specii in interiorul unui areal. prin modifcarea echilibrului
biologic. in paragraful precedent am aritat c[, dupii Darwin, speciile dominante trdind intr-un areal
I G. V. Flatonov in articolul setu Un nrure savant materialist (Cu prilejul a 75 de qni de lo trutttt'tcu ltri
Ch. Darw,in), publicat in < Voprosi filosofii> nr. 311957, susline cir Darr.vin nu a putut nrergepinii Ia capat in con-
ceperea intimplarii czr formi de apari{ie complexf, a necesititlii.
2 F. Engels. Di{tlectice naturii, E.S.P.L.P., 1954, p. 222 223.
Ir r.l 1,"\'1"\ .trxttt

mare, prezint6, mai iiles in mediul terestru, mai rnulte posibilitali de variillie decit cele care trdiesc
pe un areal mic (o insula), iirnitat de bariere naturale (un lan! de munfi sart o mare interioar[),
in apele dulci (care in fond reprezintra un areal destul de redus in compara[ie cu intinderea ocea-
nelor), in locurile cu condilii fizice constanle (mediul cavernicol). ln aceste cazurl irebuie s[ ludnr
irr condideralie ca factor extern atit condiliile {izice ale rnediuiui cit qi condifiori[rile reciproce
dintre speciile traincl in cadrul aceluiagi biotop. Dacd un grup de indivizi dintr-o specie variaz'a,
iar varialia oricit dc micd prezint[ un avantaj pentru specia respectivd, atunci 9i speciile cu care
aceasta intrd in competifie incep sd varieze. ir-r cadrul aceleia;i specii, itrtre varietatea in curs de
formare -- avantajatd de noile adaptiiri, gi cea veche - mai pulin avantajatd - incepe, dupd Darwin.
o lupt[ ce duce la disparilia indivizilor care n-au variat. ln cadrul biotipului se naEte o nou6 con-
tradiclie intern[ intr; ceeii ce este vechi ;i ceea ce este nou. Darwin ne dd ca exemplu interrela-
fiile care s-au stabilit intre plantele cu flori gi insecte; numai dupa aparilia plantelor cu flori au
apdrut insectele cu aripi. Estc un exemplu de condilionare reciprocd in care nu itrtervin fenomene
de luptd, ci de ajutor reciploc: insecta gdseqte in floare nectar gi polen qi in actul culegerii aces-
tora se fecundeazd iloarea. Latura principal[ a acestei contradiclii pare constituitd din aparilia
florilor. Pot apdrea ;i altfel de rela{ii: de exempiu indiferente. Lepidopterul Leptalis imita fluturele
Ithomia. Ithomia, specie dominautd, scapii pasarilor gi altor animale insectivore din cavza gustu-
lui lepldcut. Pentru lthomia, faptul cd este irnitatd de fluturi din 10 genuri deosebite nu prezint[
nici o importanfa. Relafiile ei cu speciile care o mimeazd sint indiferente. Pentru speciile slabe
- care o mimeazd - raportul se schinlbd. fmitarea cit mai perfectd a Ithomiei reprezintd o condilie
de existenld pentru ele.
in arealele reduse, din contra, procerrtajul variafiilor scade, iar dacd ia aceasta se mai ada,ugd
gi lipsa clu;rnanilor naturali sau condilii deosebit de {avorabile, atunci speciile pot persista nemodi-
ficate timp de intregi perioade geologice. Aq" s-a intimplat cu Foraminiferele, cu Infuzorii (din
seculdar), cu Nautiliusul ;i Lingula ca 9i cu Trigonia, Nevertebrate din era paleozoicd sau din
era secundard despre care am vorbit mai inainte; cu Ganoizii in apele dulci (pegti aproape stingi
in oceane), cu Lepidosirenul gi iiite doud specii de pegti Dipnoi; cu Ornithorhynchus in Australia;
cu Leilurienele in Madagascar ;i cu o serie de fbsile vii gdsite in pe;teri. Ace;tia se gdsesc pe
areale mici. aldturi de specii endemice a ciror transfornrare s-a incetinit simlitor. Dar chiar intr-un
areal mai mare, o specie bine adaptatii ia rneciiu variaz6. mai pufin. Departe de noi ideea formulati
de unii biologi ci tendinla ia varialie s-ar epuiza.F,a numai se accelereazd,, se arlplificd sau se ince-
tineqte in funcfie de interacliunile din mediul bioiogic cu cele din mediul fizic. Dovada in aceastd
privin{[ o constituie faptul cd in cazui schimb[rii condiliilor externe gi ale modific[rii echiiibrului
biologic instabil, in cui:sr.ri schimbdrilor mari geologice speciile au migrat. Dar dac[ in cursul mi-
grarii s-au men{inut condilii fizice gi biologice asemdndtoare cu cele din arealul inifial, atunci spe-
ciile au variat pulin. I)aca relaliile acestea s-au modificat mult, speciile migratoare au reac{ionat
tie adaptindu-se la noile condiiii, fie displrind.
Varialii legate cle gradul de evolulie. ln paragraful anterior am ardtat ca gradul de evolulie
are de asemenea insemridtatea sa. Organismele pu[in evoluate prezintd in naturd un grad de varia-
bilitate mai mic in raport cu speciile claselor de piante gi animale care au atitts un grad superior
de organizare. Nu trebuie prin aceasta sd ajungem la pdrerea cd de exemplu organismele infra-
celulare sau Protistele nu mai pot varia. Inframicrobii s-au dovedit capabiti sf, varieze ca 9i mic-
robii. Altfel n-am fi avu1. vaccin contra variolei, tratament antirabic sau BCG, micro-organisme tezis-
tente la antibiotice etc. Dar varialiile lor sint, in general, de amplitudine mai micd. Un rnicrob
patogen se transformd in altul nepatogen, aparlinind la aceeaqi specie, de;i nu este excli;s sd se
modifice atit de rnult incit sd dea nagtere la o specie nou[. Griul de toamn[ in condiliile la care
l-a supus Lisenko se transiormd in altd specie, in griu de primivara. in timpul pcrioadelor geo-

Itl - c. llti3
\\,\I\ PREFAx'A

togice. Crossopterigienii s-au transformat din pegti in amfibii, iar Stegocephaiii s-au transtbrmat
in i'eptiie. Transiormdrile acestea au fost rnuit mai ample gi ar"r dus la formarea dc noi clase,
Varialii sub influerila oruului. Omul a supus plantele si animalele care l-au interesat la concli-
qri noi in care au avut er.ces de hranii, ingrijire gi au fost ferite de dugmani. ir-r phrs, omnl a selec-
tioi.at - confti,'ni :lau incongtient -- specia cultiva-ta refinind formele cr"t variatgiile celc mai mari
cai'e-l interesau gi eliminind formele'intermediare. in asemenea con<li1ii noi, pentru cle, l'actorii de
rnediu extern, ca hrana gi ingrijirea, au contribuit la intensificarea tendin{e1o,.'intertre de',arialie.
Corisecintele practice a-le descoperirii de c5-tre Darv,,in a legilor selecliei artificiale au fost uria;e. Eie
eu permis obiinerea de numeroase varia{ii noi necunoscute inainte, i}u permis zootchniei gi agrobio-
lo-eiei SL se dezr.'olte considerabil. cu rezultate deosebit de importante. Cultivrrea plantelor si cres-
terea anirnalelor a devenit o preocupare a unui nnrnar clin ce in ce mai mare de oanieni. In condi-
liile U.R.S.S. gi larilorde democralie populard selec{ia arti{iciala a devenit o probleniir carc plcocupr.i
in egala mdsuri organele dc Stat. gopod:iriile agricole de stat cir si iooperativeic agricole tir:
produc{ie .

Academicianul solietic N{. F. Ivanov, care iri l9l7 a tiparit lucrarea str < P-asa si zilirnenta-
lia > a aplicat in practicii aforisrnul lui Darwin dupd care rasa apare prin alimenta!-e. demonstrind, aki-
turi de al,ti darwinigti, cri < predispozilia anirnalelor noastre domestice la ingrir;are. lit precocitatr-
;i la schirnbarea formelor este rezirltatul clirect al hriinirii abund{r-nte )) 1,
Publicul qi zooteirnicienii romini curlcsc realizdrile excep{ionale oblinute de Feodorov irt spe-
ciai in crearea de noi rase de ovine gi porcine. Aplicind riguros prir-rcipiile selecliei arti{iciale.
I-. Burbank in S.U.A. a oblinut rezultate rernarcabile cr:eind fbarte nuffreroase varietdii cle pomi {r'.rc-
tileri, arbugti etc. Iar in U.R.S.S., Nficiurin nri continuaiorii sdi, tblosind ;i arneliorind selcctia arti-
ficiald, combinind-o uneori cu alte metode, au ajuns la rezultate care depigesc tct cc s-u cuiroscllt
pini acum in materie de cultivare a plar-rteior.
Variolii sub influcnla hibriddrii sexuate ;i vegetative. Flibridarea seruatic,a ;i cea vegetativii
au atras atenfia lui Darvrilr" care le-a studiat indeaproape ;i a ajuns, in privinia ambelor fonnc
de hibridare, la conci'.rzii nci, deosebit de valoroase. Hibridarea sexuatd ca ilijloc de rnodii,cilrc ir
speciilor a fost o problema ridicata de Linni, reluati de Buffon ;i Lamarck 9i de al1ii. Darrvin, stti-
diind procesui autofecui-rdirii gi al fecundarii incrucigate, ;i pritut s[-;i dea seama de condiliile in
care ilpare vitalitatea gi de importan{a faptului ca cei doi parin{i irebuie sa se deosebeascir intre ei, sii
nu fie consangvini. Studiind efectele hibridarii sexuate in selec(ia artificiald, Darrvin ajunge sir .,'adi
intensificarea cafacterelor care variazf, gi uneori aparilia de caractere noi, din carc nnele rcvin la
formele vechi, a-itele segregi parlial. tctal sau dup[ modalitali complcxe, dar alteie persistii gi eiau
elemente noi, deosebit de valoroasc pentru seleclionator. Pornind de la aceustii baztr, D;rru'in ii
studiat efecteie hibrid[rii sexuate intre varietdfi gi specii, atit in condiliile domesticirii cit gi la spc-
ciile salbatice. El a ajuns la con.ringerea ci procesul sexual constituie unul din factoiii cei niai
importanli ai varialiilor ;i a denumit procesul sexual << marea le,ee a naturii >.
Tot Darwin in rernarca-biiar sa lucrare < Variafia animalelor gi piantelor sub influenfa dcmcs-
ticirii> ne redd tot ce a putut stringe ca material, la epoca sa, asupra hibriddrii vegetative. Derwin
acord[ hibridarii vegetati', e un rol irnportant in aparilia valialiilor gi observd, pentru primir claiij,
ca intre hibridarea sexuatii ;i cea vegetativl nu exist[ deosebiri nici in felul variafiilor, nici in moda-
litn!ile de transrrritere ereditard. Mogtenirea idsatd de Darwin in privinfa hibridarii sexuate a fost
fructificati de mulli darwinigti consecvenfi. Da-r de hibridarea vegetativ.{ s-au ocupat prea pr,r{ini
inainte de Miciurin. Acesta din urmr-r a studiat ambele feluri de hibridare cu aceeasi seriozita"te si

1 L. C. Greben, Acacienicianul M. F. Ivanov, Editura de stat agro-sihica, i951, p,24.Lucrare traciusa. ln


fuse$te a fcst publicat[ in Editura Ucepedghiz, Moscova, tr949.
P I] E FA1'A XXXV

adincime pe care le punea Darwin in lucr'5rile sale. Descoperind dezvoltarea in stadii a plantelor,
plasticitatea stadiilol tinere ;i legea dorninaliei active, Miciurin le-a utiiizat intr-un mod complet
nou. folosind ca factor principal de modificare Ll hibrizilor, condigiile de mediu. Rezultatele remar-
cabile oblinute cie Miciurin sint bine cunoscute publicului nostru, atit din publicafiile tehnice, din
< Operele alese > publicate de Eclitura Academiei Republicii Populare Romine in 1954, ditr manua-
lele de ;coal6, din conferirr!6, din articole ;i dir-r brogurile de popularizare extrem de numeroase
pr"rblicate in tiraje mari gi difuzate larg in ultimii ani in lara noastrS.
Judecind irnportanla pe care ambele forme de hibridare le-au luat in miinile darwini;tilor
sovietici, se poate spune cd aforismul lui Darwin privitor la marea le-ee a naturii a tbst strdlucit
dovedit cie practica qi cd el a fost ertins atit la efectele hibridlrii sexuate, cit gi la cele ale hibri-
dnrii .regetative. Combinarea judicioas[ a factorilor de mediu cn unirea a doud baze cu meta-
bclism deosebit, iie priir procesul sexual, fie priir cel vegetativ, fie recurgind mai intii la hibridarea
sexuald ;i continuind apoi cu cea vegetativi, constituie principalul motor al apariliei variajiilor
;i al dirijarii lor in sensul voit de on. Azi nu mai sintern nevoili < si agteptdm daruri dc la
naturi >, aciicii aparilia varialiiior. Miciurin, dezvoltind creator doctrina lui Darwin, a ajuns sa
smulg[ daruri de la natur[, inarrnindu-ne cu metoile care i1e permit < sd chemdm la viala fiinfele
viitorr"rlr"ri care ar fi trebuit sa agtepte veacuri aparilia lor... veacuri de evoh"rlie inceatd> 1.
Varialii prin funclionorea sau neftutclionareo pdryilor. Dari,;in reu;egtc sd dezvolte mult prin-
cipiul lamarckian al func{ionlrii pdrfilor, atit in < Originea speciilor >, cit gi in alte lucriri ulterioare.
Rispunsul unor pirrli din organisn la factorii dc rnediu se traduce prin dezvoltarea gi dii-erenlierea
ior, sau, atunci cind nu sint solicitali,prin atrofierea lor. ln < Vai'iafiile animalelor ;i plantelor >
ca ;i in < Descer-rdenla omuiui> si in < Expresia emoliilor... >, Darwin folosegte larg acest prin-
cipiu pentru a explica. unele forme de varialii, ca ;i intf,rirea lor sau slSbirea lor, prin transmi-
terea ereditara. in < Expresia emofiiior... )) mcdul cum Datwin expune acest principiu poate
fi o lcclio de prepavlovism pentru inieiegerea felului cum se formeaz[ un stereotip ;i cum stereo-
tipul devine dinamic prin transrniterea sa ereditard. Si acest principiu rdrnine ca unul din factorii
importanii ai variabilitaiii, care lte explic[ atit procesele de dif-erenliere, cit gi pe cele de atroflere.
Formele i)e care Ie tmbrqcii t'ariabilitatea.ln < Originea speciilor>. Darwin a ardtat cir existd
patru forme de variabilitate: definiti, nedefinitii, corelativa ;i prelungitii. Aceste patru forme sint
bine clescrise de Darwin, fiecare in parte. De aceea, in Aceasta prefa{a nu vom insista decit asupra
a douf, din aceste patru forme qi anume asupra varialiei definite gi a celei nedelinite.
Varialiile nedefinite au stirnit numeroase discufii vii. l'{ul1i biologi materialilti considerd
aceastir form5. de variabilitate drept o concesie pe care Darurin a fdcut-o incognoscibilului, ca pe
o alunecare in idealism. Nu se poate nega faptul cf, in opera lui Darwin se gdsesc alunec[ri in idea-
lism. Dar despre acest lucru ne propunem sd vorbim in pragrafui consacrat suprapopulaliei gi in
ultimul paragraf al parlii intiia a acestei prefe{c.
Am recitit atit criticile , cit 9i toate pasajele din < Originea speciilor > gi din alte lucrf,ri ale
lui I)arwin, in care acesta vorbegte despre variafia nedelinita.
ln aceastl probiemd a; distinge doud aspecte: unul legat de principiul cauzalitatii gi altul
in raport cu conlinutul pe care il dA Darwin varia{iilor nedefinite.
Cu probitatea care il caracterizeazla, Darlvin mdrturisegte cinstit cd in nici un fel de varia-
1ii el nu este in stare si stabileasc[ de ce diirtr-ui1 grup mare de indivizi apar{inind aceleia;i specii
unii variaza gi alfii nu variaz'a,. Nici la un secol dupii publicarea< Origrr;ii speciilor)), cu toate pro-
gresele esen{iale realizate in biologie gi in llumeroasele ei ratnuri, nu sintem in stare sd stabilim
incd, in mod plecis, cauzele variabilitdlii individuale. Nu putem statlili, cum spllne Engels: < de

I l. r/. Nliciurin, Socinneniia, vol. lV, Oghiz, Moscova, 1948, p.402.


\.\-\\ I I, lt li l' -\ T,\

ce in aceasti pistaie sint 5 boabe de mazdre qi nu 4 sau 6 D 1. Aceasta nu inseamnd insd ci intr-o
zi nu vom ajunge si cunoastem determinismul intim al variabilitntii unui grup sau unor indivizi
luati izolat.
Problema are gi o laturd de care se ocupd Engels cinrJ descrie raporturile dintre necesitate
;i intiniplare. Engels criticd pe acei care igi inchipuie cd rolul ;tiinlei este s[ se ocupe numai de
lucruri ctrnoscrite, ca si pe acei care vdd determinism acolo unde este simpla intimpiare. iar exemplul
pe cale ni-l ild asurpra drumuiui de nrmat in privinla raporturilor dintre intimplare qi necesitate
este tocnrai acel al varialiilor divelgente pe care le descrie Darwin. < ln opera sa epocald, Darwin
porne;te dc !a cea mai iarga bazd reali de care clispune
- intimplarea. Tccmai nenumdratele deo-
sebiri intimplatoare intre indivizii din cadrul fiecdrei specii -- il fac (pc Darwin
-V.M.) sd se
indoiascd de... no{iunea Cc specie in fixitatea 5i invariabilitatea metafizicir de pina atunci>> 2.
Problerna recunoasterii sau nerecunoagterii capacitatii lui Darwin de a descoperi ca'tzele
intimc ale fenomenelor studiate de el rdnine deschisi. Recunoa-;terea orrestd a iui Darwin. cd pro-
blema cauzelor variafiei nedefinite il tlepiisegte, rimine pcrrtrti noi un exemplu de modestie, denrn
tje ut'mat. Darwin cunostea linritcle capacita{ilcr sale ;i rrn ir.scundea rrici altora aceasta.
Al doilea aspect al problemei varia{iilor nedcilrrite este acel ai con{inr-rtului acestora. Obser-
vind atent ceea ce intelege Diirwin prin variafii de{irrite si nedefinite, am avut mai degraba
impresia cd ei descrie sub forma de varialii definite variafiilc asenrindtoare apdrute la utl mare grup
de indivizi din aceeagi specie. Iar prin valia(ii nede{inite. ni s-a plrr,rt ci descrie, in fond, varia{iile
neasemd.ndtoare, varialiile divergenre. Nc-aur ti agteptat ca Darrvin. cal'e a descoperit principiul
evolufiei divergente, s5-i fi atribuit o fbrnrir de variabilitate spcciald. Darwin n-a fdcut acest lucru.
Aparilia qi dezvoltarea varialiilor divergente constitilie unul din factorii esenfiali in aparilia de rroi
specii gi in evolufia lor ulterioard. ca 5i in difer:en{ierea de func(ii noi. si irpoi de tesute si organe
noi in interiorul indivizilor.
Existen{a varia[iilor divergente estc in af'arii de orice indoiala. Muiii cercetdtori ie-auobservat
;i descris. Pentru Miciurin, varia(iile divergente nu nlrnrai ci existd, dar elc au constituit o pie-
dicd in dirijarea varialiilor provocate. Dupir l\{icir:rin. <, daci incruciqdm doud piante si ob{inem
hibrizi cu con'lbinarea anumitor insu;iri. ori de cite oli arn repeta. in alt timp. incrr.rcigarea in
cuprinsul aceleiagi perechi cle plante. nu vorir oblirre niciodata liibrizi cu aceeaqi structurd. Chiar
semintele unuizr ;i aceluiasi lruct, ob{irrut prin incruciqare. dai.r puie{i de soiuri deferite. I)upI cunr
se vede, in crearea formelor rroi. natura prezintd o ciiversitate infinita gi nn se repetd niciodati> ".
Vedem ca si Miciurin constatd. dar nici el nu explicir de ce (( naturzr ull se repetii niciotlat[>. $i
iotu$i Miciurin reuge;te sa domine tendinla spre varia{ii divergente a hibrizilor sai 9i sa dirijeze
aceste varia{ii in direc{ia dorita. Pentru ,:rceasta. Miciurin lblosegte fic metoda nlentorului vege-
tativ (dozat la nurndr de grefe, moment de irrtenen{ie. rnodalitiifi de inflr.renfare a partencruli.ri
stadial niai tinir, prin excizia par{iali sall totald a frunzelor acestuia si urieori si a radiicinilor)
siru. dacd. este necesar, prin mentor sexual, urmat sau nll ulterior de urr mentor vegetativ. Tn ase-
rnenea condilii. Miciurin reu;e;te sir transforme varia{ia divergentd in valiafie definitd, dilijata in
senstil rJorit. Procedind in felu! acesta, l\.{iciurin rr-a tdcut decit sd repctc. cu alte mijioace, ceea
ce face si natnra. Ciici, as{l cum alatd gi Dar-win, din masa uneori mare a variatiilor divergente,
seleclia naturali re(ine numai pe acelea care sint favorabile. in tirnp ce celelalte variafii vor sldbi
si irr cele din urmd vor dispirrea.
Studiul varia{iilor divergente ne eirata cd. nu orice varia{ie constituie un caracter nou care
se transmite in mod obligator prin ereditate. Din masa caracterelor noi apirute se transmit gene-

I
F. Engels. Dialectica naturii, p. 220.
'l
Ibiclern- yt. 222*223.
l. V. Micitrrin, Opere ale.sc. Lld. Acacl. R.P.R., 1954, p. 156.
i'I; I., 1.'AT.\ \ \_\\ Ii

raliilor Ltrmetoare t')umai ccle aciecvate. adici nunrli acelea asupra cdrora aclioneaza seleclia natll-
ralA. Acestea se transmit dominilrrt. Iar celeialte varialii, fie cd nu se transrnit de loc, fie ci siilt
transmise slab ;i nu mai persista in generaliile urmatoare, pe cind varialiiie dominante se intdresc
si sa anrpiiiica.
Pe1t1r a inclreja. noi credem cd nornenclatura veche a varialiilor se cere moditicatd". Tre-
buie sL adrnitem cri to3te yariatiile silt definite. Iar in -erupul varia{iil-or de{rnite as propLltle si
rnen{inem urrn"l;-it,:a,rele forme : varialii aseminf,toare -- privinci un grLlp inare de indii'izi - (fostele
variafii clefilite); varialii divergenf.e. neasen-rdndtozrre - privind pe fiecare individ in parte '- (fostele
variatii neclefinite); variafii corelative si variafii prelungite. Primele dou[ forrne de varialii defi-
nite ar privi gniformitatea sau neuniformitatea varialiiior ia un numir de indivizi din aceezrgi spe-
cie; ultirrrele ciou[ ar avea semnificalia pe care ie-a dat-o I)arwin si la care nu r'dd ce s-ar ptttea
adauga rtou.

*
Capitoiul ',.'ariatrilitiitii. prin clezvoltarea ercepfionali pe care i-a dat-c-r Darrvin, a contribuit
intr-o foarte mare misur:i ia consolidarea concepfiei evolu{ionismului in biologie, ca ;i in lupta
contra 6xismulli gi crealionismului meta.fizic, precum qi in luptele politice in care doctrina dar-
winjstd a fost tolositd irr contra celor care suslineau ve;nicia orinduirilor bazate pe exploatare,

Relafiile intra- gi interspecr'fice. Problerna suprapopulafiei, luptei pentru existen{i


si a ajutorului reciProc
Darwin 1-a asclrns faptul cd ideea luptei pentru existenla gi principiul suprapopulaliei ie-a
luat cle la lr4althus qi cii de la Herbert Spencer a luat ideea supravieiuirii celui mai apt. ln pata-
graful urmator imi propun sa exprrn gregelile lui Darwin, iar in para-eraful de fala sd fac o analizil,
in limita capacitalii rnele modeste a rela{iilor intra- ;i interspecifice.
problema suprapopula{iei ca Si a raportuiui indivizilor in interioru! speciei gi intre specii.
este compiexd, iar Danvin n-lL sistemetizat in mod suficient, cum a fdcr"rt ilr multe alte cazuri, chiar
materialril foarte valoros pe care-l expune in < Originea speciilor > $i in alte lucrdri. Existd ;i unele
contradiclii. Aga cle exemplu, Darwin reia ca pe un fapt universal constatat, tendinla la supra-
ovulalie. Foarte des iltilnim in textul < Ori-einii speciilor> expresia < speciile au tendin{a naturald
la irrmullire nelimitatd >. pentnr ca pu{in mai ?ncolo sd gisim exemple iu care Darwin arutl c:a
mgsca Hippobosca, Condorul. Pinguinr.rl ;. a. depun foarte puline oui, uneori chiar utr singur ou :
;i totu;i, recunoagte Darwin. sir-it tot a$a de numeroase ca si cele care prezitfia - ceea ce noi
numim fenomenul de supraovulaiie. Las pentru moment la o parte explicaliile pe care le dit
t)arwin in privin{a efectelor supra* 9i oligoovulaliei.
Sezisiircl aceastd scdpare a lui Darwin, ne-am propus si sistematizlm chiar materialul fantic
adus de el in sprijinul teoriei suprapopulafiei ;i a luptei pentru existenfl. Sisteiuatizarea accstui
rnaterial am fdcut-o lgild cioll puncte pe coordonate: num5rul cle oni in momentul pontei 9i num[rul
cle indivizi care ajulg aclLrili (lumdrui sau procentajui). Am luat deci punctul inilial qi punctr-rl cul-
rtinant de ciezvoltarc ontogenetici,i. intre aceste doua coordonate am integrat lupta 9i ajutorul reci-
proc ca elemelte pe care ie gdsim atit in raporiul care se poate stabili in interiorul speciilor, cit
;i iltre specii. Rezultiiteie oblinute au fost dupa plrerea noastrd, deosebit de interesante. Eie par
sd ne ajute sd vedem mai clar r-inele liicrLrri care inainte ne sc[pau. $i prin aceasta sd ne linem
cuvintgl clat la inceputul acestei prel'ele, cind am promis cd vom expune critic doctrina darwinist5.
bineinleles in limita puterilor noastre dc cliscerndmint.
\ \ \\-III 1,11 EITATA

Din datele gdsite in opera lui Darwin am fdcut doud grupe. La acestea am mai addg gat a
treia grupd. Fiecare din aceste trei grupe au corelativele lor in natnrS. ln grupa intiia gi a treia
am pus cazurile de supraovula{ie. ln grupa a cloua am pus cazurile de hipoovulafie (sau oligoovulalie).
l. Grupa intii. In prirna grupd am pus speciile cu un lllare numi.r de oud, saurespec-
tiv de semillte, din care trumai un procentaj mic ajunge la maturitate. Din momentul in care oudle
sau semin{ele vin in contact cu mediul extern si pind ce ajung adulte, se pot ivi urmitoarele situa-
tii (unele descrise de Darwin, altele descoperite dupd moartea lui):
o. hrana sau iocurile vacante sd fie insuficiente;
6. semin{ele sau oudle s[ cadd (seminlele sd fie purtate cle vint, iar oudle sa fie eiepuse sau
duse), in iocuri neadecvate dezvoltdrii 1or. De exemplu, Da-rwin descrie seminte de pla1te si arbori
gdsite in milul de pe malul apelor, in bdlli etc., serninle care pdstrau totugi, fie gi ngmai parliai,
puterea de germinaie (cel pulin unele din ele);
c' concuren{a vitald si he activ?i. Ou[le sau semintele sd fie mincate sau distruse de alte
fiinfe, care se hrS.tlesc cu ele (adaptdri specifiice sau nespecifice la oudle sau seminlele unei specii)
sau ctl larvele lor (respectiv plant: tinere). ln aceastd cate-eorie intrd toate cazurile de fito- gi zoo-
fagie, ca gi cele de parazitism. Substanlele organice din acest material viu sint cdutate si transfor-
mate prin asimila{ie in protoplasmd proprie;
d. in mediul de dezvoltare, semintele sau ou[ie pot sd nu gdseascd condiliile de eristen{d cerute
de dezvoltarea 1or (de exemplu, cerealele sau plantele nu gisesc condigiile de iarovizare sau cele
cerute de stadiul de lumin6; animalele nu g5.sesc una sau alta clin condiliile de existent[ cerute de
dezvoltarea speciei). Animatul sau planta pot sd nu moard imediat, sau clin contra, sd moard. Dar
chiar daci nu mor, ele nu ajung la maturitatea sexuald si nu mai dau urmasi. Se poate intimpla
ca plantele qi aninlalele din aceastd grupd s[ gdseasci condiliile de existenld, dar s[ moard i1 timpul
parcurgerii unei perioade de crize (de exernplu, Trifonova 1 a demonstrat cI lipsa oxigenului sau
scSderea lui sub anumite limite in apd coristituie un factor de mare letalitate pentru pegti, in
perioada crize lor de dezvoltare):
e. sd aparla fenomene de luptd intraspecifici. Ceea ce am putea infelege sub acest nume
imbracd forme si aspecte foarte diferite. Ne va fi greu sd le cuprindem pe toate. ln cele mai mglte
din caznri, este vorba de adaptriri in care problema principal[ este economia de hrand. sau folosirea
din nou a substan{elor organicc elaborate de indivizii din aceeagi specie. In cazgri de impu{inare
a hranei, se poate 'redea apdrind canibalismul atit la larvele de insecte, cit si la insectele adulte,
ca gi ucidefea unor categorii de indivizi chiar la insectele sociale. Trintorii sint uci;i inainte de intra-
rea stupului in hibernafie. Pe vremuri, popoarele sdlbaticc. in cazuri de foamete practicau antropo-
fagia. Insugi Darwin ne vo;'beste despre acest lucru. care se pare cd se mai practica incd acum un
secol labdgtinagii din lara Focului.
Folosirea din nou a substan{elor organice elaborate de specia insdpi se observd. cu oarecare
frecvenld, la Arthropode.
Aceastl folosire in-rbracl aspectul devoriiiii unor frali, mor{i sati vii. La nnele ipsecte, feme-
lele, dupd imperechere, devoreazd tnasculul. Cel ma.i cunoscut caz este al insectei Mantis religiosa.
Dar nu este singurul caz ?ntre insecte. Acelagi fenomen il putem observa la mulfi pdianjeni. Favre
a descris multe asemenea cazuri. Dup[ acest autor gi dupd al1ii, s-ar pdrea cd in acest caz femela
are nevoie de un supliment de hran[ pentru maturarea ouilor sale. S-al putea ca acest fenomen
sd fie legat gi de o scidere masivd a substan{elor organice din corpul femelei, care este e-<pr-rsi sI tnoard
gi intimpli in foarte multe cazuri la amfibiene, pe;ti ;i in alte clase de animale 2.
1!11""t?, :Tlte
1 A' N. Trifonova, Criticeskie periodi embrionalnogo razvitiir Uspehi sovremennoi biologhii, vol. XXVIII
nr. 1,1949.
2 V. D. Mirza, Histophysiologie de l'OvogenOse, Col. Actuelitds scientifiques et incl,, Ed. I{ermann. paris
1948. ln aceastd lucrare arn dat clate precise despre epuizarea femelelor ovipare dup6 ponti,
I,ItElIATA XXXIX

AIteori. lrevoia de substanle organice elaborate aparc chiar in timpr-rl dezvoltdrii larvale.
ln cazul r,tustei Miastor. puii i;i devoreazil marna. Alteori, o parte din embriotri. cei mai bine con-
formal.i. devoreazd ernbrionii mornri sau ouale avortive din aceea;i ootecd. Alteori sint atacali fralii
.,'ii. Fr-pomenuI acesta. destul de rirspindit, a fost dr:numit < adelphopiragie > (ii:a{i care se nrtj.uincit
rrpii p,: al1ii). S-a'rr descris fenomene de adelpl'ophagie pasivl (devorarea fralilor mor{i) din aceea;i
ootecii. {in acecasi pont:i sau purl,si de incuba{ie, dupa caz, ltr Ceienterate (Berroit). la Anrlelide
(.Michelson). ia Gasteropodc (Portmanti : Ankel; Hym,air; L4c Nl[urech: Conkiin: I]lochmann;
Franc). ia G:-rsrcrcpode (Frenc), la Amphibiene (Korschr,rlt qi F{eider; Raban<l) ii la- pe;ti (l(orschclt
1i Heider). iar Irrancdcscric la Frosobranche -- si atrrimela. Co!lunfiellascripta -- fenomette de adel-
plropliirgie activi : < I-arvele igi fixeazi gura pe marginea velum-r"ilui unuia din fralii lor qi tttt-i nlai
dau drgmgl. Dupd ce au produs o rupturd in velunr. viteiusui se rirspindegte ;i este rcpede
consumat > 1.
Prin aclaptarea la arcest rrrocl de dezvoltare. intra din nou in n:etabolisrnul speciei ciriar n-llte-
riah.rl pr.'ost elaborat de ferneli (ouiric at'ortive, embrionii prost conl'ortna{i sau ncviabili). Efcirtul
f'enrelei pentru edificarea materialului organic care intlii in ouI nu se pic-rde, ci este folosit dc em-
brionii care erll vitalitate maii ina.re. Fenomenui de adelphopha-eie se explici bine prin seleclia naLtiiralit.
j.
Noi irvem convingerea cd cl este mai rflspindit qi cd s-ar putea sd fie observat gi la piatie Terme-
1ul <1c aclelphophagie nu este prea fericit ales. Adelphophagia pasivd este la granitd dintre h.rpti
1i ;.:jritonll reciproc, circi lupta gi ajutorul reciproc se petrec intre partenerii
.rii: or, in cazui adel-
phophagiei pasive, unui din cei doi parteneri este iirort: nutnai in cazul adeipirophagiei active avem
prcpriu zis uu fenometr de lupt[.
Ci.r aceasta n-am epuizat aspectele pe care le poate lua lupta intraspeci{rcii in cazul speciilor'
cLl supraovlllafie. Mai sint si alte aspecte, destul dc clinoscute ca sii mai fie ttevoie sh le
reamintim.
An1 ales i6 mod cleliberai form'r de luptl intraspecifici cea mai brutali, pentrtt a arhtzr exis-
tepla sa, reiilir, contestati de unii biologi, prii-rtre care ;i Lisenko. la plantele cult.ivate. Canibaiisnlul
poate sd ia diferite aspecte gi, cum r1e-arn str[dr.rit sI ardtdm mai inainte, el poate s[ aprrd in dife-
rite co.iditii si in diverse faze de dezvoltare ale fiinlelor vii. Numitrul speciilor la care s-rlu descris
fenomene <ic luptri intraspecificli este relativ mic.
*
Or1[le sau seninlele carc- ciispar descrise la punctele u-li - nu dispal prin lupta'
C;.rzurile,Jescrise la ptinctele a. b. c. sint. prea bine cunoscute pentru a cere exemplificlri' Gdsim
ilt <Origincu sper:iilor> suficient de rnulte ciate in aceas'ud privinld.
?1 ca-zur:ile descrise la punctr.il d.,in unelc cazuri s-au precomzat solulii care impiedicd moartea
in perioadele de crizd, a dezvoltarii _- sau ii reduc efectele. Trifonova preconizeazd.ca, in perioadele
de crizir. si se slroreascd procentaj'"rl de oxigen din apd prin mijloace artificiale. La pds[ri. i\4astaler
a precoliza.t sublierea cojii printr-o tratare prealabild cu solu{ie de HCI a oului tieincubat sau cl'.iar
crlpares coiii, sau rricirea ouiLor in rnod artificial in cliferite perioade ale dezvoltarii : la alte specii
s-au ilreconizat arite ini-iloace.

I Franc, C. R. Soc. Biol,, 1941, p. 1495.


r Lisenko expiica altfel acesi fenomen, pe care il senrnaleaza cu ocazia studiului concreqterii riddcinilor ste-
jarilcr scgiina{i in cuib. Lisenko a descris 1a acestea fenomenul de < autordrirc>>: indii'izii lipsi{i cle vitalitate' prcdes-
tina{i sii 1noa1'r, i1i cecleazl ri,liicini]e lor indivizilor ceior mai viguro;i: sau ilt..'ers, cei vigurogi imprumutd riddcini
(li
o clatit cu elc ;i posibilita{i mai bune de hrani) de la cei dcbili. care vor n'iuri.
1:tiivizii sacrificaii (devorali vii sau nror{i) asigurl nrenlinerea. clezvoltarea 5i inrlullirca speciei. Tnsi I-isenko
nu vede ?n r. autoririre>' un fenonren de luptd intraspecificl.
l,trl,1.',\T,\

Problema supravieluirii speciej celei mai erpte este greu de pus aici. Nu avem niciun criteriu
rentrlr a aprecia daci un individ este mai apt in perioada <lintre crize (cind au loc intense fenomene
,Je transform'Iri cantitativc), sau in perioada de crizla (de salt calitativ brusc).
Problema supra,vie{uirii apare. iir zr-ceste cazuri - ca gi in altele similarc pe care nu le-am
nrlli cilat -- ca un proces care poerte fi reglat de noi atullci cind ii descoperint iegile interne.
Facind bilan{ul fenomenelor relatate la pun ctele a-e din aceastd grup5. se poate uqor vedea
ci lupta intraspecificd existai (ca si cea interspecificir). dar c[ aceastd folrnd de relalii intre specii
nLi este un fenomeii constant ;i general.
Neavinci acesie proprietd(i, credem cd lupta intraspecific{ nu constituie un factor de evoluiie
de valoarca celui pe care-l reprezintd, lu.pta irrterspecificS.
I-upta interspeci{icir se opreste cind prirr sacrilicnrea unor indivizi se asigurd via{a celorlalfi.
in lupta interspecificir raporturile dintre specii pot merge cle la echilibrarea inmullirii indivizilor
clin cele douii specii. la ririrea si chiar disparilia unei specii.

2. G rupa a doua. A.l doileagrupdescris deDarrvin este constituit din animalele ovipare
sau vivipare, care formeazd. un numdr mic de oud, curn este cazul rnugtei Flippobosca, al Condo-
rului, al Pinguinilor, al m-irltcr mamifere care nasc ci(iva pui sau chiar un singur pui deodat[ (cum
nasc de exemplu ierbivorele mari). Aceste cazuri sint citate chiar de Darwin. Dar afard de acestea,
in tcrate clasele de animale existi foarte numeroase specii cu un numdr mic de oud. Ca unul care
m-am ocupat timp de peste 30 de ani cu fenomenele de vitelogenezd., as putea cita citeva sute de
specii eare prezinti fenomene de oligoovulalie. Fenomenul acesta nu-i deloc rar la animale, gi cred
ca gi la plante se pot observa destul de multe specii sirlbatice sau cultivate care dau pu{ine scminle
sau fructe.
Prima grupd, eratniiratd mai inainte, se caracteriza piintr-un rrui-nrir mare de oud, din care
numai un mic procentaj ajung adulte. De exemplu. lii circa 20 rnilioane oud de Ascaris, unul singur
ajunge adult (cifrd miuirrid, ca procentaj). Din circa douir milioane oud ale unei broaste, numai
citeva sute ajung adulte (cifra care. ca procentaj. osciieazd intre cilra minimd -si cea medie). Din circa
100-120 oud de muscd dorresticd, circa 5 -10 ajun-e adulte (cifri aproape maximi ca procentaj).
Molu;tele citate in grup:l precedentd, ca prez-entind fenomene de aclelphopiragie se integreazd. intre
cilra medie ;i cea maximl. in ce privegte numdrul cie embrioni care ies d.intr-o ootec[. Aga de exemplu,
procentajul embrionilor vii iesind dintr-o ootecd la Purpure flavina este de 5 -iC]; (dintr-o ootsci
cu 2000 ouii la inceput), iar la Buccinurn de 1-2 ,?',r, la un numdr egal de oud intr-o ootecS. La
Collumbella scripta. din 5 -6 ouii d:ntr-o ootec[, unul singur eclozearzd. Restul sint mincate. Rapor-
tat la un nurnidr mai rnarc de ooteci, proc':ntajul in cazul acestei specii oscileazd intre 16 ;i 20')L.
Darwin ne atrage aten{ia ca strulii depun circa 20 ou[, iar Condorul dou5. Dar condorii,
in America de Sud. sint mai rrumerogi decit strufii. Pinguinii, cu Lin singur ou, sint una din pdsdrilc
cele mai numeroase de pe glob. Darwin vorbeStc in aceste cazrtt"i de adaptiiri speciale. Hippobosca
depune ou6le in locuri ferite. pe cind nrusca dornesticd le depune in [ocu;'i neferite. Pinguinii pre-
zrnl:a adaptdri de proteclie pentiu or.rl lor, r.rn fel de bnzun:lr. Marsupialele prezintd rnarsupiul, Pipa
Corsigera. incubalia erteii-u'r: pdsdrile isi clocesc si apar5. pr-rii. Hippocampul i;i ocrote;te puii in punga
.a (li poate c[ ii 9i hrdr-re;te in oa-recare mdsur:j-), Onicophorele vivipare hrinesc si cresc un num[r
rric de pui ctc. Ovoviviparitatea ;i '',iviparitatea sint. clr rare cxcepfii, fenomene in care nu intil-
rjm un nnmdr mare de oui. in toate elispozitivele cle incubalie extern"[ 9i internl pe care le cu-
''rira;tem. numdrul embrionilor depii;egte rar cifra cle i0--!5. Dar din enibrionii care sint astfel cres-
--rrti. cei mai rnul1i ecloz.eaza li din cei eclozafi un procentaj mare ajunge aduit.
lir acest caz. nu putem vorbi despre o suprapopulafie, nici despre supraovulalie, ci de o oli-
:,r.rr ulatie. Am impresia cI s-a identiljcat supraovula{ia cu sliprapopulalia. Iar ambele s-au identi-
I'ttl.tF_{TA XLI

ficat cu supravieluirea. Aceste no{ir-rni nu sint identice. Suprapopuialia este o noliune bazata pe
premise nereale. < lege> inventata de Merithus pentru a iustiilca exploatarea ;i chiar dreptul clasei
exploatatoare de a extirpa o parte din populalie. Ovui:rfia (hiper- ortho- sau oligctovulalia) cu care,
dupa mine. se identificd suprapopulafia, r:eprezirrtd inceputul dezvoltiirii ontogenetice. 1;c .:ind supra-
vieluirea se raporteazii la o faza avarrsntd a orltogcnezei. la stadiul adult. Iar' < teirdin(a linneand spre
inn-rullire nelimitati >>, in care credea Darv,,irr. se doveclerite a nu {i generalii. Ba chiar un foarte mare
numdr de spec;ii prezinti. prin adaptare. sub influerr{a selec{iei naturale -- o tendin{it contrard de
innrullire Iimitata. inso{ita fie de mecanisme de protec!ie naturale (ouile sint clepuse in locr.rri ferite).
fie de mijloace de proteclie diverse ca : incuba{ie extcrnii. clocire, incuba{ie internd. marsupiitm etc..
care apar la pdrin{i (in enorma rnajoritate ia femelii, dar pot apf,rea ;i la barbali, ca in cazul Lopho-
branchiilor). in asemenea situalii, condiliile de existeirli iaLr alt aspect. iar numarul cr:izelor de dez--
'":oltare fie ci este redus. lie c[ ele sint mai ugor de suportat sub influenta urecanisnrelor adapta-
tive materne. Adaptdrile merg a;a de depzrrte. incit la amphibienli Pipa dorsigera, Pipa americana
;i Hyla Goeldi incubafia lor pe tegurnentul extern erl femelei - suficient de vascularizat - permite
animalului sI nu mai treaca prin stndiul dr-'n'ronlloloc {larr,'a liberd). Nu mai au loc metamorfoze
ca ?n cazul dezvoltdrii libere a oudlor de amphibierre in irrediul extern.
in incuba{ia externii avem impresia cI intrd in ioc legea sconorniei rnaterialului energetic.
despre care vorbe;te Darwin in capitolul < Instinctelor > din < Origiriea speciilor >.
Transforrn[rile pe care le suferi embrionul s?nt de aceiagi ordin, in cadrul incnbaliei externe.
iar in momentul ecloziunii iese din dispozitivele sale embrionare ca o tinird broscuii. Atit prote-
iarea oului (ca la piis5ri) cit gi ovoviviparitatea gi viviparitatea (cu numeroasele ei aspecte) apar ca
varialii adaptative -- dirijate de seleclie - in care nu intrii in joc cresterea capacitdlii ovigere sarl
vitelosintetice a ovarului.
ln aceste cazuri. care nu sint de loc rare. nu se poate vorbi rrici de suprapopuliitie. nici de
hrana - care ar cre;te in proporfic erritmeticd. ia"r inrnultirea in proporlit-' seornetricii ;i nici cie
concurenfa vitald in interiorul speciei. in grupa doi. fenomeneie de lupti irrti'erspecificd sint rArel
sau absente; aceste fenomene pot. ?n cazul supriiovul:i{iei, sI ia citeodatd un aspect destul de vir.r.
Malthusianismul - chiar dacl l-am luil in forma prezentat[ de t)arrvin in < Descenden{a ornului. . .)) --
nu se aplic[ deloc in aceasti ,erupir. Relaliile in interiorul speciei pot n indiferente si numai
rareori iau aspectr"rl de ajutor. De exemplu ultele pasiri (rindunicile. pesc[ru;ii etc.) i;i apard ou51e,
puii ;i pe ele insegi de atacul altor pdsari sau mamifere carnivore; sau se apiird urla pe alta prin
atacarea in nrasd qi din toate pdr{ile zr agresorului. Dar de exempiu omizile care ies dintr-o masi
de oud nu se ajriti reciproc. Avantajurl ior este cii {iind multe impreunl din aceea;i specie, cind
devin fluturi ele se imperecheazl u;or gi prin acest fapt asigurd mai bitre continuitatea speciei. La
fel pegtii care triiesc in bancuri. Dezavantajul este cd atunci cind sint descoperifi, dusmanii fac
ravaje in rindurile lor cu mai muit[ r.rgurin{5 decit atunci cind sirrt rari qi dispersa{i. Gruparea in
cirduri, stoluri etc. poate sd prezinte ;i alte avantaje. tlnii du;mani ataci numai indivizii izolali
;i nu atacd o grupare mare.
Noi cunoar;tem azi unele din legile irrterne ale elabordrii unui numdr mai mare sau mai mic
de ou5, dupd specie. mediul de dezvoltare. bogdlie irr substanfe organice a mediului, modul de dez-
voltare. liberi sau sub protecfia pirin!ilor. gradul de e.,,olutie ;il speciei etc. Gralie a-cestor cunos-
1in{e de azi putem afirma ca supra.ovulafia nu este un caracter ger"lerai in natura gi cd ea se g5-
seqte rnai mult la speciile cu o organiza{ie inf'erioirrA, saLr apare ca un caracter de adaptare a spc-
ciei ale cdrei mijloace de rdspindire sint precare.

I Darwin citeazi cazul lupilor care nLl se lupti direct intre ei, dar se concureazd in ciutarea prazii. cazul plan-
teior de visc care atunci cind sint mai urulte pe acelagi arbore se lupti intre ele etc.
\Lrl_ l'n rir,\T.\

Dar in naturd inai erist[ o alt[ modalitate eare folosegte snpraovulafia, si o folose;te bine,
fiird ca sii dea loc Ia fenomenele descrisc in grupa intii a acestei sistematizdri. Despre aceastir moda-
iitate vrelr si vorbim in cacirul grupei a treia a. clasiliclirii noastr-e.

3. Grupll a treia. SistematizinC materialul hogat pi:ezentat cle Darrvinchiai'in<(Jrieirielr


speciilor> si cel cunoscttt de itoi ili citrsul studiilor troiistre asLtpra ol'o. si vitel<igi:iiezci ia nliiiraic.
anl ajuus sii distingem si c ii treia gr:up5: ij.ceeii a insectelor sociale. il cerealelor, il ul.lo!. 1.-,lantc
s:ilbatice cu Llll numiir lnare sau moderat cie seminie, dar cu o p'r:tere clestul cle nrare cle in1-.ui1irc
vegetativir.
ln cazul insectelot'soc.iale (furnicile. albinele, viespele), la speciile cele mai eloluate. i-egina
depune uu num[r mare de ou[ (unul la dor-ri rninute la albin[; unul la cloud secunCe in caz.ttl
reginei thermitelor). Nurnitrr-rl indiviziloi' dinir-o colectivitate se ridicii la zecr s:iu chiar sute clc
rnii de indivizi. dacit nu ;i mai nrult. Degi in aceste cazuri numlrul oudlor este deosebit cle n1arc.
in compeLra{ie cu cel prezetrtat de .'ierntii anelizi. de pe;ti teleo,steeni. de arnf,bii ca si de altr a-nim;ile
si plante din grupa intiia. totu;i ia fiiniele clin grupa a treia se observir c[ gi lum5rul supravietui-
toarelor rS.mine tl'lirre. contrar ceitir ce se observi in cazul animalelor din trqlupa intii a ciasiljcitrii
ttoastre. intre indivizii din gi'ui-,a a treia se stabilesc iela,lii rioi. Se observd l'eno6erre de aji-rroi-ri:ci-
proc, care uncori rnerge foai"te departe. Agii de eremplu" in cazul insectelor sociale. inclividul este
subordonat cclectivitelii. O aiblni infeapa si moaie" dar prin moartea ei, poate aiunga u6 dtignan
care atacf, stupul. Colectiviiatea este salvatd. Delrarte de mine ideea cii albina. iniepind, face up act
constient. Dar chiar si sub fortira de instinct de airiirarc, actul ei serve;te colectivitilii. Se cultosc
lllll'neroasc excrrrple care arati felLri curn albirreie. funricile si viespele isi apiir-5 pu-ii lor sau stupr-rl.
cuibul silti nruguroiul.
in toiite aceste cazuri. cliiar rJaci nu sint pt'ea nurneroase, problerna rnalt.ftusiaiiri a hrapei
care se inmultegte ir: propoi"!ie a.ritmcticS ;i a speciei care se inmulleste in proporfie geornetrici t-ru
se pune nici ea. Pttterea cic irtmultire a insecteior sociale este in funcfie de mcdiu. Faptul cir 6oi tirrtiem
s5. inmullirn continurt num[rul stupiior de albine clovcdeste cii ltlr s-.1 atil-rs plafolul s,;lrer-i1r-ai hra-
nei pe csrre o pot trvea la disirozitie albinelc in ltatur:i.
Dar pe lingl formele de a.iutor ieciproc, foarte crinplexe la insectele sociale (qi <leslul cle bjne
ctlnoscutc, ceea ce mf, scuteltc- sI lc rnai ciescriu in detalii),, pof apLrea;i unele aspecte cle luptii intra-
specificd, asa cum am arirtat mai inairrte : trintorii sint ucisi to;]n1na ; regitra alhinelor ucirje rcgipele
tinerein exces. in primul oaz s-iiu st-abiiit reflexe care aplrii cantilatea de hranri; in al cl-oilea cirz" rellexe
cale apiirii. colectiviteltea de ciesccmprrnere.
in anibele cazuri ac{iunile aibiirelor care ucid trintor"ii (;i mor qi ele) r}u aLr nimic dip apar-enl,a
unei iupte irltraspecifice dc tipul celor care se ',,,[d in grupa intiia. ci capitd un contiirut nou. snper;or:
interesul colectivitdlii.
La plantele cerealiere. nuntdrul nlare ca si desimea lor sint ui'l ririjloc r:are le air-rtii si se dcz-
volte. Omul introduciitd a-ceste reguli in cultura sa a reprodiis, fdri sI cuitoAscii, unele sspresls .r,r.
existti in naturl. Se cunoaste cazul -- citat de Darwin -- ai spinilor curopeni. cAre cresc rar si ciis-
persafi !n aceste cotttineut, iar in Arnerica de Sud acoperd suprafe{e cie kilornetri patra{i. Varia{iilc
acestor specii in cele douir continente sc pot cxpiica plintr-o crestere a vit$iitdiii lor in America de Sgri
;i nu prin varialii aritmetice ale ltrariei. Se cunoagte de .lscmenea c;iZUl - citat ele l-isenko al coc-
sagizului care atunci cind e senrtinat cles formea.zd, cu rzidicinile lui un pislrj in care rru mai reuseste
sii incolleasci nici o simin{d strIirtI. Un l'cnomen asemlnltor am vdzr-lt 1:r licrdrnioare. crir-e a-Ll tell-
din{a de a cregte una lingi alta" form?nd un pislaj des cu rirdlcinile 1or, fapt cic care 6i-aq1 coplils
cu prilejul unei ploi iorentiale care iuase pdmintul de la suprafaia, -rurui rlzor cu idcr'6mioare. Anr exa-
minat felul cum cresc ldcrimioarele in paicir.rre qi am refircut experierr{a si in griidina mca. in toatc:
t'riltF,r-TI XI,III

aceste cazrri tenciin{a lor este sd creascd dese, sd formeze un pislaj de rddicini si rrici o altl plantl
nu mai creste intre ele. Este gi aceasta o form[ de ajutor reciproc in care fiecare individ singur se luptd
greu. dar multi la un loc reusesc sd lupte mai bine cu celelalte specii. Aceste aspecte sint cunoscute
din lucrirrile lui Lisenko si nu am nimic nou de adaugat la ele.
Cred cii tot itr aceastd gnrpii trebuie sd punern speciile ci.tre. chiar riaca prin rrumrirul mic de
otti sau pui aparlin la grupa a doua. totusi prin instinctele de via{[ in colectivitate (cird, tnrmir, cireadi
etc.) reu;esc sit aiungi ia forme de relalii intraspecifice pe care le-arn descris mai inainte la insectele
sociale. Am vorbit mai inainte de rindunelc 5i pesclnrgi. Putenr sI adi.r-rgini dropiile, care trdiesc
in cird si ia care un individ din cuib face de sentineii expnnindu-se el lrentru salvarea colectivitdlii;
equideele si cornutele rnari salbatice care trdiesc in turmd qtiu sd-;i apere pr.rii uiteori cu sacrificiul
viefii lor. Numirui mare de indivizi in acest cazn:u prezintd. reaclii cantitative sim-prle. ca in cazul omi-
zilor. ci reacfii complere. de ajutor reciproc. care variazd. ca _qrad si importalttii in raport cu gradul de
evolulie ai reactivitdtii clasei, genului sau speciei. La insectele sociale se stabilesc li condilii de micro-
climat (stupul. muguroiul. cuibul). Tn interiorul speciei are loc o di'"'iziune a rnuncii dus[ la extrern,
prin rnaterializarea acestei diviziuni in caste (lucriitoare, solclaf i. regind. uneori si sclavi * la furnici:
regind, lucrltoare gi trintori -_ ta albine). Rela{iile merg mult mai departe la nnele furnici prin inter-
dependenla lor cu aphidele, fenomen observat qi descris gi de Darrvin. S-a descoperit ci unele furnici
cultivd atturnite specii de ciuperci care le ajutir sI atace lemnlil etc. in interiorul speciei, lucrf,toarele
au func{iuni bine stabilite qi ajutorul pe care-l dau ele puilor, rcginei etc. constituie tot atitea dovezi
de ajutor reciproc diferenliat. La cereale intervine activ omul; aga incit interdependenfa dintre om
gi cereale mergc foarte departe. cdci ornul nu nurnai cir le creeazir coritJitii agrotehirice bune. ci le apirii
;i de buruieni" de d[undtori qi de duqmani microscopici, spre a-gi asigura o recoltii cit mai erbundent5.
lii grupa a treia, lupta intraspecificir este foarte rar[ si" in cazui cind apare, ia formele clescrise
la albine, san alte forme asernlndtoare. Se mai poate descrie ir-rpta masculilor pentru regind. la albine.
-- formi de lupti care ar intra in cadrul selecliei sexuale - fenomene asemdnirtoare observindu-se
la animalele care trdiesc in turm5, cird, ciread[ etc.
Darwin are dreptate cind afirm5. cir nici o relalie de lupta sau ajutor reciproc in naturd nu se
lace fdri satisfacerea intereseior speciei (cind aceste relalii de ajutor se fac in ir-rteriorul speciei, indi-
vidni se subordoneazd, intereselor colectivitdtii) si intereselor ambilor parteireri in cazvi de ajutor
reciproc intre specii.
in grupul trei al clasificdrii noastre. malthusiarrismul este complet exclus.
Sistematizarea propusl permite si vedem cd lupta in interiorul speciei este uneori reald, dar
c[ ea este deosebit:i ca formd gi importan!5 biologic[ cle lupta interspecificd. cd lupta intraspecificd
este departe de a constitui un caractcr general, de a fi o lege generald in lumea fiinfelor vii. De ase-
menea cd nu totdeauna existf, relalii de ajutor reciproc intre indivizii aceleiagi specii, cd acest ajutor
reciproc este condilionat de dezvoltarea de relalii complexe. Cd ir-rtre indivizii aceleiagi specii pot
exista simple relalii de grup, fdrd ajutor reciproc. Cd intre specii pot sd existe relafii foarte complexe,
de la rela{ii indiferente, clrm sint cele ale Ithomiei fa!5 de ceilalli fluturi care o imit6, la relalii de aju-
tor reciproc. uneori constante, alteori variabile (ca intre simbionlii mazdre gi bacteriile ei rizopode),
sau de lupti, care de asemelleA poate prezenta grade, intensit:i1i gi forrne foatte diferite.
in asemenea condilii noi s?ntem de acord cu biologii care neagzi valoarea principiului sttpra-
populaliei si propun ca in locul sIu sd se vorbeascd de supraviefuire. a;;a curn f-ac unii biologi sovietici.
*
Studiind felul cum speciile ajung sd-;i insu;eascd substanfele organice de care au nevoie pentru
viafa gi dezvoltarea lor. am observat cI se mai poate stabili o categorie de relalii, care nu sint nici
de luptd nici de ajutor reciproc, dar care pot evolua spre una sau spre alta din aceste doud forme de
\i.i\ I'tiI.. l.'r\T.\

raporturi. Arn vdzut, cind am vorbit despre adelphophagie, ca in forma pasivd nu se pcate vorbi
nici de lupta nici de ajutor. deoarece uumai unul clin parteneri este viu, iar celd.lalt este mort qi in
descompunere. Se pbate vorbi de o adaptare a speciei. care folosegte materialul elaborat de ea gi care
ar fj fost pierdut daci nu era ingurgitat de frafii embrionilor rnorti. Principiul economiei, despre care
I)arwin vorbegte la capitolul << lnstincte > se aplica din plin gi aici. Folosirea unor substalle organice
efaborate dupa specificul speciei este mr-rlt rnai u;oarI gi se realizeazra cu o traterie reclusd de enzime,
in comparalie cu efortul certit de edificarear din nou a aceloraEi sr-rbstanfe organice.
Nevoia de substanle oreanice, nevoia dintre cele mai puternice, imbracd si fbrma Ce luptit
(parazitism. fitofagie, zoofagie etc.) si forma de ajutor in interiorul speciei (substanrele organice ela-
borate de femeld ca vitelusul sau sub alte forme de embriotroflsm. in cazv'r viviparitaiii sag sr.rb
formd de rniere substan{e organice elaborate de indivizii adulli ai unei specii folosite cie al{i indivizi
-' larvele -- din aceeapi specie) ca ;i sub forma dc ajutor reciproc (de exemplu in cazul simbiozei,
ca gi in raporturile dintre furnici ;i Aphide). Cum sd categorisim insd speciile care trf,iesc 6in rezidii
organice cum sint frunzele moarte qi frunzele care putrezesc. din plante qi animale moarte, din rezidii
alimentare gi din excremente ? Unele microorganisme din aceastd categorie au fost numite saprofite;
animalele care trdiesc din cadavre au fost numite necrofori etc. intre un saprofit gi gazda lui pot sa
se sta-bileascl relatii foarte diferite, de la cele incliferente ale gazdei fali de saprofit, la relatii cle aiutor
reciproc sau de lupti (ultimele atunci cind saprofitii din nepatogeni devin patogeni). Dar in cazul unei
frunze, sau al r.rnei plante moarte, intre acestea qi specia care se hrdne;te cu aceste materii organice,
nu mai intervin astfel de rela{ii. Numai specia vie pro{itd, se adapteazd,, se specializeaz1 infolosirea
lor. Cei rnult pot interveni relatii de luptd sau ajutor in interiorul speciilor sau intre specii, adica intre
diferitele micro- si macroorganisme care atacd impreund satu pe rind acelagi substrat. Astfel de rela{ii
existd. $i aici poate fi eliminat un concurent ca si in celelalte doud grupe. insl procurarea de materii
orgattice elaborate ia alt aspect. in celelalte doui grupe, unul din paltenerii simbiozei furnizeazra
substanfe organice ceiuilalt; ierbivorele ;i le iau consumind planta; carnivorele mincind ierbivorele;
parazitul de la gazdd; plantele insectivore digerind insectele captate. in grupa a treia, procurarea
substanlelor organice din organismele vii, ia forma unui fenomen secundar. Pentru lumea vie, in gene-
ral, speciile care s-au specializat in descompunerea substanlelor organice sint extrem de necesare,
deoarece ele re dar,r in circuitul materiei in naturS. o serie de substanfe de primd importanfd: oxlgen,
azot atmosferic, amoniac gi alte s[ruri ale azotului, corrpu;i ai carbonului etc. Nu s-ar putea inchide
rnulte circuite in r-raturd, dacd n-ar exista aceste specii care descompun substanlele orgapice. Deci
este natural ca atunci cind vorbim despre relalii dintre specii sd nu uitdm gi aceastd categorie de relalii
care nu au niniic de-a face cu principiui suprapopuia{iei, dar care contribuie activ la dezvoltarea core-
la{iilor dintre specii si a principiului interdependenlei dintre organism ;i mediul lor de viafa.
*
in opera lui Darwin gasim deseori un material faptic extrem de abundent. care aratd modui
extrent de constiincios in nretodele de lucru ale lui Darwin. Pentru noi cei de azi, ur-ra din marile lip-
suri ale operei lui Darwin este ci pruden{a lui gi unele conceplii gi idei vechi au lucrat asupra sa cu
forla tradiliei. frinindu-i dezvoitarea. in opera sa se mai glsesc resturi vechi. idealiste. Concepfia
sa nu se ridic[ pini lii nivelul materialismului dialectic. in privinla trecerii cantitAtii iu calitate, de cxem-
plu, r[mine numai la forma evolutivd. Deseori dintr'-un material abundent scoate concluzii partiale,
pune accentul numai pe o latura a problemei. lasind la o parte cealaltd laturd. contradictorie. Aga
a facut cu evolufia bruscd gi cu ajutorul reciproc. Degi nu a avut nevoie, a privit principiul suprapo-
pulaliei << cu ochelari malthusianisti >, cum se exprimd plastic Engels.
La un secol dupa publicarea < Originii speciilor >> noi, beneficiarii direcli ai revolu{iei pe care
a pro\/ocat-o Darwin in qtiin{ele naturii, ar trebui sd ne gindim cd:
PIT E tr'ATA XL\,I

- intr-o epocd. in care pina gi cei mai ascultaii gi respectali profesori, prieteni qi consilieri
;tiinfifici ca Lyell ;i Henslow, erau fixi;ti - Darwin a avut curajui sd ftagd, concluzii atit de
ferme. Acest titan ai gindirii materialiste, a cd.rui opera s-a bucurat de inalta pl'eluire a marilor sdi
contemporani N{arx si Engels, rle-a ldsat o mostenire de o bogalie excep{ionaii. din care ;i noi gi citeva
generafii tlupa noi mai puteln scoate rnultc idei pe care Darwin le-a semdnatcu generozitate dar care
incd n-au fost exploatate. Sd ne gindim la. ceea ce au scos din opera lui Darwin, oameni cle gtiin{i
ca Burbank. Villmorin gi mai ales Secenov, Pavlov ;i Miciurin. Sd ne gindim, cind ne grlbilr sa-l
judecdm pe Darwin. cri el gi-a gasit drurnul singur, fdrd maestru. SI ne ginrlim la dedalll ipextricabil
al mullimii faptelor ;i datelor cate se adunaserd, la frina- pe ciire o prezenta pentru mersul ilainte
teoriile metafizice. fixiste si crealioniste care domneau nestingherite. la curajul lui Darwin de a spune
adevdrul tbri incorrjur gi fdrd concesii. Sa ne strf,duim la rindul nostru sa folosirn in mupc5. me'rodele
preconizate de el, cu siguran[a cd ne rinrine 9i noud incl foarte multe de f6cut, ci nrai sint incd foarte
nrulte probleme de descifrat.
Cind il judeclm pe Darwin, s-o f'acem cu respectul care se cuvine acestui mare inaintas, des-
chiz[tor de drumuri, unul dintre ctitorii ediliciului ;tiinfei. care a progresat gra[ie faptului cd Darwin
s-a integrat in ndzuinfele epocii sale gi a reusit si iic un olil t-rozitiv. un erou ai luptei pentru progres,
pentru bundstarea omenirii gi adevar.

L)arwinismul qi unele aspecte ale luptei ideologice gi politice

Din cele scrise mai inainte rezultd. cd doctrina lui Darwin este nraterialisti cu nunteroase ele-
mente dialectice. Ea se sprijind pe principiui determinismului lre care l-a dezvoltat in domeniul qtiin-
lelor naturii.
Doctrina lui Darwir-r a fost de o uriagd irnportanfd. pentnr triunrful rnaterialisrnului in biologie
si a ajutat mult la consoiidarea acestei concep{ii in filozofie.
Doctrina lui Darwin a rdmas si pind azi cea mai puternicf afirmare a n-raterialisurului in bio-
logie. Se combate in acelaqi timp cu n"rult succes, nnele teorii idealiste care domniserd aproape
nestingherite timp de secole in filozofie ca si in gtiinlele naturii. L,ste vorba de teoliile fixiste gi crea(io-
niste. Darwin a adus dovezi multe gi puternice care au infirmat crea(ionismul 9i fixisrnui in biologie.
Mai pufirr a fost infirmatl teoria vitalistd, de;i Darwin a iuat pozi{ie gi contra acestei teorii. Darwirr
;i-a concentrat focui argumentelor sale contra crea{ionismului si trxisrnului. Prin infirmarea acestor
teorii, idealismul a suferit o grea infringere. Penttu prima oari in istoria lr-rptelor ideologice anticre-
a[ionismul isi gasegte obazd, materiald. qtiinlifica gi devine un curent de masi din ce in ce mai puternic.
Infirmarea crealionismului si fixismr,rlui a avut un mare rdsunet nlr rlunai in cercul restrins
al filozofilor r. iri toate lirile s-au scris articole anticrea!ioniste, s-au [inut conf'erin(e, s-au scris cirqi
gi s-au constituit asocia{ii sau societ[li anticreafioniste. E. Haeckel a excelat in aceastS. privinla. Car-
lile sale de popularizare a darwinismului puneau mult mai net decit Darwin problema crea{iei. Cdr-
qile lui Haeckel au fost traduse in multe limbi gi tipdrite in sute de mii de exemplare. Cilm vom vedea
in partea doua a acestei prefefe, influenla lui Haeckel a fost mare atit irr Transilvania cit 5i in Romi-
nia veche.
*
I G. Bariliu expune in 1872 destul de corect doctrina lui l)arwin in cadrul Academiei Romine gi apoi
in revista < Transilvania >>. Bariliu care era un spiritualist, ia atitudine contra darwinismului. El constatd cii
doctrina lui Darra'in se gasegte intr-un progres aga de irezistibil, incit a o tf,inui este nu numai imposibil, dar'
chiar periculos. Ea a pitruns chiar in ;tiinlele juridice. Trebuie s-o cunoagtem, spune Bariliu, pentru a nu ['i
surpringi de prefacerile sau chiar de marile catastrote pe carc le poate provoca. Putem rrclluga la cele spuse
de Bariliu ci in lara noastrd Ibrlileanu a introdus principiul selecliei in critica literari.
X'I,VI PIIEFATr\

ln conceplia lui Darwin nu sint nulnai pdrfi pozitive, materialiste. Existd in opera sa 9i rdm[-
gile tradilionaliste qi aluneciiri iciealiste. A;a este cazul teoriei pangenezei. Darrviu reia o veche teorie
idealistd a lui Buffon privitoare ia par',iculele reprezentative ca factor al transmiterii caracterelor
ereditare. Teoria lui Darwin asupra pallgenezei este mult rlai bine construiti decit cea a lui Buffon.
Dar ea rdmine iclealista. in aceastir teorie Darwin se depdrteazta rJ,e principiul de bazd al biologiei
materialiste create clc r-1. Ei pirrasegte orincipiul unitaiii organismului cu rnediul. Din aceastit unitate
de contrarii, in teoria pangenezei. Darrvirl l1u abordeazd decit o singurd laturd: cea internd. Teoria
pangenezei a fost plrdsitd -- cu regret - de Darwin chiar in timpul vielii sale. Darwin igi exprimi
nddejdea ca allii vor relua gi dezvolta ideile din teoria pangenezei. N[dejdea sa s-a implinit. La un an
dupa moartea sa. in 1883, August Weismann incepe sd dezvolte o teorie asemin[toare. El se prociaml
darwinist, dar nll recunoagte toate principiile acestei conceplii. De aceea Weismann elaboreazd o
conceplie nouI, revizionisti, lis?nd din darwinism numai alunecirile idealiste. A;a s-a ttiscut prima
incercare de a goli danvinismul c1e conginutul slu materialist. Weismann a pus bazele neodarwi-
nismului. Weismann a fost puternic combdtut in toate !6rile de savanl,i ca Timiriazev, Delage, Giard,
A. Brachet q.a., din Rusiil 9i din Cccidorrt. La noi in {ard, Weismann a fost combdtut de E. Racovifa.
C. t. Parhon, Paul Bujor $.a.
O alta laturd negativri ?n opera lui Darwiir o constituie unele din afirrna{iile sale privitoare la
importanla factorilor interni in evolulie, importanji pe care a exagerat-o. Spre sfirgitul vielii sale.
Darwin considerd acea.st[ atitudine ca una din cele mai rnari greqeli ale concep{iei sale. Dar degi ar
fi putut sd indrepte aceastd gregeala cind a revizuit textul ediliei a VI-a a < Originii speciilor > - ter-
minat in iB72 gi publicati in 1882 aciici atunci cind a scris;i scrisoarea sa (din care am citat mai
inainte unele fragmente)--comparind edi{ia aY-a cu edifia a VI-a a<Originii speciilor>>, inprivinla
felului cum Darwin prive;te acliunea factorilor direcli ai mediului nu am remarcat nici o deosebire.
Explicalia acestei contraclicfii intre spiritui s[u autocritic qi realiziirile sale ne-o da Engels in < Anti-
Dtihring>. Engels sus{ine:<Darwin. vorbind de selec{ia natural5, face abstracfie de couzele care au
provocat schimbarile la indivizii izolafi gi trateazd, in prirnul rind modul in care asemenea abateri
individuale devin incetul cu incetul caracteristic^le unei rase, ale unei variet[fi sau ale unei specii> '.
Agadar, Darwin nu a adincit cauzele care au provocat aparilia variafiilor, felul cLlm aclio-
neaz/a mediul extern, ci mai mult efectele acestei ac{iuni qi rolul pe care seleelia naturald il are asupra
acestor efecte. Se pare ca lui Darr,vin i-a fost greu sii pdrdseasc[ aceastd linie.
Supraestimarea factorilor ir-rterni de cdtre Darwin a fost folositd de Weismann. Acesta din
urmd, Hugo de Vries qi mai tirziu gi Morgan au dezvoltat la maximum aceastd teorie greqita a lui
Darwin. To{i acegti trei cercetdtori ingusteazd punctul de vedere darrvinist, care era dialectic in multe
<iin aspectele sale. intr-aclevir, Darrvin vedea unitatea dinti'e organism gi rnediu ca pe o contradic{ie
antagonista _- degi nu o numea astfel. Morgani;tii recunosc numai factorii interni, neagii influenfa
laturii principale a acestei unitali de contrarii adic6 a influenlei mediului extern asupra organismelor.
Morganigtii revin [a aspectul unilateral fixist. Ei nu recunosc in fonC legea migclrii materiei. De
asemenea ei neag5 unitatea contradictorie dintre intimplare gi necesitate, recunoscutd de Darwin,
gi o reduc gi pc ea la o singurd latur6, la lntimplare (hazard).
Dar cea mai negativd parte a doctrinei lui Darwin o constitttie aderarea sa la teoria supra-
populafiei a lui Malthus. Marx gi Engels au luat atitudine contra teoriei suprapopulafiei, dernonstrind
caracterul nereal gi reaclionar al acestei legi inventate. Ei au ardtat atitudinea de clasd care se ascunde
inddr6tul ulei false demonstralii gtiinfifice. Dupi Engels, teoria suprapopulaliei reprezintd transpunereit
in lumea vieluitoarelor a teoriei lui Hobbes asupra rdzboiului tuturor contra tuturor. Malthus recu-
noagte c6 atit hrana cit ;i popula{ia cresc, ceea ce este adevf,rat. In fiecare an plantele cu clor ofil6

L F. Engels, Anri-Diihring, E.S.P.L.P', lc)-55. p' 82.


PIiEF.\T{
J!_)lg
crpteazS. energia sol;rri gi o transformd in ener-aic terestrS. adaugind-o la cea captati anterior. Cdldura
soiarit este caplatir. ;i folositd ca energie de h-rcru de microorganisme. de plante ;i
de animale. Hrana
efe;te si'grcsc si posibitittilile de inmullire a numiruirii fiinlelrtr vii. Dar Malthus 1u a. putut aduce nici
o dr)\:tci;t cti itrana creste in progresi: aritmeticd. iar inmuilirea organismelor umane in progresie
ccortctricii. l)anvirl, care verificli cu scrLlprilozitate to.rte faptele ;i teoriile. cle data aceasta a aderat la
Itcca:;tii teorie f'drai miicar sa o sLtpr-tnit r-rnei verificari cit de sumare" Cred ci cei care vdd i1 aceasta o
rltituiille de clasir a lui Darrvin au dreptate. Darviin a facirt un filare rdu societdtii omenesti, readucind
in rrctrieilitate teoria uitata a lui Ma-lthus.
Lupta interspeciiicf, care are loc intre fiinlele vii este o realitate, care isi are legile ei, deosebite
de ceie aie socictillii omencgti. ln societatea omeneascd, iupta de clasd este un fenomen cu caracter
istoric. Ea tttl aI e.\istat in comuna primitiv5, ci a- apdmt spre sfir;itul acestei orinduiri, gi nu va mai
exista drrpii victoria comutrismuluiin toatf, lumea. Legea accelerdrii evolu{iei despre care vorbea Enge Is
ire aratl ci1 socie.Lat'Ja bazatti pre exploatare este in curs de descompunere rapidii. Dar lupta inter-
speciilcii va dilrit atita vl'eirlc cil vor exista fiin{e heterotrofe. Fiind o lege obiectivri a lgmii organice,
etr l1u poate s:i dispiira dccit doar dacir dispar fiirifele heterotrofe.
De aseutenea, exagetarea fenomenului dc lupt[ si i-enorarea ceLorlalte rela{ii care se observii
in naturi intre fiirr!ele vii, ingusteazd. problema.
Acesteat sint tezele principale legate de teoria Malthus. Ln acest.ea se adauga alte aspecte,
in special sugestiile fbcute de Malthus pentru reducerea presupusei suprapopulafii prin limitarea
rlasteriloriu rindurile proletariatului, clasa care, dupa Malthus, n-a reu;it in viafri qi care prin puterea
ci de inrnullire periciiteaza existenla claselclr avute care au reri;it in viafi.
Teoria lui IV{althus a servit claselor exploatatoare sub douii forme: sub forma curentuluireac-
lional cuuoscut sub numele de << darwinisrn social). A doua formf, este cunoscutf, sub numele cie
< neomalth-r-rsia nisrn >.
Darwiirisilrul sociaI retranspunea probiema luptei din lurnea iiin[elor vii in societatea omeneascd.
Ea cautii sa justitice exploatarea sub aspectele ei cele mai barbare. dindu-i o bazi biologic[. Darwinismul
social se intinsese itr Germania, in Ungaria si in alte 1ari. Esen!a sa reac{ionarl a fost demascatd, intre
allii9i de dar"vinistul rornin cir. $tefan StincS, rnembru post-mortem al Academiei R.P.R. $tefan Stincd
in tezii sit inau-eural5 < IV{ediul social ca lbctor patologic > r, critic[ foarte argumentat darwinismul
social. lil urma criticilor care s-au adus acestei curlnt social reacfionar rJarrvinismul social a sucombat,
ca muite alte incerclri de revizionisnr ;i
de deformdri menite a ingela masele.
i{eomalthusiariismul insir a gasit o largd apreciere ;i o caldi suslinere in cercurile imperialiste.
E[ a cievenit doctrina filozoficii principail a hitlerigtilor care cu ajutorul ei au ciutat sd justifice ingro-
zitoarele lor crintc' ccnti-a urnanitilii. Doctrina neomalthusianisti triiegte qi in zilele noastre. in
S.U.A., o serie de fiiozofi ideali;ti caut5. sd demonstreze e,ristenfa unei suprapopulafii de circa 600
milioane oeimeni care Lll' trebui si dispara pentru ca restul ornenirii sei poati trai bine. Ei cautd sa justi-
fice uecesitatea rizboaielor, care ar avea. dupir ei. efecte binefdcdtoare, diminuind excesul
de populaiie.
Contra unor ast{'el de teorii se ridici cu putere toli biologii materiali;ti, demascind falsitatea gi
esenla lor reacfionari. Chiar in {ari la noi, in secolul trecut, in plind luptii in jurul darvzinismului, un
nutndr cie danvini;ti gi chiar de antidarrvinigti (de exernplu G. Bari{iu) au respins teoria lui Malthus,
ca.(monstruoas[>. Dar lipsa ei de lonel s-a dovedit in larile care s-au eliberat de exploatare. ln aceste
lari, populafia a cresctli gi cregts corrtinuu, bundstarex cre$te gi ea, o datd cu cregterea puterii economice
a liecirui stat, bolile sociale, ;omajul, foiimetea cronicd, rnizeria, lipsa de igiena, sdrdcia maselor
L Teza inaugurali, Facultatea de medicinii din
Bucure;ti, 189i. Lucrarea el fi:st rcdactatii: cn acela;i titlu gi a
*vut in Rominia mai multe edilii. A fost din nou editata in i956. Fragilente din lucrarea doctorului Stinca au fost publi-
cate in < L'Ere Nouvelle >. Se pare ca gi in strainitatc iuclarea a avllt un risunet deosebit.
\1.\lit [,R IJ F,\T,\

::ur,citoarr' dispare si ea. Problema neontalthusianismului este combdtutd cu Covezi ;tiin{ifice.


Productia solului uu scade -- cum afirmd unii biologi idealiqti
- ci creqte contiuuu, cum a dovedit
\\'rlli:trns ;i cum dovedesc rezuitatele practice din ce in ce mai bune o'olinute de agricultorii qi zooteh-
:,:cic-nii dirr U.R.S.S. gi ciin !5rile de demccraiic populara.
Seiccgia artifrcialir deserveste economia societatii. Ea a ajutat dezvoltS.rii prodtrcfiei in trecut.
ir U.R.S.S. gi iarile de democralie popularir, seleciia artificiaia este folositS. pe o sca-r'd gi mai mare.
Lcgiie ei au fost dezvoltate creator de cdtre Miciurin. Numeroase rase gi varietdfi noi extrern de pro-
.'irtctive au fost create ptnii. acum ;i sint to:rte pers;--ectivele ca :ri se realizeze dezideratul lui N{iciurin.
dupi care biolo-eia trebuie si dea azi viaL/a fiin!e1or viitorului, care ar ii asteptat secole de dezvoltare
inceatd ca sd poatf, apf,rea.
Eliminarea teorici lui Malthus ciin doctrina lui f)r.rrwirr nu aciucc nici Lrn preiudiciu acesteia
ci. dirr contra. ii intireste baza c'i rnaterialist[.
*
Din cele expLrse pind acunl s*ar putea deduce o concluzie gresitd. S-ar putea crede cd darwinis-
rnu[ a fost folosit ca a-rma de iupti ntrmai de claseie exploatatoare. O asemenea pdrere ar li desigur
gre;ita. Pd4iie pozitive, materialiste. evolutioniste din conceplia lui Darwin, predomin[ in mod hot5-
ritor asupra celor negativer. Eliminarea acestora din urmi nu subrnineazd. doctrina dar"winist6, ci aga
cLrln am spus mai inainte. o intdresc. M. Prenant. in cartea ser < Darwin>>. considera cd darwinismul
a servit ca armd politica burgheziei din citeva {ari occidentale in perioadele cind aceasta era interesati
si lupte contra bigotismului (in Arrglia, in a cioua jumdtate a secolului trecut) sau pentru hegemonia
sa (in Germania in aceeasi perioad[). De indat[ ce obiectivele de luptd erau atinse, interesul burgireziei
pentru darwinism dispare. Este desigur mult adevdr irr cele afirmate de M. Prenant. Dar, spre supriu-
derea noastrd. urarxistul Prenant uita ci doctrirra dztrwinista a fbst folositd ca ai'md de lupta gi de
avangardacea rnai avansatd a ciasei muncitoare. Aceste prirtide au folosit-o atit in Europaoccidental5.
cit ;i in cea central[, in Balcani gi miii ales in Rusia laristd. in aceasti tard. exponenlii
burgheziei democrat-revolu{ionare - in special Pisarev au leconranclat studiul darwirrisrtrului
tineretului revolufiona.r rus de sub influenla lor. E,i au f?cut din darwinism o arrnd contra fixismului
;i crea{ionisrnului. teorii ptitcrnic sus(inute de clica taristd. Cuvintul democra{ilot revolu{ionari ru;i
a fost ascultat gi Lrrmat de nirilli tineii intelectuali gi cercetitori din vechea Rusie {arista. Revolufio-
narii rnarxi;ti ru;i nu aderat 9i ei la darwinism. Lenin a dat o inalta preluire darwinismului. ln Rusia
darwirrisnrul a devenit un fenomen de nrasi. A;a se explici aparifia lui Miciurin.
Darwinismul a fost imbra{igat gi dezvoltat de o pleiada de cercetitori. continuatori ai tradiliei
materialiste a lui Lomonosov. Rusia devenise o zr doua patrie a darwinisrnului. Noi ramuri ale
gtiinfelor naturii s-au dezvoltat pe plmintul ei sub irrflr.ren{a creatoare a darwinigtilor rusi. Primii
darwini;ti au transmis conceptia lor materialistd elevilor lor. Din rindul acestora s-au ridicat un numdr
gi mai mare de darwinisti, care ca si maestrii lor au clus mai departe lupta pentru materialism. unii din
ci dezvoitirtrJ creator darivinismui pinii irr ziielc noastre. Marea Revolulie Socialistd din Octornbrie
a fost urmatd de o revolu{ie culturali de propor[ii nemaivizute in istoria omenirii. Darwinismul
a fost dezvoltat qi prin munca darwiniqtilor sovietici, a fost ridicat la o treaptd superioard. pe baze
materialist-diaiectice. Pe cind in Rusia laristi, darwiniqtii erau persecuta(i gi urmirili uneori de
ohran6, in U.R.S.S.. darrvinismul este incurajat gi ajutat sd se dezvolte prin toate mijloacele de
care dispune Statul.
*
Darwinismul tr fost folosit cn armd de luptd atit de materialiqti ca ;i de idealigti, atit de partidele
revolu{ionare cit gi de cele reactionare. Cele revolutionare si savanfii care ulmau linia acestor partide
P til-l 1,"\ 1,' \
:\-l' L\

au apdrat darrvinismul, au luptat pentru triumful sdu, au contribuit la dezvoltarea sa creatoare, l-au
curalit de resturile idealiste sar.r ramd;i{ele tradilionaliste. Partidele reac{ionare si savan{ii carc erau
;i sirit in slujba lor. au folosit din darwinism numai ceea ce era static. tradilionalist, idealist. Au cirutat
sa-l goleasczi de con{inutul siu materialist,l-au diminuat ;i redus la o doctrind moartS. unealtd pentru
scopuri antiprogresiste. Istoria merge insd inainte. Lumea acestor partide se ingusteazd necontenit ctr
viLeza care se accelereazi cu timpul. conform legii despre care vorbea Engels.
Darwinismul a triumfat tocmai pentru ca el conlinea o uria;d. baz'a materialisti, bine inchegata
;i susceptibila de perfec{ionare. Darwinismul va triumfa gi se va dezvolta din ce in ce mai mult. Pro-
gresul gi dezvoltarea darwinismului sint strins legate de progresul societS{ii omenegti. Biologii
materialigti privesc cu optimism viitorui doctrinei darwiniste.

PAI{Tl.:A A Il-a
Darwinismul in tara noastri

PinA acuma. din cite cunosc. nu s-a fdcut un studiu critic asupre problemei inliuenfei doc-
trinei lui Darwin asupra cercetdrilor din tara noastra;i nici asupra luptelor care s-au dus irr jurul
acestei doctrirre. De aceasta problemd a inceput sa se ocupe lnstitutul de Filozofie al Academiei
R.P.R. Dar numdrul studiilor publicate pind acuma este relativ rnic. Munca aceasta este deosebit
de grea gi cornplexa. Pina acuma, de exemplu, noi nu am editat < Operele alese> ale lui Racovi(ii:
nici cele ale lui Gr. Antipa. l. Borcea, l. Atanasiu, Filip ;i G. K. Constantinescu. Sandu Aldea.
Jikeli. l. Cantacuzino. Aristide Caragea. Paul Bujor, Vladescu $.a. nici cele ale danvinigtilor
secolului trecut ca Gr. Cobdlcescu, Gr. $tefdnescu. D. Brindz[ sau ale darwiniqtilor maghiari ;i
germani din Transilvania. Nu s-au scris rrici lucrlri privitoare la luptele care s-au dus pentrll saLl
contra darwinismului.
Ceea ce incercdnt sd facem noi in partea a I [-a a prefelei este doar un inceput. Cei care
ar dori sd g[seascir in aceste pagini o sintezl care sd imbraligeze toate domeniile ttumeroase ;i
vaste ale ;tiinlelor rraturii vor rdmine desigur nesatisfdcu{i. pe bund dreptate. Lln asemenea studiu
.tintetic este absolLtt ne(:esctr ;i J'oarte a$teptat. Dar nu-l vad facut de o singuri persoanl ci maiintii
de cercet[tori din toate domeniile gi apoi eventual sintetizat de cineva. Centenarul apariliei < Ori-
ginii speciilor> ar putea stimula pe cercetdtori sd. se ocupe de reconsiderarea criticir a darwinistilo.'
vechi gi mai noi din lara noastrit.
in partea a ll-a a prefefei nt-am strAduit sd fac reconsiderarea partialA a Llnora dintre dar-
winiqtii nogtri. M-am oprit mai mult - - poate prea mult - asupra medicilor din mai multe motive.
Mai intii pentru c[ numdrul medicilor care au aderat la conceptia lui Darwin a fost deosebit de
mare. Apoi pentru c[ informalia asupra operei lor mi-a fost mai lesne de oblinut decit asupra
naturalistilor. Mdrturisesc. fara falsa modestie. cd mi-ar fi fost greu sf, imbra{igez 9i sii expun critic
opera cercetdtorilor din domenii ale gtiinlelor naturii pe care personal nu le stdpinesc. De aceett
multe probleme sint doar enunlate in partea a ll-a. Nu mi-a lipsit dorin{a de a le adinci, ci posi-
bilitAtile. Aq 1i deosebit de mullumit dacd, publicarea acestui prim studiu foarte incomplet, asupra
problemei darwinismului din lara noastrd. va fi urmat de un numdr mare de studii de detalii imbra-
[i;ind opera cercetdtorilor darwini;ti si materialiqti din toate domeniile ;tiin{elor naturii. cercetitori
care prin munca lor au contribuit la rezolvarea unor probleme, teoretice sau practice. A;a cutn
dorim sd ne cunoaqtem lara tot aga trebuie sa cunoaqtem oamenii de gtiin[.i care. in condilii grele
cle munci in regimurile trecute au reugit totu$i si aduci contribu{ii pozitive la dezvoltarea 9i rAs-

lY - c .i63
PnEFATA

pindirea materialismului in patria noastrd. Si ne strdduim sd cunoagtem pe oamenii care au luptat


pentru triumful concepfiei materialiste gi pentru rdspindirea ei in mase.

*
In perioada care a urmat Revolutiei de la 1848, tinerii cercetdtori care au plecat in strd-
indtate la specializare au revenit in lard materialigti, cei mai mulli dintre ei. Cind concepfia lui
Darwin a inceput s[ se impund lumii gtiinlifice, Gr. Cobdlcescu, Gr. $tefdnescu, Em. Teodorescu,
Victor Babeg, I. Atanasiu, E. Racovild, gi I. Cantacuzino, au aderat la aceastd conceplie qi au
transmis-o elevilor lor.
Dezvoltarea biologiei in {ara noastrS. este strins legatd de aderarea la doctrina darwinistd.
Elevii primilor pionieri au fost gi ei - cel pulin unii din ei - darwiniqti militanli, iar al1ii materia-
ligti, care prin concepliile lor se apropiau mult de doctrina darwinisti sau acceptau parfi intregi
din ea, gi le ;i dezvoltau, cum se va vedea cind vom incerca sd trecem in revisti crea{ia gtiinlificd
a unora dintre ei.
Migcarea socialistd de la sfirgitul veacului trecut gi inceputul veacului nostru s-a caracterizat
printr-o foarte intens[ luptd ideologiSd, care a mers pe doud linii. Prima linie o constitttie, in pri-
mul rind, lupta pentru marxism gi, in al doilea rind, lupta pentru darwinism, adicd pentru cele
doud conceplii principale care s-au elaborat in a doua jumdtate a secolului trecut. Migcarea socia-
listd s-a ocupat intens - prin propaganda orald 9i scrisa - de popularizarea darwinismului in masele
largi, combdtind in acelagi timp idealismul sub cele mai importante forme ale sale din acele vre-
muri: misticismul gi crealionismul. Pozilia < Contemporanului> (1881-1891) gi a revistei < Litera'
turi gi gtiinla)) - care i-a continuat linia intre 1893 qi 1894 - a fost o pozilie principiald. justd,
fdrl concesii gi compromisuri, cu totul deosebit[ de pozilia revistei < Isis sau natura> (1856-1859).
<Natura> (1862-1863), redactate de Iulius Barasch singur (<Isis>) sau impreund cu D. Ananescu
(<Natura>) a < Revistei qtiinlifice> (1870-1882) redactatd de Gregoriu $tefdnescu, sau de aceea
a << Convorbirilor literare >. in acestea din urmd , pozilia multor suslindtori ai darwinismului vddegte
unele concesii fdcute idealismului. Nu voi cita decit pdrerea lui Gr. $tefdnescu, darwinist cu merite
incontestabile, cercetdtor valoros, care totuqi, ca membru al partidului liberal, se simlea obligat sd
nu combatd crealionismul gi chiar sa ajungd in aceastd privin![ la unele compromisuri. Dupd pdrerea
sa, erele geologice se identificd cu'zilele crealiei lumii qi pdmintului. Barasch a ajuns de asemenea
la compromisur,i, pe cind $tefan S,tincd pune problemacMediului social ca factor patologic) (1891)
de pe pozilii marxiste, consecvente.
ln ceea ce pliv-egte evolu{ia concepliilor oamenilor de gtiinla de la noi, se poate observa ci
pini pe la 1870, gindirea primilor cercetdtori romini se afld sub influen{a idealismului, a fixismului.
De exemplu, Cobdlcescu ln prima sa lucrare din 1862<<Calcarul de la Repedea>> este fixist. Tema-
tica lucr,irii incearcd sd se grefeze pe teoria catastrofelor a lui Cuvier. O exceplie - dar care
nu merge pind la capSt -'o face I. Barasch, care incepe sd dezvolte idei materialiste incd din
1859-1860.
Incepind cu decada a opta a secolului trecut, apar tendinle progresiste nete. Materialismul
evolulionist este admis gi dezvoltat ln primele cercetdri de valoare de la noi din !ard, printre care
meritd sd fie semnalate lucrdrile lui Gr. Cobdlcescu gi Gr. $tefdnescu, ambii devenili darwiniqti
militanli. Aceeaqi tendinld o intilnim la elevii lor: Emil Racovild, Sabba $tefdnescu, Sava Atanasiu,
Paul Bujor, D. Voinov, N. Leon, Gr. Antipa !.a. Unii dintre aceqtia - D. Voinov $i E. Racovi!5
qi la unul din Congresele
- in tinerele au fost membri militanli ai miqcarii muncitoregti delegali
Internalionalei muncitore;ti. Paul Bujor era in legdturi strinse cu Dobrogeanu-Gherea. $tefan Stincd
era membru activ al partidului socialist. La elementele de stinga, darwinismul se impletea cu
marxismul, de exemplu la acad. C. I. Parhon;.a. Cei care gi-au pdstrat legdturile cu burghezia adoptd
PREFATA LT

darwinismul pistrind insd rezerve pentru a nu intra in conflict cu interesele acestei clase (de exem-
plu Gr. $tefdnescu, Titu Maiorescu g.a.). In sfirqit, o altd parte dintre cercetdtori au aderat ulterior
la weismannism (de exemplu N. Leon, D. Voinov g.a.) la teoria eugeneticd.
Racovila a rdmas toatd viala consecvent liniei sale din tinerefe. El a combdtut pind la moarte
weismannismul qi mendelismul. Darwinismul sdu avea multe elemente lamarckiene (nu neolamarckiene,
cum pretind unii biologi romini) qi uneori nu depiqea materialismul mecanicist.
ln domeniul medicinii, Victor Babeg qi unii dintre elevii sdi au ridicat darwinismul la o
treaptd superioard, comparabila ca importanld numai cu contribufia biologicd a lui E. Racovild.
V. Babeg, Gr.Marinescu, acad. C. I. Parhon ;i acad. C. Levaditi au deschis drumuri noi, fiecare
in alte domenii. Pozilra lor era net materialistd, cu numeroase elemente dialectice. Acad. C. I.
Parhon aderd incd de pe bancile liceului la conceplia marxistd, pe care o implete;te in chip fericit
cu conceptia darwinistd. Rezultatele cercetdrilor acestor patru savan{i ridica qtiinla medicald romi-
neasci la un nivel mult superior inaintagilor lor. Sub influenla lor, disciplinele in care activeazd,
se dezvolt[ pe linie materialistd, pe cind in alte domenii ale gtiinlelor naturii, cercetdrile teoretice
se indepdrteazd. de aceasta linie precum qi de darwinism iar cercetarea incepe sd se limiteze la stu-
dii analitice; studiile sintetice devin rare.
Gh. Marinescu nu numai cI s-a menlinut pe linie materialistd, evolufionistd, dar in 1936,
impreund cu elevul sdu, A. Kreindler, aderd la pavlovism. Ei scriu lucrarea < Les reflexes con-
ditionnels ); una din primele sinteze in acest domeniu. Acad. C. I. Parhon dezvoltd creator endo-
crinologia gi nu face nici o concesie idealismului in biologie sau qtiinlele naturii. Opera sa este net
materialista gi nici unul din elevii formali de el n-au aderat la weismannisnt freudism sau alte con-
ceplii idealiste. Babeg, spre sfirgitul vielii sale, a afirmat din nou conceplia pe care a profesat-o o viata
intreagd, luind din nou atitudine contra crealionismului. Acad. Levaditi a dezvoltat bacteriologia,
inframicrobiologia gi farmacologia, ridicind inframicrobiologia la rangul de disciplina de primd
importanld.
E. Racovr\d a adus contribulii foarte valoroase in problema speciei, a acomoddrii la mediu
gi a pus bazele speologiei, ramuri noud a biologiei.
Dupa eliberarea ldrii noastre, darwinismul a inceput din nou si fie in prima linie a preo-
cupdrilor cercetdtorilor; conceplia materialist-dialectici devine conceplia de baz'a a cercetdtorilor
din lara noastrS. Se publicd in romineqte pentru prima oard clrfile lui Timiriazev, darwinist mili-
tant qi deschizdtor de drumuri noi in biologie gi in fiziologia plantelor. t se publicd astfel < Metoda
istoricd in biologie >>, << Scurtd prezentare a teoriei lui Darwin >, < Viala plantelor ) f .a. Se traduc
in rominegte ;i se publicd de asemenea pentru prima oard cdrlile lui Marcel Prenant: < Darwin >
gi < Biologie gi marxism >. Aceste cdrli au avut un mare rdsunet in lara noastr5. Apoi incepe o serie
continud de traduceri din biologii darwinigti ru;i qi sovietici. Se traduc carlile lui Pavlov, Miciurin,
Williams, Lisenko q.a. Disculiile care au avut loc in 1948 in privinla < Situaliei in gtiin{ele biolo-
gice> au avut un mare ecou gi in lara noastrd. Reorganizarea Academiei Republicii Populare
Romine (1948) da acesteia un rol de indrumitor qi coordonator al cercetdrii qtiinlifice in toate
domeniile gi o transformi in forul cel mai inalt gtiin{ific din lara noastrd. Niciodatd in trecut
vechea Academie nu a reuqit sa aibd un asemenea rol.
Academia Republicii Populare Romine a luat atitudine hotdriti contra unei vechi racile:
cosmopolitismul. Lupta sa neobositd pentru materialism a dat un avint deosebit cercetdrii practice,
legind-o de cercetarea teoreticd.
in cursul sesiunii llrgite a Academiei Republicii Populare Romine din 1952 cei mai valorogi
cercetdtori din lara noastrd gi-au manifestat adeziunea la conceplia lui Pavlov, care, din punctul
de vedere care ne preocupd in aceastd prefald, reprezinti un nivel superior la care a fost ridicat
darwinismul, in condiliile deosebite pe care le-a avut in U.R.S.S.

rv*
1I t' ll L l"r\T.\

Ciile de pitrundere a darwinismului in fara noastrl


in {ara noastrd, Darwin a fost citit in traducere francez'a qi germanA de catre cercetdtorii
care cunoqteau aceste limbi. Dar o traducere integralir romineascd a < Originii speciilor)) sau a
.rltor opere ale lui Darwin nu s-a intreprins pin[ acum in lara noastrd. in schimb, in 1938. s-a
rradus qi publicat lucrarea lui Morgan < Bazele ;tiinlifice ale evoluliei> I.
O alt[ cale de pdtrundere a darwinismului la noi au constituit-o lucrarile lui Haeckel (.mai
nrult) gi cele ale lui Huxley (mult mai pu!in). Acest mod de pdtrundere se vede net in bibliogra-
fia care completeazd. prezenta prefa{d. Dar nici Haeckel, nici Huxley n-au fost tradugi in rom?nepte
(cu exceplia unor lucrdri mici ale lui Haeckel).
Aceastl stare de lucruri nu este intimpldtoare. Regimul trecut n-a incurajat gi nici n-a sus-
tinut cunoagterea exactd, din sursd directd a unei conceplii materialiste care. pe linie teoreticl"
infirma concep{ia idealista gi care lua atitudine contra crealionismului si misticismului - arme folo-
>ite din plin in politica partidelor burgheze. in plus deoarece la noi capitalismul a pltruns slab
in sectorul agricol, interesul pentru seleclia artificiald a fost de asemenea foarte slab. Abia dupi
eliberarea tdrii noastre selec{ia artificiala a devenit unul din instrumentele principale cu ajutorul
carora tehnicienii din agriculturS. au reugit sd obfina rczultate excep{ionale. in trecut. insd. nu
s-a ajuns la traducerea operelor lui Darwin chiar intr-o perioad[ in care acestea se aflau in centrul
discu{iilor in toate larile. Iar mai tirziu, o dat[ cu accentuarea caracterului reaclionar al burghe-
ziei de la noi ;i dupa infringerea trecdtoare a miEcdrii socialiste, interesul pentru darwinism a scdzut,
riiminind prezent doar" in preocupdrile gtiinlifice ale unor savan{i ca Babes. Marinescu. Parhon si
Racovit6.

Lupta pentru darwinism in fara noastri pini in 1918

Pina la unire ca gi in anii ce au urmat pin[ la aparilia < Originii speciilor )) nu cunoastenr
nici un studiu qi nici o referinfd care s[ ateste cdt darwinismul a avut precursori in Moldova
;i Muntenia. Din bibliografia pe care am putut-o aduna, rezult[ cd Ion Ghica amintegte in
1844 de Buffon in lucrarea sa < Ochire asupra stiin{ei. )). incercind sa-l apropie pe acesta
de Linni.
in 1861, P. Buescu se ocupa de problema ameliordrii vitelor. El porneqte de la criterii prac-
tice, ;i observd cd rasele se formeazd sub influen{a a doi factori: unul natural - clima, locali-
ratea, calitatea gi cantitatea hranei -- qi altul artificial: reproducerea vitelor sub supravegherea gi
alegerea omului, dupd serviciile pe care acestea le pot aduce nevoilor sale. Efectele transformdrilor
produse la vitele ingrijite de oameni sint mai puternice decit cele produse de naturd. Buescu se
preocupi gi de problema ereditIlii si recunoaqte in unele cazorr ereditatea caracterelor dobindite.
Caractere noi pot apdrea sub influenla hranei ;i gimnasticii funclionale. El propune mdsuri prac-
tice de imbunatSlire a raselor gi arati cd seleclia artificiald ili are importan{a ei in amelio-
rarea raselor.
in 1862 apare un articol despre darwinism, sub semndtura lui I. Barasch. Acesta expune
in < Natura> disculia care a avut loc intre episcopul Wilberforce qi Huxleyin privin{a darvuinismului
:i a originii omului.
in 1866, Ion Ghica revine asupra problemei speciilor. El se aratd adept at principiului trans-
i,'''r'nrirrilor lor, dar nu sub influenla cauzelor invocate de Darwin, ci sub influenfa catastrofelor,

' ApAruta in Ed. << Monitorului Oficial>r. Bucure$ti, 1938.


PnlirlT \ ],I II

suslinute de Cuvier. TotuEi, Ghica reuEe;te sd expund tot atit de just ca gi Buescu importanla selec-
liei artificiale pentrr.r practici. Ghica are rezerve fald de concep{ia darwinistd, care, dupd pdrerea
lui. h-ar fi fost suficient de bine doveditd 1.
in 1869. Codrat Grigorovici line un discurs la societatea studenlilor romini din Viena (publi-
cat ulterior in < Convorbiri literare )). Grigorovici se aratd un partizan convins al darwinismului.
in unele puncte, cum este acela al continuitltii evolu{iei el se indepdrteazd. de Darwin. in aceastd
problemd" Grigorovici admite punctul de vedere al lui I amarck.
ln 1870, apare prima lucrare a lui Gregoriu $tefanescu in < Revista ;tiinliflcn >. Ocupin'
du-se de importanla descoperirii Archeopterixului, $tefanescu ia atitudine hotdritl pentru darwinism.
in primii ani fdrS rezerve iar in anii rtrmdtori cu rezervele despre care am vorbit mai inainte. Gr.
Stefdnescu nu s-a mullumit numai sd scrie despre darwinism in revista condusi de el qi sa-l propage
de la catedrd. El a inleles cd una din sarcinile care-i incumb[ este aceea de a-l raspindi in mase.
De aceea Stefanescu a organizat intre 1873 gi 1876 un curs liber despre gtiinlele naturii, curs pe
care il {inea in fiecare duminici (asemenea cursurilor inaugurate de Haeckel). in cadrul acestui
curs. Stefanescu dezvolta darwinismul, rdspundea la intrebaril gi lua atitudine contra lui Paulescu.
Esarcu q.a., dovedind, cu ajutorul paleontologiei, netemeinicia criticilor formulate de aceqtia.
Gr. gteftnescu este primut profesor de geologie al Universititii din Bucure;ti. El se ocupd
de studiul Vertebratelor fosile pe care-l incepe in 1874 ;i-1 continu[ mult[ vreme. in 1878, des-
coperd linga Tecuci primele resturi ale unui mamifer fosil uriaq, Dinotherium, al cirui schelet
l-a reconstituit. Este primul schelet intreg de Dinotherium din lume. Gr. $tefanescu a descoperit
resturi fosile de cdmilS in Oltenia ;i a reuqit sd traseze migralia acesteia din America de Nord.
prin Extremul Orient, pina in Africa. $tefanescu executd de asemenea, cu un colectiv. prima harta
geologicd a Rominiei vechi. Lucrdrile lui $tefdnescu au fost binecunoscute ;i apreciate in lara
gi mai ales in strdindtate. in toate lucrdrile sale, $tefdnescu s-a condus dup[ conceplia lui Darwin.
pe care a aplicat-o in mod concret ori de cite ori a avut ocazia. $tefanescu ader[ la darwinism
inaiptea lui Cobilcescu, colegul sdu de la Iaqi. $tefanescu este primul om de gtiin{a de la noi care
dezvoltd darwinismul in lucrdrile sale.
Pulin dupd aparilia articolului lui Gr. $tefanescu din 1870. ardeleanul G. Bariliu, membru al
Academiei Romine, face o comunicare despre darwinism, in una din Eedinlele acestei institulii. Comu-
nicarea lui Bariliu a fost publicatd in anul 1872 in revista < Transilvania >>, care apdrea sub conducerea
sa. Bariliu expune destul de amdnunlit conceplia darwinistS, dar o expune de pe pozilii idealiste'
Bariliu recunoagte cd < doctrina lui Darwin este intr-un progres irezistibil. A o tdinui este impo-
sibil qi periculos>2. Bariliu este insa ingrijorat de efectele sociale qi spirituale ale darwinisrnului.
. Merita sd subliniem totuqi corectitudinea lui Bariliu in expunere. atitudine pe care nu o
gasim la alli antidarwiniqti, de exemplu la Paulescu, Teohari Antonescu, Matei Peucescu etc. Bariliu
recunoaqte fdrd inconjur cd, acolo unde pdtrunde, darwinismul produce o prefacere total[ a opi-
niilor ;i convingerilor, in toate ramurile ;tiinlelor omeneqti. chiar gi in gtiinlele juridice' iar religia
este lovitd drept in rdddcinile sale. Bariliu mai arard cd darwinismul pdtrunde in lard prin tinerii
care inva{[ in strdindtate, ca ;i prin cdrli. O data intor;i in !ard. tinerii speciali;ti predau dar-
winismul in qcoli. Dar, dupd Bariliu, influenla darwinismului in Rominia gi in Transilvania nu se
f imiteazd la intelectuali ; el a pitruns pind ;i in
< clasele de jos >. Ceea ce il ingrijoreazd mai mult
decit toate pe Bariliu este faptul cd darwinismul contrazice teoria crealiei 9i duce la ateism. El
seziseaz6 just influenla darwinismului asupra intelectualilor gi asupra maselor, fdri s[-i inleleaga
insi adevdratele cauze. in tara noastrd, ca qi in alte !dri, o bund parte din intelectualitate era
1 ln 1881, Ghica revine asupra acestei probleme. El se ocupi gi de generatia spontanee, pe care, dupa
E. Pop, o define;te gre;it. In aceasti ultimd lucrare, Ghica evita sd mai vorbeascd desPre Darwin.
e Citat dupii E. PoP, Pavel Vasici.
i-l\- PnEFATA

cloritoare de a face un steag de luptd dintr-o doctrind care vorbea de transformdri, dar nu era
partizanf, a revolufiilor, ci a mersului incet lnainte. Iar < pdturile de jos >>, despre care vorbegte
Bariliu, se deosebeau de intelectualitatea burghezd progresisti care, chiar atunci cind adera la
o doctrind evolulionist[, o fdcea cu rezerve. Muncitorimea qi intelectualii de felul lui $tefan Stincd,
N. P. Zubcu-Codreanu, M. Russel, P. Alexandrov, Al. Spiroiu, Crdsescu-Basarabeanu, Dobro-
geanu-Gherea $.a. vedeau in darwinism ceea ce vedeau qi in marxism o conceplie asupra transfor-
marii ca lege internd care guverneazd. lumea.
lntre anii 1876 gi 1900, numdrul celor care aderd la doctrina lui Darwin, ca qi al adver-
sarilor ei, cregte continuu.
In perioada 1876-1877, Vasile Conta incepe sd discute critic problema darwinismului. El
folosegte ca tribund fie < Convorbirile literare > - revista < Junimii )) _- fie publicarea in volum a
lucrdrii sale principale <Teoria ondulaliunii universale>. Dar Conta n-a citit el insugi nici una din
operele lui Darwin. El a luat cunogtinld despre aceastd doctrind din lucrdrile lui H. Spencer qi
din acelea ale lui E. Haeckel. Criticile lui Conta privesc in special capitole despre importanla
mediului extern. in aceste critrci Conta ?;i insugeqte pireriie altora.
In 1880, Gr. Cobllcescu se manifestd public ca un darwinist convins. Cursurile sale sint refd-
cute. Cobdlcescu inldturd din ele conceplia veche, teoria catastrofelor, in care crezuse mai inainte,
gi introduce integral darwinismul, ca singura doctrind cu adevdrat gtiinfificd. Elevii sdi, doritori
de a cunoagte noul, au fost entuziasmali de frumuselea qi bogdlia in conlinut a cursurilor lui Cobdl-
cescu. Mulli dintre ei au rdmas darwini;ti in cursul intregii lor vieli. Aqa s-a intimplat cu Sava
Atanasiu, E. Racovitd, N. Leon, D. Voinov, P. Bujor q.a. Cobdlcescu, ca ;i $tefdnescu, elabo-
reazd. o serie de lucrdri gtiinlifice bazate pe conceplia lui Darwin. Cobdlcescu descifreazd structu-
I
rile geologice, mergind de la simplu (straturile cele mai noi), spre complex (spre formaliile cele
mai vechi). Opera sa fundamentalS, < Geologia gi paleontologia unor tdrimuri terfiare din unele pdrli
aie Rominiei>, cuprinde studii stratigrafice gi paleontologice. Cobdlcescu descrie circa 100 de specii
fosile din pliocen gi sarmalian: se ocupd de problema vulcanilor glodogi etc. ln discursul inau-
gural, la primirea sa in Academia Romind, Cobdlcescu expune problema < Originii qi zdcdmintelor
petrolului in general gi in particular in Carpali >. Cobilcescu se ocupd de asemenea cu probleme
hidrobiologice (de exemplu cu apa potabilS de la Repedea, cu apele minerale de la Cdlimdneqti,
Cdciulata $.a.).
Cobdlcescu a fost, dupa spusele elevilor sdi, un mare pedagog dublat de un cercetdtor dis-
tins gi extrem de scrupulos. Cobdlcescu ( era un luptdtor convins pentru rdspindirea cunoqtinlelor
asupra naturii. lnca din 1855, Cobdlcescu aratd cd sarcina qtiinlelor naturale constd in descoperirea
legilor biologice gi a cauzelor varialiilor plantelor 9i animalelor > 1.
Din 1881 pind in 189L, <Contemporanul> publici numeroase articole asupra darwinismului-
Cele mai multe dintre ele sint scrise de solii Nidejde, de Lateqiu sau de Mayer. Articolele sint
documentate, combative, convingdtoare. Pe lingi propagarea ideilor principale ale darwinismului,
gdsim critici la adresa teoriei suprapopulaliei, nu numai in articolele lui Stincd, ci gi in ale altora,
dupd cum gdsim rdspunsuri la unele critici ale adversarilor darwinismului. Pozilia < Contempora-
nului>> este criticd, prilcipiald. Articolele din coloanele sale, degi sint scrise intr-un stil simplu, acce-
sibil maselor, totugi se men{in ca idei gi conlinut la un nivel foarte inalt. Influenla < Contempo-
ranului> pe linie marxistd asupra intelectualilor gi muncitorilor din lara noastrd' a fost deosebit de
mare, dupa cum reiese din documentele vremii. Importanla < Contemporanului > pentru dezvol-
tarea unei conceplii materialiste in qtiinlele naturii a fost tot aqa de mare, 9i s-a resimlit multd
vreme qi dupd incetarea apariliei sale.

1 Valeriu Bologa, Emil Gh. Racovild, p. 4.


PRE FATA LV

Sfirqitul deceniului al gaptelea gi deceniul al optulea al secolului trecut evidenliazd de ase-


menea {oud figuri de darwinigti, mai pu{in cunoscu{i. Este vorba de $tefan C. Michailescu, profesor
de gtiinle fizico-naturale la liceul ( Gh. Lazdr> din Bucure;ti ;i de Gh. Anghelescu, profesor de
igienir gi medicin[ populari la seminarul din Buzdu. Mich[ilescu a fost redactor la < Rominia
liberd> intre anii 1879 qi 1884. El este un darwinist care, in lucrdrile sale ;tiin{ifice cautd sd
introducd principiile acestei conceplii in agriculturd, in psihologie qi in gtiinlele sociale. Michdilescu
lupt[ contra spiritualismului. El line lecfii de darwinism elevilor sai gi popularizeazd pe Darwin
prin revistele vremii. Contribulia sa qtiinlificd ar merita sd fie amplu studiatd. Doctorul Anghelescu
publici o colectie de note gtiinlifice traduse de el din limba francezd,. Lucrarea lui Anghelescu
este o micd crestomatie de darwinism, care a fost de un real folos medicilor qi naturaligtilor. Lucra-
rea a fost bine primita gi a imbogdlit literatura romineascd cu o serie de date despre operele lui
Darwin ca: <Voiajul unui naturalist...), <Originea speciilor>, <Expresia emoliilor...)),
< Descendenla omului. . . > gi < Variatiile animalelor gi plantelor sub acliunea domesticirii >.
Bariliu a avut dreptate cind a descris darwinismul ca pe un curent de opinii care cuc€reEte
irezistibil masele.
Moartea lui Darwin (1882) a produs un ecou deosebit de puternic in presa mondiala gi impli-
cit gi in cea din lara noastr6. Numeroasele articole publicate cu aceastd ocazie in cotidiane, ca qi
in reviste, au atras, intr-o largd mdsurd, aten\ia publicului rominesc asupra doctrinei lui Darwin.
Tot in perioada (1879-1881), prof. $tefan Sihleanu, darwinist activ, scrie un tratal in care
ia pozilie pentru darwinism. Sihleanu, ca gi Cobilcescu, primeqte darwinismul prin Haeckel, a cdrui
influenli este foarte puternicd in [ara noastrd printre naturali;ti. Articolul scris de Sihleanu in
1879 se intituleaz[ <Haeckel qi Virchow>. Sihleanu este de partea lui Haeckel in cunoscuta pole-
micd dintre aceqti doi savanli la congresul medicilor qi naturaligtilor germani din 1877. EI il com-
bate pe Virchow cu argumente serioase gi il criticd pentru faptul cd acesta cu ocazia trecerii prin
tara noastrd., a scris lucruri inexActe gi nejuste la adresa poporului nostru.
Sihleanu a scris in 1881, un tratat in doud volume, intitulat <Principii de zoologie generald,
relative la fiziologia animalelor >. El privegte ca darwinist problema apariliei vie(ii pe pdmint, pro-
blem[ de care Darwin nu s-a ocupat in lucrdrile sale (ci numai in corespondenla sa, cum am
ardtat in partea intiia a acestei prefele). Sihleanu se aratd adept al teoriei monerelor a lui Haeckel
qi admite, contrar celor suslinute de Virchow, existenla substanlei vii necelulare. Embriologia o
vede prin prisma ajutorului pe care teoria recapitulaliei a lui Haeckel o poate aduce problemei
clasificdrii sistematice. Celelalte probleme, gi anume problemele de zoologie gi fiziologie, el le tra-
teazd de pe pozilii darwiniste. Opera lui Sihleanu este de asemenea pulin cunoscuti gi ar merita
qi ea sd fie reluati in consideralie.
Dintre darwinigtii cei mai combativi ai inceputului secolului al XXJea meriti sd fie men-
{ionafi D. VoinoV, N. Leon, Paul Bujor qi E. Racovild. Primii doi au dus o lungd polemicd prin
revistele vremii cu prof. Paulescu, fiziolog idealist, creationist, gi politician de extremd dreaptd.
Ambii sint elevii lui Cobalcescu. N. Leon este si elevul lui Haeckel, sub a cdrui conducere ;i-a pregdtit
teza de doctorat. Prin Haeckel cunoagte pe KiiRenthal ;i pe Fr. Nansen, cu ocazia unei cdlitorii
de studii intreprinse in Norvegia de Haeckel, care l-a luat cu el $i pe Leon. Numit profesor de
zoologie qi parazitologie la Facultatea de medicind din Iagi, N. Leon face cercetdri originale in
parazitologie, in special asupra Simulidelor gi Chironomidelor descriind citeva specii noi. Spre
sfirgitul vielii sale aderd la weismannism. Leon scrie multe broquri de prop agandd in favoarea dar-
winismului. Admite ideile lui Haeckel gi combate pe Pasteur in problema genera{iei spontanee, argu-
mentind cd Pasteur in condiliile in care lucra nu putea dovedi existen(a acesteia. lntr-un articol
asupra ereditdlii, Leon, mergind pe linia lui Haeckel, distinge doud forme de ereditate: una ( con-
servativd > gi alta (( progresivd >. Prima conservd tipul specific ; a doua transmite caracterele noi
i\l I)nItFAT.{

Jobindite. Leorr distin-ee o contradiclie internii in ereditate. Din informa{iile pe care le posedam.
teoria aceasta n-a rnai fost reluata de nimeni.
Fratele vitreg al lui N. Leon a fbst Gr. Antipa. Acesta a fost de asemenea elevul lui Cobal-
cescu.;i mai tirziu al lui Haeckel. Antipa devine darwinist de tinar. El intocmeqte lucrdri in dife-
rite dornenii ale zoologiei ;i in ultimii ani igi concentreazd aten\ia asupra pegtilor din Dundre gi
Vlarea Nea-qri. Spirit remarcabil organizatoric, Antipa continud opera inceputd de Gr. $tefdnescu
itt crearea Muzeului de Istorie Naturald. El aduce o conceplie noud in muzeologie. Antipa expune
anirnalele in diorame in care este redat mediul lor de viafa. Muzeologia il considera pe Antipa
clrept unul dintre creatorii ei. Dioramele s-au rispindit in multe muzee din lume. nu numai in cele
care expun animalele in mediul lor de via{A. dar ;i in cele care expun oamenii diferitelor timpuri,
mediul ;i obiceiurile lor. Antipa a aplicat darwinismul nu numai in muzeologie, ci gi in lucririle
sale gtiinlifice. Din lucrdrile de mare valoare. dupa pdrerea noastrd, dar complet rreluati in seamd
este. printre altele. gi lucrarea sa asupra < Organiziirii generale a vie[ii colective a organismelor ;i
a nlecanismului producliei in biosferd> 1. Aceasti lucrare reprezintd. o aplicare a principiilor
darwinismr"rlui ;i lamarckismului. la o problemd care prin natura sa este extrem de grea. Lucrarea
lui Antipa reprezintd rezultatul experien{elor;i observaliilor sale indclungate fdcute asupra speciilo:
caretrdiescin cursul inferioral Dunarii giin Marea Neagrd. Antipa creeazir doua ramuri ale zoologiei:
<< Biosociologia> si < Bioeconomia>. Matematicianul Voltera ajunge, cam in aceeasi vreme cu Antipa,

la idei similare. pe bazi de studii matematice. Din pacate meritele ;tiinlifice ale lui Antipa sint
astdzi pLrtirl cunoscute. Tn operele lui se gdsesc insd multe parfi pozitive. A;a cle pilda in lucrarea
citati. Antipa reia problema echilibrului biologic enunfatd de Darwin gi studiaza importan[a
factorilor fizici ;i chimici care intervin activ in formarea unei biocenoze. problemd deosebit
de importantir.
Dimitrie Voinov" alt elev al lui CobalcescLl. se manifesta de tinir ca un element progresist.
El ia. ca ;i Pitul Bujor. atitudine pentqg tdrdnimea din lara noastrd cu ocazia Rdscoalei din 1907.
Voinov publica primul tratat de histologie din tara noastra. El face cercetari originale asupra
organitelor celulare. Muili ani este colaborator asiduu la revista < Annee Biologique>>" in paginile
careia sint. analizate lucrd,rile cercetdtorilor din Rominia. Prin grija lui Voinov. strddania gi rezul-
tatele obtinute de cercetatorii nostri ajung curnoscute biologilor din alte 1ari.
Voinov este un darwinist convins. El combate pe Paulescu cu argumente variate. luate dirr
diferite domenii ale ;tiin(elor naturii. Voinov ia de asemenea atitudine contra fixismului. combd-
tind in special pe Linne gi pe preformi;ti. in lucrdrile sale din tinerege, Voinov adopta o pozilie
criticti gi faia Ce Darwin. caruia ii reproseazd cd nu explicd in fond cauzele varia(iilor - critica
fdcr-rt:i ;i de Engels. cum am ariitat mai inainte. Dupd Voinov, Darwin se mullume;te sd studieze
numai actiuirea reciprocd dintre fiin[e. neglijind studiul influenlei continue, covirsitoare a mediului
extern. Voirrov insi pril'e;te viala ;i relaliile din interiorul substan{ei vii de pe poziliile teoriej
mecaniciste a lui Loeh. Spre sfirgitul vielii sale. el a aderat la teoria determinismului sexual prin
cronrozomi.
Ion Atartasiu. alt darwinist de seami, s-a specializat in fiziologie sub conducerea lui Marey.
in institutul ciruia a lucrat multa vrelre. Dr"rpa moartea maestrului sdu, i se propune si ia con-
ducerea Institutului. Atanasiu se simte atras de patria sa. in care revine. Muncegte intens, Iuptind
ct"r vitre-uia autoritirfilor care nu l-au sprijinit. Atanasiu reuqe;te sd fie cunoscut de tinerii doritori
s:r se instruiascri. intre elevii sai se numdrd clinicieni ca Toma lonescu, acad. Daniel Danielopolu
$.a. El a ridicat o serie de fiziologi cum sint: prof. Ni[escu qi acad. Rdgcanu. Atanasiu a facut
Lln numdr de cercet.lri asupra contractilitatii din punct de vedere fiziologic si morfologic, rezol-

I Publicata in f'ranluze;te in < Studii ;i cercetari ale Academiei Rornine> VI/XXV, l9-35.
PnEF,\T,\ I,\'I I

vind citeva probleme grele. Atanasiu a trait o viafa modest5. Opera lui merit[ de asemenea din
plin sa fie reconsiderati.
Geologia din lara noastrS. sub influenla lui Cobdlcescu ;i Stefdnescu a avut citeva figuri
{umirroase. cum sint: prof. S. Atanasiu. S. $tefdnescu. Mrazec $.a. Dar acegti harnici muncitori.
autori ai multor lucrdri importante, sint foarte pulin cunosculi publicului nostru. Dupd pdrerea
noastrd, s-ar impune ca elevii gi continuatorii lor sd se ocupe de problema reconsiderdrii contri-
buliei aduse -- pentru dezvoltarea geologiei qi paleontologiei -- de cdtre maegtrii lor.
Prof. Emil Gh. Racovild. elev al lui Cobdlcescu, isi face studiile de specializare in Franla.
;i i;i trece teza de doctorat cu subiectul < Lobul cefalic al creierului Anelidelor polichete >. Studiind
acest subiect. Racovitd ajunge s[ stabileascd doud grupe de fapte. Primul grup reprezintd. o contri-
bu(ie Ia teoria epigenetica a lui Wolff. El susline ca in studiul unui organ trebuie stabilite formele
de dezvoltare precedente. dacd vrem sI infelegem legdturile sale evolutive. Al doilea grup de fapte
prive;te principiul evolufiei divergente. stabilit de Darwin. Dupd Racovita. existd o diferen{d fun-
damentala intre alcdtuirea organelor de sim! la Nevertebrate gi Vertebrate.
Viala gi opera lui Racovila se impletesc strins gi se caracterizeaza prin constan{a fermd in
convingeri gi scrupulozitatea in cercetare, dublate de o putere de muncd exceplionall.
Racovifa participd la expedi{ia antarcticd pe <Belgica) (1897-1899). Cu aceastd ocazie el
se intilnegte cu Amundsen. A muncit enorm de mult pe<Belgica>>, adunind multe animale pi plante
din regiunea antarctica. Racovila face numeroase observalii geologice in insulele pe care \e-a vizitat.
in amintirea maestrului sau iubit. el dd numele lui Cobdlcescu unei insule descoperite de membrii
expediliei antarctice. Racovild face observalii asupra balenelor. observalii care au devenit clasice.
Reintors din expedilie. se preocupd un timp cu clasificarea gi descrierea materialului adunat. scriind
un numdr de lucrdri apreciate de speciali;ti. in expedilia pe < Belgica > Racovild observd impor-
tanta deosebita a mediului fizic in modificarea fiinfelor vii, adica rolul morfogen al mediului, enun-
[at de Lamarck. in Antarctica, factorii biofizici igi manifesta in mod mai evident fola lor modi-
ficatoare. Racovila recunoa;te toate principiile concepliei darwiniste _-- afard de principiul supra-
popula{iei. El reugegte sd dezvolte conceplia darwinistd, aducind dovezi privitoare la ac{iunea directa
a factorilor de mediu asupra organismelor. in regiunea Polului Sud.
Timp de 20 de ani rdmine la Paris ca subdirector al laboratorului Arago. in acest timp stu-
diazd fundul Marii Mediterane ;i fauna acesteia. El vede ;i cu aceasti ocazie unitatea strinsl din-
tre organisme gi mediu, si influenla directd a mediului asupra organismelor. Vizitind Grota Balau-
rului din insula Majorca, RacovilS vede din nou acfiunea directd a mediului asupra organismelor.
EI observd cd in acest caz mediul se menline foarte constant. ln acest mediu, Racovild reu;egte
sd descopere Asellide (Crustacei) de mult dispdrute de pe suprafafa pdmintului. Din acest moment.
Racovil[ se consacr[ studiului pe;terilor, cu o rivnd gi o asiduitate neintilnitd la alli speologi.
Concepfia sa teoretici serioasd gi bine fundamentatd permite lui Racovild si pund bazele unei
ramuri noi a biologiei, speologia. El infiinteazd o revistd speciali: < Biospeologica>. Dragostea de
fara il face sd pdrdseascd Franfa ;i sa se reintoarcd in patrie, unde intemeiazd lnstitutul de speo-
logie din Cluj, pfimul institut de acest fel din lume. Ales membru al Academiei Romine, apoi pre-
;edinte, se lupta in zadar sd dea acestei vechi institulii o alti structurd. ldeile sale au fost realizate
abia mai tirziu, dupa moartea sa, de cltre regimul democrat-popular din {ara noastrd.
Racovila studiazd Asellidele dulcicole inotdtoare; le compar[ cu cele mergdtoare qi cu cele
din peqteri. El constatd cd nu (funclia creeazd" organulD, cum greqit se spune, ci o funclie noud
foloseqte un organ preexistent pe care-l readapteazd. Aceste cercetiri le-a extins gi la Vertebrate. Raco-
vild atrage atenfia cd trecerea de la Pe;ti la Amfibii nu s-a facut prin adaptarea branhiilor la respi-
ralia aeriand. ci prin adaptarea unui organ preexistent - vezica inot[toare _- la o funclie noud.
Branhiile au dispdrut prin nefolosire.
L\-I II PNDFATA

Racovitd folosegte, in studiile sale, o metodd de cercetare ( istorici >, dind teoriei epigenezer
o mare dezvoltare gi addugindu-i elementul dinamic, adaptabilitatea organismelor la mediu in cadrul
unitalii dintre organisme qi rnediul lor de via!5. Elementele de dialecticd sint foarte numeroase in
opera vastd gi deosebit de variatd" a lui Racovild.
Racovila merge pe linia lui Darwin, care a introdus principiul filogenetic in sistematica. El
incearcd sd introducd in sistematicd principiul unitdlii dintre organism gi mediu. Ca ;i Darwin,
Racovild nu vede unitdlile sistematicii sub forma lor linneand, flxista. Pentru Racovild, << taxono-
mia nu este decit filogenia aplicatd > 1.
Racovila incearcd sd dea o noui definilie speciei, linind seamd de factorul istoric, evolutiv.
El vede specia ca o noliune mai larg5, mai cuprinzdtoare. ln sfera acestei noliuni de specie, Racovild
include istoria, filogenia gi divergen{a, adici formele noi care pot rezulta dintr-o formd veche in timpul
adaptdrii ei la medii deosebite. Ceea ce noi numim specie, Racovil[ propune a se uumi < spi15 >.
Problema < spilei > gi << speciei > a dat nagtere la disculii. in general, sistematicienii n-au acceptat
punctul de vedere al lui Racovild in aceastd problemd.
Pentru RacovitS, evolulia fiinlelor vii nu este decit un capitol al unei legi care guverneaz[
materia in intreg universul: < notiunea de evolulie nu este nici ipotezd,, nici teorie, este o constatare
cie fapt, este una din cele mai sigure gi fundamentale dobindiri ale gtiinlei ;i constituie impreund cu
principiul conservdrii energiei, cea mai de pre! comoard din zestrea greu agonisitd a omenirii>2.
Victor Babeg a fost reconsiderat in ultimii ani, in cadrul operei de valorificare a tradiliilor
materialiste, sdndtoase, din trecutul patriei noastre. Cu ocazia lucrdrilor Sesiunii l5rgite a Secliei gtiin-
lelor medicale a Academiei R.P.R. gi a Ministerului Sdnatalii (decembrie 1952), ca;i cu ocazia come-
mordrii lui Babeg, s-a scos in eviden!5, importan\a lui in ce privegte promovarea materialismului in
lara noastrd. Acad. D. Danielopolu, cu ocazia acestei sesiuni, il considera pe Babeg drept figura care
a concreti zat lg un inalt nivel gtiinfific, faza creatoare a medicinii romineqti qi atrage atenlia cd < gindirea
materialista alui Victor Babeg se vddegte din primele sale scrieri > t. Babeg a rdmas materialist consec-
vent toatd via{a sa.
incd de pe bdncile Facultdfii, Babeg se dovedeqte a fi un element exceplional. El imbrdJigeazd
de tindr darwinismul, pdstrind o atitudine criticd fald de unele laturi ale acestei conceplii
a. Babeg
este format de profesorii sdi din Budapesta gi Viena; el depdgegte repede nivelul tuturor colegilor
sdi de facultate.
Babeg incepe foarte de timpuriu sd facd cercetdri originale. Ca tindr docent cu ocazia unui
proces celebru se dovedegte a fi un curajos duqman al rasismului. In studiile sale filozofice din
tinerele gi in cele scrise spre sfirgitul vielii, Babe; ia atitudine hotdriti contra crealionismului 9i
fixismului.
Babe; se specializeazd,in laboratoarele lui Pasteur, Cornil, Koch, Virchow, Rekitanski q.a. Un
detaliu care trece in general neobservat este faptul cd Babeg, deqi a lucrat un timp in Institutul lui
Virchow, degi avea mult[ consideralie pentru acesta, totu;i nu a imbraliqat conceplia sa organo-loca-
licista. A inva{at de la Virchow numai metodele de lucru. Babeg a intrat darwinist in Institutul lui
Virchow qi a rdmas darwinist qi dupa ce l-a pdrdsit. El consider[ organismul ca un tot funclional, ?n
care sistemele gi organele nu se afld in raporturi slabe intre ele, ci prezintd puternice corelalii funclio-

I Lucrdrile Institutului de speologie din Cluj, t' lI, 1924-1926, p. 16


2 Evolulia Si problemele ei, 1929, qi E. G. Racovild, Pagini alese, Ed. Acad. R.P.R', 1955, p. 36.
3 Acad. D. Danielopolu, Tradiliile materialiste ole Stiin{elor medicale din lara noastrd;i dezvoltarea lor pe
.baza flvdldturii lui I. P. Pavlov. Raport Sinut la sesiunea ldrgitd a Secliei;tiinlelor medicale a Acad. R.P.R., Ed.
Acad. R.P.R., 1955, p. 25.
4 V. Babe;, Anatomia patologicd generald : curs cules ;i redactat de dr. M. Georgescu, cap. IX A. Anomalii
congenitale; predispozitii ;i caractere de specie. Ed. Cartea Romineascil, 192I,
f, Ir tr F_,\T..\ LIX

nale, atit in organismul sdndtos cit gi in cel br:lnav. Babeg pune in cvidenld corelaliile funclionale cu
ocazia studierii mecarrismelor de apdrarc a organismului contra factorilor patogeni.
O alta lattrrd care-l deosebeqte pe Babeq de Virchow este felul de a privi rolul sistemului
nervos in clrganism. Virchow nu reugegte sd vadd in acesta un aparat de coordonare gi indrum ate a
organismului; din contra, Babeg incd din 1882 lncepe sd observe rolul deosebit pe care-l are inte-
gritatea func{ional.l a sistemului nervos in func{ionarea mecanismelor de apdrare a organismului,
in imunitate, ca;i in troficitate. Pentru Babeg, < sldbirea aparatului nervos compromite mecanismele
regulatoare ale organismului > 1. Experientele sale dovedesc cd < in producerea imunitdlii trebuie sd
linem cont qi de sistemul nervos>z. incd din primele sale cercetdri, Babes ajunge sd observe rolul
trofic al sistemului nervos, gi efectueazd. experienle care completeazd in mod fericit pe cele fdcute
de Pavlov asupra < reflexului patologic >. Babeq gi Irsai traumatizeazd. mdduva spindrii la animale
de experienld sau produc tulburdri functionale ale acesteia, cu ulei de mustar; ei oblin leziuni cuta-
nate, atrofice, ca qi aparilia de vezicule herpetiforme. Autorii interpreteazd, acesteleziuni experimentale
ca o consecin!5 a tulburdrii funcliunilor trofice ale sistemului nervos 3. Predispozilia la boald este
vd,zutd' de Babeq ca un rezultatal variagiilor in reactivitatea organismelor, in sensul varialiilor nedefinite
ale lui Darwin (varialiilor divergente, cum le-am numit in partea intii a acestei prefele). < Reacliunile
sistemului nervos intervin de asemenea cind este vorba de izbucnirea unei boli infeclioase . . . >) 4.
in izbucnirea unei boli infectioase sau neinfectioase, predispozilia joaca un rol deosebit, dupa
Babeg. < Nu existd nici o formd de boali la care predispozilia sd nu joace un rol mai mult sau mai
pulin important. Putem vorbi despre o predisp ozilie morbidd, cind puterea de rezistenld a corpului,
a celulelor din anumite organe sau a organismului intreg, din cauze ereditare sau cigtigate, este
scdzut5, sau cind mecanismele regulatorii nu sint in stare sd intretind mersul normal al proceselor
5.
vitale >
In ultimd analiz'a, pentru Babeg, rezistenla, ca gi predispozilia Ia boald, lin de reactivitatea
organismului, privitd nu static, ci dinamic. Pe de o parte, citatele de mai sus si numeroase altele
dovedesc cd Babeg avea o conceplie functionald, biologicd asupra bolii. Conceplia aceasta apare gi
se dezvolt[ intr-un moment in care conceplia organo-localicistd, staticd a lui Virchow era accepratd
aproape ca o dogm5. Babe; opune conceplia sa concepliei lui Virchow, fard sa afirme ca atare acest
lucru gi fdra sd-i declare rdzboi deschis. Dar el vegheazta ca elevii sai qi cercetdtorii romini care-gi
prezentau lucrdrile la gedinlele < Societalii medicale > din Bucuregti sd rdmind pe o linie materia-
listd justd, la o conceplie funclionald. Pe de alt[ parte, citatele de mai sus il aratra pe Babeg ca pe unul
din ctitorii teoriei nerviste, aldturi de Secenov, Botkin, Vvedenski qi Pavlov dar in alt domeniu
-
acela al patologiei. Se inlelege de aseinenea interesul pe care Babeq l-a acordat pinl la moarte cercetd-
-
rilor de neuropatologie fiziologicra ale elevului qi prietenului sdu, prof. Gh. Marinescu. Am linut
sd subliniem aceastd laturd a activit[fii lui Babe;, deoarece ea este mai pu{in cunoscutS, qi n-a fost
subliniatd decit de acad. Benetato, in cuvintarea sa la comemorarea lui Babe; la Academia
6.
R.P.R.
Babeg dezvoltd conceptia materialistd a lui Darwin in domenii foarte deosebite, cum sint:
microbiologia, inframicrobiologia, anatomia patologicra, fiziopatologia, igiena preventivd,, organizarea
sanitard g.a. Nu vom putea sd analrzdm toate aceste aspecte. Multe din ele au fost relevate de altfel

1 V. Babeq, Anatomia patologicd generald,


Iec{ia a VII-a.
2 Idem, in Rominia medicald, 1893, nr. IV.
3 Babe; gi A. Irsai, in Orvosi Hetilap (Siiptdmtnalul
medical) Budapesta, 1882, nr. l4-l}.
4 V. Babeg, Anatomia patologicd generald, p. 61.
5 lbidem, p. 58.
6 Acad. Gr. Benetato, Despre orientarea
fiziopatologicd tn opera Stiin{ificd a lui Victor Babes; conferin{d
rostita la sesiunea Acad. R.P.R., 1954.
I'NE I.'AT.\

de catre savantul sovietic S.D. Mogkovscki, cu ocazia implinirii a 20 ani de la moartea lui Babeqr
5i de acad. $tefan S. Nicolau in prefata pe care acesta a scris-o la volumul I al < Operelor alese >
ale lui Victor Babe;2. Ne vom mullumi sd expunem foarte rezumativ plrerile lui Babeg care ilustreazd
dezvoltarea darwinismului de citre acest mare savant romin.
Babeg a privit problema speciilor si a varietalilor noi dintr-un punct de vedere mai genererl
decit Darwin. Babeg recunoaste rolul varialiilor lente in formarea speciilor, dar el atribuie ;i varialiilor
bruste un rol in formarea de varietlfi sau specii noi. Problema aceasta a abordat-o acolo unde nimeni
nu s-a gindit s-o urmdreascd gi anume in studierea anomaliilor gi a monstruozitdtilor la om.
intr-o nota la Academie gi in cursul sdu de Anatomie patologicd gerrerald. Babeg ia atitudine
contra noliunii de varialie nedefinitd., creatd. in Darwin. El reu;egte sd dea indicafii prelioase asupra
unora din cauzele care produc anomaliile. ca qi asupra manifestdrilor lor in raport cu virsta si
nevoile metabolice. Babeg nu privegte de loc varia{iile nedefinite ca pe ceva incognoscibil. El descrie o
corelalie funclionala intre anomaliile fe{ei qi cele ale membrelor. In provocarea anomaliilor, Babep
recunoaqte influenla factorilor mediului extern,, de la cei lizici pina la cei biologici, care pot ac[iona
separat sau impreund. Adincind corelaliile funclionale, Babe; ajunge la concluzia cd diencefalul
constituie un centru care. in stare normald, dirijeazd apartlia caracterelor de specie. Tulburarea
acestui centru este constatatd de Babeg in cele mai multe din anomaliile gi monstruozitS{ile umane
examinate. Aceste constatdri ii intaresc credinla cd efectele teratologice sint condilionate de o
< tulburare accidentald a unei regiuni de la baza creierului, a unui centru la care participa probabil
pi corpul pituitar > 3 ;i cd de aceast[ transformare depind caracterele de rasd sau chiar de specie.
Babeq presupune cd anomaliile mici (variafiile lente) se gterg fdrd a ldsa urme, iar cele mari sint
incompatibile cu viata. Numai rareori se intimpld ca o anomalie sd fie la limita anomaliilor de rasi
sau de specie, intimplare rard. care poate totuqi s[ se fi dezvoltat in timp in girul lung al
epocilor. Timpul in care apare o anomalie are de asemenea o mare importanta. ( Cu cit o anomalie s-a
dezvoltat mai devreme, in timpul dezvoltdrii embrionare, cu atit mai mult aceastd anomalie are
tendinla de a se generaliza. de a cuprinde un sistem intreg a>.
Punctul de vedere al lui Babeq in privinla speciei este interesant. Azi se cunosc specii sau varietdli
care au apdrut prin variafie bruscd. O notd aparte o constituie pdrerea lui Babeg despre importanla
diencefalului in dirijarea apariliei caracterelor de specie sau varietate, adicd a reactivifitii $i metabolis-
mului particular. specific. De cind a facut Babe; aceste afirmalii gi pind azi, cuno;tinfele noastre despre
importanla diencefalului au crescut rnult, Dar nici azinu putem incd spune clror factori se datoreqte,
la animale. aparilia caracterelor specifice. Problema ar merita sd he reluatd gi studiatd serios.
inainte de a trece la alte probleme biologice studiate de Babe;, am vrea sd spunem. citeva cuvinte
despre metoda sa de lucru. in privin{a aceasta, Mogkovscki afirmS: < Analizindoperamultilaterald a
fui Babe; putem s-o caracterizdm ca pe o inaintare pe un front larg qi compact in vastul domeniu al
microbiologiei medicale gi veterinare, precum si in cel al disciplinelor inrudite . . . Linia pe care a trasat-o
in ;tiin(6 ;i care este legatd de numele sdu . . . poate fi denumiti patomorfologia procesului infeclios.
Este sinteza microbiologiei cu patohistologia, care cuprinde morfologia ac{iunii reciproce a terenului qi
a agentului infeclios > 5. Metoda de lucru a lui Babeg, dup[ cum se vede din cele aiirmate de Mogkovscki.
este original[ gi complexS. Babeg studiazd caracterele unui germen pe mediile de cultur6, studiazi poarta
sa de intrare in organism, efectele sale asupra organelor gi humorilor. ca ;i mijloacele de combatere

I
S. D. Mo;kovscki, << Victor Babe; ;i rolul lui in evolutia microbiologiei contemporane)) (Analele romino-
sovietice, 1947, vot. II, nr. 7).
'2
Acad. $tefan S. Nicolau, PreJala la vol. I. al Oper<,lor alesc ale lut
V. Babe;, Anatonia patologicd generald. . ., p. 352 9i 355.
I
Ibidem p. 347.
; S. D. Mogkovscki, loc. c'ir,, p. 9.
I'll E I"'\ ].\ LXI

a acestui germen. Babeq aza modele experimentale pe animale, ori de cite ori acest lucru este
cree
impus de rezolvarea problemei studiate. Metoda aceasta i-a permis lui Babeg sa clarifice probleme de
etio-patogenie a bolilor infecto-contagioase. Aceastd problema era foarte grea gi controversatd in
epoc? zorilor bacteriologiei.
Babeg a imbinat in mod fericit teoria cu practica, dupi exemplul lui Darwin ;i al lui Pasteur.
Rezultatele oblinr.rte de Babeg au fost aplicate in practicd, avind o deosebiti valoare pentru sdndtatea
publica. Ca exemplu. in aceasti privin!6 sa amintim cum a aplicat Babeg metoda fiziopato-
togicd in cercetarea turbarii qi a pelagrei. in turbare, Babeg a studiat caracterele virusului ;i
efectele sale asupra organismului infectat. Babeg a descoperit cu aceastd ocazie multe aspecte noi.
printre care ;i corpusculii care astazi. -- dup[ Congresul interna{ional de microbiologie de la Praga
t

din 1950- poartd. numele de Babe;-Negri. Babeg studiazd efectele virusului rabic asupra organismului.
El descoperd faptul c[ organismul se apdrd contra acestuia prin formarea unor antitoxine specifice,
pe care Babe; le descoperd in serul sangvin. Pe aceastS,bazra, BabeE creeazd. seroterapia inaintea lui
Behring. Babe; infecteazd animalele;i le trateazdcu serul s[u, dol'edind eficacitatea acestuia. Metoda
lui Babe$ foloseste ser, material cu totul inofensiv. pe cind Pasteur folosegte miduva cu virus. Metoda
lui Babeg are avantaje care au fost larg apreciate. Ea a fost multd vreme folositd in numeroase lari-
Aceeagi metodf, de lucru o fotose;te Babe; in studiul altor boli; de exemplu in studiul difteriei
etc. in fond, Babeg mergea de ta cauzd,la efect gi nu neglija nici una din verigile procesului infec{ios.
El studia concomitent ;i posibilitalile de modificare a patogeneitdlii germenilor.
problema variabilit[1ii microbiene preocupd pe Babeg, aqa cum il preocupase mai inainte
gi pe pasteur ;i aga cum ne preocupa qi azi. Babe; atacd problema de pe pozilii darwiniste. Pe linga
metodele clasice, Babeq folosegte antagonismul microbian pentru a obline uneori efectul dorit (prin-
cipiul luptei pentru existenla aplicat la microbi). Studiind acest efect, Babe; i;i da seama dupa cum aratf,
acad. Nicolau cd <o boala microbiani va putea fi tratata cu ajutorul produselor ce iau na;tere in corpul
microbilor ce provo aca alte boli . . . Tn 1885. intrevedea ideea geniala realizatd aproape 60 ani mai tirziu
a tratamentului cu antibiotice > 2. Dar Babeg nu s-a mullumit numai sd studieze antagonismul
microbian, ci ;i asocialiile intre microbi (ajutorul reciproc). Babeg a v/azut cd unele boli sint datorite
unei asocialii intre germeni (de exemplu simbio za dintre agentul febrei aftoase gi acel al peripneumoniei).
Doud microorganisme se adapteazd unul la metabolismul celuilalt in atacarea unui macroorganism pe
care fiecare inparte nu-l poate infecta'
Revenim asLlpra metodelor de lucru ale lui BabeE pentru a scoate in evidenld o latura. dup[
pdrerea noastrd, deosebit de importanti.
Babe; este acela care ne invald o metodd noud pentru vremea lui qi anume cd un cercetdtor
trebuie mai intii sd-gi fixeze bine cadrul problemei pe care vrea s-o studieze. El trebuie sd foloseasc[
toate mijloacele existente pentru rezolvarea diferitelor aspecte ale fenomenului studiat 9i dacd-i lipsesc
mijloacele tehnice, cercetdtorul trebuie sa gi le creeze singur. Aga se explicd faptul c[ in tezolvatea
numeroaselor probleme pe care le-a atacat, Babe;, negdsind aparatura adecvatS, gi-a creat-o singur,
-- au inceput sd
sau cu ajutorul fratelui sdu, dindu-ne peste 50 aparate noi, care - dupa Moqkovscki
igiena 3. Tot aqa explicd descoperirea unor
fie folosite in toate laboratoarele de bacteriologie gi se
metode noi de coloralie privind cilii unor microorganisme, capsula altora etc. Babeq a reuEit sI puna
bazelecoloraliei vitale a microorganismelor q.a. Cu metoda aceasta, Babeg a reu;it sd descopere 50
microbi noi. un num6r de parazili - azi denumili < Babesioze> -- a descoperit formele variabile la
bacilii difterici. tuberculos. coli etc.

t La acest Congres s-a recunoscut prioritatea lui Babeq in clescoperirea acestor corpusculi'
I Acad. $tefan S. Nicolau, loc. cit., p. Xl.
tr Nlo;covscki, loc. cit., p, 5 s.i urmatoarele'
LXII PREFATA

Babeq a consacrat mul1i ani din viala sa studiului pelagrei; el considera aceast[ boal6 ca pe
o manifestare a foamei cronice a lSrdnimii noastre gi ca pe o ruqine nalional[. Mergind consecvent
pe linia gasirii cauzelor acestui fenomen, in care patologicul gi socialul se impletesc strins, Babeg reu-
ge;te sd- vad[ cd adevdrata cauzd" a pelagrei este exploatarea nemiloasd a ldrdnimii. Babe; preconi-
zeazd tratamentul care poate sd ducd in mod sigur la eradicarea pelagrei. <Leacul contra pelagrei> afirm[
Babeg, viJ dau eu: < reforma agrard.>. Intr-adevdr, mergind pe linia studiului cauzelor gi efectelor,
Babeg a reugit si se ridice de la eprubete, etuve si masa de experienld, dela observaliiclinice, pinila
soluliile sociale ale acestei probleme. Babeg avea dreptate atunci cind suslinea ci pelagra nu ceresolulii
curative - pelagroserii qi medicamente ci solulii preventive, radicale de ordin social. Acest lucru s-a
dovedit a fi intemeiat. Solulia lui Babeg n-a pl[cut de loc desigur forurilor de conducere ale lbrii de pe
vremea lui; ea s-a bucurat de o inalti preluire in condiliile regimului nostru de democralie populara.
Am vrea ca inainte de a lncheia sumara expunere a meritelor lui Babeq sd vorbim pulin despre
spiritul analitico-sintetic al lui Babeg gi despre materialismul sdu.
Babeg a ardtat, incd din tinerele, aptitudini analitico-sintetice. Primul tratat din lume asupra
Bacteriilor a fost scris de el in colaborare cu Cornil. Babeg a scris un tratat sintetic despre <turbare>
(1912), care a rdmas clasic, gi multe alte lucrdri - in special memorii mari. Exemplul lui in aceastd
privinld trebuie sd ne fie gi noul un indemn.
Materialismul lui Babeg imbracd aspecte complexe ca gi tot ceea ce fdcea acest mare ginditor.
Gdsim atitudini materialiste in trei din scrierile sale, ca ,si in poeziile sale, scrise in limba germand.
Babeg se preocupd indeaproape de conceplia elevilor sdi, intervenind ori de cite ori era necesar. Babe;
vegheazd la orientarea materialistd a cercetitorilor no;tri, participind timp de 40 ani cu multd regula-
ritate la ;edinlele Societdlii medicale. El ii incuraja pe acegti cercetdtori qi se ingrijea de creqterea 1or.
Academicianul C.I. Parhon igi aduce cu drag aminte de cdldura cu care Babeg a salutat prima sa comu-
nicare facutd pe vremea cind era student. S-ar putea spune cd prin incurajdrile sale, Babeg a transformat
in tinirul Parhon gi in allii scinteia curiozitdlii ;tiinlifice intr-un foc continuu, care a crescut permanent
in intensitate. Babe; a dat cu generozitate din focul sacru care ardea in el; el a semdnat zeci de
idei in jurul sdu, fericit sd le vadd fructific?nd. A fost aspru uneori, dar totdeauna drept in criticile
sale. Babeq a dominat ;tiinta medicald romineascd qi a indrumat-o pe drumul materialismului, iar
influenta sa persist{t qi azi.
*
Ar fi fost natural ca dupa Babe;, sd vorbim de celalalt mare microbiolog romin, Prof. Ion Can-
tacuzino. Dar, din nefericire, numerogii gi valorogii sdi elevi nu au publicat pind acum nici o lucrare
noud, criticd, de reconsiderare a operei gtiinlifice a acestui cercetitor darwinist, organizator eminent,
;i qef de gcoald, al cdrui nume traiegte viu atit printre cercetdtorii tineri gi virstnici din lara noastrd
cit ;i printre biologii care au avut norocul sd-l cunoasci gi sa fie indrumali de el la stalia de biologie
maritimd de la Roskoff (Finistdre), din Franla. Nu am dori si deformdm sau sd omitem ceva din per-
sonalitatea nici unui cercetdtor citat in aceastd prefald. in privinla profesorului I. Cantacuzino, gdsim
in raportul citat mai inainte al acad. Danielopolu 1 - elevul s[u - o expunere rezLlmativd a direc{iei
pe care a urmat-o Cantacuzino in cercetdrile sale, dar nu gi a rezultatelor oblinute 9i a valorii acestor
rezuitate judecate la citeva decenii dupa moartea prematuri a acestei mari figuri a medicinii romine;ti.
*
Prof. Gh. Marinescu a fost remarcat de iindr de cltre Victor Babeq, care, dupa ce l-a format,
l-a trimis in strdindtate, sfdtuindu-l sd imbrdfi;eze neurologia. Marinescu a stat opt ani in Franta gi
s-a fdcut repede remarcat prin calitdlile sale de cercetdtor. I s-a propus sd rdmind in Franla, dar Mari-

I Acad. D. Danielopolu, loc. cit., p. 32.


PREFATA LXIII

nescu a refuzat, ( considerind ca o datorie sd se reintoarcd in lard gi . . . sd pund in slujba ldrii sale
puterea sa de muncd. >1. Marinescu a fost primul profesor de neurologie din lara noastr6. La scurtd
vreme dupl reintoarcerea sa in patrie Marinescu incepe sd atragi in jurul sdtt o pleiada de elevi. Primul
sdu elev a fost acad. C. I. Parhon. Au venit apoi: prof. I. Minea, State Drdg[nescu, Radovici, Al. Tupa,
A. Kreindler, O. Sager ;i mul{i al1ii. Marinescu a fost, ca gi maestrul sdu Babeg, un cercetdtor neobosit
gi pasionat, avind o vie curiozitate qi o metodd materialistd de cercetare care i-au permis sd aduca
contribulii valoroase in multe domenii ale biologiei: neurologie clinicS, anatomie patologicd a sis-
temului nervos, fiziopatologie, biochimie ;i histochimie.
Marinescu a imbinat in mod fericit clinica gi laboratorul, medicina experimentalS servindu-i
ca ghid in cercetarea clinic5. Contribulia lui Marinescu in domeniile cercetate este foarte vastd.
Babeg a scris impreund cu Cornil primul tratat de bacteriologie din lume, in care au fost sinte-
tizate toate cunogtintele din acea vreme in acest domeniu nou. La fel procedeazd.Marinescu. ln 1909,
el publicit lucrarea intitulat5:<<La cellule nerveuse>>, in care expune sistematic propriile sale cercetdri.
$i astdzi aceastd carte este socotitil ca una care a luminat drumul neurologiei pentru multd vreme, fiind
consideratd, ca un tratat clasic al fiziopatomorfologiei celulei nervoase.
Marinescu privegte celula nervoasd in dinamica sa. El combate pe cei care studiazd celula ner-
voasd din punct de vedere static. Marinescu leagd dialectic funclia de structnrd in toate lucrlrile sale de
clinica gi laborator. in decelarea celor mai fine modificiri funclionale ;i structurale, Marinescu folo-
segte ultramicroscopul, colorafiile vitale, biochimia, histochimia, electrofiziologia, cinemato grafia,
chimia fizicd gi alte metode.
Ideea esenliald a lui Marinescu din aceastd lucrare exceplionald < Celula nervoasd > si din
majoritatea lucrdrilor sale de neurologie, a fost aceea de a determina felul cum sistemul nervos intervine
in procesele normale gi, plecind de la acestea, in cele patologice. Babeg il invdtase ca legile patologicului
sint in fond legile normalului. Marinescu urmdrea consecintele leziunilor sistemului nervos gi efectul
lor asupra organismului, corelatiile func{ionale normale si patologice gi mergind pe aceastd linie gi-a
dat seama de rolul coordon ator al sistemului nervos central asupra metabolismului organismului.
In opera vast[ a lui Marinescu se gdsesc elemente care repr ezintd, contribulii valoroase la principiul
structuralitdtii al lui I. P. Pavlov.
Marinescu a fost un bun cunoscdtor al fiziologiei nervoase. EI gi-a dat printre primii seama
de valoarea exceplional5, a concepliei lui Pavlov. Intr-o atmosferd in care curentele antiprogresiste
in tara noastrd erau larg rdspindite, Marinescu scrie tmpreund cu acad. Kreindler, << Les reflexes conCi-
tionnelles >. Aceastd carte reflectd conceplia sa materialistd, ca gi contribulia sa gi a gcolii sale la dezvol-
tarea acestei concep{ii avansate. Marinescu ;i Kreindler extind teoria reflexelor condilionate in dome-
niul educaliei gi al pedagogiei, o aplicd printre primii la studiul fiziologiei copilului, indeplinind astfel
unul din dezideratele lui Secenov, pdrintele fiziologiei materialiste ruse, care ddduse o deosebitd
importan(d educaliei in formarea gi in corijarea caracterului.
ln conceplia lui Gh. Marinescu gasim numeroase elemente dialectice. Toatd via{a, el a aplicat,
in patologia nervoasd, principiul unitalii organismului cu mediul; al unitdtii dialectice dintre funclie
gi structurra; avd.zut dialectic relatiile dintre sistemul nervos central gi restul organismului, intre fizio-
logie qi psihologie etc.
Sub influenta prof. Marinescu, a cdrei autoritate gtiinlificd a fost deosebit de mare, s-a format
in tara noastrS. o miqcare gtiinlificd favorabilI insuqirii gi dezvoltdrii concepliei lui Pavlov. trndependent
de prof. Marinescu;i gcoala sa, acad. Benetato a aderat gi el la aceastd concepfie din 1936 gi a dezvol-
tat-o in mod consecvent in lucr:irile sale ulterioare. Cu ciliva ani mai lnainte, acad. Danielopolu a
adus gi el contribulii la teoria reflexelor. Toate aceste manifestdri reprezintd < trecerea la o treaptd noud,

r Acad. A. Kreindler, Viala Si opera prof. Gh. Marinescu, p. 6.


\l\ I,It E F'A T,\

\uperioara. in -eindirea gi cercetarea gtiinlificA a lui Gh. Marinescu))t. a lui Marinescu gi a altor cerce-
tritcri adiugam noi care prin eforturile lor au ridicat de timpuriu gtiin{a biologicd din lara noastrd
la o treapta superioard. La efortul citorva pionieri de acum doud decenii s-a addugatazi o mas[ mare
du- cercetdtori care si-au insu;it materialismul dialectic si o datd cu el forma superioard a darwinismului
\r anume conceptia lui I.P. Pavlov gi aceea a lui t. V. Miciurin. Prof. Marinescu este un luminos exemplu
de pionier al gtiinlei progresiste din patria noastr6.
Marinescu a luat atitudine contra curentelor obscurantiste din gtiin!d., ca qi a celor promovate
cle regimurile trecute. El a rdmas un materialist consecvent, cum rezultd din numeroase manifestdri.
il -easim aldturi decei 93 de savanli din lumea intreagd. semnatari ai apelului pentru pace la sfirgitul
razboiului trecut, il gasim combdtind rasisnrul gi luind atitudine pentru laranii s[raci care suferd de
pelagrd, tot atit de radical ;i de curajos in aceastf, privinla, ca ;i maestrul sdu V. Babe;.
Am expus doar citeva palide aspecte din activitatea clocotitoare a acestui savant darwinist
romin care a creat gcoala de neurologie de la noi qi care prin munca sa neobositd a reusit sd aduca multe
solutii in rezolvarea problemelor grele din domeniul neurologiei gi biologiei.

Acad. Const. [. Parhon isi incepe activitatea ;tiinli{rcd de pe vremea studenliei, ca intern al prof.
Gh. Marinescu. De pe atunci acad. Parhon, care cunogtea darwinismul, incepe sd studieze endo-
crinologia. Acad. Parhon igi leaga numele sau qi al soliei sale qi de o altd problema: este vorba de
localizdrile in mdduva spindrii, lucrdri care-l fac repede cunoscut in lard gi peste granip. ln 1909,
impreund cu colaboratorul sdu dr. Goldstein. scrie in frantuzeste primul tratat de endocrinologie
din lume.
Aceasti carte aduce consacral'ea acad. Parhon gi in acelaqi timp reprezint[ o treaptd calitativ
noud, a endocrinologiei care incepe sa se dezvolte furtunos. Acad. Parhon este considerat unul din
ctitorii endocrinologiei materialiste.
Opera acad. Parhon completeazra pe aceea a maestrului sdu. prof. Marinescu. Studiul neuro-
patologiei l-a dus pe Marinescu spre cunoasterea modificdrilor pe care [e imprimd sistemul nervos
restului organismului - in primul rind - - gi in al doilea rind, asupra modificdrilor morfofunclionale
care au loc in interiorul sistemului nervos. Acad. Parhon studiazd in primul rind rolul pe care-l
au modificdrile organismului asupra sistemului nervos. Astdzi inlelegem intr-o lumind nou[ truda de
o via{[ intreagd a acad. Parhon. Lucrdrile acad. K.M. Bikov Ei ale colaboratorilor sdi ne aratd. rolul
pe care-l are organismul in modificarea dinamicii scoarlei cerebrale.
Prof. Marinescu a studiat integrarea organismului prin sistemul nervos central qi tulburarile
acestei funcliuni in cazuri patologice. Acad. Parhon a studiat rolul glandelor endocrine, verigd impor-
tantd ;i indispensabila atit in integrarea organismului de cdtre sistemul nervos, cit si in modificarca
dinamicii scoarlei cerebrale sub influenla modificarilor patologice viscerale.
Acad. Parhon studiaz[ bolile psihice de pe pozilii materialiste. El este unul dintre primii psihia-
trii care au introdus biologia darwinista in domeniul tulburdrilor psihice, aducind ;i in aceastd
ramurd a medicinii contribulii substan{iale. Acad. Parhon cristalizeazd. felul sdu de a vedea aceastd
problemd in afirmalia urmatoare: < Psihiatria va beneficia desigur mult, daca ea va fi studiata din
punct de vedere biologic, qi aceastd observa{ie est: adevdratS, mai ales pentru psihozele endogene >>r.
Decelarea unor modificdri biochimice precise in bolile psihice intdresc baza material5 a psihiatriei.
Prin aceastd atitudine, prof. Marinescu qi Parhon resping teoria dualista a lui Bichat, care separa
psihicul de restul organismului. Ei se afl5, incd din tinere{e, pe o pozilie net materialistS, care constituie

t Acad. D. Danielopolu, Raport asupra tr(tdiliilor materialiste ale ;tiinyelor nredicale..., p. 31.
..
C. l. Parhon $i M. Derevici, Sur la rdaction. de Buscaino dans I'urine de certains aliinis, in Bull, Sot,.
\eurol., PsycTlorr'", Endocrin. et Psychologie, 1923, p. 96.
l, It L li,\ T.,\ LXV

o contribulie importantd la principiul structuralit[tii al lui Pavlov. Cei trei darwiniqti romir':i - Babeg,
Marinescu qi Parhon
- se dovedesc gi in aceastd privintii a'fi pe aceea;i linie, contribuind la dezvol-
tarea teoriei nerviste in domenii noi, neabordate de savanlii ruqi 9i sovietici, care au elaborat aceastd
teode f,unclamentala a medicinii qi biologiei.
Un alt capitol nou, deschis de cercetdrile acad. Parhon, este acel al corelaliiior funclionale intre
glandele endocrine. Principiul coreiafiilor func{ionale ars o n'lare impor"anti in biologia lui Darwin.
Acad. {- .1. Parlion nu numai ci a extins acest principiu intr-un ciomeniu nolr - acei al endocrinologiei -
dar i-a imprimat un conlinut non, diaiectic. A:::cl. Parhcn studiazii ccrelatiile fiinctionaie dintre tiro-
id[ gi timus, pe de o parte, Cintre tiroid:i gi gonade pr dc altir partc. ca ne contradic{ii interne"
O alta contradic{ie cercetnti de a,:atl. C.[. Pariron cste ;llternarifa dintre stimulare qi inhibi{ie
in domenilrl neuro-endocrin. Studiind patolo.eia ovaiiani, ai:acl. Parhon a obsertiat c[ stdrile netlro-
.lol
endocrilrc care se traC'.rc i-rrintr-o ilinerfunltiune ovariana dau ir fenomcne de macromastie. O
datii instaiati aceastil modificare, noua stare fiziologici are drcpt cosecintli un efect inhiL:itor asupra
ovarului carc intru1 in amenoree.
Acaciemicianril Pa.rhon imagineaza modelele de exprepls.utare creind sindroame endocrine bi-
;i rnuitiglandu'are, urmirind modificirilc nlltabolice (as;a, calciul, potasiul, magneziul, cholestcroltrl
etc.) in creier, in singe, ?n giandele en<locrir:e',ii orgerlc. l-ln n:ar,; numlir de lucri,ri au fost consai.:rate
pe plan experimental acsstor probtrcme. Paralcl, aca<i. Parhon ;i cola'boratorii sIi au studiat cazitrile
clinice care er:au clarificate <ie rezultatele lor expcrirrentirlc. Ansanrblul accstor cercetini asllpra sindroa-
melor plurig'landularc constituie o extrem de importanta contribulie biologictt si medicall. Ele
constituie in acelasi timir un model de feiul cum trebuie nnitrL clinica- clr experimentarea. teoria
cu p ractica.
Un alt capitol nou de biologi: in care contribulia acaC. Parhon este deosebit de valoroasi, este
acel al bioiogiei virstelor, al ilikitriologiei, curn a denumit-o insugi autorul. Acad. Parhon" s-a interesat
inc[ de la inceputurile activitSlii sale de biologia tuturor stadiilor ontogeniei cle la formarea game-
filor, 1a dezvoltarea embrionar5, de ia aceasla la perioada copiidriei gi pubertdlii, a virstei adulte $i a
bltr?nelii. Ccle mai multe cercetiiri le-a consacrat protrlemei cro;terii gi dezvoltIrii, si problemei birtri-
ne{ii. Contribu{ia acad. Parhon in ambele probleme este rnasiva ;i de o mare importanlir. Direct sau
snlr conclucerea sa, se execut[ lucriiri clove,Jind intervenfia ec]rili'nrului endocrin in fecundalie in cicter-
minarea sexului ;i vitalitatea embriolului 1, a rolului pe care scoar{a cerebral[ il poate avea in formarea
glandelor endocrine : a rolului glandelor eirdocrine in dezvoltarea embrionard a ochinlui in organo-
:r,

geneza masivului faciai a, a dinamicii embriogenezei etc.


Vomnreda, foarte pe scurt, unele din aceste cercet[ri (de exemplu in problerna achondroplaziei).
ln 1910, Parhon formuleazir ipoteza c[
aplazia suprarenalelor, consecutivi auencefaliei, ar fi
rezultatul unui hormon pe care celulele cerebrale l-ar emite in perioada formdrii creieruh-ti. Ideea aceasta
rezolvatL mai tirziu de Kopec (lgl7) qi apoi de a|!i cercetdtori - printre care qi Wigglesworth
- s-a
dovedit fecundd. S-a demonstrat c5 celulele nervoase la Nevertebrate qi la Vertebrate - in special
cele din nucleii cle la baza creierului la ultimele -- secretd un hormon care joacd un rol irnportant
in metamorfozra (la Nevertebrate) sau in fenomenele de dezvoltare embrionatd (la Vertebrate). Ipoteza
lui Babe; asupra roiului dienceialului in reglarea dezvoltdrii normale, specifice, conline in ea un simbure
de adevdr, pe care abia in zilele noastre incepem s[-l cunoaqtem mai de aproape.

1 C. I. Parhon si V. D. Mirza, C. R. Soc. Biol.


z C. I. Parhon et M. Goldstein, Traitd d'Endocrinologie, Ed. Maloine, 1909.
e C. l. parhon. Cercetdri asupra glandelor endocrine in raportul lor eu patologia mintald, Bucuregti, 1910;
presse M6dicale, 1913, p. 80; Bull. et. M6m. de la Soc. ,le Neurol., Psychiatrie, Endocrin, et Psychol., Jassy,
-
1923, avrll.
{ C. I. Parhon gi L. Laurian, Bul. ;t. al secliei gt. med. a Acad. R.P.R., 1953, t. V, p. 5-

V-c.363
l.-\\:I 1,lt FIFA'j'A

Acad. Parhon a dezvoltat doud idei asupra rolului glandelor endocrine in dezvoltare. Prima,
verificati la ora actuald, prin numeroase cercetdri, privqte rolul propriu-zis al acestora in ontogenezd:
.,glandele endocrine. . . par sd aibd o importanla de prim ordin in ontogenezd gi poate qi in histo genezd
. . .Avem drgptul sd gindim cd in cursul vielii intrauterine, sau intr-un fel mai general in cursul vielii
embrionare sau fetale, epoca principal[ a formdrii organelor, glandele endocrine intervin mult > 1.
Hormonii intervin in histogeneza organelor mamiferelor, pdsdrilor gi chiar a plantelor (1923). Acad.
Parhon a sezisat rolul hormonilor in timpul dezvolt[rii embrio-larvare cu mult inaintea lui Gudernatch
gi a lui Demuth (autori care au demonstrat rolul secreliei tiroidiene gi timice la mormolocul de broascd)
gi chiar a lui Max Aron, care a descris matura{ia tiroidei la embrionul de pasSre.
A doua idee privegte o laturi incd foarte pufin studiati ;i anume faptul cd glandele endocrine,
in orice moment al ontogeniei 1or, trebuie sd aibd funclii gi secrelii, care s-ar putea sd se deosebeascd
de hormonii glandei mature. O idee aproximativ analogd o lanseazd,, mulli ani mai tirziu, R. Gold-
schmidt care sustine existen\a a trei feluri de ergoni, din momentul diferenlierii unei glande gi pind
ce ea atinge pragul fiziologic adult. Experienlele pe care Wolff gi Danciakova le-au fdcut pentru
modificarea sexului embrionuiui de pasdre cu ajutorul hormonilor gonadei adultel dovedesc, prin
dozele mari, nefiziologice, pe care le folosesc, cd hormonul gonadei embrionare trebuie sd fie deosebit
in natura sa de hormonul organului adult. Ne rdmine noud ca o sarcind sd fructificlm ideea aceasta.
Academicianul Parhon se ocupd de problema bdtrinelii demonstrind cd in multe canxi imba-
trinirea este de naturd patologica. In consecin!5, noi tretruie qi putem lupta contra imbdtrinirii. Ideea
pe care a exprimat-o in 1954, cu ocazia sdrbdtoririi implinirii a 80 ani este deosebit de interesantd.
Experienlele fdcute pe gobolani, de acad. Parhon qi de colaboratorii sdi, folosind extrasul de timus,
i-au ardtat reversibilitatea fenomenelor de imbdtrinire gi revenirea animalelor de experienla spre faza
adult[. Acad. Parhon pune problema reversibilitdlii in felul urmdtor: stadiile de dezvoltare nu sint
reversibile. Un puber nu poate redeveni copil etc. Dar in interiorul stadiilor
- cel pulin al unora
din ele
- putem descrie existenla mai multor faze de dezvoltare. Fazele sint reversibile. Dacd n-ar
fi aqa, spune acad. Parhon, toatd truda noastrd in medicind ar fi inutild. Tratamentul medical - medi-
camentos sau chirurgical - tinde sd readucd spre o fazd, normald o evolulie care sub acfiunea facto-
rilor patologici se depirteazd de normal. lpoteza reversibilitdtii fazelor de dezvoltare meritd de ase-
menea o atenlie deosebitd.
In multe din lucrdrile sale acad. Parhon s-a ocupat de probleme de biologie. Una dintre acestea
este problema ereditSlii. Acad. Parhon ajunge la concluzia cd., de exemplu, starea morbidi a funcliunii
tiroidiene la plrinli (extirpari, hipertiroidizdri) nu condilioneazd la descendenfi numai activitatea
funcliei tiroide, ci a intregului organism, fdrd insd a putea prevedea forma, sensul gi intensitatea tul-
burdrilor ce vor apdrea. Puterea conceplionald a pdrinlilor etiroidali scade pind la sterilitate; fecun-
ditatea scade qi ea. Administrarea tiroidei face ca fecunditatea si revind la normal. Tiroidectomia,
ca gi hipertiroidizarea au determinat cregterea numdrului descendentilor de sex femenin fald de martori.
Vitalitatea puilor scade. Tiroida puilor ndsculi din pdrinti etiroidali este deseori rdmasd in urmd
cu evolulia etc. Astfel de cercetdri asupra ereditdlii au fost executate de acad. Parhon ;i colaboratorii
s[i, in anii 1913, 1915, 1922,7923, 1924 gi 1929. Recent, la Institutul de endocrinologie al Academiei
R.P.R., acad. Parhon qi elevul s5u, acad. Milcu au intreprins o serie de cercetdri pentru demonstrarea
rolului hormonilor tiroidieni in modificarea caracterelor si in transmiterea ereditari a caracterelor
noi dobindite in felul acesta. Pentru prima oard se dovedegte experimental ereditatea caracterelor
dobindite prin modificdri datoritd hormonilor.
Nu am reu;it sd reddm decit o palida imagine a contribuliei acad. Parhon in medicina qi biologie.
Multe rezultate dintre cele mai importante rdmin in afara anahzei noastre. Cum am fdcut gi pentru

I Presse Medicale. 1913.


lllrl'111_ I,X\ II

ceilalli darwinigti romini, am dori sd consacrdm citeva rinduri filozofului gi cetdfeanului Parhon.
lncI de pe bancile liceului , acad. Parhon igi insu;egte conceptia materialist-dialecticd. cdreia ii r[mine
credincios toatd viala sa. El ia atitudini hotarite progresiste din tinerefe gi se menline pe aceasti pozilie
chiar in timpul cind la cirma tdrii se gdsea un regim care propovdduia idealismul, obscurantismul gi
mist'rcismul. Acad. Parhon nu se intimideazd gi nici nu demobllizeazd, cind este atacat. El infeiege sa
munceascd. sa creeze. s5-;i formeze numerogi elevi si sd spunii ce are de spus, cu toati seriozitatea
;i cu tot curajul, in orice imprejurare. Viata sa curatd, atitudinea pdrinteascd fa{a de elevi, dragostea
fald de omul in sul'erintd. setea de adevdr ;i pasiunea in munca, il apropie pe acad. Parhon de maestrul
siu Marinescu, 9i de Babeg. Toli trei formeazd o puternicd. falang[ de cercetdtori materialisti. Intre
to{i trei s?nt desigur qi deosebiri; dar sint qi multe trdsdturi comune.
Nu pot sd inchei acest lung paragraf decit afirmind ca Babeq gi scoala sa s-au ridicat pe plan
;tiinflfic, ca qi pe plan cet5fenesc. la inaltimi pe care nu le-a atins nici o altd pcoald romineascd, cu
excep{ia lui Racovila.

Ar mai trebui alli darwinigti romini. Despre unii nu avem suficiente informalii
sd vorbim gi de
(de exemplu despre I. Borcea), despre allii avem prea puline informalii (de exemplu despre Paul
Bujor). Opera altora (de exemplu a lui Emanoil Teodorescu) imbraligeazd domenii in care autorul
acestei prefele se mi;cd, mult mai greu. De aceea, cu tot regretul nostru, nu ne vom ocupa de ace;tia,
degi recunoagtem meritele lor incontestabile. Rugdm pe cei care sint mai competenfi decit noi sd
umple aceastd lacunii involuntarS.

Darwinismul ln Transilvania* Pentru ugurarea expunerii acestei probleme am linut seama


de o singurd perioadi: pind la rdzboiul din 1918 qi nu ;i dupa aceasti datd. Explicam aceastd
impdrlire prin faptul cd, pina la sfirgitul primului rd,zboi mondial, Transilvania a fost separatd de
resttrl Rominiei. facind parte din vechiul imperiu Austro-Ungar. Prin urmare, intelectualii acestei
provincii igi terminau studiile superioare in cele doud mari orage: Viena gi Budapesta.
Curentele care luau nagtere in aceste doua capitale se rdspindeau ;i in provincie.
[n 1847, in revista clujeana < Erd6lyi Termdszetbarat > (Prietenii naturii din Transilvania),
apare o recenzie despre cdldtoria lui Darwin pe < Beagle >. Autorul ei este sasul Schur Ferdinand,
directorul fabricii de sulf din Sibiu, mai tirziu profesor la liceul german din Bragov. ln 1853, Schur
scrie o brogurd in care se aratd partizan al evolulionismului gi advers al fixismului. El poate fi consi-
derat ca un precursor al darwinismului in Transilvania.
in 1858, se traduce in limba maghiara ;i < Vestiges of Creation )), carte englezd care populari-
zeazd, sub o forml destul de criticabilS, unele idei evolulioniste.
La un an dupa publicarea < Originii speciilor >>, in 1860. Janosi Ferenc. profesor la Nagykords,
adept al revoluliei din 1848, scrie in < Budapesti Szemie>> un articol despre < noi teorii evolu{ioniste:
Originea speciilor >. Ianosi Ferenc se arat5. in acest articol un darwinist cu rezerve.
Din I 862- 1867 apar in < Magyar Sajto > (Presa maghiard) scrisorile lui Ronai J6cint J6nos,
partizan ;i el al revoluliei din 1848, care fugise dup[ revolulie in Anglia. De acolo incepe sa trimita
scrisori, in care expune conceplia lui Darwin al cdrei partizan se declard. Scrisorile sale sint publi-
cate sub formd. de bro$ura in 1867 Ia Pressburg (Pozsony).
* Datele din acest paragraf le-am cules din comunicirile personale ale prof. Valeriu -Bologa, ale elevului siu,
lectorul S. Izs6k, ale colaboratorului acestuia Hajos Josef, de la Cluj, prof. Iosef Spielmann de la Tg. Mureq gi ale
acad. Emil Pop. Le mullumesc tuturor cdlduros, pe aceasti cale, pentru osteneala pe care gi-au dat-o in vederea
informarii mele cit mai complete in aceastd problema.
I-\\ III P t{ E F,\ T.\

In 1866, Balogh Khlm6n publica o recenzie a lucrdrii lui Huxley. in aceastd recenzie, el afirmd
ci darwinismul constituie baza dezvoltdrii viitoare a zoologiei gi biologiei. Balogh a fost profesor la
Cluj ;i apoi la Budapesta. Balogh a fost fiziolog ;i redactor secundar la < Ovosi Hetilap ), care apare
ia Budapesta. Atitudinea sa favorabilS darwinismului a influen{at pe mul1i ardeleni, pe care i-a atras
sii colabore26 la aceastd revistd.
in 1868. Margo Tivadar, biolog materialist ;i zoolog, mai tirziu profesor la Institutul de
medicina din Cluj, publica in < Termdszettudomdnyos hozlony > (Revista ;tiinlelor naturale) un articol
intitulat <Darwinismul>. El este partizan convins al darwinismului. Rolul lui Margo nu se reduce la
itcest articol. El scrie prefala traducerii in limba maghiard a <Originii speciilor>> gi a <Originii
omului . . . )) Margo a fdcut o vizitd,la Down, lui Darwin. in lucrdrile sale, Margo se ocupd mai mult
de rolul ereditSlii gi al adaptarii gi mai pulin de acela al selecliei naturale. Ca profesor al noii
universitSfi, abia create la Cluj (1872), Margo atrage spre darwinism ciliva colegi. El dezvoltd $i in
acelaqi timp popularizeazd intens darwinismul, $i-l introduce in cercurile intelectuale.
Mentovic Ferenc, filozof materialist evolulionist, profesor la Tlrgu-Mureg, publicd o lucrare
a sa in 1863, care a fost arsd de cenzura qi o republicd in 1870. Mentovic citeazd in ea darwinismul,
dar la aceastd epocd nu este inci adeptul acestei conceplii. Mai tirziu, devine darwinist ;i luptd activ
contra lui Brassai (1874), un adversar crea{ionist al darwinismului. Mentovic este o interesantd figura
de filozof materialist militant.
in 1872, <Orvosi Hetilap> recenzeazd. <<Expresia emoliilor))... a lui Darwin, iar trei ani
rnai tirziu ;i < Plantele insectivore >>. Presa maghiard ;tiinlifica informeazd conqtiincios publicul asupra
cdrlilor lui Darwin, fdcind de multe ori expuneri obiective, favorabile acestei doctrine.
infiinlarea Universitalii din Cluj a accelerat pdtrunderea darwinismului in Transilvania.
Aceasti universitate nu a putut fi infeudata nici catolicismului, nici protestantismului. De aceastd
situatie au profitat materialigtii, care gi-au putut dezvolta concepliile lor la cursuri, ca ;i in cercurile
lor qtiinlifice. Din corpul didactic al acestei universitdti se ridica : Torok, Entz gi allii in popularizarea
9i dezvoltarea darwinismului in Transilvania.
Tot in 1872 apare in revista < Transilvania > articolul lui G. Bariliu, despre care am vorbit in
paginile anterioare.
In 1873 se traduce, in limba maghiard, de cd"tre Magyar 56ndo, cartea lui Huxley, < Lectii din
domeniul fiziologiei >. Traducerea a fost revizuitd de Balogh.
Tot in acest an apare prima traducere in limba maghiara a <Originii speciilor>, ficutd de Dapsi
Lhszlo. <Originea speciilor> a fost tradusd din iniliativa Societdtii naturaligtilor maghiari. Prefala a fost
scrisd de Margo Tivadar. Prin aceastd traducere, maghiarii, rominii gi sagii din Ardeal au putut s[ stu-
dieze aceastd lucrare care a avut un rol deosebit in rdspindirea darwinismului in Transilvania.
in 1876, Julius Romer incepe publicarea studiilor sale. Interesant este faptul cd Romer nu ia
numai atitudine contra crealionismului qi agnosticismului, ci gi contra virchowismului. Romer reu;egte
sd grupeze imprejurul sdu un numdr de profesori gi intelectuali darwinigti sagi din Sibiu.
lntre anii 1870-_ 1872, se tipdresc in limba maghiard traducerile cdrlilor lui Haeckel < Istoria
crea[iei naturale )>, in traducerea lui Elekes Kiroly (abia la doi ani dupd aparitia ei in Germania),
<Originea genului uman) (1871, la Pozsony);i abia mai tirziu, Paul Vasici expune legea biogeneticd
fundamentald a lui Haeckel. Haeckel este tradus ln limba maghiard, alSturi de Darwin gi Huxley.
Haeckel a exercitat o vie influenfd asupra darwinigtilor din Transilvania, ca gi asupra celor din Rominia
de dincolo de Carpali. In laboratorul lui Haeckel s-au specializat Julius Romer - din Sibiu, N. Leon
ti C. Ionescu - din Ia;i; Haeckel a avut deci gi elevi, nu numai admiratori in lara noastrd.
' in anul 1875, are loc Congresul ambulant al medicilor gi naturaligtilor din Transilvania. Con-
_qresul are loc la Vilcele (Elopatak).La Congres se incinge o polemicd vie intre Brassai qi Dux Adolf,
primul, adversar, iar al doilea partizan al darwinismului.
PH U FAT-\
__!4II
Dux este anticrea{ionist. El cautd sa aplice darwinismul in esteticd, ca ;i Ibrdileanu la laqi.
Dux ia atitudine criticd contra unor darwinigti maghiari
- de exemplu contra lui Margo care, in
prefala sa la < Originea speciilor >>, luase o atitudine cosmopolitd manifestind neincredere in intelec-
tualii maghiari.
Tot in aceastd epocd se poate situa gi Pavel Vasici lJngureanu, medic, popularizator, scriitor
preromantic, partizan al revolutiei din 1848. Vasici este primul presedinte al <Astrei>. Este ales
membru corespondent al Academiei Romine (1871) gi apoi promovat membru activ (1879). Luptdtor
pentru demo;ra{ie gi pentru infrdlirea rominilor cu na{ionalitalile conlocuitoare din Ardeal gi Banat,
Vasici scrie in 1830 (Antropologia>. Cu aceastd. ocazie, fo.oseste pentru prima oard, inaintea lui
Cihac, termeni tehnici pe care-i traduce corect in limba romind. Vasici publica foarte numeroase lucrdri
de popularizare qi culturalizare din domeniul istoriei, anatomiei, fiziologiei, dieteticii, igienii sanitare,
igienii preventive, economiei, moralei, esteticii, gtiinlelor sociale; publicd de asemenea poezii gi
schile literare.
Este interesant de urmdrit evolu{ia lui Vasici. Pina in 1848, el este fixist, vitalist gi crealionist.
Dupa 1860, devine discipolul lui Haeckel ;i al lui Huxley. Este insd materiaiist ;i darwinist cu rezerve.
Mai tirziu, Vasici devine darwinist convins. El ia chiar parte la lupta pentru darwinism in Transil-
vania, in revista sa < Higiena gi scoala >. in acest timp scrie un articol despre darwinism, pe care Bariliu,
colaboratorul sdu, il publica dupi moartea sa (1882). In articolul sdu despre darwinism Vasici scrie
ca prin aceast[ conceplie s-a schimbat istoria naturii; s-a dat omului locul ce i se cuvenea in naturd.
Darwinismul ne-a scos din labirintul intunecos in care eram infundafi. Vasici compard darwinismul,
ca importan\d, cu teoria lui Copernic. Vasici este una din cele mai mari figuri de popularizator al gtiin-
telor naturii din lara noastrd, un democrat consecvent, care a mers pe linia lui Bdlcescu in lupta pentru
infrafirea popoarelor contra asupririi feudale.
O figurd de asemenea foarte pulin cunoscutd a acestei epoci este aceea a doctorului A.P. Alexi
I'ost profesor la liceul din Nasdud.
Tn 1884, acesta publica o lucrare despre < lmportanfa studiului botanic. tnfluenla vegetalelor
asupra dezvoltdrii vielii animalelor gi asupra dezvoltarii civilizaliei omului >. Ciliva ani mai tirziu
(1889), in doua lucrdri se ocupd de< originea omului>;i< despre ideile asupra originii omului la dife-
rite popoare>.El dezvoltd gi populaizeazd, darwinismul, in epoca in care problema originii omului
era in atenlia unui numir considerabil de oameni din toate categoriile sociale. Dr. A.P. Alexi
combate pe prof. Gr. $tefanescu pentru compromisul pe care acesta il face intre gtiin(a qi religie. Con-
tribulia reald a lui Alexi la aceste probleme a fost datd uitdrii. ln vremea lor, lucrdrile lui Alexi se
pare cd au avut un oarecare rdsunet.
ln
1878, apare un articol asupra pdtrunderii darwinismului in Ardeal in revista< ErddlyiMuzeum>>

lMuzeul Ardelean). Dupa aceastd revistd. nu prea favorabila acestei doctrine, darwinismul era foarte
popular in Ardeal, spre sfirqitul celui de-al qaptelea deceniu al secolului trecut. Afirmafiile revistei
completeazd qi confirmd pe cele fdcute cu ci{iva ani mai inainte de G. Bariliu, cu ocazia tipdririi
articolului sau despre darwinism in revista < Transilvania > (1872).
Deceniul al optulea reprezintd o accentuare a curentului pentru darwinism in Transilvania.
Acest progres se manifest[ sub formd de recenzii, articole, traduceri, conferinte, cursuri pentru studen{i.
Numdrul partizanilor acestei concep{ii creqte de asemenea. ln 1880, Klug N6ndor, fiziolog, scrie o
serie de articole; unele de popularizare a concepliei qi viefii lui Darwin, altele, care dezvolta darwi
nismul. El a fdcut citeva studii importante pentru epoca respectivd asupra fiziologiei organelor de sim1.
Klug, influenlat de Danilevschi, este unul dintre primii fiziologi care s-au ocupat de reflexologie,
incepind cu anul 1884.
Tot in 1884 apare traducerea in limba maghiard a < Originii omului . . .)), traducere fdcutd de
Entz Geza gi de Torok Aurel (prefala la aceasti traducere a fost scrisd de Margo, cum am ardtat mai

vr
,.\.\ IIRE !'ATA

inainte). Cartea aceasta a avut de asemenea o rnfluenli mare asupra publicului ardelean. Problema
originii omului a inceput sd se discute in Ardeal de indatd ce a inceput sd se vorbeascd despre < Ori-
lrinea speciilor>. In jurul acestei probleme, in Ardeal, ca gi dincoace de Carpafi, s-au dus polemici
numeroase in aceastd epocd.
Traducdtorii < Originii omului . . . > sint in acelagi timp popularizatori gi cercetdtori. Ambii
au popularizat darwinismul. Entz a fost profesor la $coala de agronomie de la Mdndqtur (Cluj).
El a fost un protistolog cu renume, care a dezvoltat darwinismul in lucrdrile sale. Celalalt traducdtor,
Torok Aurel, a fost profesor la Universitatea din Cluj. El a aplicat darwinismul in lucrdrile sale de
antropologie. Torok susline in discufiile sale, ca gi in lucrdrile sale ;tiin{ifice, teza originii animale
a omului. insi Torok este unul din acei profesori maghiari care au aderat la teoria darwinismului
social. Curentul acesta reaclionar se pare cd a fost introdus in Transilvania de cdtre Kriesch J6nos
prin anul 1879. La acest curent a mai aderat, afar'a de Torok. cunoscutul neurohistolog maghiar
de la Universitatea din Cluj, Apathy Istv6n.
Un alt profesor de la Universitatea din Cluj, Dadai Jeno, iqi insuqeqte conceplia lui Darwin pe
care o aplicd in lucrdrile sale. Dadai este de asemenea socotit unul din popularizatorii darwinismului
in Ardeal.
Lechner KSroly a fost profesor de neurologie, psihiatrie qi medicind judiciar5 la Universitatea
din Cluj. El executd o serie de lucrdri intre anii 1903 -1917, in care dezvoltd concepfia darwinistd.
Lechner descrie doud feluri de reflexe: inndscute qi dobindite. Reflexele, ca qi instinctele, se
diferenliazd gr se adapteazd mediului extern. Dupd Lechner, diferenlierea reflexelor constituie un
factor motor al evolufiei. Dupd cum se vede, Lechner este un nervist. Al1i darwinigti de la Univer-
sitatea din Cluj sint: prof. Deso Bela, Endre Hogyes, Daday (despre care am scris mai inainte) si
Alad6r Rozsahegyi. Endre Hogyes s-a ocupat gi el cu problema reflexelor. impreund. cu Babeg a
studiat rabia. Rozsahegyi a studiat impreund cu prof. Petrescu (din Bucure;ti) ciuma din Astrahan.
Rozsahegyi a aplicat darwinismul in lucrdrile sale de fiziologie.
Darwinismul n-a fost imbrd{igat numai de profesorii universitari. Ca gi dincoace de Carpali
;i in Transilvania gdsim darwiniqti gi printre profesorii secundari. Din rindul acestora se ridicd: Par6di
Kalman, profesor de liceu la Cluj, Karoly Antolik, profesor la Arad gi Dr. Alexi de la liceul din Ndsaud.
Parfdi este popularizator gi cercetdtor. El aplicd darwinismul in lucrdrile sale asupra Turbelariilor
(1882), ca gi in manualul sdu de psihologie (1887). Interesant este faptul cd Par6di publica articolele
sale de popularizare a darwinismului in revista bisericii protestante din Ardeal (1872- 1875), luind
atitudine contra clerului catolic intransigent pe linia darwinismului.
Antolik nu se mullumegte numai sd popularizeze darwinismul. El ia atitudine criticd fafd de
teoria lui Malthus. Dupd pdrerea lui Antolik, teoria lui Malthus nu se confirma in viald. Inmullirea
populaliei nu cregte in ritmul rapid al productiei,in perioadele dintre crize. Dupapdrerea luiAntolik.
existd hran[ pentru o populalie de zece ori mai mare de globul nostru, dar aceastd hrand este prost
repartizatd.

tr
Ca o concluzie generald la acest paragraf , putem afirma cd din datele noastre rezultd, cd lupta
pentru darwinism a mers intensificindu-se pind la sfirgitul secolului al 19-lea, cind a inceput sd se
incetineasca gi apoi chiar si nu mai constituie un subiect de disculii in revistele vremii.
O altd concluzie generald este cd problema darwinismului in Ardeal meritd un studiu mult mai
aprofundat decit l-am fdcut noi. ln aceastd provincie, nivelul de culturd generall a fost multa vreme
rnult mai ridicat decit dincoace de Carpafi. Au existat cercetdtori care au adus contribulii mai mult
sau mai pulin importante la eauza darwinismului, dezvoltindu-l in diferite domenii. Contribulia lor
realii gi valoarea acestei contribulii ne este mult mai pufin cunoscutd decit aceea a darwiniqtilor din
Pt,TEFATA LXX T

Rominia veche. Dupa pdrerea noastrd, istoriografii ardeleni ar putea sd umple aceastd lacunS, recon-
siderind pe fiecare darwinist ardelean in parte. ln felul acesta, tezaurul tradiliilor materialiste din tre-
cutul,postru s-ar imbogali cu o serie de date qi nume, gi truda inaintagilor nogtri n-ar rdmine ingropati
in revistele gtiinlifice ale secolului trecut, ci ar circula din nou printre noi. O asemenea sarcind meritd
sd fie indeplinitd.

Reacfia contra darwinismului

Ne propunem sd reddm aceastd problemd numai in liniile ei foarte generale.


In Rominia (secolul at XIX-lea;i prima decadd a secolului at XXJea).Reaclia contra darwinis-
mului a imbricat doud aspecte: unul oral sau scris gi altul al oficialitililor. S-au linut conferinfe, s-au
scris articole contra darwinismului; au avut loc polemici intre darwinigti qi antidarwini;ti, cum am
ardtat mai inainte. < Revista teologicd > din Ia;i intre 1873 - 1876 devine tribuna criticilor antidarwiniste
fdcute de Teohari Antonescu, Leonardescu gi C. Erbiceanu. Ultimul traduce din lucrdrile lui Paul
Janet. S-a mai tradus din lucrdrile lui S. Quatrefages gi din ale altor antidarwinigti. Dar adaosul personal
al compatriolilor noqtri la aceste critici este minor qi lipsit de consistenfd. Cel mai activ antidarwinist
de la noi a fost prof. N. Paulescu. Acesta a fost un fiziolog cu anumite merite in cercetarea ;tiinfificd,
in special in fiziologia pancreasului. El a reugit sd izoleze un principiu hipoglicemiant, antidia-
betic. lnsd nu l-a dus pind la capdt gi n-a reqit nici sd-l purifice, nici sdJ facd netoxic pentru animale.
paulescu a fost un politician care a aderal la curentele de extremd dreaptd. Conceplia sa politicd era
bazatd pe nalionalismul govin, rasist. In fiziologie, Paulescu introduce teoria crealionistd 9i o
serie de noliuni confuze, care nu aveau nici o legiturd cu fiziologia. Paulescu se declard creafionist,
weismannist Ei fixist. El este contra generaliei spontanee. Tn cursul sdu de fiziologie vorbeqte despre
< instinctele de dominalie qi de proprietate ), asa cum vorbeau proprietarii de sclavi Ei filozofii in slujba
puterilor colonialiste.
Criticile antidarwiniste ale prof. Paulescu a avut un accentuat substrat politic. Ele au fost infir-
mate de prof. Voinov, Leon g.a. Ele aveau o valoare redusd gi erau lipsite de origin alttate.
Intr-o perioad[ de cinci decenii (1870- lg20), numdrul articolelor critice contra darwinismului
este destul de mare, dar criticile nu sint consistente. Criticile lui Vasile Conta, degi la un nivel superior
celor fdcute de paulescu, Esarcu gi al1ii, se menlin la generaliteli gi reiau unele probleme - cade exemplu
supraestimarea rolului selecliei naturale, greqeald pe care qi Darwin qi-a recunoscut-o singur.
Forurile bisericegti, prin revistele lor. au luat atitudine publicind lucrdri antidarwiniste. Au fost
insd qi excepfii. Am vdzut mai inainte cd" dr. Anghelescu a fost profesor la seminarul din Buzdu. Vom
vedea in paragraful urmdtor o situalie analogd, la liceul ortodox din Bra;ov.
*
InTransilvania de la 1860 ptnd la unire. Reac(ia cea mai puternic[ contra darwinismului
in Transilvania a fost condusd de biserica romano- qi greco-catolicd. In gcolile acestora, darwi-
nismul era complet interzis. Revistele editate de catolici combdteau darwinismul sau sprijineau pe
antidarwiniEti.
Clerul reformat (protestant, calvinist gi unitarienii) din rindurile sagilor gi maghiarilor au mers
mai mult pe linia bisericii anglicane. Aceasta, in momentul cind darwinismul s-a impus a cdutat sd
dovedeasc[ existenla unei compatibiliteli dintre darwinism gi religie, cdutind atunci cind putea, sd
dea interpretdri idealiste concepliei lui Darwin. Ba uneori in revistele acestor culte sint acceptate articole
prodarwiniste, cum au fost articolele lui Par6di (1872), qi ale lui Laslo Sami, cu un an mai inainte.
profesorii de qtiinle naturale din liceele confesionale reformate erau liberi sd se pronunle in favoarea
sau contra darwinismului, fdrl a li se impune o atitudine.
LTf II PT] FFATA

Clerul ortodox ia gi el atitudine contra darwinismului. G. Bariliu, ln l87l _1872, criticd dar-
winismul ardtind pericolele sale pentru bisericd. Pe lingd aceastd atitudine, numai in unele centre reli-
,eioase gdsim o alta diametral opusd, relatatd. de prof. V. Bologa. in 1910. prof. S. Chelariu deschide
anul ;colar'la liceul ortodox din Bragov cu o disertalie despre doctrina lui Darwin (Chelariu era dar-
rvinist), far[ sd aibd nepldceri din partea direcliunii. lar alli profesori, cum ar fi: Diolisie Nistor, A.
Ciortea' T.L. Blaga gi al1ii, vorbesc deschis elevilor despre importan(a darwinismului, fdrd consecinte
pentru ei. ln revista teologicd a mitropoliei din Sibiu se publicd de asemenea articole prodarwiniste.
Explica{ia acestei atitudini ar fi de ordin social. Biserica romano- si greco.catolicd era spriji-
nitoarea mogierilor ;i aristocra{iei; celelalte biserici aVeau legaturi mai strinse cu mica burghezie
si cu elementele radicale din populatia Transilvaniei, care adesea fdceau un compromis intre materia-
lism qi idealism in genul bisericii anglicane. De altfel darwinismul multor profesori de la Universitatea
din Cluj gi al unor profesori de liceu nu depdqea limitele formelor declarative. Cu toate aparen{ele
de toleranld, aceste culte, implicit cel ortodox au publicat multe lucrdri contra darwinismului si au
incurajat denaturarea doctrinei.
Au fost insd qi antidarwinigti activi. Din rindurile lor s-a ridicat in 1863, prof. Gregus Agoston,
care atacra materialismul ;i evolufionismul in discursul sdu de receptie la Academie. in 1865, profesorul
clujan Brassai S6muel atatd. un dinamism deosebit 9i atacd. darwinismul la Congresul ambulant al
rnedicilor gi naturali;tilor maghiari de la Tg. Mureg. El neagd originea animald a omului, preced?nd
in aceastd atitudine pe Virchow.
in 1878, Haynald Lajos atacd, darwinismul in qedin(ele Academiei din Budapesta. fara s[ aiba
atitudinea obiectivf, pe care o luase Bariliu, in criticile pe care le adusese darwinismului in
;edin{ele
Academiei Romine cu qapte ani mai inainte.
in 1884, Platz Ferenc Bonif6c publici o lucrare antidarwinistd. in care neagd gi el inrudirea
omului cu animalele.
Afara de aceste critici au mai existat gi altele. care de asemenea nu aveau nici o baza stiintifica;
le-a fost uqor darwinigtilor sd le infirme.

Dupd unire, in plin regim fascist, cind interesul pentru darwinism scdzuse mult, apare critica
fui Matei Gr. Peucescu (1942), care aduce elogii malthusianismului gi weismannismului si descoperi
-- la 150 de ani dupd Malthus cd singurul criteriu de superioritate sociala este bogdlia: iar faptul
-
de a fi proprietar funciar dd omului o adevdratd superioritate asupra celorlalli oameni gi justifica
r:olul mo;ierilor de conducdtori ai statului. Criticile lui Peucescu aduse darwinismului, ca gi pledoaria
sa pentru malthusianism, trec neobservate, chiar in perioada de dominatie fascistd a
tarii.

t
in ce priveqte atitudinea oficialitalilor, nu este nici o deosebire intre provinciile situate de cr
parte sau de cealalta a Carpa{ilor. Aqa de exemplu Titu Maiorescu nu respinge aparent dar:winismul.
El il folosegte ca <<baz'a;tiinlificd> a concepfiei sale burghezo-mo;ieregti a < progresului lent> opus
ideologiei revolulionare a socialigtilor care preconizau revolulia. Oficialitalile din Transilvalia, ca
;i cele din Rominia, se declard net ostile darwinismului. Ele nu-l interzic propriu-zis in;coli. Dar in
programele analitice ale liceelor, facultalilor de gtiinle naturale gi de medicina n\r figureazd. sub
nici o formd darwinismul. ln schimb, Cuvier este ridicat la rangul de savant ale carui teorii ar mai
fi valabile ;i actuale. Despre Lamarck gdsim numai descrierea exagerdrilor sale privitoare la girafd
;ila alte animale. Insd peste aceasti atitudine oficiald au trecut mul1i profesori, care, asa cum am
ardtat mai inainte, n-au linut seam6 de programele analitice gi au
finut leclii despre darwinism.
La lagi, de exemplu, profesorul Paul Bujor a format un cerc studenfesc darwinist. Studentii acestui
PR EF-{TA LXXIII

cerc au luat atitudine, interzicind unui profesor sd atace darwinismul la curs. Studenlii cei mai
ener-qici au fost eliminali din universitate.
\' Promovarea misticismului, rasismului gi .;ovinismului de cdte oficialitd;i a avut o influenld
negativ[ in progresarea darwinismului in ;coli qi universitdli. Totuqi n-au lipsit unii profesori care
n-au abdicat. nici in acest caz, de la lupta pentru materialism gi de la propagarea sau dezvol-
tarea darwinismului, cum am ardtat in paragrafele precedente.
Dupa primul rdzboi mondial, concomitent cu aparilia Uniunii Sovietice ca Stat de tip nou, sint
lansate cu multd intensitate teorii idealiste in biologie. Morganismul gdse;te un ecou destul de
mare la unele cadre universitare, la fel ca ;i weismannismul. In pra noastri apar teorii eugenetice gi
la Cluj apare chiar o revistd cu acest nume. Se fac lucrdri de geneticd formal6. in general, pufini
sint savanlii care au luat atitudine contra golirii de confinut a darwinismului. Iar cei care l-au criticat
pe Weismann sau pe Mendel pot fi numdrali pe degete. Forma aceasta a gdsit adeziunea 9i a unor foqti
darwiniqti militanli, Pe pozilie ramin, in Transilvania, Emil Racovi15, iar dincoace de Carpafi, acad.
parhon. Influenla revistelor occidentale gi a cercetdtorilor care studiazd ir-r Occident se resimte din nou.
dar in sens negativ. Ele aduc in !ar[ neodarwinismul. Nu s-ar putea insd spune cd neodarwini;tii au
reuqit sd anuleze efectele curentului materialist promovat de Dobrogeanu-Gherea, dr. Stinc[, revista
< Contemporanul )
- pe teren general. de Babeg" Racovili -li elevii lor in domeniul medicinii
-
qi al biologiei.

Rispindirea darwinismului in mase

Cum am ardtat mai inainte dup[ eliberarea tarii noastre, atitudinea fafa de darwinism se

schimbd din nou.


intr-o primd fazd (1944-1949) se simte o nevoie de a se publica un material verificat pe
linie darwinistd. S-a inceput traducerea qi tipdrirea cdlilor lui Timiriazev qi ale lui Marcel Prenant.
Aceste carli au fost pentru prima oard traduse in romine;te gi s-au epuizat in foarte scurtd vreme.
Sesiunea Academiei de gtiinle agronomice din U.R.S.S. (1948) qi raportul asupra < Situaliei
in gtiinlele biologice > gisegte, cum am mai spus, un larg ecou intre intelectualii nogtri 9i mai
ales intre biologii gi naturaligtii tineri qi unii din cei virstnici. Simpozionul linut la Bucure;ti in 1948
asupra miciurinismului este prezidat de acad. Emanuil Teodorescu. Acest simpozion are un ecou mare.
Reforma invdlamintului din 1948 introduce biologia in gcolile medii, in facultalile de bio-
logie in cele de medicind. Biologia este numiti << bazele darwinismului>>, ca un omagiu adus crea-
qi
torului biologiei gtiinlifice. Primele c[r!i de biologie pentru invdl5mintul mediu sint fie compuse
din biologi materialigti romini, fie traduse din ruseqte.
Sesiunea largiti a Academiei R.P.R. qi a Ministerului SAndtdlii din 1952 ia atitudine pentru
invdldtura lui Pavlov. Aceasta, aga cum afirmd Bikov, este biologia darwinistd aplicatd in medi-
cind, dar un darwinism ridicat la o treaptd superioari. De atunci qi pini acum, poziliile darwi-
nismului s-au intdrit qi dezvoltat mult. Darwinismul continud sd se dezvolte gi sd cucereascd nu
numai pe cercetltori, ci gi marea masd a publicului.
O data cu constituirea < Societ[lii pentru rdspindirea qtiinlei qi culturii>, in lara noastrd
incepe o perioadd de intensd propagare a darwinismului in mase. Aceastd societate folose;te in acest
scop conferinlele publice, filmele qtiinlifice, diafilmele editate de studioul < Ion Creangd >, broquri
9i expozilii (fixe 9i volante).
Influenla < Societdlii pentru raspindirea gtiinlei gi culturii > in cei 9 ani de la constituirea sa este
extrem de mare. Astfel, s-a tradus albumul <Originea gi evolulia omului)), &l lui Pliselki,9i s-a
tiparit in 30 000 exemplare. Azi acest album este epuizat. Ln el, in bro,sura introductivd qi in una
_.\-\ I\ I'REFATA

din plan;e se arati meritele lui Darwin in problema originii omului, ca qi in evolulionism. Se vor-
be;te de Lamarck, de Lyell qi de Cuvier gi se aratd. pdr{ile pozitive din opera lor, care au putut
fi folosite qi dezvoltate de Darwin.
Expozilia < Originea gi evolutia omului > a fost instalatd mai intii ?n sala Dalles. apoi intr-un
par ilion special in Parcul Libertdtii. Expozilia, sub forma sa ultimd. a fost vizitati de I 200 000
de persoane. Ea avea un numdr de ghizi pentru public. Expozi{ia aceasta a avut un rol deosebit
in promovarea darwinismului in lara noastrd.
Pe linga expozitia fixd au funclionat ;i 21 copii, expozilii mobile cu o tematicd mai redusd
asupra < Originii gi evolu(iei omului >. Aceste expozi{ii au mers din oraE in orag, timp de patru
ani. Numdrul vizitatorilor a depaqit cifra de un milion qi jumatate. Au fost vizitate 238 localitdli
din !ar5. Toate aceste 2l de expozilii figureaz/a azi ca expozilii fixe. Ele au rdmas ca expozilii
permanente pe lingd unele muzee regionale din qara.
ln decurs de 9 ani s-au !inu1 35 000 conferin{e in intreaga larit. ln acest num[r intrd
subiecte care au legdturd directd cu darwinismul, cu popularizarea sa, cu popularizarea darwiniq-
tilor din tara noastrd qi din alte !dri, cu popularizarea miciurinismului. pavlovismului, concepliei
lui Wiliams etc.
Numdrul persoanelor care au audiat aceste conferinfe este de circa patru milioane jumdtate.
S-au scos broEuri, scrise de cadrele cele mai calificate. Tirajul acestor broguri (a fiecdreia
in parte) a fost de cel pu{in 30 000. Unele din ele au fost reeditate de mai multe ori Ei traduse
in limbile nalionalitAlilor conlocuitoare. Aga, de exemplu, brosura < Originea gi evolulia omului>>
a fost tipirita in 4 edilii, in 350 000 exemplare. Numdrul acestor broguri - ca titluri - dep[;qte
pind acum cifra de patruzeci. An cu an, numdrul lor cregte. Darwinismul este prezentat in ele
de pe pozilii materialist dialectice.
Numdrul diafilmelor legate de popularizarea darwinismului este de zece pind acum. Ele
circuld prin scoli ;i cd,mine culturale intr-trn numdr impresionant de copii.
k
Ce s-a urmdrit prin aceastd propaganda intensd si cum au reaclionat masele la ea ?
S-a urmdrit rdspindirea in masele largi de la oraqe gi de la sate a cunogtinlelor exacte despre
lume, despre concepliile cele mai juste. S-a urmlrit combaterea fixismului. misticismului qi crea-
lionismului nu cu vorbe goale, ci cu argumente gtiinlifice autentice, ;i bine verificate.
Publicul din lara noastrd a reac{ionat foarte viu la o astfel de popularizare. Interesul sdu
pentru problemele qtiinlifice ne-a ardtat setea sa nesecatd de culturd qi informa{ie just[. Cercet6-
torul a devenit qi un popularizator. Limbajul sdu s-a modificat. Fraza a devenit mai clard. Stilul
sdu s-a imbunatatit. La conferin{e se pun qi intrebdri. Se trimit scrisori Societdlii pentru rdspindirea
gtiinlei qi culturii. Se fac critici. Se propun subiecte.
Darwinismul continud sd fie in centrul aten{iei cercetAtorilor. invdfdmintului nostru ;i a
maselor largi.
Aga ne pregatim noi sd cinstim centenarul tipiririi < Originii speciilor >. Prin tipdrirea aces-
teia in limba romind qi prin popularizarea darwinismului in qcoalii qi in public. Acesta este omagiul
pe care poporul nostru il aduce genialului savant englez, care prin munca gi truda sa a revolu-
fionat gindirea biologicd gi ne-a dat o puternici arm[ materialisti in lupta noastrd pentru pro-
gres gi pentru bundstarea omenirii.
Opera nemuritoare a lui Darwin constiturie un ajutor nepreluit in mersul inainte al popo-
'rului nostru.

Ac,UrErrrr;r.rr VASILE D. MIRZA


PARTEA A lll-a
BIBLIOGRAFIE ASUPRA DARWINISMULUI IN TENI NOASTRA

I. Periodice'
(Articole publicate in limba romind in Ronrinia 9i in Transilvania)

1860 1870

Buesc u P., Vitele bovine Si tmbundtdlirea /or, Rev. romin[ pt. qtiinle, litere qi artd, 1861, vol. l, Bucureqti,
p.299-316; vol. II, p. 449-462.
Barasch Iulius, Omul ;i maimula, Natura, Bucure;ti, 1862, nr. 3, ianuarie, p.22-24.
Grigorovici Conrad, Legritura tntre fiin{ele orgonice Si mai alesu tntre animale,si omlt, Discurs linut la
Soc. Studentilor rontini, publicat in Convorbiri literare, Iagi, 1869, an. III, p. 150-155; 186-189;
224-227: 241-244: 277-281. (Darwin este citat la p. 242).

1871 1880

Xenopol A. D., Despre...<,<LaCriation>> tle Edgard Quinet, Paris, 1870. Convorbiri literare, lB70 -1871,
an. IV, p. 177-183; 195 199;206-2ll; 223-233. Studiu critic. (Darwin este citat la p. 223).
Bariliu Gh., Teoriile lui Dary'in. Transilvania, Bra;ov,1872, an. V, nr. 19, I octombrie, p.217 -220: nr' 20,
15 octombrie, p. 229--232; nr.2l, I noiembrie" p.241 -243. Diserta{ie. Anal. Acad. Rom., sesiunea
an. 1872, t. 5, seclia l, p. 177-193.
Maiorescu Titu, Belia de cuvinte. Convorbiriliterare, la;i, 1873, an. VlI, nr. l, p.78--85.(Darwin este citat
la p. 78).
Pogof V., Prelecyiunipopulare {inute tle,societatea<<Juninrca>>pe unttl 1873. T'erna: Luptaomului cu naturu. Date
de seami asupra prelegerii introductive {inute de V. Pogor. Convorbiri literare, 1873, an. VII, nr. t,
- p. 29-31. (Darwin este citat la p. 3l).
Conta V., Teoria ondulaliunii universale. Convorbiri literare, Ia;i, 1876,p. 81--98:152-158; 193-202;223
238 290-301; 386-397; 442-452; continuare in 1877, an. XI, p. 152-172;223-232; 247-259:
279-289. (Darwin este citat in an. X, p. 154;296-297;387,392,296;445--M8; an. X[, p. 160, 172:
2s7 -2s8).
Sihleanu St., Haeckel;iVirchov',o polemicd;tiin1ificr7. Rev.;tiin1ificd, 1879.nr.8, 1 iunie, p. 126-128: nr.9,
l5 iunie. p. 140 --144: nr. 10, 1 iulie. p. 153 - 158.

1881 11i90

N ad ej de 1., Despre darwinism. Contemporanul. 1881, an. l, nr. 18, p. 6-13: 36 41.
Charles Darwin, Contemporanul, 1881, an. I, p. 805 -808.

t Material cules la cererea autorului acestei pref'efe, de cdtre Biblioteca centrald < N, Bdlcescu >r a UniversitAlii ( Al. I. Cuza >
din Iaqi, de cdtre tov. Vlad Livia gi mai ales de tov. Mognegulu S. Mullumim c6lduros tov. director Gr. Botez Ei director adjunct
Alter pentru ajutorul dat. Datele tribliografice asupra revistelor din Transilvania ne-au fost furnizate de tov. prof. Bologa cdruia de
asemenea ii mulfumim cdlduros.
I- \ \\-l Brnr.ro (;RAFIE

.f tt rrrschi N., Zir'ehow D. R.:Darwin;i Antropologla, Conferinfa jinuta deD. R. Virchow la Congresul antro-
pologic, Frankfurth. <<Asachi>>-Piatra, Rev. stiinlifica gi literarii, 1882, an. II, nr. 6, p.625-636; din
Revue Scientifique, 1 882, nr. 15.
Leonardescu C., Daru,in;i.stiinla contemporarlri. Convorbiri titerare. 1882, nr.3,p, 102 ll0. (Darwin este
citat in rot corpul articolului).
Vasici P. (Ungureanu), Darwinismulu. Disertalie, Transilvania, Bra;ov, 1882, an. XIll. nr. 11-12. p.9l -
93; nr. l3 -14. p. 104-106; nr. 15-16, p. 118,-121: nr. l7-,18, p. 143-144.
.l uravschi N.,44. E.Haeclcelde.spreDarw,in,Goethe;i Lamarck Discurslinut la adunarea naturali;tilor germani
la Eisenach. < Asachi>-Piatra, 1883, an. ll, p. 813-819; 875 -885; 907 912: 1039-1042 (prelucrarea
articolului din Revue Scientifique, 1883, nr. 23).
M., Pentru D-l Dr Frangulea. Contemporanul, Ia;i, 1883, an. ltl, nr. ll, p. 435 436.
Frangulea, Intintpinare. Ccntemporanul, Iagi, 1880, nr. 20, p.766-772.
.l u ravschi N", Trans.formisntul. Philosophie Naturelle,Paris,lS82. (Asachi>>-Piatra, 1884. an. lll, nr. 7,p.1r187
I 199 ; nr. g, p. lz35 _lz4g.
Nade.i de I.. Este sau nu Dumnezeru ? Contemporanul. la;i, 1884-1885; an. IV, nr. 1, p. 25-29; nr. 2. p.73,
78; nr. 3. p. ll4-ll8; nr.4, p. 121*-127; nr. 5, p. t79- 186: nr. l0'-12, p. 449--455; nr. 17,
p. 667
-671.
Erbiceanu C., Cornbaterea materialismului... Dacd ontul se tragc din maimu{d (lay, 1884, Revista teologicir).
Nidejde So{ia, Ruinarea teoriei lui Darwin osupra in:;ulelor de coral. Contemporanul, Ia;i ,1885, an. IV
nr. 17, p. 652-657.
M a 1'e r Ca ro l. Lupta pentru trai, Conferinla linutir cu prilejul Congresului studenlilor la Craiova, sept. 1887:
publicata in Contemporanul, laqi, 1887, an. Vl, nr.3, octombrie, p. 193 206: nr. 4, noiembrie,
p. 348
-364.
Co n t a V., Origine des Espices. SysvQp, de Ch. Darn'in. Objactiotts contre le translbrmisnte. Buletinul. Soc. dc
medici gi naturali;ti, Iasi, 1887, nr. 7.: nr.8. p. 245-252; nr. 9. p.277-286;' nr. 10, p. 309-319.
nr. ll, p. 341-359. (Vezi acela;i articol scris in l. francezd ;i publicat de V. Conta in 1888 la [a;i:
AIex i A. F., Despre originea omului. Convorbiri literare, 1889. an. XXIII, nr. 8, p. 690 -697. (Darwin este citat
la p. 693).
Nirclejde Sof ia. Moyenirea, Contemporanul, la5i, 1890, an.Vll, nr. 8, august, p. 126-135; nr.9, septem;
brie, p.272--288: nr. 10, octombrie. p.368--380.

1891 1900
Vtadescu M., Considerayiuni asupra principiilor conducdtoarein cercetdrile biologicc. Arhiva Soc.;tiinlificegi
literare, Iagi, 1890-1891, t. I[, nr. 5. p.269 -296. (Darwin este citat la p.272:274-277;281: 283;
286; 290; 294-29s).
Nadejde Sof ia,Un;colariua! lui DarwincaaparcTtoriual soc'ialismului. Tradus din Die Neue Zeit, 1890-1891,
nr.6, fasc. l, in Contemporanul, Iagi, 1891, an. VII, nr. 12, aprilie, p.570-576.
Stinca $tef an, Darwin si Malthus in etiologie. Conternporanul, Ia;i, 1891, an. Vll, nr. 11, ianuarie,p.422-
433.
V re j Darv'inisnml social. Critica socialf,, la;i, 1892. an. l, nr. 6-7 mai-iunie, p. 258-218; nr. 8, iulie-
a C.,
august, p. 279-297.
C a r p O., Darx,in tnasacral . Lumea nouit, Bucuregti, 1894, an. l, nr. 32, decembrie, p. 2.
Davidius, Teoriile lui Weisntunn. Lumea noud literari, ilustrati, 1895, an. Il. nr. 1, (345), noiembrie, p.3-6.
Spencer Herbert, Principiu[ evoluyiunii (Rispuns lordului Salisbury). Convorbiri literare, Bucuregti, 1896,
an. XXX, nr. 3, p. 4A8-441. (Darwin este citat frecvent).
Negulescu P. P., Lucrurivechi.Convorbiriliterare,Bucurregti. 1897, an. XXXI, nr. 12, p. 1073--1099;i 1898;
nr. l, p. l9-_55. (Darwin este citat la p. 1085--1088: 1091; 1096).
1901 - 1910
Pau u N. C., Generayiunea spontanee ;i darwinismul layd cu ntetoda e.rperinrcntald. Spitalul, Bucure;ti. 1902,
le sc
an. XXI[, p. 737-755.
Antonescu Teohari, Originileomului. Rdspuns unei critici de d-l A. D. Xenopol. Convorbiri literare, Bucu-
re$ti, 1902, an. XXXIV, nr. 6, p. 563 -572. (Darwin este citat la fiecare pagina).
L e o n N., Generaliunea spontanee ;i darwinismul. Convorbiri literare, 1903, an. XXXVII, nr. 4, p. 343--364.
tsa be,s Vict or, Anomaliile congenitale. Predispoziliunea si caracterele de specie. Anal. Acad. Rom., 1903- 1904,
seria a II-a, t. XXVtr, p. 104--115.
RII]I,TO (iN.\FII.,
LX X\/I I

Giclcf ins Franklin, Il', L/iala;'i opera lui Spencer. Revjsta ideii, 1904, anXXXII, nr.
Ia p. 2l _ 22).
esre citat
I- e cr n N" Generayicr spotttqnee si cla,trinisiiirrl.
(Rdspuns la rispunsul ci-lui N. c. paulescu). convorbiri
Bucure;ti. 1904, an. XXXViII. nr. 12, p. Il3l _ll4l. literare
Eretlitatea. convorbiri literare, Bucuregti, 1g04, an.
Paulescu N' C', xxxvill, nr. 5, p. 574-582.
cenera1ia sponlottee;i tlantinisnttl /Ri)spuns d-1ui
N. Leon). Convorbiriliterare, Bucure,sti.
1904. an. XXXVIII, nr. 3, p. Z9l_302; nr. 4. p.4g5 ,512.
' Gencralia '\:pontanee 'si rlarv'inisrzrl (Riispuns cl-lui dr. N.
Leon). Convorbiri literare, 1904, Ed. Socec,
1904, 3l pag.
- Cenetqu/n?a 'rponlafte( ,ri daru'irrit'rtru/ (Raspttns la raspunsLrl ci-(ui dr. N.
I-eon). Spftalul, I905, Bucuregti,
an. XXV, p. -11 -50.
'fransformismul
- in viala gtiin{ifici, Bucure;ti, 1906, an. l, nr. 10, 11, 12, p. 203-204.
agriculturd.
la p. 203).
(Darwin este citat
Btr j or Pa u l, Foamea ;i iubirea in lupra
lDenlrtl e.ri,trcuy|. Y)aga romineascti, 1906, an. l, nr. 7, septembrie,
p. 113 - 120. (Darwin cste citat la p. 113).
V o in o v D', TransJormisnt ari patilisni. Convorbiri literare, 1906,
an. XL, nr. l, p. 46-64. (Darwin este citat
frecvent dar mai ales in cap. Darwin ;i opero. sa, p. 5l _60).
I' af ar gue P.. Mediul nalaral.' leoria rlaru'inianri. Revista ideii, 1907, an. XLIII-XI.IV, nr.
3 -4, p. 35--39.
(Darwin este citat in intreg articolul).
Paulescu N' C., Trans.formisrn ori paulisnt;i.fiziologiu sentintentala.(Ratspuns d-luiD. Voinov). Colvorbiri
literare, Rucuregti. 1907, an' XLI, nr. 7. p.702-712. (Articol consacrat in intregime 1-ri
Darwin acelasi
articol a fost publicat ca extras in Ed. G6bt, l7 pag).
Sandtt Constantin, Sclecliunea tnetoriicd s cerealelor ;i bazelt, .5tiin1i.fice ale salecyiunei. Fd. (Minerva,,.
Bucuregti, 1907, vol. in 8"; 177 pag., bibliografiat in Luceafirul, Sibiu, 1907. noiembrie, p. 46g.
V o in o r' D'' Dovezile. (Disculii cu prof. Paulescu). Convorbiri literarc', 1907, an. XLl, nr. g. p.
779 799: nr.9,
p. 889-903. (Darwin este discutat in special, in partea a II-a a articolului, la p. Bg0-g96;g99;901
;
903. ).
O. C. T.. Bicentensrul lui Bu./fon. Luceafiirul, Sibilr, 1907, septembrie, an. V[, nr. 17. p.371_ 373.
Hirsu M.' Charles Darv'in' Noua Re'rist;i rominri, Bucuregti, 1908, nr. 17, voi. Vll, februarie, p. 269--271.
Paulescu N. C.' <<Dovezi>> nct'alabile. (Rdspuns la rdspunsul cl-lui D. Voinov). Convorbiri literare. 190g,
an. XLII, nr. 10, p. 369-388, extras si pub)icat aparte in Ed. Gdbl, Bucure;ti, 1908, 23 pag.
P a r h o n C. I., Ctteva cuvinte asupra cre;terii, clezvoltdrii
Si involuyiunii rtrganisntului la arrintolele superioare si
in special la om. viala romineasca, ragi. 190g, III, nr. 4, p. 102 -105.
Wa ll ace A I f red R-' Actuala stnre {t dqrwinismului. Viala rornineasca (Revista revistelor: recenzie), la5i,
1908, art. lll, vol. X, nr. g, p. 316_ 317.
Bonnier Gast.n, holuyiile evoluliei. La Nouvelle Revue.
vol. Xll, nr. 2, f'ebruarie. p. 296_-2g7.
Ioanilescu l. D., Sdrbtitorile in onoarea lui Darwin lo Canbridge de Elie Nlerchnikofl. Convorbiri literarc.
Bucure;ti, 1909, an. XLII, nr. I l, p. 1237.
Le o n N., Cuno;tinlele noo-stre (Ictuale ar;upre orlginei omului. Viala romineasci, lasi, 1909, ap. lV, nr. g, p. 209
219. (Darwin este citat Ia fiecare pagini).
Organele rttclirnenlare ;i cl-l prof'. Paulescu. ConvorLriri literare, Bucure;ti, 1909, an. XLIII, nr. 3,
p. 434-446. (Darwin citat la p. 441 _446t.
Lantarck, Darwin ;i Haeckel. Nor.ra revistd rominA, Buctrre;ti, 1909, vol.7, nr. 6, noiembrie, p, g9,
N a s ta M a r ius' Charles Darnin. Natura, Bucure;ti, 1909, an. [V, nr. 4, ianuarie, p. I 13.-121.
- Centenar Darwin (Cronici). LLrceafarr-rl, Sibiu, 1909, martie, an. VIII, nr. 6, p. 142- 143.
Centenar Daru,irt (Cronici). Luceafirrui. Sibiu. 1909, iulie-august, an. VIII, nr. l4 15. n. 346.
B o r c e a 1., Alfred Giard (notili biograficir) Rev. stiinl. < V. Adanrachi>>, [aqi, 1910, an. I, vol.
-
I, rr. l, p. 53 --54.
Despre naturalistul filozof Lamai.ck. Rer'. $riint. ((V. Aclamachir>, Ia5i, 1910, an. l, vol. I" nr. 2.
p. 65-87. (Darwin este fiecvenr citat).
Yves Delage ti M. Goldsnith : Les th6ories da l'Et'olution (recenzie) Rev.
;tiint. ( v. Adamachi,,,
lasi, 1910, an. I, nr.4, p.296-298 (Darwin este citat la fiecare pagind).
O scurtd privire asupro progrtsului realizut tn ;tiintele biologice si in zoologie [n particular, in raporl
(tt metodele de inrestigalie tntrehuintute irt tlecursul tintptirilor. Rcv.
;tiint. < V. Adamachi>, Ia;i,
1910, an. I, vol. r, nr. 4, p.213--227. (Darwin este citat ra p.225).
B u.i o r Pa u l, Partenogeneza experimentalri. Re.",. ;tiint. < V. Adamachi>;, la;i, 1910, vol. I, nr. 2, p. ll2 lZ3.
L \ \_\_ lll Br rr,ro G RAFTE

Bujor Paul, Pierre Kropotkine:L'entr'aide (Un fac'teur de I'ivolution.) Rev.;tiin!.<<V. Adamachi>>, Iagi, 1910,
vol. I. nr.2, p. 133-136. (Darwin este citat la p. 133--134).
Russ E., L. Michaelis, Inrudirea de singe tntre rasele umone;i maimute. Rev.;tiinf.<V. Adamachi>>, Ia;i,
1910. an. I, vol. l, nr. l. p.55-56. (Darwin este citat la p.55).

1911 -1920
\larromati 2.., Felixle Dantec: El|ntentsdephilosophiebiologiqzrr,.Rev.$tiint.<V.Adamachi>>, Ia;i, 1911,
II, rol. II, nr.2, p. 158-. 160. (Darwin cste citat la p. 159 -160).
an.
(j. A., Janres, \4arx Baldwin : Le darv,inisme dans les sciences ntorales. (trad.). (Dare de seamd asupra
cdrlii). Convorbiri literare, 1911, an. XLV, p. 944,-945.
Ilorcea I., N.G.Zograf : Lesnotneauxcourants d'iddesenzoologiecuddbutr{u XX-e siicle. Rev.gtiin{.<V. Ada-
machi>>, Iagi, 7911, an. I[, vol. II, nr. 1. p. 87--88. (Darwin este citat la p. 87--88).
Dobrescu Aurel, Originea vie{ii pdmintene.Luceafirul, Sibiu, 1911, 1 august-- I septembrie,an.X,nr. 15'
17, p. 378--379.
Dr. Brosu Ioan, Evolu{ionismul ;i credinla. Revista teologicd, Sibiu, 1911, V, p. 137-443. (Adversar).
Dr. Brosu Ioan, Darwinismulantropologic.Revistateologicd,sibiu, l91l,V,p. 551-559 gi 610-618. (Adversar.
Existri [n naturd teologie 2 Revista teologicd, Sibiu, V, 1911, p. 335--342. (Antidarwinist).
Borce a I., Ideile noi cu privire la fixitatea ,ri variabilitatea speciilor ; teoria muta{iilor. (Studiu) Rev. ;tiin1.
<V. Adamachi>, Iagi, 1911, an. I[, nr. 2, p. 136--151. (Darwin este citat la p. 137-138, 149).
L Cudnot : La gdn)se des espdces animales. Rev. qtiint. (V. Adamachi <<, Iagi, 1911, an. II, nr. 4.
p. 37O-372. (Darwin este citat mereu).
F. Cox - Charles Darwin oncl the mutation theory. Rev. stiint. <V. Adamachi>>, Iaqi, 1911, an. Il,
vol. II, nr. 2, p. 154.
Despre naturalistul filozoJ Lamarck, l, 1910, nr. 2, p. 65-87.
O satrtti privire asupra progresului realizat tn ;tiinyele biologice, I, 1910. nr.4, p.213-227.
Ideile noi cuprivire la fixitatea;i variabilitatea speciilor. Teoria mutaliunii. Rev. gtiintr. <V. Adamachi>>,
l9l0-1911, lI, nr. 2, p. 136 -151.
Teoria evolufiei (insemnare). Luceafarul, Sibiu, 1912, an. XI, nr. 25, p.455.
Na;terea ;i moartea materiei (insemnare) Luceafdrul, Sibiu, 1912, an. XI, nr. 33, p.780.
Bratescu-Voine;ti I., Teoria evoluliei (pe marginea car{ilor). Cuvintare (inuta lacAsociafia romini pentru
inaintarea gi rdspindirea $tiintelor)). Luceafdrul, 1912, an. XI, nr. 25, p. 455.
Mavromati I., Considerayii asupra concepliei lui Lanwrck ;i Darwin. Arhiva, OrganulsocietSliigtiin{ifice gi
literare, Iagi, 1912, an. XXIV, nr. 3-4, p. 89 102.
B o r c e a t., Alfred Giard: (luvres diverses rdunies et riiditdes oor les soins d'un groupe tl'dldves et d'amis. Biologie
gdndrale. Rev. gtiinf. ( V. Adamachi>. Ia;i, 1912, an. III. vol. III, nr. 2, p. 125--127.
D. Tomescu, Bon (Ch. Gustave Le), Psihologia politicd, ( Dare de seaml), Paris, 1912, Luceafdrul, Sibiu
1912, an. XI, nr. 25, p. 451 - 453.
M (Valeriu Bologa), MuzeulFileticdinJena. Luceafdrul,sibiu, l9l2,an. XI,nr.25,p.453-454.
Stanciu Victor, Omul altor vrenturi -- epoca de piatrd. Luceafdrul, Sibiu, 1913, an. XlI, nr. 6, p. 188--195.
Delage, Yves 9i Goldsmith, Les thdorie.s de I'lvolution (Recenzie de S. M.), Via{a romineasci, Ia$i, 1913,
an. VIII, nr.3. p.452 -455. (Darwin este citat la p.453-455).
Bon (Ch.Gustave Le), Nasterea;imoarteamateriei. Trad. de VictorAnestin,<<Biblioteca pentru toti),
nr.777 (bibliografiate); Luceafdrul, Sibiu, 1913, an. XIl, nr.2, p.80.
R o g c a ( P. ), Ernst Hrickel (insemnare). Luceaf[rul, Sibiu, 1914, an. XIII, nr. 4, p. 126.
Nndejde Camelia, Privire generald asnpra fiinyelor vieluitoare de la prima lor apariyie pe pdmint ptnd la
venirea omului. (Studiu). Rev. gtiinl. ( V. Adamachi>, Ia;i, 1914, vol. V, nr. 4, p. 218--225. (Darwin
este citat la p. 219, 220, 222).
Borcea [., Ernst Haeckel. Rev. gtiinl. <V. Adamachi>>, la;i. 1914. vol. V, nr. I, p.6l-64. (Darwin este citat
la fiecare pagini).
Alfi'ed Russel W'allace. (Cu prilejul incetdrii din via{5 a acestuia). Rev. qtiinl. <V. Adamachi>, Ia;i, 1914,
an. V, nr. I. (Darwin este citat la toate paginile).
Henri Blanc : Les nouvelles formes de Ia thdorie de l'dvolutiort. Rev. gtiing. < V. Adamachi) Ia;i, 1914,
an. V, nr. 4, p. 245-247. (Darwin este citat la p. 245-246).
Bologa Valeriu, Rolul lui ErnstHaeckel in dezvoltarea hiologiei moderne. Rev. gtiin{.<V. Adamachi>, Iagi,
1914, vol. V, nr. 2, p. 89-94. (Darwin este citat in intreg articolul).
M (Valeriu Bologa), Ernst Haeckel. Foileton in Gazeta Transilvaniei, Braqov, 13 qi 15martie 1914.
IJI IJLIO Ci IIAFIE I,XXIX
Frdmis, fnlemeietorii clocrrinei trans/brntiste (I ._ IV). Progresul ;tiin{ei, 1919, an.I, nr. 2, p. 2-5; nr. 3,
p.3-5; nr.4, p.7-9;i nr. 5, p. 5*-6. (Darwin citat la toate paeinile).
este
L. N., Doctrina darwiniand sub formd literard. $tiinla tuturor, Bucuregti, 1919, an. I, nr. 48, p. 773-774.
Q ui d dam, Originea omului. Progresul ;tiingei, Bucuregti 7919, an. I, nr. 10, p. 3--5. (Darrvin este citat la p.j).

L92r-1939
C. Mota9, Trece transformisnul printr-o crizd? Rev. gtiin!. <V.Adamachi>>, Ia;i, 1921, an. VII[, nr. l,p. 15--19;
Yves Delage, Rev. gtiinf. ((V. Adamachi>>, 1922, nr. 3, p. 107--111.
Voinov Victoria, Colorayiile animalelor;iinterpretarea lor neodeterntimsld. Natura, Bucuregti, 1925, an. XIV,
nr. 5, mai, p. I - 8.
Dumitrescu Tudor, Noliuni osupra ereditdyii. Via{a romineasc5, Iagi, 1926,vol. LXVI. an XVIII, nr.4,
p. 99-106. (Darwin este citat la p. 99-104).
Pugcariu Valeriu, Teoriile evolu{iei. Seleclianaturald. Haeckel. Paralelismul ontogenezei;i alfilogeniei. Buietin
eugenic gi biopolitic, Cluj 1927, vol. I, nr. 4, p.93-98. (Darwin este citat la p.93-96).
Teoriile evoluliei. Neodarv,inismul. w-eisntann. Critica selecliei naturale. Buletin eugenic gi biopolitic.
Cluj, 1927, vol. I, nr. 5, p. 127 -130. (Darwin este citat lap. lZ7 _129).
Pugcariu Valeriu, Teoriile evoluliei. Darwin Si originea speciilor. Buletineugenic ai biopolitic, Cluj, 1927.
vol. I, nr. 3, p. 63--66.
Originea omului. Buletin eugenic ;i biopolitic, Cluj, 1927, val.I, nr. 9- 10, p.257 -264; nr. Il, p. 317 -- 323:
nr. 12, p.349-355. (Darwin este citat la p.257--258,317).
Selecliunea sexuald. Buletin eugenic ;i biopolitic, Cluj, 1928, vol. II, nr. 9-.10, p. 257-260. (Darwin
este citat la p. 257).
Seleclia naturald. Efectul selec;iei tn naturd. Buletin eugenic 9i biopolitic, Cluj, 1928, vol. II, nr. 3,
p. 65-68. (Darwin este citat la p. 65-66).
Selecliunea artificiald si naturald. Buletin eugenic gi biopolitic, Cluj 1928, vol. II, nr. l-2, p. l-6.
(Darwin este citat la p. 1-3).
Suster Petru M., Tachinidele;i problema selec{iei naturale. Rev. ;tiin1. <V. Adamachi>>, Iagi, 1928, an. XlV,
nr. 2, p. 50--54. lDarwin este citat la p. 50, 53-54).
Lacuteanu C., Evolu{ia sau transformismul evolutival fiinyelor,tn stareade azi a cercetdrilor biologice. (Studiu).
Rev. gtiinf. (V. Adamachi>, Iagi, 1939, an. XXV, nr. 1, p.23-29. (Se trateazd, indeaproape pro-
brema darwinista).

Il. Articole, memorii, cir{i

Athanasiu Sava, Vechimea omului pe pdmint ;i tn special tn Romima. Monit. Ofic. Bucuregti, 1941, 13 pag.:
Anal. Acad. Rom. Mem. Sec{. $tiin1. Seria iII, t. 23, 1940-1941.
Athanasiu S.$.a., Materia;i viala (culegere de referate, scrise de: I. Atanasiu, F. Rainer, Tr. Sdvulescu etc.).
Publica(iile Inst. de cercetdri gtiin{ifice al Rominiei. Bucure;ti, 1944.
Dr. Angelescu Gheorghe (profesor de igiendgimedicinf,popularllaseminaruldinBuzau).Coleclic
de note;tiin{ifice extrase;i traduse din franfuzegte dupa diferifiautori francezi, germani gi englezi,Buziu,
1884, vol. I, nr. 8, 783 pag. Lucrarc al:ralizata in Analele Medicale Romine, 1884, p. 234-235.
Aronovici A., Omul ;i sociologia. Dupd Darwin, Lamarck, Herbert Spencer etc. Gala{i,54 pag.
Antipa Gr., Ernst Hqeckel,Bucnregti, 1913, 8 pag.Comunicarela Acad. Rom. cu ocazia celei de-a 80-a ani-
versiri a lui Haeckel. Extr. din Anal. Acad. Rom. Mem. Sec[. gtiini., Seria II, t. 36.
Antipa G r., Speologia. O;tiinldnoud a strdvechilor taine subpdmtnte;ti de Gr. Antipa ;i E. G. Racovild. Astra,
Cluj, 1927, Sec!. gtiinl. nat., nr. 1,68 pag., cu 14 fotografii.
B o r z a A 1., Doctrina evolu{iei Si credinya. Blaj, 1936
B d d d r 5 u T. A., Organizarea ;i viala animalelor, Iagi, 1908.
Babe$ Victor, ,Anomaliile congenitale,preclispozi{iunea;i caracterele de specie. Bucure;ti, l904.Extras din Anal.
Acad. Rom., 1903-:-1904, seria II, t. XXVI, Mem. Secf.;tiinf., p.99-115.
Anatomia patologicd generald, cules ;i redactat de dr. Marius Georgescu. Cap. IX A. Anornaliile
congenitale, Predispozilii ;i caractere de specie. Ed. Cartea romineascd. 1921.
Opere alese, Ed. Acad. R.P.R.. 1954, vol. l.
' Basilescu N. I., Despreereditatefa{ridevaria{iuneSiselecyienaturald, lg03.
Barit Gh., lo (memoriu filologic). Anal. Acad. Rom., 1871, lV, p. 183-189.
2o Teoriile lui Darwin. Anal. Acad. Rom., din 10. sept. I 872, nr.3, p. 389 ; Transilvania,1872, p. 217
-22o:
229 -231 ; 241-243.
;_\-\-\ IIIIiLI(J (iRAFIIi

i):. \. Ctr lcer;i M.Scripcri. V.Bahes.Aspectaineclite,. Ed.medicald,L954.


(. r:i r rl in A L A.. Evoh(icr istoricd u teoriilor osnpra realitcilii lumii externe ln filozofia modernd. Bucuregti.
1891.
L-iricerr. Comiinescu A., Max Miil[er.t'ag cu teoria lui Darwin. De.spre de.;cendenlasau originea ontului.
Disertalie. Bucure;ti. 1896, 38 pag.
( rr I'r t it B a s i 1e, Systdme de Ch. Darwin : Ohiections contre le lransforntisme. <<Origine des espdces>. Extras din
Bul. Soc. de medici 5i naturalisti" Iasi, 1888, p. l8 76:176 193. (Darwin este citat la p. 18-76:
179--193; ll, l7).
.Ctrnstantinescu G.K., Varia{iuui ercditare sau muta{it.tni, in Constantinesctr G. K.. Ereditute exp('-
rimentsld, p.44-48. (Dalwin este citat si la p. 2 3,7. 14, 5l).
C o n t a V., Teoria onclulayiei trniversale, 1876.
Const;lntinescn G. K., Tratat de zootehnie generald. 1930, vol. I; 19.1,3, vol. ll.
Cont& V., Originect speciilor,inY. Conta, Opere ftlozofice, Ed. N. Petrescu, 1922,538 pag.$i in Opere cottt-
plete-FilozoJul Conta de Octav iV!inar.
.\cacl. D. Danielopolu. Tradiyiile malerialiste de ;tiirt;d ttrcclie tlin tara noastrd Si dezvoltarea lor pe hazu
fnvd{dturii lui I. P. Pavlov. Raport prezentat ia Sesiunea liirgitd a Sec{trinii de ;tiin{e medicak: rlin
18-20 decenrbrie 1952, Ed. Acad. R.P.R., 1953, p. l5--54.
F ili p N., No{iuni de zoologie (zootehnia?) generald. Bucuregti, 1909, 494 pag. (2 vol.).
G tr i c a I o a n, 1" Omul fizic ;i intelectualul, 1866.
2" Seminyele, soiurile sau ra.iele. Anal. Acad. Ronr., 1881, seria II, sec!. III, t. II.
Glugcenco I. E., Impartan{ahibridi-iit'iivagetativepentrucunoa.ltereaereclitdliisi avariabilitd(ii ei.Cartea Rus[,
Bucuregti.
Antip a G r., Haeckel Ernst, Nenturirea suflerului. Cu un studiu despre autor. Bucuregti, 1934, 132 pag.
Hasdeu B. P., Sic Cogito, Ce e viaya? Ce e ntoartea? Ce e onrul? Bucure;ti, 1895. ed. a 3-a, 255 pag.
H a j 6 s 1., S6rni Ldszl6 (in l. rnaghiari). Ed. Acad. R.P.R., 19,55, 14 pag.
Haeckel Ernst, Monismul. Profesiunea tle cretlin{ii a unui nuturalist (tracius de B. Danubinnu), Bucurc;tr
(f. datn).
Holodrai T., Miciurin,trunsformdpluntele. (Experienyele tui Mi<'iurin).Ec1. destat, Biblioteca de buzunur, 1941.
H a r a n g lr i Ldsz16, Timiriazev, Miciurin si urmalii lor. l:d. agrosilvicd de stat, Bucure;ti, 1953.
H a j 6 s I., Mentovich Ferenc. Colec{ia texte filozofice. Ed. de stat pentru literaiurd gtiinfifici, 1954, p. 13, 9i 32.
I z s a k S , Aspecte din trecutul nteclicittei romine;li. (Articol). Prioritatea lui Victor Babe; tn punerea bazetor
experirnentale ,ti teoretice ale seroterapiei. Ed. Acacl. R.P.R., 1954, p. 7 -29.
J a n n e I R., Curs de biologie generulci. Clui, 1929.
Jickeli, Carl F., Die Unvollkontmenheit des Sto/fivechsels als Veranlcrssung fiir Verntehrung, W'achstum. DiJ.l'"-
renzierung, Riickbildung uncl Tod der Lebewesen im Kampf ums Dasein Ed. Berlineza, Sibiu. 1902.
Pathogenesis. Die Unvollkomnrcnheit cles Stoffwechsels und die Tendenz zur Stahilit(it als Grundprinzipie'rt
fiir Vorgehen und Werden im KantpJ'uttts Da,rcin. Ld. Berlineza, SibiLi, 1924.
Le o n N., Genera[iunea sponldnee i Darwinisnul. (Rirspuns la ritspunslrl d-lui N. C. Paulescu). Bucure;ti, l5 pag.,
in Convorbiri literare, an. XXXVI I I, nr. 12.
Teoria selecyiunii. Darwinisnt,f. i\,leolttnrurckismul ;i neodarv.'inismul, in N. Le o n, Citeva observuyiuni
asupra unor monstruozitdti in raport cu explicarea originii speciilor. Bucuregti. 1905, p. 41 42.53 54.
(Darwin este citat Ia p. 38, 40, 43. 44, 66-68).
C'harles Darwin. in N. Le o n. Monismul. Religia celor puyini. Bucure;ti, 1909, S. d., p. 6 ll.
Inceputul vieyii. Tinereye furri hiitrinete si viatri.frirri de moarte. laqi 1924, t6 pag. (Darwin este citat
la p. l).
Lamarck, Darwin ;i Haeckel, in N. Le o n, Moniste, Br"rcuregti, 1909, p. 49 -64.
Generayiunaa spontanec gi Darv'inisntul. Bucr,rre;ti, 1903. 24 pag.. Convorbiri literare, an. XXXVlll,
nr.4.
M a c o v e i G,, Grigore Cobilce.rcu in art. <l9O cle eni de viald acaclenicd in taru noastni> in Lucrdrile Sesiunii
;riinli/ice a Acadentiei R.P.R. tlin 2- 6 iulie 1956. Ed. Acad. R.P.R. 1956, p. 128 -142.
Marinescu Gh.. Materie. r,ialri ;i celulti. Conferinld. Via{a romineasci, Dacia, I9l4,46pag.
MorB?tr, Thomas Hunt, Bazele ptiinli.ficeale evoluyiei (trad. deAndrei Piescu). Cr-r 45 {ig. in text;i portre-
' tul autorului. Bucure;ti, Monit. C)f., 1938, 210 pag.
C u Iia n E,., E. G. Racovilri. Pagini alese. Ed. Acad. R.P.R., 1953.
tl ai6s 1., Pardili Kdlndn. Ed. Acad. R.P.R.. 1955, p. 3l: 4l - 42.
P f e n a n t M., Daruir. Ed. cle stat. Biblioteca dc buzunar. 1946.
.BIBLI0 GITAFI I.: LXXX.I
-
Pa u I in i
P.. Este aclevcirat cd ;tiin(a a cloveclit tte.scenden{a omului din maimulci ? Bucuregti" 30 pag. (Darwin
este citat la p. 7 -28).
Este udevcirat cii ;tiin{a a dovedit descendenla otnului clin nminrulri 2 Brrcuregti, 1920, in 8o, 31 pag.
P a u le s c u N. C., Fiziologie filozoficri. Bucure;ti, 1944.
- La ndthode e,rperintenttt/e app/iquee. La <Genet'atitttt sponratre:t' et Le darwinisnte derant la ntetltotlc
expdrirnentale. Leclia a lV-a.
Traitd cte physiologie mddicale. vol. l, Bucuregti, p. 42-64, 65- 70.
Hypothise darb'ittiste (Leclia lll) in Noliunile < Sufler > si < Dumnezeu > in fiziologic'. Bucuregti,93 pag.
Pa r6d i K6lmdn, Phy5isJof ioi ldlekran. Cluj, 1887.
Po p Em il, Doctorul PouI Va.sici. Din Iucrarile colectivulr-ri sec(iei de filozofie Si istorie a Academiei R.P.R.-
Filiala Cluj. publicat ca articol in'. Cotrtributii la isroria ntedicinei in R.P.R., Ed. med., 1955, p. 345 -
348 (sub ingrijirea prof. V. tsologa).
Cuv,irtte comenroratit'e de,spre un meclic progresist ronrin Dr. Pavel Vasici, in Istoria rnedicinei, Bucuregti,
t957, p. 143 150.
R a c o v i I A E., Evolulia,si problentele ei, 1929.
Speologia, o $tiittld noud a strcit,echilor taine suhpdninte;ti de Gr., .lntipa;i E. G. Racoviya. Astra, Seclra
gtiin{. nat.. Cluj. 1927, nr. 1.68 pag. cu 14 fotografii.
Evolu{ia si problernele ei. Bibliotcca eugenici si biopoliticir a Astrei. Cluj, 1929, nr. 6, 183 pag. cLr
30 planse.
Lucrdrile Instittttului de speologie din CIuj, 1924-1926, vol. II.
Rdnrer JuliLts, Wesen und Begriindung der Lehre Darwin's.in Kronstcidter, Gymnasial programrn, 1876.
Die Lehre Darlvin's als Gegenstand wissenscha.ftlicher Forschung in Verhandlungen und Mittheilungen
tles siebenbiirgischen Vereins .fiir Naturwissenschaften in Hermannstadt. 1880.
Die Lehre Darv'itt's als Gegenstancl wissenschaftlichen. wie unv,i.ssenschaftlichen Streite,y in Verhandlungen
untl Mittheilungen des siebenbiirgischen Vereins fiir Naturv'issenschaften in Hermannstadt. 1882.
Sf vulescu Tr., Aristide Caradja, entomolog,ri filozof. Monit. Of. Bucure$ti, 1945,28 pag.; Anal. Acad. Rom.,
Mem. Sec{. ;tiin{. Seria 3, t. 20, mem. 8.
Sihleanu $tef an, Principii de zoologie generald relative la anatonia;i.fiziologiaunimalelor. Bucuregti, 1881,
vol. [ (.Partea gen.), 228 pag.; 1882, vol. ll, 160 pag. Reproducere ;i enogeneza). Acad. Rom.,
Bucuregti, l88l - 1882.
Haeckel ;i Virchow, o polentica {riin{i/'icti, Bucuregti, 1879.
Sanielevic i H., La vie des Mammiferes et des Hontntes Fossiles. Bucuregti, 1926. 660 pag.
Smirnov V. P., V. R. Ll/'illiams. Ed. de stat, 1950.
Suciu Vasile, Raportul dintre religie,;tiin{d Si societate. Retip. din Rap. despre instit. de fnvalrim.din Blof.
pe 1909--1910. tip. Serninarului teologic, Blaj, 1910,80 p.,8 Bibl, tnst. Med. Cluj. nr. inv.2296 bibl.
$tef anescu Gregoriu, Cintl a inceput via{a pe piinint ? lntroducere la cursul de paleontologie facut lir
Universitatea din Bucuregti. Bucure;ti, 60 pag. (Darwin este citat la p. 17, 50- 5l).
Sii lAgean u N., Tiniriazev K.A.Ed. agrosilvicd de stat, Bucure;ti. 1954, Colec(ia Societalii pentru rdspindirea
gtiinfei ;i culturii, nr. 77.
To rd k Au rel, Az dllari szervezetnek el6 alakegysegei (Unitiilile molfologice vii ale organismului animal;. Cluj,
1876.
- A: eletet'Li ds az orvostun rnai irdnya (For1a vitala gi clirecjia de astf,zi a medicineD. Cluj, 1880.
Vasici Paul,l"Higiena.yiSc. nr., 1878.8sept.2'Darwinisntul.Transilvania, 1882(scrisdin 1878).
W il lia m s , Cultura ierburilor perenc. Ed. de stat pentru ridicarea agriculturii in R.P.R., 1950.

IlI. Periodice'
(Articole publicate in limbile maghiara $i germand)
Brassai Sdmuel, Etedes ds dletkezder. Erd6lyi Muzeum si Budapesti Szemle, 1862.
Az anrber ereclcte. Koszoru. 1863.
M entovich Ferenc, Egl,tud<i,snak halottaibtil val6 feltdmaddsa. Orszdg Ti.ikre, 1864.
A J'dltamadr tud6s tovdbbi dletjeleket nutat. Orsziig Tiikre, 1864.
Az ember nyontai e tnessze multhan is kinlzdsei a jiit'dben. C)rsz6g Tiikre, 1864.
BariIiu Gheorghe, Teoriile lui Darvin. Transilvania, 1872.

' Bibliografia acestui paragral' a t'r)st clrleasd de tov. Haj6s Julius (de la f iliala din Cluj u Academiei R.P.R,) cdruia i.
rnullumim de asemenea cdldulos.
,.\ \-\ll I]IIJI,I0 (iItAFII,

Lnt z G 6za, Wugner elktiloniildsi vagy g.yarnatkepzddisi elmelete. Term6szet, 1872.


Knirpf le r Vilnr os. Azdletisazember,inAmagltarorvosoklslermdszetvizsgtikllcXV vdn6lsrgyiilisenekmunkdlatai,
I 872.
t'.rradr K.6lm6n. .4 descendenz-theoria fejl1distr)rtdnete. Erd6lyi Protest6ns Kozlony, 1872
f -irok Aurel, Wugner elktildniitisi vagy gyarmatklpzdddsi elmdletinek egyndmelv gvengei. Terrn6szet, 1872.
tsrassiii S6muel, Vallds ds tudomdq,. Kereszt6ny N'Iagvei6, 1873.
F-lekes K6ro1y, A fdny hatdsa az dld termdszetre, in Anuarul colegiuh.ri reformat din Aiud. 1874--1875.
P a rii d i K6lm6n, Mimicrl, ds mqs vddelmi m<id az dllstokndl. Cszal|d 6s Iskola, lll75.
Ernst Heinrich Haeckel e,s legitjabb munkcija. Erd€lyi Muzeum, 1875.
Kornstein Emil. Ndvdnyllettcrni elmiletek. Term6szettudon6nyi Szemle, 1876.
Pariidi Kdlmiin, ,Sziivet is t''eil6distani adarok a tdml(iltelii rirvenyJdrgek krirdbdl. Az Ercl6lyi Muzeum Egylet
Evkcinyv'ei, 1876.
I)eszci B6la, ADarn,inelmdletvisszaesdstdtellrdl. Ertesit<ia Kolozsvdri Orvos-Term6szettuclomdnyi Tdrsulat
. . . estelyeircii, 1877.
Torok Aurel, Az emberi szervezel munkakipessegdrdl. Conferinfa. Cluj, 1877.
Brassai S6muel, Terenrtis ds.fejlds. Kereszi6ny Magvet6, 1878.
Dezso B6la, Az indulatok kilb.iezfddse az embernd[ is az allatokndl.Erdllyi Muzeum, 1878.
Spongioldgiai tanulmazr-y. Orvos-Term6szettudom6nyi Ertesito si in extras, 1880.
Klug N6ndor, Darwinizmus ds dlettan. Orvosi Hetilap, 1882.
Par6di K6lm6n, Az intracellulciris enftsztis, kiiliinds tekintettel az irvdny.ftrgekre. Orvos-Term6szettudomiinyi
Ertesito gi in extras, 1882.
D a d a y J e nti, Hcrzi d.llataink eredetdrol. Orvos-Term6szettudomdnyi Ertesitd, 1883.
Parridi K6lm6n. Asymbiosisniivdny-dsdllattanitekintetben Orvos-Term6szettudom6nyiErtesitci si in extras,
I 884.
A test ds ldlek egymdshoz vald viszonyrinak kirclese haidan is ntost. Magyar Philosophiai Szemle, 1890.
Schl a uch Lorinc, Cuvtnt de cleschidere la al XXV-lea congres al medicilor;i naturali;tilor maghiariin A magyar
orvosok is lermiszetvizsgdlfk XXV vdndorgyiilesdnek munktilatai. Oradea, 1890.
Par6di K6lm5n, A ldlektani kutatds mai feladata, m6dszerei ds eszkdzei. Athenaeum, 1898.
R o m e r J u I i u s, Uber biologische Beoltachtungen. Volksgesuncihcit, 1904.
Veress E1em6r, Avitalizmusisamechanizmus jogo.sultscigaisszerepeazelettudornLirtyban. Termeszettudomiinyi
Kcizltiny, extras, 1909.
Lechner K6roly,Atuclatossdgr|ldsannakzavarair6l.AzErd6lyMuzeumEgyesilletOrvosstudomdnyi Szakos-
ztllydnak Ertesitcije, 1917.
Haj6s J6zsef, A darwiniznustdrh6ditasa Erdllyben.Utank, 1952, vol. VlI, nr. l9 (183).
- Pavel Vasici emldkezete. lgazsdg, 1956, vol. IV, nr. 19.
PREFATA TEHNICA
Opera lui Darwin, apdrutd tn circa saisprezece limbi incd pe timpul vie{ii
genialului biolog englez, ar pdrea firesc so rt fost tradusd ;i tn limba romtnd. Totu;i,
ptnd la traducerea de fayd nu existd nici o prezentare integrald, tn versiune romtneascd,
a nici uneia din operele lui Darwin ;i nici a Originii speciilor. Lucrul acesta nu
poate fi socotit tnttmpldtor. Ptnd Ia instaurarea actualului regim, tn {aro noastrd
nu au fost traduse nici alte opere valoroase ale filozofilor ;i gtnditorilor materia'
li;ti ;i ale biologilor de seamd strdini. Nu s-au publicat ;i nu s-au popularizat
nici operele meritorii ale biologilor romtni, care au adus contribulii ;tiin!ffice valo-
roase. Operele clasicilor materiali;ti, cere au deschis noi drumuri tn filozofie ;i
in Etiinlele naturii, ou inceput sd fie traduse abia in ultimul deceniu.
Colectivul nostru a socotit ca o datorie de onoare sd contribuie la tmbogd-
lirea literaturii ;tiinlifice tn lara noastrd prin traducerea integrald a genialei opere
Originea speciilor , ctt pi a Autobiografiei lui Darwin.
- Metoda de lucru folositd a constat din confruntqrea riguroasd a traducerilor
tn mai multe timbi cu ediyia originold. S-a tradus mai tntti textul englez (1. Fuhn),
folosindu-se
-deoarece pentru aceasta ediyia a VI-a, edilie autorizatd, ultima revizuitd de Darwin,
intre biologi existd pdrerea cd ediliile Originii speciilor apdrute dupd moar-
tea lui Darwin ar avea unele omisiuni.
Traducerea romtneascd a textului englez a fost confruntatd, frazd cu frazd,
de ,Af. Botnariuc, cu textul traducerii tn limba rusd, fdcutd de K. A. Timiriazev
( ediyiite 1934 ;i 1952 ), de I. Tarnavschi cu traducerea tn limba germand, fdcutd
de i. Carus (ediyia 1593), de V. Mtrza cu traducerile fdcute tn ltmQq ftancezd
de Cldmence Royir (ediyia 1924 ), de Edmond Barbier ;i Moulinid ( ed. 1873 ). Versi-
unea lui Ct. Royer a fost tnsd pdrdsitd foarte curind, deoarecg se abdtea preq
adesea de la sensul ide:ilor lui Darwin. Traducerea francezd a lui Moulinid este
mult mai fidetd ; el tnsd a folosit edilia a V-a a Originii speciilor, P€ ctnd noi
am luat ca bazd textul ediyiei a VI-a. Traducerea lui Barbier am apreciat-o ca
-.fiind mai bund dectt a lui Royer, dar cu inferioard celei a lui Mottlinid.
Confruntarea diferitelor traduceri textul englez de bazd ne'a dovedit cu
prisosinya 7n foarte multe pasaje greu de redat, superioritatea traducerii lui K. Timi'
^riazev. '
Aces-t tnare biotog a cunoscut profund darwinismul, pentru care a mili-
L,XXXIv PIIEF.^TA TEHNICA

tttt f itrtp de pestc 50 de ani. Adeseori ideile subtil.e ale lui Darwin, gr€u de inter-
iti'et{it. giiseau o trunspunere clcu'd rcumai irt trsc{uceres lui Timiria:ev ; tn celelatlte
trircluceri, ele rdrnin greL! c{e in{eles. Dupd confrunt(Ireo trctCucerilor citu{e,,r-tr fdurt
ttili:itreu versiunii romf.ne,yti (scriitorul Gellu l{uttm). Penlru trtisti'urea ctt mtti
riqurassii e sansultii textului orfgincil, stilizarea s-a fdr:ut ctt sprijinu! permanent
ul unuiu Cintre hiologii colectitului Ei, t$rcr-tvi, in acelorri scop, a fost necesard sacri'
fcctrca elegcn{ei stilului.
Colectivu! nostru s-a strdduit de asen'tenee ,sd rer{ea fn lintba rontfnd munele
strteciilor de plante ;i r;nints!: riirtfr: in Originea specii'lor, cere trdie,rc ;i pe teri-
toi,iul R.F.R. Penlru #{eas!(i lle-dirit faio:it rir: lucririle ltii {.in{ra. LIn pre{io,s ctiutor
ne*o fost dat de critre totr,. Rrvchr !)itiiifrit, pr;ttru denun'rlrile rontfncgti olr: vcrie-
talilor de ponui*ei cit*ii dc Dsrtt'in si ia triire fo-;. ing.zr;o{e!"tri,st Tudor Virgilius,
pentru transnuner€$ in rornine;le fr uiler tt:t"nteni zcnteltnici. Aducem multrutnirile
noastre st:e,gtor tovardsi, ctt ,!i tuiuror celorla!{i t'ore, fntr-tm fel sau altwl, ne-olt
u.iut*t fn ti?utt{'fi ttoc:slt'ii.
O dritti rrr Orilriuca speciilcr, colr:r:ti:u! c trsdus,si Autcbicgrafia lui Darw'in,
lucrrtre de o decsehird vr.:lcst"e rrti{rt{i",?crl ;i edLrcolit;d. Textui in lintbs englezd ne-a
-fost procurat cle critre. prielenui yorii noristre ioserth Needhen't, ncembru al Acacle-
niei engleze. tdt'uict fi titulytut'ti,'tt cdidw os pe orcctstii cale.
llftilytunim cie Gsemctles tov. /-rro"f. N. Constr:niinesc'tt (de lo Institutul agro-
nomic (N. Bul(es(L!>> ), i:rof" E. R.e pcfuc (de ls I.M.F. Eucu.re;ti), prof. N. Bodn(triuc
(de ls {Jniyersifrytee < {. L Parhon>>), prof. E. Stinescu, tov. S. Ghila (de lcl
Institutul de -fifut:orfrt: crl ,4c{trieniei R"I'.R..), ccre ne-GL{ cjutat prin criticile lor
sd inthwniitiyiwt fref*{s.
t
Colectit'tt! nostru i1i exprirnd sneran{a cii acea,sid printd tradr;.cere fn romi'
negte a Originii speciilor va umple un gol resim{it de multd vrerne Ei vG contribui
la dez r-oltares cl.ant'ini.tnmltti irt {ara rtutc!strit.
LIn ultiwt cuvint de ntutlyumire il nt{resdm Editurii.4cudentiei R.P.fi., care
s-a strdduit sir prezinte lucrarea in conditii teltnice clemne de aceastd nemuritoare
operd G lui f)art,'tn, veche de un ,gecol li tottt;i nouit ,ti plina de actualitate.

co LECTI\.UL, TF.ADUCATORiI-OR
AUTOBIOGRAFIE')
Amintirile utttobicgrdJict: ule lqtalui rneu,re:ltte in c'apitolul defut;i,aufost tlestinate copiilor sai,si
scrise Jdrd gtnd cd ar putea Ji publicate vreodatd. Aceqsta li se va pdrea multora o imposibilitate,
dar cei ce l-au cuttoscut bine pe tata vor inlelege t'd un asen'tenee lucru a fost nu numai posibil, ci
cltiar firesc. Autobiogt'afia poartd urmdtorul titlu: < Amintiri despre dezvoltarea minlii qi caracte-
Ei
rului meu )) (Recollections of the Development of my Mind and Character > si se tncheie cu nota
urmdtoare: __ (( 3 August 1876. Aceastd schild a vielii rnele a .fost tnceputd aproximativ la 28 mai,
Ia Hopedener) gi tncepind de atunci, am scris aproope o ord in fiecare dupd amiazd.>> Va fi tleci lesne
de in{eles ca intr-o povestire atit de personald ;i de intimd, scrisd de qutor pentru solia ;i copiii sdi
sd apard unele pasc$e care trebuiau omise; Si nu am socotit necesar sd ardt locul unde asemenea
omisiuni ou fost facute. S-a dovedit necesar sd fie tndreptate unele scdpdri din vedere, dqr numdrul
acestor indreptdri a fost redus cit mai mult cu putinld ( Nota lui Francis Darwin ).
Cind un editor german mi-a scris cerindu-mi o povestire cuprinzind dezvoltarea minlii gi
a caracterului meu, impreund cu o schi!6 autobiograficd, m-am gindit cd o asemenea incercare
m-ar distra gi i-ar putea eventual interesa pe copiii mei sau pe copiii acestora. $tiu cd ;i pe mine
m-ar fi interesat foarte mult o schila a vielii bunicului meu ._ fie ea gi scurti gi plicticoasa, dacd
ar fi fost scrisi chiar de el ;i i-ar fi cuprins gindurile, faptele 9i felul de a lucra. Povestirea de mai
jos, in care e vorba despre mine, am incercat s-o scriu ca gi cum aq fi un mort care: dintr-o
altd' lume, i;i privegte propria lui via!6 trecutd.. $i asta nu mi s-a pirut greu, cdci pentru mine
viala e aproape sfirgita. Nu mi-am dat de loc osteneala in privinla stilului.
M-am ndscut la Shrewsbury la 12 februarie 1809, ;i prima mea amintire dateazd de pe
cind aveam abia 4 ani ;i citeva luni, din vremea cind mergeam lingd Abergele, la bdi de mare;
unele intirnpl[ri gi citeva locuri de pe acolo mi le amintesc incd destul de limpede.
Mama a murit in iulie 1817; aveam pe atunci opt ani implinili gi e ciudat cd nu-mi pot aminti
mai nimic despre ed, in afard de patul mortuar, de rochia ei de catifea neagrS. ;i de masa ei
de lucru, construitd intr-un fel curios. In primravara aceluiagi an am fost trimis ca elev la o gcoald
din Shrewsbury, unde am rdmas un an. Am auzit spunindu-se cd inv[fam mult mai anevoie
decit Catherine, sora mea cea mai micd ;i cred cd in multe privinte am fost un bdiat rdu.
lncd de pe cind mergeam la aceastd ;coald 2), gustul pentru gtiin{ele naturale qi mai ales
') << face parte din lucraTea <The Life and Letters of Charles Darwin including an
Autobiogrrfia >>
Au.tobiographic;l Chapter (Yiala gi coresponden{a lui Charles Darwin conlinind un capitol autobiografic),
>>
vol. I, p,26-107. Aceastd lucrare, in trei volume, a fost redactati de fiul lui Darwin, Francis. Ea a fost eOitata
in 1888 de editura John Murray din Londra. -h'ota trad,
i)
Casa d-lui Hensleigh Wedgwood din Surrey.
2)
$coala condus[ de Rev. G. Case, preotul Capelei unitariene din Hieh Street. D-na Darwin fusese unitariana
gi se d.ucea la slu.jba religioasa in capela cl-lui Clrse, iar tata
;i surorile mai mari ale lui Darwin mergeau acolo
inca din copilirrie.
") vI.\TA $I COnESPONDENTA Lr I CH. DAtrwtN

pentru colecfiondri mi se dezvoltase foarte mult. Incercam sd aflu nume de plante 1) qi colec-
lionam tot soiul de lucruri, scoici, sigilii po;tale, francaturi 2), autografe, monede gi minerale.
Pasiunea de a colecliona, care il face pe om sd devind fie un naturalist sistematician, fie un
rirtuos, fie un avar, o aveam foarte inrdddcinatd in mine gi nici vorbd ci era inndscutd, cdci
nici unul dintre fralii sau surorile mele n-au vadit vreodatd aceastd inclinalie.
O micd intimplare din anul acela mi-a rdmas adinc intiparitd in minte, ;i aceasta sper cd
s: datore;te puternicei tulburdri pe care ea mi-a cauzat-o mai apoi in congtiinfd. Intimplarea mi
se pare demnd de amintit cdci ea aratd" in ce mdsur6, incd de la o virstd atit de fragedd, md
interesa variabilitatea plantelor ! lntr- o zi, ii spuneam unui alt bae tag (cred cd era Leighton, care
mai tirziu a devenit un binecunoscut lichenolog qi botanist), c[ puteam produce Polyanthes ;i
primules) de diferite cuiori, stropindu-le cu anumite lichide colorate. Spusele mele erau, firegte, niste
plasmuiri monstruoase qi in realitate nu incercasem niciodati sd le experimentez ...Aici se cuvine
sd mdrturisesc, de asemenea, cd in copilSrie simleam imboldul de a ndscoci cu dinadinsul tot
soiul de gogorile, numai ca sd-i uimesc pe cei ce md ascultau. Asa, de pildd, o datf, am
culesdin livada tatei o mullime de fructe rare, le-am ascuns in tufiguri, apoi am alergat cit
md {ineau picioarele ca s[ dau de veste, pe nerdsuflate, c[ descoperisem o grdmadd de
fructe furate.
In primel e zile ale vielii mele de qcolar trebuie s[ fi fost un b[iefel tare naiv. Un coleg, pe
care il chema Garnett, m-a dus intr-o zi intr-o patiserie qi a cumpdrat citeva prdjituri flrd sd le
pldteascd pe loc, fiindcd negustorul avea incredere in el. Cind am iegit din prdvdlie l-am intrebat
de ce n-a pldtit prdjiturile, gi el mi-a rdspuns indati: < Pdi tu nu qtii cd unchiul meu a ldsat
mogtenire ora;ului o grdmadi de bani cu condilia ca fiecare negustor si vindd orice fdrd plati,
oricui ar purta pe cap vechea lui paldrie qi ar miqca-o intr-un anumit fel ? I Apoi, mi-a aritat
cum trebuie miqcatd pdldria. Dup[ asta, m-a dus in altd prdvdlie, unde avea credit, gi a cerut o
marfd oarecare, migcindu-gi pdl6ria, &f& cum imi ar5.tase, gi binein{eles cd i s-a dat marfa qi n-a
plStit nimic. Cind am iegit afard., mi-a spus: < Acum, dacd ai poftd s[ te duci singur la patiserie
(ce bine imi aduc aminte locul exact unde era patiseria !) am sa-!i imprumut palaria mea ;i o sd
!i se dea ce doreqti, migcind-o numai cum trebuie. Am primit bucuros oferta lui mdrinimoasd,
am intrat, am cerut citeva prdjituri, am migcat palaria cea veche gi tocmai iegeam din prdvdli:,
cind negustorul s-a repezit la mine. Am dat drumul prdjiturilor gi am fugit de parcd ar fi vrut
cineva sd-mi ia zilele. $i tare m-am mirat cind, afard, fal;ul meu prieten Garnett m-a primit cu
hohote de ris.
Pot spune, spre lauda mea, c[ in copildrie eram omenos, dar lucrul acesta il datoram in
intregime educatiei qi exemplului dat de surorile mele. Nu gtiu sigur dacd omenia este o calitate
inndscutd. lmi fdcea mare pl[cere sI colecfionez ou5, dar nu luam niciodatd mai mult de unul

Dar atit el, cit gi fratele siu fuseseri boteza{i qi trebuiau sd aparfind Bisericii Anglicane. Dupd primii ani ai copildriei,
tata se ducea de obicei la biserica gi nu la capela d-lui Case. Se pare (dupa cum arati St. James Gazette, din 15.
Xll. 1883) ca o placa comemorativa a fost ridicati, in amintirea lui, in capela care astizi e cunoscuta sub numele
de < Biserica Creqtina Libera,). - (F.D.)
1) Rev. W. A. Leighton, care a fost coleg cu tata la ;coala dJui Case, i;i amintegte cd tata venise intr-o zi la
qcoald cu o floare, spunind cd maicd-sa il inva;ase cum poate fi descoperit numole unei plante daci te uiti in interiorrrl
floarei. Dl. Leighton continud astfel < Spusele lui imi a(ifara atenlia gi curiozitatea gi l-am intrebat de mai multe ori
cum s-ar putea face acest lucru>>. Dar firegte ci el nu putea sd transmiti ceea ce invi{ase. - (F.D.)
2) Membrii nobilirnii superioare gi ai Parlamentului aveau dreotul ca, prin semndtura lor pusi pe piicul
scrisorilor, sa trimita scrisorile fara timbre. <<Francaturile) erau deci autografe. (Nota edigiei germane).
3) ln edifia englezd original6, numele speciilor, a societdlilor gtiinlifice, a pelioCicilor gi titlurile cdrfilor
sint redate cu litere s$ignuite, gi numai excepfional ele sint redate cu litere cursive. Insd in traducerile francezd,,
germani gi rusa ale <Autobiografiei> aceste-nume sint redate cu litere cursive. In felul acesta se observd mai
ugor qi constitu,e un ajutor pentru cititor. Noi am menfinut in versiunea romineasci modificarea introdusd gi
ln celelalte traduceri. i\ota trcd.
-
AU'I'OBI(] GIt A F'TII

singur din cuibul vreunei pdsdrele; o singurd datd, le-am luat pe toate, dar nu pentru valoarea 1or,
ci mai mult ca sd md grozdvesc cu ele.
Pescuitul cu undila imi pldcea foarte mult; puteam sd stau ore intregi pe malul riului sau al
bdllii, cu ochii a{intifi la pluta. Pe cind m[ aflam la Maer t) mi s-a spus cd a; putea ucide viermii
cu sare ;i apd gi de-atunci n-am mai pus niciodatd in cirligul undilei vreum vierme viu, deqi fdri
indoiald cd asta dduna succesului meu la pescuit.
O datd, pe cind eram incd rnic de tot, poate pe vremea cind invdfam la gcoala din Shrews-
bury sau poate mai inainte chiar, m-am purtat cu cruzime bdtind un cdlelug ;i cred cd am fdcut asta
numai pentru a md bucura de puterea mea. Nu l-am bdtut prea tare flindc5, dupd cite imi amintesc.
cdtelu4ul nu scheldlaia;sint sigur de amdnuntul acesta,cd,ci md aflam in apropiere de casd. Dar fapta
mi-a apdsat din greu con;tiinfa: amintirea locului exact unde am sdvirgit gregala o dovedegte. $i
pe semne cd a fdcut-o gi mai apdsdtoare dragostea mea pentru ciini, devenitd mai apoi, gi pen-
tru multd vreme, adevdratd pasiune. Ciinii pdreau cd-mi simt dragostea, fiindcd eram in stare
sd-i fac sd md iubeascd mai mult decit pe stdpinii 1or.
Din acest an, cind am invdlat la scoala d-lui Case, imi mai amintesc limpede doar o sin-
gurd intimplare
- gi anume inmormintarea unui dragon. E ciudat cit de clar mai revid 9i acum in
minte calul purtind cismele goale ;i car abina soldatului prinse de oblincul qeii, cit de limpede mi
se pare cd aud si acum focurile de arm[ trase deasupra mormintului. Scena aceasta a rdscolit adinc
toatd simlirea poeticd pe care o puteam avea in mine.
In vara anului 1818 m-am mutat la gcoala cea mare a d-lui Butler din Shrewsbury, unde
am rdmas timp de 7 ani, pind la mijlocul verii 1825, cind am implinit 16 ani. Aici am fost intern.
astfel cd am avut marele avantaj de a putea trdi viafa unui adev[rat ;colar; dar cum intre gcoala
qi casd era mai pulin de o mila fugeam adeseori acasd in pauzele mai lungi, inainte de apeluri qi seara
inainte de inchiderea porfilor gcolii. $i asta imi prindea bine in mai multe privinle, cdci astfel
imi pistram vie dragostea gi interesul pentru casd. imi aduc aminte cd in prima parte a vielii
mele de gcolar, eram nevoit adeseori sd alerg foarte repede, ca sd pot ajunge la timp; fiind un
alergdtor rapid, de obicei reuseam: dar cind md indoiam cd voi izbuti md rugam cu lnfldcdrare
lui dumnezeu sd md ajute, qi imi aduc bine aminte cd puneam izbinda pe seama rugdciunilor qi
nu a faptului cd alergam repede, qi md minunam cit de des md ajuta dumnezeu.
I-am auzit, pe tata gi pe sora mea mai mare, povestind cd inci din frageda copil[rie imi pldceau
foarte mult plimbdrile lungi gi singuratice. Dar nu gtiu la ce md puteam gindi pe cind fdceam astfel
de plimbdri. De multe ori uitam cu totul de mine, gi o datd, in timp ce md relntorceam la qcoald.
pe creasta vechilor fortificalii care imprejmuiesc Shrewsbury, unde se afla o potecd fdcutd pentru
plimbare, insd far[ parapet, am cdlcat gregit qi m-am prdbuqit in vale. Creasta nu era mai inalt[ de
gapte sau opt picioare; qi totuqi, numdrul gindurilor in timpul foarte scurt al acestei cdderi, pe cit
de rapidd pe atit de neagteptatd, a fost surprinzdtor de mare gi nu prea mi se pare compatibil
cu pdrerea fiziologilor care pretind cd fiecare gind cere o cantitate de timp destul de apreciabiln.
Nimic n-ar fi putut fi mai ddundtor pentru dezvoltarea inteligenlei mele decit gcoala d-rului
Butler, unde invdtdmintul era strict clasic gi unde nu se invdla nimic altceva in afard de pufina
geografie veche gi istorie. Scoala, ca mijloc de educafie pentru mine, a insemnat deci pur gi simplu
zero. Toatd viafa mea am fost incapabil sd inving greutd{ile invdtarii vreunei limbi oarecare. Eram
pugi in mod special s[ deprindem versificalia qi asta n-am putut s-o fac niciodatd ca lumea. Aveam
mulli prieteni gi adunind laolalti o uria;d colecJie de versuri vechi, izbuteam, uneori cu ajutorul altor
colegi, sd le cirpesc ;i sd le prelucrez pentru dezvoltarea oricdrui subiect. Eram pugi in mod special
sd invdtdm pe de rost lccliile zilei din ajun: reu$eam destul de lesne sd invat patruzeci-cinzeci

r) unde locuia unchiul sdu, Josiah Wedgwood.


vIATA $I COnFISpONDENT4, LrrI CH. DArtwrN

de versuri de Virgil sau Homer, in timpul cit asistam la slujba religioasd de diminea{d; dar exerci-
liul acesta s-a dovedit a fi cu totul inutil, cdci nu exista vers care dupd patruzeci si opt de ore sd nu
fi fost uitat. Nu eram lenes, si cu exceplia versifica{iei, in general lucram conqtiincios la clasici,
fara sd folosesc juxte. Singura pldcere pe care am gustat-o in studiile acestea, mi-au adus-o odele
iui Hora{iu. pe care le admiram mult.
La plecarea din gcoald nu eram nici prea avansat, nici prea inapoiat, pentru virsta mea. Cred
cd profesorii mei, ca gi tata de altfel, md socoteau drept un bdiat foarte obignuit mai curind sub
nivelul intelectual mijlociu. $i, spre adinca mea durere, tata imi spuse intr-o bund zi:< ln afard de
vindtoare, ciini ;i prinderea gobolanilor, nu te intereseazd nimic in viala; ai si fii o rugine pentru
familie $ pentru tine insuli >. Cred insd cd tata, care alminteri era omul cel mai bun din ci{i am
cunoscut vreodatd gi a cdrui amintire imi este deosebit de scumpd, trebuie sd fi iost supdrat gi
oarecum nedrept atunci cind a rostit asemenea cuvinte.
Reamintindu-mi pe cit pot firea pe care o aveam in timpul qcolii, singurele insuqiri care in
epoca aceea fagdduiau ceva bun pentru viitor erau inclindrile mele puternice gi felurite, strdduinla
fala de tot ce m[ interesa in vreun fel oarecare gi pldcerea vie simlitd oridecite ori inlelegeam vreun
subiect sau vreun lucru complex. Un profesor particular m-a invS{at geometria lui Euclid, gi-mi
amintesc foarte limpede marea pldcere pe care mi-o fdceau demonstraliile geometrice. lmi amintesc
cu egald limpezime pldcerea resimlitd atunci cind unchiul meu (tatal lui Francis Galton) mi-a
explicat principiul vernierului la barometre. Cit privegte alte inciinalii, independente de cele qtiinlifice,
imi pldcea sd citesc tot felul de clrli; obignuiam sd stau ore intregi aqezat in golul unei vechi
ferestre deschisd in perefii masivi ai ;colii gi sd citesc piesele istorice ale lui Shakespeare. Citeam de
asemenea qi alte opere poetice, ca de pildd << Anotintpurile>> lui Thornsorr gi poemele recent publi=
cate ale lui Byron ;i Scott. Amintesc lucrul acesta pentru c5. mai tirziu am pierdut cu des[virqire,
spre marea mea pdrere de rf,u pldcerea pe care o resim{eam citind tot felul de poezii, gi n-o rnai
regdsesc nici mdcar cind il citesc pe Shakespeare. in legdturd cu bucuriile pe care mi le dldea
poezia ag mai putea adduga cd in 1822, in timpul unei plimbdri cdlare la granilele Jarii Galilor,
am simtit pentru prima datd, atraclia pe care o exercitd. asupra noastrzi priveli;tile frumoase ;i
impresia aceasta a fost mai stdruitoare decit toate celelalte pldceri estetice.
In primii ani de gcoald, unul dintre colegii mei avea un exemplar din <<Minunile Lumii)l), pe
care il citeam adeseori discutind cu baielii despre veracitatea unor afirmafii enunlate in lucrarea
aceasta. Cred cd" <<Minunile Lumii> au trezit in mine prima dorin!5 de cdldtorii prin tinuturi depdr-
tate, dorin{d indeplinitd mai tirziu prin cdldtoria cu << Beagle>>. ln ultimii ani de qedere la qcoald
devenisem vindtor pasionat ;i cred cd nimeni n-ar fi putut ardta mai mult zel pentru cea mai sfintd
cauzd. decit ardtam eu pentru vinarea pdsdrilor. Cit de bine imi amintesc ziua cind am ucis prima
mea becalini ! $i eram atit de emolionat incit abia dac[ am mai putut sd-mi incarc iar pugca,
-atit de tare imi tremurau miinile. lnclinalia aceasta a durat multd vreme, ;i am devenit un foarte
bun !inta$. La Cambridge obisnuiam sd ochesc in fala oglinzii ca sd-mi pot da seama dacd lin
bine arma. Mai aveam incd un procedeu, gi mai bun: rugam pe vreun prieten sd migte o luminare
aprinsd gi tr[geam cu o caps[; dac[ ochirea era corectd, curentul de aer cit era el de slab, stin-
gea luminarea. Explozia capsei provoca insd o detundturd destul de puternicd gi mi s-a povestit
cd directorul colegiului spusese: <Ciudat lucru ! Mi se pare cd d-l Darwin sti ore intregi in camerd
gi pocnegte din bici, fiindcd aud pocnituri cind trec pe sub ferestrele lui >.
Printre colegii de gcoalS aveam o mulfime de prieteni; ii iubeam cu sinceritate si cred cd
aveam pe atunci o naturd foarte afectiv5.

t) in edilia originali substantivele clin titluri sint scrise cu majuscule. Noi am respectat aceast[
reguld. - - J'otu tr,;cl.
AIIT.)BI() GIt,\ PIE

Cit privegte qtiinfa, continuam sd colec(ionez cu mult zel minerale, dar intr-un scop cu totul
neqtiinlific; md interesau inainte de orice mineralele cu nume noi gi abia dacd incercam s[ le
clasific. Insectele trebuie sd le fi observat cu oarecare aten{ie, cdci la virsta d,e zece ani (in 1819)
plecind pentru trei sdptdmini la Plas Edwards, pe coasta mdrii, in f,ara Galilor, md interesau foarte
.nrult gi am fost mirat vdzind un Hemipter mare, negru cu rosu, mai mul1i fluturi de noapte
(Zygaena) qi o Cicindela, care nu se gdsesc in Shropshire. $i aproape cd mi hotdrisem sd incep o coleclie
cu toate insectele pe care le-a;i fi gdsit moarte, cdci, stind de vorb[ cu sora mea, ajunsesem la
concluzia cd nu e bine sd ucizi insecte numai de dragul de a face colecfii. Dupd ce am citit
<<Selbourne > de White a inceput sd-mi placd foarte mult observarea obiceiurilor pdsdrilor, qi-am luat
chidr citeva note despre acest subiect. ln naivitatea mea, imi amintesc cd mi miram de ce fiecare
gentleman nu se face ornitholog.
Spre sfirsitul vielii mele de qcolar, fratele meu lucra serios in domeniul chimiei; iqi instalase
un laborator frumos cu aparate potrivite, in gopronul in care se lineau uneltele, in grddind, gi imi
ingdduia sd-l ajut, ca lnva!5cel, la majoritatea experienfelor. El fabrica toate gazele si numeroase
corpuri compuse 9i eu citeam cu grija multe cdrli de chimie, ca de pildd << Cotehismul Chimiei>> de
Henry gi Parkes. Subiectul mi interesa enorm gi mi se intimpla adeseori si ne continudm lucrul
pind noaptea, tirziu. Aceasta a fost cea mai.bund parte a educatiei mele scolare, cdci imi ardta
practic ce insemnau gtiinlele experimentale. La scoald s-a aflat, pe o cale oarecare, despre lucrdrile
noastre din domenir"rl chimiei gi ctlm un asemenea fapt nu se mai intimplase pind atunci, am fost
poreclit <<Gaz>. O datd, directorul gcolii, dr. Butler, ffi-o mustrat in public cd-mi pierd astfel timpul,
cu lucruri inutile; el md numi pe nedrept un ( poco curante >>: fiindcd n-am inleles ce voia s[
spund, mustrarea mi s-a pdrut teribilS.
Cum nu fdceam nimic bun la ;coald, tata avu inlelepciunea sd md retragd de acolo la o virstl
mai fragedd decit cea obi;nuitd gi sd md trimitd (in octombrie 1825) impreund cu fratele meu, la Univer-
sitatea din Edinburgh, unde stdtui doi ani gcolari. Fratele meu igi completa studiile medicale,
degi nu cred cd se gindea sd le foloseascd vreodatd in practicd, iar eu eram trimis acolo si le
incep. Dar la pulin timp dupd aceastS. perioadS, citeva mici imprejurdri md convinserd cd
tata mi'ar ldsa destuld avere ca sd-mi ingdduie un trai confortabil, degi nu-mi inchipuisem nicio-
datd cd as putea fi atit de bogat pe cit sint acum. Credinla aceasta insd a fost de-ajuns ca s6-mi
stivileascd orice efort mai serios pentru invdlarea medicinei.
La Edinburgh predarea cunogtinlelor se fdcea numai prin lecfii, si, cu exceplia celor de chimie,
linute de Hope, toate celelalte erau intolerabil de plicticoase; dupd pdrerea mea, cursurile n-au
nici trn avantaj in plus fa!6 de lectura propriu-zisd qi au multe dezavantaje. Lecliile d-rului Duncan,
despre Materia Medica, linute la ora 8, in dimine{ile de iarnd, mi-au ldsat niqte amintiri infiord-
toare. D-rul... fdcea cursul de anatomie uman[ la fel de plicticos pe cit era el insugi, iar
subiectul md dezgusta. Una din cele mai mari nenorociri ale vielii mele a fost faptul cd nu eram
obligat sd fac diseclie, cd,ci dezgustul mi-ar fi trecut repede ; si exerciliul acest a ar f i avut o valoare
de nepreluit pentru toatd activitatea mea de mai tirziu. Aceasta a fost un rdu iremediabil ca gi
incapacitatea mea de a desena. Salile clinice ale spitalului le vizitam cu regularitate. Unele cazuri
md impresionau puternic qi mai am gi astdzi vie in minte amintirea unora dintre ele, dar n-am
fost intr-atita de usuratec incit, din pricina 1or, sd-mi riresc vizitele la clinicd. Nu pot in{elege de
ce partea aceia a studiilor mele de medicind nu m-a interesat mai mult, cdci in timpul verii,
inaintea venirii la Edinburgh, incepusem sd ingrijesc oameni sdraci mai cu seamd copii gi femei din
Shrewsbury. lmi notam descrierea cit puteam mai amdnunlitd a boalei respective gi simptomele ei,
gi i le citeam cu glas tare tatei, iar ei m[ indemna la cercetdri gi mai aprofundate qi md sfdtuia
ce medicamente sd prescriu; medicamentele le preparam eu insumi. La un moment dat aveam cel
pufin o duzind de pacienli qi munca md interesa foarte mult. Tata, care ii intrecea cu mult pe cer mai
VIT'I'A SI C')IIESP()NDNNT{ LUI CH, DARWIN

buni cunoscdtori de caractere pe care i-am cunoscut vreodatS, declara c[ voi fi un medic cu foarte
mult succes-inlelegind prin aceasta ci voi avea mulli pacienli. El pretindea cd principalul element
al succesului este sd inspiri incredere. Nu stiu ce vedea in mine qi ce-l putea convinge cd eu agi fi
putut inspira incredere. Am asistat, de asemenea, in doud rinduri, in sala de operafii a spitalului din
Edinburgh la doud operalii foarte grele, dintre care una fdcutd pe un copil; dar am fugit inainte
ca ele sd fi fost terminate. De atunci n-am mai asistat la nici o altd operafie, cdci nici un motiv
n-ar fi fost destul de puternic pentru a mi hotdri s-o fac. Ceea ce povestesc se intimpla cu mult inainte
de folosirea binecuvintatd a cloroformului. Cele doud cazuri mi-au stdruit in minte,vreme de mulli ani.
Fratele meu nu stdtu decit un an la Universitate, a;a cd in al doilea an am rdmas pe seama
.\.
mea; gi asta' mi-a folosit, cdci m-am imprietenit cu mai mulli tineri, amatori de gtiinje naturale.
Unul dintre ei a fost Ainsworth, care, mai tirziu, gi-a publicat calatoriile fdcute in Assyria, un geolog
din gcoala lui Werner, care ;tia cite ceva din toate. D-rul Coldstream era un tindr foarte deosebit,
cu o linutd cuviincioasd, ceremonios, foarte religios qi cu suflet bun. Mai tirziu a publicat citeva
articole reugite de zoologie. Un al treilea tindr era Hardie, despre care cred cd" ar fi devenit un
bun botanist dacd n-ar fi murit de tindr, in India. In sfirgit, mai era d-rul Grant, mai in virstl
cu ciliva ani decit mine. Nu pot sd-mi amintesc cum ne-am cunoscut; a publicat insd citeva exce-
lente lucrdri zoologice. Dupd ce a venit la Londra, devenind profesor la University College.
n-a mai fdcut nici o lucrare ;tiin{ificd, lucru pe care nu mi l-am putut niciodatd explica. il cunog-
team bine, era sec qi formal in relafiile cu oamenii, dar sub acest invelig exterior avea mult entu-
ziasm. Intr-o zi, pe cind ne plimbam impreund, el vorbi cu infldcdrare despre Lamarck qi despre
pdrerile acestuia asupra evolutiei. L-am ascultat cu o mirare ticutd ;i dupd cit imi dau seama, nu
m-a impresionat deloc. Citisem mai inainte << Zoonomia > bunicului meu, in care sint enun{ate
p[reri asemdndtoare, dar n-a avut nici un efect asupra mea. Totuqi este probabil cd faptul de
a fi auzit enunlate qi lSudate asemenea ipoteze, pe vremea cind eram atit de tindr, poate sd m[
fi indemnat sd le suslin, degi sub o formd diferitd, in << Originea Speciilor>>. Pe atunci admiram
<< Zoonomia >; dar recitind-o a doua oard., dupd zece sau cincisprezece ani, am fost foarte dezamdgit:

disproporlia dintre speculalii qi faptele date era prea mare.


Doctorii Grant qi Coldstream se ocupau cu rivnd de zoologia marin[ qi, pe primul dintre
ei, il insoleam adeseori la coleclionarea animalelor rdmase in bdltoacele ldsate de maree; animalele
recoltate acolo le disecam dupd cum md pricepeam gi eu. Md imprietenisem de asemenea cu vreo ciliva
pescari din Newhaven, qi-i insoleam uneori cind dragau stridii. Oblineam astfel multe probe, dar
neavind o practicd de zi cu zi in ceea ce prive;te diseclia gi neposedind decit un microscop ca
vai de lume, experienlele mele erau sdrace in rezultate. Totugi, am fdcut o micd descoperire inte-
resant[ qi am citit, la inceputul anului 1826, o notd scurti asupra acestui subiect Ia << Plinian
Society>. ln nota cititd era vorba despre aga-numitele oud de Flustra aare posedd insusirea de a se
migca independente, gralie unor cili, oud care, de fapt, sint larve. Intr-o altd notd am dovedit cd
micile corpuri globulare care fuseserd considerate ca fiind starea primard a lui Fucus loreus erau
de fapt inveligul oudlor viermelui Pontobdells muricata.
Plinian Society a fost sprijinitd gi * cred - intemeiati de profesorul Jameson. Ea era
:ilcatuitd din studenfi care se intruneau intr-o incdpere subteran5. a Universitdlii, ca sd citeascd 9i
.i discute acolo comunicdri despre ;tiinfele naturii. Eu mi duceam regulat la toate gedinlele 1or,
.r intrunirile acestea m[ influenlau in bine pentru cd imi stimulau zelul; printre altele tot acolo
puteam face noi cuno$tinte printre oameni cu inclinalii asemdndtoare celor ale mele. Intr-una din
.,lfi, se ridicd un biet tindr gi, dupd ce se bilbii vreme indelungatd rogindu-se ca racul, rosti, in
.-ele din urmd, urmdtoarele: << Domnule Preqedinte, am uitat ce vroiam sd spun >>. Sdrmanul tindr
F,irea copleqit cu totul, iar membrii au fost atit de uimili incit nineni n-a gasit un cuvint mdcar
ca s5-1 scoatl din incurciturd. Comunicdrile citite in mica noastrd societate nu se tiplreau, aga cI
AITTORIO GR AFIE

n-am avut plecerea sd-mi comunicarea tipIritS., dat cred c[ d-rul Grant a menlionat mica mea
vid
descoperire in excelentul sdu tratat despre Flustra.
Pe atunci mai eram, de asemenea, membru al societdfii Regale de Medicind - Royal Medical
Society - gi asistam destul de des la qedinlele ei; dar fiindcd acolo se discutau numai teme medicale,
nu prea md simleam atras de ele. La Royal Medical Society se spuneau multe lucruri inutile, dar puteau
fi ascultali ;i ciliva oratori buni: cel mai bun dintre ei era Sir Kay-shuttleworth, preqedintele. D-rul
Grant md ducea din cind in cind la reuniunile Societdlii Werneriene, unde se citeau diferite
comunicdri din domeniul istoriei naturale, comunicdri care erau discutate gi apoi publicate in <<Trans-
actions>>. Acolo l-am auzit pe Audubon linind citeva comunicdri interesante despre obiceiurile
pdsdrilor din America de nord. In comunicdrile acestea Audubon igi bdtea joc oarecum pe nedrept de
Waterton. $i fiindcd veni vorba, pe atunci locuia la Edinburgh un negru care cdl5torise cu Waterton 9i
i;i c?gtiga existenla impdind pdsdri. lmpaia perfect. Luam leclii de la el, contra plat6, ;i md duceam
adeseori sd-l vdd, fiindcd era un om foarte simpatic qi inteligent.
D-l Leonard Horner m-a dus o datd la o intrunire a lui Royal Society din Edinburgh,
unde l-am vdzut pe Sir Walter Scott in fotoliul prezidenlial. El igi ceru chiar scuze fa!6 de adunare,
nesimlindu-se la indlfimea cinstei ce i se fdcea. ll priveam pe el qi priveam intreaga adunare cu
smerenie qi respect gi cred ci datoritd vizitei acesteia, fdcuti in tinerefe, cit gi datoritd faptului
cd asistasem la gedinlele lui Royal Medical Society am sim{it din plin cinstea ce mi s-a fdcut
acum ciliva ani cind am fost ales membru onorific a acestor doud societdli, cinste mai mare decit
oricare alta asemdn[toare. Dacd mi s-ar fi spus pe atunci ci intr-o bund zi mi s-ar putea face o
asemenea onoare, ideea aceasta mi-ar fi parut la fel de ridicoli ;i de improbabild ca gi cind mi s-ar
fi spus cd a; putea fi ales rege al Angliei.
ln timpul celui de-al doilea an petrecut la Edinburgh, am asistat la cursurile de geologie ;i
zoologie ale 1ui. . . ; ele erau insd nemaipomenit de plicticoase. Singurul efect pe care l-au avut asupra
mea a fost cd am luat hotdrirea sd nu citesc, cit voi trdi, vreo carte de geologie sau sd studiez,
in vreun fel oarecare, aceastd gtiin!6. $i totugi, cred cd eram destul de pregdtit pentru tratarea
filozoficd a acestui subiect, cdci un bdtrin domn Cotton, din Shropshire, care se ocupa mult de
roce, imi ardtase cu doi sau trei ani mai inainte un bloc mare eratic, binecunoscut in oragul Shrews-
bury Ei denumit < Clopotul de piatrd >. El imi povestise cd o rocd asemdndtoare nu se mai gdsea
pind in Cumberland sau in Sco{ia, qi md asigurase in mod solemn cd mai curind se va sfirqi lumea
decit s[ poatd cineva sd explice cum de ajunsese bolovanul acela acolo unde zdcea. Spusele lui m-au
tulburat adinc ;i de multe ori m-am gindit la piatra aceasta minunati. De aceea am fost tare
bucuros cindamcititpentruprima oard,cdghelarii transportdblocuri eratice qi am admirat progre-
sele geologiei. La fel de izbitor este qi urmdtorul fapt: cu toli cei 67 de ani, parc6-l mai aud pe
profesor, in timpul unei leclii pe teren la Salisbury-Craigs, suslinind despre un trap-dyke
t) crt
margini amigdaloide qi straturi intdrite de fiecare parte, cu roci vulcanice de jur imprejur, cd ar fi
o fisuri umplutd cu sedimente venind de la suprafafd; el mai addoga, rizind ironic, cd existl
oameni care pretind cd aceasta ar fi fost injectatd din interiorul globului in stare topitd. Cind imi
amintesc de leclia lui, nu md mir cd hotdrisem sd nu md ocup niciodati de geologie.
Urmind cursurile lui... am fdcut cunoqtinli cu conservatorul muzeului, d-l Macgillivray, care
a publicat mai tirziu o mare qi excelentd lucrare despre pdsdrile din Sco{ia. Am avut cu el multe
conversalii interesante despre istoria naturald gi era foarte amabil cu mine. Mi-a ddruit citeva
cochilii rare, cdci in vremea aceea coleclionam moluqte marine, deqi fard prea multd rivnd.
Vacanfele de vard din timpul celor doi ani le-am consacrat in intregime distracliilor, deqi aveam
intotdeauna in mind cite o carte, pe care o citeam cu interes. In timpul verii din 1826, am ff,cut

1) VinS de bazalt trappeand.


Vl ..\T.\ bt C()llIiSP()NDI.,NT \ Ll;l {,FL D,\ttWIN

o lungd excursie pe jos, impreund cu doi prieteni, purtindu-ne rucsacurile in spate prin nordul
fririi Galilor. Str[biteam cite treizeci de mile pe zi, incluzind qi ziua in care am fdcut ascensiunea
lui Snowdon. Am mai flcut, de asemenea, impreund cu sora mea, o excLlrsie cilare prin aceeaqi
regiune: un servitor ne cdra veqmintele in sacii prin;i de gea. Toamna md ocupam numai de vin['
t,)are, in special la d-l Owen, la WoodhoLrse. sau la unchiul meu Jos t), la Maer. $i puneam atita
rivnd cind era vorba de mers la vindtoare incit md obi;nuisem s5-mi pun cismele gata pregdtite,
lin-ed pat, inainte de culcare, ca si nu pierd nici o secundd dimineala, cind trebuia sd md incal!.
O dati, intr-o zi de 20 august, plecind s[ vinez cocogi de mesteacdn intr-un punct depdrtat al
domeniului din Maer, am ajuns acolo inainte de revdrsatul zorilor. $i, in ciuda cdldurii inibu;itoare.
nr-am ostenit toatd ziua impreund cu paznicul, alergind de colo - colo printre tufele dese qi pinii
tineri de Scolia.
Jineam socoteala tuturor pdsdrilor impu;cate in timpul sezonului. lntr-o zi, pe cind vinam
la Woodhouse cu c[pitanul Owen, fiul cel mai mare al gazdei, gi cu Maiorul Hill, vdrul sdu, care a
devenit mai tirziu Lord Berwick, degi lineam foarte mult la amindoi, mi s-a pdrut cd ei se poartd
urit cu mine pentru cd de cite ori trdgeam qi eram convins c5. am nimerit o pasdre, unul din ei se
prefdcea ci-gi incarc[ pusca gi striga: (Asta n-ai voie s-o socotegti, fiindcd am tras amindoi o datd >.
Iar paznicul, ghicind ci e vorba de o glumd, le dddea ajutor. Peste citeva ore mi-au mdrturisit cd
glumiserd; dar pentru mine n-a fost glumd, cdci impuscam o grf,madd de pdsdri, fdrd sd qtiu cite;
;i fdrd sd le pot adduga pe lista unde obiqnuiam si le inscriu, fdcind cite un nod pe sforicica agd-
lat5 de butonierd. Rdut5ciogii mei prieteni observaseri cum lucram.
Ce mult iubeam vindtoarea ! Totugi, cred cd in sinea mea md ru;inam de infldclrarea asta, cdci
incercam si md conving singur ci vindtoarea ar fi aproape o indeletnicire intelectuaii; trebuie atita
iscusin!5 ca sd judeci unde si glse;ti cel mai mult vinat qi si lansezi bine ciinii !
Una din vizitele mele de toamnd la Maer, in 1827, mi-a rdmas in minte, cdci atunci
l-am intilnit pe Sir J. Mackintosh, omul cel mai inzestrat cu darul de a intre{ine conversalia din
cili am cunoscut vreodatd. Mai tirziu am auzit, cu o oarecare mindrie ci el spusese: < Exist5
in tindrul acesta ceva care md intereseazd>. Impresia lui trebuie cd se datora faptului ca i;i
dddea seama cu ce nemdrginitf, atenlie ascultam tot ce spltnea, cici eram negtiutor ca un
dobitoc in ceea ce priveqte subiectele despre care vorbea, din domeniul istoriei, politicii gi
filozofiei morale.
Pentru un tindr cred, totugi, cd e bine sd aud[ c[ e lSudat de un om de seamd cdci, de;i
o asemenea laudd ar putea probabil san sigur sd-l indemne la trufie, ea il ajutd sd meargd pe calea
cea bund.
Vizitele la Maer, fdcute timp de doi sau trei ani la rind, erau incintitoare, chiar dacd las la
o parte pldcerile vind.toarei de toamnS. Acolo viala era cu desdvirgire liber5, iar locurile la fel de
pldcute gi pentru plimbiri pe jos ;i pentru cdldrie. Seara se iscau disculii foarte interesante gi cu
un caracter mai pu{in personal decit sint de cbicei in reuniunile unei familii numeroase. Se fdcea
;i muzici. De multe ori, vata, intreaga familie se a$eza pe treptele unui vechi portic, in fala grd-
dinii. Colina povirnitd gi umbroasd de dinaintea casei se oglindea in lac. Din cind in cind vreun
pe;te sdrea la suprafala apei sau vreo pasdre de apd trecea vislind cu picioarele. Nimic nu mi-a
r[mas mai adinc sipat in minte decit serile petrecute Ia Maer. Il iubeam din toatd inima pe
unchiul Jos qi aveam mult respect pentru el. Unchiul era tdcut gi retras, pdrind mai de grabd aspru,
dar uneori vorbea foarte deschis cu mine. Era adevdratul tip al omului integru. inzestrat cu cea
mai limpede minte. Cred cd nu exista putere pe pdmint care sd-l poatd hotdri sd se abatd, cit de
cit de la ceea ce el socotea cd e drumul cel drept. Totdeauna mi-am spus in gind cd lui i se

f
) Josiah Wedgwood, fiul fondatorului intreprindertlar Etruria.
r\ liTr)B I (l Gli A I.',I E

potrivea cum nu se poate mai bine cunoscuta od[ a lui Horaliu, pe care acum am uitat-o si, in care
se intilnesc cuvintele: ( nec vultus tyranni > etc. 1).

Cambridge 1828 1831. Dupd ce petrecusem doi ani ;colari la Edimburgh, tata igi d6du
seama sau auzi de
-
la surorile mele cd nu md impdcam cu gindul cI voi deveni medic. De aceea,
imi propuse sd md fac preot. El se impotrivea astfel, pe bund dreptate gi cu toatd tdria, perspectivei
de a md vedea trindlvind fdrd nici o ocupafie, perspectivei care pe atunci pdrea cd-mi std in fa!d.
Fiindca din pulinele lucruri pe care auzisem sau le gindisem privitor la aceastd problemd nu
puteam s[-mi afirm din toatd inima credin{a in toate dogmele bisericii anglicane, ii cerui
un
ritgaz, sd' chibzuiesc. Altminteri, ideea cd as putea deveni preot de lard nu-mi displdcea. Citii deci
cu luare aminte cartea lui Pears on << Despre Formele Credinlei> gi alte citeva cdrfi despre divinitate
si, fiindci pe atunci nu md indoiam citugi de pujin de adevdrul strict gi literal al fiecdrui cuvint
din Biblie. md convinsei repede ci dogmele noastre trebuiau acceptate in intregime.
Jinind seama de inversLlnarea cu care m-au atacat ortodocgii, pare vrednic de ris faptgl cd,
la un moment dat, am avut inten{ia si devin preot. Intenlia aceasta, ca gi dorinfa tatdlui meu, n-au
fost niciodatd pdrasite, in urma vreunei discufii, ci au pierit de moarte naturald, atunci cind, pdrd-
sind Cambridge-ul, m-am dus, in calitate de naturalist, pe bordul vasului Beagle. Dac6 se poate
avea cit de cit incredere in frenologi, eram, intr-o anumitd privinli, bine pregitit pcntru preolie,
cel pu{in din punctul lor de vedere. Acum vreo cilva ani, secretarii unei societ5{i psihologice germane
imi ceruserl stdruitor, printr-o scrisoare, o fotografie de-a mea. N-a trecut mult timp dupd ce le-am
trimis-o qi am primit darea de seamd a uneia din adundrile lor, in care, dupi cit se pare, forma
capului meu formase subiectul unei disculii publice, iar unul dintre vorbitori declarase cd. la mine
bossa preotiei era atit de dezvoltatd, incit ar fi fost suficientd pentru zece pregli.
Fiindci fusese luati hotdrirea sd devin cleric, trebuia sd urmez una din universititile engleze
qi sd capdt un titlu. Cum insd de cind pdrdsisem ;coala nu mai deschisesem nici o carte legatd de stu-
diile clasice, am constatat, spre marea mea deznddejde deqi ar putea sd pard de necrezut cd
in acegti doi ani uitasem aproape tot ce invdlasem, pind-;i unele dintre literele grecesti. De aceea-
nu m-am dus la Cambridge atunci cind e obiceiul, adicd in octombrie, ci am rdmas sd lucrez cu un
profesor particular la Shrewsbury, iar spre Cambridge am pornit dupd vacanla de Crdciun, la
inceputr"rl anului 1828. N-a trecut multd vreme gi mi-am recdpdtat bagajul de cunogtiinle, putind
iar sd traduc fdrd mare bataie de cap texte grecegti usoare cum sint de pilda cele din Homer sau din
Biblia greceascd.
Timp de trei ani, cit am stat la Cambridge mi-am pierdut timpul, in privinla studiilor acade-
mice, la fel ca gi la Edimburgh sau la ;coald. Am incercat sd invd! matematicd, iar in timpul verii
lui 1828, m-am dus chiar la Barmouth cu un profesor particular, dar n-am fdcut mari progrese. Munca
asta mi se pdrea respingdtoare, mai ales pentru cd nu gdseam nici un sens primelor principii ale
algebrei. Nerdbdarea mea era copildroasd qi de atunci am regretat profund cd nu am adincit indea-
ji-rns acest gen de studiu, mdcar atita cit si inleleg ceva din marile principii ale matematicii,
cdci
camenii inzestrali cu inlelegerea lor par sd posede un sim! suplimentar. Dar sint convins cd in dome-
niul acesta de cuno;tinle mi-ar fi fost cu neputinfd sd depS;esc vreodatd un nivel foarte coborit.
in ceea ce privegte studiile clasice, n-am fdcut nimic, in afara faptului ci am asistat la citeva cursuri
obligatorii, iar asistarea era aproape numai cu numele. In al doilea an a trebuit sd muncesc o lund
sau doud ca sd trec primul pre-examen, si nu mi-a fost greu de loc. Apoi, in ultimul an, am invdfat

1) Justum et tenacem propositi virum


Non civium ardor prava jubentium,
Non vultus instantis tyranni
Mentit quatit solida.
10 vr AT \ $I COnES PONDENTA LUI CH. DAnWTN

cu oarecare seriozitate pentru examenul final, cel de Bacltelor of Arts (Bacalaureat in arte - B.A.).
Am repetat clasicii, apoi pulind algebrd gi pe Euclid; acesta din urmd mi-a pldcut mult, ca $i
inainte, la qcoald. Ca s[ treci examenul de 8.A., era de asemenea necesar sd prepari << Dovezile cre;-
tindtdlii >> (<< Evidences of Christianily >) li < Filozcfia Morqld >> (<<Moral Philosophy rr), scrise de Paley.
M-am pregitit foarte conqtiincios qi sint convins cd a$ fi putut si transcriu in intregime Dovezile
cu o corectitudine perfectd, dar bineinleles nu cu atita limpezime ca Paley. Logica acestei cdr1i, gi
a << Teologiei Naturale >> (<Natural Theology l), scrise de Paley mi-au produs aceiag incintare ca ;i
Euclid. Studierea con;tiincioasi a acestor lucrdri, fdcutd fdr[ sd mi strdduiesc sd invd! pe de rost
vreo parte oarecare, a fost, dupd cum sim{eam pe atunci gi dupd cum cred gi astdzi, singura parte
a studiilor mele academice din care felul meu de a gindi s-a ales cu ceva. In epoca aceea premizele
lui Paley nu-mi dddeau de gindit, le acceptam cu incredere, gi lunga serie de argumentdri care decurgea
din ele md incinta gi md convingea. Rdspunzind bine la examen intrebdrilor despre Paley, despre Euclid
gi fdrd a cddea in mod lamentabil la clasici, am obfinut un loc bun printre 6r rotr),oi adicd printre cei
ce nu cduta onoruri. Mi se pare destul de ciudat cd nu-mi pot aminti al citelea am reuqit: memoria
imi goviie intre al 5-lea, al 10-lea sau al l2-lea rind de pe list61).
La Universitate s-au linut ;i cursuri publice despre diferite materii; frecven{a era facultativd,
Dar pe mine md dezgustaserd intr-atita cursurile de la Edimburgh, incit nu asistam nici chiar la cursurile
interesante qi frumos linute ale lui Sedgwick. Urmindu-le, ag fi devenit geolog ceva mai devreme.
Totugi, urmam cursul de botanicd al lui Henslow, gi-mi pldceau lecliile lui, pentru claritatea lor
exceplionald gi pentru admirabilele lui ilustralii, dar nu studiam botanica. Henslow avea obiceiul
sd-i ia pe elevi, impreund cu alli membri mai virstnici ai Universitd{ii qi sd-i ducd in excursii botanice,
spre locuri indepdrtate,la tard, pe jos, cu trdsurile, sau in barcd, de-a lungul fluviului. Obiectul lec-
liilor sale il formau plantele ;i animalele mai rare observate in timpul deplasdrii. Excursiile acestea
erau foarte pl6cute.
Degi, dupi cum vom vedea indatd, existau in via{a dusl la Cambridge, citeva aspecte pozitive
care r[scumpdrau restul, anii aceia au insemnat pentru mine o pierdere de timp, ba poate chiar ceva
mai mult decit atit.
Pasiunea pentru vin[toare qi tir, qi, in lipsa acestor exercilii, pentru cdldria prin regiune, md
tirise intr-o lume de sportivi, in care se aflau qi cifiva tineri desfrinali si josnici. Luam masa de multe
ori, seara, impreun[ qi cu toate cd uneori se aflau printre noi qi tineri cu o fire mai aleasd. cite-
odatd beam peste mdsurd, apoi cintam gi jucam cdrli. $tiu cd ar trebui sd-mi fie rugine pentru zilele
gi serile astfel petrecute, dar fiindci unii dintre prietenii mei erau foarte pldculi ;i eram toli foarte
bine dispugi, nu md pot impiedica sd-mi amintesc cu multd pldcere de timpurile acelea.
Dar md bucurd. gindul cd aveam qi mulli a1!i prieteni cu totul de altd naturd.
Eram foarte intim cu Whitley 2;, devenit mai tirziu senior Wrangler 3) ;i obiqnuiam sd ne plimbdm
adeseori impreun5. El imi trezise gustul pentru tablouri qi gravuri bune gi ma fdcuse sd cumpdr citeva.
Md duceam foarte des la Galeria Fitzwilliam. qi probabil cd aveam un gust artistic destul de bun cdci
admiram cele mai bune tablouri, ;i le discutam cu bdtrinul conservator al muzeului. De asemenea,
am citit, cu mult interes, cartea lui Sir Joshua Reynolds. Gustul acesta pentru artd, degi nu era inndscut
in mine, durd ciliva ani, qi mi-au pl[cut rnulte tablouri de la Galeria Nalionali din Londra; acelea
ale lui Sebastian del Piombo mi se pdreau sublime.
Cred cd prin mijlocirea prea bunului meu prieten Herbert a), care a cdpdtat o inaltd distinclie
ca matematician, m-arn amestecat intrucitva qi intr-un cenaclu muzical. Datoritd faptului cd frecventam

1) Al lOlea pe lista din ianuarie 1831.


2) Rev. C. Whitley, Hon. Canonicus din Durham, fost lector de ptiin(e naturale la Universitatea din Durham.
3) Senior Wrangler, cel mai bun dintr-o serie de doisprezece examinali.
- i\otagitrcd.
{) Raposatul John Maurice Herbert, judecitor la Curtea ComitalA din Cardiff al districtului Monmouth.
A1]TOBIOGRAFIE 11

acest cenaclu Ei c6-i auzeam pe muzicieni cintind, cdpdtasem o mare inclinatie pentru mazicd, qi-mi
potriveam plimbdrile in aqa fel incit sd trec pe linga capela Colegiului Regal in zilele sdptdminii ca
si ascult cintecele. $:-mi fdcea atita pldcere incit uneori, ascultindur-le simleam cum m[ pdtrund fiorii.
Sint sigur cd inclinalia aceasta nu cuprindea in ea nici afectare, nici spirit de imitalie, cdci m[
duccam singur la King's College;i chemam citeodatd bdielii din cor s[ vind sd cinte la mine acasd.
Cu toate acestea sint atit de tipsit de ureche muzicalS, incit nu pot deosebi o disonanld 9i nu sint
in stare sd cint corect qi dup[ tact o melodie; pentru mine e un mister faptul cd muzica mi-a pldcut
totuqi, atit de mult. Prietenii mei muzicali imi observard curind defectul gi se distrau uneori supunin-
du-md unui examen care consta in a afla cite arii diferite puteam recunoagte atunci cind erau cintate mai
repede sau mai incet decit de obicei. Mi s-a cintat astfel <God save theKing> gi a fost pentru mine
o enigmi penibild. Printre noi se mai afla un tindr cu o ureche muzicald aproape la fel de proastd
ca gi a mea $i,lucru ciudat, el cinta pulin din flaut. O datd m-am bucurat de triumful de a-l
intrece la unul din examenele noastre muzicale.
Dar nici una dintre ocupaliile de la Cambridge nu mi-a rdpit atita timp ;i nu mi-a fdcut atita
pldcere pe cit mi-a fdcut coleclionarea gindacilor. E vorba doar de o simpld pasiune pentru coleclionare,
cici nu-i disecam gi doar rareori le comparam caracterele exterioare cu descrierile publicate.
Totu;i, izbuteam sd le aflu numele. Iatd, o dovadi a rivnei mele: intr-o zi, jupuind o bucatd
din scoarfa veche a unui arbore, am dat peste doi gindaci rari ;i iam prins, cite unul in fiecare
min6; am vdzut apoi un al treilea gindac, de altd specie, pe care nu m-aq fi indurat s[-1 pierd; de
aceea virii in gurd gindacul pe care-l lineam in mina dreapta. Dar vai ! el a improqcat un lichid
atit de iute, gi care mi-a ars atit de tare limba, incit a trebuit sd scuip gindacul pe care l-am pierdut
cum de altfel l-am pierdut ;i pe al treilea.
Am avut succes la colec{ionat fiindc[ invdJasem doud metode noi; iarna puneam un lucrltor
s[ radi muqchiul de pe arborii bdtrini gi s5-l stringd intr-un sac mare; il puneam, de asemenea sd
stringd r[mdgilele de pe fundul bdrcilor in care se aducea trestia din b61t5; qi astfel ob]inui citeva
specii foarte rare.
Niciun poet n-a simlit vreodatd oincintare mai mare viztndu-qi primele versuri tipdrite, decit am
simlit eu vdzind in<< Illustration of British Insects > de Stephen, cuvintele vrdjite < prinse de C. Darwin,
Esg. >>. Entomologia am cunoscut-o prin vdrul meu de-al doilea, W. Darwin Fox, un om foarte
placut gi inteligent, care era pe atunci la Christ's College gi cu care devenisem foarte bun prieten.
Mai tirziu md imprietenisem, de asemenea, cu Albert Way din Trinity, care a devenit apoi un
arheolog cunoscut; fdceam impreuni plimbdri pentru a colecliona. Tot atunci l-am cunoscut pe
H, Thompson, de la acelagi College. Thompson a devenit mai tirziu un agricultor model, preqedintele
unei mari societdli de cale feratd qi membru al Parlamentului. Din cele spuse s-ar putea conchide
cd gustul pentru colec{ionarea gindacilor este, pind la un oarecare punct un semn al succesului
viitor in via{d.
Mi uimeqte impresia de negters pe care mi-au ldsat-o unii gindaci pringi la Cambridge. Imi pot
aminti qi astdzi infd{iqarea exactd a unor stilpi de lemn, a unor arbori bdtrini gi a unor maluri,
unde am fdcut capturi bune. Frumosul Panagaeus crux-major era pe atunci o raritate, si aici, la Down
am vdzut un gindac traversind drumul: cind l-am r idicat, mi-am dat seama imediat c[ el se deosebea
foarte pulin de P. crux major. Era un P. quadripunctatus, care e o varietate de aproape inruditi
sau o specie deosebindu-se foarte pu{in de el, prin forrna. Pini atunci nu vdzusem niciodatd un Licinus
viu gi, pentru un ochi pulin deprins, el aproape cd nu se deosebeqte de multe dintre Carabidele
negre; dar fiii mei au gisit aci un exemplar gi mi-am dat imediat seama cd pentru mine era nou,
degi vreme de doudzeci de ani nu md mai uitasem la nici un fel de coleopter britanic,
Pind acum n-am pomenit despre un lucru care a influenlat mai mult ca oricare altul intreaga
mea carier5. E vorba de prietenia mea cu profesorul Henslow. Incd inainte de a sosi la Cambridge,
r2 1rl \T.\ $I 0oltltsp()liDItNTA. Lt;I ctt. DAItwI:i

fratele meu imi vorbise el ca despre un om care cunoqtea toate ramurile qtiintei, qi, prin
despre
urmare. eram pregitit sd-l admir. O datd pe siptdmind el primea acasd toli studenlii gi ciliva membri
mai in virstd ai Universitalii, care iubeau ;tiin!a, qi se intruneau la el seara. Cu ajutorul lui Fox
am cdpdtat curind o invitalie ;i de atunci m-am dus cu regularitate la intruniri. ln scurtd."vreme de-
venisem prieten cu Henslow qi in ultima jumdtate a timpului petrecut la Cambridge fdceam impreunS.
aproape zilnic, lungi plimbdri. De aceea, unii md porecliserd cel care se plimbd cu Henslow >. El
<<

md poftea de multe ori, seara, sd iau masa impreund cu familia sa. Henslow avea vaste cunogtinle
de botanicd, entomologie, chimie, mineralogie. Ii pldcea mai ales si tragd concluzii, dupd observalii
indelungi gi minulioase. Avea o judecatd excelentd, qi o minte bine echilibratd; dar nu cred cd s-ar
putea spune cd avea geniu original.
Era profund religios 9i atit de ortodox incit intr-o zi mi-a spus cd l-ar durea dacd s-ar schimba
mdcar un cuvint din cele treizeci gi noud de articole ale credin{ei. Calitdlile lui morale erau admirabile
din toate punctele de vedere. N-avea pic de trufie gi-i lipsea cu desdvirqire orice fel de sentiment
meschin; n-am mai vdzut vreun alt om care sd se gindeascd atit de pulin cit se gindea el, la persoana
sau la interesele proprii. Firea lui bund rdminea vegnic acceasi, se purta cu oamenii cit se poate de
pldcut ;i de politicos, dar mi-am putut da seama cd faptele rele trezeau in el indignarea cea mai vie
qi-l imboldeau s[ ia imediat atitudine.
O datd, pe cind treceam impreunS. pe strdzile oragului Cambridge, am vdzut o scend aproape
la fel de ingrozitoare ca scenele care au putut fi vdzute in timpul Revoluliei Franceze. Doi ho(i
de cadavre fuseserd arestali ;i, in timp ce erau duqi la inchisoare, o mullime de oameni dintre
cei mai de jos ii smulseserd din miinile polilaiului gi-i tirau de picioare de-a lungul drumului
pietros gi noroios. Ho{ii, plini de noroi din cap pind in picioare, cu felele singerind fie din
pricina loviturilor, fie din pricina pietrelor, aritau ca nigte cadavre dar mullimea era atit de compactd
incit abia izbutii sd-i zdresc in treacdt, pe cei doi nenorocifi. N-am mai vdzut niciodatd zugrdvindu-se
pe chipul unui om o minie asemdndtoare cu aceea ivitd pe chipul h,ri Henslow in fa{a priveli;tei acesteia
ingrozitoare. El incerc[ de mai multe ori sd rdzbatd, prin mul1ime, dar ii fu cu neputinld. Atunci dddu
fuga \a primar, spunindu-mi sd nu vin dupd el, ci sd merg s5 aduc cit mai mulli poli{igti. Cum s-a
terminat intreaga intimplare nu-mi mai amintesc, dar qtiu cd cei doi oameni au fost duqi la inchisoare
fdrd sd fie uciqi.
Bundtatea lui Henslow era nemdrginitd, aqa cum, mai tirziu, cind a devenit minuitorul veni-
tului canonic din Hitcham, a dovedit-o, prin numeroasele gi excelentele planuri fdcute in folosul encria-
gilor siraci. Prietenia cu un astfel de om trebuia sd-mi fie, gi nidajduiesc cd mi-a fost, de un folos
neprefuit. Nu pot sd nu povestesc aici o intimplare mdruntd,, dar care videste marea lr-ri bunivoinld
fafd de mine. Examinind citeva boabe de polen pe o plac[ umedd am vdzut tubul polinic ieqit in afard
gi am alergat intr-un suflet la Henslow ca si-i comunic uimitoarea mea descoperire. Sint singur ci
oricare altul ar fi izbucnit in ris vizind cu citd grabd alergasem sd-i fac o asemenea comunicare. El
insd imi spuse cd fenomenul era interesant, imi ldmuri semnificalia lui, dar mi fdcu sd inleleg limpede
cd faptul era bine cunoscut; aqa s-a fdcut cd la plecare nu m-am simfit de loc umilit, ci dimpotrivd,
foarte satisfdcut cd descoperisem prin mine insumi un fapt atit de remarcabil ;i hotdrit ca de acum
inainte sd. nu-mi mai comunic descoperirile cu atita grabd.
Dr. Whewell era unul din oamenii mai in virstd gi distingi, care il vizitau din cind in cind pe
Henslow si, de mai multe ori, m-am inapoiat acasd noaptea in tovdrdgia lui. Dupd Sir J. Mackintosh,
el era unul dintre oamenii cei mai interesanli de ascultat cind era vorba de discutat subiecte serioase.
Leonard Jenyns 1), care mai tirziu a publicat citeva reu;ite eseuri de Istorie Naturald 2), venea adeseori

r) Binecunoscutul Soame Jenyns era vdr cu tatll d-lui Jenyns.


') Dl. Jenyns (acum
dc studii, in
Blomfield) a descris pegtii pentru Zoology oJ' the Beagle,' este autor al unei lungi serii
special de Zoologie.
AIJTOBIO GR A FTE 13

sd gadd la Henslow care ii era cumnat. Eu l-am vizitat in parohia sa, la marginea regiunii mlagtinilor
(Swaffham Bulbeck), 9i am fdcut impreund multe plimblri pldcute qi disculii despre istoria naturald.
Am cunoscut, de asemenea gi mul1i alli barbati, mai in virstd decit mine, pe care nu-i interesa prea
mult gtiinta, dar erau prieteni cu Henslow. Unul dintre ei, un scolian, fratele lui Sir Alexander Ram-
say gi profesor 7a Jesus College, era un om incintdtor, dar n-a trdit mult. Un altul, d-l Dawes, a
devenit mai apoi decan la Hereford gi s-a fdcut renumit prin succesele oblinute in educalia sdracilor.
Acegti oameni, ca;i allii asemenea lor, impreund cu Henslow, obignuiau sd facd uneori lungi excursii
prin regiune: mi se ingdduia gi mie sd merg impreund. cu ei, 9i tovdrd;ia lor era cit se poate de pldcutd.
Reamintindu-mi trecutul, md gindesc cd, intr-un fel, eu trebuie sI fi avut in mine ceva mai mult
decit tinerii obignuili, cdci altcum mai susmen{ionatele persoane, mult mai virstnice gi avind situalii
academice mult mai inalte, nu mi-ar fi ingaduit niciodatd si mI aldtur lor. Sigur cd n-aveam congtiinla
nici unui fel de superioritate asupra celor de virsta mea, gi-mi amintesc cd atunci cind unul dintre
prietenii mei de sport, Turner, vdzindu-md ocupat cu gindacii mei, mi-a prezis cd voi deveni cindva
membru al Societafii Regaie, ideea lui mi s-a pdrut absurdd.
ln timpul ultimului an petrecut la Cambridge, am citit cu atenlie gi adinc interes << Descrieri
de Cdldtorie>>, de Humboldt. Lucrarea aceasta ca si <<Introducere tn Stuctiul Filosofiei Naturale>>. a lui
Sir J. Herschel, a trezit in mine dorin(a infldciratd de a adduga ;i eu o piatrd, cit de modestd ar fi
fost ea, la nobilul edificiu al ;tiin{elor naturale. Nici o altd carte n-a avut asupra mea atita influenta
ca aceste doud lucrdri. Am copiat din Humboldt lungi pasaje despre Teneriffe si le-am citit cu glas
tare intr-una din excursiile mai sus pomenite lui (cred) Henslow, Ramsay gi Dawes, cdci intr-o
excursie anterioard le vorbisem despre frumuselile Teneriffei iar unii dintre noi declaraseri c6 vor
incerca si meargd acolo. Ei, nu prea sint sigur dacd vorbiserd serios, dar eu, in tot cazul, eram cit se
poate de serios, 9i oblinui o scrisoare dc recomandare cdtre un comerciant din Lond ra ca sd md
informez asupra mijloaceior de transport. Dar, fireste, tot planul acesta a fost rdsturnat de cdldtoria
cu vasul Beagle.
Vacanlele mele de vard mi le consacram colecliondrii de gindaci, citorva lecturi gi unor scurte
excursii. Toamna, imi ocupam tot timpul cu vindtoarea, mai ales la Woodhouse gi Maer gi din cind
in cind la tindrul Eyton, din Eyton. Luali laolaltd, cei trei ani petrecufi la Cambridge au fost cei
mai plini de voio;ie din fericita mea viald, cdci md bucuram p3 atunci de o sdnd.tate excelent6
;i eram aproape totdeauna foarte bine dispus.
Fiindca.la inceput venisem la Cambridge de Crdciun, am fost nevoit sd mai rdmin acolo inc6
doui trimestre, dupd trecerea examenului final, la inceputul lui 1831. Henslow md convinse atunci
sI incep studiul geologiei. Ca urmare, inainte de reintoarcerea mea la Shropshire, am cercetat unele
sec{iuni geologice gi am colorat o hartd a unor zone din regiunea Shrewsbury. Profesorul Sedgwick
pldnuia sd plece in North Wales, la lnceputul lui august, spre a-gi continua celebrele lui cercetdri
asupra rocilor mai vechi, ;i Henslow ii ceru s5.-mi ingdduie s[-l inso{esc 1). Fiind de acord, el veni
gi dormi in casa tatdlui meu.
O scurt[ conversa]ie avutd. cu el in timpul serii m-a impresionat adinc. Un lucrdtor imi po-
vestise c5, pe cind scotocea printr-o veche carierd de nisip, lingd Shrewsbury, gdsise acolo o co-
chilie mare qi deterioratd de Voluta tropicald, de felul celor ce pot fi vdzute pe marginea cdminurilor,
prin conace. Pentru cd nu vrusese sd-mi vindd scoica, eram convins cd o gdsise, lntr-adevdr in
carierd. I-am spus toate acestea lui Sedgwick gi el imi rdspunse (pe bund dreptate, fard indoiald)

1) in legiturd cu aceastd cil5torie, tata obignuia sd povesteasci o intimplare cu privire la Sedgwick: intr-o
dimineafi ei plecasera de.la h_a1 li stribituserd o mila sau doud, cind Sedgwick se opri d-eodatd $i jurfca va poini
inapoi, fiind sigur ca ( tilharul blesternat> (adica servitoiul de la han) nu-i ddduse slujnicei cele 6 pence increOfr1iuie
lui in acest scop. Pina la urmd insd, fu convins sd renunle, datoriti faptului ci nu exista nici un motiv .p".;ui
s1-l binuiascd de necinste pe servitor. (F.D) "u
14 YI.,\T\ $I CORESPONDI1NTA I,UI CH. DANWIN

cd scoica trebuie sd fi fost aruncat[ de cineva in carieri; dar adiug[ apoi cd, dac[ ar fi fost cu
adevdrat gisitd acolo, lucrul acesta ar fi constituit cea mai mare nenorocire pentru geologie, fiindcd
ar fi rdsturnat tot ce se cunogtea despre depozitele de suprafafd ale linuturilor din Midland. ln
realitate, aceste straturi de nisip aparlin perioadei glaciare. Mult mai tirziu am gdsit in ele scoici
arctice sparte. In clipa aceea insd am rdmas uimit cd pe Sedgwick nu-l incinta un fapt atit de mi-
nunat ca descoperirea unei scoici tropicale la suprafa{a solului, in mijlocul Angliei. Pind atunci,
degi citisem diferite cdrli gtiinlifice, nimic nu mi fdcuse sd bdnuiesc cd gtiinla consti din gruparea
faptelor in a;a fel incit legile gi concluziile generale sd poatd fi deduse din ele.
A doua zi dimineala am pornit spre Llangollen, Conway, Bangor qi Capel Curig. Cdldtoria
aceasta mi-a fost foarte folositoare invdlindu-m[ intrucitva sd descifrez geologia unei regiuni. Sedg-
wick md trimetea adeseori pe un traseu paralel cu al lui, spunindu-mi sd-i aduc probe de roci gi
sd marchez stratificdrile pe o hartd. Sint aproape sigur ci el fdcea asta spre binele meu, cdci eram
prea necunoscitor ca si-l pot ajuta efectiv. ln cilatoria aceasta am avut un exemplu izbitor despre
ugurinta cu care poate fi trecut cu vederea un fenomen, oricit de vizibil ar fi el, dacd n-a mai
fost observat mai inainte. Am zdbovit multe ceasuri la Cwm Idwal, cercetind cu foarte mare grijd
toate stincile, cdci Sedgwick era dornic sd gdseascd in ele fosile, dar nici unul din noi nu vdzuse
urmel: minunatelor fenomrne glaciare vizibile pretutindeni in preajma noastrd. N-am observat
rocile striate, blocurile eratice, morenele laterale gi terminale. $i totugi, fenomenele sint atit de
vizibile incit, dup[ cum am spus intr-un articol publicat mulli ani dupd aceea in << Philosophical
Magazinert), o casd arsd de foc nu-gi dezvdluie povestea mai limpede decit o face valea aceasta.
Dacd valea ar fi inci umplutd de un ghelar, fenomenele s-ar vedea mai pu{in distincte decit acum.
L-am pdrdsit pe Sedgwick la Capel Curig gi am pornit in linie dreaptd peste munli, ghidindu-m5
dupd busold gi hartd, spre Barmouth, folosind drumurile numai cind coincideau cu itinerariul meu.
Am vizitat astfel citeva locuri ciudate qi sdlbatice, bucurindu-m[ mult de felul acesta de a cdldtori.
La Barmouth m-am dus sd vdd ciliva prieteni de la Cambridge care se aflau acolo, apoi am pornit
spre Shrewsbury si Maer, psntru vindtoare; pe atunci m-ag fi socotit nebun dacd, ag fi renunlat
la deschiderea vin[torii de potirnichi de dragul geologiei sau al vreunei alte qtiinle.

Cilitoria pe < Beagle > de la z7 decembrie r83r


pini la z octombrie 1836
Cind m-am reintors acasd din scurta mea cdlStorie geologicd in North Wut.r, am gdsit o
scrisoare de la Henslow, care md inforrna c[ dl. cdpitan Fitz-Roy gi-ar implrli bucuros cabina cu
vreun tindr care ar vroi sd plece cu el, ca naturalist, voluntar, fard platd, in cdldtorie pe Beagle.
Cred cd am povestit, in Jurnalul meu manuscris, toate imprejurdrile ivite atunci. Aici voi spune
doar cd eu am vrut sd primesc de indatd gi cu mult[ infldcirare propunerea, dar tata s-a opus
din rdsputeri, adaugind insd, din fericire pentru mine, cuvintele urmdtoare: < Dac[ o s[ gdsegti
un singur om cu bun sim! care sd te povdluiascd sI pleci, am sd-!i dau gi eu consimlSmintul meu >.
In aceeagi seard am scris deci, refuzind oferta. A doua zi dimine afa, am plecat la Maer ca sd fiu
gata pentru I septembrie, gi, in timp ce vinam, unchiul meu 2; trimise dupi mine, propunindu-mi si
md conduci la Shrewsbury gi s6-i vorbeascd. tatei, deoarece el gindea cd ar fi inlelept din partea
mea sd primesc oferta. Tata il socotise intotdeauna pe unchiul Jqsiah drept unul dintre oamenii cei
mai cu judecatd din lume, &$& cd gi-a dat consimldmintul de indati gi din toatd inima. Fiindcd
la Cambridge nu prea fusesem chibzuit gi ca s6-1 consolez pe tata i-am spus cd << ar trebui sI fiu

1) J. Philosophical magazine, 1842.


s) Josiah Wedgwood"
AUTOBIO GRAFIII 15

al naibii de iscusit ca si pot cheltui pe bordul lui Beagle mai mult decit pensia mea ). El imi r[s-
punse zimbind : < Pii mi se spune cd eqti foarte iscusit >.
A doua zi am plecat la Cambridge ca sd-l vdd pe Henslow, gi de acolo la Londra ca s[-l
vdd pe Fitz-Roy. Totul fu repede pus la punct. Mai tirziu, dupd ce am devenit intim cu Fitz-Roy,
am aflat cd era cit pe aci s[ fiu respins din pricina formei nasului meu ! Fitz-Roy era un discipol
infocat al lui Lavater, gi era convins cd poate si judece caracterul unui om dupd conturul trisS-
t:rrilor. $i se indoia c5. un om cu un nas ca al meu ar fi putut sd aibd destul[ energie gi hotdrire
pentru o asemenea cdldtorie. Cred insd c[ mai apoi s-a convins, spre marea lui mullumire, cd nasul
meu il inqelase.
Fitz-Roy avea o fire neobiqnuitd, qi foarte multe insugiri nobile: era credincios datoriei sale,
inglduitor fafd de gre;eli, curajos, hotdrit ;i de o energie nestdvilitd. Era un prieten infocat pentru
toti cei de sub comanda sa. Nu se dddea in ldturi de la nimic atunci cind era vorba sd-i ajute
pe cei ce socotea cd-i meritd ajutorul. Era un bdrbat bine fdcut, gentleman in toatd puterea cuvin-
tului, cu maniere foarte politicoase, amintind de acelea ale unchiului sdu din partea mamei, ves-
titul lord Castlereagh. Acest ultim amdnunt l-am aflat de la ministrul nostru, la Rio. Totugi, tre-
buie sd fi mostenit mult ca infaligare gi de la Carol II, cdci primind de la Dr. Wallich o coleclie
de fotografii fdcute de el, gi fiind izbit de asemdnarea uneia dintre ele cu Fitz-Roy, am citit numele,
qi am aflat ca-l infaliga pe Ch. E. Sobieski Stuart, conte d'Albanie, gi descendent al aceluiagi
monarh.
Firea lui Fitz-Roy era foarte uricioasd mai ales dimineala, cind ochiul lui de vultur descoperea
cele mai neinsemnate neorinduieli de pe bord: atunci mustrdrile lui nu cru{au pe nimeni. Cu mine
se purta cit se poate de amabil, dar era un om cu care foarte greu se putea trdi in intimitate, iar
faptul cd luam masa in aceeagi cabind ne silea in mod firesc la o mare intimitate. Ne-am certat
de mai multe ori: de pilda, la inceputul cdlStoriei, la Bahia, in Brazilia, el apdrd gi ldudd sclavajul,
pe care eu il uram. Intr-o zi imi spuse cd tocmai fusese sd vadd un mare proprietar de sclavi, gi
cd acesta adunase o mullime de sclavi gi-i intrebase dacd doreau sd fie liberi, iar sclavii rdspunseserd
to!i: < nu )). Atunci, l-am intrebat, poate cu oarecare ironie, dacd socotea cumva cd rdspunsul dat
de sclavi in fala stdpinului 1or, le exprima cu adev[rat gindurile. Spusele mele l-au scos din sdrite
qi Fitz-Roy md anunld cd, intrucit md indoiam de cuvintul lui, nu mai puteam locui impreund.
Mi gindeam cd va trebui sd pdrdsesc vasul; dar de indati ce lucrurile furi cunoscute - gi asta se
intimpld foarte repede, cdci cdpitanul trimisese dupd primul sdu locotenent ca sd-;i descarce minia
vorbindu-md de rdu, avui marea satisfacfie sd primesc o invitalie prin care to{i ofilerii md pof-
-
teau sd iau masa cu ei. Dar n-a trecut mult qi Fitz-Roy igi ardti obignuita lui mirinimie trimilind
un ofi1er la mine ca sd-mi ceard scuze gi sd m[ roage sd locuiesc mai departe cu el.
ln multe privinte, caracterul lui Fitz-Roy era unul din cele mai nobile din cite am cunoscut.
Cdl[toria pe Beagle a fost neindoielnic, cel mai important eveniment din viata mea gi mi-a
determinat intreaga carierd: gi totugi, ea a depins de imprejurdri atit de mdrunte, cum a fost oferta
unchiului rneu de a md duce cu trdsura, treizeci de mile, la Shrewsbury, ceea ce putini unchi ar
fi fdcut, sau cum a fost intimplarea cu forma nasului meu. Am simlit totdeauna cd prima mea
instruire adevdratd gi educare a min{ii o datorez cdldtoriei acesteia. Ea m-a pus in situalia sd md
ocup mai indeaproape de mai multe ramuri ale gtiinlelor naturale, gi astfel mi-a sporit puterea
de observafie, de;i o avusesem gi pind atunci bine dezvoltatS.
Cercetdrile geologice a1e tuturor locurilor vizitate au avut cea mai mare importantS, cdci aici
intra in joc judecata. Cind cercetezi pentru prima datd o noud regiune, cel mai descurajant lucru
[i se pare a fi haosul de roci, dar cercetind stratificarea qi natura rocilor gi a'fosilelor in mai multe
puncte, judecind gi previzind ce vei gisi in alte pdr{i, incepe si se faci lumind asupra regiunii gi
structura lntregului devine mai mult sau mai putin inteligibild. Adusesem cu mine primul volum
VIITA SI CORIJSPONDENT{ LUI CH. DAR.l^rIN

din., Principiile de Geologie> de Lyell, pe care l-am studiat cu atenfie; gi cartea aceasta mi-a fost
deosebit de folositoare. Primul loc cercetat, St. Jago in insulele Capului Verde, imi dovedi clar
marea superioritate a metodei lui Lyell de a trata geologia, mai cu seamd in compara{ie cu
metodele tuturor celorlalli autori ale cdror lucrdri imi erau cunoscute sau pe care le-am citit
mai tirziu.
O alta ocupalie de-a mea era coleclionarea animalelor din toate clasele precum ;i descrierea
sumard ;i disecarea sumard a multor animale marine. Dar nefiind in stare si desenez si neavind sufi-
ciente cunogtinfe de anatomie, un mare vraf de manuscrise compuse in timpul cdldtoriei s-au dovedit
a fi aproape inutile. Am pierdut astfel mult timp, cu excep{ia celui consacrat crustaceilor, care n-a
tost pierdut, cdci mai tirziu, cind am intocmit o monografie a Cirripedelor, cunogtinlele dobindite
mi-au fost de folos.
La o ord oarecare din zi imi scriam Jurnalul gi ma striduiam sd descriu cu grija si exactitate
tot ce vizusem. Acesta a fost un exerciliu bun. Jurnalul mi-a servit, in parte, la inlocuirea scriso-
rilor gi trimeteam in Anglia fragmente din el de cite ori mi se ivea prilejul.
Feluritele studii speciale despre care am vorbit mai sus erau, totugi, nimica toatd in compa-
ralie cu deprinderea de a lucra energic gi cu atenfia necurmatd, dobindite atunci. Nu-mi alegeam ca
subiecte de meditalie sau de lecturd decit dintre cele care se raportau direct la ceea ce vdzusem
sau ar fr fost probabil sd vdd in curind. $i deprinderea aceasta a minlii a durat tot timpul celor
cinci ani ai caldtoriei: sint sigur cd disciplina aceasta a fost aceea care mi-a ingiduit sd fac tot ce
am fdcut in ;tiin!a.
Privindu-mi trecutul, pot acum sd vdd cum dragostca mea pentru gtiinJa a ciqtigat, treptat.
intiietate asupra tuturor celorlalte inclina{ii. ln timpul primilor doi ani, vechea mea pasiune pentrur
vindtoare s-a menfinut aproape cu aceeagi vigoare ca gi in trecut; impugcam eu insumi toate pd-
sarile si animalele pentru coleclie. Dar incetul cu incetul am ldsat arma pe seama servitorului meu.
caci vinatoarea imi incurca lucrul, mai ales cind aveam de reconstituit stn-rctura geologicd a vreunei
regiuni. Am descoperit, deqi fara sd-mi dau seama gi pe nesimlite, cd pldcerea de a observa si de
a judeca era mult mai vie decit aceea a indeminarii qi a sportului. Cd mintea mi s-a dezvoltat prin
cercetdrile gi prin cdlatoria fdcutd, reiese dintr-o remarcd a tatdlui meu, unul dintre cei mai ageri
observatori din cili am vdzst vreodatd. Tata,, cunoscut ca sceptic gi nefiind adept al frenologiei,
de cum a dat cu ochii de mine dupb cS.lltorie, s-a intors spre surorile mele. exclamind < Ia uitali-va,
forma capului i s-a schimbat cu totul >>.

Darsdnereintoarcem la cdldtorie. La 1l septembrie l83l, am fdcut o scurtd vizitd., impreuna


cu Fitz-Roy, pe vasul Beagle,la Plymouth. De acolo, am pornit spre Shrewsbury ca sd-mi iau rdmas
bun pentru multd vreme de la tata qi de la surori. La 24 octombrie m-am instalat la Plymouth, Ei am
rdmas acolo pind la 27 decembrie. cind, in sfir;it, Beagle pdrdsi {drmurile Angliei ca sd facd inconjurul
lumii. Mai incercaserdm de doud ori s[ plecdm, dar furtunile puternice ne impinseserS. inapoi, de
fiecare datd. Cele doud luni petrecute la Plymouth le socotesc drept cele mai nefericite din viala mea,
cu toate ci in timpul lor am fost ocupat cu tot felul de treburi. Md intrista gindul cd-mi pdrdsesc intreaga
familie gi prietenii pentru un timp atit de indelungat, iar vremea mi se pdrea nespLrs de sumbrd.
Sufeream de asemenea de palpitalii gi dureri in regiunea inimii, ;i neavind decit slabe cunogtinle mt-di-
cale, eram convins, ca tofi negtiutorii, cd am o boald de inimd. Nu m-am arratat nici unui medic, temin-
du-mi s[ nu aud sentinfa care m-ar fi impiedicat sd plec in cdldtorie, cdci erarn hotarit s[ plec cu
orice risc.
Nu e nevoie sd. amintesc aici toate intimpldrile din timpul cSldtoriei-- unde ne-am dus gi ce-am
iiicut - fiindca le-am povestit toate destul de complet in Jurnalul pe care l-am publicat. Frumuse'
lea vegetaliei tropicale imi stdruie si acum in minte, mai viu decit orice altceva, degi impresia de
sublim, pe care intinsele deqerturi ale Patagoniei qi mun{ii impdduriti ai Jarii Focului au trezit-o in
.\UTC)BIOGIT.\I'IE 1l

mine, mi-a l[sat o amin'rire de negters. lntilnirea cu Lln sdlbatec, in lara lui de ba;tina, e un eveni-
ment care nLr poate fi niciodatd uitat. Multe din excursiile fdcute cilare sau pe apd" prin {inuturi
sdlbatice, excursii dintre care unele au durat timp de mai multe saptamini, m-au interesat trespus de
mult; greutdfile si primejdiile ivite mi se pireau piedici neinsemnate, iar mai apoi le uitam cu totul.
imi amintesc de asemenea, cu vie rnulfumire, de unele dintre lucrdrile mele gtiinlifice, printre altele de
acelea care m-au dus la rezolvarea problemei insulelor de corali. ;i de acelea care m-au dus la
ldmurirea structurii geologice a unor anumitor insule. cllm e de pilda Sf. Elena. Ntt pot sd trec cit
vederea nici peste descoperirea relaliiior neobi;nuite dintre animalele gi plantele vieguind in diversele
insule ale. arhipelagului Galapagos, gi intre toate acestea gi vieluitoarele Americii de Sud.
Pe cit pot judeca eu insumi, in timpr-rl cdiatoriei am lucrat mai ales din simpla pldcere de a
cerceta, unitd cu dorinla vie de a mai adduga citeva date la marea mullime a datelor acumulate pinri
acum in gtiinlele naturii. Aveam insi. totodata. ambilia de a ocupa un loc de cinste printrc oamenji
de gtiinfa,
- dar n-a; putea spune dacd eram mai mnlt sau mai pu{in ambilios decit cea mai mare
parte a colegilor mei de lucru.
Structura geologicd a (insulci) St. Jago e cu totul neobi;nuita de;i simpld: un flttviu de lava.
reviirsat peste fundul nriirii alciituit din scoici;i corali recenfi, triturali, care s-au transformat intr-o
rocd foarte alb[ qi foarte tare . De atunci intreaga insulir s-a ridicat la suprafa{d. Dar linia ds I oci
albe mi-a vadit un fapt. nou ;i important: dr"rpd aceca se produsese o scufundare in jurul craterelor.
care au intrat mai apoi in acliune ;i au revdrsat noi torente de lavi. Mi-a trecut prin minte ci as
putea sd scriu o carte despre gc-ologia diferitelor lari pe care [e vizitam si gindul acesta m-a umlllut
de bucurie. Amirrtirea clipei aceleia este de neuitat pentru mine. Revdd clar in minte faleza de lavri
sub care ma odil-rneam, la addpost de soarele arzdtor; revdd cele citeva ciudate plante de de;ert care
cresteau prin preajmd, ;i coralii vii rdrnagi la picioarele mele. in bdltoacele ldsate de maree. Mai tirziu.
in timpul cilatoriei, Fitz-Roy imi ceru s[-i citesc cite ceva din Jurnalul meu: mi-it sptts cai meritir sri
fie publicat. Astfel, iatl o a doua carte in perspectivl.
Citre sfir;itui cdl[toriei noastre, pe cind ma a1]am la Ascension, etnr prin-rit o scrisoare in care
surorile mele imi spuneaLl cI Sedgwick venise sir-l vadi pe tata ;i-i spuscl;e cii eu voi ocupa un loc printrc
oamenii de frr,rrrte ai gtiinlei. Nu pr-rteam in{elege pe atunci cum de putuse vedea vrellna din dirile mele
de seami, dar am aflat, ceva miri tirziu. cred. ci Henslo'nv citise citeva din scrisorile pe care i le scriscsem
la Societatca filozofic[ din Cambridge ) 1) qi le tiparise pentru a fi difr"rzate in cerc restrins. Colecfia
mea de oase fosile, trimis[ lui Henslow, trezi de asemenea ull viu interes printre paleontologi. DuprL
citirea scrisorii acesteia rna cIlartri cr,r pa;i sprinteni pe munlii din Ascension, gi fdcui sd rlsune rocile
vulcanice sub ciocanul meu ile geolog. Toate astea aratd cit eram de ambilios; dar cred cd spun numai
adevdrul arirtind c[ in anii care urmari. deqi puneam cel mai mare pre! pe aprecierea unor oameni
ca Lyell gi Hooker, care imi erau prieteni, p.ufin imi pdsa de marele public.
Nu vreau sd spun cd o recenzie favorabila sau o vinzare masir,5. a cdrfilor mele nu-mi fticeatr
plScere, dar pldcerea era trecdtoareigi sint sigur cd nu m-am abdtut nici cu un pas din drumul rneude
drasul f,aimei.

De la data reintoarcerii mele in Anglia (z octombrie 1836)


pini la cisitoria rnea (29 ianuarie r8lg)
Acegti doi ani ;i trei iuni ii socotesc clrcpt cei mai activi din viall mea, dcgi in decursul lor
am fost uneori bolnav, pierzind astf"ei mult i.imp. Dupa mai multe cildtorii, dus ;i intors, intre
2), unde
Shrewsbury, Maer, Cambridge ;i Londr a,la 13 decembrie m-am hotdrit si locuiesc la Cambridge
1) Citita in gedinfa din 16 noiembrie 1835, gi tiparita in broquri de 3l pagini pentru a fi difuzati membrilor
Societdtii. ^
') In Fitzwilliam Street.
,l : VIATA $I CORFISIT(-)NDIlr\Ti\ LUI CIt. DAItWIf,i

se aflau strinse {.oate colecfiile mele. sLlb paza lui Henslow. Am rdmas acolo trei luni, ia1 mineralele
gi rocile mele furL examinate cu ajr.rtorul profesorului Miller.
Am inceput s[-mi pregdtesc<Jurnalul de cdl6torii>, ceea ce nu era preagreu, fiindcdJurnalul
manuscris fusese redactat cu ingrijire, si munca mea principal[ consta in a-mi rezvma cele mai intere-
sante lucrdri stiinlifice. Am trimis de asemenea la Geological Society, in urma cererii lui Lyell, un
scurt raport asupra observa(iilor mele privind emersiunea ldrmului din Chili 1).
La7 martie 1837 mi-am luat o locuin{ain Great Marlborough Street din Londra qi am rdmas
acolo aproape doi ani, pind cind m-am cdsdtorit. ln acegti doi ani mi-am terminat Jurnalul, am citit
mai multe referate in fala Societdlii Geologice, &ffi inceput s6-mi pregd.tesc manuscrisele pentru
<< Geological Observations >, qi m-am ocupat de publicarea lucrdrii < Zoology of
the Voyage of the
Beogle>. In iulie, am inceput primul caiet de note pentru datele in legdturl cu Origina Speciilor,
asupra cdreia meditasem indelung qi la care am luciat fard lntrerupere in urmdtorii doudzeci de ani.
in acesti doi ani am iegit pulin gi in lume, si am activat ca secrstar onorific al Societdlii Geologice.
Pc Lyell il vedeam foarte des. Una din trdsdturile lui principale era simpatia fala de munca altora
9i m-a uimit, incintindu-mf, totodatii, interesul ard.tat de el cind, la reintoarcerea in Anglia, i-am
impdrtagit p[rerile mele cu privire la recifele de corali. Asta m-a incurajat mult; sfatul qi pilda lui
avuri mult[ influenfd asupra mea. ln aceeagi epocd l-am v[ztrt adeseori pe Robert Brown: obi;nuiam
adesea si md duc s5-1 vdd Ei s5. stau cu el la micul dejun, in diminelile de duminicd. Brown revdrsa
o bogatd comoard de idei neobi;nuite si observafii fine care se refereau insd aproape totdeauna la
amdnunte minutioaso; cu mine, el n-a discutat niciodatd probleme stiinfifice mari sau generale.
In acegti doi ani am fdcut citeva scurte excursii, ca sd md odihnesc, si una mai depdrtatd la
Paralell Road din Glen Roy, aslrpra cdreia a fost publicatd o dare de seamd in < Philosophical
Transactions > 2). Articolul acesta a inssmnat o mare gre;ald de care imi e gi astdzi ruqine. Fiind
adinc impresionat de ceea ce vI.zusem in legdturd cu ridicarea lSrmurilor Americii de Sud, am
atribuit existenta Iiniilor paralele ac{iunii marii; dar am pdrlsit felul acesta de a privi cind Agassiz
;i-a expus teoria asupra laci"rrilor glaciare. PentrucS. toate cunogtin[ele dobindite pind atunci fdceau
imposibild orice altd explicalie, am trecut de partea celor ce credeau in actiunea mirii. Greqala mi-a
servit drept leclie: am invalat sd nu mai adopt niciodat[ principii exclusive in materie de ;tiin!d.
Fiindcd nu era cu putinfa si mi'r ocup toatd ziua numai de qtiinld, am citit mult in aceqti
doi ani : am citit lucriiri foarte variate, printre care gi citeva lucrdri de metafi zic,a, dar nu m-am
simlit tocmai apt pentru asemenea studii. Cam pe atr.rnci mi-au fdcut multd plScere poeziile lui
Wordsworth ;i Coleridge. Pot sii mir laud cd am citit << Excursia> de douzi ori, de la un cap la
altul. Mai inainte << Pqradisul pierdut >> aI h-li Miltort, fusese cartea mea preferatd, gi in excursiile
din timpul cdlatoriei pe Beagle, cind nu puteam sd iatr cu mine decit o singurd carte, il alegeam
intotdeauna pe Milton.

De la data cisitoriei mele (29 ianuarie 1839) gi a gederii


ln Upper Gower Street, pini la data plecirii noastre din Londra
gi stabilirea la Down (r4 septembrie fi42)
Dupd ce vorbegte despre cdsdtoria sa fericita gi despre copiii sdi continui:
in timpul celor trei ani ;i opt luni cit am locuit la Londra,.degi lucram cit puteam, affi fdcut
mai p'[ini mrtncd gtiinlificd decit in oricare altd perioadd. a vielii mele. De vind pentru aceasta au
f'ost uriele indispozifii ce reveneau adesea, precum gi o indelungd qi serioasd boald. Cea mai mare
prrte a timpului, atunci cind puteam sd fac ceva, mi-o consacram lucrdrii <<Reciftle de Corali)), pe

r) Geolog. Soc. Proc. II, 1838, p. 446-449.


2) 1839. p. 39-82.
AUTORIOGR,\FIE

care o incepusem inaintea c[sdtoriei mele, qi a cdrei ultimd corectur[ in pagina am terminat-o
la 6 mai 1842. Aceastd carte, degi micd, ffi-& costat doudzeci de luni de muncd incordati, pentru cd
a trebuit si citesc tot ce fusese publicat cu privire la insulele Pacificului qi sd consult numeroase hdrli.
Cartea s-a bucurat de aprecierea oamenilor de gtiin!5, iar teoria expusd in ea este, socot, bine
stabilitd acum.
Nici o altd lucrare de-a mea n-a fost fdcutd intr-un spirit mai deductiv decit aceasta, c[ci
concepusem intreaga teorie pe coasta vestic[ a Americii de Sud, inainte de a fi vdzut mdcar un singur
recif de corali adevdrat. De fapt a fost nevoie numai sd-mi verific ;i s6-mi ldrgesc vederile prin exa-
minarea atentd a recifelor vii. Dar trebuie s[ adaog c6 in timpul celor doi ani precedenli md ocu-
pasem neincetat de efectele pe care le produce asupra {Srmurilor Americii de Sud emersiunea intermi-
tentd a pdmintului, prin denudare gi depunere de sedirnente. Aceasta m'a fdcut in mod necesar si
reflectez asupra efectelor scufunddrii, gi nu mi-a fost prea greu sd inlocuiesc in minte depunerea
continu[ de sedimente prin creqterea spre suprafald a coralilor, Facind asta insemna, de fapt, a-mi alcd-
tui teoria despre formarea recifelor-bariere gi a atolilor.
ln timpul qederii la Londra, in afard de lucrarea asupra recifelor de corali, am citit in flafa Socie-
tatii Geologice studii asupra << Blocurilor Eratice din Anrerica de Sud>> 1), asupra <<Cutremurelor>>27
gi asupra <<Forntdrii Pdmintului fertil prin Activitatea Rimelor>>B). Am continuat, de asemenea, sd
supraveghez publicarea lucrdrti <<Zooloil, of the Vo.vage of the Beagle )r. $i n-am incetat nici si adun
date cu privire la originea speciilor;de subiectul acesta puteam sd md ocup chiar cind fiind bolnav
nu puteam face nimic altceva.
ln vara anului 1842, simlindu-md mai in puteri decit pind atunci, am pornit intr-o scurtd cdldtorie
de unul singur prin North Wales, cu scopul de a observa efectele vechilor ghe{ari care altddatd umpleau
vaile mai mari. Despre cele vdzute am pubiicat o scurti relatare in <Philosophical Magazine>>a).
Excursia aceasta m-a interesat foarte mult. A fost ultima oarf, cind am mai avut destuld putere ca
.;ii m[ urc pe munli sau sd fac lungile plimbari pe jos cerute de munca geolo-eicd.
in prima parte a gederii noastre la Londra, m-am simfit destul de bine pentru a iesi in lume, ;i
am vdzut mulli oameni de gtiinld, gi allii. mai mr-rlt sau mai pu[in distin;i. lmi voi impdrtdsi
irlpresiile asupra unora dintre ei, deqi nu am de spus lucruri prea interesante.
Pe Lyell l-am vdzut mai des decit pe oricare altul. atit inainte ctt gi dup[ casitoria mea. Avea.
dup[ cum mi se pirea mie, un fel de a gindi remarcabil prin claritate, prudenld, judecatd sdnltoasa
gi o mare originalitate. Cind ii imp[rta$eam vreo observafie in legdtura cu geologi.a, el nu se lSsa pinir
cind nu vedea clar intreaga problemd si md fdcea, adeseori, s-o vdd eu insumi mai clar decit inainte.
Era capabil sd ridice toate obiecliile cu putinla fala de ipotezele mele. ;i chiar dupd spulberarea
lor mai rdminea inc[ mult[ vreme in indoiald. O altii caracteristica a lui era simpatia sincerd pentru
munca celorlalli oameni de ;tiin{a 5).
La reintoarcerea din caldtoria fdcutd pe Beagle, i-am explicat lui Lyell vederile mele asupra
recifelor de corali, vederi deosebite de ale lui, gi m-am simfit tare mirat ;i incurajat de viul interes
pe care l-a vadit atunci. Pldcerea d[ruitd de ;tiinf[ ii desfata inima qi se simlea cuprins de cel
mai viu interes pentru viitorul progres al oamenirii. Era foarte bun la suflet, gi pe deplin liberal
in credin{ele sale religioase, sau mai degrabd in necredin{a sa; dar era un deist convins. Avea o
candoare cu totul ieqitd din comun. $i a dovedit-o devenind la bdtrine{e, adept al teoriei descendenfei.

1) Geolog. Soc. Proc. III, 1842.


') Geolog. Trans. V. 1840.
3) Geolog. Soc. Proc. II, 1838.
4) Philosophical magazine, 1842.
5.; Ugoara repeti{ie ce se poate obser'.'a aici se datoregte faptului cd notele despre Lyell etc., au fost addugate
in aprilie 1881, la ci(iva ani dupa ce sfir;itul acestor <<Amintiri>> fusese scris.

'l'
20 VI.\T.\ $I C() TtESP()NDI.]NTA LUI CH. I].\1tWI\

d:si cistigase mLtltd firima opunindu-se concepfiilor lui Lamarck. El mi-a amintit cd. in urmL cu mulli
ani' discutind despre impotrivirea vechii;coli de geologie fafl de noile sale vederi, eu ii spLrsesern:
" Ce bine ar fi dacd fiecare om de gtiinla ar trebui sd moari la saizeci de ani ! c[ci mai tirziu el s-ar
opune, cu siguranlS, tututor doctrinelor noi >, Si spera cd acum ii va fi ingdduit sir trdiascd.
$tiinla geologicd ii este, cred, cu mult mai indatorati lui Lyell
el. Irr clipa cind eram gata sd pornesc in cdldtorie pe Beagle, lucidul - decit oricdrui alt om pind la
Henslow, care, ca tofi
ceilalli geologi' credea pe atunci in cataclismele succesive, mii povdfui sI-mi procur gi si studiez prim'l
Volum din < Principiile>> caretocmai apdruserd, dar sd nu accept cu nici un pret teoriile
sus{inute i1
ele. Cit de diferit s-ar vorbi acllm despre <<Principii > ! Md mindresc amintindu-mi cd primul
loc unde
am ficut cercetlri geologice si anume St. Jago, in arhipelagul Capului Verde, m-a convins
de infinita
sLrperioritate a conceptiilor lui Lyell fafa cle cele su{inute in orice altd. lucrare cunoscut6
mie.
Puternicele urmdri ale operelor lui Lyell pot li clar dovedite prin diferitele progrese ale gtiin(ei
din Franla gi Anglia. Uitarea total[ a extravagantelor ipoteze ale lui Elie de Beanmont, de felul celei
a << craterelor de ridicare > si a < liniilor de ridicare > (ipot ezd pe care am auzit-o ridicatl i1 sliivi
de Sedgwick, la Societatea geologicd), ii poate fi din plin atribuit6 lui Lyell.
L-amvdzut adeseori pe Robert Brown, < facile Princeps Botanicorum >, cum il numea Humboldt.
Mi s-a pdrut remarcabil in primul rind pentru meticulozitatea observafiilor sale, si prin marea lor
exactitate. Avea cuno;tinle extraordinar de vaste, clispdrute in mare prarte o datd cu el, din prici'a
fricii excesive de-a nu sivirgi vreo greseald. Robert Brown mi-a implrtiigit, fd,rd rezerve, din cunostin-
lele sale: ;i totusi, in unele privinle era ciudat de gelos. lnainte de a pleca in ciildtorie pe Beagle, m-am
dr-rs sd-l vdd de doud sau de trei ori, gi odat6 m-a invitat sd privesc printr-un microscop
ce vedeam. Am fdctrt ce mi-a spus ;i acum cred cd-mi arita minunalii curen{i protoplasmici din
;i s[-i descriu
vreo celuld vegetali. I-am cerut s[-mi explice ;i mie ce vdzusem; dar e[ mi-a rdspuns : < Acesta e
micul meu secret >>.
Brown era capabil de faptele cele mai m5.rirrimoase. Fiind bdtrin, cu slldtatea gubrezitd,
neinstare sd suporte nici un fel de oboseala. el se ducea zllnic (dupn cum mi-a povestit Hooker) sd-;i
viziteze url bd.trin servitor, care locuia destul de departe
;i pe care il intrefinea; qi in fiecare zi ii
citea cu glas tare birtrinului. Cred cd aceasta e de ajuns ca si i se ierte pr.rlina zgircenie sau gelozie
in ;tiin!a.
As putea s[ mai amintesc aici ;i de alli cifiva oermeni de seami, pe care i-arn virzut din cind
in cind' dar desprc ei anl de spus putine lucruri interesante. Simleam ul adinc respect pentru
Sir J. Herschel, si am fost incintat cind am luat masa impreunli, in fermecitoarea lui casli de la
Capul Bunei Speratrte, ;i apoi la locuinla lui clin [,onclra. L--am revdzut de asemenea gi in alte citeva
ocazii, El nu vorbea niciodatd mult, dar liecare cuvint pe care-l rostea merita sd fie ascultat.
Odata, l-am intilnit la micul dejun, in casa h"ri Sir R. Murchison, pe ilustrul Humboldt, care
m-a orlorat exprimindu-9i dorin{a sd md vadd. Marele om m-a cam d,ezamagit: asta insd pe semne din
pricina cd agteptdrile mele fuseserd exagerate. Nu mi pot aminti nimic clar in legdturd cu intrevederea
noastrd, afard de faptul ca Humboldt era foarte vesel qi cd a vorbit rnult.
. ., imi aduce aminte de Buckle pe care l-am intilnit o datd la Hensleigh We6gwood. Am fost
bucuros si md instruiesc aslrpra sistemului folosit de el ca sa-gi culeagd datele. Mi-a spus cd isi
cumpd'ra toate cdrlile pe care le citea, gi fdcea, pentru fiecare un index complet al datelor socotite czj
i-ar putea il de folos, gi cd isi amintea intotdeauna in ce carte citise ceva, cdci avea o memorie prodi-
gioasd. L-am intrebat cum de putea sd aprecieze dinainte ce date ii vor fi folositoare si el mi-a
rdspuns cd nu ;tie, dar cd i[ conduce un fel de instinct. Aceastl deprindere de a intocmi cite un index
pentru fiecare carte i-a ingaduit sd dea uimitorul numdr de referate despre tot felul de subiecte
care pot fi gasite in a sa < Istoria Civiliza{iei>. Cartea aceasta am socotit-o drept foarte igtere-
santd ;i am citit-o de doud ori, dar md intreb dacd generalizarile cuprinse in ea au vreo valoare.
\ lrl'o lll ( ) (i It.\ r" t 11 21

Buckle avea darul vorbirii, $i-l ascultam aproape fari sd scot o vorba: de altfel, mi-ar fi fost cu
nepufinld sd. spun gi eu ceva, fiindcd el vorbea intr-una. Cind Mrs. Farrer a inceput sd cinte,
m-am ridicat ;i i-am spgs c[ voiam s-o ascult; de cum m-am depdrtat pulin, Buckle s-a intors
spre un prieten ;i i-a spus (fratele msu l-a auzit, intimpldtor): ( $tii" carlile D-lui Darwin sint
mai bune decit conversa(iile lui >.
printre alli oameni de litere, l-am intilnit o datla, in casa decanului Mihnan, pe Sydney Smith.
ln fiecare cuvint pe care-l rostea el exista ceva inexplicabil de amuzant. Asta se datora poate' in
parte, gi faptului cd te agteptai sa fii am.:tzat. Smith vorbea despre Lady Cork, care atunci era foarte
bdtrind. D;rpd cite spunea el, biitrina doamnd fusese o datd atit de mi;cati de una din predicele lui
despre milostenie, incit se imprumutase cu o guinee de la un prieten ca sd o pund pe tava daniilor.
Smith addugi: < In general se crede cd scumpa ;i bdtrina mea prietend Lady Cork a fost uitatd >.
$i rosti cgvintele acestea in aga fel incit fiecare dintre noi inlelesese imediat cd voia sd spund despre
sclrmpa gi bitrina lui prieteni ci fusese uitatd de dracul. Cum izbutea s-o fac5, nu 9tiu.
De asemenea, l-am intilnit odatd pe Macaulay in casa Lordului Stanhope (istoricul), gi cum la
mas[ nu se afla decit incd o persoanS, in afari de mine, am avut norocul sd-l aud vorbind. $i
era foarte pldcut. Macar-rlay nu vorbea cle loc prea mult; fdrd doar qi poate cd un astfel de om nici
nu putea vorbi prea mult, din moment ce i; inglduia celorlalli sd devieze cursul conversaliei' lucru
pe care de altfel, il gi ficea.
Lordgl Stanhope mi-a dat o datd o micd gi curioasd probd privind exactitatea gi bogdlia memoriei
Iui Macar.rlay. IJn mare numlr de istorici obiqnuiau sd se intilneascd in casa Lordr"rlui Stanhope
;i, discutind despre diferite subiecte, uneori t1u erau de acord cu Macaulay; la inceput recurgeau
la
cite o carte pentru a vedea cine are dreptate. Dar mai apoi, dupd cum a observat Lordul Stan-
hope, nici un istoric nu se mai ostenea sd caute prin cirli ;i tot ce spunea Macaulay inchidea
discu!ia.
Altd dati am intilnit in la una din aceste reuniuni, ;i a\i oameni de
casa Lordului Stanhope
litere, printre care se aflau Motley qi Grote. Dupd lunch m-am plimbat aproape o ord cu Grote prin
Chevening park. Conversalia cu el m-a interesat foarte mult gi m-a incintat naturalelea 9i lipsa
oriciror pretenfii in purtarea lui.
Cu multd vreme in urmi, luam din cind in cind masa la bitrinul earl1), tat[l istoricului; era
Lrn om ciudat, dar pu{inr-rl pe care l-am cunoscut despre el mi l-a fdcut drag. Bitrinul era sincer.
firesc gi pldcut. Avea trlsdturi puternice, era foarte brun qi purta intotdeauna veqminte cafenii. Pdrea
s6 cread[ in orice li se pdrea altora cu desdvir;ire de necrezut. Intr-o zi, mi-a spus: < De ce nu
dai incoio fleacurile astea de geologii gi zoologii, qi nu te intorci spre ;tiinfele oculte ? > Istoricul,
pe atunci Lord l\{ahon, pdru sup drat cd mi se spuseserd astfel de cuvinte, iar incintdtoarea lui
so{ie pdru tare amuzatl.
Am sd-l mai amintesc, in sfirgit, pe Carlyle, intilnit de mai multe ori in casa fratelui meu' ;i
de dou[ sau trei ori in propria mea casd. Conversalia ii era foarte vie Ei interesantd', ca 9i scrierile
sale, dar citeodat[ el stdruia prea mult asupra unui aceluia;i subiect. Imi amintesc de o cin6 pldcut5,
la fratele meu, unde, printre alli ciliva, se aflau Babbage qi Lyell, amindoi vorbdreli. Carlyle, totusi,
ne redusese pe toli la tlcere. vorbind tot timpul mesei despre foloasele tdcerii. Dup[ masi, Babbage,
cit putu mai serios, ii mullumi lui Carlyle pentru foarte interesanta lui lec{ie despre tdcere.
De Carlyle nu scdpa nimeni qi nimic neironizat: intr-o zi, la mine acasd, el numi <<Istoria>>
lui Grote(o groapd fetidii, fard nimic spritual in ea>. Pind cind i-au apdrut <<Amintirile> crezusem
totdeauna cd ironiile lui erau, in parte, glume; acllm insi lucrul acesta mi se pare indoielnic. El avea
infdligarea unui om binevcitor'. dcgi trist qi abatut; dar trebuie spus cd ridea din toatd inima. Cred

1) Titlu de noble{e, Nota trad.


-
vIATA Sr C()ItFTSPONDFTNT^ r,r r (:H. I)..\rr\\'r\

cd bundvoin{a ii era reald, degi colorata de invidie. Nimeni rlu poate pune la indoiald extraordinara
lui putere de a zugrivi oamenii qi lucrurile; descrierile lui, pe cit mi se pare mie, sint mult mai vii
d ecit cele ale lui Macaulay. Dar sint ele mai exacte ? Asta e altd problemd.
Carlyie a izbutit din plin si intipdreascd in minfile oamenilor citeva mari adevdruri morale.
Pc de altd parte ins5, plrerile pe care le avea despre sclavaj erau revoltS.toare. in ochii lui, for{a
reprezenta dreptul. Spiritul lui mi se pdrea ingust, chiar ldsind la o parte toate ramurile gtiinfei,
pe care le disprefuia. E de mirare pentru mine ca Kingsley a vorbit despre el ca despre un onl
in stare si fac[ gtiin{a sd progreseze. Ideea cd un matematician, ca Whewell, putea sd judece cu deplind
competenfd, a;a cum suslineam eu, teoriile lui Goethe asLrpra luminii, il facea s[ ridd disprefuitor.
I se pdrea cum nu se poate mai caraghios s[-gi batii cineva capul ca sI gtie dacd un ghe{ar se mi;cd
ceva mai repede sau ceva mai incet, sAu dacl se mi;cd, in general. Pe cit imi pot da seama, n-am
intilnit niciodatd un om cu o minte atit de pulin potriviti pentru cercetarea gtiin{ificd, pe cit o avea el.
ln timpul gederii la Londra, am luat parte, cdutind sd lipsesc cit puteam mai rar, la adundrile
mai multor societdJi gtiinlifice. si am activat ca secretar Ia Geological Society. Dar obliga{iile aces-
tea, cit gi indatoririle obignuite, de societate. ddunau intr-atita sdn5tdtii mele, incit am hotdrit sd locuim
la 1ard. lucru pe care il preferam amindoi. ;i niciodatd nu ne-a pdrut r5u cI am luat o asemenea hotdrire.

$ederea la Down, din 14 septembrie r.842 pini ln prezent, t876


Dupd citeva cdutdri zadarnice in provincia Surrey qi in alte pdrli, offi gdsit casa aceasta !i
am cumpdrat-o. Infdli;are a vafiatd. a vegeta{iei, proprie regiunilor calcaroase qi atit de diferitd cle
aceea cu care m[ obiqnuisem in comitatele din Midland, m-a incintat; dar mi-a plicut qi mai mult
incd lini;tea absolutd qi rusticitatea linutului. Totu;i locul nu e chiar atit de retras pe cit il descrie
autorul unui articol dintr-o revistd germand, care spune ci nu se poate ajung: pind la mine decit
pe o potecd ingustd, accesibili numai catirilor. I-ocnin{a noastrd de aici a corespuns minunat unei
dorinle pe care n-o prevdzusem, asezarea ei a ingdduit copiilor nostri si ne viziteze des.
Pulini oameni ar fi putut trdi atit de retraqi ca noi. ln afara scurtelor vizite fdcute rudelor qi,
din cind in cind, a zilelor de odihnd la mare sau in alte pdr{i, nu ne-am mai dus nicdieri. ln prima
perioadd a qederii noastre aici, am fdcut puline vizite ;i am primit cifiva prieteni; dar sdndtatea mea
se resimlea intotdeauna si in urma ostenelei acesteia md cuprindeau frisoane violente qi atacuri de
vomitare. Am fost deci silit si refuz. ani de zile, orice invitalie la masd, ceea ce a insemnat pentru
mine o pierdere, cdci reuniunile imi plSceau foarte mult. Din aceleasi motive n-am putut invita aici
decit foarte pu{ine dintre persoanele cu care aveam relalii gtiinlifice.
Principala ocupatie gi cel mai pl6cut izvor de bucurii in timpul vielii, mi-a fost munca;tiinfifica;
pasiunea pentru munca aceasta md face si uit suferinfele zilnice sau chiar sd le alung. De aceea,
nu mai am nimic de spus despre restul vielii mele, in afara publicirii numeroaselor mele lucrdri. Poate
ci unele amdnunte despre felul cum au fost create ar putea interesa.
Diferitele mele publicafii. La inceputul anului 1844, mi-am publicat observaliile despre
insulele vulcanice, pe care le vizitasem in timpul cildtoriei pe bordul vasului Beagle.
ln 1845, m-am strdduit sd corectez o nolrd edilie a lucririi <<Jurnalul Cercetdrilor>>,publicata
intiia oard in 1839 ca fdcind parte din lucrdrile lui Fitz-Roy. Succesul acestei prime cdrli, al primului
meu copil literar, md face sd mI mindresc mai mult decit de succesul oricdrei alteia dintre lucrdrile
mele. $i astazi incd ea se vinde mereu in Anglia si in Statele Unite; a fost tradus[ pentru a doua oard.
in germand,, francezd gi in alte limbi. Acest succes al unei descrieri de cdlStorie in special a unei cdldtorii
;tiinfifice, este surprinzdtor dupd atilia ani de la prima ei aparilie. ln Anglia au fost vindute zece mii
de exemplare dupd aparilia celei de a doua edilii. in 1846 mi-au fost publicate<<Observaliile Geologice
AI]TOBIO GII'tFIE 23

despre America de Sud>>.Intr-un mic jurnal, pe care l-am linut intotdeauna, gdsesc scris cd laolaltd,
cele trei lucrdrigeologice ale mele (inclusir'<<Recifele de Corali>), mi-au cerut o muncd neintreruptd
de patru ani qi jumdtate; < si acum au trecut zece ani de cind m-am reintors in Anglia: cit timp am
pierdut cu boala mea !> Despre aceste trei lucrdri n-am nimic de spus, in afard de faptul c5. spre sur-
prinderea mea:, noi edilii au fost cerute de curind 1).
ln octombrie 1946, mi-am inceput lucrarea despre << Cirripedia>. Pe cind ma aflam pe coasta
din Chile, gdsisem o formd extrem de curioasd, care pdtrunsese prin gdurire in cochiliile de Conclto-

Casa lui Ch. Darwin din Down.

lepr qi care se deosebea atit de mult de toate celelalte Cirripede incit a trebuit sd alcdtuiesc pentru
ea un nou subordin. De curind, pe coastele Portugaliei a fost gisit un gen sfredelitor, inrudit cu cel
descoperit de mine. Pentru a in{elege structura noului meu Cirriped a trebr,rit s6 examinez gi sd
disec multe din formele comune, fapt care m-a determinat incetul cu incetul, sd md ocup de
intregul grup. La acest subiect am lucrat in timpul urmdtorilor opt ani ;i pind la urmd am publicat
doud volume 2) in-quarto, in care sint descrise toate speciile vii cunoscute, gi doud volttme (in-quarto),
mai pulin importante, despre speciile fosile.
Sint sigur cd Sir E. Lytton Bulwer s-a gindit la mine cind l-a introdus intr-unul din romanele
sale pe un anume profesor Long, autorul a doud volume uria;e despre molu;teie din genul Patella.
Deqi am muncit opt ani la aceastd lucrare, jurnalul meu aratd c5, din acest timp, cam vreo doi
ani trebuie sd-i socotesc pierdufi din pricina bolii. De aceea am fost silit, prin 1848, si md duc
la Malvern qi sd urmez un tratament de hidroterapie; am stat acolo citeva luni gi m-am simlit atit
de bine incit la reintoarcerea acasd am fost in stare sd-mi reiau lucrul. Cind scumpul meu tatd a murit,
la 13 noiembrie 1848, eram atit de bolnav incit mi-a fost cu neputinld si asist la inmormintare sau
sd indeplinesc rolul de executor testamentar.
Cred cd lucrarea mea despre Cirripede prezintd o valoare considerabild, cdci in afara faptului
c5 descriu citeva specii noi ;i remarcabile, am stabilit homologia diferitelor pdr{i, am descoperit aparatele
de ciment, cu toate cd m-am inqelat groaznic in privin{a glandelor de ciment - $i, in sfirgit, am dovedit
1) <<Observalii Geologice... >>, ed. a 2-a, 1876, <Recifuri de Coral>, ed. a 2-a, 1874.
1) Editate de Ray Society.
!\

lrr antrmite genuri existenla unor masculi minusculi complimentari, traind ca parazrti pe indivizri
irerrnafroditi. Aceasta ultima descoperire a fost pind la urm[ pe deplin confirmati, degi la un moment
Jat un scriitor german fusese destul de amabil ca sd atribuie intreaga descriere imaginaliei mele fer-
irle. Cirripedele alczituiesc un grup variat de specii greu de clasificat,;i munca aceasta mi-a folosit
f'oartc mult cind. in < Originea Speciilor>> a trebuit si discut principiiie unei clasiflcdri naturale.
fotusi. rnd indoiesc dacl lucrarea merita atita timp cit i-am consacrat.
incepind din septembrie 1854, mi-am folosit intregLrl timp pentru plrnerea in ordine a imensului
rneu vraf de note ;i pentru facerea observaliilor gi experienlelor in legiiturl cu transformarea speciilor.
irr timpul cilatoriei pe <<Beagle>>, m'i irnpresionase profund faptul cd descoperisem in formalia
Parnpasului mari animale fosiie acoperite cu o armurd asemdndtoare armurii existente astd.zi la
.lrmadillos ; in al doilea rind, md impresionase felul in care animalele apropiat inrudite se inlo-
cuiesc unele pe altele, pe misurd ce inaintezi spre sudul continentului; ;i, in al trcilea rind, ma
irnpresionase caracterul sud-american al rnajoritifii speciilor din insulele Galapagos, gi mai ales felul
in care ele difer[ ugor intre ele pe fiecare insLrl[ a grupului; nici una dintre insulele acestea nrr
pare si {ie prea veche din punct de vedere geologic.
Evident cd aceste fapte, ca gi multe altele analoge, nu se puteau explica decit prin presu-
pLrnerea ca speciile se modific[ treptat. Subiectul acesta m-a framintat muitd vreme. Dar e la fcl
de evident cd nici ac{iunea condiliitor inconjr"rrdtoare qi nici voinfa organismelor (mai ales in privinfa
plantelor) tru puteau explica nenumd.ratele cazuri in care aceste organisme de orice fel se adapteaza
minunat de bine la obiceiurile lor de viald: de pilda o ciocdnitoare, sau un brotircel si se ca{ere
in pomi, sau o simin!6 sd se imprd;tie cu ajr,rtorul cirligelor saLl al penelor. Aceste adaptiiri m-aLr
izbit intotdeauna si. pind in clipa cind au putut ti explicate, mi s-a pdrut aproape inutilii incer'-
carea de a demonstra prin dovezi indirecte cd speciile s-au modificat.
Dupd reintoarcerea mea in Anglia, mi s-a pdrut cd urmind exemplul dat de Lyell in geologic,
adica reunind toate faptele care se leagd intr-un fel oarecare de varialia animalelor ;i a plantelor
irt stare domestici sau in libertate, a; putea arllnca o lumini oarecare asupra acestui subiect. Primul
meu caiet de note a fost inceput in iulie 1837. Lucram la el dupd adeviratele principii ale lui Bacon:
stringeam fapte pe scard mare. fdrd teorie preconceputd, gi mai ales cele privind speciile domes-
tice, trimiteam chestionare imprimate, stltearn de vorbd cu cresclitori de animale gi cu gradinari
pricepu{i, ;i citeam foarte mult. Cind vad lista cirtilor de tot felul pe care le-am citit ;i rezumat
in scris si care cuprinde seriil compete de jurnale gi de dari de seaml ale nnor societa{i stiintifice,
md uimegte hdrnicia mea. Mi-arn dat repede seama ci selecfia e cireia succesului in mina omului
pentru crearea raselor utile de animale qi plante. Dar cum putea fi apiicatd selectia la organisme vii,
traind libere in naturd, a rimas citiva vreme un mister pentru mine.
In octombrie 1838, adicir la cincisprezece luni dupd ce-mi incepusem ancheta sistematici. am
citit irrtimpldtor, ca sd md distrez,, cartea lui Maithus despre Populaqie. Eram bine pregltit, prin
observarea indelungata gi continud a obiceiurilor animalelor gi plantelor, sa in{eleg lupta pentru
existen!5 care se intilnegte pretutindeni gi m-a izbit ideea c;i, in aceste condilii, variafiile favorabile
vor tinde sd fie pdstrate. iar cele nefavorabile vor fl distruse. Rezr-rltatul acestui fapt ar {i formarea
de noi specii. Ajunsesem. in sfirgit, la formula.rea unei teorii, pe baza cdreia se putea lucra; dar
eram atit de dornic sd evit orice prejudecatd, incit ma hotdrisem pentru citva timp, sd nu intoc-
mesc nici mdcar cea mai scr.rrtd schila. Abia in iunie 1842 mi-am acordat pentru prirna oard satis-
tacfia de a redacta un foarte scurt rezumat al teoriei mele, pe 35 de pagini, scrise cu creionul.
in vara anului 1844, acest rezumat a fost extins la 230 pagini, pe care le-am copiat qi le mai
' am incd.
Dar scipasem din vedere pe atunci o problemd de mare importantS, $i md rnirI, daci nu
ma gindesc cumva la Columb,si la or.rl lui, cum de anr putut s-o neglijez pe ea qi solulionarea ei.
\t,TOIIIOtiIt'\l. Ili 25

Aceastd problema constd in a explica tendinta pe care o au fiin(ele organice care descind din acelaqi
trunchi spre o divergen!d. a caracterelor pe mdsur6 ce se modificii. Divergen{a aceasta este evidentd:
de ea ne poate convinge felul in care diferitele specii pot fi clasate in genuri, genurile in familii,
familiile in subordine ;i a;a mai departe. Imi amintesc locul precis de pe foseaua unde, fiind in
trisur5, solufia mi s-a impus, spre marea mea bucurie. Aceasta s-a int?mplat la mult timp dupd mu-
tarea mea in Down. Solulia, dupa cum cred, este cd descenden(ii modificali ai tuturor formelor domi-
nante $i pe cale de sporire tind sa se adaptezela numeroase gi diferite locuri in economia naturii.
La incepr,rtul anului 1856Lyell m-a sfdtuit sa-mi scriu cu de-amdnuntr-il gi cit mai pe larg teo-
riile, lucru pe care l-am ;i inceput de indatd, ;i asta pe o scar[ de doud, trei ori mai vastii decit
aceea adoptati mai tirziu pentru << Originea Speciilor>>; qi totr.rgi n-am facut decit un rezumat al
rnaterialelor pe care le adunasem. Ajunsesern astfel sd termin cam jumdtate din lucrare, dar pla-
nurile mi-au fost rdsturnate la inceputul verii 1858, clci d-l Wallace, care se afla pe atunci in
arlripelagirl Malariez, imi trimise Lrn esseu <<Despre tendinla varietdlilor de a se fndepdrta indefinit
de tipul originar>>. Esseul acesta confinea o teorie identicd cu a mea. D-l Wallace isi exprima dorin{a
de zr-i trimite esseul lui Lyell" ca sI-l citeascl, dacd ag fi fost de pdrere ci lucrarea era satisfiicitoare.
lrnprejurdrile in care am consim{it, la cererea lr"ri Lyell qi Hooker,, de-a ingadr-ri ca un rezumat
al manuscrisului meu, impreun[ cu o scrisoare cdtre Asa Gray, datatd din 5 septembrie 1857. si
fie publicatd in acelasi timp cu esseul lui Wallace, se gdsesc in << Jout"nal oJ' the Proceedings oJ' the
Linnean Society>>, 1858, p.45.La inceput, nu prea voiam si consimt. crezind c[ d-i Wallace ar
putea considera procedeul meu ca nejustificabil, cdci nu-i cunosteam pe atunci caracterul nobil qi
generos. Atit extrasul din manuscrisul meu, cit qi scrisoarea citre Asa Gray, nu fuseserd scrise pentru
a Ii publicate, qi stilul lor ldsa mult de dorit. Pe de altd parte, esseul d.lui Wallace era scris intr-o
formd admirabild gi foarte clar[. Cu toate acestea, lucrdrile noastre comune nu trezird. decit foarte
pu{ina atenlie; singura criticd tiparitd de care imi aduc aminte era semnatd de profesorul Haughton ,
din Dublin, care a socotit drept fals tot ce era nou in ele gi drept adeviirat, ce era vechi. Pdrerea
lui aratd cit de necesar este ca orice teorie nou;i sd fie extllicat[ multd vrcme si cri destuiS amdnun-
fime pentru a trezi atenlia publicr"rlr-ri.
ln septembrie 1858, in urma sfatului hotarit al lui Lyell gi Hooker, arn inceput s[ lucrez la
pregdtirea unui volum despre transformarea speciilor, dar m-a intrerupt adeseori boala sau scurtele
vizite la incintdtorul a;eziimint hidroterapic al d-rului Lane, la Moor Park. Am prescurtat manus-
crisr-rl inceput mai pe larg in 1856, qi am tenninat volumul reducindu-l la acelea;i propor{ii. Lu-
crarea mi-a cerut o muncd grea de 13 luni ;i l0 zile. A fost pr,rblicat[ sub titlul de << Originea Spe-
ciilor>> (<< Origin of Speciesr>) in noiembrie 1859. EsenJa cdrfii a rdmas aceeagi in ediliileulterioare.
degi s-au fdcut nlrmeroase addogiri ;i corectlri.
Fdri indoiald cd. ea este principala operi a vielii mele. De la inceput, cartea s-a butcurat de foarte
mare succes. Prima ;i mica edilie de I 250 exemplare a fost vindutd chiar in ziua apariliei, iar o
a doua edilie, de 3 000 exemplare, a urmat-o curind. Pind acum (in 1876) gasesprezece mii de exemplare
au fost vindute in Anglia, qi, dacd se lir-re seama cit de grea este cartea, cifra de vinzare este consi-
derabili. Lucrarea a fost tradusd in aproape toate limbile europene, chiar in spanioll, cehir, poio-
nezd gi rusd. Dupd a{irma{ia d-nei Bird, a fost tradusi gi in limba japonez[t) ;i este mult studiata
acolo. A apdrut pind ;i un esseu in ebraicd, vrind si arate c[ teoria este cuprinsd in Vechiul Testa-
ment ! Analizele critice au fost numeroase; citva timp am coieclionat tot ce apdrea despre << Originea
Speciilor> gi despre acelea dintre publicaliile mele care se refereau la ea. Numdrul analizelor critice
(in afari de recenziile ziarelor) se ridicau la 265; dar dupa citva timp am renuntat, in disperare de
cauzd.. Pe zrceastd temd au apirut numeroase cirli gi esseuri; in Germania a fost publicatd in
fiecare an sau la doi ani odatd, un catalog sau o bibliografie despre << Darwinism>>.
1) Miss Bird a gregit, dupi cum am aflat cle la profesorul Mitsukuri (F.D.)
_rl vIA',f A $r coHESpoNDENTA LUI CH. DAITWI\

Succesul <<Originei Speciilor >>, cred cd poate fi pus in mare parte, pe seama celor doui schi{e
t'estrinse dar cuprinzind aproape tot, scrise cu mult inainte, cit qi pe seamafaptului cd am rezumat in
sfir;it un manuscris mult mai mare, care era el insuqi un rezumat. Datoritd acestui fel de a lucra am
capdtat posibilitatea sd aleg faptele gi concluziile cele mai frapante. De asemenea, timp de mul{i ani,
am respectat o reguld de aur: de cite ori am dat peste un fapt nou, peste o observa{ie sau peste o
ipotezd noud, opusd felului meu de a vedea lucrurile, mi le-am notat de indatd ;i fard greq. Expe-

Cabinslul lui Ch. Darrvin din Down.

rienfa imi ardtase, intr-adevdr, ci asemenea fapte sau ipoteze pot fi uitate mai repede decit ipotezele
gi faptele favorabile. Datoritd acestui obicei, au fost ridicate impotriva pdrerilor mele foarte pufine
Qbiectii pe care sd nu le am cel pulin notate qi cdrora sd nu fi incercat si le rispund.
S.a spus uneoricd succesul <<Originet Speciilor> dovedegtecd < subiectul plutea in aer)), sau
cd < minfile oamenilor erau pregdtite pentru ea )). Nu cred s[ fie strict adevdrat, cdci mi s-a
t, ivit prileiul sd cercetez pdrerile multor naturalisti, ;i n-am intilnit nici unul care sd pard cd se
'i'qd"g-iEfte de permanen{a speciilor.
Chiar Lyell gi Hooker, degi md ascultau cu interes, nu pdreau
niciodatd cd-mi impdrtdqesc pd.rere a. O datd sau de doud ori am incercat sd explic unor oameni
capabili ce inlelegeam prin selecfie naturald, dar am dat greg cu desdvirsire. Ceea ce consider
strict adevdrat este cd fapte nenumdrate gi bine observate erau rinduite in min{ile naturaligtilor,
fapte gata sd-gi ocupe locurile lor respective de indatd ce o teorie satisfdcdtoare s-ar fi ivit ca sd
le cuprinda. Un alt element de succes al cdrfii mele a fost dimensiunea ei moderatd; ;i aceasta o
datoresc apariliei esseului d-lui Wallace. Dacd mi-ag fi publicat cartea a$a cum incepusem s-o scriu
in 1856, lucrarea ar fi fost de patru sau de cinci ori mai mare decit << Originea Speciilor> qi foarte
pulini oameni ar fi avut rdbdarea s-o citeascl.
Am cigtigat mult aminind publicarea, cam din 1839, cind aveam teoria clard in minte, pind
prin 1859, ;i n-am pierdut nimic prin aminare, cdci pufin imi pdsa dacd i se atribuia lui Wallace
mai multd originalitate decit mie. E neindoielnic faptul c[ esseul lui a ajutat ca teoria mea sd fie primitd.
N-am fost depdgit decit asupra unui singur punct important, gi vanitatea m-a fdcut sd. regret
mereu acest lucru. E vorba de explicarea, cu ajutorul Perioadei Glaciare. a prezenlei acelorasi specii
Alt1.otsIo (.; lt A I'IE 27

de plante si a citorva animale pe virfurile munfilor depdrtati ;i in regiunile arctice. Teoria aceasta
imi pldcuse intr-atit, incit o formulasem in scris ln extenso, si cred cd Hooker mi-a citit manus,
crisul cu ciliva ani mai inainte ca E. Forbes sd-gi publice celebrul s[u memoriu 1) asupra aceluia;i
subiect. Pdrerile noastre nu difereau decit pe alocuri gi mai gindesc gi acum cd eu aveam dreptate.
Fireste c5. niciodatd, in publicaliile mele, n-am fdcut nici o aluzie asupra faptului c[ ajunsesem
la aceasti concluzie cu totul independent.
Pe cind lucram la<<Originea Speciilor> nimic nu mi-a dat mai multi satisfac{ie decit explica(ia
imensei deosebiri, existente, in multe clase, intre embrionul qi animalul adult, qi a asemdndrii extreme
dintre embrionii aceleiasi clase. Pe cit imi aduc aminte, in primele recenzii despre <<Originea Spe-
ciilor )) nu fusese fdcutd nici o remarcd asupra acestui punct; imi amintesc cd intr-o scrisoare adresatd
lui Asa Gray, mi-am exprimat surprinderea pentru acest fapt. ln ultimii ani, diverqi critici au atribiiit
intreaga cinste lui Fritz Mtiller gi lui Haeckel, care
- fdrd indoiald - au studiat problema mai amd-
nun{it si, in unele privin{e, mai corect decit mine. Aveam destul material ca sd pot intocmi un
capitol intreg ;i a$ fi trebuit si lungesc disculia ; cdci este vddit cd n-am reugit sd-mi impresionez
cititorii si, dupd pdrerea mea, acela care reu$egte s-o faci meritd toatd cinstea.
Cele spuse md obligd si adaug cd aproape intotdeauna am fost tratatcorect de cdtre critici,
-- ldsindu-i de o parte pe cei eare, fiind lipsili de cunogtinle qtiinfifice, nu meritd sd ne ocupdm de ei.
Pdrerile mele au fost adeseori prost in{elese, batjocorite qi intimpinate cu amard impotrivire; dar
totul a fost facut cred cu bund credinfi. ln general, sint convins cd lucrdrile mele au fost
- -
pe multe ori prealdudate. Md bucur cd.am evitat polemicile; acest lucru i-l datorez lui Lyell, care.
cu ani in urmd, fiind vorba despre lucrdrile mele de geologie, md sfdtuise stdruitor sd nu mla angajez
niciodat[ in polemici, fiindcd ele duc foarte rar la ceva pozitiv, dar cauzeazd, in schimb o mare
;i inutila pierdere de timp ;i de nervi.
De fiecare datd clnd am descoperit vreo gregealS sau vreo imperfeclie in munca mea, saLr
cind am fost criticat cu dispre{ sau ldudat peste m[surd gi m-am simlit umilit, cea mai mare min-
giiere a fost sd-mi repet mie insumi de sute de ori: ( am muncit din rdsputeri gi cit am putut mai
bine; nimeni n-ar fi putut face mai mult >. lmi amintesc cd, pe cind m[ aflam in golful Good-
Success din Jara Focului, md gindeam (gi cred cd le-am scris gi pirinlilor mei), cd nu mi-ag putea
folosi viala mai bine decit addugind ,si eu ceva la progresul ;tiinfelor naturii. Am fdcut asta pe cit
m-au ajutat puterile: criticii n-au decit sd spund ce vor, dar nu vor putea distruge aceastd convingere.
In ultimele doud luni ale anului 1859, am fost extrem de ocupat cu pregdtirea ediliei a tloua din
<< Originea Speciilor> si cu o corespondenld enormd. La I ianuarie 1860, am inceput s6-mi pregdtesc

notele pentru lucrarea << Variayicr Animalelor ;i q Plantelor in Stare domesticd>, care n-a apdrut
insd pini la inceputul anului 1868. lntirzierea aceasta a fost pricinuitd in parte de bolile care nu-mi
dddeau rd.gaz, dintre care una a durat 7 luni, si in parte de faptul ci md simleam tentat sd public
alte lucrdri, despre alte subiecte, care md interesau mai mult pe atunci.
La 15 mai 1862, a apdrut cdrticica mea despre <<Fecunderea Orhideelor>>, care mi-a cerut o
muncd de zece luni. Majoritatea datelor fuseserd acumulate cu incetul in anii precedenli. ln timpul
verii 1839, 9i cred c[ gi in timpul verii precedente, m-am ocupat cu observarea atenti a 1'ecunddrii
incrucigate a florilor cu ajutorul insectelor, cdci in speculaliile mele despre originea speciilor ajunsesem
la concluzia cd' incrucisarea joacd un rol important in pdstrarea constantd a formelor specifice. De
problema aceasta m-am ocupat mai mult sau mai pulin gi in cursul verilor urmdtoare, iar interesul
meu pentru ea a sporit 9i mai mult dupd ce mi-am procurat gi am citit, in noiembrie 1841, dupd
sfatul lui Robert Brown,un exemplar al minunatei cdrfi scrisd de C. K. Sprengel: < Das entdeckte
Geheimnis der I'{atur>. Cu vreo cifiva ani inainte de 1862. md ocupasem in mod special de fecundarea

r) <Geolog. Survey Memoirs)), 1846.


vI \TA sl (; ()lrtlSI'()\Dl:lNT.\ l, I'I cH. D \ItWIN

orhideelor noastre britanice; ;i mi s-a pArut cd, ar fi mult mai nimerit sd pregitesc un tratat cit
rnai cornplet cu p:tinla despre acest grup de plante. decit sd folosesc marea cantitate de materiale
strinse pe ?ndelete in legdturi cu alte plante.
Hotirirea mea s-a dovedit a fi in(eleapti, cdci de la aparilia cdrfii mele a apdrut un numir
surprinzdtor de memorii gi lucrdrii separate asupra fecunddrii a tot felul de specii de flori, ,si ele
sint niult mai bine facute decit le-as fi putut face eu. Meritele bietului bdtrin Sprengel. atit de
rnult timp neluate in seamd, sint aculn, la mLrlli ani dupa moartea lui, pe deplin recunosc:rte.
In acelasi an am publicat in <<Journnt o.f the Linnean Society > studiul <<Despre cele doud Forme
,tuu clespre Slarca dimor.fci a Primulei >, iar in urrnitorii 5 ani, alte cinci studii despre plante dimorfe
;i trimorfe. Cred cd nimic nu rni-a dat atita satisfacfie, in toat[ viata mea $tiinfificd, pe cit mi-a dat
faptLrl cd am explicat semnificafia structurii acestor plante. Observasem, in 1838 sau 1839, dimorfisnul
la Lirutm flavum, si crezusem la inceput cai ar fi vorba numai de un caz neinsemnat de variabilitate.
Dar examinind speciile comune a7e Primulei. am constatat cd cele doud forrneeraumult preai'egr"rlate
si constante pentru a putea fi privite numai astfel. Do aceea, aproape m[ convinsesem cir primula
comuni gi ciubolica cr-rcului erau lte cale s[ devind dioice; -_ c[ pistil'"rl scurt al uneia din forme
gi staminele scurte ale celeilalte forrne tindeau spre avortare. Plantele au fost d:ci supuse cercetdrii
din acest punct de vedere; dar de indati ce florile cu pistile scurte au fost fecr-rndate de polenul stami-
nelor scurte, s-a constatat cI ele prodLrceau mai multe seminle decit oricare din celelalte patru incru-
cigdri posibile, iar teoria abortivd fu r[sturnatd. Dupd alte citeva experien{e a devenit evident ci aceste
doud forme, dc;i amindou5 perfect hermafrodite, se aflau una fald de cealaltd in aceea;i relalie
in care se afli cele doul sexe ale unni animal obi;nr"rit. La Lythrurn mi s-a ivit un caz gi mai
minunat incd, acela a trei forme stind in rela{ii similare una fa{d de alta. Mai tirziu am constatat
cd descendenla din imprelrnarea a doud plante care aparfin aceleia;i forme, prezintd o curioasd
qi strinsi analogie cu hibrizii rezultali din impreunarea a doud specii distincte.
ln toamna anului l864am terminat o marelucraredespre << Plante urciitoare,> si am trimis-o
la Linnean Society. Redactarea acestei lucrdri mi-a luat patru luni; dar cind am primit corecturile
in pagind eran atit de suferind incit anr fost nevoit sd le las aga cum erau, in ciuda stilului lor
defectuos gi adeseori obscur. Lucrarea nu prea a fost remarcatd; dar cind, in 1875, a fost corectatii
;i publicatd separat, s-rl vindr-rt bine. Citirea unui singur articol scris de Asa Gray qi pr"rblicat in
1858, m-a determinat sd mii ocup de acest sr-rbiect. El mi-a trimis seminle, si, crescind citeva plante.
m-au fascinat ;i m-au mirat atit de mult migciirile revolutive ale tulpinilor ;i ale circeilor. miscdri irr
realitate foarte simple, d:si la prima vedere par foarte complexe, incit mi-am procurat diferite
alte specii de plante urcdtoare si arm studiat serios intregul subiect. Studiul acesta md atrdgea cu
atit mai mult cu cit nu fusesem de loc satisfdcut cu explicalia pe care Henslow ne-a dat-o in lecfiile
sale despre plantele volubile: H:nslow ne spusese cd. ele ar avea, printre altele, o tendin{d natu-
rald de a creste in spirald. Aceasti explicalie s-a dovedit a fi cu totul eronatS. Unele dintre adaptdrile
manifestate de plantele urcdtoare sint tot atit de uimitoare ca si cele manifestate de Orhide'e
pentru a-si asigura fecundarea incrucisatl.
Lutcrarea mea (( Varialia Animalelor ;i Plantelor in Stare domesticd > a fost inceputd. dupd cum
ammaispLrs, la inceputullui l860dar n-afostpublicatd decitlainceputul anuluit868. Aceastd carte
groasd, m-a costat o munci grea, de patru ani ;i doud luni. Ea confine toate observaliile mele ;i
un numdr imens de fapte adunate din diferit e izvoare, despre organismele noastre domestice. ln volr-rmul
al doilea cauzele si legile varialiei. ale ereditAtii etc., sint discutate atit cit ingdduie starea c'ano;tinfelor
noastre actuale. Cdtre sfirgitul lucrdrii, dau ipoteza mea, foarte prost primitd, despre pangenezd.
O ipotezd neverificatd preluiegte pulin sau nu preluieqte deloc ; dar dacd pe viitor va putea cineva
sd facd observalii cLr ajutorulcdrora s[-i poat[ dovedi valabilitatea, atunci il voi fi ajutat ;i eu prin
punerea la indernind a unui numdr foarte mare de fapte izolate care vor putea fi astfel legate
A UTO B I ( ) (} R A FI I.: 29

impreunir. si ficr.rte inteligibile. ln 1875 a apS.rLrt o a doua edilie, inult imbundtii!ita si care nri-a
dat mr-rit de lucru.
Lucrarea mea <<Descendenla omului> a fost publicarta in l'ebruarie ltt7l. Dc indatii ce mI
convinsesem. prin 1837 sau 1838, c[ speciile sint organisme susceptibile de modificiri, nu mi. puteam
impiedica sd cred cd si omul trebuie sd se supund aceleia;i legi. Am adunat dcci note privind aceastd
problemd, spre mullumirea mea persorrald ;i fiira gindul de a o publica decit peste multd vreme. Desi
itt <<Originea Speciilor>> nu este r-ricdieri discutata derivarea vreunei specii particulare, am crezut cd.
este mai bine, pentrLl ca nici Lln om cinstit sd nu mi poati aclza ca imi ascund pdrerile, si adaug c[,
prin lucrarea mea, (( s-ar face intmcitva lumind asupra originii omr-rlui si a istoriei sale >. Pentru
sttccesul c[r{ii ar fi flost inutil gi d[undtor sd fac paradd cu convingerca mea despre originea omului.
fard sf, aduc d<lvezi.
Dar cind mi-am dat seama ca o mullime de naturaligti acceptau in intregime doctrina evoluliei
speciilor. mi s-a pirut infelc'pt si pielucrcz notels pe care le aveam gi sa public un tratat special despre
originea omului. Eram cu atit mai bucuros s[-l fac, cu cit imi dadea prilejr-rl sd discut in adincime
seleclia sexnald
- subiect care 1n-a interesat intotdeauna foarte rnult. Subiectul acesta, ca gi acela
despre variatia speciilor noastre domestice, impreund. cu cauzele gi legile variabilitafii, a ereditatii
;i a incrucigarii plantelor, sint singr.rrele subiecte desple care am fost in stare si scriu aproape in intre-
gime, putirrd s5" folosesc astfel intregul material pe care il adunasem. Ca si scriu << Descendenla
Omulu[>>, nti-au trebuit trei ani, dar, ca de obicei, o parte din tirnp l-am pierdr.rt din pricina
sinatAtii lnole precare, iar o altl parte din timp am folosit-o pentru pregdtirea editiilor noi si a
alior lucrdri. de mai micl importan{ir. O a doua edi{ie, mr-rlt imbunritd[ita a << Descendentei>> a
apirrut in 1874.
Lucrarea mea<<Expresia Emcliilor la Oameni;i Atimale>> a fost publicatliin toamna anului
1872. Intentionasem si-i dau acestui subiect numai un capitol in < Desc'endenla Omului>>, dar ime-
diat ce am inceput sd-mi sistematizez notele, mi-am dat seama cd el cere sd fie tratat separat.
Primul meu copil s-a ndscut la 27 decembrie 1839. si am inceput dc indatl sir iau notite
asupra genezei primelor expresii variate pe care le prezenta, c5.ci simfeam in mine, chiar de pe atunci,
convingerea c[ expresiile cele mai complexe ;i mai nuantate trebuie sd aibir toate o origine treptatii
si naturzrlS. ln timpr"ri verii anului urrnitor, 1840, am citit admirabila lucrare despre expresie a lui
Sir C. Ilell, si astfel tni-a sporit gi mai muit interesul pentru acest suibiect, de;i nu puteam admite cu
nici un chip credinfa autorului ca diferili mugchi au fost creali special pcntru nevoiie expresiei.
incepind din epoca aceea m-am ocupat din cind in cind cu acest subiect, atit cu privire la om, cit ;i
la anirrralele noastre domestice. Cartea s-a vindr"rt binc : 5267 de exemplare au fost cumpdrate, chiar
in ziua apariliei c'i.
In vzira anului 1860, po cind mi odihneam;i leneveam iinga Hartlield, unde abundf, dor-ra
specii de Drosera, am observat cd. numeroase insecte fuseserS. prinse de frunze. Arn luat acasf,
citeva plante, gi dindu-le insecte, le-am v/azut mi;cdrile tentaculelor. Aceasta m-a fdcut sd m[ gindesc
cd pe semne insectele erau prinse cu un anumit scop. Din fericire, mi-a venit ideea sd fac o experi-
cnfd cruciald: am pus un numdr mare de frunze in diferite lichide azotate si neazotate de egalS
densitate ;i, de indatd ce am constatat cd numai primele provocau mi;cari energice, am cdpdtat certi-
tudinea cd mi s-a deschis in fafl un frumos gi vast cimp de investigafii.
ln anii urmdtori, in orele.de rlagaz, mi-am continuat expcrienfele, iar cartea mea desprc<<Plante
insectivorer> a aplrut in iulie 1875
- adica la 16 ani dupir primele mele observa{ii. intirzierea aceasta.
ca ;i aceea a cirfilor mele precedente, mi-a fost favorabili, cdci, dupi o trecere mai indelungatd de
timp, un autor igi poate critica propria lucrare aproape la fel de bine ca gi cum ar fi lucrarea altuia.
Faptul ci o planti poate secreta, atunci cind este excitatd, un fluid confinind un acid si un ferment
analog sucului digestiv al unui animal, era, desigur o descoperie remarcabild.
)rj YIATA $I CORESpONDENTT L{.ir CH. DARWIN

irr toamna aceasta, a lui 1876, voi publica<<Efectele Fecunddrii tncruci;ate ;i ale AutoJecunddrii
itt Regnul vegetal>>. Cartea va alc5,tui o completare alucrdriidespre << Fecundarea Orhideelor>>, in care
am demonstrat perfecliunea mijloacelor folosite pentru fecundarea incrucigatd, si aici voi arlta cit
de importante sint rezultatele. O simpl5 observalie intimpldtoare m-a determinat sd fac timp de
I I ani numeroase experiente citate in acest volum; qi desigur cd intimplarea a trebuit repetatd
mai inainte ca atenlia sd-mi fi fost in intregime atrasi de faptul remarcabil ci plantele ndscute
din flori autofecundate sint inferioare ca inilfime si vigoare, chiar din prima generalie, flald de cele
provenind din fecundare incruci;ata. Sper, de asemenea, sd public o noud. edilie rev/azutd, a lucrdrii
despre Orhidee ;i a scrierilor despre plantele dimorfice gi trimorfice, addugind citeva observa{i
asllpra unor chestiuni conexe, pe care n-am avut niciodatl timp s[ le pun in ordine. Pe semne ci
puterile imi vor fi atunci istovite. iar eu voi fi gata sd exclam:<< Ir;uttc dimlttis>>.

Scris la r mai r88r. Efectele Fer:unddrii tncruci;ate ;i ale Autofeumcldrii> au fost publicatc'
<<

in toamna anului 1876; dupa cite cred, rezultatele oblinr"rte explicd nesfirsitele gi minunatele combi-
nalii realizate pentru transportul polenului de la o plantd la alta, in cadrul aceleiaqi specii. Acum
cred, totuqi,, mai ales dupa observaliile lui Hermann Mi.iller, ci ar fi trebuit sd insist mai mult
asupra numeroaselor adaptdri in vederea auto-fecunddrii, cdci mr.rlte asemenea adaptdri imi erau
foarte cunoscute. O edilie mult lSrgitd a << Fecunddrii Orhicleelorr a fost publicatd in 1877.
ln acelagi an a apdrut <Diferitele Forme cle FIori>> etc. a cdrei a doua edilie a fost publicata
in 1880. Lucrarea cuprinde in mare parte diferite scrieri despre florile heterostile, publicate la inceput
de Linnean Society; ele au fost revizuite gi li s-a addugat mult material nou gi citeva observalii despre
cazurile in care aceeagi plantd poartl doud feluri de flori. Dupd cum am spus gi mai inainte, nici
una dintre micile mele descoperiri nu mi-a fdcut atita placere cit mi-a f[cut explicarea semnificaliei
florilor heterostile. Rezultatele incrucigarii ilegitime a unor astfet de flori cred cd sint foarte impor-
tante in ceea ce privegte problema sterilitdlii hibrizilor. desi au fost observate de foarte putine persoanL'.
ln 1879, am pr,rblicat o traducere a car{ii Dr. Ernest Krause despre <<Via{a lui Erasmus Darwin>>
la care am addugat o schitd. a caracteruh-ri si a obiceiurilor acestuia, dupa nrateriale aflate iri
posesia mea. Numeroase persoane s-au interesat indeaproape de aceastd mic[ biografie. gi md mirir
cd au fost vindute numai 800 sau 900 de exemplare.
in 1880, am publicat. impreund cu Frank (fiul meu) lucrarea noastrd <<Capar:itatea de Ml;care
a Plantelor>. A fost o muncd grea de tot. Cartea std, fala de cdrticica rnea despre<< Plante urcdtoare>>.
cam in aceleagi relalii in care std < Fecundarea tncrucirsetd>> fatd de << Fecundarea Orhideelor>>. lntr-
adevdr, dupd principiul evolufiei, ar fi fost imposibil sd explic cum de s-au dezvoltat plantele urcdtoare
in grupuri atit de numeroase gi de diferite dacd toate felurile de plante nu posedd o oarecare capa-
citate de a se mi;ca intr-un fel analog. Am putut dovedi exactitatea acestei ipoteze, ;i plecind de la
ea, am putut stabili mai tirziu o generalizare mai completd si anume: feluritele ;i importantele cate-
gorii de mi;cdri provocate de lumin5, de atrac{ia gravitdlii etc., sint toate forme modificate ale
rnigcdrii fundamentale, ale circummutafiunei. Mi-a pl6cr"rt intotdeauna sd inal! plantele la scara fiin-
felor crganizate, qi de aceea am avut o satisflac{ie speciald arltind cit de multe 9i bine adaptate sint
mi;cdrile pe care le executd virful qnei raddcini.
Acum (1 mai lSBl)am trimis la tipografie manuscrisul unei mici cdrli despre <<Formarea
Pdmtntului fertil, prin Acytunea Rintelor>>. Subiectul nu e prea important gi nu stiu dacd va interesa vreurl
cititor 1), dar pe mine m-a interesat. Este completarea unui scurt memoriu citit in fafa Societatii
geologice, acum peste patruzeci de ani, si a trezit in mine vechi amintiri geologice.
Am menlionat toate carfile pe care le-am publicat, si acestea au fost pietrele de hotar ale vielii
mcle. aga cd nu mi-au mai rdmas multe de spus. in timpul ultimilor treizeci de ani nu stiu sd se fi
1) lntre noiembrie 1881 gi februarie 1884 s-au vindut 8500 de exemplare.
.\UT()BIOGiTA}'IE 31

petrecut vreo schimbare in spiritul meu. cu excep[ia unui singur punct care va fi men{ionat acum.
De altfel nici o schimbare n-ar fi putut surveni in afari de aceea a unei subreziri generale. Dar tatdl
meu a atins virsta de 83 de ani cu mintea la fel de vie ca intotdeauna si cu toate facultitile nesldbite,
iar eu nadajduiesc sd mor mai inainte ca mintea sd inceapa sa-mi slabeascl intr-un fel simfitor. lmi
inchipui ci, am devenit mai priceput in glsirea explicaliilor juste gi a noilor dovezi experimentale, dar
iscusinla aceasta poate si fie doar rezultatul unei practici ;i al unui bagaj de cunogtin{e mai mari.
lmi este la fel de greu sd mii exprim corect gi concis pe cit mi-a fost de greu si pini acum. Greutatea
aceasta mi-a cauzat o foarte mare pierdere de timp; dar a avut in schimb gi un avantaj, cdci m-a silit
sa chibzuiesc rnult pi adinc la fiecare fraz'a, gi astfel am ajuns sd vad erorile de rafionament atit
la observatiile mele proprii cit gi la cele ale altora.
Se pare cd in mintea mea existd un soi de fatalitate, care nrd face sd-mi exprim din capul
locului expunerea sau fraza intr-o forml gregita sau stingace. La inceput. obisnuiam sd-mi gindesc $raza
inainte de a o asterne pe hirtie; dar mi-am dat seama de multd vreme cra realizez o economie
de timp mizgdlind cu un scris gribit, pagini intregi, cit pot mai repede, gi apoi sd prescurtez Juma-
'decit
tate din cuvinte gi sa le corectez pe indelete. De multe ori frazele astfel mizgalite sint mai bune
cele pe care le-as fi putut scrie chibzuindu-le pe indelete.
Dupa ce am vorbit astfel despre felut cum scriu, voi adduga c5., in ceea ce privegte lucrdrile
mele mari, ddruiesc mult timp aranjamentului general a materiei. Mai intii fac schila cea mai
rudimentard, in dou[ sau trei pagini, apoi una mai mare, in mai multe pagini, citeva cuvinte sau
unul singur inlocr-rind o disculie intreag[ sau o serie de fapte. Fiecare din aceste diviziuni este iar
m[riti si deseori transpusd m:ri inainte de-a incepe szi scriu in extenso. Cum in mai multe din lucririle
mele sint citate mutte fapte observate de allii, qi cum am lucrat totdeauna la mai multe subiecte de o
dat[, trebuie sd ardt cd mi-am organizat vreo treizeci sau patruzeci de mape, rinduite in dulapuri cu
sertare etichetate. unde pot pune imediat o not5. desprinsl de undeva sau un memorandum. Mi-am
cumpdrat foarte mr,rlte cdr(i; la sfirsitul fiecdreia am adaugat un ind'Jx cuprinzind toate datele care pri-
vesc lucrarea mea, sau. dacd o carte nu-rni apar{ine, scriu un rezllmat separat, qi am un sertar
plin cu astfel de rezumate. lnainte de a incepe o lucrare oarecare, m[ uit la toate indexele si alcdtuiesc
din ele un index general si clasificat; apoi, luind mapele care se referi cel mai mult la subiectul
tratat, am la indeminir, gata de a fi folosite. toate informaliile strinse in decursul vielii mele.
Am spus cd, dintr-un anumit pr"rnct de vederc, firea mi s-a schimbat in timpul ultimilor doud-
zeci sau treizeci de ani. Pina la virsta de aproape treizeci de ani mi-au pldcut foarte mult toate felurile
de poezii, cum sint cele ale lLri Milton, Gray, Byron, Wordsworth, Coleridge gi Shelley. Pe cind eram
;colar, Shakespeare m-a incintat mai ales prin piesele sale istorice. Am spus de asemenea cd mai
inainte pictura qi mai ales m':zica imi plSceau nespus de mult. Dar de mai mul(i ani nu mai pot
suporta sd citesc nici mdcar un rind de poezie. De curind am incercat sd-l recitesc pe Shakespeare
gi l-am glsit atit de plictisitor incit mi-a facut greafd. De asemenea, aproape cd mi-am pier-
dut gustul pentru picturd gi muzicd. Muzica, in general, md face sd md gindesc prea intens la subiectele
pe care tocmai le-am lucrat, in loc sd-mi facd placere. Mai imi plac intr-o oarecare mdsurd. peisajele
frumoase, dar nici ele nu mai imi dau incintarea pe care o simleam altddat[. Pe de altd parte, rorna-
nele, care sint opere de imaginafie, chiar ceie nu prea izbutite, mi-au procurat timp de ani de zile o
minunati destindere qi placere, de aceea ii binecuvintez de multe ori pe toli romancierii. Mi-au fost
citite cu glas tare numeroase romane; imi plac toate, chiar dac[ sint numai pe jumdtate bune, gi imi
plac mai ales cele cu sfir;it fericit. Ar trebui scoasd o lege impotriva celor cu sfirgit trist. Un roman,
dupa gustul meu, nu devine operf, de mina intiia dacd nu conline vreun personaj care sd poatd fi
iubit pe de-a-ntregul, iar daci personajul acesta e o femeie drdgu{d, cu atit mai bine.
Aceastd curioasd qi lamentabil[ pierdere a gusturilor estetice mai subtile este cu atit mai ciudatd
cu cit carlile de istorie, biografiile qi descrierile de cdldtorii (independent de faptele qtiinlifice pe care
Yl,\T{ $I CuirIljSt,UIDE\]:\ LLI LtH. U.\HWl-\

le pot corltine), esseurile despre orice fel de subiecte, md intereseazd la fel de mult ca aitadata. Mi
;i
se pare ci mintea mi-a devenit un soi de masinS, bund sd extrag[ legi generale dintr-o mare mullime
de fapte, dar nu pot concepe de ce aceasti facuitate a cauzat atrofierea numai a acelei par{i din creier
de care depind plicerile gi gusturile mai subtile. Cred cd un om cu mintea mai bine organizatd sau
nrai bine constituitir decit mine, n-ar fi suferit astfel; iar dacd ar fi sd-mi retriiesc via{a, mi-ag face o
reguld sd citesc poezii gi si ascult muzicd., cel pu{in o datd pe siptdminf. Poate cd astfel, stimulate prin
t-xerciliu, par(ile actualmente atrofiate ale creierului s-ar fi pdstrat active. Pierderea acestor gusturi
cste o pierdere a fericirii; ea ar putea dduna inteiigenlei sau mai probabil caracterului moral,
deoarece sldbegte capacitatea emotivi a naturii noastre.
zz8
/t
_ &ir g- e_rx- p"r,LD q ttc , !
t# rar._),-trvr#-
I
| , '\ f-- \Yt\4z"r>n ! lb
wilL ,t h-'t#4 { u--F'-'t- . |,...."'s.Z'e-c# /r".th
tJL

lL 4- +;t*$,f i ut . F\, ,A- w r,,L) L*s"1^ ,/,r;*L


1r..t **t
4I lrw]i$
!t , \w-ca,u^t_4 |r e_L^.,p-: "F fi,,,*, EJ:ln _
'" /\
\
4 , ) t * bt--,.r utLlr tu<- ffi
u

1.,,a' t'/wu,-
t f^ --
h,,rrl, t^,-rr*ia- W ,-+\ | tffi- hfu ,/r-- t
q'*tl - 4-
lL- tn
'.-a1a't-,.4^.'1,,-tr ^'
lW
I r |
M-b,, krW
' aW' v\
L+*r f,, r ,.\ 1 , , ',1 I - -,t-
, | t^ft',-o
sv@,i *r1 :l ,y ! LL4/'.&A /^4

t-r- 4^.a--l fuil' |. '@J ,k' fz^)9- n'^ F-.+ /f*tJ'--


-

Pagind din carnetul de note al lui Ch. Darrvin din anul 18-lZ.

Cdrlile mi s-au vindut foarte bine in Anglia, au fost traduse in multe limbi, ;i s-au tiparit
;i in strlindtate in mai m:rlte edilii. Am auzit spunindu-se cf, succesul unei cIrli in strdindtate este cea
mai bund dovadir a valorii ;i a duratei sale. Nu gtiu dacd o aselnenea afirma{ie meritd s[ fie ascultatzi.
dar, dac[ o admitem, numele rneu nu va fi r-ritat ci{iva ani. De aceea poate sd fie intrucitr,'a interesantii
analiza calitalilor rnintale gi condiliilor cdrora le datorez succesul, degi gtiu bine ci nici un om n-o
poate face in mod corect.
Eu nu posed o rapiditate mare dc conceplie saLr de judecatd, calitili atit de remarcabile
ia unii oameni inteligenli, de exemplu la Huxley. De aceea sint un critic mai de grabd me6iocru: cind
citesc pentru prima data o recenzie sau o carte, ea imi cxcitd in general admiralie si numai dup[ inde-
lungatd chibzuinfd, ii observ pr-rnctele slabe. insusirea care permite s[ se urmlreasci un gir lung qi
abstract de idei. la mine este foarte limitatS, ;i de aceea n-ag fi reuqit niciodatd in metafizicd. sau in
matematicd. Am o memorie vasti, dar neguroasS; ea imi ajunge ca s[ mf, anunle in mod vag
ci am citit sau am observat cutare iucru potrivnic sau favorabil concluziei pe care o trag. De obicei.
dupa citva timp, imi amintesc unde trebuie sd-mi caut indicafiile.
lntr-un anumit sens, memoria mea este atit de slabd incit n-am fost niciodat[ in siare sa 1in
rninte tl sinrpld datd sau un vers dintr-o poezie dupa trecerea citorva zile.
AUTOBIO GITAI-IA e9

Mai mulli critici au spus vorbind despre mine: <<Da, e un observator, dar n-are nici un fel de
putere de judecatd!> Asta nu cred c5. e adevd,rat,cd,ci << Originea speciilor>> este, de la inceput gi pinl
la sfirgit, o lungd argumentare care a reu;it s5, convingd destul de mulli oameni, foarte inteligenli.
Nimeni n-ar fi putut s-o scrie fdrd s[ fi fost dotat cu o"oarecare putere de judecatd. Am tot atita putere
de inventivitate, bun sim! sau judecatd, cit un avocat sau un doctor obig4uit, dupd cum cred, dar nu
mai multd.
Pe de altd parte cred cd sint superior majoritAtii oamenilor. prin faptul cE observ lucruri care
scapf, ugor atenliei, gi le observ cu gnjd. Hdrnicia mea in ceea ce privegte observarea pi acumu-
larea faptelor a fost cit se poate de mare. Mult mai important este insd faptul ca dragostea mea
pentru qtiinfele naturale a fost constantd gi arzdtoare.
Aceasti dragoste curatd a fost mult incuraiat[ de ambilia de a cigtiga stima confralilor mei
naturalipti. Incd din frageda copil[rie am simfit o puternicd dorinfd de a in{elege sau de a explica
tot ce observam - gi de a grupa faptele in citeva legi generale. Adunate laolaltd, aceste cauze
mi-au dat rabdarea de a gindi gi de a stdrui ani de-a rindul asupra vreunei probleme nerezolvate. Pe
cit imi pot da seama, sint fdcut sd nu md las minat orbeqte de ceilalli oameni. M-am strdduit mereu s6-mi
pdstrez mintea destul de clar6, ca s[ pot renunla la orice ipotezl, oricit de ispititoare mi s-ar fi pdrut
(;i nu m-am putut abline sd nu fac una despre flecare subiect) de indatd ce mi s-a demonstrat ci faptele
o contrazic. Intr-adevdr, n-am avut de ales gi a trebuit s[ aclione z aqa; cdci, in afara ipotezei cu privire
la recifele de corali, nu-mi pot aminti mdcar o singurd ipotezi in prima formulare pe care, dupd citva
timp, sd nu fie nevoie s-o p[rdsesc sau s-o schimb. Lucrul acesta m-a fdcut, binein{eles, sd nu md
incred de loc in ralionamentele deductive in ceea ce privegte gtiinfele mixte. Pe de altd parte, nu sint
prea sceptic: un asemenea fel de a gindi il socotesc d[undtor pentru progresul
;tiin{ei. O anumitd dozit
de scepticism la un om de gtiin!6 este totu;i recomandabild, pentru a evita multd pierdere de timp,
cici am intilnit mulfi oameni, care sint sigur, au fost indep6rtali de la experienle sau observalii care
ar fi fost direct sau indirect folositoare.
Ca sd m5 fac inteles, voi da cel mai ciudat caz din cite am cunoscut. Un domn (care, dupd cum
am aflat mai tirziu, este un bun cunoscdtor al florei locale), mi-a scris din provinciile de Est cd toate
boabele de fasole de pe un cimp semdnat cu aceastd plantd crescuserd in anul acela pe partea pastaii
pe care obi;nuit nu se dezvoltd. I-am scris gi eu, cerindu-i informalii mai ample, pentru cd nu inlelesesem
ce vroia sd spun[; dar multd vreme n-am primit nici un rdspuns. Am citit apoi in doud ziare, unul
publicat in provincia Kent, iar celdlalt in provincia Yorkshire, comunicdri despre un fapt dintre cele
mai remarcabile ;i anume despre faptul cd < anul acesta fasolea a crescut toatd pe partea neobisnuitd>.
Mi-am inchipuit cd o asemenea a{irmalie generald trebuia sd aibd oarecare temei. M-am dus deci la
grddinarul meu, un bdtrin din Kent, l-am intrebat dac[ a auzit gi el vorbindu-se despre aceasta iar el
mi-a rdspuns: (( Oh, nu Sir ! trebuie sd fie o gresald, cdci fasolea nu cregte pe partea neobisnuitd decit
in anii bisec(i, qi anul acesta nu este bisecD. L-am intrebat apoi cum cregte fasolea in anii obignuili
1i cum cregte in anii bisecti. Mi-am dat insd curind seama cd nu gtia absolut nimic despre felul in care
cresc boabele, in oricare an, dar se incdpdlina in credinfa lui.
Dupd un timp, am primit vegti de la primul meu corespondent. lmi spunea cI nu mi-ar Il
scris daci n-ar fi auzit faptul povestit de mai mulli fermieri inteligenfi; c[ de atunci vorbise cu
fiecare dintre ei, gi cd nici unul nu ;tia absolut de loc ce vroia sd spund. A;adar, iatd cum o
credinld, - dacd intr-adevdr o afirmalie fard o idee definitd legatd de ea poate 1i numitd credil{a
s-a rdspindit aproape in toatd Anglia, fdrd, a se sprijini cit be cit pe dovezi.
In decursul vielii mele n-am cunoscut decit trei afirmalii falsificate cu dinadinsul gi gna dintre
ele, care trebuie sd fi fost o gluml proastd (au existat citeva glume de acest fel gi in gtiinfa) a reugit
totugi sd apard intr-un ziar american de agriculturd. Ea se referea la formarea, in Olanda, a unei
noi rase de boi, prin incrucigarea unor specii diferite de Bos (despre unele din ele am aflat intim-

l3 - c. lliiii
31 VIATA SI CORESPONDENTA LUr CH. DA.RWIN

pldtor cd sint sterile intre ele). Autorul a avut neobr/azarea sd declare cd. ar fi fost in corespondenld
cu mine gi cd importan{a rezultatului oblinut de el m-ar fi impresionat profund. Articolul mi-a fost
trimis de citre editorul unui ziar englez de agriculturd, care imi cerea pdrerea inainte de a-l
republica.
Iatd al doilea caz: mai multe varietdli din diferite specii de Primulc, crescute de autor, au
dat in mod spontan o recoltd normald. de seminfe, degi plantele-parentale fuseserd ferite cu grija
de accesul insectelor. Descrierea faptelor a fost publicatd mai inainte ca eu sd fi descoperit
explica{ia heterostiliei; ori toatd afirmalia trebuie sd fi fost o fraudd, ori neglijenla in excluderea
insectelor trebuie s[ fi fost atit de grosoland, incit pare aproape de necrezut.
Al treilea caz e ;i mai ciudat: Dl Huth publicase in cartea sa despre << Cdsdtoria consan-
guind>>, citeva extrase dintr-un autor belgian, care declara cd, imperechiase iepuri de casd din aceea;i
familie timp de foarte multe generafii, fdrd cel mai mic efect ddundtor. Descrierea faptului a fost
publicatd intr-una din cele mai respectabile reviste, in revista Societdlii Regale din Belgia; dar nu
m-am putut impiedica s5. am indoieli
- fard s[-mi explic dece - gtiind bine cd nu existd astfel de
intimpldri; cxperien{a mea in cre$terea animalelor md fdcea sd privesc comunicarea ca foarte
improbabilS.
De ac:ea i-am scris, plin de indoieli, profesorului Van Beneden, intrebindu-l dacd autorul era
un om demn de incredere. Curind aflai din rdspunsul sdu, cd Societatea fusese foarte scandalizatit
dupa ce se descoperise cd intreaga descriere era o fraudd'). in acest ziar, autorul a fost rugat in mod
public sd spund unde a locuit si unde a {inut numerogii iepuri de casd ceru{i de experientele sale
care trebuie sd fi durat ciliva ani. Nu s-a putut obline din partea lui nici un rdspuns.
Obiceiurile mele sint metodice, ;i aceasta mi-a fost de mare folos, in felul de a lucra. In
sfirgit, am avut destul timp liber, pentru cd. n-am fost nevoit sd-mi cigtig traiul. Chiar boala, degi
mi-a anihilat ciliva ani din via{5, m-a ferit de distracfiile qi pldcerile societa(ii.
De aceea succesui meu ca om de gtiin!6, oricit de mic sau de mare o fi fost el, a fost deter-
minat, pe cit imi pot da eu seama, de insugiri gi condilii mintale complexe gi diverse. Printre acestea,
cele mai importante au fost dragostea pentru gtiinld, o rdbdare nemdrginitd pentru a gindi timp
indelungat asupra vreunui subiect oarecare, hdrnicia in a observa gi in a stringe fapte
- cit ;i o
dozd. bunisoard de inventivitate si de bun sim!. Cu insusirile modeste pe care le posed, este intr-adevdr
de mirare faptul cd am putut influenfa atit de mult pdrerile oamenilor de gtiinld asupra citorva
puncte importante.

1) Falsitatea documentelor publicate pe care se bizuise D-l Huth, a fost semnalatd de el insugi lntr-o rectificarr
inserati in toate exemplarele inca nevindute ale cdr{ii sale.
THE ORIGI}d OF" SPECITS
BY i\'lEANS C)1' NTTURAL SELIIC'I'ION Oli.
THE, PRESE,RVATION OI" FAVOURIit)
R.ACb,S IN THIi S'fR.UC-;GI-I,] I.-OR I.II'U

Bv CF{r\RLES DARWI}i. }I.r\,,


LL.D.. IT.R.S.

WTT'}T POR TRA{{

LONDON
]OHN TvIURRAY. ALBIr'\i{ARLE ST'}iIiirlT, W.
1go2
ADAucrRr gr lxonnprAru LA EDTTTA A 6-A

La editiile precedente gi Ia edilia de fald s-au fdcut numeroase indreptdri mdrunte, cu privire
la diferite probleme, dupd cum faptele ni s-au pdrut mai evidente sau mai pu(in clare. Cele mai
importante indreptdri gi unele addugiri fdcute in volumul de fa{d sint indicate in tabloul din pagina
urmdtoare, pentru uzul celor interesali, ca si pentru cei care posedd edilia a 5-a. Edilia a 2-a a fost
ceva mai mult decit o retipdrire a primei edilii. Edilia a 3-a a suferit multe indreptdri gi de asemenea
nrulte ad[ugiri, iar ediliile a4-a gi a 5-a gi mai multe incd.
Deoarece exemplare ale acestei lucrdri vor fi trimise in strdindtate, mi se pare util si menlionez
situalia edifiilor in limbi strdine. Ediliile a 3-a francezd, ;i a 2-a germani au fost traduse dupi edilia
a 3-a englezd, impreund cu clteva din addugirile fdcute ediliei a 4-a. O noud edilie a 4-a francezd, a
fost tradusl de colonelul Moulinid; prima jumdtate a acestei edifii a fost tradusd dupd edi{ia a 5-a
englezd,, iar cealaltd parte dupd prezenta edilie. O a 3-a edilie germand, apdruti sub ingrijirea prof.
Victor Carus, a fost tradusd dupa a 4-a edilie englezd.; acelaqi traducdtor pregdtegte acum o a 5-a
edilie dupd prezentul volum. A 2-a edilie americand a fost fdcut[ dupi a 2-a edilie eng7ezd,, cu citeva
din addugirile fdcute in edilia a3-a; a fost tipdrita de asemenea o a3-a edilie americand dupd edilia
a 5-a englezS. Traducerea italiand este fdcutd dupd a 3-a edilie, cea olandezd, gi trei edilii in
limba msd sint traduse dupd a 2-a edilie englezd,, iar cea suedezd dupd edilia a 5-a englezd.

Edi{ia Editia
a 6-a Principalele adaugiri gi indreptiri
a 5-a

pag. pag.

100 106 Influenfa distrugerilor intlmpldtoare asupra naturale.

158 156 Despre convergenfa speciilor.


220 221 Modificarea expunerii despre ciocf,nitoarea de cimpie La Plata.
225 227 Despre modificarea ochiului.
230 233 Tranzi{ii prin accelerarea sau intirzierea perioadei de reproducere.
231 234 Addugirea expunerii asupra organului electric al pe;tilor.
233 237 Analogii intre ochii cefalopodelor ;i ai vertebratelor.
234 239 Clapardde despre analogiile dintre picioarele prehensile ale Acaridelor.
248 254 Utilitatea probabil[ a organului producd.tor de sunete la ;arpele cu
clopo{ei (crotalul).

248 254 Helmholtz despre imperfecfiunea ochiului uman.


25s 262 Prima parte din acest nou capitol este alcdtuitd din fragmente, modi-
licate mult, luate din capitolele lV ale ediliilor anterioare. Restul,
gi de fapt cea mai mare parte a capitolului, este nou gi trateazl
?c

Eclit ia Edilia Principirl.'le acliiugiri si indreptari


3 i-il il 6-;l

pag pag.
indeosebi despre presupusa neputinta a selec{iei naturale de a limuri
stadiile incipiente ale structurilor r.rtile. Existi de asemenea o disculie
irsupra cauzelor care impiedicii in multe cazuri clobindirea de struc-
turi utile prin selecfie naturali. La sfirsit se aduc argumente impo-
triva nrcdificiirilor mari ;i bru$te. De asemenea, se cerceteazd in
treacirt in acest capitol, grada{ia caracterelor. insotitd adesea de
schimbirri ale functiunilor.
268 JJ.' Se'confimri afirmalia cu privire la puii de cuc care i;i azviri din cuib
li atii vitregi.
270 1a
_)
A
-1+ Despre obiceir-rri asemf,nitoare cu ale cucului la, Molothrus.
307 ^r / -')
Despre hibrizii de molii, t'ertili.
ile :1U6 Rczumarea gi modilicarea discr.rfiei despre fertilitatea hibrizilor. fertili-
tate care nu a fost ob{inuta prin selec{ie naturali.
126 392 Despre cauzele sterilitir!ii hibrizilor, ctr acliugiri ;i indreptiri.
717 .1
at-J
A< Pyrgonm gisit in cretacic.
402 471 Forme disp.'irute, care leagf, intre ele grllpe existente.
440 .51 ? l)espre pimintr"rl care se princle de picioarele pdsarilor migratoare.
463 536 Despre rispinclirr:ii larg[ a unei specii de Galaxia.t', un pelte de apii
dulce.
505 5E2 Disculii despre analogii, extinse gi rnodificate.
516 596 5t-mctura omoloagi a picioarelor anumitor Marsupi:rle.
5tB 600 Ccrcctari ia omc'logii in serie.
520 60i D-l F. Ray Lankester: despre morfologie.
521 604 f)espre reproducerea asexuata la Chironomus.
541 625 Corectirri in problerna originii parlilor rudimentare.
547 633 Ccrrcct:iri la recapitr-rliirca asupra sterilitir{ii hibrizilor,
s5? o-''i.l (lorect;iri la reclrpitLrlilre:l asupra lipsei fosilelor clinairrtea sistenrr.rlui
ci:nrblian.
568 65',7 Sclectia. naturala r'ru cstc lactortiL exclusiv a.l nrodificirii speciilor,
tlupii cum se ahrma in iot cursul acestei lucrriri.
512 661 Concep{ia despre crcafia separati a speciilor sus{inutii de majoritatea
natui:alistilor. nini in ultima vreme.
SCHITA ISTORICA
a dezvoltirii concepfiei despre originea speciilor,
plni ta publicarea primei editii a lucririi de fatd

Voi prezenta aici o scurtd schiqa a dezvoltArii concepfiei despre originea speciilor. Pind nu de mult,
cei mai mulli dintre naturalisti credeau ci speciile ar fi forme neschimbdtoare gi ci au fost create indepen-
dent una de alta. Acest punct de vedere a fost suslinut cu iscusin![ de mulli autori. Pe de altd parte, o
mind de naturaligti credeau c5. speciile sr-rferd schimbiri ;i cd formele vii, existente, descind prin
filiafiune din forme preexistente. Dacd ldsdm la o parte aluziile asupra acestui subiect din lucrdrile
scriitorilor clasicil; gasim ca primul autor, care in epoca modernd l-atratat in spirit qtiin(ific, a fost
Buffon. Dar intrucit pdrerile saie au oscilat mult in diferite perioade ;i pentru cd el nu a cdutat
sd pdtrundd cauzele sau mijloacele transformdrii speciilor, nu gisesc necesar sd intru aici in amdnunte.
Lamarck a fost primul ale cdrui concluzii in privinla originii speciilor au atras aten{ia in mod
deosebit. Acest naturalist, ceiebru pe bund dreptate, Ei-a publicat pentru prima datd concepliile sale
in 1801 ; le-a imbogafit mult in 1809 in a sa <Philosophie zoologique> si mai tirziu, in 1815, ln
introducerea 7a lucrarea sa < Histoire Naturelle des Animaux sans Vertdbres >. !n aceste lucrdri el
s.usfine teoria dupd care toate speciile, inclusiv omul, descind din alte specii. El e primul care a
adus excepfionalul serviciu de a fi atras aten{ia asupra probabilitdlii cd orice schimbare in lumea
organicd ;i in ceea anorganicd este rezultatutr unor legi gi nu al unei interventii miraculoase. Se
pare cd Lamarck a ajuns la concluzia privind schimbarea treptatd a speciilor, in urma greutdlii de
a distinge speciile si varietdlile, a gradaliei aproape perfecte a formelor in anumite grupe, cit qi in
urma cu animalele qi plantele dornestice.
^analogiei priveqte
In ceea ce cauzele modificirii, c:l le atribuia in parte acfiunii directe a condiliilor
frzice de viald, in parte incrucisdrii dintre formeie existente si indeosebi intrebuinldrii qi neintre-
buinlarii (organeior), adicd efectelor obiceiului.
Acestui din urmd factor ii atribuia el, dupd cum se pare, toate minunatele adaptdri din naturd
cum ar fi de pilda gitul lung al girafei datorat faptului cd se hrdne;te cu frunzele de pe ramurile
-
copacilor. El credea de asemenea intr-o lege a dezvoltlrii progresive; qi deoarece in virtutea acestei
legi, toate formele vii tind spre progres, Lamarck pentru a explica existen(a organismelor simple gi
t) Aristotel in<Physicae Ascultationes>> (cartea a2-a, capitolul 8, partea a 2-a) dupd ce remarcd faptul
c5, ploaia nu cade pentru a face ca griul si ereasc6, dupd cum nu cade nici pentru a distruge griul agricultorului
care il treierd sub cerul liber, aplicd acelasi argument organismului gi adaugd (in traducerea d-lui Claire Grece, care
mi-a atras aten{ia asupra pasajului): < ce piedicii ar putea exista ca diferitele parli (ale corpului) sa aibd intre ele, in
naturd, aceeagi rela{ie intimplatoare ? Astfel, din{ii, de pildd, cresc prin necesitate: cei din fatd ascufiii, adaptafi
sI taie, iar mdselele plate potrivite numai pentru mestecarea hranei, deoarece ele n-au fost create in acest scop, ci
sint rezultatele imtimpldrii. Acelagi lucru se poate spune 9i pentru celelalte parfi care ni se par adaptate la un scop
oarecare. Prin urmare, pretutindeni unde lucrurile luate in intregul lor (ca de pilda toate par{ile unui intreg), par a
fi create cu un scop anumit, de fapt in realitate ele numai s-au pistrat, deoarece au fost constituite in mod adecvat
datorita unei tendinfe interioare; iar toate lucrurile care n-au fost constituite in acest fel, au pierit;i continud
si piard >.
Aici vedem schifat, parc6, principiul selecfiei naturale, dar din remarcile lui Aristotel cu privire la formarea
dinfilor, rezultd cit de pufin infelegea el sensul deplin al acestui principiu.
(.)itI (+INEA SI)E(]II L() TI

in zilele noastre, sus{inea cd astfel de forme apar si acum prin generafii spontaneel). Geoffroy
Saint-Hilaire, dupd cum se aratra in<Viala> scrisd de fiul sdu, bdnuia incd din 1795, cd ceea ce
noi numim specii sint de fapt diverse devieri ale aceluiasi tip. Dar abia in 1828 si-a exprimat el, in
scris' convingerea c5. forrnele n-au rdmas neschimbate de la inceputul inceputuriior. Geoffroy pare
:r-r fl socotit condiliile de viaf d sau < le monde ambiant > drept principali cauzra a schimbdrilor.
El era prudent in fonnularea concluziilor sale, qi nu credea i5 ipeciile existente suferd. qi acum
rnodif;cdri; iar, dupd cltm adaugd fiul sdu < C'est donc un probidme n r6server entidrement e
l'avenir. suppos6 m0me, que I'avenir, doive avoir prise sur lui >.
In 1813, dr. W.C. Wells a citit in fata Societalii Regale(un raport despre o femeie albd, care
are o parte din piele asemdndtoare cu pielea unui negiur, .J*unicarea iui insi n-a fost publicatd decit
apari{ia,.in 1818, a cunoscutei sale lucrdri< Dou[ cercetdri despre roui gi despre u.^d.r.u simpli>.
$uqa
ln lucrarea citatd, el admite in mod clar principiul selecliei naturale, fapt. .ur. constituie prima
recunoastere semnalatd a acestui principiu; insi el il aplicS. numai raselof omenegti si numai unor
anumite caractere izolate. Dupd ce remarcd faptul cd negrii si mulatrii se bucurd de imunitate fald de
anumite maladii tropicale, el observ[ mai intii, cd toate animaleie, intr-o annmitii mdsurd, tind sd
varieze gi, ?n al doilea rind, c[ agricultorii igi amelioreazd" animalele domestice prin seleclie; apoi
adaugd: ceea ce se realizeaz/a in acestdin urmd caz,<<prin artS>, pare sd fie realizat, cu aceeagi'efita-
cita.te, degi mai lent, iu naturS, prin crearea varietdtiloi de oameniidaptati
larii in care trdiesc. Dintre
varietalile intimplatoare de oameni, care au apdrut printre primii locuitori pulin numerosi gi rari,
ai regiuniior centraie din Africa, unele pot fi rnai bine inzeitrate dccit celelilte in privinfa posibi-
Iitatii dc a rezista bolilor locale. ln consecinfd, aceasti rasi se va inmulli, pe cind celelalte vor
descre;te, nu numai din pricina neputinlei lor de a suporta atacr-rrile bolilor. dar gi datoritd inca-
pacit[{ii de a concura cu vecinii lor mai puternici. Este sigur, din cele spuse mai inainte, cd rasa
aceasta viguroasd va avea o culoare mai intunecatd. Dar cum aceasti tendinla de a forma varietdti
persistd, in decursul timpului se va forma o rasd de culoare din ce in ce mai intunecatd qi cum cea mai
i
intunecati va fi cea potrivitd pentru clima respectivS, ea va deveni cu timpul predominantd. dacl
nu chiar singura rasd, inlarain care a apdrut. Apoi, el i;i extinde aceste conceplii gi ur1rp.o locuitorilor
albi din larile cu climd mai rece.
li sint indatorat d-lui Rowley. din State lc LJnite, pentru faptul de a-mi fi atras atenfia. prin
d-l Brace, asupra pasajului de mai sus din lucrarea d-rului wells.
Onorabilul reverend W. Herbert, mai apoi decan de Manchester, declari in volumul al 4-lea,
din <Horticultural l-ransactions> apirute in ISZZ giinlucrareasadespre <Amaryllidaceae> (1837,
p. I9' 339) ca < Experienfele horticole au stabilit in mod neindoielnic c[ speciile boianice nu sint decit
o clasd superioari gi_mai permanent[ de varietafi >. El extinde aceste conceplii si asupra animalelor.
Decanul crede ca i1 fiecare gen a fost creatd numai cite o specie, inzestratd de la'inceput o plasti-
citate deosebitd, 9i cd din acestea s-all ndscut mai ales prin incruciqiri reciproce, dai gi prin "u variatie,
toate speciiie existente.
ln 1826, ?n paragraful final din cunoscuta sa lucrare despre Spongilla (<Edinburgh Philosophical
Journal>>, vol. 14, p. 283) profesorul Grant igi afirmd in mod clar ionvingerea cfspeciile descind
din alte _specii qi cd se perfec{ioneazd, in decursul modificdrii lor. Aceeagi pir..e el gi-a exprimat-o
5i in a 55-a sa prelegere publicatd in < Lancet> din 1834.
In l83l d-l Patrick Matthew si-a publicat lucrarea despre << Lemnul pentru construclii
navale si arboricultura > in care igi exprimi un punct de vedere asupra originii speciilor intru totul
asemirndtor cu cel propus de d-l Wallace (despre care vom mai vorbi) ;i cu al meg din << Linnean
Journal> qi cu acela dezvoltat in volumul de fatd. Din nefericire, acest puncf de vedere a fost exprimat
de d-1. h4atthew foarte pe scttrt. in pasaje izolate. in anexa unei lucrdri consacrate unui subiect

t) Am luat.data pr1m9i publica{ii a lui Lamarck din excelenta istorie a concepliilor asupra acestei probleme
alcituitd de Isid. Geoffroy Saint-Hilaire (< Hist. nat. Gdn6rale>>, 1859, vol. 2, p. 405). Luirarea cuirinde gi o ^expunere
completd a concluziilor lui Buffon in aceeagi chestiune. E curios cit de mult a anticipat bunicul meu, dr. Eiasmus
Pufyil, vederil_e.,si motivf,rile eronate ale lui Lamarck, in lucrarea sa <<Zoonomia> (vol. I, p. 500-5i0), publicata
in 1794. Dupd Isid. Geoffroy este neindoelnic cd Goethe a fost un partizan convins ai unor-cbnceplii similare, dupd
cum rezultd din introducerea unei lucrdri scrise in 1794 ;i 7795, dar publicata mult mai tirziu; el accentue azd (<< Goethe
als Naturforscher >>, von dr. Karl Meding, p. 34) cE, pe viitoi, penir., naturaligti problema va fi sd explice de pild[
cum dobindesc vitele coarne gi nu la ce folosesc aceste coarne. Avem un exemplu deosebit al felului in care se ^nasc
aproape._in age-lapi timp vederi asemindtoare, in faptul cd Goethe in Germanil, dr. Darwin in Anglia gi Geoffroy
Saint-.Hilaire (dupi cum vom vedea de indata) in Frinla, au ajuns la aceleagi concluzii, co piiuire la or'iginea speciilor,
in anii-1794-1795.
scHrT;. rsToiilci 4L

diferit, astfel incit a rdmas neobservat pind ce d-l Matthew insuqi a atras atenlia asupra_ luj _in
<<The Gardener's Chronicle> din 7 aprilie 1860. Deosebirile dintre punctul de vedere al d-lui
Matthew ;i cel expus de mine sint de mica importan!6. Dup[ cum s-ar pdrea, el consider[ cd in
perioade iuccesive, lumea a fost aproape depopulata qi apoi populati din nou; el susline de
asemenea, ca o posibilitate faptul c[formele noi pot lua nagtere < fdrd prezenla vreunui tipar s_au al
vreunui germelde agregate anterioare>>. Nu sint sigurcd am inleles pe deplin anumite pasaje; dar.se
-el
pare cd. atribuie o mare influen{d acliunii directe a condiliilor lor de viald. Oricum ar fi, el a
vdzut limpede intreaga forfd a principiului selecliei naturale.
Celebrul geolo-g ;i naturalist von Buch in excelenta sa lucrare < Description Physique des Isles
Canaries > (1336, p. tZZ; igi exprimd in mod ldmurit pdrerea c[ varietdlile se transformd cu incetul
in specii
^ permanente, care ntl se mai pot incruciga intre ele.
Raiinesque, in lucrarea sa(New Flo.u of North America> publicat[ in 1836, scrie (p.6) urmd-
toarele: << Toafe speciile au fost probabil varietdli cindva gi multe varietdli devin treptat specii
cdpdtind trdsdturi ionstante qi caricteristice>>, dar mai departe (p. l8), adaugd< cu exceplia tipurilor
originare sau a strdmoqilor genului >.
In 1843-1844, frof. Haldeman (<Boston Journal of Nat. Hist. U. States>>, vol. 4,p.468)
a infdligat cu deosebitd-iscusin![ argumentele pro gi contra ipotezei dezvoltirii gi schimb[rii speciilor;
el pare sd incline de partea schimbdrii.
Lucrarea<<Vesiiges of Creationr a ap[rut in 1844.In edilia aX-a din 1853, mult imbundtdlitd,
autorul anonim scrie (p. 155): < convingerea la care aln ajuns dupa o indelungatd chibzurn\d, e cd
toate seriile de viefuitoir., de la cea mailimpld gi mai veche qi pind 7a cea mai superioard qi mai re-
centd, sint, datoritd providenlei divine, in primul rtnd, rezultatele unui impuls care a fost dat formelor
de viald, impuls ce |i-a purtai in anumite perioade de timp, pe calea descendenfei, prin diferite trepte
de organi ruir,, sfirqind cu formele cele -ii rnp.rioare de dicotiledonate qi vertebrate, treptele fiind
pulinJ la numir gi'in general marcate prin intreruperi ale organizaliei, ceea ce constituie o greutate
practic[ pentru siabiliiea afinitdlilor;in al doilea rtnd, seriile sint rezultatele unui a1t impulslegat
de forlele vitale, tinzind in decursul generaliilor sd modifice structurile organice in concordanld
cu condiliile externe, cum sint hrana, felul locului de trai qi factorii meteorologici, condifiile externe
fiind<adaptdrile teologului natural> 1). Autorul crede dupd cum se pare, cd organizarea progreseaza
prin salturi brugte, dur cd. efectele produse de condiliile de via![ sint .treptate. El aduce argu-
mente puternice de ordin general, in spiijinul tezei cd speciile nu sint forme imuabile. Nu pot in-felege
modul in care cele dou! pr.tnprn6 <i impulsuri> pot da o explicalie qtiinlificd numeroaselor ;i
minunatelor: adaptdri recipro.. p. lare le intiinim pretutindeni in naturd; de asemenea, nu pot pricepe
cum putem obline pe aceasta cile o explicalie, de pildd a felului.in care s-a adaptat ciocdnitoarea la
particularitAtile ei specifice de viald. Datoiita stilului sdu convingdtor gi strilucit, aceast[ lucrare'
degi in primele edilii vddegte o oarecare lipsd de precizie q_tiinlifici_ $i o m{e lipsd de_ pruden{i
qtiinlificd, s-& bucurat de ia inceput de o ioarte mare popularitate. DupS,pdrerea mea, lucrarea a
fdcui un mare serviciu in lara noastrd, datoritd faptului cd a atras aten\ia asupra problemei,
inldturind prejudecdlile gi pregitind astfel terenul pentru acceptarea unor conceplii asemdndtoa.re.
In iS+6, geologui u.t.in, d-l J.D. D'Omalius D'Halloy a suslinut.intr-o lucrare scurtd dar
excelenti (<BuilEtin di I'Acad. Roy. Bruxelles> vol. 13, p.5Bl) caeste mai p_robabil faptul cd noile
specii s-au ndscut pe calea descendenlei prin modificdri, decit ci au fost create fiecare in parte; autorul
' expus
;i-a aceastd pdrere pentru prima dati in 1831.
prof. Owen i scris in 1849 (<<Nature of Limbs>, p. 86) urmitoarele: <Ideea arhetipului s-a intru-
chipat sub felurite modificdri pe aceasti planet[, cu mult inainte de a fi existat speciile de animale,
.uri o infdligeazd astdzi. Nu gtim pind in clipa de fald care sint legile naturale sau cauzele secundare
cdrora le sint supuse succesiunea^regulatA qi dezvoitarea acestor fenomene organice>. In discursul
s6u prezidenlial la British Associati.itr Olo f858, e1 vorbegte (p. LI) despre <<axioma acliunii-continue
a foilei ...uiour., sau despre aparilia prestabilitd a fiinlelor vii>. Mai departe (p.XC), referindu-se
la rdspindirea geografica, el adaugd': <Aceste fenomene ne zdruncind increderea in faptul cd Apte-
rixul din Nouu- ZJelandi ;i Lago-pus scoticus din Anglia ar fi crealii distincte apdrute in qi pentru ((un
aceste insule gi e bine sd nu uitdin'nici o clipi cd prln cuvintul <<crea!ie>>, zoologul inlelege
proces necunoscut>. El igi dezvoltd ideea addugind ia daca exemple asemdndtoare cu acela al speciei
^Lagopus
scoticus sint enumerate de zoologi ia dovadd a crealiei speciale a pdsdrii in, ;i pentru

r) Tn textul original << the natural theologian>.- Nota trad'


OHIGINEA SPECIILON

aceste insule. de fapt ei i;i exprimd prin ele necunoa;terea motivului pentru care Lagopus
scoticus existd aici;i nurnai aici: A;a dar, prin aceastd formulare care le vddeqte ignoranla,, zoologii
i;i exprim[ totodatl gi convingerea cd atit paslrea, cit qi insulele, i;i datoreazd" origrnea unei mari
cauze prime creatoare. Dacd interpretdm aceste fraze cuprinse in acela;i discurs, una cu ajutorul
celeilalte, rezvltd cir distinsul filozof a simlit in 1858 cd i se zdruncind increderea in faptul ci
Apterix qi Lagopus scoticus ar fi apirut de la inceput in locurile unde se gdsesc astdzi ((nu se gtie
cum) si <nu se ,stie prin care> proces.
Acest discurs a fost linut dup6 ce atit lucrarea d-lui Wallace cit qi lucrarea mea despre
originea speciilor, la care ne vom referi acum, fuseserd citite la Societatea Linneand. Cind am
publicat prima edifie a cdrfii de fald eram, ca gi mulli allii, atit de profund indus in eroare de expresii
ca <acfiunea continuS. a forgei creatoare>, incit l-am socotit de prof. Owen, ca gi pe alli paleontologi,
ca fiind ferm convins de fixitatea speciilor; dar se vddegte (<Anat. Vertebratelor>>, vol. 3, p. 796).
c[ a fost o eroare monstruoasd din partea mea. In ultima edilie a c6rlii de fald, am formulat
presupunerea care mi se pare gi acum pe deplin justd - intr-un pasaj incepind prin cuvintele
<fdrd indoiald forma tipicd etc.>> (ibid., vol.l, p. XXXV), cd prof. Owen admite cd seleclia naturald
ar avea un oarecare rol in formarea de specii noi, dar qi aceastd presupunere (ibid., vol. 3, p.798)
se vddegte a fi inexactd gi neintemeiatd. Am reprodus de asemenea gi unele extrase dintr-o
corespondenfd intre prof. Owen gi redactorul revistei <London Reviewr din care rczultd in mod clar,
atit pentru acel redactor, cit gi pentru mine, cd prof. Owen revendicd enunfarea teoriei selecliei
naturale inaintea mea. Mi-am exprimat surprinderea gi satisfaclia fala de aceastd gtire, dar in
mdsura in care imi este posibil sd infeleg anumite pasaje publicate recent (ibid., vol. 3, p. 798) am
fost din nou indus in eroare, fie in parte, fie in total. Me consoleazi insd faptul cd, gi alte
persoane gisesc lucrdrile controversate ale prof. Owen tot atit de greu de inleles gi de impdcat intre
ele, dupd cum le gdsesc qi eu. ln ceea ce priveqte simpla enunlare a principiului selec{iei naturale.
n-are nici o importan![ dacd prof. Owen m-a precedat sau flu, deoarece amindoi am fost
precedali de dr. Wells gi de d-l Matthew, dupd cum am ardtat in aceasta schild istoricd.
D-l Isidore Geoffroy Saint-Hilaire, in prelegerile sale linute in 1850 (al cdror rezumal a apdrut
in <<Revue et Mag. de Zoologie>,ian. 1851), explicd pe scurt, motivele care il fac sd considere c[
trdsdturile specifice: <<sont fix6s pour chaque espdce tant qu'elle se perpetue au milieu de mOmes
circonstances : ils se modifient si les circonstances ambiantes viennent A changer; en r6sumd
l'observation des animaux sauvages ddmontre ddjd la variabilit6 limitde des espdces. Les
expdriences sur les animaux sauvages devenus domestiques et sur les animaux domestiques
redevenus sauvages, la d6montrent plus clairement encore. Ces m0mes exp6riences prouvent, de
plus que les diffdrences produites peuvent 0tre de valeur gdndrique>>L).
In lucrarea sacHist. Nat. Gdndrale> (1859 vol.2 p.430), acest autor dezvoltd, concluzii asemd-
ndtoare. Dintr-o circulari ap[rutd mai tirziu, reiese cd dr. Freke a formulat in 1851 (<Dublin
Medical Press>>, p. 322), teoria dupd care toate organismele descind dintr-o singurd formi
primordiald. Principiile pe care se intemetazd., cit ;i tratarea problemei, sint cu totul diferite de
ale mele; dar deoarece dr. Freke qi-a publicat acum (1861) eseul sdu despre <Oliginea speciilor
pe calea afinitSlilor organice>>, incercarea anevoioasd pentru mine, de a reda aici ideile sale, ar fi
de prisos.
D-l Herbert Spencer, intr-un eseu (publicat mai intii in <Leader> din martie 1852 qi
republicat in<Essays>in 1858), a pus fa![ in fali cu deosebitd pricepere qi vigoare teoria crea{iei
si teoria dezvoltdrii organismelor. Pornind de la analogia cu animalele domestice qi plantele.culti-
vate, de la transformdrile pe care le suferd embrionii multor specii, de la greutatea de a deosebi
speciile de varietili gi de la principiul general al transformdrii treptate, el conchide cd. speciile
s-au schimbat gi atribuie schimbarea acestora, schimbdrii condiliilor de viald. Acelagi autor a expus
si psihologia (1855). pornind de la principiul necesitdlii dobindirii treptate a tutnror insusirilor qi
facultSlilor mintale.
ln 1852, d-l Naudin, un distins botanist, intr-un admirabil studiu consacrat originii speciilor
(<Revue horticole>, p. 102, publicat apoi din nou parlial in <Nouvelles archives du Museum>>, vol.I,

1) < Sint fixate pentru fiecare specie, atit timp cit se perpetueazd in mijlocul aceloragi condilii: ele se modifici
dacd circumstan{ele ambiante se schimba. In rezumat, observarea animalelor silbatice aratd. variabilitatea limitata a
speciilor. Experien{ele fdcute cu animalele silbatice domesticite, ca ;i cele cu animale domestice redevenite sdlbatice,
aratd gi mai clar lucrul acesta. Aceste experienfe dovedesc in plus, ca diferenlele produse pot avea o valoare genericd>>
(in textul original in limba francezd.- Nota trad.).
SCHITA ISTORICT 43

p. 171) gi-a exprimat convingerea c5" speciile s-au format tot a$a cum se formeazd variet[1ile prin
cultivare, acest din urmi proces atribuindul capacitdlii de seleclie a omului. El nu aratd, insd
cum poate ac{iona seleclia in stare naturald. Ca qi decanul Herbert, el crede cd speciile au fost mai
plastiie la inceputul apariliei lor decit sint in prezent. El pune temei pe ceea ce se numeste princi-
piul finalitetii, i<puissance mystdrieuse, indeterminee, fatalitd pour les uns; pour les autres, volont6
providentielle dont I'action incessante sur les 0tres vivants d6termine ir toutes les 6poques de l'exis-
tence du monde, la forme, le volume et la dur6e de chacun d'eux, en raison de sa destin6e dans
I'ordre de chose dont il fait partie. C'est cette puissance qui harmonise chaque membre d l'ensemble.
en I'appropriant ir la fonction qu'il doit remplir dans I'organisme gdn6ral de la nature, fonction
qui est pour lui sa raison d'6tre" 1).
in I E53, un geolog celebru, contele Keyserling, (<Bulletin de la Soc. G6olog.>, seria a ll-a,
vol. 10, p. 357) a sugerat ideea cd, dupd cum unele boli noi, presupuse a fi fost cauzale de anumite
miasme. s-au ivit gi s-atr rdspindit in lume. tot astfel, in anumite perioade, germenii speciilor
existente ar fi fost influenlafi, pe cale chimicd de molecule din preajma lor. avind o naturd
speciald, putind da nagtere astfel unor forme noi.
ln acelasi ?fl, 1853, dr. Schaaffhausen a publicat o bro;urd excelentd ( Verband des
Naturhist. Vereiirs des Preuss. Rheinlands, etc.) in care susline dezvoltarea formelor organice pe
pamint. El conchide cd, multe specii s-au menlinut neschimbate timp de lungi perioade. pe
cind altele s-au modificat; deosebirea dintre specii o explicd prin pieirea formelor treptate
intermecliare. ( Prin urmare, plantele si animalele existente nu sint separate de cele dispdrute ca qi
cum ar Ii acte noi de creafie, ci trebuie privite ca descendenli ai acestora, provenili in tlrma
reproducerii neintrerurpte >.
D-lLecoq. ur', iunor.ut botanist francez, scria in 1854 (<E,tudes sur la gdograph. bot>. vol. I.
p. 250). <On voit que nos recherches sur la fixitd ou la variation de I'espdce, nous conduisent direc-
iement aux icldes dmises, par deux hommes justement c6ldbres Geoffroy Saint-Hilaire et Goethe>2).
ln schimb alte pasaje din diferite pdrli ale operei vaste ale dJui Lecoq nasc oarecari indoieli
cu privire la mdsura in care admite modificarea speciilor.
<Fiiozofla Crea{ieil> a fost tratati in chip magistral de rev. Baden Powell, in <Essays on the Unity
of Worlds> din ls55.Estedeosebitdeimpresionantfelulincareelaratdcdapariliadenoi specii este
<<un fenomen care se petrece cu regularitate gi nicidecum accidental> satt, cum exprimd aceasta Sir
.lohn Herschel (un proces natural in opozilie cu unul miraculos>.
Volumul al 3-lea din<Journal of the Linnean Society>cuprinde lucrdri prezentate la I iulie 1858
cle d-l Wallace gi de mine, in care, dupd cum am menlionat in nota introductivd a acestui volum, este
formulatd de cdtre d-l Wallace cu o for{a gi o claritate admirabild, teoria selecliei naturale.
Von Baer, fald de care toli zoologii au profund respect si-a exprimat in preajma anului.1859
(veziprof. Rudolph Wagner<Zoologisch-Anthropologische Untersuchungen>r, 1861, p. 5l) convinge-
rea, intemeiatd mai ales pe legile rdspindirii geografice, c[ formele actualmente perfect distincte descind
dintr-o singur[ formd parentalS.
in irinie 1859, prof. Huxley a linut in fala Institutului Regal, o prelegere despre<Tipuri persis-
tente de via!5 animald>. Referindu-se la astfel de cazuri, el spune: <E greu de inleles sensul unor
fapte ca aceste a. dacd, presLlpunem cd fiecare specie de animal sau plantd, sau fiecare mare tip
de crrgan izalie, a fost format';i agezat pe pdmint la intervale mari. printr-un act deosebit al forlei

r) < for{[ misterioasi nedeterminatd., fatalitate pentru unii, voin{d providen{iald pentru a[ii, a cdtei ac_1iune
neintreruptf, asupra fiinfelor vii determind, in toate peiioadele de existenfi a lumii, forma, volumul qi durata fiecdruia,
in funciie de deitinul sdu in cadrul ordinei lucrurilor din care lace parte. Este acea forld care armonizeazd fiecare
parte cu intregul, adaptind-o funcfiei pe care trebuie s-o indeplineascd in organismul general al naturii, func{ie
care esre pentru ea raJiunea sa de a fi> (in textul original in limba francezd.- Nota trsd').
Din citatele cuprinse in <<Untersuchungen iiber die Entwicklungsgesetze)) de Bronn, rezultd ci celebrul
botanist gi paleontolog i.Jnger gi-a exprimat in sciis in 1852, convingerea cd speciile sint..supuse dezvoltdrii 9i qgdi-
ficdrii. De-asemenea-;i Dulton, in lucrarea scrisi impreund cu Pander despre Lenegii fosili, exprima in l82l o
convingere similard. Vederi asemdndtoare au fost sus{inute, dupd cum se ;tie, de Oken. in.lucrarea sa cu caracter
mistic ?Natur-Philosophie>. Dupa alte referin{e luate din cartea lui Gordon <Sur l'Fspdce>, se pare cd Bory
St. Vincent, Burdach, Poiret gi Fries, admiteau cu tofii cd apar in permanenfd specii noi. .
Trebuie sd adaug cd din cei 34 de autori citali in aceastd sch.1d istoricd gi,care cred in modificarea
speciilor sau cel pulin nu-admit cd acestea au fost create prin acte de crea{ie separate, 27 au publicat cercetdri
in tramuri speciale din domeniul istoriei naturale sau al geologiei.
,) < se vede cd cercetdrile noastre asupra fixita{ii sau a variafiei speciei ne duc direct la ideile emise de doi
oameni pe bund dreptate celebri, Geoffroy Saint-Hilaire giGoethe> (in textul original in limba francezd.
* Nota trad.).
ORIGINEA SPECIILOR

creatoare; gi e bine sd reamintim cd o asemenea afirma{ie este tot atit de pulin intemeiatd pe
tradilii sau pe revelalii, pe cit este de opusd analogiei generale cu natura. Pe de altd parte, dacd"
vom privi <tipurile persistente> in legdturd cu acea ipotezd. care presupune cd speciile din orice
c'pocd sint rezultatul modificdrii treptate a speciilor preexistente, ipotezl, care
- desi nedovediti
greu lovitd chiar de cltre unii din apdrdtorii ei este totuqi singura clreia fiziologia ii acordd
gi
o
-
oarecare consistenld, existenta lor ar demonstra cd gradul de modificare suferit de frinfele vii din
timpuri^le geologice, este foarte mic fala de intreaga serie de modificdri la care au fost supuse>>.
In decembrie 1859, dr. Hooker a publicat lucrarea <Introducerea la flora Australiei>. ln prima
parte din aceastd vastd. lucrare, el admite justelea teoriei descendenfei gi modificdrii speciilor; el t;i
intemciazd conceplia pe baza a numerorse observalii originale.
Prima edilie a lucrdrii de fafa a fost publicati la 24 noiembrie 1859, iar a doua edilie la
7 ianuarie 18601).

1) Edilia a 3-a in aprilie 1861; ed. a 4-a in iunie 1866; ed. a 5-a in iulie 1869; ed. a 6-a ln ianuarlo
1872. Nota trad.
-
INTRODUCERE

In timpul cind md aflam pe bordul vasului <Beagle>, in calitate de naturalist, am fost profund
impresionat de anumite fapte privind repartizarea geograficd a vieluitoarelor din America de Sud,
qi de relaliile geologice existente intre vieluitoarele actuale ;i cele dispdrute de pe acest continent.
Dup[ cum se va vedea din capitolele urmdtoare ale lucrdrii de fa!6, faptele amintite pdreau
s6 aducd o oarecare lumin[ asupra originii speciilor - acest mister al misterelor, cum a fost denumit
de unul dintre cei mai mari filozofi ai noqtri. La intoarecerea mea in anul 1837, m-am gindit cd
s-ar putea face ceva pentru rezolvarea acestei probleme dacd s-ar aduna cu ribdare toate faptele
care ar putea avea vreo legdtur[ cu ea gi s-ar chibzui indelung asupra 1or. Dupd cinci ani de
munc[, mi-am ingdduit sd fac oarecari interpret[ri asupra acestui subiect qi am scris citeva note
scurte pe care le-am dezvoltat in 1844 intr-o schild a concluziilor ce mi se pdreau pe atunci proba-
bile; de atunci pin[ astd zi, am urmdrit neincetat aceea;i temi. Nddajduiesc cd mi se va ierta faptul
de a fi intrat in aceste aminunte personale, deoarece am fdcut acest lucru numai spre a dovedi cd nu
m-am pripit in formularea concluziilor mele.
Acum (1859) lucrarea mea este aproape terminatd, dar cum imi vor mai trebui incd mul1i ani
pentru a o desdvir;i qi cum sdnitatea mea nu e de loc infloritoare, am fost nevoit si public acest rezu-
mat. De asemenea, am fost indeosebi indemnat sd fac acest lucru, deoarece d-l Wallace, care studiazd
in prezent istoria naturald a arhipelagului Malaez, a ajuns la concluzii generale aproape intru
totul asemdndtoare cu ale mele asupra originii speciilor. ln 1858 el mi'a trimis un memoriu privitor
la acest subiect, cu rugdmintea de a-l inainta lui Sir Charles Lyell, care l-a trimis Societd{ii Linndene;
memoriul a apdrut in volumul al 3-1ea al revistei publicate de societate. Sir C. Lyell 9i dr. Hooker
care-mi cunogteau cercetdrile - ultimul citise schila mea din 1844 - mi-au fdcut cinstea de a
considera cd ar fi recomandabil sd se publice, o datd cu excelentul rnemoriu al d-lui Wallace, citeva
fragmente scurte din manuscrisele mele.
Rezumatul pe care-l public acum este desigur imperfect. ln el nu pot nici sd dau trimi-
teriie cuvenite ;i nici sd citez savanli cu autoritate in sprijinul unora sau altora din afirmafiile mele;
qi trebuie sd m6 bazez pe faptul cd cititorul va avea oarecare incredere in congtiinciozitatea mea.
Fdr6 indoial6 c6 in lucrarea de fa![ se vor fi strecurat gre;eli, degi am avut mereu grljd sd nu recurg
decit la autori dintre cei mai competenli. In ea nu pot expune decit concluziile generale la care
am ajuns, ilustrate de citeva fapte care sper cd, in majoritatea cazurllor vor fi suficiente. Nimeni
nu poate simli mai puternic decit mine necesitatea de a publica mai tlrziu, in mod amdnunlit, toate
faptele gi citatele respective pe care s-au bazat concluziile mele gi sper sd realizez aceasta intr-o
lucrare viitoare. Sint convins cd ea va fi necesard deoarece nu existd aproape nici o problemd
OITIGINEA SPECIILOR

discutatl in prezentul volum in fala cdreia sd nu poatd fi prezentate fapte ducind la concluzii
in aparenla direct opuse acelora la care am ajuns eu. Un rezultatbun nu poate fi oblinut decit dupa
expunerea integrala a faptelor gi dupa cumpS.nirea argumentelor care inclina de o parte sau de
rlta si lucrul acesta, desigur ca imi e cu neputinld sd-l fac aici.
Regret foarte mult cd lipsa de spaliu nu-mi inglduie pldcerea de a infafi;a generosul ajutor
primit din partea a numerosi naturalisti, dintre care unii, mie personal imi sint necunosculi. in orice
caz. folosesc prilejul acesta pentru a exprima aCinca ntea recunogtinld d-rului Hooker, care in ultimii
l5 ani. m-a ajutat pe toate cdile posibile prin cunogtinfele sale vaste ;i prin aprecierile sale juste.
In ceea ce priveste problema originii speciilor, este usor de inteles cd un naturalist, care cugetd
asupra afinitSlilor reciproce dintre fiinlele organice, asupra relaliilor lor ernbriologice, asupra
raspindirii lor geografice sau succesiunii lor geologice, ca si asupra altor fapte asemdndtoare, poate
ajunge la concluzia cd speciile n-au fost create in mod independent, ci descind, ca gi varietalile, clin
alte specii. Desigur cd o asemenea concluzie, chiar dacd e bine intemeiatd, va fi nesatisfdcdtoare, pind
cind nu se va ardta cum au fost modificate nenumdratele specii ce populeazd globul astfel incit sd
dobindeascd aceastd perfeclie in structurd si coadaptare care ne stirnegte pe bund dreptate.
admiralia.
Naturali;tii recurg mereu la condiliiie externe, cum sint clima. alimentafia etc., ca fiind singura
cauzd posibili a varialiei. Intr-un sens restrins, dupd cum vom vedea mai tirziu, aceastd afirmatie
poate fi adevdratS; dar este cu totul gregit sd atribui exclusiv condiliilor externe, structura, de pilda,
a cioclnitoarei, cu picioarele sale, coada, ciocul gi limba atit de perfect adaptate pentru prinderea
insectelor de sub scoarta copacilor.
ln cazul viscului care isi trage hrana din anumili copaci, acesta are seminfe ce trebuie transpor-
tate de anumite pdsdri, qi flori unisexuate care cer neap[rat interven{ia anumitor insecte pentru a
duce polenul de pe o floare pe alta, este de asemenea cu totul gregit s[ explici structura acestui paraz.it
pi raporturile sale cu numeroase fiinte, prin efectele condiliilor externe, prin <ieprinderi sau prin
voin{a plantei insagi.
De aceea este de cea mai mare importanli sa ajungem la o inlelegere deplina a mijloacelor cle
rnodificare ;i de coadaptare. Cind mi-am inceput observatiile, credeam cd un studiu sc'rios al animalelor
domestice gi al plantelor cr-rltivate ar putea oferi cel mai bun mijloc de rezolv are a acestei probleme
obscure. N-am fost dezamdgit. deoarece aici, ca si in toate celelalte cazuri complicate, cLlnoasterea
-- chiar atit de imperfectd cum este a varia{iei in condiliile vie{ii domestice, mi-a oferit cheia cea mai
bunl gi cea mai sigurd.
Voi indrdzni chiar s[-mi exprim convingerea cd asemenea studii au o deosebiti valoare, clesi
in mod obignuit ele au fost neglijate de cdtre naturaligti.
Pe baza acestor motiveo voi consacra primul capitol al rezumatului de fa!d, studiului varialiei
in condifiile vielii domestice. Vom vedea astfel cd, in fond, este posibil un mare numdr de modifi-
c[ri ereditare; gi ceea ce e la fel de important sau chiar ;i mai important, vom vedea cit de mare
este puterea omului in ceea ce priveqte acumularea varia{iilor mici, succesive, pe calea selecfiei. Voi
trece apoi la variabilitatea speciilor in naturd; din nefericire subiectul acesta am fost nevoit sa-l
tratez mult prea sumar, deoarece nu poate fi expus cum trebuie decit dac[ se citeaz[ liste intregi
de fapte. Vom putea totu;i discuta care sint condiliile cele mai favorabile variafiilor. ln capitolul
urmdtor vom studia lupta pentru existenld ce se dd intre toate fiinfele organice din lume, lupti care
e cauzatS. in mod inevitabil de marea proporfie geometricd a inmul{irii acestora. Aceasta e
doctrina lui Malthus, aplicatd intregului regn animal gi vegetal.
' Deoarece din fiecare specie se nasc mult mai mul1i indivizi decit pot sd supravie{uiascd qi deoarece
se produce, in consecin!5, in mod frecvent o luptd pentru existen{[, urmeazd. cd fiecare fiin{a dacd
variazd oricit de pu{in, in orice fel care sb-i foloseascd, sub influen{a condiliilor complexe gi uneori
INTRODUCERE 11

variabile de viafi. va avea o mai mare sansd de supraviefuire gi astfel va fi selectionatd in mod natural.
Pebaza puternicului principiLr al ereditilii. orice varietate selecfionatd va tinde sd-si propage forma
ei cea noui gi modificat[.
Acest subiect fundamental al selecliei naturale va fi tratat rnai pe larg in capitolul aI 4-lea:
gi vom vedea atunci curn selecfia naturala provoacd in mod aproape inevitabil o mare disparilie
a formelor de via[d mai pulin perfec{ionate ;i duce la ceea ce am numit divergenqa caracterelor.
ln capitolul urmdtor, voi vorbi despre complexele ;i pulin cunoscutele legi ale varialiei. ln cele
5 capitole urmd.toare, vor fi prezentate cele mai izbitoare gi mai esenliale dificulteli in acceptarea
teoriei noastre ;i anLrme: mai intii dificultalile tranziliilor, adica problema modificarii gi perfec-
liondrii unei fiin1e simple saLr a unui organ simplu care devine o fiinfd. cu o dezvoltare superioarzi
sau Lln organ cu structurd complc-xa; in al doilea rind, problema instinctului sau a facLrltdliloi inte-
lectuale ale animalelor; in al treilea rind hibridarea sau sterilitatea speciilor ;i fertilitatea variet5-
lilor incrucisate; in al patrr.rlea rind, imperfecliunea dovezilor geologice. In capitolul urmdtor
(al5-lea) voi trata despre succesiunea geologicl in timp a organismelor; incapitolele l2 si I3 despre
rlspindirea lor geograficd in spafiu; in al l4'lea despre clasilicarea ;i inrudirile dintre ele. in stare
adultd gi embrionard. in ultimul capitol voi face o scurtS. recapitulare a intregii lucrdri gi citeva
observa!ii finale.
N-ar trebui sd rdmind nimeni surprins ca pind in prezent au rdmas atit de multe lucruri neld-
muritc in leglturd cu originea speciilor ;i varietdtilor, dacd are in vedere profunda noastrd igno-
ran{a privind raporturile reciproce dintre numeroasele vie{uitoare ce friiesc in jurul nostru. Cine poate
explica de ce o specie se rdspindegte departe ;i e foarte numeroasd, in timp ce altd specie inruditd
cu prima are o arie de rdspindire restrinsd gi e rard ? Or, astfel de raporturi au cea mai mare impor-
tan{5, deoarece ele determind buna stare prezenti gi, dupa cum cred, succesul gi modificdrile
viitoare ale oricdrui locuitor al acestei lumi. $i mai pu{in incd qtim despre rela{iile mutuale dintre nenu-
mira{ii locuitori ai lumii, in timpul lungilor perioade geologice ale trecutului ei. Degi multe probleme
au rdmas obscure gi vor rdmine inc[ mult timp obscure, nu am nici un fel de dubiu cd ln urma
celui mai atent studiu ;i a unei chibzuinle cu totul nepdrtinitoare, punctul de vedere suslinut pind
de curind de cei mai mLrlli naturali;ti ;i pe care l-am suslinut cindva si eu - anume, ci fiecare
specie a fost creatd in mod independent - este gre;it. Sint absolut convins cd speciile nu sint
imuabile si cd toate speciile aparfinind aceluiasi gen sint descendente in linie directd din alte
specii in general dispdrute, intocmai dup[ cum varietdlile recunoscute ale oricdrei specii descind
din acea specie. Totodatd, sint convins cd seleclia naturald a fost cea mai importante * chiar dacd
nu singura * cauzS a modificdrilor.
CAPITOLUL I
VARIATIA iX CONDITIILE VIETII DOMESTICE
Cauzele variubilittilii - EJbctele deprirttlerilor ;i ale inrrebttinlcirii s(ul nelntrehuinldrii
unor piir{i ale organisnttilui -- Vdriayia corelativti -- Ercclitcttcs -' Caraclerul varietdlilor
donrcstice-Difcultatca de a c{coschi varietdlile de specii - Origincrt varietd{ilor domestice
din una sau nrui ntulte specii - I'oruntbeii domestici, originea lor ;i deosebirile dintre ei --
Principiile de seleclie folosite in trcutt ,si efectele lor ' Selec{ie ntetodicd ;i incon;tientd '-
Originea necunoscutri a raselor noastre donrcstice - Condiyiile iavorahilc exercitdrii selecliei
(le calre oln.

CATJ ZELE VARIAB ILITAIIT

Cinct comparArn indivizii unei aceleiagi varietali s_au, varietAti de animale


sau de piante cr;ltivate de multd vreme, unlll ciintre prirnele lucruri care ne izbegte
este fapiul cd ele diferd mai mult intre ele decit difer[ indivizii oric[rei specii sau
varietafi in stare naturald. Dar dac[ ne gindim la marea diversitate a plantelor
gi animalelor cal'e au fost domesticite gi care au variat in decursLll tuturor timpu-
iilot sub influenla celor mai deosebite climate gi feluri de ingrijire,_ ajLlngem
la concluzia c[ aceast[ mare variabiiitate se datore;te acliunii noastre de domes-
ticire gi ca ea a f osr provocatA de condilii de via!6 mai putit uniforme_ 9i intru-
citva diferite de cele pe crare le-au suferit speciile strdmogegti in cadrul naturii.
Agadar este intr-o mdsr-rrd verosimil gi punctul de -vedere exprimat de Andrew
Knight, potrivit cdruia aceast[ variabilitate ar trebui pusd parfial in legdturl
cu un exces de hran[.
Apare in mod limpede ca organismele trebuie sd fie supuse timp de multe
generalii influen{ei unor condilii noi pentru a se produce la ele un numdr mare
ie varialii; iar cfnd un organism a inceput odatd s[ varieze, el continul in general
nici un exemplu al vreunui
"varialie Nu se cunoagte
sd varieze timp de multe generalii.
organism variabil a cdrei s[ inceteze in condilii de culturd. Cele mai
u.6hi plante de cuiturd ale noastre, ca de pilda-griul, continud.sd mai producd
varietdli noi: cele mai vechi animaie domestice ale noastre mai sint capabile ?ncb
de imbundtbliri rapide sau de modificlri.
Atit cit imi pot da seama, dupl ce m-am ocupat_multd vreme de acest
subiect, condiliile de via{[ par sd aclioneze pe dou[ c5i : direct asupra intregului

'l - c. 3till
organism sau numai asupra unor anumite pdrli ale sale gi indirect, afecttnd
sistemul de reproducere. In ceea ce privegte acliunea direct6, trebuie sd avem
in vedere, cd in fiecare caz, dupd cum a subliniat de curind prof. Weismann 9i
dupd cum am ardtat in treacdt ;i eu in lucrarea mea despre < Variafia in condi-
liile vielii domestice >, existi doi factori gi anume : natura organismului si natura
condiliilor. Primul factor pare a fi cel mai important, deoarece varialii asemd-
nltoare se produc uneori, dupd cite ne putem da seama -_ in condilii diferite;
iar pe de alt5. parte, varialii diferite se produc in condilii care par a fi aproape
uniforme. Efectele asupra descendenfilor sint fie ctrefinite, fie nedefinite. Ele pot
fi considerate ca fiind definite atunci cind tofi sau aproape toli descendenfii unor
indivizi supugi influenfei unor anumite condilii, timp de multe generafii, se modi-
ficd in acelagi fel. Este foarte greu sd ajungi la vreo concluzie ?n ceea ce
privegte gradul schimb[rilor produse in acest mod definit. Oricum, insd nu incape
indoiald. cd pe aceastd cale apar multe schimbiri m5.runte , c& de pilda mdrimea
in func{ie de cantitatea hranei, c uloarea in fiinclie de natura hranei, grosimea
pielii ;i pilozitatea in funcfie de clim[ etc. Fiecare din nenumdratele variafii de
culoare pe care le prezintd penele pS.sdrilor noastre domestice trebuie sd fi avut
vreo cauzd" eficientd; gi daca o aceea$i cauzd. ar ac{iona in tnod unifcrm in Cecursul
unui lung gir de genera"fii, aslrpra unui mare numdr de indivizi, atunci probabil
cd ei s-ar modifica in acela;i fel. Fenomene c&, de pild6, excrescenfa complexi
gi neobignuitd care urmeazd, uneori dup[ injectarea unei picdturi de venin Ce
cdtre o insectd produc[toare de gale, ne arat"d ce curioase modific5.ri se pot
produce la plante printr-o schimbare chirnicd a naturii sevei.
Variabilitatea nedefinitl este Lrn rezultat al schimbdrii conciiliiior, mult
mai obiqnuit dec-it variabilitatea definita gi a avut probabil un rol mai important
ln formarea raselor noastre domestice. Vedem variabilitate nedefinitd in nenu-
mdratele deosebiri neinsemnate prin care diferd indivizii aceleiagi specii gi care
nu pot fi puse in seama mogtenirii de la vreun pdrinte sau de la vreun strdmog
indepirtat. Ba uneori se ivesc chiar diferenfe considerabile la puii aceleiagi gene-
ralii sall la plantele dezvoltate din seminle provenite dintr-o aceeagi capsul5 . La
mari interva le de timp printre milioanele de inCivizi crescu{i in aceeagi t ard, gi
hrdnili aproape la fel, apar devieri cu o structurd atit de puternic pronuntatd,
incit pe drept cuvint sint denumite monstru ozitdgi; dar monstrttozitalile nu pot
fi separate printr-o linie precisd de varialiile mai mici. Toate aceste schirnbdri de
structur[ fie c[ sint foarte mici, fie cd sint extrem de pronunlate apdrind printre
numerogi indivizi care triiesc laolalt5., pot fi privite ca efecte neciefinite ale
condiliilor de viafd aclionind asupra fiecdrui organism, cam in acela;i fel in care un
curent de aer rece acfioneazd, intr-un mod nedefinit asupra mai multor persoane,
provocindu-le tuse sau rdceli, reumatisme sau inflamarea diferitelor organe, dupd
starea organismului sau dup5. constitu{ia lor.
Cit privegte ceea ce am numit acliunea indirectd a condiliilor schimbate,
manifestatd prin influen{a lor asupra sistemului reproducdtor, putem cleduce cl
variabilitatea este determinatd in acest mod - in parte prin faptul cd sistemul
reproducitor este extrem de sensibil la orice schimbare a condifiilor ;i in parte,
prin asemdnarea ce existd intre variabil itatea care urmeazd. dupi incrucig area
dintre specii diferite gi variabilitatea care poate fi observatd" la plante 9i anirnale
atunci c?nd cresc in condilii noi sau nenaturale - fapt remarcat de Kolreuter s.a.
v,\ttL\1.'1,\ iX eoNUtTIILi" \'lETli l)it-\IlrS't'I(,Fl 51

Multe fapte ne arat| in mod limpede cit de sensibil este sistemul repro-
ducdtor chiar fald de schimbdrile neinsemnate ale condiqiilor inconjurdtoare.
Nimic nu-i mai ugor decit sd domestice;ti un animal, dar puline lucruri sint mai
grele clecit sd-l faci s[ se reproducd de bund voie in captivitate, cltiar atunci cind
masculul gi femela sint 1inu1i impreund. Cit de multe sint animalele care nu se
'de;i
reproduc,
' sint linuie aproape in libertate qi chiar in Ia\d lor de origine !

Lucrul acesta se atribuie in mod general -- 9i dealtfel gre;it __ Llnor instincte


denaturate. Multe plante cultivate aratd o vigoare deosebita gi totu;i procluc
seminle rareori sau niciodatd. S-a descoperit in citeva cazurL cd o schimbare fbarte
neinsemnatd cum ar fi bunS.oar[ ceva mai multd sall mai pufina apA intr-o
antrmitd perioadd de dezvoltare, poate determina prodllcerea sau neproducerea de
seminfe. Nu pot sd dau aici aminuntele pe care le-am adunat gi publicat in alt[
parte in legiturd cu aceast[ curioas5. problem a; dar pentru a ardta cit de ciudate
iint legile lare determini reproducerea animalelor in captivitate, voi menliona
doar cd animalele carnivore, chiar cele de la tropice, se reproduc perfect la noi
in captivitate, cu excep{ia plantigradelor, adic'a a farctiliei r"rr;ilor, gare rareori nasc
pui, pe cind p[s[rile^ iapitoare cu foarte pu{ine. exceplii, rareori fac oui fertile.
frautte plante exotice produc un polen cu totul inactiv, asemenea hibrizilor celor
mai sterili. Cind vedem insi ca pe de o parte anintalele gi plantele domestice, degi
adesea sllbite ;i bolnavicioase se reproduc in captivitate rar cd pe de alta parte,
indivizi, care d6;i luali tineri din starea silbatici gi complet domesticili, stinito;i
gi traind mult (pot da numeroase exemple de acest fel), au totugi sistemul repro-
ducitor atit de serios afectat de cauze necunoscute, incit nu func[ioneazd, nLl
trebuie si fim surpringi dacd acest sistem, funclionind in condilii de captivitate,
lucreazd" neregulai li produce descendenti intrucitva diferili cle parinlii lor.
Trebuie s[ acliug ca'dupd cum unele organisme se reproduc spontan in cele mai
nenaturale condllii 1Oe exemplu iepuri gf dihori domesiici -- Musre'lu putorius .luro.
N.T - linuli in iotele) dovedind astfel cd organele lor reproducltoare nu pot fi
inflr-ren{ate ugor, tot aitfel existd uneie animale gi plante care rezisti domesticirii
gi cultivarii gi variazd. foarte pu{in -- poate ceva mai rnult decit in stare salbatica.
Unii naturali;ti au suslinut cd toate varialiile sint legale d.e actul de repro-
ducere sexuatd ; dar aceasta e desigur o eroare, deoarece am dat intr-o alti lucrare
o listd lungd cuprinzind < sporting plants)) cum le numesc grddinarii, adicd plante
care uu piodus in mod brusc un Jlngur mugure aviud un cat'acter nou gi uneori
foarte deosebit de caracterele celorlalli muguri ai aceleiagi plante. Aceste varialii
mugurale, cum le-putem denumi pot fi inmul1it9 prin grefe,. butagi etc., iar uneori
gi p'rin seminle. ft condilii natu?ale fenomenul acesta se intimplS rar, dar el e
frecvent in condilii de culiur6. Prin multe mii de muguri produgi in fiecare an pe
acelagi pom in condilii uniforme se iveqte deodatd unul avind un nou caracter ;
pe Oei. atta parte mugurii rislrili pe -arbori crescind in condilii ciiferite, produc
uneos aproape acelJagi variet[fi - de exemplu mugurii de. piersici au pro*dus
piersici gola;b, iar mugurii de trandafiri obignuili au produs trandafirii Rosct
'r,r,rroroi*oir-roses). din aceste fapte vedem clar ci in ceea ce priveqte deter-
nrinarea fiecdrei forme particulare de varialii, natura condiliilc''r are o importantlt
mai mici in comparalil cu natura organismului ; natura condiliilor nu prezint[
poate, mai multa importan{d clecit ai avea - in ceea ce privegte cleterminarea
naturii flicirilor - natura scinteii care aprinde o masd de materiale combustibile.
52 ORIGINFIT\ SPECIILOfi

EFECTELE DEPRINDERILOR $I ALE TXTNTBUINTARII


sAU NEINTREBUTNTARTT ORGANELOR;
VAR.IATIA CORELATIVA; EREDITATEA

Obiceiurile schimbate produc efecte care se mostenesc ca spre exemplu


schimbarea perioadei de inflorire a plantelor, atunci cind le transportdm dintr-un
climat intr-altul. La animale, folosirea mai intensd. sau nefblosirea unor organe
are o influen{d mult mai vizibili. Astfei, la ra\a domestici am constatat cd oasele
aripii cintlresc mai puJin, iar oasele piciorului mai mult, in raport cu scheletul
intreg, decit aceleagi oase la rala s[lbatici ; aceasti schirnbare poate fi atribuitd
cu toatd certitudinea faptului cd ra\a dornesticd zboard. mult mai pulin 9i
umbld mai mult decit rudele sale in stare sllbatic5. Dezvolt area rnare, trans-
misd ereditar, a ugerului la vaci gi capre ln regiunile unde sint mulse in
mod obi;nuit, fa{d de dezvoltarea acelorasi organe ale acestor animale din
alte regiuni, constituie probabil un nou exemplu a efectelor intrebuin{drii.
Nu existd aproape nici o rasi de animaie dornestice, care s5 nu aib5
urechile pleo;tite, intr-o regiune oarecare. in cazul de fa\d, pare probabil c[
faptul .se dat"oreazd nefolosirii mugchilor urechii, deoarece aceste animale sint
arareorl sperlate.
Varialia este reglatd de multe legi ; unele dintre ele incep s[ se l[rnureascd ;i vor
n discutate pe scurt mai tirziu. Aici voi ardta numai ce se intelege prin variafie
coreiativd. Schimbari importante ale embrionului sa.u ale larvei vor provoca
probabil schimbdri in animalul adult. in cazul monstruozit[1ilor, corelaliile
intre organe cu totul dit''erite sint foarte ciudate. Isidore Geoffroy Saint-Hilaire
dd multe exemple de acest fel in importanta lui lucrare consacratd acestui subiect.
Cresc[torii de vite cred cd, picioarele lungi sint inso{ite intotdeauna de un cap
alungit. Unele exemple de corela{ie sint uimitor de ciudate : astfel pisicile complet
albe gi cu ochi albagtri sint in general surde ; iar d-l Tait a ardtat de curind cd
aceasta se limiteaz/a numai la masculi. Culoarea gi unele particuiaritili constitu-
{ionale sint legate intre ele, putindu-se cita multe cazurr interesante din lumea
animalelor gi plantelor. Din datele adunate de Heusinger, rezultd, cd anumite
plante au o influen{a ddundtoare asupra oilor gi porcilor albi, in timp ce indivizii
cle culoare inchisd nu suferi nimic. Prof. Wyman mi-a comunicat recent un
exemplu remarcabil privind acelagi fapt. El a intrebat nigte fermieri din Virginia,
de ce tofi porcii lor sint negri, iar fermierii l-au informat cd, porcii mdnincd r[dd-
cina de Lachnanthes, care le coloreazd oasele rez gi face sd le cad/a copitele, pe
cind variet6file negre nu prezintd acest fenomen. Unul din colonigtii din Virginia
(dupd expresia locald un cracker) a addugat : << Noi seleclionim exemplarele negre
din fiecare generafie de purcei, fiindcd numai ele au sansa de a supravietui >.
Ciinii fdrd pdr, au dentilia imperfectS, animalele cu pdrul lung ;i asprlr, dupi
cum se afirmd, au de obicei coarne lungi sau ramificate; porumbeii cu pene la
picioare au pieli{e intre degetele lor externe; porumbeii cu ciocul scurt au picioa-
rele mici, iar cei cu ciocul lung, picioarele lungi. ln felul acesta omul selec{ionind
gi acumulind o particularitate oarecare, va modifica aproape sigur, f[r[ s[ vrea,
;i alte pdr {i a7e structurii in baza legilor misterioase ale coreXafiei. Rezultatele
multiplelor legi ale varialiei, necunoscute sau obscure, sint infinit de cornplexe
,si de variate. Meritd inti-adevdr sd fie studiate cti grija numeroasele tratate
VAIiIATI,\ IN CONDITIII,E VIETII DOMESTICE

privitoare la unele dintre plantele noastre vechi de culturd, ca zambrla, cartoful gi


chiar claiia etc.; este de-a dreptul uimitoare infinita diversitate de structurd gi
constitulie prin care variet[file gi subvarietdfile se deosebesc, abia vizibil, unele
de altele. Intreaga organrzalie pare a fi devenit plasticd ,si se depdrteazd uqor de cea
a tipului plrinfilor.
Yarialia neereditari nu importanli pentru noi. Dar numdrul qi
prezrntd,
diversitatea devierilor ereditare ale structurii - atit a celor neinsemnate cit ;i a
celor foarte importante din punct de vedere frziologic - sint nesfirgite. Cea mai
bund lucrare asupra acestui subiect este tratatul d-rului Prosper Lucas, in doud
volume mari. Orice crescdtor gtie cit de puternici este tendinfa de transmitere
ereditard a caracterelor; convingerea lui fundamentalS este ci < din ceva asemd-
nitor se nagte tot ceva asemdndtor ; numai teoreticienii se indoiesc de acest
>>

principiu. Cind vreo devia{ie de structurd apare des gi o observ[m la tatd, gi copil,
nu putem spune Cacd ea se datoregte aceleiagi cauze care a aclionat asupra
annbilor ; cind insd printre indivizii supugi in aparenfd acelora;i condilii apare la
pdrinte o devialie foarte rard., clatoritd vreunei combinalii neobiqnuite de impre-
jurdri _- sd zicem, o singurd datd la mai multe milioane de indivrzi -;i reapare
la copil, in acest caz chiar simpla teorie a probabilitdlilor ne silegte aproape
s[ atribuim aceast[ reaparifie, ereditilii. Fiecare dintre noi cunoaste cazuri de
albinism, de pieie zgrun{uroasd, de pilozitate abundentd etc. , care apar la divergii
membrii ai aceleia;i familii. Dacd se mogtenesc devieri de structurd ciudate si rare,
atunci devierile mai pulin curioase gi mai comune pot fi admise fdrd, greutate ca
fiind ereditare. Poate cd punctul de vedere cel mai just de a privi aceastd problemi
&r n sd considerdm transmiterea ereditard a oricdrui caracter drept reguld, iar
netransmiterea ereditard drept anomalie.
Legile care conduc ereditatea sint in cea mai mare parte necunoscute. Nimeni
rru poate spune de ce aceeaqi particulaitate a diferililor indivtzi din aceeagi specie
sau din specii diferite, uneori se mogteneste iar alteori nu; de ce copilul amintegte
adesea printr-unele din caracterele sale de bunicul sau de bunica sau chiar de vreun
strimos mai indep[rtat; de ce o particularitate este transmisi adesea de la un sex
la anabele sexe, sau numai la un singur sex, de cele mai multe ori la acelagi sex,
insi nu in moci exclusiv. Pentru noi este destul de irnportantfaptul cd particularit5lile
ce apar la rnasculii animalelor noastre domestice se transmit fie exclusiv, fie
-
predominant
- numai la masculi. O reguld qi mai importantd,, care cred cd e
adevdratd, e cd in oricare perioadd din via[a organismului ar apdrea pentru prima
datd, o particularitate, ea tinde sd reapard la descendenli la virsta corespunzdtoare,
uneori chiar mai devreme. ln mult e cazuri nici n-ar putea fi altfel ; de pild5, parti-
cularitS{ile mogtenite in structura coarnelor vitelor, nu pot aparc la descendenfi
decit atunci cind aceqtia sint aproape adul1i; particularit[1ile viermelui de mdtase
apar la stadiul corespunz[tor de omidi sau de pup6. Dar maladiile ereditare cit
;i anumite alte fapge. m5 fac sd cred cd regula are o aplicare mai lar.gd,;i cd, {.qi
uneori nu existd nici un motiv ca o particularitate si apard, la o virsti anumitd,
totugi regula este ci ea tinde sd apard la descedenli in aceeagi perioadi in eare
a apdrut mai intii la pdrintele respectiv. Cred cd regula aceasta este de cea mai
mare importanld pentru explicarea legilor embriologiei. Aceste observafii se refer6,
desigur, numai la prima manifestare a particularit5lii gi nu la cauza primard care
a putut sd influen\eze fie ovulul fie elementul mascul; a$a de pildd, alungirea coar-
b1 ( )ItI (-'I \F,.\ SPF.(.II L( )lt

ltelor la descendentul unei vaci cu coarne scurte gi a unui taur cu coarne lungi, degi
se manifestd la o virstd inaintat'/a se datoregte in mod clar elementului masculin.
f)eoarece a venit vorba despre problema revenirii la caracterele anterioare,
nra voi ocupa aici de o afirma{ie adesea fdcutd de naturali$ti anume c[ atunci
cind varietalile noastre domestice se sdlbiticesc, ele se reintorc - gitreptat, dar intot-
deauna, la caracterele str'5mo;ilor ior sdlbatici. De aici s-a tras con cluzia cd, pornind
de la rasele dornestice, nlr se pot face nici un fel de deduc{ii valabile pentru speciile
trtiind in condilii naturale. Cu toate strddaniile mele n-am reu;it s[ descopar pe
ce fapte se bazeazra aceast[ afirmafie exprimati atit de des 9i de categoric. Ar fi
si foarte grelr de f[cut dovada adevdrului ei ; putem fi siguri insl cd cele mai carac-
teristice varietdfi dornestice nici n-ar putea tr[i in stare silbatic5. in foarte multe
cazurt noi nu cunoagtem acegti str[mogi naturali gi astfel nu putem aprecia dacd
s-a produs sau nu o revenire completd la caracterele lor. Pentru a preveni efectele
incruci;arii. ar fi necesar ca numai o singurdvarietate sd fie l5satd s[ se salbaticeasc[.
Totugi, deoarece in realitate varietS{ile noastre se reintorc citeodatl in mod nein-
cioielnic, prin unele din caracterele lor, la forme ancestrale, mi se pare probabil c5,
clac[ am putea reugi sd aclimatiz/am sau sd cultivdm, timpdeciteva generafii, diferite
rase de exemplu ale verzei, intr-un sol foarte sdrac (in care caz desigur, unele efecte
vor trebui atribuite ac{iunii de.finite a solului sdrac) ele se vor re?ntoarce in mare
lnh.sur[ sau poate chiar complet la formele de origine. Reu;ita sau nereugita experien-
{ei nu prezintd. prea mare importanld pentru argumentarea noastr6, deoarece prin
ins[;i experien!5 se schimbd condiliile de via{d. Daci s-ar putea dovedi ci varietd{ile
noastre domestice manifest[ o puternicd tendin!5 de revenire la caracterele strd-
moge;ti - adicd de pierderea caracterelor dobindite, atunci cind sint finute in
aceleagi condilii ;i in numdr mare, in aga fel incit prin incrucigdrile libere qi prin
contopirea caracterelor sd se inl[ture posibilitatea fixdrii unor devieri slabe _- in
asemenea caz,, desigur, cd n-am putea deduce nimic cu privire la speciile naturale,
pornind de la varietS{ile domestice. Dar nu existd nici o umbrd de dovadd in favoa-
rea acestei pdreri : a afirma cd nu ne putem cregte caii de tracliune gi de curse,
vitele cu coarne scurte sau lungi, pdsdrile de diferite rase sau legumele comestibile,
timp de un numdr nelimitat de genera{ii, ar insemna sd contrazicem intreaga
gnoastrl experien{5.
l
I CARACTERUL VARIETATITon DoMESTICE. DIFICULTATEA DE A DEoSEBI
VARIETATITE On SPECrr. ORTGTNEA VARrETAlrrOn DOMESTTCE
DIN UNA SAU MAI MULTE SPECII
Cind privim varietdfile ereditare sau rasele animalelor 9i plantelor noastre
domestice gi le compardm cu specii foarte apropiate lor, distingem
- dupd cum
s-a observat - la fiecare rasl domesticd mai pulina uniformitate in privin[a carac-
terelor decit la speciile adevirate. Rasele domestice au adesea un caracter intrucitva
monstruos; prin aceasta vreau sd spun cd degi deosebindu-se intre ele gi fala de
alte specii ale aceluiagi gen, prin uneie caractere neinsemnate, ele difer[ adesea
extrem de rnult intr-o privinld oarecare, atit una fafd de alta, cit mai ales fa!5 de
speciile naturale cele mai apropiate 1or. Cu aceste excepfii (gi cu aceea a perfectei
fertilitili a incruciglrii dintre varietdfi, subiect pe care-l vom discuta ulterior),
rasele domestice din aceeaqi specie diferd intre ele in acelagi fel in care diferd speciile
VAItI\TI \ II (,()NnlTIlt,E VIT.TII D(rIIIiS'l'I{lF;

foarte apropiate ale aceluia;i gen in stare naturalS numai ci aceste diferen{e in cele
mai multe cazLti, sint mai mici. Acest luc,ru trebuie admis ca fiind adev[rat, deoarece
rasele domestice ale multor animale ;i plante au fost considerate de unii specialiqti
competen!i ca fiind descendenfii unor specii autohtone distincte ; iar de altri specialigti,
la fel de competenfi, ca fiind varietdli ale aceleia;i specii. Dacd ar fi existat vreo
deosebire evidentd intre o rasd domesticd gi o specie, acest fel deosebit de a privi
lucrurile, nLr s-ar fi repetat atit de cles. S-a afirmat adesea c5. rasele domestice nu
diferd intre ele prin caractere avind valoare de gen. Se poate ardta cd aceast[
afirma{ie nu este just5; insd deoarece naturali;tii nu sint de acord cu privire la ce
caractere trebuie considerate drept caractere de gefl, toate aceste aprecieri sint
in prezent de natur[ empirica. Cind se va limuri cum se nasc genurile in condilii
natnrale, se va vedea limpede c[ nu ne putem agtepta sd gdsim deseori la rasele
noastre domestice, deosebiri care au valoare de gen.
Cind incercdm sd apreciem gradul de diferenfd structurald intre rasele domes-
tice inrurdite, ni se ivesc curind indoieli cu privire la faptul daca ele iqi trag
obir;ia clintr-una saLl din mai multe specii strbmoge;ti. Aceastf, problemd ar fi
interesantd dacd ar putea fi ldmuritl; dac5, spre exemplu, s-ar putea ardta cd ogarul
englez (greyhound), limierul (bloodhound), terier-ul, 6pagneul-ul gi bull-dog-ul
care dupd cum gtim i;i perpetueazd prin inmullire caracterele distinctive, ar fi
descenden{ii unei singure specii, un asemenea fapt ne-ar face sd ne indoim serios
in privinla fixit[1ii multora din speciile naturale inrudite de aproape , c& de pildd
numeroasele vulpi din diferitele pdr{i ale lumii. Nu cred, dupd cum voi ardta
indatd, cd toate deosebirile dintre diferitele rase de ciini au fost produse prin
domesticire ; Cin contr[, eu cred ci o micd parte din deosebiri se datore;te
faptului cd descind clin specii diferite. In cazttl unor rase provenind din alte
specii domesticite, prezentind caractere puternic marcate, se poate presupune sau
este chiar evident cd ili trag toate obirqia dintr-o singurl specie sdlbaticd.
S-a afirmat aclesea cd omul a ales pentru domesticire animalele gi plantele
care an, inniscnt. o tendin{d excepfionali spre varia{ie gi care de asemenea pot rezista
la diferite climate. Nu contest cd aceste insuqiri au sporit considerabil valoarea
multora dintre variet5{ile domestice pe care le-am produs, dar cum a putut oare
sd gtie un silbatic, atunci cind a imblinzit pentru prima oard, un animal, dacd,
acesta va varia in generaf iile urmdtoare sau dacd va rczista la diferite climate ?
Oare variabilitatea redusd a m[garului ;i a gigtei sau rezistenla micl a renului
la caldurd gi a cdmilei la frig au fost piedici pentru imblinzirea lor ? Eu nu pun
la indoiala faptul cd dacd alte animale gi plante ar fi scoase din starea lor naturald
in numir egal cu acela al speciilor noastre domestice ;i aparlinind la tot atitea
clase gi {inuturi diferite, gi dac'|a s-ar putea reproduce in stare domesticd in cursul
unui gir tot atit de lung de generatii - ca gi animalele domestice, ele ar varia in
medie in aceea;i misuri ca gi speciile strlmogegti ale raselor noastre domestice *
existente.
in ceea ce privegte majoritatea anirnalelor gi plantelor noastre domesticite
de mult, flu se poate ajunge la vreo concluzie precisd asupra faptului, dacb descind
dintr-una sau din mai multe specii sdlbatice. Argumentul principal al adep{ilor
teoriei originii multiple a animalelor noastre domestice este cd gdsim din cele mai
vechi timpuri, pe monumentele din Egipt in locuinlele lacustre din Elve{ia,
;i
o mare diversitate de rase si cd unele din aceste forme strdvechi se aseamdnd mult
( ]li l {-iI]\ I:.\ SPI',t.lILO Jt

sAu sint chiar identice cu cele existente astd.zi. Acest lucru insd nu face decit si
imp_ingi intr-un trecut Si mai indeplrtat istor ra civilizaliei
;i sd arate cd animalele
ati fosl domesticite ?ntr-o perioada mult mai timpurie decii s-a arezut pind acum.
Locrtitorii lacugtri din Elvelia cultivau citeva feluri de griu ;i de orz, ma2dre, macul
1..'e riru ulei si inr-rl : ei aveau de asemenea citeva animalJdomesticite gi fdceau comer!
ctr alte.pop-oare. Toate acestea aratd. clar, dupd cum a tematcat Heet, cd popula{ia
rc-spectiv[ fdcuse progrese considerabile in privinfa civiliza[iei incd din vre*urile
acelea indepdrtate. Acest iucru implic[ o lr-rng[ perioad[ piemergdtoare cu civili-
,.?\re.mai.Putin inaintat6., in timpul clreia animalele domesticite,irescute de cdtre
diferite triburi in regiuni diferite, au variat probabil, dind nastere unor rase distincte.
De cind s-au descoperit unelte de cremene in straturile 'superficiale ale solului,
din mai mr-rlte pdrli ale lumii, toli geologii s?nt convingi cd omul primitiv a existat
incd dintr-o perioadd foarte indepdrtatd, iar astdzi gtim cd nu eiistd nici un trib
care sd fie atit de inapoiat, incit sd nu fi dornesticit cel pu{in ciinele.
Originea celor mai multe dintre animalele noastre domestice va rimine probabil
pentru totdeauna neclard. Dar pot afirm a aict cE studiind ciinii clomestici din intreaga
lume, am ajuns la concluzia, dupd ce aln adunat cu sirguinla toate faptele cunoscute,
c[ au fost domesticite mai multe specii sSlbatice d; Caniclae, iui singele 1or, in
unele cazuri amestecat, curge in venele raselor noastre domestice. in priultrla oilor
9j _c1qrelor nu--mi pot face o p[rere precisd. Din faptele pe care mi lia comunicat
d-l Blyth, in legiturd cu obiceiurile, mugetul, constittiiia gi structura vitelor cu
c.99o?$a, din India,_ pare aproape sigr-rr cd ele provin dintr-o specie originard
diferitd decit aceea din care descind vitele noastre europene. Unii specialigti c6mpe-
tenfi afirmd cd acestea din urmd au avut doi sau frei strdmogi salbaiici -- dar
nu se ;tie dacd. strdmogii pot fi considera{i sau nu drept specii rdistincte. Aceastd
conctrrtzie, ca qi aceea privitoare la deosebirea specifici. dintre vitele cu cocoagd
;i cele comune, poate fi consid eratd. ca intem eiatd, in urma admirabilelor cercetfri
flc.ute de prof. Riitimeyer. in privin{a cailor, ciin motive pe care nu le pot enumera
aici, .d.fi mai am incd indoieli, inclin spre concluzia cd toate rasele bparlin unei
aceleiagi specii, concluzie opr-rsd pdrerii multor autori. Deoarece am
linui 9i am
crescut mai toate formele englezegti de gdini, le-am inmr.rllit ;i incruci$at gi ie-am
examinat scheletele, sint absolut sigur cd toate se trag din gdina sdlbatica indi and.,
Gallus hankiva. La aceeagi concluzie a ajuns 9i d-l -Blyth, ca 9i al[i autori care
au studiat aceasti pasdre in India. ln ceei ce privegte ralele gi iepurii de casd care
au fiecare forme ce diferd mult unele de altele, este limpede ci se {rag, fdrd, excepfie,
fie din rala sllbaticd fie din iepurele sdlbatic comun. feoria originif tuturor raieior
noastre domestice din diferite forme originare a fost dusd pin[ la absurd de unii
atttori. Acegtia susfin ci orice rasd care iqi transmite,, prin inmgllire caracterele
ei
faceastd
distinctive, oricit de neinsemnate ar fi ele, a avut prototipul ei salbatic. Dupd
concepqie ar insemna c5. au existat mai multe specii iatUatice de vite, mai
multe specii sSlbatice de oi gi de capre, chiar daci ne-arn mdrgini numai la Europa
ba chiar in Marea Britanie trebuie sd fi existat mai rnulte lpecii sdlbatice. Unul
din acegti autori crede cd, au existat odinioard unsprezece specii sdlbatice de oi
caracteristice pentru Marea Britanie ! DacS linern seama cd Marea Britanie nu are
in prezent nici un mamifer specific ei, cd Franla are numai citeva, deosebite de
cele din Germania, cd acela;i Jucru se petrece cu Ungaria, Spania etc., gi dacia,
totodat5 linem seami de faptul cd fiecare dintre aceste ldri are citeva varietiii speci-
YAHiATTA i\ {t()NDITITLE viliTII D()MEsrlcrl DI

fice de vite, de oi etc., atunci trebuie sI admitem cd in Europa s-au n5.scut citeva
forme domestice, fiindcd altminteri nu lte-am putea explica de unde au ap[rut
ele. Acelagi lucru gi in India. Chiar in cazul formelor ciinelui domestic din intreaga
lume, care dr"rp[ pf,rerea mea deriv[ din mai multe specii sllbatice, este cert cd"
au existat un nnmir imens de variafii ereditare. Altfel, cine poate crede cd au existat
vreodati in stare srilbaticd animale foarte asemdndtoare cu ogarul ttalian, cu blood-
houncJ, cu bull-dogul, cu pug-dog, cu 6pagneul-ul Blenheim etc., atit de diferite de
toate canidele sdlbatice ? S-a afirmat adesea, cu preal mult[ ugurinli , cd toate
rasele noastre de ciini s-au format prin incrucigarea citorva specii primitive; dar
prin incrucigare nu putem obline decit forme intrucitva intermediare intre formele
parentale qi dac'a am atribui acestui proces toate rasele noastre domestice, ar trebui
si admitem cb au existat mai inainte, in stare sSlbaticd, formele cele mai extreme,
ca ogarul italian, bloodhound., bull-dogul etc. Mai mult incd, posibilitatea de
a crea rase distincte prin incruci;are a fost mult exageratd,. Sint cunoscute numeroase
cttzvri care arati cd o rasd poate fi modificatd prin incrucigdri ocazionale, dacd
e ajr-rtat5 de o seieciie atenti a indivizllor ce prezhtd caracterul dorit; dar oblinerea
unei rase intermediare intre dou[ rase absolut distincte constituie un lucru foarte
greu. Sir i. Sebright a fdcut experienfe speciale in acest sens fdrd, a putea insd ajunge
la vreun rezultat. Descenden{ii, din prima incruciqarc a doud rase pure, sint in
general destnl de reugiti ,si uneori (dupi cum am vdzut la porumbei) av caractere
rrniforme, astfel incit totul pare foarte simplu;dar cind acegti hibrizi se incruci;eazd,
intre ei timp de mai multe generalii, nu mai gisim decit arareori doi indivizi care
sil semene intre ei gi atunci ni se vddegte intreaga greutate a problemei.

RASEI,E PORUMBELULUI DOMESTtrC, ORIGINEA LOR


$I DEOSEBIRILE DINTRE ELE
Fiind convins ci orice problemd se studiazd mai bine pe un anumit gmp,
fir-aln fixat, dupi o maturd chrbzuin![, asupra porumbeilor domestici. Am crescut
toate rasele pe care le-am putut cump5.ra sau obline intr-altfel ;i am avut norocul
sd primesc exemplare impdiate din toate collurile lumii, in special de la Onor.
W. Elliot din India ;i dela Onor. C. Murray din Persia. Despre porumbei s-au
pr-rblicat multe tratate, in diferite limbi gi unele dintre ele sint deosebit de importante,
fiindci se referd la timpuri foarte vechi. Am colaborat cu mulli crescdtori renumili
;i fac parte din doud ciuburi ale amatorilor de porumbei, din Londra. Diversit atea
raseior este de-a dreptul uimitoare. SA compar[m, de pildd, porumbelul c[liitor
englez cu porumbelul jucitor cu cioc mic 1) gi sd prirzim marea deosebire aciocurilor
lor, care provoac[ deosebiri coresplrnzdtoare ale craniilor respective. Porumbelul
cdl[tor si in special masculul, se distinge de asemenea prin exceplionaTa dezvoltare
a tegumentului carunculat de pe cap; acest caracter este insolit de pleoape foarte
dezvoltate, de orificii externe ale ndrilor foarte largi gi de o gurd laryd. Porumbelul
jucdtor are un cioc mic cu un profil aproape ca al cintilei,tar porumbelul jucdtor
comun are curiosul obicei mo;tenit, de a zbura intr-un stol compact la mare indllime
gi de a se da apoi peste cap. Strdmogul porumbeltrlui roman 2) este o pasire mare,

1; in limba englcza << shr-irt face tumbler>. Nota tracl.


e) in limba englez[ (( runt )) . - Nota trad.
( III (;I \I'-:\ SJ)F.(llll,()li

cu cioc lung $i masiv, cu picioare mari; unele din subrasele sale au gitul foarte
lung. altele au aripi gi cozi foarte lungi, altele in fine, aLr cozi extrem de scurte.
Porumbelul < Barb >> este inrudit cu porumbelul cd.l5.tor, dar in locul ciocului lung,
are unul foarte scurt gi gros. Porumbelul gu;at t) are corpul, aripile gi picioarele
ioarte alungite. iar gu$a lui enormd, pe care o umfld cu mindrie, provoac[ mirare
si ilaritate. Porumbelul Turbit 2) are un cioc scurt gi conic cu un rind de pene rdsfrinte
in jos pe piept;i obiqnuiegte sa-gi umfle mereu ugor partea superioard a esofagului.
Porumbelul gulerat 3) are penele de pe ceafd atit de r[sfrinte, incit ii formeazd o
-elugd fa[d de mdrimea S&, penele de la aripi gi coadd sint destul de lungi.
Porumbeii tambur a) gi cel rizdtor 5), dupd curn aratd si numele lor
foarte diferit in compara\te cu celelalte rase. Porumbelul rotat6) are 30 - ginguresc
sau chiar
40 de pene codale in loc de 12 sau 14, cit e numdrul normalla to(i membrii marii
familii a porumbeilor. Ei poartd aceste pene desfdcute gi ridicate vertical incit
Ia exemplarele cele mai reugite , coada atinge capul, dar glanda cu grdsime (uropi-
giand Nota trad.) este cll totul atrofiatd. In felul acesta se mai pot caracteri,za
inci ;i- alte multe rase, mai pufin distincte.
La scheletele tuturor raselor, dezvoltarea oaselor scheletului facial diferd
enorm. in privin{a_ lungimii, lalimii gi curburii lor. Forma ca gi ldlimea gi lungimea
ramurii mandibr-rlei variazd" intr-o mdsurd considerabila. Numdrul vertrebrelor
coccigiene gi sacrale variazd" ca gi coastele care se deosebesc ;i prin l[fimea lor rela-
tivd gi prin prezenla apofizelor. Mirimea gi forma orificiilor sternului sint foarte
variabile, de asemenea unghiul de divergenfi 9i m5"rimea relativd a celor doud
bra(e ale clavictrlei. Lirgimea relativd a deschiderii gurii, iungimea relativ[ a pleoa-
pelor, a orificiului nirilor, a limbii (nu intotdeauna in strictb corela{ie cu lungimea
ciocului), climensiunea gugii ;i a pdrtii superioare a esofagului, dezvoltarea gi
regresul glandei de grdsime (uropigiene, Noto trad.); numirul de pene remige
gi rectrice primare ; lungimea relativd a aripii gi a cozii una fa!'|a de alta gi fa[Ft
de lungimea corpului ; lungimea relativi a piciorului intreg gi a labei ; numdrul
solzilor cornogi de pe degete, dezvoltarea tegumentului interdigital -- toate acestea
sint elemente structurale variabile. Yariazd, de asemenea si perioada apari{iei pena-
jului definitiv dupd cum vanazla si starea pufului care imbracd puiul la iegirea din
g6oace. Forma gi m[rimea oudlor variazd li ele. Felul de a zbura rar la unele rase
llasul gi temperamentul difer[ esen{ial. in slirg tt,la anumite rase masculii 9i femelele
diferi pufin intre ei. Prin urmare se poate alege un numdr de porumbei pe care un
ornitolog, c[ruial-ar fi prezentate spunindr-r-i-se ci sint pdsdri sdlbatice, le-ar clasi-
fica cu siguran!5 ca specii cu totul distincte. Mai mult chiar, nu cred si exis,"e vreun
ornitolog care sd puni in cadrul aceluiagi gen, porumbelul c616tor englez, porumbelul
jucdtor cu cioc mic, porumbelul roman, porumbelrrl Barb, porumbelul gugat gi pe cel
rotat in cadrul aceluiasi gen, cu atit mai mult cu cit i s-ar putea ardta in fiecare din
aceste rase mai multe subvartet/ali cu caractere ereditare pe care le-ar numi specii.
Oricit de mari ar fi diferenfele dintre rasele de porumbei, sint pe deplin
convins cla e just[ p[rerea generald a naturaligtilor qi anume cd toate rasele ili
t) ir-tt-b" .nglezi < pouter>>.
- Nota trad.
2) Tn limba englezd turbit>>, asemf,nf,tor
<< cu porumbelul misirliu. - Nota tracl.
' 3) Tn limba englezi < jacobin>>. Nota tracl.
a; In limba englezd ( trumpeter)).- Nota trad.
6) In limba englezd <laughter>>. -Nota trad.
6) ln limba englezd" <fantail>>. *-- Nota trad.
\' \ItI-\T1.\ I\ r,o\l)ITIILi- \-IIrTIl Ir{}lIFlSJ'l(.[. 59

trag obir;ia din porumbelul de stincd (.Columba livia), cuprinzind in aceasti


nofiune, mai multe rase geografice sau subspecii, ce se deosebesc intre ele prin
caractere cu tot ul neinsemnate. Deoarece multe din motivele care ne-au dus la
aceasti concluzie pot fi aplicate intr-o oarecare mdsurd gi la alte cazuri, le voi
expune aici pe scurt. Dacd diversele rase nu sint varietd\i si nu se trag din porum-
belul de stincd, ele trebuie sd descindi din cel pulin 7 sau 8 forme strdmogegti,
deoarece e imposibil si credm actualele rase domestice prin incruciqarea unui
numdr mai mic de forme. Astfel de pilda, cum poate fi bun5oard creat porum-
belnl gu;at, prin incrucigarea a doud rase, dacd cel pufin unul dintre p[rin{i n-ar
avea o gugA enorml i Toli presupu;ii strdmogi, trebuie sd fi fost porumbei de
stinc[, adicd porumbei care nu cuibdresc;i nici nu se aqazd, de obicei pe copaci.
Dar pe linga Columba liviu qi subspeciile ei geografice se mai cunosc numai doul
sau trei alte specii de porumbei de stinc6, iar acestea n-au nici unul din carac-
terele raselor domestice. De aici ar rezulta, fie cd presupusele forme de origin6
mai exist[ inc[ in regiunile unde au fost prima oard domesticite, dar au rbmas
necurloscute ornitologilor, fapt neverosimil, dat fiind mirimea, felul lor de via![
gi insugirile lor remarcabile, fie cd aceste forme silbatice au dispdrut. Dar e greu
sd admitem ch au putut fi exterminate pds[ri care isi fac cuibul in stinci pr[pis-
tioase si zboara bine. Intr-adevdr porumbelul nostru de stincd comun, care are
arcelagi fel cle via![ ca qi rasele domestice. n-a fost exterrninat nici mdcar pe micile
insule britanice sau pe coastele iVfediteranei. De aici rezultd. cd presupusa exter-
minare a atitor de multe specii cu obiceiuri asemdnitoare cu cele ale porumbelului
de stincd, constituie o afirma{ie foarte pripit6. Mai mult inc5, toate rasele dome-
sticite men{ionate mai sus, au fost rdspindite ?n intreaga Jume gi astfel, unele din
ele trebuie sd fi ajuns din nou in lara lor de origine ; totugi nici una nu s-a
sdlbdticit sau nu trdiegte in libertate, afard de porumbelul obignuit, care nu este
decit o formi foarte pufin schirnbatd a porumbelului de stinc[ gi care s-a sdlba-
ticit in multe regiuni. Toate experien{ele recente aratd cd este foarte greu sd faci
ca animalele salbatice sd se reproducd in stare domesticd; totusi in rpoteza
originii multiple a porumbeilor nogtri, trebuie sd presupunem cd cel pu(in 7 sau 8
specii au fost domesticite in a$a fel ?n timpurile strivechi de cdtre omul semi-
civilizat, incit au devenit proli fice in captivitate.
Un argument foarte lmportant gi aplicabil in multe alte cazsrr este faptul
c[ rasele menfionate, degi concordd in general cu porumbeh-rl de stincd in privinfa
constituliei,, felului de viaf5, glasului, culorii gi in cele rnai multe p5r!i ale struc-
turii 1or, prezint[ in alte privinfe devieri cu totul anormale. In zadar vom ciuta
in toatd marea familie a Columbidelor, un cioc ca acela al porumbelului englez
cil[tor, al porumbelului jucdtor cu cioc mic sau al porumbelului < Barb > sall
pene rdsfrinte ca ale guleratului ; o guqd ca a porumbelului gugat ; rectrice in
evantai ca ale porumbelului rotat. De aici ar trebni sd presupunem cd omul semi-
civilizat nu numai cd a reugit si domesticeascd foarte bine mai multe specii, dar
cd a ales in mod intentionat, sau intimpldtor, specii deosebit Ce anormale gi, in
sfirgit, cd acele specii all dispirut sau au devenit necunoscute. Dar coinciderea
atitor imprejurdri ciudate pare cu totul neverosimila.
Anumite fapte in legiturd cu culoarea porumbeilor merit[ s[ fie semnalate.
Porumbelul de stincd are o culoare de un albastru de ardezie gi abdomenul alb'
dar la subspecia indiand C. interntedia Strickland, abdomenul este de culoarJ
ORIGINEA SP]JCIILOR

albiistruie. Coada lui are o d ungd transversali terminald de culoare inchis6, cu


penele externe rdsfrinte in afard, gi albe la baz6. Aripile au dou[ dungi negre.
Unele rase semiciornestice ;i unele rase propriu-zise s5lbatice au aripile pitate cu
negru, pe lingi:r cetre doud d ungi negre. Toate aceste desene nu apar impreun[
la. nici o altd specie din intreaga familie. La fiecare din rasele domestice, dac[
cercetiim exemplare crescute cu mult[ griji, observdm cd toate caracterele men-
lionate chi;rr ;i bordrrca albd. a penelor codale de la margini , apar uneori impreund
gi perfect de bine dezvoltate. Mai mult, cind se incruci;eazd pdsdri din doud sau
mai multe rase distincte, nici una din ele nefiind albastri sau neavind nici unul
din semneie specificate, descendenlii hrbrizi au insugirea de a dobindi brusc aceste
caractere. Voi da unul din multele exemple observate de mine : am incruci;at
porr-rmbei albi rotati, care i;i transmi t caracterele in mod foarte constant, cu
porumbei < Barb > negri gi aceasta, deoarece varietdlile albastre de < Barb >
nu se intitrnesc in Anglia ;-hibrizii au fost negri, cafenii gi pestrifi. Am incrucigat
de asemenea un porumbel < Barb > cu un pestri!, acesta din urmd fiind o pasdre
albi clr o ccadl rogie gi o patd rogie pe frunte, remarcabilA de asemenea prin
constanta caracterelor. Hibrizii au iegit cenuqii gi pestrifi. Am incrucigat apoi
unul din hibrizii dintre porumbelul rotat gi < Barb ) cu un hibrid dintre < Barb >
si pestril gi am obiinut o paslre de un albastru frumos, cu abdomenul alb, cu
doud linii negre pe aripi, cu penele codale dungate cu margine albd, exact ca 7a
orice porumbel de stinc[ sllbatic ! Acest rezultat poate fi inleles pe baza princi-
piuluri bine cunoscut al intoarcerii la caracterele strdmogegti, doar dacd admitem
cd toate rasele domestice au provenit din porumbelul de stincd. Dacd, renunldm
insd la aceasti explicalie, trebuie sd recurgem la una din urm5toarele doui pre-
supuneri, ambele foarte neverosimile : in primul rind cd toate formele presupuse
originare ar fi fost colorate qi ar fi avut un desen ca porumbelul de stincd gi
atunci ln fiecare rasd ar exista o tendin![ de a se reveni la colorafia gi desenul
original. A doua presupunere ar fi cd fiecare rasd, chiar cea mai curatd, s-a incru-
cigat timp de 12 sau 20 de generalii cu porumbelul de stincd : eu zic in decurs
de 12 sau 2A de generafii, deoarece nu se cunoagte nici un caz de intoarcere a
unui hibrid la caractereie strdmogului de singe strdin, dupd un numir mai mare
de -eeneralii. La o rasi care a fost incrucigatd numai o datd, tendin{a de a reveni
Ia vrerinul din caracterele dobindite dintr-o astfel de ircrucigare va slabi firegte
din ce in ce mai mult, deoarece cu fiece generalie urmdtoare va fi tot mai pu{in
singe striin. Daci n-a existat insd vreo incrucisare qi se vddegte in acea rasd o
tenciin{5 de a rel,eni la un caracter ce fusese pierdut in cursul unor generalii ante-
rioare, aceast[ tendinfd dupl cite gtim, se poate transmite fdr6 a sldbi timp de
un numdr indefinit de genera{ii. Aceste doul cazuri deosebite de revenire sint
adesea confundate de auiorii care au scris despre ereditate. in fine, hibrizii dintre
toate rasele de porumbei sint perfect fertili, dupi cum pot s[ afirm pe baza obser-
vajiilor mele fiicute intentionat cu cele mai diferite rase. Se gtie ci foarte puline
sint cazurile afirmate ca sigr"ire de hibrizi intre specii de animale cu totul distincte,
care sd fie perfect fertili. Unii autori cred cd o domesticire indelungatd, elimin[
aceast[ puternici tenclinli de sterilitate a speciilor. Aceasti concluzie apare ca
foarte justd, din perspectiva istoriei ciinelui gi a citorva altor animale domestice,
dac[ o aplic[m unor specii strins inrudite intre ele. Dar ar fi extrem de pripit,
s-o extindem atit de mult incit si presupunem c[ specii din naturS, atit de distincte
VARIATIA IN CONIJITlTLL VII'TII DO}IESi'ICI' 61

la origine, cum sint astdzi rasele de porumbei numite : cdlatori, jucitori, guga{i
qi rotali .ar produce o descenden![ perfect fertild inter se. Din aceste motive pi
anume : improbabilitatea ca omul si fi reugit cindva sd faci 7 sau 8 specii de
porumbei care sd se reproducd in stare domesticitd; faptul cE. aceste presupuse
specii sint cu totul necunoscute in stare s6lbaticd gi nu trdiesc nic[ieri in iibertate;
faptul ci aceste specii prezintd anumite caractere foarte anormale in compara{ie
cu toate celelalte Columbiglae, atit de asem[ndtoare in majoritatea aspectelor lor
cu porumbelul de stincd ;' reaparilra ocazionald a culorii ilbastre 9i ; diferitelor
desene negre la toate rasele indiferent dacd sint crescute pure sau incrucig ate;
in fine, faptul cd descenden{ii hibrizi sint perfect fertili - putem conchide in
ansamblu cra toate rasele noastre domestice descind din porumbelul de stinc6,
Columba livia, cu subspeciile ei geografice. in sprijinul acestui punct de vedere
voi adduga in primul rind, cla porumbelul salbitic ( Columba livia ) , a putut i
domesticit in Europa gi India gi cd seamdnd prin felul de viald ca 9i prin mutrte
particularitSli de conformalie cu toate rasele domestice. In al doilea rind, ca clegi
un porumbel cdldtor din Anglia sau un porumbel juc[tor cu cioc mic diferi rnult
prin anumite caractere de porumbelul de stinc6, totugi, comparind nurneroasele
subvarietifi ale acestor doud rase, in special acele provenind din regiuni inde-
pirtate, putem stabili intre ele si porumbelul de stinc5, o serie aproape neintre-
rupti; acelagi lucru este posibil ;i in alte citeva cazLtrr, dar nu pentru toate rasele.
In al treilea rind, caracterele distinctive ale fiecSrei rase se remarc[ printr-o varia-
bilitate deosebitd; de exemplu carunculul ;i lungimea ciocului la portimbelul
cdl6tor, lungimea redusd a ciocului la porumbelul juc[tor gi numf,rul penelor
^rind, acestui fapt va fi evidenti cind vom trata
codale la porumbelul rotat; explica\ia
despre seleclie. in al patrulea la multe pbpoare, porumbeii au constituit
obiectul unor ingrijiri minulioase qi al dragostei. Ei au fost dornestici{i de mii
de ani in multe parli ale lumii; cea mai veche menliune despre pL')rumbei a fost
fdcutd cu 3000 ani i.e.n., in timpul celei de a cincea dinastii egiptene, dr.rpf, cum
mi-a indicat prof. Lepsius; dar Mr. Birch mi-a comunicat cd porumbeii sint
pomenifi intr-b hstd de bucate a dinastiei precedente. in timpul rornanilor, clupb
cum afldm de la Pliniu, se ddde au premii imens e penftu porumbei ; < ei ajunseserd
pin[ acolo incit le puteau socoti genealogia gi rasa >. Akber Han, in India, aprecia
mult porumbeii, pe la 1600 ; nu mai pu{in de 20 000 de porumbei insofeau curtea
hanului. << Monarhii din Iran ;i Turan ii trimiteau unele pdsdri foarte rare )) $i,
continu[ cronicarul curlii : < Majestatea Sa, incrucigind rasele, metodd care n-a
mai fost practicatd mai inainte, le-a imbundt[fit in chip uirnitor ! > Cam in aceeagi
perioadd olandezii erau tot atit de pasionali de porumbei pe cit fuseser[ vechii
romani. Importan{a capital5 a acestor considera{ii in ceea ce privegte nurndrul
imens de variafii pe care le-au suferit porumbeii, va iegi in evidenld de asemenea
cind vom trata despre selecfie. Vom vedea tot atunci de ce diferitele rase au atit
de des un caracter intrucitva monstruos. Este de asemenea o imprejurare extrem
de favorabil[ pentru crearea raselor distincte, faptul cd la porumbei, masculul
gi femela pot fi ugor imperecheali pentru toatd" viala gi astfel rase diferite pot
fi {inute impreund in aceeagi cugc6. Am discutat originea probabill, a porumbeilor
domestici mai pe larg, de;i cu totul insuficient; pentru cd atunci cind am crescut
pentru prima dat5. porumbei gi am ingrijit diferite rase, ;tiind cit sint ele de
constante, am fost tot atit de pu{in inclinat s5 admit provenien{a ior, de la inceputul
62 (l It I (; I \.L J\ S l'ltt, Ill,(JIt

domesticirii, dintr-un strdmo; comun, pe cit de pulin inclinat este ca sd admitd


acest lucru oricare naturalist in privinla numeroaselor specii de Fringillidae sau alte
grupe de pdsdri din naturd. M-a impresionat in mod deosebit un fapt ;i anume
cd aproape toli crescdtorii diverselor animale domestice gi cultivatorii de plante
cu care am stat de vorbd ori ale cdror cdrli le-am citit, sint ferm convin;i c[ dife-
ritele rase pe care fiecare le-a ingrijit, descind din cite o specie inilial[ deosebitd.
Intrebafi, aga cum am intrebat eu adesea, pe vreun renumit crescdtor de vaci din
rasa Hereford, dac[ vitele sale nu se trag poate din rasa cu coarne lungi (Long-
horn), sau ambele dintr-o rasd. comund inruditd ;i va ride ironic. N-am intilnit
vreun cresc6tor de porumbei, de gdini, de rale sau de iepuri, care sd nu fie ferm
convins cd fiecare rasd principald. se trage dintr-o specie deosebitd. Van l\{ons,
in tratatul sdu despre pere si mere, aratd cit de mult se indoiegte de faptul c[ clife-
ritele soiuri, de exemplu un Ribston-pippin sau un mdr Codlin, s-ar putea trage
din seminlele aceluia;i porn. Se pot da nenumdrate alte exemple. Explicafia, cred,
e simpld: prin studii aprofundate, ei sint puternic impresiona{i de Ceosebiriie
dintre diferitele rase gi degi gtiu cd fiecare rasd variazd u$or deoarece iau premii
tocmai fiindcd selec{ioneazd aceste usoare diferen{e - totu;i - refuzd orice gene-
ralizare, adici refuzd, insumarea in mintea lor a micilor deosebiri acumulate in
cursul multor genera{ii succesive. Oare acei naturaligti care gtiu despre legile
eredit5lii mult mai pujin decit crescf,torii gi nu qtiu mai mult decit ei nici in ceea
ce privegte verigile intermediare in lungul ;ir al strdmosilor raseior noastre domes-
tice, dar admit totugi cd toate aceste rase domestice provin din parin{i comuni,
nu vor primi de aici o leclie de pruCen{d gi nu vor invd1a sd nu mai ia ?n rfs,
ideea cd spec'iile din naturd sint urmasii direcfi ai altor specii ?

PRINCIPIILE DE SELECTIE FOLOSITE IX :INECUT


$I EFECTELE LOR
Sd privim acum pe scurt mijloacele prin care au fost create rasele domestice,
fie dintr-o singurd specie, fie din mai multe specii inrudite. Unele rezultate pot
fi atribuite acliunii directe 9i definite a condiliilor externe de viafd, altele deprin-
derilor ; dar ar fi indrdzne! si punem pe socoteala unor asemenea factori
diferenlele dintre un cal de tracliune gi unul cle curse, un greyhound gi un
bloodhound, intre un porumbel cdldtor ;i unul juc[tor. Una din caracteristicele
cele mai importante ale raselor noastre domestice e cd vedem la ele o
adaptare nu legatd de necesit5lile organismului animalului sau a plantei, ci
in folosul omului sau potrivit capriciilor sale. Unele varia{ii folositoare omului
au ap[rut probabil in mod brusc sau printr-un salt. Astfel, mulli botariigti
cred cd scaiul Dipsacus sativus cu (epii s5,i, ce nu pot fi egala{i de nici o imita{ie
mecanicd., ar fi doar o varietate a speciei de Dipsacus sdlbatic; iar aceastd sum[
de modificS.ri ar n apdrut deodat[ intr-o plantul5.. Acelagi considererlt poate fi
aplicat ciinelui baset gi e cu totul valabil pentru oaia de Ancona. Dar cind
compardm calul de tracjiune cu cel de curse ; dromaderul cu cirnila; diferitele rase
'de ci potrivite fie pentru cimpie, fie pentru pSgunile de munte, unele avind o
lind bund pentru Lln anunrit scop, iar altele pentru scopuri diferite; cind
compardm diferitele rase de ciini, fiecare folosind intr-un anumit fel omului ; c?nd
\'.\tiI-\Tl,\ I\ C()\l)tTIIl,F- \'Il.,Tli l)(),\ltrs f I(.tj

compar[m rasele de gaini combatante ai cdror coco,si sint atit de dirji in luptele
de cocogi cu alte rase atit de pagnice sau cu gdinile oudtoare la care instinctul de
clocire este complet abolit sau cu rasa Bantam cu o talie atit de micd qi de ele-
gant6; de asemenea, cind compardm mullimea soiurilor de plante agricole, comes-
tibile, cultivate in livadd sau in grddina de flori, atit de folositoare omului in
"diferite anotimpuri si in diverse scopuri, ori atit de frumoase la vedere, trebuie
sd ne gindim, cred, mai departe decit la o simplS variabilitate. Nu putem presu-
pune cd toate rasele au fost create dintr-o dat[ atit de perfecte gi de f,olositoare
cum ne apar astdzi; intr-adev[r, in multe cazuri ;tim c5 nu aceasta a fost istoria
lor. Cheia o formeazl capacitatea omului de a selec{iona acumulativ : natura
-vrrialii
prodric-e succesive, omul le aclund in anumite direclii ce-i sint iolositoare.
ln acest sens se poate splrne despre om cd si-a creat singur rase pentru uzul sb-u.
IVXarea putere a acestui principiu de seleclie nu este ipoteticd. E sigr"rr c[
mul1i din cresc[torii renumili au modificat intr-o mare mdsr"rri in cursul unei
singure viefi cle om, rasele lor de vite gi de oi. Pentru a inlelege bine ceea ce alr
realizat ei este necesar si fie citite unele din numer'oasele tratate consacrate acestui
strbiect gi sd fie cercetate animalele respective. Cresc[torii vorbesc de obicei despre
organizafia animalelor ca despre ceva plastic pe care-l pot modela dr"rpd cum vor.
Dacd ag dispune de spa{iu, ag putea cita numeroase pasaje in acest sens din autori
foarte competen!i. Astfel Youatt, care era mai familiarizat decit oricine cu lucrd-
rile speciali;tilor in zootehnie gi care era el insusi un cunoscltor de frunte in materie
de animale, vorbe;te despre principiul selecliei ca (( despre ceea ce permite agri-
cultorului nu numai -.f, rnodifice caracterul turmei sale, ci s5-l 9i schimbe in intre-
gime. Este bagheta magicd prin care el poate da viafd oricdrei forme gi infali;ari
ce doregte >. Lordul Somerville, vorbind despre ceea ce all f5.cut crescdtorii de
oi, spune : (( ca gi^ cum ei ar fi desenat forma perfect[ cu creta, pe un zid ;i apoi
i-au dat viat5" >. In Saxonia, in ceea ce privegte oile merinos, importanla princi-
piului selec{iei este atit de recunoscut5, incit oamenii gi-au f5cut din ea o profesie.
Oile sint agezate pe o masl gi sint studiate apoi, cum cunoscdtorul de art[ str-rdiazi
un tablou. Acest lucru se repetd de trei ori la interval de citeva iuni, oile fiind de
fiecare data insemnate;i clasate, astfel ca numai cele mai bune exemplare sd fie
in cele din urmi selec(ionate, pentru reproCucere. Ceea ce au realizat astdzi cresc[-
torii englezi, e dovedit prin prefurile enorme platite pentru animalele cu o genea-
l^ogie bun6, precrrm;i prin faptul cd acestea sint exporiate in toate col{urile lumii.
In genere, ameliorarea nu se realizeazd in nici un caz prin incruci;dri intre rase
diferite; toti crescdtorii de lrunte se opun hotdrit acestui procedeu, cu excep{ia
unor incrucigiri intre subrase strins inrldite. lar cind s-a fdcut o incrucisare, cea
mai strictd seleclie este ;i mai indispensabili. decit in cazurile obignuite. Dacd
selectia ar consta numai in separarea unei variet5"{i foarte pronun{ate ;i in repro-
ducerea ei, acest principiu ar fi atit de evident incit aproape n-ar merita sd se
vorbeascl despre el, dar importanla lui constd in marele efect produs de acumu-
larea intr-o singurd direcfie timp de genera{ii succesive a unor diferenfe, absolut
insezisabile pentru un ochi far5. experien{6, diferenfe pe care, in ceea ce md pri-
vegte, am incercat in zadar sd. le observ. Nici un singur om dintr-o mie nu posedd
acuitatea vizuala ;i judecata necesard pentru a deveni un crescd.tor eminent. Dacd
e inzestrat cu aceste insuqiri gi studiazd problema ani indelun Eatr, consacrindu-;i
toatd via{a acestui tel, cu o perseverenld neobositd, va reuqi gi va realiza mari
OITIGINI,A SPETJIILON

ameliordri; dacd, ii va lipsi insd vreuna din aceste calitdgr, va suferi cu siguranfd
insuccese. Pulini oameni vor crede cu adevdrat cite insugiri naturale ;i ani de
practicS. sint necesari pentru a deveni chiar un iscusit crescdtor de porumbei.
Aceleagi principii sint urmate de horticultori, dar aici varia{iile au adesea un
caracter mai brusc. Nimeni nu poate presupune cd cele mai alese varietdfi produse
au fost realizate printr-o singur5" varialie a formei originale. Avem dovezi cd irr
multe cazLn1 in care s-au luat note exacte, lucrurile s-au petrecut altfel; in acest
sens, pentru a da un exemplu de micS importanld. citdm dimensir-rnile ?n continul
cre;tere ale agrisei comune-. La multe flori ale giadinarilor, cind le comparS.m cu
desenele lor fdcute cu 20 sau 30 de ani inainte, vedem cd s-alr produs schirnb[ri.
Cind varietatea unei plante este stabilizatra, cultivatorii rdsadului nu aleg cele rnai
bune plante, ci parcurg straturile cu rdsaduri, eliminind aga-zisele plantule rele,
cum numesc ei exemplarele care deviazd de la tipul urm[rit. Acest fel cle seleclie
este aplicat gi la animale, fiindc[ nimeni nu-i atit de nesocotit, incit si inmulleascd
cele mai nereusite animale. Exist5 ;i alte cdi pentru a observa la plante, efectele
acumulate ale selecliei; gi anume compararea diversitSlii florilor la diferitele
varietdfi ale aceleiagi specii din grddind, diversitatea frunzelor, p5stdilor, tuber-
culelor sau a oricdrei p[rfi apreciate din grS"dina de zarzavat, in cornparalie cu I
florile aceleiagi varietdli, diversitatea fructelor aceleiagi specii din livada de pomi n,

fructiferi, in comparalie cu frunzele gi florile aceleiagi grupe de variet5{i. Iat5. cit


de diferite sint frunzele de varzd li clt de aserninitoare florile, cit de
diferite sint florile de pansea gi cit de asemdndtoare frunzele; cit de mult
diferS. fructul diferitelor variet[li de agrise in privin{a r,i5rirnii, cuiorii, formei
gi perilor, in timp ce florile prezinti deosebiri neinsemnate. Aceasta nLl inseamnf,
cd varieta{ile care diferS. mult intr-o anumit[ privinfd, nu diferi de loc in altele;
asemenea lucru nu se intimpld niciodatd -- pot s-o afirm ciupa o atenti" obser-
vafie" Legea varialiilor corelative, a cdrei importan{[ nu trebuie niciodatd trecutir
cu vederea, y& determina oarecare deosebiri, dar ca reguld generali nu poate
exista indoialS. cd selec{ia continul a variatiilor ugoare la frunze, flori sau fructe,
va produce varietdti, ce se vor deosebi intre ele, mai ales prin aceste caractere.
S-ar putea obiecta cd principiul selecfiei a fost redus la o practicd metodic[
timp de peste trei sferturi de veac; e cert c5. in ultimii ani acestui subiect i s-a
dat mai mult[ atenlie publicindu-se multe tratate in legSturd. cu selec{ia. Rezul-
tatul a fost corespunzdtor, adicd rapid gi insemnat. Dar ar fi cu totul nedrept
s6 se presupuni cd aplicarea principiului selecfiei constituie o descoperire noud.
Ag putea indica mai multe citate, din antichitatea indepirtatd, in care e pe deplin
recunoscutd intreaga importanld a acestui principiu. Incd in perioadetre aspre
;i barbare ale istoriei Angliei au fost adeseori importate animale de pr[sild ;i
s-au fdcut legi pentru oprirea exportului lor. Se prescria uciderea cailor sub o
anumitd mirime, ceea ce poate fl comparat cu eliminarea de cdtre grddinar a
r[sadurilor care deviazd de la tip. Am gdsit principiul selecliei naturale folmulat
in mod distinct intr-o veche enciclopedie chinezd. Reguli explicite in privin{a ei
sint date gi de citre unii autori clasici romani. f)in anumite pasaje ale genezei,
reiese limpe^de cd in acele vremuri indepdrtate se dddea aten{ie culorii animalelor
domestice. In vremea noastr6, sS.lbaticii incruci;eazd uneori ciinii lor cu speciile
sdlbatice ale genului Canis, pentru a ameliora rasa gi aga fdceau ;i in trecut dupa
cum afirmI Pliniu. Indigenii din Africa de sud ili imperecheazd vitele de jug
\':\Itl-\'f tA t:i CUNDITIILE VlETll DuUl-lS I'ICU 6t

dupd culoare, tot astfel procedeazd, gi eschimo;ii cu ciinii 1or. Livingstone spune
cd rasele domestice bune sint foarte apreciate de negrii din centrul Africii, care
n-au legdturi cu Europenii. Unele din aceste fapte nu aratd, o selec{ie adev[ratd",
dar dovedesc c[ in timpurile vechi, cregterea animalelor domestice a fost fa.cut[
cu grijd gi cd ea este practicatd gi in prezent de cei mai inapoiali sdlbatici. Ar
fi fost intr-adevdr un fenomen ciudat - linind seama de mo;tenirea insugirilor
bune gi rele - sd nu se fi dat aten{ie selec{iei in cre;terea animalelor.

SELECTIA INCON$TIENTA
ln prezent crescdtorii de frunte incearcd prin seleclie metodicd, urmdrind un
obiectiv precis, sd creeze o noua spila sau subrasd, superioard tuturor celor existente
in {ar5. Dar pentru noi e mai importantd o formd de selec{ie ce poate fi numitd
incongtientd ;i care rezultd, din faptul cI fiecare incearcd sd oblin5 ;i sd reproducd
cele mai bune exemplare de animale. Astfel, cineva care ar vrea sd tie pointeri,
cautl firegte sd capete ciini cit mai buni gi apoi folosegte la reproducere numai
pe cei mai buni; dar nu are nici dorinla gi nici nu urmdregte sd imbunit[{eascd
permanent rasa. Totugi, sintem in drept s[ conchidem cd un asemenea proces,
continuat timp de secole, poate ameliora gi modifica orice ras6, tot a;a cum Bake-
well, Collins etc., prin acelagi procedeu, dar aplicindu-l mai metodic, &u modificat
serios, chiar in timpul viefii 1or, formele gi calitdlile cornutelor. Schimbarile lente
gi insensibile de acest fel nu pot fi niciodat[ observate dac6 nu s-au fdcut, cu mult
inainte, mdsurd.tori exacte ori desene bune^ale raselor respective; mdsurdtori 9i
desene care si slujeascd drept comparafie. In unele cazuri, in regiuni mai pulin
civtlizate, existd totugi indivizi ai aceleia;i rase neschimbali sau foarte ugor modi-
fica{i ;i anume acolo unde rasa a fost mai pufin amelioratd. Sint motive si credem
cd,: epagneul-ul regelui Charles a fost mult modificat,in mod incon;tient, din timpul
acelui monarh. Unii specialigti extrem de competen{i sint convingi cd setterul
derivd direct din 6pagneul 9i a fost ob{inut printr-o schimbare lentd a acestuia.
Se gtie cd pointerul englez a fost schimbat in cursul secolului trecut gi se crede cd
schimbdrile s-au produs, de data aceasta, mai ales prin incruci;iri cu foxul. Ceea
ce ne intereseazd.e faptul cd aceste schimbiri au fost efectuate incongtient gi treptat
dar totugi atit de puternic, incit degi vechiul pointer spaniol a venit sigur dih Spania
d-l Borrow n-a vdzut astdzi in Spania, dupd cum imi spune, nici un ciine indigen
asemindtor cu pointerul nostru.
Printr-un proces similar de seleclie gi printr-un antrenament ra{ional, carr
de curse englezi au ajuns s5,-i depdgeascd in vrtezd" gi m[rime pe strdmogii lor arabi
astfel incit ace;tia, potrivit regulamentului curselor de cai din Goodwood sint favori-
za[i in privinfa greutdlilor pe care trebuie si le poarte. Lord Spencer gi allii au ardtat
cum vitele din Anglia au crescut in greutate ;i au devenit mult mai precoce in
comparalie cu rasele crescute odinioard in aceastd lard,. Comparind referinlele
date in diferite tratate vechi, privito are la aspectul vechi gi actual al porumbeilor
Carrier gi jucitor, in Anglia, India ;i Persia, putem schi{a stadiile prin
care ei au trecut, in mod insensibil, ajungind sd se deosebeascd atit de mult de porum-
belul de stinc6.
Youatt dI un minunat exemplu de efectele unui proces de selec{ie ce poate
fi considerat ca fiind incongtient, intrucit crescdtorii nu puteau sd se fi aqteptat ;i
5- e 36
ORIGINF]A SPECIILOR

nici n-ar fi putut dori sd oblind acest rezultal anume, crearea a doud rase distincte.
Cele dou[ turme de oi Leicester ale d-lor Buckley si Burgess, scrie Youatt ( s-au
p5"strat mai mult de cincizeci de ani intr-o stare pur5. provenind din rasa inifiala
a d-lui Bakewell. Nu poate exista nici o urmd de bdnuiald pentru toli cei ce cunosc
problem a, cd acegti doi proprietari ar fi modificat singele pur al turmei d-lui Bake-
well gi totugi diferenla dintre oile acestor doi proprietari e atit de mare, incit par
sd fie varietili cu totul diferite >.
Chiar dacd ar exista sdlbatici atit de inapoia{i incit si nu se preocupe de loc
de caracterele ereditare ale descendenlilor animalelor lor domestice, totusi se poate
ca in timpul vreunei foamete sau al altor calamitd{i la care sdlbaticii sint atit de
expugi, acegtia sd ingrijeasci cu deosebitd bdgare de seamd vreun animal oarecare
pe care il socotesc deosebit de important. Asemenea animale alese vor produce
astfel mai mulli descendenli decit cele inferioare, aga c[ gi intr-un asemenea caz
se va petrece un fel de seleclie incongtientd. Vedem citd valoare acordd animalelor
pind gi sdlbaticii din lara Focului, care in timpul foametei igi ucid femeile bdtrine
gi le mdnincd, socotindu-le mai pulin prelioase decit ciinii 1or.
La plante, gisim acelaqi proces treptat de ameliorare prin pdstrare a ocazionali
a celor mai buni indivizi, indiferent dacd sint sau nu destul de deosebi{i pentru
a fi considerali la prima vedere ca varietali distincte sau dacd doud sau mai multe
specii ori rase s-au amestecat prin incruci;are. Acest proces poate fi urmdrit
perfect de bine privind dimensiunile mai mari gi frumusefea actualelor varietd{i ale
panselei, trandafirului, muscatei, daliei gi altor plante gi comparindu-le cu varie-
tAlile mai vechi sau cu formele lor strdmo;e;ti. Nimeni nu se va agtepta sd ob1in6
o pansea sau o dalie de prim[ calitate din seminlele unei plante s[lbatice. Nimeni
nu se va aqtepta sd. cultive o par[ zemoasd de prima calitate din seminfele pS.rului
s[lbatic, degi in mod intimpldtor s-ar putea obline asemene a pard" dintr-un puiet
sS"lbdticit provenit de la un pdr cultivat. Degi pdrul era cultivat in antichitate, din
descrierile lui Pliniu reiese cra para era pe atunci un fruct de slab5" calitate. In
lucrdrile de horticulturd se exprimd uimirea fa[d. de admirabila pricepere a gr[di-
narilor, care au oblinut rezultate atit de minunate din materiale atit de inferioare.
Arta lor a fost insd simpld gi, in ceea ce privegte rezultatul final, procesul a fost
realizat aproape incongtient. Ea a constat in faptul de a cultiva intotdeauna cea
mai bund varietate existentd, semdnind seminlele acesteia , iar dacd se intimpla
sd apard o varietate ceva mai bun5, era gi ea seleclionatd gi aga mai departe. Dar
grddinarii din perioada antichitilii, care cultivau cele mai bune pere pe .care le
puteau procura, ou si-au imaginat niciodatd, ce fructe splendide minc[m noi acLlm,
degi datorim excelentele noastre fructe, intr-o mic[ mdsur5, faptului c5. ei au ales
gi pistrat in mod natural cele mai bune varietdli p9 care le puteau gd.si.
IJn mare numdr de schimbdri, acumulate astfel, incet gi incongtient, explicd",
cred, faptul binecunoscut cd intr-un numdr de cazuur nu putem recunoagte ;i deci
nu putem gti care au fost formele strS.mogegti sdlbatice ale plantelor cultivate demult
in gradiniie
-ani
noastre de flori gi de zarzavat. Dacd au fost necesare secole sau mii
de pentru a ameliora sau modifica majoritatea plantelor noastre, aducindu-le
la gradul lor actual de utilitate pentru om, putem in{elege de ce nici Australia, nici
'Capul Bunei Speran{e, nici vreo altd regiune locuit[ de oameni cu totul lipsili de
clllizatrie, nu ne-au dat nici md.car o plantS" demnd de a fl cultivat[. Aceasta
s-a intimplat nu pentru cd {[rile amintite, alit de bogate in specii, n-ar poseda,
\.ARIATIA IN CONDITIILE VIETII DONtESI'ICE 67

printr-o intimplare ciudatd, forme primitive de plante folositoare, ci fiindca plan-


tele indigene nu au fost ameliorate printr-o selec(ie continui, care sd le ducd la un
grad de perfeclie comparabil cu cel dobindit de plantele {arilor cu o veche
civilizalie.
In ceea ce prive;te animalele domestice ale omului necivilizat, nu trebuie
sd uit[m cd ele au de luptat aproape intotdeauna pentru procurarea hranei lor
cel pulin in unele anotimpuri. $i urtf.t, din doud fari cu iondilii foarte cliferite
inAivizii aceleiaqi specii uuin.t o constitufie sau structurd u$or deosebite, vor ,.r,ri
sI tr6iascd mai bine intr-una decit in cealalti [ard; -- $i astfel, printr-un proces
de < selecfie naturald >> despre care vom vorbi mai pe larg in paginile urmdtoare
se vor putea forma doui *brur.. Aceasta lirmuregte, poa'ie irr pirte, de ce varie]
tatile crescute de sdlbatici, seamf,nf, mai mult cu speciile naturale - cum au remarcat
unii autori - decit varietd{ile crescute in {arile civilizate.
Pe baza celor ardtate aici, despre rolul insemnat jucat de selecfia l'dcutd de
offi, apare limpede, de ce rasele noastre domestice prezintd, in structura sau in
obiceiurile lor, jrdapt.ajla_dpUtgle*sau ntg4jlg o Putem, de asemenea
infelege caracterul adesea anormal al raselor noastre domestice 9i tot astfel, deosebi-
rile dintre ele, ce pot fi atit de mari ?n privin\a caracterelor externe gi relativ atit
de mici in privinla pdrlilor interne gi a organelor. Omul nu poate sau poate numai
cu greu sd selec{ioneze alte devieri ?n structurd decit cele care se pot vedea din
afara gi de fapt el se intereseazd rar de structura intern5. El nu poate lucra prin
selec{ie decit asupra varia{iilor, care ii apar mai intii, intr-o cit de mic[ misur6,
in mod natural. Nimeni nu va incerca s[ creeze un porumbel rotat dacd
n-a vdzut mai intii un porumbel cu o coad6 u$or dezvoltatd intrucitva intr-un
mod neobignuit, ori un porumbel gugat pind ce nLr vede un porumbel cu o gu$e
de o dimensiune ceva mal neobi;nuit5; si cu cit caracterele care i-au apdrut pentru
prima oard au fost mai anormale si mai neobignuite, cu atit mai mare va fi proba-
bilitatea ca ele sd-i relini aten{ia. Dar tolosirea Llnor expresii ca aceea de <a incerca
sI se creeze un porumbel rotat >> este - sint sigur -- extrem de incorectl in
majoritatea cazurilor. Omul care a selec{ionat prima datd un porumbel cu o coadd
pu{in mai mare, n-a visat nicicind ce vor deveni descendenlii acestui porumbel,
printr-o selecfie de lungd duratS, in parte incongtienta ;i in parte metodic[. Poate
c[ forma strdmoseascd a tuturor porumbeilor rotafi a avut numai 14 pene rectrice,
pe care le {inea u$or risfirate, ca porumbelul rotat actual din Java sau ca indivizii
din alte rase distincte, la care s-au putut numd.ra pinI la 17 pene rectrice. Poate ci
primul porumbel gu;at nu-gi umfla guga mai mult decit o face acum porumbelul
turbit - un obicei neglijat de crescdtori, deoarece nu constituie unul din scopurile
selec{iei la aceastd rasd.
Nu trebuie sd credem cf, e nevoie de o mare deviere a structurii, pentru a
atrage aten{ia crescStorului: el prinde diferenfe cit de mici gi este in natura omului
si aprecieze orice noutate oricit de neinsemnatd, care e in posesia lui. Nici nu
trebuie sd judecdm valoarea ce s-ar fi atribuit pe vremuri oric[ror mici deosebiri
individuale la aceeagi specie, dup[ valoarea care li se atribuie acum, dupa ce multe
rase s-au fixat pe deplin. Se gtie cd 9i acum apar in mod intimplator la porumbei
mici varralli, dar ele sint inldturate ca erori sau devieri de la tipul perfect al fiecdrei
rase. Gisca obignuitd n-a dat nagtere nici unei varietdJi distincte; de aceea rasa
Toulouse gi cea comun6, care difera" numai in privin{a culorii - cel mai nesigur
OITIGINEA SPECIILOR

dintre caractere - au fost prezentate in ultima vreme la expoziliile noastre de


pisdri de curte, ca rase distincte.
Aceste considera{ii explici ceea ce se observase uneori gi anume cd nu gtim
aproape nimic ln leg[turd cu originea sau istoria oricdreia dintre rasele noastre
domestice. Dar, in realitate se poate spune cu greu despre o rasd, ca gi despre un
dialect al unei limbi, cd, are o origine clar5. Omul pdstreaza gi reproduce urmagii
unui individ cu oarecari devieri ugoare de structurd, sau are mai multd grija decit
de obicei cind imperecheazd cele mai bune animale ale sale gi astfel, le amelioreazd,
iar animalele ameliorate se rdspindesc incet in imedtata vecindtate. Dar e pu{in
probabil ca ele sd. aibd. vreun nume distinct gi deoarece nu vor fi. apreciate indea-
juns, istoria lor va fi neglijatd. Cind ins[ ameliorarea va continua prin acelagi
proces lent gi treptat, ele vor avea o r[spindire gi mai largd, vor fi recunoscute ca
fiind ceva deosebit gi valoros gi de-abia atunci vor primi poate vreun nume oarecare,
local. ln 1drile semicivilizate, cu pu{ine cdi de comunicalii libere, rS.spindir.a unei
noi sub-rase va fi un proces lent. De indat[ ce caracteristicele apreciate vor fi
admise, principiul selecliei inconstiente, cum l-am denumit eu, va cduta intotdeauna,
poate mai intens intr-o perioadi decit intr-alte, dup[ cum rasa devine la modd sau
se demodeazd - poate mai mult intr-o regiune decit intr-alta, dupd gradul de
civllizagie al locuitorilor respectivi
- s[ adauge tot mereu la trds[turile caracteris-
tice ale rasei, indiferent care ar fi ele. Este ins6 foarte pulin probabil sd se fi pdstrat
vreo informafie despre vreo asemenea schimbare inceat6, variabilS gi insensibila.

CONDITIILE FAVORABILE SELECTIEI EXERCITATE DE OM


Voi spune citeva cuvinte despre condiliile favorabile gi nefavorabile aplicdrii
selec{iei de cdtre om. Un mare grad de variabilitate este vSdit favorabil, deoarece
oferd in mod spontan materialele asupra cdrora va lucra selec{ia ; aceasta nu
inseamnd insi cd simple diferenle individuale nu sint absolut suficiente, dac5. lucrim
cu multd" grljd, pentru a permite acumularea unui mare num[r de modificdri in
aproape orice direc{ie am voi. Dar cum varia{iile cu un caracter vddit util sau
agreabil pentru om nu apar decit ocazional, putinla apariliei acestora va fi mult
sporit[ dacl vom cregte un numdr mare de indivizi. De aici rezultd" c5. numdrul
este de cea mai mare importan{[ pentru reugit6. Pornind de la acest principiu,
Marshall, referindu-se la oile din anumite p[r!i din Yorkshire, s-a exprimat c6:
<< deoarece apartin in general unor oameni sdraci ;i trdiesc de cele mai multe ori

in grupe mici, ele nu pot fi niciodatd ameliorate >>. Pe de altd parte, grddinarii culti-
vind un mare numdr de exemplare din aceeagi plant6, au mult mai muit succes
decit amatorii in privin{a producerii unor varietdfi noi gi valoroase. Se poate cregte
un numdr mare'de animale ;i plante numai acolo unde existd condilii favorabile
pentru reproducerea lor. Cind sint pu{ini indivizi vor fi toli pastrali pentru repro-
ducere, indiferent de calitatea lor, ceea ce va impiedica efectiv seleclia. Dar pro-
babil cI elementul cel mai important al reu;itei este faptul ca omul s[ aprecteze
atit de mult animalul sau planta, incit sd acorde cea mai mare atenfie chiar celor
, mai mici devieri in calitilile sau structura lor. Pind cind nu se \/a acorda o astfel

de atenfie, nu se va putea realiza nimic. Am auzit spunindu-se cu toaLd serio-


zitatea despre fragt ci este un mare noroc cd au inceput sd varie ze tocmai atunci
cind grddinarii s-au apucat s6-i ingrijeascd. Este neindoielnic cd aceste fructe au
vARL\TIA iN coxntTIILE vIETII DoIIESTICE 69

varrat mereu de cind sint cultivate, dar micile varia{ii au fost neglijate. De indati
ce grddinarii insd au rdsddit exemplarele care aveau fructe pulin mai mari, care
se coceau rnai timpuriu sau erau mai gustoase gi au scos puiefi din ele, pe cei mai
buni din ei rdsddindu-i qi reproducindu-i (ajutindu-se atunci oarecum gi de incruci-
sarea speciilor distincte) s-au putut produce acele numeroase gi admirabile varietdfi
care au apdrut in cursul ultimei jumatdli de veac.
Ugurin{a de a impiedica incrucigdrile la animale constituie un element impo^r-
tant in formarea raselor noi, cel pulin intr-o tard, care posedd deja alte rase. In
acest sens, ingrddirea terenului joaci un anumit rol. Sdlbaticii nomazi sau locuitorii
cimpiilor intinse posedd rareori mai mult decit o singurd rasd din aceea,si specie.
Porumbeii pot forma perechi pe viald gi acest lucru e foarte folositor crescdtorilor,
deoarece astfel rnu.lte rase pot fi ameliorate gi pdstrate bine, degi sint amestecate
in aceeasi liulubarie ; aceasti imprejurare trebuie s[ fi inlesnit intr-o mare mdsurS.
formarea de noi rase. A; mai ad5"uga cd porumbeii pot fi reprodugi in mare num[r
gi intr-un ritm foarte rapid, iar exemplarele nereugite pot fi ugor eliminate, deoarece
pot fi consumate. Pe de altd parte pisicile, din pricina obiceiului lor de a hoindri
noaptea, flu pot fi imperecheate usor ;i degi sint atit de apreciate de femei gi copii,
rareori putem gisi printre ele o rasd distinctd, care sd se fi pdstrat mult timp.
Rasele pe care le vedem uneori sint aproape intotdeauna importate din altd lard..
Degi sint sigur cd unele animale domestice vafiazd. mai pulin decit altele, totugi
raritatea sall chiar absen{a de rase distincte la pisicd, mdgar, pdun, giscd etc.,
poate fi atribuitd in mare m[surd f'aptului c[ nu li s-a aplicat selecfia : la pisici
deoarece e foarte greu sd le imperechezi;lamd"gari fiindc5. aceste animale sint linufe
in numdr mic mai ales la oamenii sdraci, dindu-se prea pulind importanld repro-
ducerii 1or, probd cd in unele regiuni din Spania gi din Statele Unite acest animal
a fost modificat gi ameliorat in mod surprinzdtor, printr-o selec(ie atentd; la piun,
deoarece acest animal e greu de crescut gi de obicei e linut in puline exemplare ;
la gigte, fiindcd sint apreciate numai pentru 2 scopuri - pentru carne gi puf gi
poate mai ales pentnr cd nimeni n-a cdutat sd multiplice rasele ; trebuie sd addugdm
cd g?sca, in condiliile viefii domestice, pare sd posede un organism deosebit de
inflexibil, degi a vanat gi ea pu{in, dupi cum am ardtat in alt loc.
Unii autori au ardtat cd limita varialiilor la animalele domestice este atinsS,
repede gi cd ulterior nu mai poate fl depagitd. Ar fi intrucitva indrdznef sd afirmdm
cd limita a fost atinsd in vreun caz, oricare ar fi el, deoarece aproape toate animalele
gi plantele noastre au fost mult ameliorate in toate felurile in cursul unei perioade
recente, or, aceste ameliordri implic[ variafii. Ar fi la fel de indrdzne\ sd afirmdm
despre caracterele impinse astdzi pind la limita lor extremd, cd nu vor putea sd
varreze clin nou, in cadrul unor noi condilii de via{6, dupd ce au rd.mas fixe timp
de multe secole. Desigur cd, dup[ cum a remarcat cu multd dreptate d-l Wallace,
o limitb ya fi atinsd in cele din urmd. De exemplu va trebui sd existe o limitd
pentru vrteza unni animal terestru, cdci aceastd limitd e determinatd de rezistenla
care trebuie lnvinsf,, de greutatea corpului gi de puterea de contracfie a fibrelor
musculare. Dar ceea ce ne interese azd. este faptul cd varietd{ile domestice din aceeagi
specie diferd unele de altele, in aproape toate caracterele de care s-a ocupat omul
gi care au fdcut obiectul unei selec{ii, mult mai mult decit diferd intre ele speciile
distincte ale acelorasi genuri. Isidore Geoffroy Saint-Hilaire a dovedit acest
lucru, in ceea ce privegte mdrimea ; acelagi lucru s-ar putea spune gi pentru culoare
() RI (iI NI.],\ SPECIII,0 TI

si probabil gi pentru lungimea pdrului. in ceea ce prive;te vitez a, care depinde de


multe caractere fizice,calul <Eclipse) era mult mai rapid, iar un cal de fracliune
este incomparabil mai puternic decit oricare din speciile naturale respective apar-
tinind aceluiagi gen. Acelagi lucru se intimpld gi cu plantele; semin{ele diferit-elor
varietS.fi de fasole sau de porurmb, se deosebesc probabil mult mai mult ca mdrime
decit se deosebesc seminlele diferitelor specii ale oricdrui gen al acestor doud
familii. Aceeagi observalie se aplici gi fructelor diferitelor varietdli de pruni si
intr-o mare misurd pepenilor galbeni ca gi unui mare numdr de alte cazuri- asemi-
ndtoare.
SA rezuntdm problema originii raselor noastre de animale domestice gi de
plante cultivate. Condijiile de viat/a schimbate sint de cea mai mare imporianla
in ceea ce privegte provocarea variabilitalii, atit prin ac{iunea directd asupra orga-
niza[ie,i.9it gi prin acfir-rnea indirect[ afectind sistemul. reproducdtor. Eite pu-lin
probabil cd variabilitatea sd fie in orice imprejr-rrdri o rezultantd, inerentd gi nece-
sard a acestor schimbari. Forfa mai mare sau rirai micl a ereditdgii ca 9i cea a
tendintei de reintoarcere, determin[ sau nu-persistenfa varialiilor.
Variabilitatea este dirijatd de multe legi necunoscute dintre care cea mar
importanti _este probabil corelafia de cregtere. Se poate atribui o anumiti influen{[
acfiunii.definite a condiliilor de existenld, dar nu stim in ce proporfii se exerciid
aceaste influenfd. Se poate atribui o oarecare influen!d,, poate cfrlar una considera-
bild, sporirii intrebuin![rii sau neintrebuin![rii organelor. Rezr-rltatul final devinc
astfel infinit de complex. in unele cazuri incrr-rcigirlru speciilor primitiv distincte
pare sa fi jucat un rol foarte important in formarea raselor noastre. De indata
ce mai multe rase au fost create intr-o regiune oarecare, incruciqarea lor intimpla-
toare gi pe bazd de seleclie a contribuit desigur in mare mdsurd la formarea noilor
varietifi; dar importanfa incrucigdrii a fcst mult exageratd, atit in ceea ce privegte
animalele cit qi in ceea ce privegte plantele care se inmullesc prin semin{e. Impor-
t?nt? incruci;drii este imens[ la plantele care se inmullesc temporar prin butagi,
altoi etc., deoarece cultivatorul poate in acest caz sd neglijeze at?t variabilitatea
exceplionald a htbrizilor, a metisilor, cit gi sterilitatea hibrizilor; dar plantele, care
nlr se ?nmullesc prin semin{e prezintd trrentru noi pu{ind importantd, deoarece
existenfa lor este numai temporard. Peste toate aceste cauze de schimbare,acliunea
de acumulare continud a selec{iei pare si fi fost marea putere care a condus
toate aceste cauze de schimbare, fie cd a fcst aplicat[ metodic gi repede, fie cd a
fost aplicatd incongtient si lent, Car cu rezultate mult mai eficace.
CAPITOLUL II
VARIATIA IX STARE NATUNATA
L'ariabilitate '- Deosettiri intlividuale - Specii dubioase - Speciile larg rdspindite, Jbarte
imprd;tiote ;i conrune, vnriazii cel mai rrr\T JIn fiecare lard speciile din genurile mai mari
t,ariazd nmi frecv,ent dectt speciile tlin genurile nni nici/- Multe din speciile cuprinse in
ganurile mai mari seanfind cu varietdli[e, in sensul cd slnt foarte inrudite intre e[e, dar inegal,
gi cd au arii de rdspindire restrinse.

inainte de a aplica principiile elaborate in capitolul precedent la organis-


mele trdind in stare natural[, trebuie sA examindm pe scurt dacd aceste orga-
nisme sint sau nu supllse vreunei variafii. Pentru a trata cum se cuvine un astfel
de subiect ar trebui s5. ddm o lungd listd de fapte aride ; dar sarcina aceasta o
voi ldsa pentru o lucrare viitoare. De asemenea, nu voi discuta aici diferitele defi-
nilii care au fost date nofiunii de < specie ). Nici o definilie nu i-a satisfdcut pe
to{i naturaligtii, degi fiecare naturalist gtie in mod vag ce inlelege atunci cind
vorbe;te despre specie. In general, noliunea aceasta include elementul necunoscut
al unr"ri act de creafie distinct. Aproape la fel de greu se poate defini gi termenul
de < varietate > ; dar in cazul ei se inlelege aproape totdeauna ;i o origine comun6,
deqi aceasta poate fi rareori doveditd. Mai exist[ de asemenea gi aga-numitele
monstruozitagr; dar ele trec treptat in varietdLti. Presupun cA prin monstruozitate
se infelege o deviere considerabild, a structurii, deviere in general ddundtoare sau
nefolositoare speciei. Unii autori folosesc termenul de < variafie> in sens tehnic,
pentru a ardta o deviere datoritd acfiunii directe a condiliilor fizice ale viefii ;
varialiile de acest fel nLl sint considerate ereditare. Dar cine poate afirma cd
taha pitici a scoicilor din apele salmastre ale Balticei sau plantele pitice de pe
culmile alpine sau blana mai deasi a vreunui animal din nordul indeplrtat, nu
se pot moqteni in unele cazLrrr cel pufin pentru citeva genera{ii ? Iar in acest caz
presupun ci aceste forme ar putea fi denumite variet6{i.
E indoielnic cd devialiile mari gi brugte ale structurii - a$a cum le observdm
uneori la formele noastre domestice, indeosebi la plante - s-ar transmite in mod
permanent in stare naturald. Aproape fiecare parte a oric[rei fiinle vii este atit
de admirabil adaptatd la condiliile sale complexe de viafd, incit pare la fel de pulin
probabil ca ea sd fi apS.rut dintr-o dat5. in stare atit de perfectd, pe cit pare de
pu{in probabil ca o ma,sind complicatd sd fie inventatd, de om direct in forma ei
i2 () ii I T;INIiA -qT'ECIII,OR

cea mai perfectA. La animaiele domestice, apar uneori monstruozitdgr care se asea-
mdnd cu structurile normale ale altor animale cu totul diferite de ele. Astfel, se
nasc uneori porci cu un fel de trompd (proboscls) gi dacd, vreo specie sdlbaticd
a aceluiagi gen ar avea in mod natural trompd, atunci s-ar putea susfine cd" ea
a apdrut ca o monstruozitate; dar pini in prezent n-am reu;it s[ gdsesc, cu toate
cercetS.rile asidue fdcute, cazuri de monstru ozitate asemdn[toare cu structurile
normale ale formelor indeaproape'inrudite, singurele cazuri care at avea o impor-
tanld" in problema de fa!5..
Dacd asemenea forme monstruoase apar uneori in stare naturald. gi sint
capabile de reproducere (ceea ce nu se intimpld. intotdeauna), atunci, intrucit
ele apar rar cu totul izolat, pdstrarea lor depinde de imprejurdri neobignuit
;i
de prielnice. De altfel, in cursul primei generalii gi a genera{iilor urmitoare ele
s-ar incruci,sa cu forma normald, astfel incit caracterul lor anormal se va pierde
in mod inevitabil. Dar asupra problemei pdstrdrii 9i perpetudrii varia{iilor izolate
sau intimpldtoare, vom reveni intr-un capitol viitor.

iuo,",IRILE INDIVIDUALE
Numeroasele deosebiri neinsemnate care apar la descenden{ii aceloragi
pdrinli, sau care pot fi presupuse a se fi produs astfel, deoarece au fost observate
la indivizii din aceeagi specie, locuind in acelagi loc restrins, pot fi denumite deose-
biri individuale.
Nimeni nu va afirma cd totri indivizii unei specii sint formali dupd" un acelagi
tipar. Aceste deosebiri individuale sint extrem de importante pentru noi, deoarece
ele se mogtenesc adesea -_ dup[ cum poate sd vadd fiecare; ele oferd un mate-
rial asupra cdruia poate acliona selec{ia naturald;i pe care ea le poate acumula
tot aqa dupd cum acumuleazd" qi omul, intr-o direcfie datd, deosebirile individuale
ale producfiilor sale domestice. Aceste deosebiri individuale afecteazS. in general
pdr{ile pe care naturaligtii le considerd. ca neimportante ; dar ag putea ardta printr-o
lungd inqiruire de fapte, cd anumite pdrli ce pot fi considerate ca fiind importante
atit din punct de vedere fiziologic, cit gi din punctul de vedere al clasificdrii, vartazd
uneori la indivizii din cadrul aceleiagi specii. Sint convins cd 9i cel mai experi-
mentat naturalist ar fi surprins de num[rul mare al cazurilor de variabilitate,
chiar gi in pdrlile importante ale structurii, cazuri pe care le-ar putea culege din
surse competente, a$a cum le-am adunat gi eu timp de mulli ani. Trebuie si
reamintim c[ sistematicienii sint departe de a se bucura de constatarea variabilitdfii
caracterelor importante gi cil nu sint mul1i aceia care s-ar apuca sd examineze
cu grlj6 organe interne gi importante gi sd le compare la numeroase exemplare
din aceeagi specie, Nu s-ar fi agteptat nimeni ca ramificaliile nervilor principali
de lingd ganglionul mare central al unei insecte sd varieze in cadrul aceleia;i specii;
s-ar fi putut crede cel mult cd modific[ri de aceastd naturd nu se produc decit
incet gi treptat ; totugi, Sir J. Lubbock a ardtat la nervii principali de Coccus un
asemenea grad de variabilitate incit ar putea fi aproape asemuili cu sistemul
neregulat de ramuri al unui trunchi de copac. Pot sd mai adaug cd acest natu-
ralist-filozof a mai ardtat cd mugchii larvelor anumitor insecte sint departe de a
fi uniformi. Autorii se invirtesc adesea intr-un cerc vicios, suslinind cd organele
importante nu variazd" niciodati, deoarece aceqti autori (dup[ cum au qi mirtu-
\',\Irr.,\lr.l" Ir sr.r.n H \,rTr.lr rr.[ lo

risit in mod sincer ciliva naturaligti) nu consideri de fapt ca fiind importante


decit tocmai parlile care nu variaz'a. Desigur ci, privind lucrurile din acest punct
de vedere, nu vom putea g6si niciodatl vreun exemplu de varialie a unei pdrfi
importante ; dar dacd, ne situ[m pe un alt punct de vedere vom putea da, frar{t
indoial[, exemple numeroase.
Existd o chestiune legatd de deosebirile individuale gi foarte incurcatd: m[
refer la a;a-numitele genuri < proteene)) sau ( polimorfe>>, genuri in care speciile
prezintd un numlr nelimitat de variafii. In leg[turi cu multe din aceste forme,
cu greu vor putea fi gasili rndcar doi naturaligti care si fie de acord cu clasi-
ficarea lor ca specii sau ca varietdji. Pr-rtem da ca exemple genurile Rubus, Rosu
gi Hieraciunt plante, precLlm gi uneie genuri de insecte ;i de molugtc
^prtntre
brachiopode. In cele mai rnulte genuri polimorf'e, unele specii au caractere constant;
;i definite. Genurile care sint polimorfe intr-o lard, par s5. fie - cu puline excep{ii-
polimorfe 9i in alte ![ri gi de asemenea, judecind dupd cochiliile blachiopodelor,
ele au fost polimorfe gi in timpurile trecute. Aceste fapte sint extrem de nedeslu-
gite, deoarece par a ardta c[ o asemenea variabilitate nu depinde de condiliile
vie{ii. Inclin si cred c5, cel pri{in la unele din aceste genuri pclimorfe, avem de-a
face cu varia{ii care nu sint nici folositoare si nici ddundtoare pentru specii gi care
de aceea n-au fost nici sezisate gi nici fixate de c[tre selecfia iiatural[, dupd cum
vom ar|ata in cele ce Llrmeazd.
Dupd. cum gtie fiecare, indivizii aceleiagi specii prezintra adesea mari deose-
biri de structurd, independent de variabilitate, cum sint de pilda deosebirile dintre
cele doud sexe ale diferitelor animale, dintre cele dou[ sau trei caste de femele
sterile gi de lucrdtori, Ia insecte, ca gi dintre stadiile neajunse la maturitate sau
larvare ale multora din animalele inferioare. Exist[ de asemenea, atit la animale
cit qi la plante, canrri de dimorfism $i de trirnorfism. Astfel, d-l Wallace, care a
atras in ultima vreme aten[ia asllpra acestui subiect, a ardtat cd, femelele unor
anumite specii de fluturi din arhipelagui Malaez se prezintd. de obicei in dou[
sau chiar trei forme distincte : ce nu sint legate prin varietifi intermediare. Frrtz
Mtiller a descris cazurr analo,ue gi mai extraordinare incd, despre masculii unor
anumite crustacee din Brazllia. Astfel, masculii unei specii de Tancis apar in mod
obignuit in doud forme distincte ; una din ele are ciegtele puternic si ctt o form5.
diferiti, iar cealaltd are antenele inzestrate cu mult mai mulfi cili olfactivi. Degi
in majoritatea acestor cazuri, cele doud sau trei forme de animale sau de vegetale
nu sint legate in prezent intre ele prin verigi intermediare, este totugi probabil
ca acestea s5. fi existat cindva. D-l Wallace descrie, de pilda, uo anumit fluture
care prezintd, p€ aceeagi insul5, un mare num5.r de variet5{i legate intre ele prin
verigi intermediare ;i ale cdrui forme extreme se aseamdnd mult cu cele doud forme
ale unei specii inrudite dimorfe, care populeazd" o altd. parte a arhipelagului Malaez.
La fel gi la furnici; diferitele caste Ce h-rcrdtoare sint in general cu totul distincte
intre ele; dar in unele cazurq dupd cLlm vom vedea mai tirziu, castele sint legate
intre ele prin varietdfi cu treceri foarte fine. Acelagi lucru se observS, ciupd cum am
constatat 9i eu, la unele plante dimorfe. Desigur, la prima vedere pare un fapt
deosebit de remarcabil cd aceea;i femelS de fluture poate produce in acelagi timp
trei forme de femele qi una de mascul sau cd o plantd hermafroditd poate produce
din aceea,si capsuld trei forme hermalrodite distincte, pe care se dezvoltd trei feluri
diferite de femele qi trei sau chiar gase forme diferite de masculi. Oricum, exem-
at
(+ 0I]IGINT]A SPECIILOR

plele acestea nu sint decit cazurtle extreme ale faptului obignuit cd femela da
na;tere la descenclengi ai ambelor sexe, care uneori se deosebesc unul de celdlalt
in chip uimitor.
SPECII DUBIOASE

Formele care poseda intr-o mlsurd foarte insemnati caractere de specie,


clar sint atit de asemdndtoare cu alte forme sar-r atit de strins legate de acestea prin
verigi intermediare, incit naturaligtilor nu le place sd le considere drep.t specii
de slne st[tdtoare, sint in multe privinle deosebit de importante pentru noi. Avem
toate motivele sd credem cd multe dintre aceste forme dubioase gi strins inrudite
qi-an pdstrat caracterele timp indelun gat, tot atit de indelungat, dupd cite ne putgm
da ,.irnu, ca gi speciile bune gi adeidrate. in practrcd, de cite ori un naturalist
poate lega doud forme oarecare, cu ajutorul unor verigi interm_ediare, el consideri
una clintre aceste forme ca fiind varietatea celeilalte, clasificind-o ca specie pe cea
mai comunS, iar uneori pe cea care a fost descrisd prima, rar ca varietate pe cealalti.
Dar uneori se ivesc caivrr foarte dificile, pe care nu e locul sd le enumir aici,
cind e vorba de a hotdri dacd o formd este sau nu este varietatea altei forme, chiar
cind ele sint strins legate prin verigi intermediare ; nici chiar considerarea formelor
intermediare drept hibriri, aga cum se obignuiegte, nu este intotdeauna deajuns
ca sd inldture dihcultatea. Totugi, in foarte multe cazuri, o formi este clasificati
drept varietate a alteia, nu pentru cd s-ar fl gdsit verigile intermediare, ci pe_ntru
cd bbservatorul presupune
'cindva prin analogie fie cd verigile acestea existd undeva,
fie cd au existat ; in felul acesfa se deschide o poart[ largd. p[trunderii
indoielilor qi presupunerilor.
Prin urmare se pare cd, pentru a determina dacd o form5. trebuie clasificatd
ca specie sau ca varietate, nu existi altd cdlduzd, decit pdrerea naturaligtilor cu
judelatd sdndtoasd gi cu experienld vastd. Totugi, in multe cazuri, trebuie s[ hotdrim
dupa majoritatea naturaliqtilor, deoarece pu{ine littt varietdlile bine exprimate
;i bine .tinor.ute care sd nu fi fost clasate ca specii de cel pulin cifiva judec[tori
competen{i.
Nu ie poate contesta c[ asemenea varietdli de naturd dubioasd sint departe
de a fi rare. Compara{i florele Marii Britanii, Fran{ei sau Statelor Unite, descrise
de diferilii botani,sti, ,si vefi vedea ce numdr surprinzYator de forme au fost clasi-
ficate de c[tre unii boianigii drept specii bune, iar de cdtre allii numai drep_t va1i9-
tdti. D-l H. C. Watson, cdruia^ ii sint foarte recLlnoscdtor pentru ajutorul ^-.r]Ji-
laieral pe care mi |-a dat, mi-a semnalat un numir de 182 de plante din Anglia,
care sint considerate in general drept varietdfi, dar care au fost clasate de unii
botanigti drept specii ; a1-6tuind lista lor, el a gmis - multe varietdli neinsemnate,
care au fost totu$i clasificate de cdtre unii botanigti drept specii gi a omis cu totul
mai multe genuri polimorfe. in cadrul genurilor care cuprind formele cele mai
polimorfe, Fabington citeazd 251 de specii, in timp ce Bentham numai ll2 - o
diferenl[ de 139 forme dubioase. Printre animalele care se imperccheazi pentru
fiecare nastere ;i care sint foarte mobile, formele dubioase, clasificate de unii
zoologi ca'specii',iar de al1ii ca varietd\i, se gisesc r.areori in aceeagi 1ar[;.in schimb
ele sint comune in regiuni- separate. Cite din pdsdrile gi insectele Americii de Nord
gi ale Europei, care Oifera foarte pu{in unele de altele, n-au fost clasate de vreun
vr\ItIATI .{ IN ST-{RE N.\Tl.R,\LA (D

eminent naturalist drept specii indiscutabi]e, iar de altul drept varietd[i, sau, cum
li se spune adesea, drept rase geografice. In mai multe lucrdri remarcabile care se
ocupd de diferite animale, in special de lepidopterele din insulele marelui arhi-
pelag Malaez, c1-l Wallace arat/a c[ ele pot fi clasate in patru grupe gi anume
forme variabile, forme locale, rase geografice sau subspecii gi adev[ratele specii
-reprezentative. Primul grup - formele variabile __ varrazd. mult in limitele aceleiagi
insule. Formele locale sint relativ constante gi deosebite pentru fiecare insuld in
parte : dar dacd compardm intre ele toate formele din diferitele insule, deosebirile
par atit de mici qi de treptate, incit e cu neputin{a sd le definim gi sd le descriem,
degi in acela;i timp, formele extreme sint indeajuns de deosebite intre ele.
Rasele geografice sau subspeciile sint forme locale complet fixate si izolate ;
dar cum ( nu difer5. intre ele prin caractere importante sau puternic marcate >>,
nu existd, alt criteriu pentru a determina care dintre ele pot fi considerate ca specii
gi care ca varie tdti, decit p[rerea personald. in fine, speciile reprezentative ocupi
acelasi loc in economia naturald a fiecdrei insule ca gi formele locale gi subspeciile;
deoarece se deosebesc ins[ intre ele printr-un numir mai mare de diferenle decit
existd intre formele locale sau intre subspecii, ele sint clasificate de cele mai multe
ori de c6tre naturaligti drept specii veritabile. Totu;i, nll se poate da un criteriu
precis cu aiutorul c[ruia sd se poat[ recunoa;te formele variabile, formele iocale,
subspeciile si speciile reprezentative.
Incai de mult, pe cind comparam qi vedeam gi pe atlii comparind pasdrile
din insulele arhipelagului Galapagos intre ele, cit gi cu cele ale continentr-rlui
american atit de invecinat. m-a impresionat mult cit de vagd gi de arbitrard este
deosebirea dintre specii gi variet6{i. Pe insulilele micurlui grup Madeira existd
mtrlte insecte caracterizate ca varietdJi ?n admirabila lucrarc a lui Wollaston, dar
care ar putea fi desigur clasificate de mulli entomologi drept specii distincte. Chiar
lrlanda posedd citeva animale considerate astdzi in general ca varietdti, dar care
au fost cindva clasificate de cdtre unii zoolo-ei drept specii. Mai mulli ornitologi
experimentaJi considerd cocoqul nostru de p[dure englez drept o ras[ foarte
pronun{atd a unei specii norvegiene, in timp ce majoritatea autorilor il clasificd
drept o specie indiscutabild, proprie Marii Britanii. Cind locurile de trai a doui
forme indoielnice sint separate intre ele printr-o mare distan![, faptul acesta ii
face pe mulli naturali;ti sd clasifice formele respective drept specii distincte. Se
pune insd intrebarea ce distanfd trebuie socotitd ca suficientd: dacd aceea dintre
America ;i Europa e destul de mare, yd fi suficientd oare aceea dintre Europa gi
insnlele Azore, IVIadeira sau Canare sau dintre diferitele insulile ale acestor mici
arhipelaguri ?
D-l B. D. Walsh, un distins entomolog din Statele Unite, a descris ceea ce
el numegte varietdti fitofage gi specii fitofage. Majoritatea insectelor care se hrSnesc
cu vegetale, trdiesc numai pe o anumit[ plantd sau pe un grup de plante; altele
se hrdnesc cu plante felurite fdrd a face deosebire intre ele, flrd ins[ ca din aceastd
cauzd. sd maniieste vreo varia{ie. in unele cazuri totugi, Walsh a observ at cd insec-
tele trdind pe plante diferite prezrntd fie in stadiul larvar, fie in cel adult, fie in
ambele stadii, diferenfe ugoare, dar constante in ceea ce privegte culoarea, dimen-
siunea sau natura secrefiilor lor. In unele cazuri, se deosebesc ugor numai masculii,
in altele se deosebesc atit masculii cit gi femelele. Cind diferenlele sint mai puternic
accentuate ,si afecteazd ambele sexe gi toate virstele, formele sint clasificate de toli
i6 OITIGINIlA SPECIILON

entomologii drept specii bune. Dar nici un observator nu poate hotdri pentru altul,
chiar daci o poate face pentru el insugi , care dintre aceste forme fitofage pot fi
numite specii gi care din ele pot fi numite varietdti. D-l Walsh clasificd drept
vaietd\i formeie care se presupune cd se pot incruciga liber ?ntre ele; el le con-
siderd specii pe cele ce par a fi pierdut aceastd capacttate. Deoarece deosebi-
rile pro'rin din faptul cd insectele s-au hrdnit vreme indelungatd pe plante
diferite, nu ne putem a;tepta sd g[sim astdzi verigi intermediare legind intre ele
cliferitele forme. Naturalistul igi pierde astfel cea mai bund. cdlduzd pentru clasi-
ficarea formelor indoielnice ca varietdli sau ca specii. Aceasta se petrece de
ersemenea, in rnod necesar, 9i cu organismele foarte inrudite, care populeazd conti-
nente sau insule diferite. Cind, dimpotrivd, un animal sau o plantd este r[spin-
ditd in acelaqi continent, ori locuiegte pe mai multe insule ale aceluiagi arhi-
pelag gi prezintd forme diferite in diferitele regiuni, existd. intotdeauna o proba-
bilitate mai mare de descoperire a unor verigi intermediare care leagd intre ele
forrnele extrerne si le coboard, astfel la rangul de varietili.
Unii naturaii;ti suslin cd animalele nu prezintd niciodat[ varietdfi, dar in
acest caz acegti naturaligti considerd, cele mai mici diferenle ca avind o valoare
specificd ; iar cind aceea;i formd identicd, e intilnitd. ln doud {dri indepdrtate una
de alta, sau in doud forma{ii geologice, ei presupun cd sub acelagi vestmint se
ascund doud specii distincte. In felul acesta, termenul < specie > aparc ca o simpld
abstraclie inutilS, implicind gi afirmind un act separat de creafie. E sigur c5. multe
forme, considerate de judecS.tori foarte cornpetenli ca fiind variet5.{i, seamdnd
atit de mult, prin caracterele lor, cu speciile respective, incit au fost clasificate ca
atarc de alli judecatori nu mai pu{in competenli. Dar a discuta dacd trebuie sd
le consider[m ca specii sau ca varietdti atita timp cit nu existd o defini{ie indeobpte
acceptatS. a acestor termeni, insemneazd, a vorbi in vint.
Multe din cazuriie de varietSli puternic exprimate sau din speciile indoielnice
meritd atenfie, deoarece s-all extras o serie de argumente interesante din distri-
bufia geografi.cd, din variafiile analoge, din hibridare etc., incercindu-se sd se
determine locul lor in clasificare; dar spa{iul nu-mi permite sd le discut aici. Cerce-
tarea aprofun datd" ln mulfe cazuri ii va'duce desigur pe naturaligti la un acord
asupra modului de clasificare a formelor indoielnice. Trebuie sd mdrturisim insd
cd tocmai in regiunile cele mai cunoscute g[sim numdrul cel mai mare de forme
indoielnice. Am fost rzbtt de faptul cd dacd vreun animal sau vreo plantd in stare
natural[ folosegte foarte mult omului sau dacd ii atrage atenfia in mod deosebit
din vreo cauzd. oarecare, atunci variet[{ile acelui animal sau ale acelei plante vor
fi semnalate aproape pretutindeni. Adesea aceste varietd.{i vor fi clasate de unii
antori ca specii. De pild5., privili cit de minu{ios a fost studiat stejarul comun ;
gi totugi, uo autor german considerd. ca specii o duzind de forme, pe care aproape
tofi ceilalfi botanigti le considerd drept varietdft; dar in Anglia, cele mai eminente
autorit[li in materie de botanicd, cit gi practicienii, pot fi citali in sprijinul atit
al pdrerii cd stejarii sesiliflori gi cei pedunculali sint specii bune gi distincte, cit
gi al pdrerii potrivit cdreia nu sint decit simple varietd{i.
Md voi referi aici la remarcabilul memoriu, privitor la stejarii din intreaga
lume, publicat de cr-rrind de cdtre A. de Candolle. Nimeni n-a avut la dispozitria
sa materiale mai abundente pentru deosebirea speciilor gi nimeni n-ar fi putut
studia aceste materiale cu mai mult zel qi pdtrundere. Mai intii, el da amdnun{it
vARIATIA IX StrtrH NATUIT;\LA

toate numeroasele elemente ale structurii care vafiazd" la diferitele specii ;i apre-
ctazd, numeric frecvenla relativd a acestor varialii. El indicd peste o duzind, de
caractere care pot sd vafleze chiar pe aceeagi ramuri, uneori in funcfie de virstd
sau de dezvoltare, alteorifdrd ca sd se poatd ardta vreo cauzd. Dupa cllm a remarcat
Asa Gray comentind acest memoriu, asemenea caractere nu au desigur nici o
valoare specific5., dar intrd totugi, in general, in definifiile speciilor. De Candolle
continud ardtind cd acordd rangul de specii formelor care diferd prin caractere
ce nu variazd, niciodatd pe acela;i arbore gi nu sint legate nicio datlt intre ele prin
forme intermediare. Dupd aceasti disculie, rezultat al atitor lucriri, el insistd
asupra acestei observalii: < Acei care pretind cd majoritatea speciilor noastre sint
delimitate in mod precis gi c4 speciile indoielnice constituie o mici minoritate,
gre;esc. Lucrul putea s5. pari adevdrat atita timp cit un gen nu era bine cunoscut
L, ,p..iile lui eiuu stabilite pe un numdr mic de exemplire; cu alte cuvinte, uu.uu
un caracter provizoriu. De indatd insd ce ajungem la o cunoa;tere mai bund a lor
il.gp -sd apard forme intermediare gi odatd cu ele cresc ;i indgielile cu privire la
limitele specifice >. El mai adaugd c5. tocmai speciile cele mai bine cunoscute pre
zintd, cel mai mare numdr de varietali gi de subvarietdli spontane. Astfel Quercus
robur are doudzeci gi opt de varietd{i din care, exceptind gase, toate se grupeazh
in jurul a trei subspecii ,si anume: Quercus ped.unculata, sessiliflctra ,t pubescens.
Formele care leag[ aceste trei subspecii sint comparativ rare ; gi, dupd cum remarcd
tot Asa Gray, dacd aceste forme intermediare, astdzi rare, s-ar stinge cu totul,
cele.trei subspecii ar avea intre ele aceleagi raporturi pe care.le .au cele patru sau
cinci specii admise in mod provizoriu, care se grupe azd strins in jurul formei tipice
Quercis robur.ln fine, De Candolle admite ca din cele trei sute de specii pe care
le enumerd in al sdu Prodronxus ca apar{inind familiei stejarului, cel pulin doud
treimi sint specii provizorii, adicd nu sint strict conforme cu definilia datd mai
sus unei specii adevdrate. Trebuie s[ ad6ugim ci De Candolle nu mai crede cd
speciile sint crea{ii imuabile; el conchide cd teoria descendenfei este cea mai natu-
rald, < si concordd cel mai bine cu faptele cunoscute in paleontologie. in geografia
plantelor gi animalelor, in anatomie gi clasificatie >.
Cind un naturalist tindr incepe studiul unui grup de organisme ce-i sint
cu totul necunoscute, la inceput ii vine foarte greu s5 determine care sint deose-
birile ce trebuie considerate drept specifice ;i care sint cele care trebuie considerate
drept varietdfi, deoarece el nu ;tie nimic cu privire la numirul ;i felul variafiilor
ce se ivesc in grupa respectivd, fapt care dovedegte cel pufin cit de generale sint
variafiile. Dar dacd, ili fixeazd" aten{ia asupra unei singure clase trdind intr-o
singurd lard,, el va ;ti in curind cum s5. clasifice majoritatea formelor indoieinice.
Tendinla sa generald va fi de a crea mai multe specii, deoarece va fi izbit - ca gi
crescitorul de porumbei sau de pdsdri de curte, despre care am vorbit mai sus -
de amplitudinea deosebirilor prezentate de formele pe care le studiazd intr-una'
pe de altd" parte, el nu are inc[ suficiente cunogtinle generale despre varialiilJ
analoge din alte grupe gi din alte 15ri, cu ajutorul cdrora sa-;i poatd corecta primele
impresii. Pe mlsuri insd ce-gi va extinde observaliile, se va ciocni de tot mai multe
caiuri dificille, deoarece va intilni un numdr tot mai mare de forme strins inrudite.
Dar daci observaliile sale se vor extinde gi mai mult, el va reugi in cele din urmd
sd-gi formeze o pdrere, insd numai cu condilia sd admiti o largd variabilitate - rar
adev5rul acestei concluzii ii va fi adesea contestat de alli naturaligti. Dacdva ajunge
i8 ORIGINBA SPBCIIL()R

la studiul unor forme inrudite provenind din {dri astdzi separate, in care caz nu
va putea gisi verigile intermediare, el va fi nevoit sI se bazeze aproape in intre-
gime pe analogie gi astfel dificult5lile vor creste la maximllm.
Pind in prezent nu s-a putut trage o linie de demarcalie precisd intre specii
gi subspecii
- adicd intre acele forme care dupd pS.rerea unor naturaligti se apropie
f oarte mult de rangul de specie, fdrd a le ajunge intru totul ; de asemenea, nu s-a
putut trage o lirrie de demarca{ie precisd nici intre subspeciile gi varietdfile bine
pronun{ate sau intre variet[lile prea pulin vddite gi diferen(ele individuale. Aceste
diferenle se contopesc intr-o serie continud; ori no{iunea de serie duce la ideea
unei treceri reale.
De aceea, cu toate cd deosebirile individuale ii intereseazd prea pulin pe
sistematicieni, eu le consider ca fiind de cea mai mare importan![ pentru noi,
deoarece ele constituie primele trepte de formare ale acelor varietili atit de slab
pronunlate inctt se crede despre ele c5. nici nu meritd. sd fie amintite in lucrdrile
de istorie natural[. $i consider de asemenea acele varietd{i care sint ceva mai
pronunlate ;i mai constante drept trepte cdtre varietdfi gi mai pronunlate;i mai
constante ; iar pe acestea din urmi le consider ca ducind la subspecii gi apoi ia specii.
Trecerea de la o treaptd de dif,erenfiere la alta poate rezulta in multe cazuri, din
natura organismului ;i poate fi urmarea condiliilor fizice diferite la care orga-
nismul respectiv a fost supus mult[ vreme ; dar in ceea ce privegte caracterele mai
importante, adaptive, trecerea lor de la o treapt[ de diferenfiere la alta poate
fi atribuitl in mod sigur ac{iunii de acumulare a selec{iei naturale care va fi
explicat[ mai tirziu - cit ;i efectelor folosirii mai intense sau nefolosirii organelor.
O varietate bine pronLrn{ati poate fi astfel considerald ca fiind o specie incipient[;
dar mdsura in care aceasti pdrere este justi{rcatl trebuie judecatA dupi greutatea
dif'eritelor fapte gi argtimente expuse in prezenta lucrare.
Nu e necesar s[ ne inchipuim cd toate varietd{ile sau speciile incipiente ating
rangul de specie. Ele pot fie sd se sting[, fie s6 persiste ca varietiti, perioade foarte
indelungate, dupd cum a ar[tat D-l Wollaston cu privire la varietatile unor anumite
scoici terestre fosile din Madeira, sau Gaston de Saporta cu privire la plante. Dacd
o varietate s-ar dezvolta astfel incit sa deplgeasci numeric specia parentald, ea ar {r
consideratd" ca specie, iar specia ca varietate, sau va ajunge s[ inlocuiascS. si sd nimi-
ceascd specia parental5; s-ar putea de asemenea ca amindoui sd coexiste gi sd fie
considerate ca specie independentd. Dar vom reveni mattirziu asupra acestui subiect.
Din cele spuse se poate vedea c[ privesc termenul de specie ca fiind dat
in mod arbitrar, din motive de comoditate, unui grup de indivtzi care se aseamdnd
foarte mult intre ei; termenul de specie nu se deosebegte in mod esen{ial de cel
de varietate, care se dA unor forme mai pu(in distincte gi mai variabile. De
asemenea, gi termenul de valietate, in compara{ie cu simplele diferenle individuale,
este aplicat in mod arbitrar si din comoditate.

spECrrLE LARG nASpiNDrrE, FOARTE lmnnAgTrATE $I COMUNE,


VARIAZA CEL MAI MULT
Cdlduzit de considera{ii teoretice, am crezut cd voi obline unele rezultate
interesante cu privire la natura gi relafiile speciilor care variazla cel mai mult,
facind tablouri de varieteti, luate din diverse flore bine alcS.tuite. La inceput am
VAItIAfIA iN ST,THI' NATURALA 79

crezut cd e o sarcini simpl[; dar d-l H. C. Watson, c[ruia ii sint foarte inda-
torat pentru slattrri le gi ajutorul dat in aceastd problem5, m-a convins repede
cd voi intimpina multe dificu1t6li; mai tirziu d-rul Hooker mi-a exprimat aceeasi
pdrere in termeni ;i mai categorici. Las discutarea acestor dificultati si tabeleie
cuprinzind cifrele propor{ionale ale speciilor variabile, pentru o Iucrare viitoare.
D-rul Hooker imi ingdduie sd adaug c5, dupd ce a citit cu aten(ie manuscrisul
meu gi a examinat tabelele, considerd ci afirmafiile care urmeaz5. s?nt pe deplin
intemeiate. Cu toate acestea, trebuind sd tralez aici foarte pe scurt intregul snbiect,
mi stinghere;te faptul ca nu pot evita sd md refer cit de cit la < lupta pentru exis-
tenti>, la<divergenla caracterelor>> gi la alte probleme care vor fi discutate ulterior.
Alphonse de Candolle gi allii au ardtat cd plantele care au o largd rlspindire
prezintd in general varieta{i : acest lucru era de agteptat, deoarece ele sint supuse
influenlei diverselor condilii fizice si intrd in concurentA cu diferite grupe de orga-
nisme (ceea ce constituie, dupa cum vom vedea mai tirziu, o condi{ie la fel de
importantd sau chiar gi mai importantl). Dar tabelele mele aratd in plus c[, in
orice regiune limitatS, speciile cele mai comune, adicd acelea care au Lln num[r
mai mare de indivizi gi speciile care au cea mai largd rdspindire in propria lor
regiune (condilie diferitd de aceea a unei repartifii largi si, intr-o anumit[ mdsurd,
diferita gi de frecven(a speciei) dau nagtere de cele mai multe ori la r,'arietd{i destul
de pronun{ate pentru a-fi amintite in lucrdrile de botanicS. in consecin!5, speciile
cele mai infloritoare, sau cll alte cuvinte speciile dominante, cele cu o largf, repar-
ti{ie care sint cele mai larg r[sp?ndite in propria lor regiLrne, gi cu cei mai numerosi
indivizi, produc cel mai adesea varietlfi bine pronuntate sau, cum le consider
€u, specii incipiente. $i acest rezultat ar fi putut fi prevdzut, deoarece varietdfile,
pentru a deveni intrucitva permanente, &u de luptat in mod necesar cu alli locui-
tori ai regiunii, iar speciile care sint de acum dominante sint cele mai apte sd
producS urmasi ; urrmagii degi prezintd, u;oare modificlri, mostenesc totugi acele
avantaje care au dat posibilitate pdrin{ilor lor sE devind dominan{i fa{5 de speciile
conlocuitoare. Se in{elege c[ in aceste observalii asupra predominirii ne referim
numai la formele care intra in concurenld una cu alta si mai ales la reprezentanfii
aceluiagi gen sau clase avind url mod cle via{a asemin[tor. in ceea ce privegte
numdrul indivizrlor sau flrecven{a speciei, compara\ra se referd, desigur, numai
la reprezentanlii aceluiagi grup. Se poate spLlne despre o plantd superioard cd
este dominantd dacd indivizii din specia ei sint mai numeroqi ;i mai larg rdspindili
decit celelalte plante care trdiesc in condilii intrucitva asemdndtoare in regiunea
respectiv[. O asemenea plantd, nu este mai pu(in dominantd din pricind cd vreo
specie de alge filamentoase verui sau vreo ciupercd parazitd exist[ intr-un numdr
infinit mai mare de indivizi ;i cu o rdspindire mult mai larg6. Dacd insd specia de
algd filamentoasd verde sau de ciuperci parazitd depd;egte speciile inrudite lor in
sensul ardtat mai sus, atunci ea va fi specia dominantd in limitele propriei ei clase.

iN FIECARE REGIUNE SPECIILE GENURILOR MAI BoGATE VARIAZA MAI


FRECVENT DECIT SPECIILE GENURILOR MAI SARACE

Daci plantele dintr-o regiune - a$a cum sint ele descrise in orice flord -
ar fi impdr{ite in doui grlrpe egale, punindu-se pe de o parte toate plantele apar-
linind genurilor mari (adicd acelor genuri care cuprind multe specii), iar pe de
8! () Itl d,INliA bP-rr,ullLOR

altd parte cele aparlinind genurilor mai mici, se va vedea cd" primul grup cuprinde
un numdr intrucitva mai mare de specii foarte comune 9i foarte rdspindite, adic6
de specii dominante. Acest lucru era de prevdzut, deoarece insdsi existen\a a nume-
roase specii ale aceh,riagi gen, intr-o regiune, aratd, c[ in condiliile organice gi
neorganice ale regiunii existd ceva favorabil genului si, in consecinfd,era de agteptat
sa glsim la genurile mai mari, adic[ la acelea eare includ multe specii, un numir
propor{ional mai rnare de specii dominante. Existd insd atitea Cauze care tind
s[ intunece acest rezultat, incit md mird, cd, tabelele mele aratd, chiar o mici majo-
ritate in favoarea genurilor mai mari. M[ voi referi aici numaila doud din cauzele
care pot sd intunece problema. Plantele de apL dulce ca gi cele de sdriturd &u,
in general, o largd, repartilie gi se remarcd printr-o largd rispindire; acest lucru
pare sd fie legat insd de natura locurilor de trai pi nu are nici o legdturi sau are
o slabd legd.tur[ cu mdrimea genurilor clrora le aparlin aceste specii. De asemenea,
plantele inferioare in ceea ce privegte organrzatra lor sint, in general, mult mai
rdspindite decit plantele situate pe o treaptd superioard de organizalie; gi nici
aici nu existd vreo legiturd strinsd cu mdrimea genurilor. Ne vom ocupa in capi-
tolul nostru privind distribu{ia geograficd de cauza care determind plantele infe-
rioare s5" aibd. o reparti{ie atit de laryd,.
Plecind de la considera\ia cd speciile nu sint decit varietdli bine pronunfate
gi bine definite, &ffi ajuns la presupunerea cd, in fiecare reg.iune, speciile genurilor
mai mari vor prezenta rnai des varietd{i declt speciile genurilor mai mici, deoarece
ori de cite ori s-au format multe specii foarte apropiate (adicd specii aparlinind
aceluiagi gen), in regul5 generald trebuie sd se continue formarea de noi varie-
tafi sau specii incipiente. Acolo unde cresc mul1i copaci mari, ne putem agtepta
sd gdsim gi puiefi. Acolo unde s-au format prin variafie multe specii ale unui gen
inseamnd, cd" imprejurdrile au fost favorabile pentru variabilitate, ceea ce ne face
sd presupunem cd aceste imprejurdri mai sint inc[ favorabile variabilitdtii. Pe
de alti parte, daci considerdm fiecare specie ca un act special de creafie, nu exist[
nici un motiv ca grupele ce cuprind mai multe specii sa prezinte mai multe varie-
tali decit cele care cuprind pufine.
Pentru a verifica adevdrul acestei rpoteze, am impdrfit plantele din doud-
sprezece ![ri ;i insectele coleoptere din doud districte in doud grupe aproape
egale, punind de o parte speciile aparfinind genurilor mai mari, iar de alta speciile
cuprinse in genurile mai rnici. S-a dovedit in mod invariabil cd speciile cuprinse
in genurile mai mari prezentau mai multe varietSli decit cele din genurile mai
mici. Mai mult incd, speciile din genurile mari, dacd dau varietili, le prezinld
invariabil intr-un num5.r mai mare decit speciile genurilor mai mici. Aceleagi
rezultate se oblin dacd facem o altd grupare, excluzind din tabele toate genurile
mici, care cuprind de la una la patru specii. Aceste fapte au o semniflcalie deplind
pentru punctul de vedere dupi care speciile nu sint decit variet[li bine pronunfate
gi permanente; cdci oriunde s-au format multe specii ale aceluiagi gefl, sau unde,ca
sd zicem aga, fabricarea de specii a fost activ6, trebuie sd ne agteptdm, in general, s5
gdsim acest proces de fabri care inc[ in plin5. acliune, cu atit mai mult cu cit avem
toate motivele sd credem cd procesul de fabricare a noilor specii este un proces lent.
Acest lucru este desigur adevdrat, dacd considerdm variet5.file ca specii incipiente ;
cdci tabelele mele aratd, in mod clar, ca reguli generald, cd ori de cite ori s-au
format multe specii intr-un gen, speciile acelui gen prezintd, un numir de varie-
\',\Hr \Tr,\ l\ s'f-\nE N,\TL;n,\Li J1

tdti, adicd de specii incipiente, superior mediei obignuite. Aceasta nu inseamnd


c[ toate genurile mari variazd" mult in prezent gi ca igi inmultesc astfel numdrul
speciilor lor sau cd nici un gen mai mic nu variazd, sau nu se mdreste actual-
mente; cdci dacd lucrurile s-ar petrece astfel, ar fi fost fatale teoriei mele. intr-a-
devdr geologia ne aratd, in mod vddit ci adeseori genurile mici all crescut mult
in decursul timpului gi cd. genurile mari au ajuns adeseori la un maximum, apoi
au inceput sd descreascd gi, in cele din urmd., au pierit. Tot ce vrem sd demonstrdm
este cd oriunde s-au format multe specii ale unui gefl, se mai formeazd incd in
medie multe altele si acest lucru este desigur adevdrat.

MULTE DIN SPECIILE CUPRINSE IX CNNURILE MAI MARI


SEAMANA CU VARIETAIITE, IX SENSUL CA SIXT FOARTE
INRUoITT lxlnn ELE, DAR INEGAL, $I CA AU ARII DE
RASPINDIRE RESTRINSE

. ..intre speciile apar{inind genurilor mari gi variet5lile lor mai sinr ;i alte
relalii ce meritd a fi semnalate. Am vdzut cd nu existd vreun criteriu absolui sigur
pentru a deosebi speciile de varietdfile bine pronunlate ; de aceea, atunci cind
nu s:lu gdsit verigi intermediare itrtre formele indoielnice, naturaligtii au fost
nevoili tg i? o hotdrire linind seama de mdrimea deosebirii dintre ele, apreciind
prin analogie in ce mdsurd e suficient gradul deosebirii pentru a ridica la rangul
de specie una sau amindoud formele. Prin urmare, gradul de deosebire este lrn
criteriu foarte important pentru a hotdri dacd doud forme trebuie clasate ca specii
sau ca varietdli. Fries insd a observat Ia plante, iar Westwood la insecte, ci, in
genurile mari, gradul de deosebire dintre specii este adeseori extrem de mic. Am
cdutat sd verific acest lucru din punct de vedere, numeric, folosind metoda cifrelor
medii gi, cu toate ci rezultatele mele sint imperfecte, ele confirmd aceastd ipotez[.
Am consultat de asemenea ci{iva observatori experimentali, care dupd o maturd
chibzuin{d au fost de aceeagi pdrere cu mine. Prin urmare din acest punct de
vedere, speciile apar{inind genurilor mai mari se aseamdnd cu varietdlile mai
T-rlt decit speciile genurilor mici. Sau, cu alte cuvinte, se poate spune cd, in genu-
rile mari, se produce in prezent un numdr de varietd{i sau de specii incipiente
mai mare decit media, iar multe dintre speciile produse pind acum, seamdnE pind
la un anumit grad cu varietetile, deoarece se deosebesc intre ele prin mai puline
caractere diferenliale decit in mod obignuit.
Mai mult inc5, speciile din genurile mari au intre ele aceleagi raporturi pe
care Ie au gi varietdfile unei aceleiagi specii. Nici un naturalist nu poat^e pretin^de
cd toate speciile unui gen se deosebesc in mod egal una de alta; in general, ele
pot fi impar{ite in subgenuri, in secliuni sau in grupe mai mici. Dupi cum a remarcat
pe bun[ dreptate Fries, anumite grupe mici de specii se grup eazd de obicei in jurul
tltoJ specii, ca un fel de satelifi. $i ce altceva sint oare varietdfile decit nigte grupe
de forme, inegal inrudite intre ele gi grupate in jurul altor forme in juiul
speciilor parentale ? Fdrd indoiald cd intre varietdli gi specii existd - adicd
o deosebire
foarte importa"l4 li anume : gradul de deosebire, atit dintre vari etdfi, cit 9i dintre
varietd{i gi speciile lor parentale, este mult mai mic decit deosebirile dintre speciile
aceluia;i gen. Cind vom ajunge la discutarca principiului pe care l-am numit al
divergenlei caracterelor, vom vedea cum se explici acest fapt ,si cum diferenfele

6*c.363
3l 0Ir I GINIi A SITECIIL( I {l

mici dintre varietd(i tind sd creascd ;i si devind deosebiri mai mari, aga cum existd
intre specii.
Mai este o chestiune care meritd aten{ie. In general varietdlile au o. rdspin-
dire foarte restrinsd. ; aceasti afirma{ie exprimd aproape un lucru banal gi de la
sine infeles, cdci dacd, s-ar gdsi o varietate cll o rdspindire mai largd decit aceea
a presupusei sale specii parentale, denumirile lor s-ar inversa. Dar existd motive
sd credem cd speciile care sint foarte indeaproape inrudite cu alte specii, ;i se
aseam[na din acest punct de vedere cu variet5{ile, au adeseori o rdspindire foarte
restrinsd. Astfel, de pilda, d-l H. C. Watson mi-a semnalat, in excelentul < Catalog
de plante din Londra > (edi{ia a 4-a), 63 de plante care s?nt considerate specii,
dar pe care el le considerd atit de indeaproape inrudite cu alte specii, incit le
privegte ca fiind indoielnice; aceste 63 de a;a-numite specii sint rdspindite in medie
In 6,9 din regiunile botanice in care Watson a impdrlit Marea Britanie. in acela;i
catalog mai sint cuprinse 53 de variet5li recunoscute, care sint rdsplndite in
7,7 regiuni, in timp ce speciile cirorale apar{in sint rdspindite in 14,3 regiuni. Astfel,
varietd{ile recunoscute au in medie aproape aceeagi rdspindire restrinsd ca gi
formele inrudite de aproape, semnalate de Watson ca fiind specii indoielnice,
dar care sint considerate aproape de tof i botanigtii englezi drept specii bune gi
adevdrate.

REZUMAT

in rezumat, varietS{ile nu pot fi deosebite de specii decit, in primul rind,


prin descoperirea unor forme de legitur[ intermediare, iar in al doilea rind prin-
tr-un numdr oarecare, nedefinit, de deosebiri existente intre ele ; pentru cd doud
forme care diferd foarte pu{in intre ele, sint clasate in general ca varietdti, degi
nu pot fi direct legate intre ele; dar gradul deosebirilor considerate ca necesare
pentru a ridica cele doud forme la rangul de specie, nu poate fi definit. in genurile
avind, intr-o regiune oarecare, un numdr de specii superior celui mijlociu, speciile
-genurile
prezintd gi ele un numir de varieta{i mai rnare deiit media. in nrari
speciile prezintd un grad de inrudire mai apropiat, insi inegal, formind mici grupe
in jurul altor specii. Speciile foarte indeaproape inrudite cu alte specii par sd aiba
o rdspirrdire restrinsi. In toate aceste privin{e, speciile cuprinse in genurile mari
prezintd o puternicd analogie cu varietdfile. Aceste analogii le putem infelege
in mod clar, dacd, admitem cd speciile au existat cindva ca varietali ;i c[ au luat
nagtere apoi din varieta(i; dimpotrivd, aceste analogii devin cr,r totul de neinleles
dacd, admitem cd speciile au fost create separat una de alta.
De asemenea, am vdzut cd, speciile cele mai infloritoare ,si dominante din
genurile cele mai mari ale fieclrei clase, prezintd, in medie, numdrul cel mai mare
de varietdti, iar varietdlile dupd cum vom vedea mai tirziu, tind si se transforme
in specii noi gi distincte. Astfel, genurile mai mari tind sd devini gi mai mari, iar
in toatra natura formele de via{d dominante astd,zi tind sd devinS ;i mai domi-
nante, dind numero;i urmagi modificali qi dominan{i. Dar printr-o dezvoltare
treptrta pe care o vom explica mai tirziu, genurile mari tind, de asemenea s5 se
imparta irr genuri mai mici. $i astfel, formele de via{d din intregul univers se impart
in grupe subordonate altor grupe. :
CAPITOLUL ilI
LUPTA PENTRU EXISTENTA
Legdtura cu seleclia naturald
-Acest termen luat intr-un tnyeles larg - Progresia geontetricri
a tnmullirii - inmullirea rapidd a animalelor ;i plantelor naturalizate
- Natura piedicilor
care frtneazd inmulyirea-Concurenla generald
- Efectele climei - Proteclia prin numdru!
!:;'f,i';;,;,;i::;'i:,::T:;;::,,';::,,T#;"":;;::;,':,::;::T;,;,::i:::',;':;,:':::,:::;,
gen
- Relayiile reciproce dintre organisme - cele mai importante dintre toate relayiile.

inainte de a intra in subiectul acestui capitol, trebuie sd fac citeva obser-


valii preliminare pentru a ardta in ce raporturi se afli lupta pentru existen{d faf[
de selec{ia naturald. S-a ardtat in capitolul precedent cd exiatA o anumitd varia-
bilitate individuald, la organismele care trdiesc in stare silbatic5, lucru care nLl cred
sd fi fost contestat vreodatd. Pentru noi nu este esenfial dacd, numeroase forme
inCoielnice vor fi numite specii, subspecii sau varieti{i gi nu este esen{iald nici
problema rangului atribuit celor doud sau trei sute de forme indoielnice dintre
plantele care trdiesc in Marea Britanie, o datd ce este admisd existenfa varietd-
filor bine pronun{ate. Dar simpla existen{d a variabilitifii individuale gi a citorva
varietdfi bine pronuntate, degi necesard, ca fundament al lucrdrii noastre, ne ajuta
foarte pulin la inlelegerea felului cum se formeazd, speciile in natur6. Cum s-au
reahzat oare toate acele admirabile adaptdri ale unei parli a organiza]Eiei ln raport
cu altd pane sau in raport cu condiliile de viala gi cum s-au realizat oare toate
acele adapt[ri minunate ale unui organism fa!d, de altul ? Aceste minunate coadap-
tiri le vedem cu toati claritate a Ia ciocdnitoare gi la visc ; ele sint poate ceva mai
pufin vidite la parazitul cel mai umil, agdlat de perii vreunui patruped, sau de
penele vreunei pdsdri; de asemenea, ele pot fi mai pulin vddite in structura unui
gindac care se scufund[ in ap6, in sdmln{a aripatd purtatd de cea mai micd adiere
de vint; intr-un cuvint, vedem adaptdri admirabile pretutindeni ;i in fiecare parte
a lumii organice.
Ne putem intreba din nou cum se face ci varietali pe care le-am numit specii
ndscinde, se transformi in cele din urmd in specii bune ;i distincte, care in majo-
ritatea cazurilor difer[ intre ele mai mult decit varietdlile din cadrul aceleiagi
specii ? Cum se form eazd acele grupe de specii, care constituie ceea ce se nume$te
84 O NI (]I N Ii A SI'DI]IILO Ii

genuri distincte, deosebindu-se intre ele mai mult decit se deosebesc speciile din
cadrul aceluiaqi gen ? Toate aceste rczultate, dupd cum vom vedea mai pe larg
in capitolul urm[tor, decurg din lupta pentru existen{[. Datoritd acestei lupte,
varia{iile - oricit de mici ;i indiferent de cauza care le-a provocat - dacd sint
de vreun folos indivizilor dintr-o specie in relaliile lor infinit de complexe cu alte
organisme si cu condiliile fizice de via!6, vor contribui la menlinerea unor asemenea
indivizi gi vor fi in general mogtenite de descenden{i. Acegti descendenfi la rindr-rl
lor vor avea o gansd mai mare de supravieluire, deoarece din mullimea de indi-
vrzi ar oricdrei specii care sint ndsculi periodic, numai un numdr mic poate supra-
vie{ui. Acest principiu prin care orice varia[re neinsemnatd, dacd este folositoare,
se pdstreazd, l-am nr"rmit selec(ie naturald., pentru a sublinia legatura lui cu puterea
de seleclionare a omului. Dar expresia pe care o folosegte adesea Herbert Spencer,
anume supravieluirea celui mai apt, este mai proprie si uneori la fel de convena-
bila. Am vd,zut ci omul poate realtza prin seleclie, in mod sigur, rczultate bune
;i poate, prin acumularea unor variafii ugoare, dar folositoare, oferite de naturS,
si adapteze organisme la nevoile sale. Dup[ cum vom vedea ins6 in cele ce urmeazi
selecfia naturali este o for{a permanent gata de acliune ;i infinit superioari
slabelor eforturi umane, la fel cum sint operele naturii fa\d de cele de afi"d,.
Vom discr-rta acum ceva mai amdnunlii: lupta pentru existenfi. in lucrarea
mea viitoare, acest subiect va fi tratat mai pe larg, dupd cum meritd. Auguste P.
de Candolle ;i Lyell au ardtat pe lprg si in mod filozofic cd toate organismele
sint supuse unei severe concurenfe. In ceea ce privegte plantele, nimeni n-a tratat
acest subiect cu mai mult talent gi pricepere decit W. Herbert, decan de Manches-
ter, desigur datoritd bogatelor sale cunogtinfe horticole. Nimic nu este mai ugor
decit sd admili verbal adevdrul luptei generale pentru viald gi nimic nu este mai
greu pe de alt[ parte
- dup[ cum am constata-o eu insumi -- decit sd ai in minte
in mod constant aceastd concluzie. Atita timp cit ea nu se va fixa in mod temeinic
in minte, toatd economia naturii, cu fiecare fapt privitor la rdspindire, raritate,
abunden{d, disparilie gi variabilitate, va fi pulin inleleasd sau va fi infeleas[ cu
totul gregit. Fa{a naturii ne apare ca strdlucind de fericire, vedem adesea un prisos
de hrand, insd nu vedem sau uitdm cd pdsdrile care cintd fitrd. grlj6 in preajma
noastrd trdiesc mai ales pe seama insectelor sau semin{elor gi astfel distrug via[a
in mod constant; noi uitim in ce mare mlsuri sint nimicili acegti cintdre{i, oudle
gi puii 1or, de cdtre pasdri ripitoare gi de c[tre fiare; noi nu (inem seama totdeauna
c6, de;i hrana poate prisosi intr-un anumit moment, lucrul acesta nu se intimpla
in toate anotimpurile fiecdrui an.
TERMENUL DE LUPTA PENTRU EXISTENTA
FOLOSIT IN SENS LARG
Pornesc de la premisa cd voi folosi acest termen intr-un sens lary gi meta-
foric, cuprinzind dependen{a unei fiin{e fald, de alta gi cuprinzind (ceeace e mai
important) nu numai viala individului, dar si reugita in a ldsa urma;i. Se poate
spune cu drept cuvint despre dou[ animale din genul Canis cd in timp de foamete
luptd intre ele pentru hrand gi via!6. Dar gi despre o plant6, situatd la marginea
unui degert, se poate spune de asemenea cd lupti pentru via{5 impotriva secetei,
de;i ar fi mai exact sd se spund cd ea depinde de umiditate. O plantd care produce
LLIPTA PENI'RT] EXIS'IENTA

anual o mie de semin{e din care, in medie, nllmai una ajunge la maturitate, poate
fi consideratd mai just ca fiind in lupti cu plantele de acelaqi fel sau diferite, care
acoperS" de acum acel teren. Viscul depinde de mdr gi de alli ciliva arbori, dar
se poate spune numai intr-un sens forfat cd el lupti cu acegti arbori, numai pentru
simplu fapt cd daci pe acelagi arbore cresc prea mulli din acegtr parazili, arborele
va sl[bi gi va pieri. Dar mai multe plantule de visc, crescind aldturi pe aceeagi
ramur6, pot fi considerate mai just ca luptind una cu alta. Deoarece viscul este
rdspindit de pds[ri, existenJa lui depinde de ele; gi exprimindu-ne metaforic se
poate spune cd, el luptd cu alte plante fructifere, atrdgind pdsdrile s5-i mdnince
fructele gi astfel sd-i impr[gtie seminlele. In toate aceste sensuri, care trec unul
intr-altul, eu folosesc, din comoditate, termenul general de lupti pentru existen@.

PROGRESIA GEOMETRICA A INMULTIRII


Lupta pentru existen{d decurge in mod inevitabil din progresia rapidd cu
care tind sd se inmulleascd toate organismele. Fiecare fiin{d, care in cursul normal
al vie(ii sale produce mai multe oud sau semin{e , yd trebui sd sufere distrugeri
?n timpul unei perioade a viefii sale, sau intr-un anumit anotimp sau ocazional
in cursul vreunui an, altfel pe baza principiului inmullirii in progresie geometric5,
numdrul sdu va deveni repede atit de neobi;nuit de mare incit nici o regiune n-ar
putea s6-i suporte progenitura. De aici rezultd, c[ deoarece se nasc mai mulli
indivizi decit pot supravielui, in fiecare caz trebuie si se producd o lupt[ pentru
existen{[, fie intre indivizii aceleiagi specii, fie intre indivizii speciilor diferite,
fie cu condiliile fizice de via![. Aceasta este doctrina lui Malthus aplicatd mult
mai larg gi multilateral intregii lumi animale gi vegetale; deoarece in acest caz
nu poate fi vorba de vreo sporire artificiald a hranei ;i nici de vreo ablinere
prudentd de la c5sdtorie. Dacd actualmente unele specii ar putea cre;te numeric
mai mult sau mai pu{in repede, nu toate pot face aceasta, deoarece pdmintul nu
le-ar putea intreline.
Nu existi nici exceplii de la regula cd fiecare organism se inmullegte in mod
natural intr-o progresie atit de rapidd, incit dacd nu ar fi distrusd, progenitura
unei singure perechi ar acoperi curlnd tot p[mintul. Chiar omul care se inmul{egte
incet, gi-a dublat numdrul in 25 de ani gi cu o asemenea progresie, in mai pu{in de
o mie de ani, nu ar mai h literalmente loc de stat pentru progenitura sa. Linn6
a calcul at cd, dac[ o plant[ anuali ar produce numai dou[ seminle
- gi nu existd
plantd atit de neproductivd - rar plantele rdsdrite in anul urm[tor ar produce
din nou doud seminle gi a$a mai departe, ln doudzeci de ani s-ar ajunge la
un milion de plante. Se consideri c[ dintre toate animalele cunoscute, elefantul
se inmullegte cel mai incet gi am avut oarecare dificult51i sd apreciez propor{ia
minimala probabila a inmul{irii sale naturale; este cel mai probabil cd el incepe
sd se reproduci de Ia virsta de treizeci de ani pind la noudzeci de ani, ndscind
in acest interval ;ase pui gi trdind pind la o sutd de ani ; dacd. lucrurile stau astfel,
dupd o perioadd de 740-750 de ani vor fi aproape noudsprezece milioane de
elefanli in viatd,, urmagi ai primei perechi.
Dar avem mdrturii mai bune decit simplele calcule teoretice cu privire la
acest subiect, anume numeroasele cazuri semnalate cu privire la inmullirea
- uimitor de rapidd - a unor animale in stare naturald, dacd. condiliile le-au fost
0RIGIN E.\ SPIlCIII,()IT

thvorabile timp de doui sau trei sezoane succesiv. $i mai izbitor este exemplul
animalelor noastre domestice de diferite feluri, care s-au salbdticit in diversele
par{i ale lumii ; dacd autenticitatea celor semnalate cu privire la progresia in
inmullire a vitelor cu reproducere inceat[ ;i a cailor in America de Sud gi mai
tirziu in Australia n-ar fi fost confirmatd, aceste afirma[li ar fi pdrut de necrezut.
La fel e gi cu plantele ; se pot ctta cazurr de plante introduse, care au devenit
comune in insule intregi, in mai pulin de zece ani. Unele plante - ca spre exemplu
Cardonul t) gi o specie inalti de spin __ care au devenit acum cele mai comune
pe cimpiile intinse ale fluviului LaPlata, ocupind suprafe{e de mile pdtrate, exclu-
zind toate celelalte plante, au fost introduse din Europa. De asemenea, dupd cunl
aflu de la d-rul Falconer. existi in prezent plante rdspindite in India de la capul
Comorin Ia Himalaya, care au fost importate din America dupa descoperirea
acesteia. in aceste cazuri- gi s-ar putea ctta nenumdrate altele -_ nimeni nu presu-
pune cd prolificitatea animalelor sau a plantelor a fost sporitd intr-o mdsurd
simlitoare brusc gi temporar. Explica{ia evidentd constd in faptul cd au existat
condilii de via{[ extrem de favorabile 9i cd a avut loc prin urmare o distrugere
mai mic[ a indivizilor bitrini ;i tineri gi ca aproape to{i descendenfii tineri au
fost in mdsurd sd se reproducd. Progresia geometricd a inmullirii lor, progresie
a cdrei rezultat surprinde intotdeauna, explicd numai inmullirea lor extraordinar
de rapida gi larga lor rdspindire in noile lor locuri de trai.
In stare natural[, aproape fiecare plant[ ajunsd la maturitate produce anual
semin{e ) Lar printre animale pu{ine sint acelea care nu se imperecheazd in fiecare
an. Putem deci afirma in mod hotdrit cd toate plantele gi animalele tind si se
?nmulfeascd intr-o progresie geometricd
- cd toate ar ocupa intr-un timp scurt
orice staliune in care ar gdsi o cit de mici posibilitate de existen(a - qi cd aceastd
tendinld de inmullire in progresie geometricd trebuie sd fie stavilita prin distru-
gerea indivizilor intr-o anumita perioad[ a viefii 1or. Cred cd obignuin{a noastrd
cu animalele domestice mai mari risc[ sd ne inducS. in eroare : noi nu vedem Ja
acestea nici un caz de distrugere generali, dar pierdem din vedere c[ in fiecare
an mii de astfel de animale sint r-icise pentru hrana noastrd gi cd in stare naturald
un num[r egal ar fi fost inldturate intr-un fel oarecare.
Singura diferenld care exist[ intre organismele care produc anual cu miile
oul sau semin{e gi intre acelea care produc pu{ine, este cd organismele care se
reprodnc incet necesitd mai mulli ani ca sd populeze in condiliuni favorabile o
regiune intreagS, oricit de mare ar fi ea. Condorul depu ne 2 oud, iar strulul vreo
20 ;i totu;i in aceeasi 1ar[ condorul poate fi mai nLrmeros decit stru{ul. Pescdrugul
fui Fulmar ( Fulmarus glacialis ) depune un singur ou gi totugi este -considerat
ca fdcind parte din cea mai numeroasd specie de pdsdri, din lume. O specie de
muscd depune sute de ou5, iar alta - Ce exemplu Hippobosco - unul singur,
dar aceastd diferen{d nu determind numdrul de indivizi din fiecare specie, care
existd intr-o regiune. Un numir mare de oud are importan{5 pentru acele specii
a cdror existen(a depinde de o cantitate variabila de hrand, cdci le permite sd se
inmulleascd rapid la un moment dat. Importanla reald a unui numdr mare de oud
sau seminfe este de a compensa o distrugere considerabild survenitd intr-o anumit[
perioadi a vie{ii ; in marea majoritate a cazurilor aceastd perioad[ de distrugere
r) Cardon ,= anghinara micii. -- Nota trad,
LI ]'I]T-\ PI]N'IRI-T I.]X I S'IF]NT.\

are loc timpuriu. Dacd un animal poate sd-gi apere or-rIle ori puii sdi prin orice
mijloc, chiar un numdr mic de oud ajunge pentru a menline o medie numericS'
dai dacd se distrug multe oud s1u. pui, sint^necesare foarte multe oud pentru 91
spe.cia s[. nu se. sting[. Ar fi suficient pentru a menJine in num[r constant indi
vrzh unei specii de arbori care trdiesc in medie o mie de ani, daca ar produce
intr-o mie de ani o singurd sdminfd, presupunind cd aceastl sdmin{d n-ar fi distrusd
gi i-ar fi asigurat[ germinarea intr-un loc potrivit. A$a incit, in toate cazurile,
numdrul medir-r de indivizr al oricdrei specii animale sau vegetale depinde numai
indirect de numdrul ouilor sau semin{elor sale.
Privind natura, este absolut necesar s[ ne amintim intotdeauna de obser-
valiile ficute mai sus gi de a nu uita niciodatd cd fiecare organism se strdduiegte
s[-;i sporeasc[ nlrmdrul la maximum, cd fiecare trd.ieste prin lupta ?ntr-o anumitd
perioadd a vielii sale. cd o distrugere severi agteaptd inevitabil atit pe cele tinere,
cit gi pe cele bitrine, fle in cursul fiecdrei genera{ii, fle la intervale ce se repet5.
Atenua{i vreuna din aceste piedici, sau oprili cit de pufin distrugerea, gi numiirul
indivizilor speciei ya cregte irnediat pind la o cifrd oricit de mare.

NATURA PIEDICILOR CARE F'RINEAZA TXMULTIREA


Cauzele care frineaz/a tendin{a naturalf, de inmullire a fiecdrei specii sint
foarte obscure. Privi(i cea mai viguroasl specie, cu cit este mai mare numlrul
indivizilor care o complrn, cu atit ea va tinde mai mult si se inmulteasc[ mai
departe. Noi nu cunoastem exact, nici mdcar intr-un singur ca4 care s?nt aceste
piedici. Acest lucru nu sr-rrprinde cu nimic, dacd ne gindim cit de pu{in gtim in
aceast[ chestiune, chiar in ceea ce privegte omul, degi acesta este incomparabil
mai bine cunoscut decit orice animal. Aceastd chestiune a piedicilor in calea inn-rul-
{irii a fost trat atra cu mr-rltd pricepere de mai mul{i autori gi sper sI o tratez in mod
am[nuntit intr-o lucrare viitoare ._- mai ales in ceea ce prive;te animalele shlba-
tice din America de Sud. Voi face aici numai citeva observalii pentru a reaminti
numai cititorului citeva din punctele principale. Ouile sau animalele foarte
tinere par a suferi in general cel mai mult, dar acest lucru nu este intotdeauna
adevdrat. La plante are loc. o enormd distrr-rgere de seminfe, dar, dupa obser-
vafiile mele, rezultd cd plantulele sufer[ cel mai mult prin faptul cE germineazd
pe un teren care este deja ocupat de alte plante. Un mare num[r de plantule
sint de asemenea distruse de diferili du;mani ; de pildn pe un lot de trei picioare
lungime pe dor"rd picioare ld1ime, care a fost in prealabil curd[at de buruieni
;i sf,pat astfel, incit vecinitatea altor plante nu putea sd diuneze, Effi notat toate
plantulele din ierburile noastre indigene, indatd dupd incollire; din 351 nu mai
pu{in de 295 au fost distruse, mai ales de limaci si insecte. Dacd l5sdm sd creascd
o pajigte care a fost cositd multei vreme sau pdscut[ scurt de patrupede, ceea ce
este acela;i lucrn, plantele mai viguroase vor distruge cu timpul pe cele mai pu{in
viguroase, de;i pe deplin dezvoltate. Astfel, pe un petic de pajigte cositl (de trei
pe patru picioare), din 20 de specii de plante care cresteau acolo, 9 specii au pierit,
intrucit au fost l5sate s[ creascd liber celelalte specii.
Cantitatea de hrand necesar[ fiecdrei specii determind firegte limita extremd
a inmullirii ei ; dar foarte frecvent ceea ce determin[ numdrul mediu de indivizi
al unei specii, nu este obJinerea hranei, ci modul in care aceqti indivizi cad pradd
88 ORI (iINI'A SPI'f:IILOR

altor animale. De asemenea este un lucru neindoielnic ca numdrul de potirnichi,


de cocogi de pddure t) gi de iepuri din oricare mare parc de vin[toare, depinde
mai ales de grija cu care sint distruqi dugmanii acestora. Daci in Anglia nu s-ar
impugca timp de 20 de ani nici un exemplar de vinat, nedistrugind insd in acelagi
timp nici unul din dugmanii acestuia, &t exista dupd toate probabilitSlile mai
pulin vinat decit in prezent, degi anual se impugcd sute de mii de animale. Pe de
altd, parte, in unele cazuri, ca de exemplu la elefant, nici unul nu este ucis de fiare
silbatice, deoarece in India, chiar tigrul indrdzne;te foarte rar sd atace un elefant
t?ndr apdrat de mama sa.
Clima joacd un rol important in determinarea numirului mediu de exem-
plare ale unei specii, perioadele de frig sau de secetd extreme par sI fie piedicile
cele mai eficace. Eu am evaluat judecind mai ales dupd numdrul extrem de redus
de cuiburi primdvara,ci in rarna 1854-1855 au fost distruse 4/5 din pdsdrile de pe
domeniul meu. Aceasta constituie o distrugere fantasticd, dacd ne amintim cd
cifra de 10% reprezint[ o mortalitate extraordinar de mare in cazuri de epidemii
umane. Acliunea climei pare sd fie la prima vedere complet independentd de lupta
pentru existenli; dar intrucit clima ac(ioneazd mat ales in sensul reducerii canti-
tdtii de hran'a, ea are ca urmare o luptd din cele mai grele intre indivizii aceleia;i
specii sau de specii diferite, care se hrinesc cLl acelagi fel de hrand. Chiar atunci
cind clima - de pilda gerul puternic - ac{ioneazd. direct, indivizii cei mai pulin
vigurogi sau cei care in timpul iernii atr g6sit cea mai pu{ind hrand", vor suferi cel
mai mult. Dacd, noi cdldtorim de la sud spre nord, sau dintr-o regiune umedi
?ntr-una secetoasd, constatdm in mod invariabil c[ unele specii devin din ce in ce
mai rare gi in cele din urmi dispar ; gi intrucit schimbarea climei este evidenti,
sintem tenta{i s6-i atribuim in intregime acliunii sale directe aceasti disparilie.
Acest punct de vedere este insi gregit ; uitdm c[ fiecare specie, chiar in locurile
unde este cea mai numeroasd, sr,rferd in mod constant distrugeri enorme intr-o
anumitd. perioadd a existenlei sale din partea dugmanilor sau a concuren{ilor, pentru
acelagi loc de trai qi aceeagi hrand : dac[ acegti dugmani sau concurenfi sint favori-
za\i de o cit de micd schimbare cie climat, numdrul 1or va cregte gi deoarece fiecare
regiune este deja complet ocupatd de divergi locuitori, celelalte specii trebuie sd
descreascd. CS.ldtorind spre sud ;i vazind ci o specie descregte ca num[r, putem
fi siguri cd pricina acestei descreqteri rezidd in aceeagi misurd in faptul ci alte
specii au fost favorizate, ca gi in faptul cd prima a fost defavorizald,. Acela;i lucru
are loc, dar intr-o mf,surd ceva mai mici, atunci cind ne indreptdm spre nord,
deoarece numdrul tuturor speciilor, deci gi al celor concurente, descreste spre nord.
De aceea intilnim mult mai des indreptindu-ne spre nord sau urcind un munte,
forme inchircite, datorite influen(ei ddundtoare directe a climei, decit atunci cind
ne indrept[m spre sud, sau cind scoborim un munte. Cind ajungem in regiunile
arctice, sau pe crestele acoperite de zdpezt. eterne, sau in pustir-rri absolute, lupta
pentru existenfd este exclusiv o lupta cu elementele naturii.
Clima ac{ioneazd mai ales indirect, favorizind alte specii, qi acest lucru se
vede prin numS.rul enorm de plante care in grddinile noastre pot suporta perfect
clima noastri, dar care nu se pot naturaliza niciodatd, neputind concura clt plan-
tele noastre indigene gi nici rezista distrugerii provocate de animalele noastre indigene.

t) [,agopus scotictrs. ' Nota lrad.


I,(iPf'A PENI'RI, EXISTENTA

Cind o specie datoritd condiliilor deosebit de favorabile, se inmul{egte


neobignuit de mult intr-o regiune mici, se declar[ des epidemii printre indivizii
ei ._ cel pulin aga pare s[ se intimple in general cu vinatul nostru ; aici avem o
piedicd limitativd independent de lupta pentru viald,. Dar chiar unele din a$a
numitele epidemii par sd. fie provocate de viermi parazitri. care dintr-o cauzd, oare-
care, poate in parte din cauza unei ugurinle mai mari de rdspindire printre animale
prea inghesuite, au fost disproporlionat de favorizate: si aici are loc un fel de lupti
intre parazit gi victima sa.
Pe de alt5. parte, in multe cazuri este absolut necesar ca aceeagi specie sd
cuprindd un numdr mare de indivizi, in raport cu numdrul dugmanilor ei, pentru
a se putea menfine in viafd. Astfel putem cultiva foarte usor cereale, rapild etc.
pe ogoarele noastre, pentru cd semintele lor sint in mare exces in compara{ie cu
numdrul pdsdrilor care se hrdnesc cu ele ; nici pdsdrile, degi au o supraabundenld
de hrand in acel moment al anului nu se pot inmulli proporfional cu cantttatea
de semin{e ce le std la dispozilie, pentru cd in timpul iernii existd piedici care le
reduc numlrul; dar oricine a incercat acest lucru gtie cit este de greu s[ obfii
intr-o grddin5. seminle din citeva exemplare de griu sau de oricare altd plant6.
In acest caz am pierdut toate semin(ele. Din punctul de vedere al acestei nece-
sitali de a avea un numdr mare de indivizi din aceeagi specie, pentru mgn{inerea
ei, se explic6, cred, anumite fenomene ciudate din natur6, ca de exemplu acelea
cd uneori plante de obicei foarte rare apar in numdr foarte mare in cele citeva
locuri unde existd ; de asemenea, faptul cd anumite plante sociale rdmin sociale
adicd au nLrmero;i indivizi, chiar la limitele extreme ale habitatuluil;;.^1;";rtf.i
de cazuri credem cd o plantd poate sd existe numai acolo unde condiliile ei de via!6
sint atit de favorabile incit permit coexisten[a a numerogi indivizi, salvind astfel
specia de la o distrugere totald. Trebuie sd. adaug cd efectele favorabile ale incru-
ci;5.rilor gi efectele ddundtoare ale incruci;drilor indeaproape inrudite, joacd de
asemenea un rol mare in multe din aceste cazuti : dar nu vreau sd insist aici mai
mult asupra acestui subiect.

RELATIILE COMPLEXE DINTRE ANIMALE $I PLANTE


lx ruprA PENTRU EXTSTENTA
Multe ca )rt cunoscute aratd cit de complexe gi de neagteptate sint obsta-
colele ;i relafiile dintre organisme, care se luptd in aceeagi !a1a. Voi da un singur
exemplu ) care, degi simplu, m-a interesat in mod deosebit. In Staffordshire, pe
proprietatea unei rude, unde am avut numeroase posibilitali de cercetare, se gisea
o cimpie mare gi extrem de steril6, care n-a fost niciodatd atinsd de vreo mind
omeneasc[ ; dar mai multe sute de acri, avind exact aceeagi naturd, au fost imprej-
muili cu 25 de ani in urmd gi plantafi cu pini scofieni. Schimbarea produsd in
vegetafia iniliald a pfu{ii plantate din acea cimpie, a fost remarcabila ;i depdgea
deosebirea care se observ[ de obicei cind treci de la un sol la altul diferit; numdrul
proporfional al plantelor caracteristice cimpiei a fost nu numai in intregime schim-
bat, dar, afard de ierburi qi de rogozuri, in partea plantatd, au apdrut 12 specii
de plante care nu existau in restul cimpiei. Asupra insectelor, efectul a trebuit sd
fie gi mai mare, deoarece gase specii de pdsdri insectivore au devenit foarte comune
in plantafie, pds[ri care nu se intilneau in restul cimpiei, care era frecventatd de
0NI(iINEA SPECIIL()Ii

alte doui sau trei specii distincte de plsdri insectivore. Vedem aici cit de puternic
a fost efectul introducerii unei singure specii de arbore, nefdcindu-se decit imprej-
muirea porfiunii de cimpie, pentru a impiedica pitrunderea vitelor. Dar importanla
faptului imprejmuirii am putut-o vedea limpede lingd Farnham, in Surrey. Acolo
exist[ cimpii intinse, plantate ici colo cu grupe rare de pini scolieni bdtrini, pe
virfurile indepdrtate ate dealurilor. in ultimii 10 ani, intinderi mari de cimpie
au fost imprejmuite gi acum cresc acolo o mullime de pini din autoinsdminfare,
care sint atit de de;i incit nu pot trdi. Cind am aflat in mod sigur cd acegti arbori
nu au fost inslminfa{i sau plantafi, sffi fost atit de surprins de numirul lor incit
m-am deplasat in mai multe locuri de unde puteam vedea si examina sute de acri
de c?mpie neimprejmuitd; gi aici literalmente n-am putut vedea nici un pin scofian
cu excep{ia pilcurilor plantate de mult. Dar privind atent printre plantele de cimpie,
am g[sit o mulfime de puieti ;i arbori mici care fuseserd mereu pisculi de vite.
Pe un singur yard pTatrat, la o distan{d de citeva sute de yani de unul din pilcurile
de arbori bitrini, am numira t 32 puiefi, unul din ei care prezenta 26 de inele
de creqtere a incercat deci timp de mulli ani sa-gi ridice capul deasupra plantelor
din cimpie, dar far[ succes. Nu este de mirare deci cd imediat ce cimpia a fost
imprejmuitd ea a fost acoperit5. des cu pini tineri cu cregtere viguroasd. $i totugi
cimpia era atit de sterila gi de intinsd incit nimeni nu gi-ar fl putut inchipui cd vitele
ar fi cdutat acolo hrana atit de aminuntit gi de eficient.
Vedem aici cd vitele determin[ in mod absolut existenla pinului sco{ian,
dar in multe par{i ale lumii insectele determind Ia rindul lor existenla vitelor.
Paraguay oferd poate exemplul cel mai curios in aceastS" privin![; in aceast[ lar1t
nici cornutele, nici caii gi nici ciinii nu s-au sdlb[ticit, degi la sud si la nord de
acest stat ele abr-rnd[ in stare silbatica; qi Azara ;i Rengger au ardtat c[ aceasta.
se datoregte faptului cd in Paraguay exist[ in numdr mai mare o anumitd muscd,
care iqi depune oudle in ombilicu[ acestor animale salbatice. inmullirea acestor
mugte, degi ele sint atit de numeroase, trebuie sd fie de obicei impiedi catd de
anumite motive -- probabil de alte insecte parazite. Astfel, dacd anumite
pisdri insectivore s-ar impulina in Paraguay, numdrul insectelor parazite ar cregte
probabil : acest lucru ar provoca sc[derea num[rului de mugte care i;i depun
oudle in ombilic
- drept urmare cornutele gi caii s-ar sdlbdtici, ceea ce ar modi-
fica considerabil vegetatia (dupd cum am observat in mai multe regiuni ale Americii
de Sud); aceasta ar influenfa de asemenea in mod considerabil insectele; gi ceea
ce ar avea o influen1f,,^dupd cum am vdzut in Staffordshire, in cercuri tot mai
largi qi mai compiexe. In naturd rela{iile nu sint chiar atit de simple ca acestea.
Lupta dupi lupta continud cu succese schimb[toare; gi totu;i in decursul timpului,
forJele se echilibreazd, atit de fln incit fa[a naturii rdmine uniformi in decurs delungi
perioade, degi cel mai neinsemnat fapt ar asigura victoria unui organism asupra
altuia. Cu toate acestea ignoran{a noastr[ este atit de profundi si prezumfia noastrd
atit de mare incit ne minun[m cind auzim despre pieirea unui organism gi deoarece
nu inlelegem cauza acestei pieiri, invocdm cataclisme care pustiesc lumea, sau
inventdm legi despre durata formelor de via!5. !
Sint tentat sd mai dau incd un exemplu, care sd arate cum plante gi animale
depdrtate unele de celelalte in scara naturii, sint legate intre ele printr-o re{ea
de relalii complexe. Voi avea mar tirziu prilejul sd ardt c[ in grddina mea insec-
tele nu viziteazd niciodati planta exoticd Lobelia fulgens qi cd, in consecinld,
I-t I''f.\ PEN'I'IIL DXIS'f I.]\TI it1

datoritd structurii sale particulare, nu produce niciodatd vreo sdminf6. Aproape


toate orchideele noastre necesitd neapdrat vizita insectelor pentru a transporta
masele lor de pblen gi a le fecunda. In urma unor experien(e am glsit cd bondarii
sint aproape indispensabili pentru fecundarea panselei (Viola tricolor ) deoarece
alte albine nu viziteazi aceastd floare. Am gisit de asemenea cd vrzitarea de cdtre
albine este necesarfl pentru fecundarea unor soiuri de trifoi furajer ; de exemplu,
20 de capitule de trifoi olandez ( Trifolium repens ) au produs 2 290 seminfe, in
timp ce alte 20 de capitule ferite de albine, n-au produs nici o singur[ sdmin{d.
Tot astfel 100 de capitule de trifoi rogu ( T. pratense ) au produs 2 700 seminle,
in timp ce acelagi numir de capitule ferite n-au produs nicio singuri sdmin{I".
Numai bondarii viziteazd trifoiul rosu, deoarece alte albine nu pot ajunge la nectar.
S-a afirmat cd moliile pot fecunda trifoiul ; dar eu md indoiesc cd ar putea face
aceasta, deoarece greutatea corpului lor nu este suficient de mare pentru a apdsa
petalele laterale ale florii. In consecin{d, putem conchide cu foarte mare probabi-
litate, cd dacd intregul gen al bondarilor ar pieri sau ar deveni foarte rar in Anglia,
panseaua ;i trifoiul rogu ar deveni foarte rare sau ar dispdrea in intregime.
Numirul bondarilor dintr-o regiune oarecare depinde in mare mlsurd de numdrul
goarecilor de cimp, care distrug fagurii qi cuiburile lor. Colonelul Newman, care a
studiat mult timp obiceiurile bondarilor, crede cd < mai mult de 213 din bondari
sint distrugi in felul acesta in toatd Anglia>. Pe de altd parte se gtie cd numdrul
goarecilor depinde mai ales de numdrul pisicilor ; gi colonelul Newman spune :
< in apropierea satelor gi a ora;elor am gdsit cd numirul de cuiburi de bondari e mai
mare decit in alt[ parte; atribui aceasta numdrului de pisici care distrug;oarecii>.
Este deci foarte plauzibil cd prezenta unui mare numdr de feline intr-o regiune
ar putea determina abundenfa unor anumite flori in acea regiune, mai intii prin
intervenlia ;oarecilor gi apoi a albinelor. in cazul fiecdrei specii joacd probabil
un rol multe piedici diferite, care ac[toneazd in diferite perioade ale vielii gi in
diferite anotimpuri sau ani; cite o singurd piedicd sau citeva fiind in general cele
mai puternice; toate vor contribui la determinarea numdrului mediu sau chiar a
existen{ei speciei. in unele cazuri se poate ardtacd piedici foarte diferite ac\ioneazd
asupra aceleiagi specii in diferite regiuni. Dacd privim ierburile, arbugtii care
acoper[ des un mal, sintem tentali sd atribuim numdrul lor proporfional gi varie-
tatea lor aga-numituluihazard. Dar cit de gregit[ este aceastdpdrere ! Fiecare a auzit
cd in America, dupd tiierea unei pdduri, apare o vegeta{ie cu totul diferita ; dar
s-a observat cd vechile ruine indiene din sudul Statelor Unite, care trebuie sd fi
fost mai inainte curdlate de arbori, prezintd. acum aceeagi frumoasi diversitate
;i propo4ie de specii ca pddurea virgind din jur. Ce lupti trebuie s[ se fi desfS-
gurat timp de lungi secole intre diferitele feluri de arbori, fiecare rdspindind anual
seminlele sale cu piile : ce rd,zboi intre insectd gi insectd, intre insecte, melci gi alte
animale cu pdsdrile gi animalele de pradi - toate incercind si se inmulleascd,
toate hrdnindu-se unele cu altele sau hrdnindu-se cu arbori, cu semin{ele gi plan-
tulele 1or, sau cu alte plante care au acoperit inilial solul ;i impiedicau astfel creg-
terea arborilor ! Aruncafi o mini de pene , toate cad pe plmint dupd legi diferite ;
dar cit de simpld este problema cdderii acestora in comparalie cu aceea a acfiunii
gi reacliunii nenumdratelor plante gi animale care au determinat in cursul seco-
lelor numdrul proporlional gi felurile de arbori care cresc acum pe vechile ruine
indiene !
92 r)RIGINEA SPECIIL0}I

Dependenla unui organism fatd, de altul, ca ;i dependenla unui parazit de


prada lui, se manifestd in general intre fiinle depdrtate unele de altele in scara
naturald. Acesta este cazul de asemenea qi pentru acele organism'e despre care se
poate spune, in mod propriu -zis, cd lupti unul cu altul pentru existenfd, 9,u de
exemplu la ldcuste gi la patrupede ierbivore. Dar lupta va fi aproape invariabil mai
severA intre indivizii aceleiagi specii, pentru cd ei frecventeazd, aceleagi regiuni,.au
nevoie de aceeagi hrand gi sint eipugi.aceloragi pericole. in cazul varietdlilor aceleia;i
specii, lupta va-fi in general aproape la fel de severd gi citeodat[ vedem conflictul
rbpede hotdrit : de exemplu , dacd se seamind impreund citeva varietdfi de griu. 9i
reinsdmin![m semin{ele amestecate, variet6li1e care convin cel mai bine solului 9i
climei, sau sint in mod natural cele mai fecunde, vor invinge pe celel alte, producind
astfel mai multe seminle gi vor inlocui dupd ciliva ani celelalte varietdli. Pen-tru a
menline un amestec de varietSfi, chiar atlt de apropiate ca mdzdtrchea de diferite
culoii, seminfele trebuie recoltate in fiecare an separat gi amestecate in proporlia
necesard, altfel numdrul variet[filor mai slabe va descre;te mereu 9i ele vor
dispdrea. Acela;i lucru gi cu varietdlile de oi ; s-a aflrmat ci anumite varietdli de
munte elimin[ prin infometare alte variet[li de munte, aga iltclt nu pot fi {inute
impreuna. Acelasi rezultat s-a oblinut linind impreuni diferite varietS{i de lipitori
medicinale. Ne putem indoi chiar de faptul daca varietdlile tuturor plantelor sau
animalelor noasire domestice posedd exact aceeagi forfd, obiceiuri gi constitufie,
incit proporliile iniliale ale unui amestec (incrucigdrile fiind impiedicate) sI poat[
fi menlinute timp de gase generalii, dacd li s-ar permite si lupt_e intre ele, in acela;i
fel ca organismele in'stare naturald ;i dac[ nu s-ar pdstra in fiecare an o proporlie
corespunzdtoare de sentin{e sau de pui.

I-UPTA PENTRU VIATA ESTE DEOSEBIT DE SEVERA INTNB INDIVIZII


$I VARIETATILE APARTININD ACELEIA$I SPECII

Deoarece speciile aparfinind aceluia;i gen prezinti de obicei ; degi in nici


un caz invariabil-- mult[ asem[nare in obiceiuri qi in constitulie gi intotdeauna
in structura lor, lupta va fi in general mai severd intre ele, atunci cind intrd in con-
curen![ reciprocd, becit intre speciile genurilor diferite. Vedem aceasta in extinderea
r...nid in anumite parJi ale Statelor Unite a unei specii de rindunicd, care a cauzat
sciderea num[rului unei alte specii. Recenta inmullire a sturzului de visc in anumite
parli din Scolia a determinaf scdderea numirului sturzilor cintdtori. Cit de des
auzim cd o specie de sobolan ia locul unei alte specii gi aceasta in climatele cele
mai diferite !'in Rusia, gindacul de buc[tdrie ^tnic (Blatta) a gonit pretutindeni,
unde inainta, specia mai mare (Periplaneta). In Australta, albina domesticd care
a fost importata extermind rapid mica albina indigend lipsit[ de ac. O specie
de mu;tai de cimp a inlocuit ilta specie ;i a;a Tui departe. Nu vedem clar de
ce concurenla este^ deosebit de severd intre formele inrudite, care ocupd aproape
acelagi loc.in economia naturii, dar probabil ci in niciunul din cazuri nu putem
spune precls de ce o anumitd specie a triumfat asupra altei specii in marea bdtdlie
pentru via{d.
Din observafiile de mai sus se poate deduce o concluzie de cea mai mare
importanfd gi unu*., ci structura oricdrui organism este in modul cel mai esen{ial
LUPT.\ PBNTITI-T E\ISTENTI 93

legatd degi adeseori ascuns - de structura tuturor celorlalte organisme, cu


care intrd in concuren![ pentru hrand sau locuinfd, sau de care trebuie sd
scape, sau care ii servesc drept prad6. Acest lucru devine evident in struc-
tura dinlilor gi a ghiarelor tigrului, sau in aceea a picioarelor gi a ghiarelor
parazitului care se aga1d, de blana tigrului. Dar in cazuL semin{ei atit de
frumos aripatd a pap[diei qi in picioarele turtite gi cu un $ir de peri pe
margini ale gindacului de apd, relalia pare la prima vedere limitatd la elemen-
tele aer ;i apd.
Totur;i avantajul seminfelor aripate este fdrd indoiald in cea mai strinsd
relafie cu faptul cd terenul este deja acoperit des cu alte plante, a$a incit semin-
[ele trebuie sd poatd fi rdspindite departe gi s5. cadd pe un teren incd neocupat.
In cazul gindacului de apd, structura picioarelor, atit de bine adaptate pentru
cufundare, ii permite sd concureze cu alte insecte acuatice, s6-gi vineze prada, $i-l
feregte de a cddea prada altor animale.
Provizia de substanfe nutritive depusd in seminlele multor plante pare
la prima vedere a nu avea nici un fel de legdturd cu alte plante. Dar cre$-
terea puternicd a plantelor tinere provenind din astfel de semin{e , c& de
exemplu mazdrea si fasolea, cind sint semdnate printre iarbd inaltd, ne face
s[ presupunem cd utilitatea principald a acester rezerve de hrand din sdmintd este
favorizarea cre;terii plantulelor in lupta lor cu alte plante care cresc viguros
in jurul lor.
Privili la o plant5. situati in mijlocul ariei ei de rdspindire : de ce oare nu-gi
dubleazd sau impdtregte numdrul ? $tim cd aceastd plantd poate suporta perfect
ceva mai multd c5ldurd sau frig, mai multi umiditate sau uscdciune, deoarece
la limitele ariei sale ea pdtrunde in regiuni ceva mai calde sau mai reci, mai
umede sau mai secetoase. In acest caz putem vedea in mod clar cd dacd am dori
sd ddm - in imaginatie - plantei puterea de a cregte din punct de vedere
numeric, trebuie sd-i acorddm o anumit[ superioritate fa[d de concuren{ii ei,
sau fald de animalele care se hrdnesc cu ea. La limita sa de rdspindire geografici
o schimbare in constitulia sa in leg[turi cu clima va fi evident in avantajul
plantei noastre ; dar avem motive sd credem c[ puline plante sau animale se
rdspindesc atit de departe incit sd fie distruse exclusiv de rigorile climatului. De-abia
cind am atins limitele extreme ale vielii, in regiunile arctice sau la marginea
unui degert cumplit, Se termind ;i concurenta. Oricum ar fi regiunea, extrem
de rece ori extrem de uscatd, va exista concuren{d intre citeva specii, sau
intre indivizii aceleia;i specii, pentru porfiunile cele mai calde sau cele mai
umede.
De aceea, putem observa cd, atunci cind o plant[ sau un animal sint mutate
intr-o regiune noud, in mijlocul unor noi concurenli, condiliile lor de via{d, se
vor schimba in general ln mod esenfial, degi clima poate fi exact aceeagi ca in
vechea lor patrie.
Pentru ca numdrul mediu sd creascd in noua lor patrie, va trebui si le
modificim in mod diferit de cum am fi fdcut-o in locul de bagtind ; deoarece
ar trebui sd le ddm oarecare avantaj asupra unui grup diferit de concuren{i
sau du;mani. '
E bine s[ incercdm astfel sd acorddm, in imagina{ie, unei specii oarecare
vreun avantaj fa\d de alt[ specie. Probabil cd in nici un caz nu vom ;ti ce sI
.) It I GI\I'.\ SPE(:IILOK

facem. Aceasta ar trebui sd ne convingd de ignoranla noastrd cu privire la


relaliile reciproce dintre toate organismele; o convingere pe atit de necesard pe
cit este de grea de dobindit. Tot ce putem face este sd avem mereu in minte
cd orice organism se strdduiegte sd se inmulleascd in progresie geometricd,; ca
fiecare intr-o anumitd perioadd a vielii sale, intr-un anumit anotimp al anului,
in cadrul fiecdrei genera{ii sau la intervale, trebuie sd lupte pentru vtatd gi sd
suporte mari distrugeri. Dacd reflectdm asupra acestei lupte ne putem mingiia
cu convingerea certd cd rdzboiul din naturd nu-i neintrerupt, cd. nu se simte
teamd., cd moartea este in general rapida gi cd exemplarele viguroase, sdndtoase
gi fericite supravie{uiesc gi se inmulgesc.
CAPITOLUL U
SELECTIA NATURALA
SAU SUPRAVIETUIREA CELOR MAI APTI
Selec{ia naturald -- puterea ei in conrparalie cu selecyia fricutri de cdtre ont - ocliunea ei
asupra caraclerelor dc nticd intportan{d - ocliunea ei la toate vtrstele Si asupra ambelor sexe *
Seleclia sexuald - Despre caracterul general al incruci;drilor reciproce dintre indivizii ace-
leia;i specii - Condiyii favorabile Si neJ'avorabile selecliei naturole pi anume - incruci;area,
izolarea, nuntdrul de indivizi - Acyiunea lentd - Extinclia cauzatd de seleclia naturald -
Divergenla caracterelor, in raport cu diversitatea locuitorilor unei regiuni limitate Si cu naturali-
zarea - Aclimea selectriei naturale asupra descendenlilor dintr-utt strdmo$ cotnun, prin diver-
gen{a caracterelor si extinc{ie
- Ea explicd grltparea tuturor organismelor '- Progrese tn
<trganizarc -- Pdstrarea ./brmelor inferioare - Convergenla caracterelor -- Inmullirea neli-
mitatd a speciilor -- Rezumat.

Cum va actiona asupra variabilitalii lupta pentru existen{d, discutatd pe


scurt in capitolul precedent ? Oare se poate aplica in naturd principiul selecfiei,
pe care l-am vdzvt cit este de puternic in miinile omului ? Cred cd se va vedea
cd poate ac{iona in mod foarte eficient. Sd ne amintim numdrul nesfirgit de variaJii
u$oare $i de diferen{e individuale ce se ivesc la organismele domestice $i, intr-o
mai micd mdsur[, in natur[; sA ne amintim de asemenea puterea tendinfei eredi-
tare. in cazul domesticirii, se poate spune cu drept cuvint ci intre aga organizalie
devine plastic[ intr-o anumiti mdsurl. Dar variabilitatea, pe care o intilnim
aproape pretutindeni la organismele domestice, nu este provocati direct de citre'
offi, dupa cum au remarcat in mod just Hooker gi Asa Gray; omul nu poate
crea varietd{i gi nici nu poate impiedica aparitia lor; el poate numai pistra gi
acumula pe cele care se ivesc singure. El expune organismele in mod neintenlionat
la condilii de via['|a noi $i schimbdtoare provocind astfel variabilitatea:- dar,
asemenea schimbiri ale condiliilor se pot intimpla ;i se intimpl[ gi in naturS. Sd ne
inchipuim cit de infinit de complexe gi de strins adecvate sint rela{iile reciproce
ale tuturor organismelor unele fatd de altele gi fa{d de condiliile lor fizice de via{d ;
gi, prin urmare, cit de infinit de variate pot fi deosebirile de structuri folositoare
fiecirei fiinfe in condi{iile schimbdtoare ale viefii. Dup[ ce am vdzut cd varialiile
folositoare omului au avut loc in mod neindoielnic - putem oare socoti ca impro-
babila aparilia in cursul unui lung gir de generafii a altor varia{ii folositoare intr-un
O It I GI N E,\ .C PI]CIILOI{

fel oarecare fiecdrei fiin{e in marea gi complexa bdt6lie pentru viald ? Dacd, acestea
au loc, ne putem noi oare indoi (reamintindu-ne cd se nasc mult mai mulli indivizi
decit pot supravie{ui) cd indivizii care posedd vreun avantaj oricit de mic asupra
altora, vor avea cea mai bund gansd de supravie{uire gi de procreare a speciei ?
Pe de alt6 parte, putem fi siguri cd orice variafie, cit de cit ddun[to are, va fi nimi-
citd in mod necrufitor. Aceastd pdstrare a deosebirilor sau a variafiilor individuale
favorabile gi nimicire a celor ddundtoare, am denumit-o selecyie naturald sau
supravieluirea celor mai apli r). Varia{iile care nu sint nici utile, nici d[undtoare
nu vor fi influenlate de selecfia naturald, ci vor constitui mai curind un element
fluctuant, dupi cum se observd poate la anumite specii polimorfe, sau vor fi in
cele din urm[ fixate, datoritd naturii organismului gi naturii condifiilor.
Mul1i autori au inleles gregit saLr au ridicat obieclii impotriva termenului
de seleclie naturall. Unii au crezut chiar cd seleclia naturald provoacd variabili-
tatea, pe cind in realit ate ea implicd doar pdstrarea acelor varialii care se ivesc ;i
sint folositoare fiin{ei respective in condiliile ei de via{d. Nimeni nu-i contrazice
pe agricultori atunci cind vorbesc despre efectele puternice ale selecliei fdcute
de om ; qi in acest caz insd diferen{ele individuale oferite de naturd, pe care omul
h selec(roneazd intr-un anumit scop, trebuie in mod necesar ca mai intii sI apard.
Allii au obiectat cd termenul de selec(ie implicd o alegere congtientd din partea
animalelor care se modifica ; s-a mers chiar pind acolo incit spus cd deoarece
^s-a
plantele nu au voinfd, lor nu li se aplicd seleclia naturald. In infelesul literal al
cuvintului, selec(ia natural5. este, fdrd, indoiali, ufl termen gregit ; dar cine le-a
obiectat vreodatd chimi;tilor cd vorbesc despre afinit[1ile elective ale diferitelor
elemente ? $i de fapt nici despre un acid nu se poate spune in mod strict ca iqi
alege baza cu care se combind de preferinfd. S-a spus cd vorbesc despre selecfia
naturald ca despre o putere activd sau o divinitate; dar cine obiecteazd unui autor
cd, infaligeazd atractia gravitaliei ca guvernind migcdrile planetelor ? Orice om
gtie ce credem ;i ce se inlelege prin astfel de expresii metaforice; ele sint aproape
inevitabile pentru o exprimare mai concis[. De asemenea, este greu sd se evite
personificarea cuvintului naturd; dar eu in{eleg prin naturi numai acliunea unitd
gi efectul numeroaselor legi naturale, iar prin legi in{eleg succesiunea fenomenelor
dovedite de noi. Dupd ce ace;ti termeni vor deveni pu{in mai familiari, asemenea
obiecfii superficiale vor fi uitate.
Vom inlelege cel mai bine cursul probabil al selecfiei naturale dacd vom lua
cazul unui linut in care se produce o uqoar[ schimbare a unei condi{ii fizice oarecare,
de pilda a climei, numirul propor{ional al locuitorilor sdi va suferi deindatd o
schimbare, iar unele specii probabil cI vor pieri chiar. Putem conchide din ceea
ce am vdztrt cu privire Ia felul intim ;i complex al leg[turilor dintre locuitorii
fiecirui linut, cd orice schimbare in proporliile numerice ale unora dintre ei ii
va afecta in mod serios pe ceilalti, independent de schimbarea climei. Dac[ linutul
are hotare deschise, vor imigra desigur forme noi gi aceasta va tulbura de asemenea,
in mod serios, relafiile dintre vechii locuitori. Reamintim cit de puternici s-a ardtat
a fi influen{a unui singur arbore sau mamifer nou introdus. Dar in cazul unei
insule, sau al unui linut mdcar pafiiaI inconjurat de bariere, in care formele noi
gi mai bine adaptate nu pot intra in mod liber, vom ayea, in economia naturii,

t; ln textuf englezesc aceste cuvinte sint scrise cu nrajuscule. ' Nota truc!.
SELECTIA NA'TURALA SAU SUPRAVIIITUIRF]A CELOR MAI APTI 9i

locuri care vor fi desigur mai bine ocupate dacd, unii dintre locuitorii bSgtinagt
s-ar modifica intr-un anumit fel, deoarece, dacd liputul ar fi fost deschis imigraliei,
aceste locuri ar fi fost ocupate de invadatori. ln astfel de cazur1 modificdrile
ugoare, care ii favorizeazd, intr-o oarecare mdsuri pe indivizii unor specii, prin
adaptarea lor mai bun'a la condiliile de viaf[ schimbate, vor tinde sd fie pdstrate,
iar seleclia naturalra ya avea loc liber pentru acliunea ei de perfec{ionare.
Avem motive serioase s[ credem, dupa cum am arrataL in primul capitol,
cd schimbdrile condiliilor de viafd dau nagtere unei tendin{e de cregtere a varia-
bilitdlii; iar in cazurile amintite, condiliile s-au schimbat gi aceasta va fi evident
in favoarea selec(iei naturale, deoarece oferd o posibilitate mai mare de aparilie
a variafiilor foloiitoare. in lipsa lor, selecfia naturald nu poate face nimic. Nu
trebuie uitat niciodatd c[ in termenul de < varialii > sint cuprinse tocmai deose-
birile individuale. Dupd cum omul poate realiza un rezultat important cu animalele
domestice ;i plantele cultivate acumulind intr-o direclie datd, deosebiri indivi-
duale, tot astfel ;i selecfia naturald poate sd realizeze, dar rnult mai ugor, deoarece
are la dispozilie un timp incomparabil mai lung. Eu nu cred c[ este necesar[ o
schimbare insemnatd, a condiliilor fizice, ca de pilda a climei, sau o izolare foarte
strictd impotriva imigra{iei, pentru ca s[ se deschida locuri noi si neocupate, pe
care seleclia naturali s[ le umple perfeclionindu-i pe unii dintre locuitorii care
se modiflcd. Deoarece toli locuitorii linutului lupta r-rnii impotriva altora, cu for{e
fin echilibrate, modific[ri extrem de ugoare in structura sar-r cbiceiuriie unei specii
ii vor da adesea acesteia un avantaj fa![ de altele; iar continLiarea modific[rilor
de acelagi fel ii vor spori adesea gi mai mult avantajul, atita timp cit specia
continui sd existe ln aceleagi condi{ii de vrald gi sa beneficieze Ce mijloace similare
de hran[ ;i de apdrare. Nu se poate indica nici un (inut in care to{i locuitorii de
ba;tina s[ fie in prezent atit de perfect adapta{i unii fafn cie allii;i fafa de condiliile
fizice ale vielii, incit nici unul s[ nu poatd fi mai bine a,claptat sau perfec{ionat,
deoarece, in toate {inutr"rrile, bagtinagii au fost ?ntr-o astfel de mdsurd invingi de
organisme naturalizate, incit au permis unor strfini si pr-rnii temeinic stdpinire
pe finut. $i cum strdinii i-au invins astfel in fiecare linut pe r-inii dintre bn;tinagi,
putem conchide cu certitudine c[ gi ba;tinagii s-ar fi putut modifica in mod avan-
tajos, in sensul unei mai bune rezisten{e fald de invadatori.
Dacd, omul poate obline, 9i a obqinut in mod sigur, rezultate importante
prin mijloacele sale metodice sau incongtiente de selectie, oare ce nu ar fi ?n stare
s[ realizeze seleclia naturali ? Omul poate acliona numai asupra caracterelor
externe gi vizibile: natura, dacd imi este permis si personific pistrarea naturald
sau supraviefuirea celor mai apti, nu se sinchiseqte de aparenfe, decit in mdsura
in care ele sint folositoare oricdrei fiinle. Ea poate acliona asllpra oricS.rui organ
intern, asLlpra oricdrei umbre de deosebire constitufional[, asupra intregului meca-
nism al vielii. Omul selecfioneazd" numai pentru interesul sdu: natura numai in
interesul organismului pe care-l pdstre azd". Orice caracter seleclionat este pe deplin
folosit, ceea ce decurge din insdgi faptul selec{iei. Omr-rl men{ine in acelagi {inut
reprezentanfi ai diferitelor clime; el supune rareori unei exersdri adecvate gi spe-
ciale caracterele selectionate, el hrdnegte cu aceeagi hrand atit porurnbelul cu ciocul
scurt, cit ;i porumbelul cu ciocui lung; el nu exerseazd in vreun mod special un
patruped cu spinarea lung5. sau cu picioarele lungi ; el expune aceleiagi clime ;i
oile cu lina lun gd ca fi pe cele cu lina scurt6. El nu permite celor mai vigurogi

7 -- c. Stxl
OIIIGi}IE\ SPE(]IILON

mascllli sd lupte pentru femele. El nu distruge in mod riguros toate animalele neco-
respunzdtoare, dar pe cit poate, apdrd, organismele produse in toate anotimpurile.
De multe ori el incepe selec{ia cu vreo form[ semimonstruoasS, sau cel pu{in cu
o deviere destul de importantd, pentru a-i bate la ochi sau pentru a-i fi de un folos
vadit. in natur[ cele mai usoare deosebiri cle structur[ rau de constitufie pot inclina
balanla fin echilibratil a luptei pentru vtaId, putind astfel sd se pdstreze. Cit de
trecltoare slnt dorinlele ;i eforturile omului ! Cit de scurt este timpul pe care-l are !
Si, prin urmare, cit de sdrdcdcioase vor fi rezultatele oblinute de el fal6 de cele
acumulate de natur[ in decursul perioadelor geologice. $i atunci ne mai putem
oare mira de faptul cd produsele naturii sint mult mai bine < exprimate >> in ceea
ce privegte caracterele lor, decit produsele omului ; cA ele sint infinit mai bine
adaptate la cele mai complexe condilii de via{[ si c[ poart[ intru totul pecetea unei
m[iestrii rn r-rlt mai desivirgite ?
Vorbind metaforic, se poate spune cd seleclia naturald cerceteazd crittc, zllnic
;i ceas de ceas, in intreaga lume, cele mai ugoare variafii, respingindu-le pe cele
ddundtoare, pdstrindu-le gi acumulindu-le pe toate cele folositoare ; ea lucreazd
in tdcere gi pe nesim{ite oricind ;i oriunde i se ofera prile.jul, la perfeclionarea
fiecdrui organism ?n legdturS. cu condiliile sale organice si neorganice de via{d. Noi
nu vedem nimic din schimbdrile acestea incete, progresive.pina ce mina timpului nu
insemneazd, perioadele scurse ; dar si atunci priveligtea care ni se deschide asllpra
perioadelor geologice strdvechi este atit de imperfectd, incit nll vedem decit cir
acum formele vie{ii sint diferite de ceea ce aLt fost aLtd.datd,.
Pentru ca si se produc[ schimbdri importante ale unei specii, trebuie ca o
varietate, o dati formatd sd se modifice din noLI, dup5. un interval de timp poate
indelungat, sau s[ prezinte varialii individuale de acelagi sens, favorabile ca qi cele
dinainte ; acestea trebuie la rindul lor pdstrate gi aga mai departe pas cu pas. Deoa-
rece varia{iile individurale de acela;i fel se repeti mereu, faptul acesta cu greu
poate fi considerat drept o afirma{ie nejustificatd. Dar adevirul afirmaliei poate
fi judecat numai in m[sura in care aceast[ ipotez'/a concordd cu fenomenele generale
din naturd ;i le explic5. Pe de altd. parte, p[rerea obignuitra cd, suma varialiilor posi-
bile este o cantitate strict limitatd constituie de asemenea o simpld afirmalie.
Degi seleclia natural[ nu poate acliona decit prin gi in foiosul fiecdrui orga-
nism, totu;i qi unele caractere gi structuri pe care sintem indritui{i sI le considerlm
de importan{i minor6, pot intra de asemenea in sfera ei de acfiune. Cind veclem c[
insectele care se hrdnesc cu frunze sint verzi, iar cele care se hrinesc cu scoarJl
sint cenugii pdtate; cind vedem cd ptarmiganul alpin 1) este alb in timpul .iernii:
iar specia sco{iand"2) este de culoarea ierbii negre (Calluna), trebuie s[ credem cl
aceste nuan{e sint folositoare pisdrilor ;i insectelor amintite pentru a le ap'/ara de
primejdii. Dacd n-ar fi distruse intr-o perioadd anumrtd. a vie{ii 1or, pds[rile din
specia Lagopur s-ar inmulfi nelimitat; se gtie pe de o parte cd ele sufer[ mult de
pe urma pds[rilor de prad6, iar pe de alta c[ ,soimii ajung la prada lor datoritl
vdzului gi intr-o asemenea mdsurd incit in unele par{i ale continentr-rlui li se atrage
atenfia
t amatorilor
.. +
sI nu creasc[ porumbei albi, deoarece ei ar fi cei mai supu;i
distrugerii. In consecinf[, seleclia naturald poate acfiona in sensul de a da culoarea
corespunzdtoarc fiecdrei specii de Lagopus ;i de a pdstra in mod constant acea
t1 Lagopus ntrtlu.t Montin. Nota trad.
2) Lagopus scoticus Lath. - engleze;te,
ln redgrouse. ' Nota trad.
SB,LE(11'l'\ \,\'l't It.\l,A S,\t. -\L. l'it;\\'IIrll'tltltFl'\ (.HL()l{ llAt -\PTf 99

culoare o dat5" dobinditS.. Nu trebuie sd credem nici cd pieirea intimplStoare a unur


animal de o anumitd culoare ar fl neinsemnatd, nu trebuie sd uitdm cit de important
este ca dintr-o turmi de oi albe sd inl5.turdm mieii cu cele mai neinsemnate pete
negre. Am vlzut in ce fel supravie{uirea sau pieirea porcilor din Virginia, care se
hrdnesc cu ( rddS.cini colorante )>, depinde de culoarea pe care acegtia o au. La
plante, pubescen{a fructelor ,si culoarea pulpei sint considerate de botanigti ca
fiind caractere fdr[ nici o insemndtate ; gi totu;i , afldm de la un excelent horticulor,
Downing, c5. in Statele Unite fructele cu coaji netedS. sufer5. mult mai mult de
pe urma unur gindac, un Curculionid, decit cele cu coaj6 pubescentd'; cd prunele
purpurii suferd mult mai mult de o anumitd boal[ decit prunele galbene, in
iimp ce o altd boald atac[ cu precddere piersicile cu pulp[ galbend fa\d de cele ctr
pulpa de altd culoare. Dacd, cu tot ajutorul artei, aceste mici deosebiri creeazd' o
atirde mare deosebire in cultivarea diferitelor varietdlt,desigur cd in stare sdlbatica,
unde copacii vor avea de luptat cu alli copaci gi cu o armat[ intreagd de inamici,
asemenea deosebiri cum sint coaja netedd sau pubescent5., pulpa galbenb satl
purpurie a fructului, vor. influen(a in mod esenlial rezultatul luptei dintre varietd{i.
Privind multe deosebiri mici dintre specii ce ni se par absolut neimportante,
in mS.sura in care ignoranla noastrd ne permite sd judec[m, nu trebuie sd uitdm ca
factorii clima, hrana etc., au produs, fard indoialb, ur efect direct asupra lor.
Este necesar de asemenea s[ avem in minte cd datorit[ legii corelafiei, cind o parte
varrazd" si varialiile sint acumulate prin selec{ie naturald, vor rezulta alte modificlri
adesea de tipul cel mai neaqteptat.
Dupi cum vedem, aceste varia{ii care, in stare domesticd, apar intr-o anumit[
perioada-a viefii, tind s5 reaparralaurma;i in aceeagi perioadi; de exemplu in forma,
dimensiunile ;i gustul seminlelor multor varietdli ale plantelor noastre legumicole
gi agricole ; in stadiile de omidi gi de cocon ale variet[lilor viermelui de mdtase;
in ouile pds[rilor don'lestice;i in culoarea pufului puilor lor; in coarnele oilor;'i
vitelor noastre cind sint aproape adulte; tot astfel in naturS, seleclia natural[ va fi
in m[surd s[ aclioneze $i sI modifice organismul la orice virst6, prin acumularea
varialiilor folositoare acestei virste gi prin transmiterea lor eredrtard la virsta cores-
punzdtoarc. Dacd este folositor pentru o plant[ ca vintul sd-i rdspindeascd serninfele
iit mai departe, nu vdd de ce lucrul acesta ar fi mai greu de realtzat prin selec{ia
natura16, decit sporirea gi imbundtdlirea prin seleclie de cdtre cultivatorul de bumbac
a pufului din capsulele tufelor acestei plante.
Seleclia naturalS poate modifica gi adapta larva unei insecte la o serie de
condilii cu totul diferite-de cele in care trdiegte insecta adultd; iar aceste modific[ri
pot influenla prin corelafie structura adultului. Lucrul se poate intimpla si invers;
modificari ile adultului pot afecta structura larvei; dar in toate cazurtlq seleclia
natural[ va asigura ca modific[rile acestea sd nu fie ddundtoare, deoarece, in caz
contrar speciile ar pieri.
Seleclia naturall va rnodifica structura descendentului fa\d de_ pdrinte- 9i a
pdrintelui fald de clescendent. La animalele sociale, selec{ia natural5. va adapta
itructura fiecdrui individ in folosul intregii comunitdli numai in cazul cind comuni-
talii ii este folositoare aceastd schimbare seleclionatd. Ceea ce nu poate face seleclia
naturalfl este modificarea structurii unei specii fdrd, a-i procura ei vreun avantaj,
ci numai in folosul unei alte specii; de;i afirmalii in acest sens se pot intilni in
trnele lucrdri de istorie naturald, nu pot gdsi nici un caz care sd reziste criticii. O

.7^
1f)(l ORIGINEA SPECIILOR

structur[ folositd numai o singurd datd in viafa unui organism poate fi perfec-
lionatd oricit de mult prin selec{ie naturald, dacd este de mare importan!5. pentru
acel organism i astfel, putem cita de pilda mandibulele mari ale unor insecte,
utilizate exclusiv pentru deschiderea coconului, sau formaliunea tare de la virful
ciocului puilor inainte de ecloziune, folositd pentru a sparge coaja oului. S-a dovedit
cd majoritatea celor mai buni porumbei jucdtori cu cioctrl mic, mor in coaj5.,
nefiind in stare s-o spargd; de aceea crescdtorii ii ajutd la spargerea g6oacei. Dacd
natura ar face ca ciocul unui porumbel adult sd fie foarte scurt, spre folosul pdsdrii
procesul de modificare s-ar petrece extrem de incet, gi, o datd cu el, ar avea loc
cea mai riguroasd seleclie in ou a puilor cu ciocul cel mai puternic gi mai tare, deoa-
rece to{i puii cu ciocuri slabe ar pieri inevitabil; sau, dimpotrivd s-ar selecliona oudle
cu coaja cit mai fragil5 gi deci mai ugor de spart, ;tiut fiind c[ grosimea cojii variazd
gi ea, ca ori gi care alt element al structurii. E bine sI subliniem aici c5 toate orga-
nismele sufer[ in mare mdsurd distrugeri accidentale, care influenf eazd pujin sau
nu influen[eazd, de loc desfd;urarea selecfiei naturale. De exernplu un mare num5.r
de oud sau de semin{e sint mincate in fiecare an; acest fapt ar putea fi modificat
prin seleclie naturald numai daci varia{iile le-ar servi acestora intr-un fel care sd
le apere impotriva dugmanilor. De fapt, multe din aceste oud sau seminte, dac5. fl-ar
fi fost distruse, ar fi produs indivizi mai bine adapta{i la conditiile lor de via[d, decit
oricare din cei care au reu;it s5. supravie{uiascd. De asemenea, un mare numdr de
animale 9i plante aclulte, fie cd sinf sau nu cel mai bine adaptate condiliilor lor de
viafd, pier in fiecare an, datoritd cauzelor acciclentale. care nu vor fi in nici un fel
micgorate de anumite schimbdri ale structurii sau ale constituliei, schimb[ri care,
altminteri, ar fi folositoare speciei. Dar, oricit de severra ar fi distrugerea adullilor,
dacd numdrul lor existent intr-o regiune datd" n-a sclzut prea mult din aceste cantze,
sau dacd, de asemenea, distrugerea oudlor sau a seminfelor ar fi atit de mare incit
numai o sutime sau o miime dintre ele s-ar dezvolta - totugi, dintre supravie{ui-
tori, presupunind cd ar exista o variabilitate tntr-un sens favorabil, indivizii cei mai
bine adaptali vor tinde sd-gi propage specia intr-un num[r mai rnare decit cei mai
slab adaptafi. Dac5" ins[ numdrul lor va fi complet redus prin cauzele arxatate, dupd
cum se intimpld adesea, selec{ia naturald, va fi fdrd, putere in anumite direcfii folo-
sitoare; dar aceasta nu este o obiec{ie valabild. pentru eficacitatea ei in alte momente
;i in alte directii, deoarece sintem departe de a avea vreun motiv sd presupunern cd
vreodat5. un num5.r mare de specii ar fi suferit modificari qi perfec{ion[ri in acelagi
timp qi in acelagi loc.
SELECTIA SEXUALA
Intrucit (la organismele) in stare domestic[ particularitd.lile apar aclesea la
unul din sexe 9i se fixeazd, ereditar de acest sex, fird indoialS c[ aga este ;i in naturi.
Astfel, devine posibilS" modific area fiecdrui sex prin selecfie naturail in raport
cu deosebirile in modul de via[d, dupd cum se ;i intimpld. uneori, salr a unuia
dintre sexe fa[6 de celilalt sex dupd cum se intimpla in mod obignuit. Aceasta
md face sd spun citeva cuvinte despre ceea ce am numit seleclia sexuald 1).
Aceastd form[ de seleclie depinde nu de iupta pentru existenld ?n leg[turi cu alte
organisme sau cu condiliile externe, ci de lupta intre indivizii de acela$i sex,
1) In textul englez, aceste cuvinte slnt scrise cu majuscuLe. Nota trad.
-
SELECTIA NATLTRALA S.\U SIJPRAVIETI]IREA CELOR UAI APTI 101

in general masculi, pentru posedarea celuilalt sex. Rezultatul nu este moartea


concurentului lnvins, ci limitarea sau lipsa descendenfilor lui. Selec{ia sexual5 este
de aceea mai pulin riguroasd declt seleclia naturalS. In general, masculii cei
mai vigurogi, abei eare sint cei mai adaptali pentru locurile pe care le ocupf,
in natur6, vor 15sa o progeniturd mai numeroasi, dar in multe cazuri victoria nu
depinde atit de mult de forld in general, cit de existenla armelor speciale legate.de
seiul masculin. Un cerb fdrd, coarne sau un cocog fdrd, pinteni vor avea pufind
sansd de a l6sa o descendenld numeroasd. Selec{ia sexuald, permilind intotdeauna
invingltorului sd se reproducia, va dezvolta desigur, un curaj de neinfrint, lungimga
pintenilor gi forla aripii cu care lovegte in piciorul pintenat, totaga dup6.cum o reali-
2eaz'a brutalul crescetor de cocogi combat an\i prin seleclia atentd a acelor mai buni
cocogi ai s5i. Nu ;tiu pe ce treaptd inferioard, a scdrii naturii coboard aceast[ lege
a luptei (dintre masculi) ; mascnlii aligatorilor au fost descrigi ca luptind pentru
posebarea femelelor, mugind gi invirtindu-se in cerc, aga cum fac indienii in dansul
lor rdzboinic ; masculii iomonilor au fost observali luptindu-se zile intregi; unii
masculi de rdgace au nneori rdni cauzate de puternicele mandibule ale altor
masculi ; masculii anumitor hymenoptere au fost vdzult adesea de inimitabilul
observator Fabre, luptind pentru o anumitd femel[ care std de o parte, pdrind
un privitor neinteresat al luptei gi care se retrage apoi cu invingitorul. Cea mai
aprlgd luptd este poate aceea dintre masculii animalelor poligame 9are. par -de
cele mai multe ori a fi. inzestrali cu arme speciale. Cit despre masculii animalelor
carnivore, ei sint gi aga bine inarmafi, degi, ca gi alte animale, au cdpdtat _prin .

seleclia sexual[ mijloace speciale de ap6rare, cum ar fi coama leului ;i maxilarul


inferior indoit aL somonului mascul; desigur cd scutul este tot atit de important
pentru victorie ca qi spada sau lancea.
Printre pds[ri, aciastd competilie are adeseori un caracter mai pagnic. Tofi
cei care au studiat problema, cred cd existd intre masculii multor specii o aprigd
rivalitate pentru atragerea femelelor prin cintec. Mierla de stincd din G_uyana,
pdsdrile paradisului gi- altele se adund impreund gi, pe rind, masculii igi desfdgoard
cu deosebite grijdL si-si aratd cit mai bine superbul lor penaj ; de asemenea ei exe-
cutd mi;cdri ciuclate in fata femelelor, care stau ca spectatoare si aleg, in cele din
urmd, partenerul cel mai atrd,gdtor. Acei care au studiat cu atenfie pdsdrile _in
captivitate gtiu bine cd adesea ele au preferinfe gi antipatii individuale; astfel, Sir
R. Heron a comunicat cum un piun pdtat era deosebit de atrdgdtor pentru toate
pdunilele sale. Nu pot intra aici in amdnuntele necesare, dar dacd omul polt_e {a,
intr-un timp scurt, Trumusete ;i finutd elegantd. cocogilor sdi Bantam, dupd idealul
sdu de frumusefe, nu vdd din ce motiv pds[rile femele n-ar putea produce 9i . ele
un efect vizibll prin seleclion area timp de mii de generalii a celor mai melodiogi
sau mai frumogf masculi potrivit idealului lor de frumuse{e. Unele legi bine cunos-
cute, cu privi re la penajul pdsdrilor mascule gi femele in comparalie cu penajul
puilor loi, pot fi eiplic ate parlial prin acliunea selecfiei sexuale asupra _variafiilor
le au loc la diferite-virste gi care se transmit numai masculilor sau ambelor sexe
la virstele corespu nzdtoare, dar n-am loc aici s[ md ocup de acest subiect.
Astfel, eu Cred cd, dacd, masculii sau femelele oricirui animal au acelaqi m9d
general de via!6 , dar diferd prin structurd, culoare sau ornamentalie, aceste dife-
ienle au fost cau zate mai ales prin selec{ia sexual6, adic6, pril indivizi masculi
care au avut in generalii succesive vreun u$or avantaj fa\d, de alli masculi in
()R I G I\ I.l.\ -s
PIiC I I Lo n

privinfa armelor lor, a mijloacelor de ap/arare sau de atraclie, pe care le-au transmis
apoi ereditar numai descendenfilor lor masculi. Dar nu sint de acord s[ atribui
numai acestui factor toate diferen{ele sexuale ; de asemenea, vedem gi la animalele
noastre domestice apdrind particularit[fi care se nasc si se leagd de sexul masculin
;i care dupd cit se vede nu au fost sporite cle c5.tre om prin selec{ie. Smocul de
pdr de pe pieptul curcanului sdlbatic nu-i poate fi de nici un folos; e indoielnic
dacd poate avea un caracter ornamental in ochii pds[rii femele ; iar dacd acest
smoc ar fi apirut in conditii domestice ar fi fost considerat ca o monstruozitate.

ILUSTRAREA ACTIUNII SELECTIEI NATURALE


SAU A SUPRAVIETUIRII CELOR MAI APTI

Cred ch pentru a ldmuri cum aclioneazd seleclia naturald, trebuie sd-mi


iau ingdduinfa de a da unul sau dou[ exemple imaginare. Sd ludm cazul unui lup,
care se hrdnegte cu diverse animale, pe care le obline pe unele prin viclenie, pe
altele prin forfd, iar pe altele prin rapiditate ; sd presupunem, de asemenea, c[
prada cea mai rapidd, de exemplu cerbii, a sporit ca num[r din cauza unei
anumite schimbdri produse in finut, sau c5, dimpotriv5, o ^altd pradd a scdzut
ca numdr tocmai in anotimpul cind lupii sint mai infometafi. In astfel de condilii,
lupii cei mai iufi gi mai zvelli vor avea cea mai mare gans[ de a supravie{ui gi
de a fi astfel pdstrafi ;i selecliona{i, cu condilie ca sd nr-r-gi piard[ puterea de a
dobori prada in altd perioadd a anului cind sint obligafi sd se hrdneasc[ cu alte
animale. Nu vdd de ce m-ag indoi mai mult cd acesta va fi rezultatul, Cecit de faptul
ci omul va fi capabil sd amelioreze vrteza ogarilor sdi printr-o selecfie atentd qi
metodic[ sau prin acel mod de selec{ie incongtient[ urmat de fiecare dintre aceia
ce incearc[ s6-;i pdstreze cei mai buni ciini fdrd nici un gind de modificare a rasei.
Trebuie sd adau g cd, dupa d-l Pierce, existd dou5. varietdli de lupi ce trdiesc in
munlii Catskill din Statele Unite ; o form[ sprinten5, asemdndtoare ogarului gi
care urm[reste cerbul ;i alta mai masivd, cu picioarele mai scurte, care atacd,
mai frecvent turmele de oi.
Trebuie spus cd, in exemplul de mai sus, vorbesc despre indivizii cei mai
zvel1i dintrc lupi ;i nu despre vreo varia{ie puternic exprimatd care a fost pistratd.
In ediiiile anterioare ale acestei lucrdri, m-am exprimat uneori ca gi cum aceastd
t

din urm[ alternativd s-ar intimpla ardesea. Am observat marea importanld, a dife-
ren(elor individuale gi aceasta m-a fdcut sd discut pe larg rezultatele selecjiei incon-
;tiente efectuate de om;i care depinde de pdstrarea tuturcr indivizilor mai mult
sau mai pufin valorogi li de distrugerea celor mai necorespunzitori. Am vdzut,
de asemenea, ci. pdstrarea in stare naturald a oricdrei devieri ocazionale a structurii,
ca de pilda o monstrtrczitate, constituie o intimplare rard ; $i chiar dacd la
inceput a fost pdstratf,, ea va fi., in general,, pierdtrt[ prin incruciqdri ulterioare, cu
indivizi obignuili. Totugi, pind n-am citit un articol serios li valoros din < North
British Review, >> ( I 367) nu am apreciat cit de rar pot fi perpetuate variafiile
rzolate, indiferent dacd sint uqor sau puternic exprimate.
Autorul ia cazul unei perechi de animale ,, care produc in cursul vie(ii lor
dou[ sute de descenden{i, dintre care, datoritd diferitelor caLtze de distrugere,
supravieluiesc in medie numai doud pentru procrearea speciei. Aceast[ presupunere
este mai curind exageratd pentru maioritatea animalelor superioare, dar in nici un
SIILECTIA NATI;ITALi. S,\I] -qUPItA\IIF]TIITNEA CELOTT NAI ;\ I)Ji -_
103

caz nu e inexact[ pentru multe din organismele inferioare. Autorul aratd" ma1
departe cd. dacd s-ar na$te un singur individ care ar varia in asemenea m[sur[ incit
;ansele lui de supravieiuire s-ar dubla fa\d d9 ale celorlal{i indivizi, to_tugi, .chiar
gi utunri supraviequirea'lui va fi pulin probabild. Sa presupungm tlF cd' individul
acela uu rup^tuvielui, cd se va inmulli gi ca jumdtate din descendenlii lui vor mo;teni
varialia favorabil|t; cu toate acesfea, dup[ cum aratd a.utorul, descenden{ii vor
avea doar o gansd pufin mai mare de a supraviefui gi de a 15sa urmagi ; aceastd
gansl va merge deicrescind cu fiecare generafie. Cred cI nu poate fi contestati
justela acestol observafii. Dacd, de exemplu, o pasdre dintr-o specie oarecare
igi poate procura mai u-sor hrana pril faptul cd are .io..,11 :Y.lil^ ii s-ar na;te alta
cu un cioc puternic curbat qi care deci va prospera, totugi ;ansa_ pentru agqlt
individ tzolit, de a se perpeiua, c,-r excluderea formei comune , Y4 fi foarte micd ;
dar judecind dup6 ceea cevedemc[ are loc in condiliile de domesticire, nu ne putem
tndoi cd acest rezultat ar putea fi oblinut prin pdstrarea in decursul mai multor
genera{ii a unui mare numdr de indivizr cu ciccuri mai mult sau mai pulin puternic
Iurbate gi prin distrugerea unui gi mai mare numdr de indivizi-avind ciocurile
cele mai dreote.
Totugi, nu trebuie trecut cu vederea faptul cd unele varia{ii destul de puternic
exprimate ii pe care nimeni nu le va considera ca simple diferenfe individuale, apar
ad^eseori datoritd faptului cd o organizatre asemdndtoare suferd gi influenl9 as9-
m[n[toare - fapt cpre poate fl ilistrat pfin numeroase ex.emple din produclia
noastrd domestibd. in aiemene a caznrr chiar dac[ individul care se schimb[ nu
transmite realmente descendenJilor sdi caracterul nou dob?ndit, f1trd indoial[ cd
atit timp cit condiliile existente rdmin aceleagi, ie va transmite o tendin{d 9i_mai
puterniil de varialie in acelagi sens. De asemerlea, nu incape indoial[ cd tendin{a
de a varra in acela;i sens a fost de multe ori atit de puternicd, incit tglt indivizii
din aceeagi specie se modificau in mod similar filrd ajutorul vreunei forme de
selec{ie. Or, numai o treime,o cincime sau o zecime dintre toli indivizir s-au modi-
exemple. Astfel, Graba
^din fi dovedit prin numeroase
ficat in acest fel, lucru care poate
Faroer aparltn
crede cd. poate o cincime p[sdrile genului Uria din insulele
unei varie^t[1i atit de bine exprimate, incii a fost clasificatd rnai inainte ca o specie
distinct[ sub numele cle rlita lacrymans. in cazurr de acest fel, dacd varta\ia a
avut un caracter folositor, forma inilialii va fi curind inlocuit[ de forma modificatd,
in urma supravieluirii celor mai ap{i.
Va trebgi sd revin asupra efectelor incrucig[rii, in legdturd cu eliminarea
varia{iilor de orice fel ; dar ;i aici trebuie subliniat cd, majoritatea animalelor 9i
plantelor e legatd de locul lor de trai gi nu se mutd fdrd, s[ fie nevoite; h"rcrul acesta
il veclem chiir si la p[s[rile rnigratoare, care aproape intotdeauna se inapoiazd
in acela;i loc. in consecinf[, orice vietate nou formatd va fi la inceput aproape
intotdeauna local5, gi aceit lucru, dupa cit se pare, poate fi luat drep.t .regul[
general[ pentru varietilile din naturd ; in felul acesta indivizii modifica{i intt -un
irod ur.ttidn[tor vor trdi in curind adr-rna{i intr-un mic grup gi se vor imperechea
adeseori intre ei. Dacd noua varietate va reugi in lupta ei pentru via{d, ea se va
rdspindi incetul cu incetul din linutul ei central, luptind cu indivrzii carc nLl s-au
modificat 9i invingindu-i la periferiile unui cerc tot mai larg.
Ar fi util sf mai darn incd un exemplu, mai complex, de acliune a selecliei
naturale, Unele plante secretd un suc dulce, dupi cit se pare pentru eliminarea
0It I (iI\EA SPF]CIII,( )R

unor substan{e dd.undtoare din sevd ; aceasta se face, de exemplu, prin glandele
de la baza stipulelor la unele leguminoase sau pe dosul frunzelor la laurul comun.
Acest suc, de;i tn cantitate mic5, este foarte cdutat de insecte; dar vizitele lor nu
folosesc in nici un fel plantei. Sd presupunem acum cd sucul sau nectarul a fost
secretat din interiorul florilor unui anumit num5.r de plante din diferite specii.
Insectele c[utind nectarul, se vor prdfui cu polen qi il vor transporta adeseori
<!e la o ffoare la alta. Astfel, florile a doi indivizi deosebili din aceeasi specie se vor
incruciga si actul incrucigdrii, dupa cum se poate dovedi pe deplin, dd na;tere unor
plante rnai viguroase, care, prin urmare, vor avea cea mai mare gansd de a prospera
li supravief ui. Plantele care produc flori cu cele mai mari glande sau nectarii,
secretincl cel mai mult nectar, vor fi cel mai des vizitate de insecte gi vor fi cel
mai adesea incrucisate; gi astfel, cu timpul, vor dobindi supremalia gi vor forma
o varietate local[. De asemenea, florile ale cdror stamine ;i pistiluri sint aqezate
corespunzdtor cu dimensir-rnile gi obiceiurile insectelor ce le vrziteazd, in aga fel
incit s[ ?nlesneascl, cit de cit, traflsportul polenului, vor fi de asemenea favorizate.
Am fi putut lua gi cazul insectelor care viziteazd florile in scopul colect[rii de
polen in loc de nectar; si cum polenul este format numai in vederea fecundaliei,
rlistrugerea lui ar eirare ca o pierdere pentru plantb ; dar dacd se transportd de cdtre
insectele minc[toare de polen cite pu{in polen din floare in floare, mai intii int?m-
pldtor ;i apoi obiqnuit, se realizeazd astfel o incruci;are gi chiar dacd s-ar distruge
noud zecrmi din polen tot va fi un mare cigtig pentm planta astfel jefuit[ : rar
indivizii care produc tot mai mult polen ;i au antere mai mari vor fi seleclionafi.
Cind planta noastr6, datorit[ continu[rii indelun gate a procesului de mai
sus, a devenit foarte atrdgdtoare pentru insecte, acestea vor transporta -- fdr{t
intenlie special5. - in mod regulat, polen din floare ?n floare; ag putea ardta aceasta
cu Lrgurin{i pe baza multor fapte vd<Jite" Voi ar[ta insd numai un singur fapt, care
ilustreazi totodatd o treaptd ln separarea sexelor la plante. Unele exemplare de
llex aquifoliumr) poart5 numai flori b[rbite;ti care au patru stamine producind o
cantitate de polen destul de micd qi un pistil rudimentar ; al\i indivizi de llex a(turfo'
lium au numai flori femeiegti; acestea posed[ un pistil complet dezvoltat qi patru
stamine cu antere inchircite in care nu poate fi gasit nici un grdunte de polen. Dind
peste un arbore care poarti nnmai flori femele exact la 60 de yarui de arborele cu
flori bdrb[tegti, arn examinat 1a nricroscop stigmatele a 20 de flori luate de pe
diferite ramuri gi pe toate, fltr'/a excep{ie, &ffi gasit citeva grdun{e de polen, iar
pe unele chiar din abunden{[. Cum vintul suflase de mai multe zrle dinspre arbo-
rele cu flori femeie;ti spre cel cu flori birbdtegti, polenul nu a putut fi adus de vint.
Vremea fusese rdcoroasd gi t-urtunoas5 gi de aceea defavorabild pentru albine,
;i totugi fiece floare femeieascd pe care am examinat-o fusese efectiv polinizatd
de albinele care zburaserd din arbore in arbore in ciutarea nectarului. Dar sl
ne intoarcem Ia cazul nostru imaginar : de indatd ce planta a devenit atit de aftac-
tivd pentru insecte incit polenul este transportat in mod regulat din floare in
floare, poate sd inceapi un alt proces. Nici un naturalist nu contestd avantajul a
ceea ce a fost denumit < diviziunea fiziologicd" a muncii > ; de aceea putem crede
cd. ar putea fi folositor pentru plantd s[ produci numai stamine intr-o floare sau
pe o plantd, gi numai pistile in alti floare sau pe o ahd, planLd,.Laplantele culti-
r) Arbust cu frunze lepoase (in textul original <holly-tree>); neexistind echivalent in limba romind, l-am
dat cu numirea latina. * Nota trad.
SELE0fIA N.{TURAL-{. SAti SUPRAvIETTIIREA CBLOR }1AI APTI

vate gi puse in condilii de viald noi, uneori organele bdrb[tegti, iar alteoriicele
femeiegti, devin mai mult sau mai pulin sterile ; dacd presupunem c'a aceasta
s-ar intimpla intr-un grad cit de rnic in natur6, atunci polenul,. fiind transportat
cu regularitate din floare in floare gi deoarece o separare . gi- mai completi . a
sexelof plantei noastre ar fl folositoare, pe baza principiului diviziunii muncii,
indivizii \a care aceast[ tenclinJ[ este din ce in ce mai accentuati vor fi continuu
favorizali sau selec{ionali, pind ce in cele din urm6, va avea lo-c I separare
completi r.*.1or. Ar ocupa prea rnult loc pentru ? ardta cum, prin diferite trepte,
^
prin^ dimorfism sau alte cai separalia sexelor .la plantele de specii diferite se
gdse;te acum in progres vaciit ; dar trebuie s[ adaug cA unele specii de llex din
America de Nord sint, dupd Asa Gray, intr-o situa{ie exact interme diard sau, dupd
cum se exprimd el, sint mai mult sau mai pulin dioic-poligame.
S[ ne intoarcem acum la insectele care se hrdnesc cu nectar ; s[ presupunem
cd planta, al cirui nectar l-am sporit cu incetul prin selec{ie_ continu5, este o
plantd comnnd gi cd anumite inseCte depind in mare mdsur[ de nectarul ei, cu
iar" se hrdnesc. Pot cita multe fapte care aratd, citd grijd au albinele pentru a
ci;tiga timp : de exernplu obiceiul lor de a tdta gduri qi de a linge nectarul la baza
utrui1itor flori, in care dacd gi-ar da ceva mai mult osteneal[ ar putea intra
prin deschiz[tura corclei. Jiniird seama de asemenea fapte putem crede cd in
anumite impreju rdri, deosebirile inclividuale in curbura sau lungimea trompei
etc., prea mici ia s[ le putem observa , &r putea fi folositoare albinei sau altei
insecae, astfel incit, datorit[, lor anumili indivizi sd poatd fi apfi pentru obli-
nerea intr-un mod mai rapid decit al1ii a hranei lor ; gi astfel, comunitdlile cdrora
le apar{in s[ prospere gi si producd multe roiuri ce vor_mogteni aceleagi particu-
larit^[1i.'Tubuiile iorolei de Trifolium pratense ;i Trifolium incarnatum cind sint
privite superficial nu par sd fie diferite ca lungime; totugi, -albina comund poate
iing. cu u$urin![ nectaful din Trifoliw'n incarnqtunt. dar nu gi diy !rufglitun pratense,
.ai. este vizitat numai de bondari ; astfel incit cirnpuri intregi de trifoi roqu ofer[
in zadar o cantitate abundentd de nectar prelios pentru albina comun[. Este
signr cL acest nectar place foarte mult albinei ; am vdzut in repetate rinduri, dar
nimai toamna, numeroase albine lingind gdurile rupte de bondari la baza tubului.
Diferenfa in lungimea corolei la cele dou[ specii de trifoi, diferenld care determini
vizitele albinei, trebuie sd fie foarte neinsemnatd deoarece mi s-a dat ca sigur cd
dupd gg trifoiul {ogu ? fost cosit, florile de la cea de-a doua coas[ sint ceva
mal mrcr sr sint vizitate de multe albine. Nu ;tiu dacd acest lucru este exl9t 9i nici
dacd este demnd de incredere, o altd afirmafie, publicatd gi anume cd albina din
Liguria, consideratd in general ca o varietate a albinei comune, cu care ea se
in&ucigeazd cu uglrrrn\d, este capabila si ajungd gr sd lingd nectarul trifoiului roqu.
Astfel, intr-un {inut in care aceastl specie de trifoi abundd, o trompd ceva mai
lungd sau de o construclie diferitd, ar fi de mare folos pentru albina comund.
pe Ie altd, parte, cum fertilitatea acestui trifoi depinde in mod absolut de albinele
care viziteazd" florile, dacd bondarii ar deveni rari in vreun linut ar fl un mare
avantaj pentru p\anti, sd posede o coro16 mai scurtd sau mai adinc divizatd, astfel
incit atbinele sa poatd finge florile. Astfel se poate inlelege cum o_floare Ei o
albin[ se pot modifica ;i adapta incet una fa![ de alta, fle simultan, fio succOsiv,
in modul iel mai perfect, prin pdstrarea continud a tuturor indivizilor ce prezintd
u$oare deviatii de structur[ reciproc favorabile.
ltlti ORIGINEA SPET]IIL(}II

Sint foarte congtien t cd, aceasti teorie a selec{iei naturale, exemplificata


prin exemplele imaginare amintite, poate fi supusd aceloragi obiec{ii care au fost
ridicate, la inceput, impotriva mdrelelor idei ale lui Sir Charles Lyell despre
<< Schimbdrile actuale ale pdmintului ca ilustrind geologia > ; astdzi ins[ rareori se

intimpl[ sd auzim c5 factorii, pe care ii vedem in acfiune, sA fie considerafr ca


neimportanli sau lipsili de semnificalie, atunci cind este vorba de a explica sdparea
celor mai adinci vai sau form area unor lungi ;iruri de stinci pe continent. Seleclia
naturald ac\ioneazd. numai prin pSstrarea gi acumularea unor mici modificalii
ereditare, fiecare dintre ele fiind folositoare organismului pdstrat ; gi dupd cum
geologia modernd aproape a eliminat astfel de conceplii cum ar h.sdparea unei
vai mari printr-un singur val diluvial, tot astfel gi selec{ia naturald va elimina
credinfa in crea{ia continud de noi organisme ,sau in modificdrile mari si subite
din structura 1or. , '
DESPRE IXCNUCI$ARILE DINTRE INDIVIZI

Trebuie s[ introduc aici o scurtd digresiune. Tn catul animalelor gi plantelor


cu sexe separate, este evident, desigur, cd pentru fiecare nagtere este necesard
intotdeauna impreun area a doi indivizi (cu exceplia cazurtlor curioase qi nu
prea bine ldmurite de parteno genezd),, dar in cazul hermafrodililor acest lucru
este departe de a fi evident. Totugi, exist[ motive s5 se creadd cd, Ia to{i herma-
frodilii participd la reproducerea speciei doi indivizi - uneori sau in mod obi;-
nuit. Aceast[ pdrere a fost sugerat[ de mult, degi in mod indoielnic, de Sprengel,
Knight gi Kolrer"rter. Importanla ei o vom vedea Ce indat[; dar aici nu pot trata
acest subiect decit foarte pe scurt, degi dispun de materiale pregitite pentru o
largd discufie. Toate vertebratele, toate insectele ;i alte grupe mari de animale
se imperecheazd pentru fiece nagtere. Ultimele cercetdri au redus mult numdrul
presupusilor hermafrodi{i, iar dintre hermafrodi{ii reali, un mare numir se impe-
recheazd"; adic[ doi indivizi se impreun[ in mod obignuit pentru reproducere ;i
aceasta este ceea ce ne interese azd". Dar existd incd multe animale hermafrodite
care cu sigr-rranfd cd in mod obignuit nu se imperecheazd; de asemenea marea
majoritate a plantelor sint hermafrodite. Se nagte intrebarea: ce motiv am avea
s[ presupunem ca gi in aceste cazuri participd vreodatdla reproducere doi indivizi?
Deoarece este imposibil sii intr6m aici in amdnunte, trebuie sd m[ sprijin doar pe
unele consideratii senerale.
?'e
In primul rind, am adunat un mare numdr de fapte gi am fdcut numeroase
experienfe care, de acord cu convingerea aproape general[ a crescdtorilor si cul-
tivatorilor t), aratd c:a \a animale 9i plante incrucigarea intre varietd{i diferite
sau intre indiviztr aceleiagi varietdti, dar din alt[ linie 2), dI descendeniilor vigoare
;i prolificitate; in al doilea rind, cd incrucisarea intre indivizii indeaproape inru-
diti scade vigoarea ;i prolificitatea; singure aceste fapte mi-au fost de ajuns ca
sd md facd, sd recunosc c[ existd o lege general[ a naturii, potrivit cdreta nici
un organism nu se autofecundeaz[ ?ntr-un numdr rrelimitat de generalii, ci dim-
r) Cuvintul englezesc breeders a fost tradus de K.A. Timiriazev < crescllori gi cultivatori>> (Op. cit., p. 186).
-- !\iota trad.
2) Acest termen e numit in limba in germani Lmie ;i francezi lignde. Nota trad.
englezd strain, -
sEt,ECTta \,{'t'L HAL.\ -\'\I-' SUPlt,\\'lETUrItn'\ (,EL()n tt,\I APTI r07

potriv6, incrucigarea din cind in cind cu un altindivid * poatedupl lungi intervale


de timp - este absolut necesard.
Pornind de la convingerea cd aceasta constituie o lege a naturii, cred cd putem
in{elege o serie de mari grupe de fapte, cum sint cele amintite in cele ce urmeaz[
;i care ar fi inexplicabile din orice alt punct de vedere. Orice hibridizator gtieqi
cit de nefavorabila este pentru fecundarea unei flori expunerea ei la umezeald,
totugi cit de multe flori igi au anterele 9i stigmatele expuse din plin intemperiilor !
Dac[ o incrucigare ocazionali este necesar[, in ciuda faptului ci anterele gi pistilul
plantei stau atit de apropiate unele de altele incit aproape c[ asigurl auto-
f,ecundarea, atunci asigurarea unei pdtrunderi cit mai libere a polenului de la alt
individ va explica feluI ardtat mai slrs al expunerii organelor. Pe de alt/a parte,
multe flori au organele lor de fructificalie bine inchise, ca la marea familie a papi-
lionaceelor sau la mazdre; dar acestea prezintTa in mod invariabil minunate gi
curioase adaptiri in leg[turd, cu vizita insectelor. Vizitele albinelo r la multe flori
papilionate sint atit de necesare incit fertilitatea lor este mult sc[zut[ dacd le
impiedic[m. Dar este aproape imposibil ca insectele sd zboare din floare in floare
si s[ nu transporte polen de la o floare la alta, spre marele folos al plantei.
Acliunea insectelor poate fi comparatd cu a unei pensule din pdr de cimil5,
;i este suficient numai sd atingi cu aceast[ pensuld anterele unei flori gi apoi
stigmatul alteia pentru a asigura fecund area; nll trebuie insl presupus c[ albinele
vor produce in felul acesta o mullime de hibrizi intre specii distincte, deoarece
dacd propriul polen al plantei este a;ezat pe acelagi stigmat impreunb cu acel
al unei alte specii, primui este atit de dominant incit distruge invariabil gi complet
influenla polenuh-ri strdin, dupd cum a ardtat Gbrtner.
Cind staminele unei flori se apleaci brusc spre pistil sau se mi;ca incet una
dupd alta spre el, s-ar putea crede cd acest dispozitiv este adaptat numai pentru
asigurarea autofecund[rii ; ,si fdr[ indoiald c[ el este folositor in acest scop;
dar activitatea insectelor este deseori necesari pentru a determina staminele sd
se aplece brusc, cum a ardtat Kolreuter la dracili; gi tocmai la acest gefl, care
pare a avea un dispozitiv special pentru autofecundare, este indeobgte cunoscut
l'aptul c[ dacl forme strins inrudite sau varieti(i sint plantate unele in apro-
pierea altora, este aproape imposibil sI se oblin[ descenden{i puri, atit de intens
se incrucigeazd" ele in mod natural. In numeroase alte cazuri,, departe de a se
favoriza autofecundarea, existd dispozitive speciale care impiedicb efectiv stig-
matul de a primi polen de la propria lui floare, dupd cum pot ardta pe baza
lucrdrilor lui Sprengel ;i ale altora, ca gi din observaliile mele proprii; de exernplu,
la [.obelia.fillgens existd un dispozitiv intr-adevdr admirabil gi complicat, prin care
nennmdratele gr[unfe de polen sint indepdrtate din anterele concrescute ale fie-
c[rei flori, mai inainte ca stigmatul acelei flori individuale sd fie in m5surd sd le
lrrimeasc[: qi cllm aceast[ floare nu este niciodatd vizitatd de insecte, cel pr"r{in
in grddina mea, ea nu produce niciodatd seminfe, degi dacd punem polen de pe
(-r floare pe stigmatul alteia,, oblinem o mullime de semin(e . Alta specie de
lohelicr, care este vizitatd" de albine, produce liber semin{e in grldina mea.
lrr multe alte cazuri, degi nu existd vreun dispozitiv mecanic de a impiedica stig-
matul s[ primeascd polen de la aceeagi floare, totugi, dupd cum a ardtat Sprengel,
gi mai recent Hildebrand ;i allii, gi cum pot confirma gi eu, sau plesnesc anterele
inainte ca stigmatul s[ fie apt pentru fecundare, sau stigmatul se maturizeazd,
108 0ITI[iINBA SPECIILON

inaintea polenului acestei flori ; astfel incit aceste a$a-numite plante dichogame au
de fapt sexe separate qi de obicei trebuie incrucigate. Aga se intimpld cu piantele
recipioc dimorfe gi trimorfe menlionate mai sus. Cit de ciudate sint aceste fapte !
Cit de ciudat e faptul cd polenul ;i suprafala stigmatului aceleiagi flori, degi aqezate
atit de aproape, cd gi cind adevdratul scop ar fi autofecundarea, sint in atit de
multe cazuri inutile unul pentru altul ! $i cit de simplu se explicd aceste fapte
dac[ admitem cd incrucig area ocazionald, cu un alt individ este folositoare satl
chiar necesard !
Dacd toate varietdlile de varzd", ridiche, ceap[ gi de alte citeva plante
sint semdnate aproape una de alta, o mare majoritate a plantelor crescute astfel
se vddesc a fi, dupd cum am constatat, hibrizit); de exemplu, am crescut 233 de
fire de rdsad de varz[ din unele plante aparfinind unor varietdli diferite care au
crescut unele lingi altele; dintre acestea doar 78 si-au pdstrat puritatea, dar nici
ele nu erau toate perfect curate. Aceasta degi pistilul fiecdrei flori de varzd este
inconjurat nu numai de cele gase stamine ale sale, dar gi de ale celorlalte flori
ale aceleiagi plante , iar polenul fiecdrei flori ajunge ugor pe stigmatul proprlu
fdrd, intermediul insectelor, deoarece am constatat cd plantele apTarate cu grlj6 de
insecte produc un numdr complet de silicule. Atunci cum se face cd un numdr
atit de mare de r[saduri sint hibrizi ? Aceasta fine de faptul cd polenul unei varie-
tdli deosebite are un efect dominant asupra polenului propriu al florii ; gi aceasta
este o parte a legii generale a stdrii infloritoarez) rczultatd din incrucigarea lndi-
vizilor deosebili ai aceleiagi specii. Cind se incrucigeazd" insd specii deosebite,
se ob{ine un /ezultat contrar, deoarece polenul propriu al unei piante domind
aproape intotdeauna polenr"rl strdin: dar asupra acestui subiect voi reveni intr-un
- viitor.
capitol
In cazuT unui arbore mare acoperit cll nenumdrate flori s-ar putea obiecta
cd polenul nu poate fi decit arareori transportat de la un arbore la altul $i cel
mult numai de la o floare la alta pe acelagi arbore; iar florile aceluiagi arbore
pot fi considerate numai intr-un sens limitat ca indivrzi. Cred cd aceastd obiecfie
are o anumitd greutate , dar cd natu ra a inldturat aceasta dind arborilor o puter-
nicd tendin!5 de a produce flori cu sexele separate. Cind sexele sint sepatate,.degi
florile bdrbdtegti gi femeiegti pot fi produse pe acelagi arbore, polenul trebuie sI
.mod
fie transportat in regulat de la o floare la alta ; gi aceasta va spori gansele
polenului de a fi transportat ocazional de la un arbore la altul. Am gdsit cd"
arborii din toate ordinele ce cresc in aceastd lard, au de reguld mai frecvent sexele
separate decit alte plante ; la rugdmintea mea d-rul Hooker a agezat intr-o tabel[
arborii din Nou a Zeelandd, iar d-rul Asa Gray pe cei din Statele lJnite, gi rezul-
tatul a fost cel a;teptat. Pe de altd parte, d-rul Hooker md informe azd" cd 19g-ula
nu se menline in.Australia ; dar dacd majoritatea arborilor australieni sint dicho-
gami, rezultatul este acelagi ca gi cum ar avea flori cu sexe separate. Am fdcut
aceste citeva observafii asupra arborilor numai pentru a atrage atenfia asupra
problemei.
SA ne oprim pu{in la animale : numeroase specii terestre ca, de pildd, molu.,s-
tele terestre ii rimele sint hermafrodite ; dar ele toate se imperecheaz'|a. Pind in
r; in cngleze$te e folosit termenul de ntongrel-- metis, termen folosit pentru hibrizi la animale.-Nota ffad.
') In englezeSte good being. - Nota trad.
SELBCTIA NATURALA SAU SUPRAVIH,TUIREA CELOIT MAI APTI 109

prezent nu am gdsit nici un animal terestru care sI se autofecundeze. Acest fapt


remarcabil, in contrast atit de puternic cu plantele terestre, poate fi infeles numai
din punctr-rl de vedere al necesitdlii incrucigdrii ocazionale, deoarece dat[ fiiind
natura elementului fecundant nu existd mijloace analoge acliunii insectelor sau
a vintului ca la plante, datorit[ cdrora sd se poat5. efectua la anirnaiele terestre o
incruci;are ocazionald fdrd, participarea a doi indivizi. Printre animalele acvatice
sint mulli hermafrodifi care se autofecundeaz'a; dar aici curenjii de apd oferd
mijloace evidente pentru o incrucigare ocazionald. Nu am reugit pinb in prezent sd
descopdr, asa cllm am vdzut ia flori, de;i m-am consultat cu una din cele mai con-
sacrate autoritSli in materie, prof. Huxley, nici un singur animal hermafrodit cu
organele de reproducfie atit de perfect inchise incit accesul dinafard gi influenfa
ocazionald, a vreunui alt individ s[ fie demonstrate ca fiind fizic imposibile. Din
acest punct de vedere, Cirripedele mi-au apdrut multd vreme ca un caz foarte difi-
cil; dar arh reugit, printr-o intimplare fericitd, s[ dovedesc cd doi indivizi, degi sint
hermafrodi{i cu autofecundare, totugi se incrucig eazd" uneori.
Pe mul1i naturaligti trebuiie sd-i fi izbit ca o ciudatd anomalie faptul cb - atit
la animale, cit gi la plante - unele specii ale aceleiagi familii ;i chiar ale aceluia;i
gefl, degi cu o organizalie foarte asembndtoare, sint fie hermafrodite, fie unisexuate.
Dar dacd, de fapt, to{i hermafrodi{ii s,e incrucigeazd uneori, deosebirea intre ei
;i speciile unisexuate, in ceea ce priveqte func{ia, este foarte mic5.
Din aceste diferite considerente ;i din nurneroase cazuri particulare pe care
le-am adunat, dar pe care nu lepot cita aici,rezultd" c[ atit la animale cit gi la plante,
incruci,s area ocazionald intre indivizi diferi{i este o lege generald, da cd nu chiar
universal[. a naturii.

CONDIT'II FAVORABILE PENTRU PRODUCEREA DE NOI FORA,TE


PRIN SELECTIA NATURALA
Acest subiect este foarte complicat. Un mare grad de variabilitate, termen
care cuprinde intotdeauna diferen{ele individuale, va fi evident favorabil selecliei
naturale. Numdrui mare de indivizi, oferind intr-o perioada data o mai mare gansd
de aparigie a unor varialii folosito are, va compensa un grad mai mic de variabili-
tate individualI gi va constitui, dupd pdrerea mea, un foarte important element de
sltcces. De;i natura ii oferd lungi perioade de timp acfiunii selecliei naturale, ea
nu ii oferd totugi o perioadd de timp nelimitatd; cum toate organismele se strdduiesc
s[ ocupe fiecare un loc in economia naturii, dacd vreo specie nu se modificd gi nu
se perfec{ioneazd in acelagi grad cu concurenlii sdi, ea va fi exterminatd. Atita timp
cit varialii favorabile nu sint mogtenite cel pufin de cdtre unii dintre descenden{i,
selec{ia naturald nu poate realiza nimic. Tendinla spre reversibilitate va frina adesea
sau chiar va impiedica ac{iunea selec{iei; dar dup6 cum aceasti tendin}d nu l-a
oprit pe om sd formeze prin selec{ie numeroase rase domestice,, de ce ar ac{iona
ea impotriva selectiei naturale ?
in cazul selecliei metodice, crescdtorul ac{ioneazd cu un scop bine determinat
iar dacd va permite incrucigarea liberd a indivi zllor,munca lui va fi zadarnicd. O"i
dac[ un mare numdr de oameni fard intenlia de a schimba rasa, dar avind aproape
aceleagi idei despre perfec{iune vor ciuta cu tolii sa-gi procure gi sd inmulleasci cele
mai bune animale, din acest proces incongtient de selec{ie va rezulta, desigur, o
()ltI Gt\ 1-r,\ Sl'UCIIL()lr
J10__ _

ameliorare, degi inceatd, in ciuda faptului cd nu existd o separare a indivizilor


selec{ionafi. Tot astfel se va intimpla gi in naturd; deoarece intr-o regiune limitata.
in care existd un loc insuficient ocupat in economia naturald,, to{i indivizii care
variazd, in direcfia corespunzdtoare, de;i in grade diferite, vor tinde sd persiste. Dar
dacd, regiunea este intins5, diferitele ei linuturi vor avea aproape sigur condilii de
via{d diferite ; gi atunci dacd aceea;i specie este supusd unor modificdri in {inuturi
diferite, variet[file nou formate se vor incruciga la granilele de rdspindire ale fiecd-
reia. In capitolul al gaselea vom vedea c[ varietdlile intermediare, populind linu-
turi intermediare, vor fi de obicei inlocuite in cele din urm5 de cdtre una din varie-
tatile vecine. incrucig areainfluen! eazd,mai ales animalele care se imper echeazrapentru
fiecare naqtere gi se deplaseazd tnult, fd,rd, a se inmulli prea repede. De aceeao la
astfel de animale, ca de pilda la pdsdri, varietb{ile se vor g[si de obicei"numai in
regiuni separate, ceea ce s-a confirmat gi in cercetdrile mele. La organisn'rele herma-
frodite care se incruci;eazd. nurnai ocazional, ca gi la animalele care se impere-
cheazia pentru fiecare nagtere, dar care se deplaseazd pufin 9i se inmullesc intr-un
ritm rapid, o varietate noud gi perfeclionatd se poate forma repede in orice punct ;
ea se poate menline acolo intr-un grup gi apoi se poate rdspindi, astfel c5 indivizii
noii varietdli se vor incruciga mai ales intre ei. Pe baza acestui principiu, cultiva-
torii preferd intotdeauna sd ia seminle dintr-un grup mare de plante, deoarece astfel
posibilitatea de incrucigare este micqoratd.
Chiar in privinla animalelor care se imperecheazd pentru fiecare nagtere gi
nu se inmullesc repede, nu putem afirma cd incrucisarea liber[ poate elimina intot-
deauna efectele selec{iei naturale, deoarece pot prezenta un important numlr
de fapte arltind ca in aceeagi regiune, doud varietd{i ale aceluia;i animal pot rdmine
mult timp deosebite, fie pentru ci trdiesc in staliuni diferite, fie pentru cd inmulfirea
lor are loc la epoci intrucitva diferite, fie pentru cd indivizii fiecdrei varietdli prefera
sd se incruciseze numai intre ei.
incrucig areajoac[ un rol foarte important in naturf,, prin faptul cd men{ine
la indivizii aceleiagi specii sau aceleiagi varietdli uniformitatea caracterelor iniliale.
Astfel, incruciqarea va acliona evident mult mai eficient la acele animale care se
impereclteazd" pentru fiecare na;tere; dar,, dupi cLlm am mai spus, s?ntem indrept5-
{i(i sd credem cd incrucigdri ocazionale au loc la toate animalele qi plantele. Chiar
dacd acestea au loc la lungi intervale, descenden{ii ob{inu1i vor cigtiga atit de lnult
in vigoare gi prolificitate fald de descendenlii oblinuli prin autofecundare indelun-
gatd,, incit vor avea o mai mare gans[ de supravieluire ;i de perpetuare a speciei ;
gi astfel, in decursul timpului, influenla incrucigdrilor, chiar la intervale rare, va fi
mare. In ceea ce privegte organismele cele mai inferioare, care nu se reproduc pe
cale sexuatd gi nici nu se conjugd, gi care deci nu se pot incruciqa, uniformitatea
caracterelor poate fi pistratb in aceleagi condilii de viaJd numai pe baza princi-
piului ereditdlii ;i prin selecfia natural[ care va e]imina toli indivizii ce se depdr-
teazd" de tipul respectiv. Dacd se schimbd ?nsd condiliile de viatd, iar forma suferd
modific[ri, uniformitatea caracterelor nu poate fi p5stratd de descenden{ii modifi-
ca{i decit prin selec{ie naturald, care pdstreaz'|a astfel de varialii folositoare.
lzolarca constituie de asemenea un element important in modificarea spe-
ciilor prin seleclia naturald. intr-o regiune limitatd sbu izolatd", nu prea intinsi,
condiliile de viald organice ;i neorganice vor fi in general aproape uniforme, astfel
incit selec{ia natural6 va tinde sE modifice in acelaqi sens toti indivizii care variazd.
5ELI,UTL\ -',i-\TURAL'i s,\ll sul'ltAyIETUIlrEA CELOIi l{;tl'\}',!l t.t-t

dintr-o aceeagi specie. Incrucig. area cu locuitorii regiunilor inconjurdtoare va


fi astfel impiedicatd. Moritz Wagner 1) a publicat de curind un interesant
studin asupra acestei probleme gi a ardtat cd importanla tzoldrli ca obstacol in
incrucigdriie nou formate este probabil gi mai mare decit am presupus-o eu insumi.
Dar di; motivele ar[tate nu pot Ii in nici un caz de acord cu acest naturalist,
dup[ care migralia si rzolarea sint elernente necesare pentru. formarea de noi
specii. Importanla izolltrii este mare gi prin faptul c6, dupd orice schimbdri fizice
in condiliile de via!6, cum sint clima, ridicarea .uscatului etc., ea impiedic[
migrarea organismelor mai bine adaptate; gi astfel locurile noi din2)econornia
nalurali a ieeiunii vor rdmine libere pentru a fi ocupate de (urmagii) vechilor
locuitori modfficali. in fine, izolarea va permite ca o nou[ varietate sd aiba timp
pentru a fi amelioratd intr-un ritm lent ; gi aceasta poate AVea uneori o mare
importanfi. Dacd totugi o regiune izolatd este foarte micd, fie ca e inconjurat[._de
baiiere, fle din alte conditii fizice cu totnl speciale, numirul total al locuitorilor
u'b fl mic; gi aceasta va intirzia producerea de noi specii prin seleclie naturald,,
sc[zind posiUititdlile de aparilie a varialiilor favorabile.
Scuigerea timpului ca atare nu are nici un efect-- nici_pro, nici contra selec{iei
naturale. Semnalei aceasta deoarece s-a afirmat in mod gregit c[ am rezetvat
elementului timp un rol atotputernic in modificarea speciilor, c.a $i cind toate
fbrmele de viagA at n supuse in mod necesar schimbdrii datorit[ vreunei legi
inniscute. Durat a are importanta -- gi chiar importanld mare -_ intrucit oferi mai
multe posibilit[1i apariliei variafiilor folositoare selecliei, ?gy.Tuldrii gi. fixdrii
lor. De asemene a, ei tinde sd sporeascd acliunea directi a condiliilor fizice de viafd
in legltur[ cu constitu{ia fiecdrui or-eanism.
DacS ne intoarcem la naturd pentru verificarea adev[rului acestor observafii
;i considerdm un oarecare mic {inut tzolat, cum ar fi o insu16 oceanic[, Oe9!
num6rul speciilor care trdiesc acolo este mic, dupd cum vom vedea in capitolul
nostru asupra distribuliei geograflce, totu;i,
-adic-a dintre aceste specii, un num[r foarte
mare sint endemice - s-au format numai in acest loc gi nu in altd parte a
lumii. S-ar pdrea deci, la prima vedere, cd o insuli oceanicd ar fi foarte favorabilir
formdrii de noi specii. Dar astfel am fl expugi s[ ne in;el5m_, .6:i pentru _a d9J9t-
mina dacd o miia regiune izolatil sau o regiune intinsd, deschis5,. c& de pildd,
un continent a fost mai favorabild apariliei de forme organice noi, ar trebui s[
putem face o comparalie in cadrul unor intervale egale de timp,, ceea ce nu sintem
in stare.
Degi rzolarea are o mare importan{d in formarea de specii noi, inclin in general
si cred ,e intinderea mare a linutului este mai importantd in special pentrtr
formarea de specii care se vor ardta capabile .sd dureze o perioadd .lungd. gi
s[ se rdspindeasc[ larg. intr-un linut lntins ;i deschis nu numai cd vor exista posi-
bilit1li mai mari <te iparilie a varia{iilor folositoare, datoritd numdrului mare de
indivizi din aceeagi specie care subsistd acolo, dar chiar condiliile de viald sint
mult mai complexe din cavza numeroaselor specii existente.; gi dacd' unele din
aceste nr-etoar. specii se modificl gi se perfecfi oneazra, gi celelalte vor trebui
de asernenea si se perfeclioneze intr-o mdsurd corespllnzdtoare, altfel ele vor fl

,) M. Wagner -- Darwin Si legea lui asupra populaliei. Anul 1870 (dupa T'imiriazev). *- Nota trad"
e)Acest sens a fost dat dupd traducerea rusi a lui Timiriazev. - Nota trad,
112___ ()RIGINEA SPECIILOR

exterminate. De asemenea, fiecare form[ nou6, de indatd ce s-a perfeclionat


simfitor, va fi in mdsurd sd se rdspindeascd intr-un {inut deschis gi neintrerupt qi
va intra astfel in concurenld cu multe alte forme. Mai mult, regiuni intinse,
chiar dacd in prezent sint neintrerupte, datoritd oscilafiilor nivelului lor,
trebuie si fi fost in trecut adesea intrerupte; astfel tncit efectele bune ale
tzoldrli au putut sa-gi manifeste acliunea intr-o anumit[ rndsur[. in sfirgit, ajung
la concluzia ci de;i regiunile mici gi izolate au fost in unele privin(e foarte favo-
rabile formdrii de noi specii, totugi, ritmul modificS.rii trebuie s5 fi fost in general
mai rapid in regiunile intinse; gi ceea ce este gi mai important, formele noi apdrute
in regiuni intinse qi care au repurtat de acum victorii asupra multor concuren{i,
sint acelea care se vor rdspindi cel mai larg ;i vor da naqtere celui mai mare numdr
de variet[fi ;i specii noi. Astfel, ele vor juca un ro1 mai important in istoria schim-
bdtoare a lumii organice.
in concordanl"d cu acest punct de vedere, putem poate in{elege unele fap[e
care vor fi amintite din nou in capitolul nostru asupra rdspindirii geografice;
de exemplu faptul cd vieluitoarele micului continent Australia sint pe cale de a
ceda in fa{a celor din regiunea mai mare eurasiaticd. De aceea vieluitoarele conti-
nentale s-au naturalizat ugor pretutindeni pe insule. Pe o insuld micd, concurenta
pentnt viatd, trebuie sd n fost mai pufin severb ; variabilitatea gi extermin area
trebuie sd n fost mai slabe. De aici putem inlelege de ce flora din Madeira,
dupi Oswald Heer, seamini in anumita misurd cu flora terliard dispdrutS a Europei.
Toate bazinele de apd dulce, laoialtd , formeazd" o suprafafd micd in comparajie
cu marea sau cu uscatul. In consecin{[, concurenla intre vieluitoarele de apd dulce
a trebuit si fie mai puf in severd aici decit in aItd, parte ; noile forme s-au niscut
mai incet ;i, de asemenea, cele vechi au fost exterminate mai incet. $i tocmai in
apele dulci gdsim gapte genuri de pegti ganoizi, r[magi dintr-un ordin altddatl
dominant; tot in apele dulci g[sim unele din formele cele mai anormale din cite
se cunosc in prezent in lume ca Ornithorhynchus gi Lepiclosiren. care, asemenea fosi-
lelor, leagd, in anumitd m[surd ordine astdzi foarte indepirtate de scara naturii.
Aceste forme anorn'lale pot n numite fosile vii ; ele s-au p[strat pini in ziua de
astdzi, intrucit au populat o regiune inchisd gi au fost expuse unei concuren{e
mai pufin variate gi prin'urmare mai pufin severe.
Rezumdm, in misura in care extrema complexitate a subiectului permite
aceasta, condi{iile favorabile ;i nefavorabile pentru formarea de noi specii prin
selec{ie naturald. Ajung la concluzia cd pentru organismele terestre, o mare regiune
continentald,, care a suferit numeroase oscila{ii de nivel, trebuie sd fi fost cea mai
favorabtld apariliei a multe forme noi de viald,adaptate pentru o existenld indelun-
gatd, gi pentru o rdspindire larg5. Atita vreme cit o asemenea regiune a existat
sub forml de continent, locuitorii sdi au trebuit sd fie numerogi ca indivizi gi specii,
gi trebuie sd fi fost foarte expugi unei concuren{e severe. Cind, prin scufundare,
continentul s-a transformat in insule mari separate, trebuie si fi rdmas totugi
pe fiecare insuli numerogi indivizi at aceleiagi specii; o incrucigare la limitele ariei de
rdspindire a fiecdrei specii noi trebuie sd fl fost impiedicatd,; dup[ schimbSri fizice
de tot felul, imigrarean-ar fi putut avea loc, astfel incit locurile noi apdrute in eco-
nomia naturii fiecdrei insule trebuie sd fi fost ocupate prin modificarea (urmagilor)1)

1) Dupa Timiriazev.
- Nota trad.
sI.t i.1.-|TI.\ \.\'fl tt,\Li s \(' sl-r)R.\1-ll'lTI-IIiU \ (lEL()It lI \I .\r"!1 113

vechiior l6cuitori ; iar timpul a permis varietdlilor din fiecare insul5 s[ se


modifice mutrt gi si se perieclioneze. Cind in urma unei noi ridicdri, insu-
lele s-au transformat ciin nou ?ntr'-o regiune continentald,, o concuren{d severd a
trebuit si reinceap[ ; varietilile cele mai fav orrzate sau perfeclionate au putut fi
in m[sr-rri sa se raipindeascd j trebuie si fi avut loc o puternicd nimicire a formelor
mai pulin perfeclionate Ei numdrul relativ al diferililor locuitori ai continentului
resta^bilit tr^ebui. .a se fi schimbat din nou; qi din nou trebuie sd fi oferit selec{iei
naturale un cimp larg pentru perfeclionarea in continuare a locuitorilor 9i pentru
formarea de specii noi.
Admit intru totul c[ selecfia natural6 ac{ioneazd in general extrem de incet.
Ea poate acfiona nulnai atunci cind exist[ in economia naturral[ a unui finut.locuri
care pot fi rnai bine ocupate dac[ unii din locuitori suferi modificdri. Existenla
unor asemenea locuri va Cepincle aCeseori de schimb[ri fizice care au loc, in
general foarte incet, cit gi de impiedicarea imigrdrii unor forme mai bine adaptate.
baca unii dintre vechii locuitori suferd rnociificdri, raporturile reciproce ale c('lor-
lal1i vor fi adesea tulburerte;;i se vor crea noi locuri, gata s5 fie ocupate..de for.me
mai bine adaptate; daraceasta sevapetrece foarte incet. Degitoli indivrzlt aceleiaqi
specii diferi intr-o rnicd m6sur6 unii de al1ii, va iura mult pinl ce vor aparc
cieosebiri avantajoase in diferitele pdr{i ale organismului. Rezultatul va fi adesea
rnult incetinit priro incrucigare libera. lVLul{i vor exclama cd toate aceste cauze sint
pe deplin suficiente pentru a neutralizafor\a selecliei naturale. Eu nu sint de aceasta
pat.rb. l)impotrir,l, eu crecl cd selecfia naturald va acliona_in-general foarte incet,
nulrai la lurigi iniervale ,si nr.irnai asupra unui mic numir de locuitori ai aceh"riagi
finurt. Apoi, ired cd aceste rezultate iente, intermitente, concord5 bine cu
ceea
ce ne invala geologia cu privire la rapiciitatea la gi modul in care s-ali schimbat
locuitorii ir"rmii.
Oricit de incet ar fi prccesul selec{iei, dacd omul, fiinla slab6, poate t.eahza
atit de mult prin selec{ia artiflciali, nu pct concepe nici o limita pentru totalitatea
sctrimb[rilor pentru fi:umuselea 9i complexitatea coadaptdrilor dintre organisnrc',
uneie fa{i cle^altele gi falir Ce ccndiqiile naturale de vrald,,care-.s6. nu se fi puturt
tealtza.l*-u lunggl timpurilor pr"in puterea selecfiei naturale, adicd Prin supravie-
{uirea celor mai bine adaPtali.

EXTINCTIA CAUZATA DE SELECTIA NATURALA


Acest subiect va fi ciiscutat mai pe lnrg in capitolul nostru consacrat geologigi;
dar va trebui si-l menfion[m gi aici^deoarece este strins legat deselecfianatutall-.
Seleclia naturald actroneaz/a numai pri.n p[strarea varialiilo.r. folositoare intr-o
angmiti mlsurl, deci a celor care persistd. Datoriti proporliei geornetrice a in-
mullirii tuturor organismelor, fiecaie regir-rne este de pe acum pe deplin ocupati
de locuitori ; de aici lli'rneaz[ cd dupd cum formele favorrzate cresc ntlmeric, tot
astfel, in general formeie mai pu{iri favorizate vor descregte ;i vor deveni rare.
Dnpa rrti ne aratd geologia,- rarrtatea este un premergdtor al extincliei. .Este
clai c[ orice form6, reprerentat[ prin pulini indivizi, va avea mulli so{i de dispa-
rilie total5 in cursul unor mari fluctua{ii in natura anotimpurilor sau datorit[
unei cregteri temporare a num[rului du;manilor. Dar putem merge gi mai departe;
pe mdsur[ ce apat forme noi, trebuie sd se stingd multe forme vechi, afard de cazul

I -- c. li(i:]
()tt I(;t\ lt.\ st'It',Il L()Ii

cind am admite c[ formele specifice pot creste numeric nelirnitat. Geologia ne aratd
convingdtor cI numdrul forrnelor specifice nu a crescut nelimitat gi vom incerca
sd ardtdm acum de ce numdrul speciilor din toatd iumea nu a devenit imens. Arn
ardtat cd speciile care au cel mai mare num[r de indivizi, au cea mai mare proba-
bilitate de a produce varia{ii favorabile, intr-o perioadd datd. Aceasta se vddeste
din faptele expuse in capitolr"rl al doilea, care aratd cd num[rul cel mai mare de
varietd{i semnalate apare la speciile comune, r[spindite gi dominante. De aceea,
speciiie rare vor fi modificate sau ameliorate mai incet, intr-o perioadd datd de
timp ; in consecinfir ele vor fi invinse in concuren{a pentru viald de cdtre descendenlii
modificati gi perfec{iona{i ai speciilor rnai comune.
Pe baza acestor diverse considerente cred c[ reiese in mod sigur cd dup[ cum,
in decursul timpului, prin seleclie natural[ se formeazd, noi specii, tot astfel alte
specii vor deveni tot mat, rare, iar in cele din urrn5. se vor stinge. Formele care se
gdsesc in cea mai strins[ conclrrenli cu cele supuse modificdrii gi perfecliondrii,
vor suferi desigur cel mai mult. Am vdzut de altfei, in capitolul despri lupta pentrtr
existenld,, cd. tocmai formele cele mai strins inn-rdite
- varietili ale aceleiagi specii
;i specii ale aceluiagi gen sau ale unor genuri inrudite - intrd, in general, iri cea
mai aprigS. corrcuren!5 intre ele, deoarece au aproape aceeagi structur5, constitulie
gi obiceiuri. In consecin![, fiecare varietate sau specie noud, in timpul procesului
lor de formare , ya oprima in general in rnodul cel mai puternic formele cele
mai indeaproape inrudite gi va tinde si le extermine. Acelasi proces de exterminare
il vedem la animalele noastre domestice, in urma selec{iei formelor perfec{ionate
de orn. Se pot da multe exemple curioase, ar[tind cit de repede noile rase de vite
cornute, oi gi alte animale, c& gi noile varietSli de flori, iau locul unor soiuri
ma.i vechi sau inferioare. in Yorkshire, de pild5, este istorice;te cunoscut faptul
cd in vechime vitele cornute mari negre au fost inlocuite de rasa Long-horns 1) iar
aceasta din urmi a fost < mdturatd,>> de Short-horns 2) (citez cuvintele unui autor
din literatura agricoki) n ca cie o cium[ ucigltoare )).

DIVERGENTA CARACTERELOR

Frincipiul pe care l-am desemnat prin acest termen, prezintd o mare insem-
nitate gi explicd, cred, multe fapte importante. in primui rind, variet5lile, chiar
cele puternic exprimate, degi alr ceva din caracterul de specie cLtm Covedess
in mult e cazuri indoielile teribile cu privire la locui in care s[ le- clas5m diferd
- Cu
totugi, in rnod cert mult mai pulin una de alta decit speciile bune gi distincte.
toate acestea, potrivit punctului meu de vedere, varietdlile sint specii in proces de
formare sau sint, cum le-am denumit, specii incipiente.
Atunci in ce fel cresc deosebiriie mai mici dintre varietd{i, devenind deosebiri
mai mari dintre specii ? CdL lucrul acesta se intimpld in mod obisnuit il deducem
din faptul cd majoritatea nenumlratelor specii din naturd prezintd, deosebiri bine
exprimate, in timp ce varietd{ile, presupusele prototipuri gi pdrinlii viitoarelor
specii bine exprimate, prezintd, deosebiri mici gi slab exprimate. Hazardul, daci
putem sd-l denumim astfel, poate fi cauza datoritd cdreia o varietate se deosebeste
1) Cu coarne lungi.
- Nota trad.
') Cu coarne scnrte. - Nota trad,
sLl,t.t(:TL\ \ \'l'l-Ir'\L-i s \t- st I'l'.-\\-It"1't'lHI'l .\ (:r,L()ll i\l,\l 1\PTI fl5

in privinla vreunui caracter de formele parentale, dupd cum poate fi cauza pentru
care descendenfii acestei varietdli se deosebesc intr-un grad gi mai mare de plrinlii
lor, in privinla aceluiagi caracter; dar numai aceasta nu va ajunge pentru..-a
expiica beosebiri atit de obignuite gi atit de mari, cum sint cele dintre speciile
acelr-riasi gen.
Dupa cum am procedat intotdeauna, am ciutat solufia acestei probleme la
plantele gi animalele noastre domestice. $i aici vom gdsi ceva analog. Se va admite.
desigur, c[ producerea raselor de bovine atit de diferite ca Short-horns ;i Hereford,
a raielor de cai de cursd gi de tracfiune, & numeroaselor rase de porumbei etc., nu
s-ar fi putut niciodatd.rcaheapebaza^acumuldrii intimpl[toare avaria\iilor similare,
in cursul multor generafii succesive. In practic[, un cresc[tor amator este, de pildi,
impresionat de un porumbel cu un cioc ceva mai scurt: alt crescdtor e impresionat
de un porumbel cu un cioc ceva mai tung; ;i dup[ principiul admis ci < amatorii
nu admira gi nu vor admira tipul mijlociu, ci preferd extremele >, ambii vor alege
si vor creqte (cum s-a intimplat in prezent cu subrasele de porumbei rotitori) pas[-
rile cu ciocuri tot mai lungi sau tot mai scurte. De asemenea, sI presupunem cit
intr-o perioadd trecutd a istoriei, membrii unei naliuni sau locuitorii unei regiu.ni
au avut nevoie de cai mai iu!i, in timp ce allii au avut nevoie de cai mai puternici
;i mai masivi. Primele deosebiri puteau fi foarte mici ; dar in decursul vremii,
prin selecfia continud a carlor mai iuli intr-un caz gi a celor mai puternici in cel6-
lalt ca4 deosebirile vor deveni mai mari gi vgr fi considerate ca formind doud
subrase. in cele din urm6, dupd veacuri intregi, aceste subrase se vor transfbrma
in doud rase bine stabilite qi disiincte. Cind diferen{ele vor deveni mai mari, animalele
inferioare cu caractere intermediare, nici foarte iu!i, nici foarte puternice, nu vor
fi f<rlosite pentru reproducere gi astfel vor tinde sd disparS. Vedem aici, aplicat
la plantele qi animalele create de om, acliunea a ceea ce poate fi numit principiul
divergenlei, provocind deosebiri la inceput de-abia perceptibile, dar care cresc
mereu, facind ca rasele s[ difere in caracterele lor, atit intre ele cit qi fa![ de strd-
mosul lor comun.
Se pune intrebarea : poate fi oare aplicat in naturi un asemenea principiu ?
Eu cred bA poate fi ;i e aplicat cu cea mai mare eficienld (degi mi-a trebuit rnultd
vreme sa vid cum anume), $nind seama de simplul fapt cd, cu cit desc,enden{ii
unei specii se deosebesc intre ei prin structurd, constitulie 9i obiceiuri, cu atit ei
vor fl^mai apli si ocupe locuri mai multe gi mai variate ln economia naturii 9i
prin urmare vor fi mai apti sb creascl din punct de vedere numeric.
Putem observa acest iucru in mod limpede in cazul animalelor cu obiceiuri
simple. 56 ludm, de pildd, cazul unui patruped carnivor, Ta cate num^6rul pe_care
il poate cuprinde regiunea respectivd a ajuns inci de mult la maximum. Dacd
tendinla lui naturald de a spori numeric este ldsatd sd aclionez!, Poate r9u9i sd spo-
reascd (dac[ regiunea nu suferi nici o schimbare in condiliile ei) numai dac[ descen-
clenlii sai varilbili, vor pune stdpinire pe locurile ocupate in prezent .O: alte
animale: unii dintre ei, de exemplu, devenind capabili si se hrdneascd cu noi forme
de pracld, fie moarte, fie vii;-unii locuind in noi staliuni,.urcinclu-se in copaci,
treind in ap[, rar al{ii devenind poate mai pufin carnivori. Cu cit desc:endenfii
animalului nostru carnivor vor deveni rnai deosebi{i in privinla obiceiurilor 9i
structur.ii lor, cu atit ei vor fr mai capabili sd ocupe locuri mai numeroase. Ceea ce
se aplic[ unui singur animal se va aplica totdeauna tutttror animalelor. Aceasta
11ri

ciesi_9ur, daci ele variazd -- deoarece, altfel, seleclia natural[ nu poate face nimic.
Acelaqi lticru este vaiabii 9i Ia piante. S-a doveclit in mod experimental ci dacd
se insiirninteazd o bucalil" cle paniirit cu o singuri specie de iarbi ;i o altd bucatd
de pfrmint, asemdndtoare, clr di{erite genuri cieosebite cle ielburi, se va obline Lln
nurnlr mai rnzrre de planle gi o greutal.e mai rnare cle fin in cel de al doilea caz.
Acelali lncru s-a. verificat ciiicl uill fost senifin:rte o singur[ varietate gi respcctiv
rnai multe varietd{i an iestL=cate de g;rlu pe suprai'e{e egale de teren. De aceea,
dac5. oricare specie de iar bir va incepe s.1 varieze gi variet5file vor fi selec{ionate
corrtinuu pe baz,a i-aptuiui cii ele se deosebesc intre ele in acelagi sens degi
intr-un grad lbarte rnic, ciupir cum se lntirnp,l[ la speciile gi genurile distincte de
ierburi, vor reugi sa Lriiasc[ pe aceeagi bucatir de pdmint un nllm[r mai mare de
inelivizi din specia restrrectir,'i, cuprinzincl ;i pe descenden{ii s5i modificafi. Iar noi
gtim cd fiecare specic gi {ieciire varietate de iarba rzispinclegte anual un num[r aproape
nelirnitat de sentinte: si, cum s-a.r spune, tinde astfel sd sporeascd la maximum ca
nurniir. Prin Lrrmare, in ciecnrsul a multor ni.ii de generafti, varietdlile cele rnai
Cecsebite aie unei spc'cii de iurbir vor evea cea mai mare 9ans6 de reugit[ ;i de
sporire a numdrului lor gi deci vor avea cea rnai mare gans[ de inlocuire a varietd{i-
lor mai pu{in deoscbite; iar varietiitile, atunci cind au devenit foarte deosebite
una fafa de alta, cap[i[ rangul Ce specii.
Adevirul principiulrri cd dezvoltarea maxim[ a viefii nlr poate fl rct:tlizatd,
clecit 1:rin mari cliversitrciri'i ale structurji, se verifici in muite irnprejur[ri naturale.
Iiltr-o regiunc- extrem clc rriic.ii, r-lizri aics intr-LiIre deschisl imigra{iei, gi unde iupta
?ntre inclivizi este fcalte aprrigil, g;il;in'i intotdeauna o marc diversitate intre locuitorii
respectivi. De i:ilclii, an1 constatat cii c bucatir cle sol in{elenit, avind dimensiunile
de 3x4 piiioare, csre a fost expusa muili ani exact acelclragi condilii, cuprinciea
20 de specii Ce plante apar{inind la optsprezece genuri gi la opt ordine, ceea ce
arat[ cit de rni-rlt dif-er"eau elceste piante una de alta. A$a se intimpl5 gi cr-r plantele
gi insectele de pe inslrlile rrici gi uniforrne; de asemenea gi cu acelea din micrle hele-
stee de ap[ clulce. ]rermier"ii cred cii proi recolta mai mult printr-o rotafie de ptrante
apar{inind celor m:ii cljferite ordine; natura urmeazii ceea ce s-ar putea numi o
rota{ie simultani. Vfii.jaritatea anirnalelor ;i plantelor care trdiesc in preajma unui
petec oarecat'e de tr:rlmint, ar pulea trli si pe el (presupunind cd natura acestui
petec de pan;iut nu prezintii nici o particuiaritate neobignuitir) gi chiar, arn putea
spune cil ele se striicluiesc pe cit pot sf, ajungd sI triiascd acolo; ;i de aici se vede
cii ncolo unde plzintele si animalele au intrat in cea mai vie concurenld,, avantajele
clivers,iiicirrii strr-rctr-rrii inso{ite de deosebiriie obiceiurilor gi a constituliei 1or, fac
ca locuitorii care se ciocr-lesc astfel ?ntre ei mai aprig si facd parte de regul5 gene-
rald, din ceear ce numim genuri gi ordine diferite.
Acelagi principiu apare gi cu prilejul naturaliz'|arii plantelor in lari strline
prin intermecliul omi;lui. Ne-am fi putr,rt agtepta ca plaritele care vor rer-lgi sii se
naturalizeze inti-o larYa oarecare sd fie in general stritrs inrr"rdite cu cele indigene;
Cecarece acestea sint r:cn:;iCerate, ?n rnod obignuit, ca fiind special create ;i adap-
tate peritru regiunea lc;r. t\c-am fi putut astepta de asenienca ca plantele nattirali-
za"te sii apar{ina citorva grutriuri pr-rfin nunreroase, adaptate mai special anumitor
stafiuni din noLla lor patrie. Dar realitatea este cu to'rui alta; si Alph. de Candolie
ii refiral'cat, pe buni clreprate, in marea gi admirabila sa lucrare, c5 prin naturali-
z'are, floreie ci;tiga relativ mult mai multe genuri noi decit specii noi, fa['|a de numdrul
sELr.t(lTI-\ N.\'t't-n.\L.\ s \tr St-r'n \1-IET{'IlrE \. {:1.i./ln ll r.T .\T"fr 11?

genurilor ;i speciilor incligene. Sa ddm un singur exempiu : in ultima edilie a lucrlrtt


d-rulr,ri Asa Gra3r: <l\fanualul Florei din nordul Statelor ljnite'> sint enllmerate 260
cle plante naturalizate, care aparfin la 162 de *uenuri. Vedern astfel ci" aceste
plante naturalizate posedd o naturd foarte diversificat5. Eie difer6, in plus intr'-o
mare mdsr-lrd de cele indigene, deoarece clintre cele 162 cie genuri naturalizate
nu ma.i pufin de 100 de genuri nu sint indigene gi asti'el se face un mare adzios irr
raport cu genurile care trdiesc aclllrr in Stirtele Uilite.
Cercetind natura plantelor sau animalelol care au luptat ctr slrcces impotriva
celor indigene in oricare {arii 9i astfel s-au na.turalizat, vom Cobindi o idee aproxi-
mativri de felul in care vor trebui s[ se moclifice unii indivizi beigtinagi pentnt a
cistiga un avantaj fa{[ de compatrio{ii ]or; ;i vom conchicle in cele din urm[,
ca diversificarea structurii, ridicindu-se pinii la noi deosebiri generice, le va fi
iblositoare.
Avantaiul diversificdrii structurii la locuitorii aceleiagi re-uiuni, este, de fairt,
identic cu aventajul cliviziunii fiziologice a mlrncii ?n organele aceluiagi corp indi-
vidual -- o chestiune atit de bine elucidata de N{ilne Edwards. Nu existi indojal[
pentru nici un fizioiog cd un stomac adaptat pentru a digera numai substanlE vege-
talS sar-l nrimai carlre, extrage cele mai mr"rlte elemente nutritive din aceste substante.
La fel se petrec lucrurile gi in economia generald a oricdrei regiuni; cu cit animalele
9i plantele sint inai larg gi mai perfect diversificate fa\d Ce diferite rnoduri de via{a,
cu atit va fi mai mare num[ml indivizilor capabili de a trii in aceasti regirtne" O
grtrp[ de animale a c[ror organiza{ie este pufin diversificat/a, va putea intra, c]u
greu in concuren{ii cu o alt[ grr-rpd, care ar avea o structur[ diversificatd rnai mult.
Este indoielnic, de pilcld, clacl marsupialele australiene, imp[rjite in grupe ce diferil
oufin unc-le de altele si reprezentind in mod palid, dupd cum au observat c1-1 Water-
house li atr1ii, mamiferele noastre carnivore, rumegdtoare gi roz[toare, ar putea
concura cu succes aceste ordine bine dezvoltate.
[-a rnamiferele australiene vedem procesul Ce diversificare intr-un stadiu de
dezvoltare timpuriu ;i incomplet.

EFECTELE PROBABII.E ALE ACTILTNII SELECTIEI NATURALE


ASUPRA DESCENDENTILOR DINTR.UN STR.AMO$ COMUN
PRIN DIVERGENTA CARAC'TERELOR $I PRIN EXTINCTIE
.

Dup[ considerentele de mai sLrs, care au fost expLlse pe scurt. putem afirnia
cd desceden{ii modifica{i ai oricf,rei specii vor avea clr atit mai mult succes cu cit
vcrr fi. mai diversifica[t ca structur5, fiind astfel capabiii sit uzurpe locurile ocupate
de alte organisme. Si vedem acum rnodul in care tinde sd aclrane'ze aces[ princi-
piu Lrtil, derivat din divergen[a caractereior, combinat cu principiile selecfiei
naturaie gi ale extincliei.
f)iagrama aldturati ne \/il a-iuta sd in{elegem aceasti problemd, clestui de
dificil[. Sd presupunern c[ A pinil laL reprezintd speciile unui gen bogat in regiunea
unde locuiegte; aceste specii se pr"esilpun c5 se aseamdnd intre eie in grade inega.ie,
clupd cum se observ[ atit de des in natru'a gi este re]lrezentat in diagramd prin litere
sitnerte la distante neegale. Am spus un gen bogat pentru cd dupir cLlm arn vilzut
in capitoiui al doilea, in genurile bogate variazd in rneciie rnai multe specii clecit
in genurile sdrace, iar speciile care varrazd, ale genurilor bogate, prezinth un numzir
XX,XC
rv,IHFI
=

J".....
y "'-"---
; -:=
? l -.-'-";
119

mai mare de variet[{i. Am vhz-ut de asemenea c[ speciile care sint cele mai comune
;i cei mai larg rdspindite, variaz.d mai mult decit speeiile.rare gi restrirlse. S[ presu-
punem cd A este o specie comunf,, larg rlspinditd care vanaza, apar{inind
gi
unui gen bogat in regiunea unde locuiegte. Liniile punctate ce se desfac in ramttri
gi divergente, de lungimi inegale, pornind de la A, reprezint[^ descenden{ii sdi
care vaitazd. Varia{iile se presupun a fi extrem de mici, dar foarte diferite ; se
presupune c[ ele nu apar toate simultan, ci a.desea dupl lungi interval* qe timp si
ta persistd perioade inegale de timp. Numai acele variaiii care sint folositoare
intr-un fel oarecare vor fi. p[strate sau selec{ionate de naturir. Aici se atat"d, ippor-
tanla principiului utilitalii divergenfei caracterelor, deoarece acest principiu Ya
duce in general Ia cele mai diferite sau clivergente varia{ii (reprezentate, prin
liniile punctate cele mai externe) care vor n p[strate ;i acumulate prin seleclie
naturah. Cind o linie punctatd atinge Llna din liniile orrzontale si este insemrlatd
acolo printr-o liter[ mic[ cu Lrn indice, se presupune c5 s-a acumulat un gluq lufi-
cient de varia{ii pentru a forrna o varietate foarte bine exprimat[, astfel ?ncit
poate fi consideratd cA meriti s5 fie men{ionatd intr-o lucrare de sistematic5.
Se presupune cd, intervaletre dintre liniile orizontale ale diagramei repre'
zinta fiecare o mie sau mai multe genera{ii. DupS o mie de generafii, specia A
se presupune c7a a produs doui varietd{i foa.rte bine exprimate, anum?.!t qi nf .
Aceste doud varietf,li vor mai Ii incd in general expuse aceloragi conditii care aLr
ficut ca pdrin{ii lor si varieze, iar tendinla de variabilitate este in sine ereditard;
in consecinld, ele vor tinde de asemenea s[ varieze ;i de obicei aproape iu acelaqi
fel ca pdrin{ii 1or. Mai mult, aceste doui varietSli fiind doar forme ugor mocli-
ficate, vor tinde s[ mo;teneasc[ a-cele avantaje care au fdcut ca forma parentaTd'
A sd fie mai numeroasd decit rnajoritatea celorlalli' locuitori ai aceleiagi regiuni;
ele vor beneficia de asemenea de acele avanta.je mai generale, datoriti cdrora
genul cdruia i-au apar{inut speciile parentale a devenit un gen bogat in.regiunea
uncle locuiegte. $i toate aceste imprejur5ri sint favorabile producerii de noi
variet6!i.
Daci deci aceste doud varietdli vor fi variabile, cele mai divergente dintre
varialiile lor vor fi. in general pdstrate in cursul urmitoarelor o mie de generalii.
$i dupd acest interval, varietatea eL este considerald, potrivit diagramei, c[. a
prin-
proclus varietatea e2, care va diferi mai rnult Ce A ctecit varietatea aL potrivit
cipiului clivergen{ei. Se presupune cd varietatea nf a prodr-rs doud varietSfi, anume
*? $i sr, diferite' una fa1d de cealalta gi in gi mai mare mdsuri diferite fa![ de
pdrintele lor comun ,rl. Putem continua acest proces in acela$i mod pentru orice
duiratd de timp ; unele din aceste varietdli vor produce dupd fi.ec_are mie de gene-
ralii numai o singurd varietate, clar din ce in ce mai modificatd'; altele vor
procluce doua sau irei variet6!i, tar altele nu vor reugi sd producd nici o varietate.
Astfel, varietdlile sau descendenqii moCific a[r at pdrinlilor comuni .4 vor continua
in g.o.ral sd creascd numeric gi sd arbd caractere tot mai divergente. in diagramia,
procesul este reprezentat pin6 la a zecea mie generatie, iar intr-o formd prescurtatd
!i' simplificatd pind Ia a patruspfezecea mie generalie.
pdrerea mea, procesul nu se desfilgoard
Dar trebuie sd remaic aici cd dupd
mereu cu atita regularitate cum este infSligat in diagr amd, cu toate cd gi in dia-
gramd, sint lnfaligaie unele neregularitali ;i c[ nici nu.se desf6,s oard in mod continuu ;
6ste mult mai prbUabil cd fiecare form[ rdmine neschimbatd timp de h-rngi perioade
120

si ca apoi incepe din nou sd se modifice. De aselnenea, nu cred ci varietd(ile cele


mai clivergente se pd"streazd totCear-rna ; o form5. interme Ciarra poate adesea sd
persiste un tin:p indeiunga.t gi poate sau nu sd producd mai mult decit rin singur
descencJent modificat, deoarece seleciia naturalS va acliona totdeauna in concor-
dan{d. cu natura locurilor care sint fie neo_cupate, fie incornplet ocupate de illte
organisrne, ceea ce va depinde de rela{ii irrfrnit de complexe. Dar, ca regulS gene-
ral[. cu cit descendenlii unei specii vor fi rnai diversificali ca strncturd, cu atit
ei vor fi mai capabili sd ccrlpe rnai multe lccuri si cu atit se va inrnulli rnai mult
progenitura lor mcdificatd. In diagrama noastrS, linia descenden{ii este intrerupt[
la. intervale regulate prin litere mici numerota.te, indicind formele succesive care
ati cievenit suficient de cleosebite pentru a n numite varieta{i. Dar aceste intre-
ruperi sint imaginare;i ar fi putut fi sitr-ra.te oriunde, dupd intervale de timp sufi-
cient cie iungi pentnr a permite acumrilarea unui cuantum consiCerabil de varialie
divergentd.
Deoarece toli descendenlii modificali ai unei specii comune gi larg rispin-
ciite, apar{inind unui gen bogat, vor tinde s[ beneficieze de acelea;i foloase care
au fdcut ca parin{ii lor si aibd, succes in vra[d,, si se vor Cezvolta, in general,
crescind in nurnar ;i in divergen{a caracterelor; acesta e reprezentat in diagram[
prin cliferitele ramuri divergente care pornesc drn A. Urmagii modificali ai ramu-
rilor de descendenli apdrute mai t?rziu gi mai perfeclicnate vor lua, probabii,
adesea, locul ramurilor mai vechi qi mai pu{in perfec{ionate gi astfetr le vor
clistruge: acest lucru este reprezentat in diagramd prin unele din rarnurile de jos,
car:e ntr ajung la liniile orizontale de sus. In unele cazuri, proceslil cie rnodificare
va fi lirnitat farl indoialS la o singur5. linie de descenden![; iar numdrul descen-
denfilor modificali nu va fi sporit, degi suma modificdrilor divergente a putut
sd creascd. Acest caz s-ar reprezenta in diagramd astfel: se inl5turd toate iiniiie
cn-re pleaci de la A, cu exceplia celor de la aL la cfo.ln acest fel, calul de cirrse
englez gi pointerul englez s-au dezvoitat probabil dep6rt?ndu-se cru incetul de
fcrmele originare, in privin{a caracterelor, fard s[ fi dat nagtere unor ramuri
sau rase nol.
Sd presupunem cd dup5 zece mii de genera{ii, specia A a produs trei forme
,t'u, .f to si ritL0, care prin faptul cd au prezentat mereu divergen{a unui caracter in
decursul generaliilor succesive, au ajuns sir se deosebeascd foa.rte mult, Cegi
- poate in mod inegal - atit intre ele cit gi falFt de pdrin{ii lor ccmuni. Dac[
presupunem cd suma modificdrii dintre fiecare linie orizonlald, a diagramei noastre
este foarte micd, aceste trei forme vcr fi numai varietS.{i bine exprimate ; dar dacii
vom presupune cd, treptele procesului cie modificare au fost mai numeroase sau
de un grad mai rnare, vom putea transforma eceste trei forme in specii ?ndoiei-
nice sau, ?n cele din urm6, in specii bine definite. Astfel, diaE'ama iiustreaza trep-
teie prin care micile deosebiri care caracterizeazd variet5lile sporesc deveninci
cleosebii'iie mai mari care caraeteriz.ea.zd speciile.
Continuind acest proces la un numE.r qi mai mare de genera{i i (arhtat
?n ditrgram[ in mod prescurtat qi simplifica.t), oblinem opt specii, ?nsemnate cu
iiterele ciLa pind la mta, toate trigindu-se din ,4. Astfel, cred, se inmu.lfesc speciile
gi se formeazd genurile.
Intr-un gen mare, este probabil cd va varia mai mult clecit o singurd specie.
in cliagr amd, am ardt at cla o a doua specie (l) a prcclus, prin trepte analoge, cluph
SIiLLT JI \ \ \r'r'ti \1,.\ s \t- sT'I'ti \\-IilTI'ITilt.\ cl.lL(iIt ll \I \PTI

zece mii cle generatii, Coud varieth{i bine exprimate (rr'to si 210) sau doui specir"
corespr-rnzI{cr cLr sllnia rnodificirilor reprezentate prin liniile orizcntale. Drii;ii
pal.rus,prezece mii ele genere{ii, se presllpLtne cii s-aLr produs gase specii uoi, insetn-
nate cu iiterele n7a
- :14.In
ilt pi"i'",inta c;iracterelor"
oricare gen, speciile care sint de acurTr foarte C,iieritr:
vor tinde ?n general s[ prodr-lc'[ cel mai mare numitr de
clescenCeri{i modifica{i: deoarece aiceltia vor avea cea mai mare gans[ de a. c'cll]la
in eccriomia natr:rii iocurile noi si cit mai deoseirite. Pe baza acestei consideraiii
a.n'r ales in diagrarnd speeia extrem[ ,rl ;i specier uiproai,-e extremd I, ele fiint.i ce]e
care all variat cei mai mult 9i au dat na$tere unol'r,arietilti si specii noi. Celclalle
noua specii (iirsenrnate cu rnajr-rscule) ale genulr"li nostru iniqial, vor" continua s6
prodr-lc[ ciescenr-len1i nernodificafi tinrp rJe lungi pel'ica.de neegale; e{-]eastA sc
indici ?n diagrarnfl prin iiniile punctate preiungite neegal in sus.
l)ar ?n cur"sul procesului de lnodificare reprezentat in diagremi va juczl
Lirl rol important ;i Lin alt pi'incipiu aI rlostrLi, anLinre i-,rincipiul extiri<;tiei.
Deoarece in oricare regiune cor"nplet pcpulatll, setrecfiel naturald. acfioneazta in
moc necesar prin acea formd selec{icnlata caro posedd o zrnumild supelioritaie
in lupta pentru existenJir asupra altor' flcrme, sCI va prc'cltice o tendiniii ccnstant[
la descenden{ii per"iec{ionafi ai olicfrr-ei specii Ce a inlocui qi extei'rninzr in fier:are
generatie pe prcciccesorii lor si pe geni{crrrl 1or originar. Trebuie reamintit cu a.cest
prilej cd, in general, lupta cea ;nai api'i._t[ va avee lcrc intre acele forme care sint
cele niai apropiate int;'e ele prin obiceiuri, coils{itutie si structurd. Din aceastl
cauzi toate forrnele intermediare iutre cele ma.i l'echi gi cele mai noi, aclica irrtre
formele mai pu{in perfecfionate si cele mai pei'fec{icnate ale aceleiagi "spci:ii, ca
gi lnsesi speciile parentale iniliale, vo1' rllillrifesta, in gencral. tencJirifa cie a sc
stinge. Aga se va intimpla probabil cu multe linii ccllateraie de descenden{ii ,in
intregimea. 1or, care vor fi invinse ie finii mai tit"zii si mai perfecticnate. L'acli
totugi desr:endentul moCificat al unei specii a.jr"rrige ?ntr"-o regiune cr"r totul cJi'ieritir
sart se adapteaza repede la o stafiune eu l.oini noili" unCe descend*ntul s.i neiii-
torul s[u nu intr[ in concurenfd, vor pLrtea sf, existe amindoi.
f)aci a;aclar, diagrarna ncaslr[ ya reprezenta o sumir insemnati de niodi-
fic[ri, specia ,4 gi toate varietdtile mai vechi se vor stinge, fiind ?i-llocliite cie opt
specii noi (.atn Ia nia); iar specia I va fi ?nlc,cuit[ de sase specii noi (nla tra;tu).
f)ar putem merge si urai cieparte. Sneciile iniliale ale genului ncstru au fbst
considerate ca asem[ninclu-se intre ele in gracle neegale, ciup[ cufir esie, irr gene rai,
?n natur[; specia A este rnai indeaproape inruclitd cu E, C gi D decit clr aite
specii iar specia t este mai mult inrr-rCitii cu C, LI, K pi Z decit celeirilie. Accste
doud specii A ;i I au fbst de aseffrenea considerate ca foarte comune gi iarg rdsp,iri-
ciite, astiel incit trebuie s5 fi avnt Ia origine vreo superioritate fz-r{d de rnulte alte
specii ale aceluiaqi gen. Descenden{ii lor modifica{i, patrusprezece la nunrlr la
a patrrisprezecea mie generatie. aLr mcstenit irrobabil unetre din ailele caractere
{: superioritate ; ei au fost de asemenea mcclificati 9i perfucliona{i intr'-un rnoC
diversificat la liecare treerpt[ tL clescencJenfei. astfel fnc?t sd fic e.claptali pcntru
mnlte locuri corespllnz[tcare clin eccncrmia natura]6 a regiunii lor. Ile aceea.
pare extrem de probabil cd au luat Iocuriie gi astl'el ali exterminat, i.ill numai
pe p[rintii lor A li I, cjar gi uneler c{in sper:iile initiale, cill'e erarr erel mai incie-
aproape inruciite cu p[rin{ii lor. [-Je Aceea. fciarte irr,r!ine ciinircr speciiie initiale
i;li vor transmite cJescenden{i pinI ia a p;rtnusprczocea mit: genera{ie. Furem
l _'l I ) lt I (;l-\I,.\ sl)lt(.lIl,1 ) Ii

numaiuna (F), din celedou[specii (E;iF),carc erau mai puqin


rrreslrpLrne ca
inrudite cu celelalte nou6 specii iniliale, a transmis urma;i pin6 la acest nltim
stadiu al descenden{ei.
Din cele unsprezece specii iniliale ale diagramei noastre alr derivat asadar
cincisprezece specii noi.
Potrivit tendinlei de divergen{d. determinatd, de selec{ia naturald, suma
extremi a deosebirilor de caractere dintre speciile atn $i zL4 va fi mult mai mare
decit aceea a celor mai deosebite dintre cele unsprezece specii iniliale. IVTai mult
inc6, speciile noi se vor inrudi intr-un fel cu totul diferit. Dintre cei opt clescen-
denli ai lui A, cei trei insemna{i cu e'4, Qto, pL4, vor fi indeaproape irrrudili,
deoarece s-Au separat de curind din alo; iar bL4 qi .fto, pentru cd s-au separat
intr-o perioadd mai timpurie de a5, vor fi intr-un anumit grad deosebili fald de
cele trei specii amintite la inceput; in fine, sr4, gL4 si n*a vor fi indeaproape inru-
dite intre ele, dar deoarece erau deosebite incd de la inceputul procesului de
modificare, vor fi foarte diferite de celelalte cinci specii gi vor putea constitr;i un
subgen sall un gen distinct.
Cei gase descendenfi din 1 vor forma doui subgenuri sau genuri. f)ar cum
specia iniliald 1 se deosebea mult de A, fiind situatd aproape la marginea extremd
a genului inifial, cei gase descendenfi din 1 vor diferi considerabil datoritl numai
ereditSlii de cei opt descendenli din A ; mai mult incd am presupus cd ambele
grupe s-au dezvoltat divergent in direc{ii diferite. Speciile intermediare (gi aceasta
reprezintd o consideralie foarte importantd) care legau speciile iniliale A cu I
au pierit gi ele toate, cu excepliu speciei F, fdrd, a l6sa descenden{i. De aceea cele
pase noi specii care descind din 1gi cei opt descendenli din A trelruie clasificafi
ca genuri foarte distincte sau chiar ca subfamilii distincte.
In felul acesta se explic6, cred, faptul cd doud sau mai multe genuri sint
produse prin descendenfd qi cu modific[ri din doud sau mai multe specii ale
aceluia;i gen. Iar cele doud sau rnai multe s^pecii parentale se poate presupune c[
descind dintr-o specie a unui gen mai vechi. In diagrama noastrd, aceasta s-a ardtat
prin liniile punctate aqezate sub literele majuscule, care converg in jos pe grupe
c6tre un singur punct ; acest punct reprezintd o specie gi anume genitorul
presupus al tuturor subgenurilor gi genurilor noastre noi.
Meritd sd reflectdm o clipd asupra caracterului noii specii F'r, despre care
am presupus c[ nu a realizat o prea mare divergenld in privinla caracterului, dar
cd a p[strat forma speciei F fie nemodificatd, fie modificat[ numai fntr-o micd
mdsurS. In acest eaz, afinitdlile sale cu celelalte patrusprezece noi specii vor avea
un caracter ciudat gi ocolit. Coborind dintr-o formi situatd intre speciile paren-
tale A gi /, \n ptezent presupuse a fi dispdrute si necunoscute, ea va prezenta carac-
tere intermediare intr-un anumit grad intre cele doud grupe provenite din aceste
doud specii.
Dar cum aceste dou[ grupe s-au dezvoltat cu caractere divergente fa{d de
tipul pdrinfilor 1or, noua specie Ftf nu va fi direct intermediar[ intre ele, ci mai
curind intre tipurile celor doud grupe; gi orice naturalist este in mdsur[ s5-gi
aminteascd asemene a cazuri.
S-a presupus in diagramd cd, fiecare linie orizontald reprezintTa o mie
de generatii, dar fiecare dintre ele ar putea reprezenta un rnilion sau chiar mai
multe genera{ii ; ea ar putea reprezenta de asemenea o secliune prin strate
sllLIitlTI \ \ \'l'T-It.\L\ S.\r' ,r,r-I'tt \\'IItTr IRII .\ ( r.,L()It 11.\L\PTl
11?

succesive ale scoarlei pamintului incluzind rdm[gilele organismelor dispdrute.


Cirrci vom ajunge la capitolul despre geologie, vom reveni asupra acestui subiect
si cred ci vom veclea atunci ca diagrama arunci o lumind asupra afinitSlilor cu
organismele disp5.rute care, de;i aparlin in general aceloragi ordine, familii sau
genuri cu cele actuale, sint totugi adesea, in oarecare grad, intermediare intre
grupele actuale in privinla caracterelor" Acest lucru il putem in{elege, deoarece
speciile displrute au trdit in diferite epoci indepdrtate, cind liniile ramificate ale
clescendentei erau mai pufin divergente.
Nu vad nici un motiv pentru a limita procesul de modificare, asa cum l-arn
explicat acum, numai la formarea de genuri. Dacd presupunem in diagram[ cd
este foarte mare sllma schimbdrjlor reprezentate de fiecare grupd a liniilor punc-
tate divergente, formele insemnate cu ara pind la ptn, cele ?nsemnate btn gi ftn qr
cele insemnate ora pind Ia n*a vor forma trei genuri foarte distincte. Vom avea
de asemenea doua genuri foarte distincte coborind din I, deosebindu-se mult
de descenden{ii speciei A. Aceste doud grupe de genuri vor forma astfel doud
lamilii distincte sau doud ordine, in func{ie de suma modificdrilor divergente
presupulsd a fi reprezentatd in diagramd. Cele doui familii sau ordine noi descind
din doud specii ale genului inilial, rar acestea, la rindul lor: se presupun c[ descind
dintr-o formi ,si mai veche, necunoscutd.
Arn vd,zut c6, in fiecare regiune, speciile apar{inind genurilor rnai bogate
sint acelea care preztntd, cel mai adesea varietd{i sau specii incipiente. Desigur
cf, lucrul acesta era de. agteptat; deoarece selec{ia natural6, acfioneazd prin inter-
mediul unei forme avind o anumitd superioritate asupra altor forme in lupta
pentru existenf d, ea ya ac{iona in special asllpra acelora care posedd de acum o
anumitd superioritate; bogalia oricdrui grup aratd, cd speciile sale au mogtenit
de la Lln strdmo; comlln un anumit caracter de superioritate care le e comun
tuturor. De aceea, lupta pentru producerea de descendenfi noi gi modifica{i, va
avea loc in special intre grupele mai bogate care tind toate sd creascd numeric.
LIn grup mare va infringe cu incetul alt grup mare, va reduce numdrul membrilor
acestuia si ii va micsora astfel gansele viitoare de varialie gi de perfec{ionare.
in interiorr-rl aceluia;i g.up *urr, subgrupele mai noi ;i mai perfeclionate prin
ramificare gi ocuparea multor locuri noi in economia naturii, vor tinde in mod
constant sd inlocuiasc[ ;i sd distrugi subgrupele mai vechi gi mai pulin perfec-
Jionate. Grupele gi subgrupele mici qi fragmentate vor dispare in cele din urmd.
Privincl in viitor, putem prezice cd grupele de organisme care sint acum mari gi
victorioase 9i care sint cel mai pulin fragmentate, adici acele grupe care pina
in prezent au suferit cea mai redusi extinc{ie, vor continua sd creascd o perioadd
indelungat[ de timp. Dar nimeni nu poate prezice care grupe vor predomina in
cele din urmi ; deoarece noi gtim cd multe grupe, foarte raspindite qi dezvoltate
in trecut, sint ast5zi disp[rute. Frivind gi mai departe in viitor, vom putea prezice
c[ potrivit cregterii continue gi constante a grupelor mai bogate, o mullime de
grupe mai mici vor pieri cu totul qi nu vor l5sa descendenli modifica{i; in conse-
cinfd, din speciile trdind in orice perioadd, numai extrem de puline vor transmite
descendenli intr-un viitor indepdrtat. Va trebui sd revin asupra acestui subiect
in capitolul despre clasificare ; totugi mai pot adduga cd in concordanfd cu acest
punct de vedere, doar extrem de pufine dintre speciile cele mai vechi au transmis
descendenfi pind in zilele noastre pi pentru ca toti descenden{ii aceleiasi specii
itrrrt€ezzi o clasd, putem in{elege Ce ce exist[ atit cle puline clase in fiecare clivi-
zrLtttu-principal[ a regnurilor animal gi vegetal. Degi pu{ine clintre ceie mai veciri
specii au lasat descendenli rnodifica{i, totugi in perioade geolog;ice indepirtate,
iriintintul a fost poate la fel de bine popul;rt cu specii din multe genriri, farnilii,
oreiine gi clase ca gi in prezerrt.

DESPRE GRADUL LA CARE TINDE SA AJUNGA ORGANIZATIA


Selec{ia natural[ actioneazd exclusiv prin pdstrarea ;i acumularea varia{iilor
folositoa.re ln condiliile organice gi anorganice la care este expusd. orice fiiniir
ln toate pc'rioadele vie{ii. Rezultatul final este c[ fiecare fiin{a tinde sE clevind
tot mai perfecfionatl in raport crr condiliile sale. Aceast5. perfecfionere Cuce ine-
vitabii Ia pi'ogresr"rl treptat al organizafiei majoritltii organismelor vii din lunie.
Dar aici intrS"ni ?ntr-un subiect foarte complieat, deoarece naturalistii nu au defitrit
satisfdcator ce se inlelege prin progres in organiza\te. La vertebrate este iimpede
c[ prezint'/a importanld gradul de inteligen!]. gi apropierea de structura ornului.
S-ar putea crede cd. sumii schimbbrilor care se prcduc la diferitele plr{i gi organe
in dezvoltarea lor de la embrion ia maturitate este suficienti ca rndsurd cie compa-
r-alie; dar existi cazuri ca, de pilda, la anurnili crustacet parazttr, in cere dife-
ritele piir{i ale structr"rrii devin mai pu{in perfecte, astfel incit animalul matur nu
poate fi numit superior iarvei sale. Pare cel mai bun gi mai larg aplicabil criterir.rl
Xui von Baer si anume: gradul de cliferenliere al pdr{ilor ilceluiagi olganisln
- eu
a9 adduga, in stare adulti -- si specializarea lor pentrul difelite ftrnctiuni; sau. dupd
cLlm ar spllne Milne Echvards, gradul de desivirgire a diviziunii mr-rncii flziolo-
-eice. Dar ne vom da seama cit de obscur este acest subiect dacd vom privi de
pilCa pegtii, dintre care unii naturaliqti consider[ cei mai superiori pr acei care,
aga cum sint rechinii, se apropie cel rnai mult Ce amfibii, in timp ce alti natura-
ligti considerii drept cei mai superiori pe;tii obignuili osogi sau teleosteeni, ?ntrr-rcit
au forma cea mai tiilicd de pegte si diferd cel mai mult cle alte ciase de vertebrate.
Vom vedea rnai bine cit de obscurd e problema dacd vom privi planteie la care
fire;te, criteriul inteligen{ei este cu totui exclus; si aici .,nii botani;ti consideri
ca fiind superioare acele plante care au toate organele sepale, petale, stamine
-
li pistile -- pe deplin dezvoltate in fiecare floare; in timp ce al{i botanigti, pro-
babil cu mai muit[ clreptate, con siderd c5 sint superioare acele plante care au
toate organele mult modificate gi reduse ca numir.
Ilacei ludm drept criteriu al unei organizdri superioare gradul de diferen{iere
si de specializare al diferitelor organe la frecare organisrn in stare adilltd (cuprin-
zind aici gi gradul de dezvoltare al creierului care determinTa capacit[1ile intelec-
tuale), atunci seleclia naturald duce in mod ciar in aceastd direc{ie ; to{i fiziologii
admit cd specializarea organeior reprezintd un avantal pentru fiecare organism,
intrucit ?n acest moci eie isi indeplinesc meri bine ir-rnc{iile; si de aici este ciar ci
acumularea de varia{ii tinz?nd spre specializar-e este cuprinsii in sfera de ac{iune
a selecfiei naturale. Pe de alta parte, clacl ne gindim ci toate organismele se
str[duiesc sd se inmultea.scl in ritm rapid si s[ ocupe orice loc neocupat sau siab
ocrtpat din economia naturii, putem vedea cd este intri"l totr-rl posibii ca selec{ia
natural5 sir ciuci treptat un or€iailism intr-o situa{ie in care uneie organe si devinfl
de prisos sau inutile; in asenrenea cazurr se va irroduce un regres in scara de orLIrL-
:rliI-I.j{lTI.\ \ \Tt tt \1,.\ s \,{- St I'11.\YIl.lTI-IIr\'ti\ [,liL()It ]I.\L{rTI r25
___

niziire. In capitolul nostru asupra succesiunii geologice vom discuta mai pe larg
problenra ciacS organiza{ia in ansamblul ei a progresat din cele mai indepdrtate
perioade geoiogice pin[ in prezent.
Dar s-ar putea obiecta c5 dacii toate organismele tind sd se urce asifel pe
scara biologica, cum de e cu putinld s[ mai existe in lume o mullime de forme
dintr"e c:ele mai inferioare; qi cum se poate ca in fiecare clasa mare uneie forme
sii fle mult mai dezvoltate decit altele ? De ce oare formele rnat dezvoltate nu au
iriiilcriit si nim icit prettrtindeni fcrmele inferioare ? Lamarck, care credea intr-o
tcnciin{a ?nn[scutd gi inevitabila spre perfecJie la toate organismele, se pare c[ a
sirl{it at?t clc intens aceastd dificr"rltate, incit a ajuns sd presupun[ c[ se prccluc
?n mocl ccntir-l u u forme noi gi simple prin generaf ie spontan5. Indiferent de ce
va clezvirlui viitorul, gtiin{a nu a dovedit incd pina in prezent dacd pdrerea sa este
a-devirratii. Pentru teoria noastri, existen{a persistentd a organismelor infelioare
nu prczintS riici o difrcultate, Ceoarece selec{ia natural[, sau supravieluirea celor
rlai apti, n u inclride in mod necesar o dezvoltare progresivd - ea beneficiazd
numeii cle av'antajr-rl acelor viiria(ii care se rnanifesti gi sint folositoare fiecdrui
organisnr in cadrr-rl relatiilor sale complexe de via!5. $i se poate pllne intrebarea
ce a'v'anLa"i ar reprezenta - in misura in care ne pi;tein da seama -- pentru un
infrrzor, urr vierme intestinal sau chiar pentru o rirni, dac6 ar avea o organiza\ie
mai superi r:ara? Iar dacii nu exista nici Lin avantaj, aceste forrne vor rdmine prin
selec{ie naturalS, neperfeclior,ate salr pulin perfec{ionate gi vor putea rimine
lirnp de perioade infinite in condi{ia lor inferioarl actuald. $i geologia ne aratra
cii r:nele din formele cele mai inferioare, ca infuzorii sau rhizopodele, au r[mas
o perioadii enormd aproape in starea lor actuald. Ar fi extrem de pripit si presu-
punem c[ cele rrtar multe Cin nurneroasele forrne inferioare existente nu au
progresat cit de cit cle la primele licdriri ale vie{ii; deoarece orice naturalist care
a clisecat vreun organisrn din cele corrsiderate astdzt ca foarte inferioare in scara
anirnal6, trebuie sir fi fost impresionat de orgamza[ia lor intr-adevlr uimitoare
gi splendid[.
Se p,ct I-ace aproape aceleagi observa{ii dacra privim la diferitele grade cle
organizare clin interiorul aceiuiagi grup mare; de exemplu la vertebrate, la coexis-
tenl-a mamit-erelor si a peqtilor -- la mamif,ere, la coexistenfa omului ;i ornito-
rinculni - la pegti, la coexisten{a rechinului 9i Amphioxr.rs-ului, pegte a cdrui
e.xtrern[ simplicitate de structurd se apropie de clasele de nevertebrate. Dar mami-
ferele si peqtii intrir rareori in conclrren{d intre ele; progresul, in gradul cetr mai
inalt, ertins cle r:lasa mamiferelor in intre-gime salt de anumili mernbri ai acestei
cliise- n.L! ar duce la ocupare;r de c[tre ei a locului pegtilor. Fiziologii cred cd pentru
ca creicrul sa fie foarie activ trebuie sir fie irigat de singe cald, tar aceasta nece-
sitri respira[ia aerianir ; astfel inc?t mamiferele cu singe cald, cind trdiesc in apiL,
se giisesc in dezavantaj prin faptul cd trebuie sd vind incontinuu \a suprafa![
pentru a respira. La pegii, membrii familiei rechinului nu vor tinde sd inlocuiascd
Ampliioxus-ui, deoarece acesta, dup[ curn tre infortneazl"Frttz Mi,iller, ate ca singur
tovar[g ;i concurent pe plaja nisipoasd si pustie din sudul Braziliei uu anelici
anormal. Cele rnai inferioare trei ordine de nramifere qi anume marsupialele,
edentateie qi rozdtoarele, coexistd in America de Sud in aceeasi regiune cu
nltmel'oase maim ufe gi probabil c[ se stingheresc foarte pulin uneie pe altele.
Desi organizatia in ansamblui ei poate cd, a progresat gi mai progreseazd, incd
()lt I i;tN I.l \ sPI..l.lIL()ll

irr intreaga lume, totugi scara natural[ va prezenta totdeauna mai multe grade
de perfecfie, deoarece progresul mare a unor clase in intregimea lor sau a unor
anunrili membri din fiecare clasd nu duce de loc in mod necesar la extinc{ia. acelor
grLrpe clr care nu intri in strins[ concuren{6. in unele cazuri, dupd culn vont
iedea in cele ce urmeaz6, forme cu o otgafirzare inferioard s-au pdstrat pin[ in
zilele noastre, deoarece populau stafiuni limitate sau particulare. unde au avut de
suportat o concuren![ mai pulin severd gi unde num[rul 1or redus a intirziat posi-
bilitatea apariliei unor varialii favorabile.
In sfirgit, cred c5, existd in prezent in toatd lumea, datoritd unor caLtze
rariate, numeroase forme cu orgauza{ie inferioari. in unele cazuri n-au apa.rut
poate niciodatS varia{ii sau diferenle individuale de naturd favorabild, pentru
ca seleclia natural[ s[ acliorreze asupra lor gi sd le acumuleze. in nici unr-rl cJin
cazuri. probabil, timpul nu a fost suficient pentru a ingldui maximuln de dezvol-
tare posibil. In unele cazurr, puline la num[r, a avut loc ceea ce trebuie sd numim
Lrn regres de organizare. Dar principala cauzd. st[ in faptul c[ in cazul unor
conclilii de via!5 foarte simple o organizalie inaltS nu ar fi de nici Lur folos :- c
posibil chiar cd ar fi diun5toare, avind o naturd mai delicatd gi mai susceptibilir
de a fi scoas[ din acliune gi vdtdmat[.
Privind la prima licdrire de via!6, clnd toate organismele, dupd cum se poate
crede, prezentau cea mai simpld structurd, s-a pus intrebarea cum de s-au putnt
ivi prirnii pa$i in progresul sau diferenlierea pdr{ilor ? D-l Herbert Spencer ar
rdspunde probabil c6 de indatd ce un simplu organism unicelular a ajuns pr"in
cre;tere sau diviziune s[ fie compus din mai multe celule sau si se f,xeze de sr,rpra-
fa[a de sus{inere, va intra in ac{iune legea formulata de d-sa, dup[ care << unitatile
omoloage de orice ordin, se diferen{iazi in proporlia lrr care relaliile cu for{ele
care ac(ioneazd asupra lor devin mai diferite >. Dar, cum nu avem date care sa
ne c6liuzeasc6, speculalia in legdturd cu acest subiect este cu totul inutil[. Totugi
ar fi gre;it sd presupunem ci nu ar exista luptl pentru existenld qi in consecin{I
cd nu ar exista selecfie naturald. atita timp cit nu au fost produse multe forme:
variafiile unei singure specii locuind o staliune tzolatd, ar putea fi folositoare
;i astfel intreaga masd de indivizi at putea fi modificati sau ar putea sd aparl
doud forme distincte. Dupd cum am remarcat citre sfirgitul introducerii, nimeni
nu trebuie s[ se arate surprins c[ deocamdatd mai rSmin inci multe lucruri neex-
plicate cu privire la originea speciilor, dac[ se va pkiti tributul cuvenit profirndei
noastre ignoran{e asupra relafiilor mutuale dintre locuitorii lumii in epoca noatstrir
si cu atit mai mult in timpurile trecute.

CONVERGENTA CARACTERELOR

D-l H. C. Watson crede cd am supraapreciat importan[a divergen[ei carac-


tereior (in care el totugi crede dupa cit se pare) si aratd ca qi convergenta, sum
am putea-o numi, a ltrcat de asemenea un anumit ro1. Daca doul specii, apar-
linind la doua genuri deosebite, dar inrudite, au produs fiecare un numdr mare
de forme noi gi divergente, se poate concepe ci acestea din urmi se vor apropia
una de alta atit de strins incit vor trebui clasate toate in acelagi gen gi astfel descen-
denfii a doud genuri distincte vor fi contopi{i intr-unul singur. Dar in cele mai
rnulte cazurL ar fi extrem de pripit sd atribuim convergenfei, asemdnarea generali
:tl1.,lr(.TI \ \ \'l'1. ll,\l,i : \t' St. PIt-lvlETt IliE,\ llEL(jR ll ,\I -\Pl,'l 12i

;i strinsf, a strurcturii descendenfilor modificali ai unor forme foarte deosebite.


Forma unui cristal este determinatd, numai de forfele moleculare gi nu este de
nrirare faptul cra substan{e deosebite imprumutd citeodatd aceea;i formS ; dar
trebuie sI nu uitdm cd, Ia organisme, forma depinde de un numdr infinit de reialii
conrplexe gi anume de varialiile apdrute, acestea la rindul lor fiind datorite unor
cauz