Sunteți pe pagina 1din 29

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi

Disciplina:
Epidemiologie Veterinară Aplicată şi Legislaţie Sanitar Veterinară Europeană

Anemia Infecţioasă ecvină


(Equine infectious anemia)

Studenţi:

Ciot Cezar-Tudor
Frunză Ecaterina-Alina
Grupa 768 A

Iaşi,
2011
1
Cuprins:
Partea I
Epidemiologia Anemiei Infecţioase Ecvine în Europa şi Asia în perioada 1996-2010
Capitolul 1
Scurta descriere a bolii: definiţie, etiologie, epidemiologie, depistare si diagnostic, strategii
de supraveghere, prevenire şi combatere………………………………………..…..pg 3
Capitolul 2
Evoluţia Anemiei Infecţioase Ecvine în Europa şi Asia în perioada 1996-2010; tabele,
grafice şi hărţiepidemiologice………………………………………………………pg 13
Capitolul 3
Evoluţia Anemiei Infecţioase Ecvine în România în perioada anilor 1996-2010; tabele.
Grafice şi hărţi epidemiologice……………………………………………………..pg 16

Partea II
Studiu de caz - analiza de risc şi planul de măsuri; transportul unei echipe hipice din
Bacău, România în Irlanda…………………………………………………………pg 19

2
Anemia Infecţioasă ecvina

Anemia infectioasa ecvina, cunoscută deasemenea si sub denumirea de febra de mlastina,


este o boala virala care se manifesta la toti membrii fam Equidae, inclusiv la cai, catari si
magari. Acest virus are capacitatea unica de a infecta calul pe viata, producand atacuri
intermitente de boala (in urma carora calul poate muri), urmate de perioade in care calul
poate parea normal.

Aparitie
Boala a fost diagnosticata in multe zone ale lumii, si infectia putand exista in intreaga
lume.

Transmiterea virusului anemiei infectioase ecvine

Virusul AIE e transmis mecanic.Aceasta se face prin sange, ce contine virusul si care
trebuie a fi transmis de la un animal infectat la unul susceptibil. Sangele este transmis de
un vector asa cum ar fi o insecta, seringi infectate, ace sau echipament chirurgical
nesterilizat. Virusul poate traversa bariera placentara si poate cauza infectii fetale, un
armasar siptomatic putand infecta iapa in timpul imperecherii.

a)
3
b) Vectori insecte:

Virusul AIE este transmis mecanic de la un cal la altul de catre muste ce se hranesc cu
sange de cal, muste de grajd (Stomoxys spp), muste Tabanid, tantari. Pentru ca
transmiterea virusului sa aiba loc, vectorul trebuie ca mai intai sa se hraneasca pe un cal
infectat, sa fie intrerupt in timpul hranirii, ca mai apoi sa transmita virusul unui cal
susceptibil intr-o noua incercare de a se hrani. Hranirea aceasta trebuie sa aiba loc intr-o
perioada scurta de timp.
Marimea mustelor Tabanide si zborul lor zgomotos, atrag atentia si cumulate cu durerea
considerabila pe care o produc prin intepare duc la intreruperea frecventa a hranirii lor.
Cercetarile au aratat ca virusul AIE poate fi transmis pana la 30 min dupa prima hranire,
transmiterea dupa 4 ore find total ineficienta.
Transmiterea virusului AIE de catre insecte e dependenta de numarul de insecte, de
densitate populatiei ecvine, de numarul de muscaturi aplicate de o insecta celuiasi cal, sau
altuia, de cantitatea de sange transferat intre cai, si de nivelul virusului in sangele calului
infectat pe care insecta vector l-a intepat primul.
In conditii ideale, s-a demonstrate ca o singura musca de cal transmite virusul de la un cal
cu semen acute de AIE si un grup de 25 de muste de cal (Tabanus fuscicostatus) de
marime medie transmite virusul AIE de la un cal fara semen clinice de boala.
In conditii naturale, unde caii seropozitivi sunt de asteptat a se intalni in populatii si unde
rata de transmitere prin vectori e de peste 1000 de muscaturi de insecte/ora, e lesne de a ne
astepta la o transmitere a virusului AIE intre cai. Rata de transmitere insa nu poate fi
precizata exact. De exemplu toti caii infectati au replicarea virusului AIE sub control si

4
virusul e prezent doar intr-o singura doza infectanta/mL sange, atunci sansa probabila ca o
musca ce se hraneste pe cal sa ia pe piesele sale bucale virusul e de 1/100000.
c) Bariera placentara:
Virusul, aparent poate traversa bariera placentara si poate cauza infectii fetale. Iepe cu
semne acute ale AIE in timpul gestatiei, prezinta cel mai mare risc de a purta fetusi
infectati care pot fi avortati sau pot fi nascuti vii, insa “virus pozitivi” si posibil
seropozitivi purtatori de virusi.
Raspunsul fetal poate fi inrudit cu varsta fetusului in momentul infectiei.
c)Alti vectori si factori care influenteaza transmiterea virusului:
Schimbul de cai si nediscriminatul uz de ace refolosibile/refolosite, sonde stomacale etc,
toate contribuie la raspandirea virusului AIE.

Caracteristicile virusului AIE:

AIE e un virus ce actioneaza incet si care face parte din grupul lenti-retrovirus.
Retrovirusurile cauzeaza leucemie la pisica, soarece, si vite, artrita, pneumonie si boli
neurologice la rumegatoarele mici si sindromul imunodeficientei dobandite la om. Aceste
virusuri se localizeaza si se multiplica in macrofagele din multe organe, in special din
splina, ficat, rinichi si limfonoduri, unde invadeaza celula si stau si asteapta a fi activate.
Dupa activare, celula reproduce mai multe virusuri, care sunt puse in libertate pentru a

5
infecat alte cellule. Aceste determina cicluri repetate in care calul pare normal si apoi
bolnav.
Dificultatea majora in fabricarea unui vaccin pentru AIE, este capacitatea virusului de a
varia antigenic, facand dificila dezvoltarea anticorpilor. De aceea un vaccin eficient trebuie
sa protejeze calul de toate variantele la care va fi expus.

Structura si functii:

In timp ce structura si functiile particulei virale de AIE sunt similare altor lentovirusuri,
organizarea si replicarea materialului genetic sunt mai putin complexe. ARN-ul viral
serveste drept tipar pentru enzima reverstranscriptaza virala ce catalizeaza formarea unei
copii de ADN (ADN provral) care se poate amesteca cu materialul genetic al celulei gazda.
In conditii optime ADN-ul proviral codeaza o varietate de proteine virale, unele dintre ele
interactionand cu ADN-ul proviral, putad astfel sa controleze si/sau faciliteze
multiplicarea virala.
Sinteza completa virala necesita transcriptia unor clase de ARN viral, unele ce pot coda
proteinele structurale virale, si unele ce pot fi impachetate cu noile proteine structurale in
virioni care inmuguresc pe membrane celulei infecate.

6
ARN-ul viral e inconjurat si protejat de mai multe
proteine, organizate in nucleoproteine, nucleocapside,
matrix si membrane, cu un numar mic de copii ale
reverstranscriptazei si enzime gasite langa ARN, in
fiecare particula.
Desi unele laboratoare cultiva virus AIE pe celule
fibroblaste de cal, virusul de obicei se multiplica doar pe
macrofage de cal, avand o mare afinitate pentru culturile
in vivo.

Infectia si boala:

Cand caii sunt expusi la virusul AIE, pot manifesta semne severe acute ale bolii si pot muri
in 2-3 saptamani. Acest raspuns acut e rar intalnit in situatiile naturale, in care insectele ce
se hranesc cu sange, transmit doze mici de virus. Insa aceasta forma de boala e cea mai
distrugatoare si cea mai dificil de diagnosticat, deoarece semnele apar rapid si de cele mai
multe ori doar o crestere a temperaturii e notata.
In acest stadiu precoce al infectiei, calul de obicei e depistat negativ, pentru anticorpi
antiAIE virus si probele de sange trebuie sa fie luate la o anumita data (in general la 10-14
zile mai tarziu), pentru a confirma sau excleude AIE ca si diagnostic. In timpul acestei
perioade, e bine sa fie introdus in carantina calul (sau ferma ) daca este suspicionata AIE
pe baza semnelor sau antecedentelor.

7
Semnele clinice ale formei acute de AIE sunt nespecifice, febra initiala putand fi de scurta
durata (mai putin de 24 ore). Proprietarul sau medicul veterinar pot sa nu observe acest
raspuns initial.
Animalele infectate manifesta episoade de :
-febra- temperatura unui cal infectat poate creste subit la 105 grade F sau rar la 108
grade F. Apoi poate sa scada la nivel normal pentru o perioada nedeterminata pana la
urmatorul episode de boala
- hemoragii punctiforme- puncte rosietice apar pe mucoase
-depresie- calul e mai mult sau mai putin abatut (capul ii atarna) si in general e apatic
- scaderea in greutate- calul poate refuza hrana sau poate manca insa cu scadere in
greutate.
- edem- calul se poate umfla, poate colecta fluide sub piele sau la nivelul membrelor,
sub piept sau alte regiuni declive.
- anemie- sangele poate avea o scadere a hematiilor, acesta aparand subtire si apos.

Animalul poate prezenta si batai neregulate ale inimii si pulsul evident la nivelul jugularei.
Alte semen ce pot apare: urinare frecventa, diaree, ingalbenirea conjunctivei, avort la
iepele gestante.
In acest moment, calul este depistat pozitiv pentru anticorpi antiAIE virus.
Aceasta forma cronica e cea mai interesanta deoarece manifestarile clinice sunt cauzate de
un nou virus AIE mutant, care apare datorita schimbarilor in genele ce codifica
determinantii critici de suprafata. Modificarile structurale rezultate permit virusului mutant
sa se multiplice in ciuda nivelului de anticorpi ridicat si altor efectori imuni produsi
impotriva precedentului virus.
Calul cu infectie cronica AIE este clasicul “swamper” care si-a pierdut conditia, este
letargic si anorexic, are un hematocrit scazut si are trombocitopenie in special ce coincide
cu febra produsa deAIE.

8
Majoritatea cailor gasiti seropozitivi sunt purtatori inaparenti. Serul lor contine anticorpi
anitAIE virus, sangele lor contine virus AIE, si sunt rezervoare ale infectiei pentu perioade
extinse.
Toti caii depistati seropozitivi sunt tratati dupa aceleasi reguli, deoarece fiecare cal infectat
poate dezvolta semen clinice de AIE dupa un tratament cu imunosupresoare, sau ca
raspuns la stressori naturali.
Din cauza ca mecanismul de control al multiplicarii virusului AIE in cal, nu e totdeauna
eficient, nimeni nu poate spune cu exactitate riscul prezentat de fiecare cal infectat in timp,
asa ca veterinarii adopta masuri conservative si fiecare cal infectat reprezinta aceeasi
amenintare in orice moment.
Multe grupuri recomanda indepartarea cailor testate seropozitiv din populatie.

Leziuni:

In cazurile acute splina si limfonodurile splenice sunt marite.


In cazurile cornice necropsia releva emacierea si paliditatea membranelor, edem
subcutanat, splenomegalie si marirea in volum a limfonodurilor abdominale.
Microscopic se observa proliferarea celulelor reticuloendoteliale in multe organe si colectii
de celule rotunde periportal si perisinusoidal in ficat cu acumulare de hemosiderina in
celulele Kupffer. Se mai pot observa acumulari limfoide perivascular. La unii cai se
observa glomerulita proliferativa cu depozitarea glomerulara de IgG.

9
Raspunsul imun la virusul AIE si diagnosticul serologic al infectiei:

Caii expusi la virusul AIE in general dezvolta raspuns imun detectabil la antigenele
virusului AIE pana la 45 zile dupa infectare.
Anticorpii formati la contactul cu antigenele virusului AIE pot fi detectati folosind toate
proteinele virale si un test immunologic.
In urma electroforezei proteinele se separa dupa greutatea moleculara aparenta si sunt
transferate pe o membrane. Monstre de ser de la suspecti sunt testate dupa capacitatea de
reactie cu proteinele individuale ale virusului AIE in membrane. Acest process numit
imunoblotting are capacitatea de a separa anticorpii de varietatea de proteine ale virusului
AIE datorita separarii fizice pe membrane.
Antigenele majore ale virusului AIE recunoscute de cal sunt: gp90, gp45 si p26.
Diagnosticul virusului AIE nu a fost posibil pana cand testul AGID (Coggin’s test) nu a
aratat a avea o excelenta corelatie cu inocularea testari pentru virusul AIE la cal. Din
1970, testul AGID care depisteaza prezenta anticorpilor antiproteina p26, a fost utilizat si
recunoscut international ca si testul serologic standard pentru diagnosticul AIE.
Specificitatea sa e mare deoarece reactii nespecifice determina formarea liniilor de
nonidentitate in matrixul de agar.

Alte teste: CELISA- test bazat pe enzime care detecteaza anticorpii anti proteina p26 si
SA-ELISA, care detecteaza anticorpii antiproteina gp45. Sunt mai sensiblie ca AGID-ul
insa de aceea sunt asteptate a fi unele raspunsuri fals positive.De aceea toate testele
depistate pozitiv cu ELISa trebuie confirmate ci testul AGID.
10
Cu AGID pot fi depistati fals pozitiv manjii care au primit colostru de la iepe infectate,
insa anticorpii materni sunt retinuti pana la 4-6 luni. De aceea manjii sunt retestati dupa
varsta de 6 luni pentru confirmare, si fals negatv caii care au fost infectati dar care nu au
elaborate anticorpi ca raspuns.

Tratament si prevenire:

Nu exista tratament care sa elimine virusul din corp. Nu exista vaccine pana in prezent
pentru AIE.
Cheia preveniri este identificarea si controlul cailor infectati. Un program de eradicare ar fi
unica posibilitate, daca toti caii ar fi testai si caii infecatti eutanasiati sau plasati sub
permanenta si completa carantina intr-o cladire fara accesul vectorilor.

Control:

Proprietarul de cai poate controla raspandirea AIE prin:


1. Supunerea anuala a cailor la testul AGID
2. Cererea unui certificate de test AGID negative care sa insoteasca animalul la toate
deplasarile acestuia.
3. Nepermiterea apropierii cailor lor de alti cai cu un status al sanatatii indoilenic.

4. O procedura de control a mustelor si tantarilor in jurul grajdului

5. Utilizarea acelor de unica folosinta

6. Curatarea si sterilizarea tuturor instrumentelor prin fierbere pentru 15 minute inainte

de reutilizare
7. Evitarea imprumutarii echipamentului de la un animal la altul

8. Curatarea si dezinfecatrea grajdului si imprejurimilor.

11
Capitoul 2
Evoluţia Anemiei Infecţioase Ecvine în Europa şi Asia în perioada anilor 1996-2010

Reprezentarea grafică a focarelor de Anemie Infecţioasă Ecvină întalnite


in Europa in perioada 1996-2003
10000

9000

8000

7000

6000
1996
5000
1997
4000 1998
1999
3000
2000
2000
2001
1000 2002

0 2003

Con form graficului de mai sus de observa că Romania ocupă primul loc în Europa la
numărul de focare ,între anii 1996-2003, depăşind 8000 de focare în anul 2002.

12
Reprezentarea grafică a focarelor de Anemie Infecţioasă Ecvina întalnite
in Europa intre anii 2004-2010

1000

900

800

700

600
2004
500 2005
2006
400
2007
300 2008
2009
200
2010
100

Ȋntre anii 2004-2010 în Romania s-au depistat cele mai multe focare de Anemie Infecţioasă
ecvină, depăşind 900 în anul 2009, urmată de Italia , în care numărul focarelor a fost mult
mai redus, anul cu cele mai multe focare fiind 2007;

13
Distribuţia Anemiei infecţioase ecvine în Europa in anul 2010 lunile
ianuarie-iulie

14
Distribuţia Anemiei Infecţioase Ecvine pe glob în anul 2010 intre lunile
ianuarie-iulie

Reprezentarea grafică a nr de cazuri de Anemie Infecţioasă ecvină din


Asia intre anii 1996-2003
250

200

150
Mongolia
100 Uzbekistan

50

0
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

15
Reprezentarea grafică a nr de cazuri din Asia între anii 2004-2010
120
Mongolia
Filipine 100
China 80
Israel
60
HongKong
Korea 40

20

0
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Conform graficului se observă ca în anul 2006 s-au înregistrat peste 100 de cazuri de
Anemie Infecţoasă ecvină în Israel, acesta ocupand primul loc în Asia la nr de cazuri între
anii 2004-2010.

Capitoul 3
Evoluţia Anemiei infecţioase Ecvine în Romania
Importanţa bolilor produse de Lentivirusuri creşte de la an la an, acestea afectând
diverse specii de animale şi omul. Datorită variabilităţii antigenice ale acestora, nu s-a
reuşit până la ora actuală găsirea unor soluţii pentru obţinerea de vaccinuri eficiente.
Anemia infecţioasă ecvină (AIE), este o boală infectocontagioasă, endemică,
specifică solipedelor, produsă de un lentivirus ce poate fi considerată cea mai importantă și
dificil de combătut boală infectocontagioasă a calului, deoarece se înregistrează procente
mari de morbiditate și mortalitate.
Interesul tot mai mare al crescătorilor față de specia ecvină și numărul mare de
animale seropozitive față de virusul anemiei infecțioase, ne-a determinat sa facem un
studio asupra evolutiei acestei boli pe teritoriul ţării noastre.

16
Numărul de focare şi cazuri înregistrate în Romania în perioada 1996-2010
Anul Focare Cazuri Morti
1996 161 1578 0
1997 164 6205 0
1998 781 908 12
1999 192 224 4
2000 109 234 9
2001 181 189 1
2002 8620 11262 360
2003 886 9146 0
2004 157 9301 1955
2005 170 395 8
2006 299 324 5
2007 389 418 4
2008 446 482 7
2009 554 590 0
2010 1212 1961 0

Din tabelul de mai sus se observă că cele mai multe cazuri de AIE s-au diagnosticat în anul
2002, respectiv 11262 ,dintr-un nr de 8620 de focare depistate, procentul de morbiditate
fiind de 3,19%
Urmează apoi anul 2004 cu 9301 cazuri pozitive din 157 de focare depistate, cu o
mortalitate de 21% . Anul cu cele mai puţine cazuri diagnosticate, este anul
2001 când s-au diagnosticat 189 de cazuri pozitive din 181 de focare.

Reprezentarea grafică a nr de focare, cazuri şi morţi în cazul Anemiei


Infecţioase ecvine in Romania între anii 1996-2010

17
Creşterea calului, renăscută în ultima perioadă în România, chiar dacă nu pe măsura
dorinţelor, reclamă cunoaşterea factorilor care pot influenţa reuşita acesteia, printre care
se numără combaterea bolilor, în general, şi în special a celor infecţioase, în cadrul
cărora pe primul plan se situează anemia infecţioasă.
Cazuistica bogată şi diversificată întâlnită în teren de medicii veterinari
practicieni ne întăreşte convingerea că în condiţiile actuale bolile infecţiose care
evoluează în efectivele de cabaline se caracterizează printr-un grad mare de
contagiozitate şi difuzibilitate. Un caracter deloc de neglijat este acela că boala
evoluează de cele mai multe ori inaparent şi atipic, cu forme clinice necaracteristice,
nespecifice, care pot creea confuzii sau pot trece neobservate.
Impotanţa deosebită a bolii este conferită de contagiozitatea ridicată, evoluţia
insidioasă, existenţa purtătorilor şi excretorilor de virus de lungă durată şi greu de
depistat, lipsa posibilităţilor de tratament, precum şi a unei imunoprofilaxii sau
profilaxii nespecifice eficace. Din aceste date, rezultă că eradicarea bolii reprezintă o
problemă majoră, de strictă actualitate, ca urmare a pierderilor economice, care derivă
din obligativitatea sacrificării animalelor infectate, capacitatea redusă de valorificare a
cărnii, costul dezinfecţiilor, măsurile restrictive impuse de legislaţia internaţională

18
privind deplasarea cailor din zonele contaminate. Datorită acestor aspecte anemia
infecţioasă ecvină este considerată cea mai importantă şi gravă boală infecţioasă a
calului.
ORDIN
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului acţiunilor de
supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de
la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului pentru anul 2008
Strategia de supraveghere
I. Supraveghere Pasivă
Conduita de execuţie - Monitorizarea documentelor despre boală
1. Supravegherea serologică prin ID (testul Coggins) sau ELISA
cu confirmare prin ID a ecvideelor în vârstă de peste 6 luni;
Precizări tehnice - . Raport trimestrial transmis la ANSVSA de către DSVSA.
Nivelul execuţiei - Medicul veterinar de liberă practică împuternicit din circumscripţia
sanitară veterinară de asistenţă şi medicul veterinar official din cadrul DSVSA.

II. Supraveghere activă

Conduita de execuţie - a) armăsarii folosiţi în staţiunile temporare de montă, la autorizare


şi apoi de 3 ori pe an după cum urmează:
(i) cu 15 zile înainte de plecarea din depozit;
(ii) cu 15 zile înainte de retragerea din staţiunile de montă;
(iii) după 15 zile de la reîntoarcerea lor în depozit.
b)armăsarii din staţiunile permanente de montă la autorizare, de 2 ori pe an (februarie-
martie şi octombrie-noiembrie);
d) iepele de reproducţie, o dată pe an (februarie -martie);
e) ecvideele din herghelii, depozite de armăsari, hipodroame, asociaţii hipice şi alte

unităţi specializate, de două ori pe an, (februarie - martie, octombrie -noiembrie);


f) toate ecvideele în exploatare, o dată pe an, după dezinsecţie (februarie - aprilie),
19
g) ecvideele seronegative din localităţile contaminate, ca şi cele din zona de protecţie

de 10 Km, în jurul hergheliilor, depozitelor de armăsari, sau altor unităţI


specializate, se testează de două ori pe an (februarie -martie şi octombrie -
noiembrie);
2. Supravegherea prin examene anatomopatologice şi histologice la ecvinele moarte în
perioada de carantină sau în cazul suspiciunii bolii.
3. Pentru exportul cabalinelor cu destinaţia sport să rezulte că animalele au fost testate
serologic (ID) pentru anemia infecţioasă, cu cel mult 30 zile înainte de export, prin
imunodifuzie, contra cost pentru propietar;
Precizări tehnice - 1. Probele de ser cu rezultat neconcludent (dubios) sau cazurile de
litigiu înregistrate la LSVSA se trimit la IDSA pentru expertiză
2. Ecvideele reacţionate pozitiv la testul Coggins, identificate prin
dangalizare, nu se mai retestează şi se vor trimite în termen de 10 zile de la primirea
buletinului de analiză la abator pentru tăiere la sala sanitară.
3. Localităţile indemne, în care s-au înregistrat unul sau mai multe cazuri
de AIE, se declară contaminate şi se aplică măsurile sanitare veterinare prevăzute de
legislaţia în vigoare;
4. Se interzice circulaţia ecvideelor pozitive, indiferent de scop, din
localităţi contaminate în localităţi indemne.
5. Se interzice scoaterea de armăsari sau iepe din staţiuni temporare de
montă, herghelii, depozite de armăsari, hipodroame, asociaţii hipice sau alte unităţi
specializate, pentru a monta sau, a se monta în localităţi cu animale contaminate.
6. Introducerea de armăsari sau iepe de reproducţie din exploataţiile şi
localităţile contaminate, în herghelii, hipodroame, staţiuni temporare sau permanente de
montă, depozite de armăsari, asociaţii hipice sau alte aglomerări specializate de cabaline,
este permisă numai după două examene serologice negative efectuate la interval de 30 zile,
înaintea acestui transfer.

20
7. Se interzice folosirea la montă a armăsarilor care au acţionat în staţiuni
temporare de montă dacă nu au fost examinaşi serologic cu 30 de zile inainte de a fi
introdusi în efectivul de origine.
8. Direcţiile Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, stabilesc în funcţie de rezultatul examenelor de
laborator şi al numărului de animale serologic pozitive încadrarea în una din cele patru
zone de risc epidemiologic:
a) zona de risc epidemiologic înalt, reprezentată de judeţele intens contaminate, unde
prevalenţa este > de 2% iar numărul total de reagenţi pozitivi este > 300 animale;
b) zona de risc epidemiologic moderat, reprezentată de judeţe mediu contaminate, unde
prevalenţa este > de 2% iar num�rul total de reagenţi pozitivi este cuprins între 100-300
animale;
c) zona de risc epidemiologic slab, reprezentată de judeţe slab contaminate, unde
prevalenţa este < de 2% iar numărul total de reagenţi pozitivi este maximum 100 animale;
d) zona indemnă,reprezentată de judeţe libere de A.E.I., unde nu există nici un reagent
pozitiv.
9. Respectarea prevederilor Ordinului preşedintelui ANSVSA privind
eradicarea accelerata a AEI pe teritoriul Romaniei,.
10. Notificarea bolii se face în conformitate cu prevederile Ordinului
preşedintelui ANSVSA nr. 77/2005, cu modificările ulterioare.
Nivelul execuţiei 1. Examenele se efectuează la LSVSA şi la LNR din cadrul IDSA, după
caz, pe probe de ser.
2. Probele de ser cu rezultat neconcludent (suspicios) sau cazurile de litigiu înregistrate la
LSVSA se trimit la LNR din cadrul IDSA, pentru expertiză.

Partea a II a

21
Studiu de caz- analiza de risc şi planul de măsuri în cazul transportului unei echipe hipice
din Bacău, România în Irlanda

Conform DECIZIEI COMISIEI din 18 iunie 2010


referitoare la măsurile de protecție cu privire la anemia infecțioasă ecvină în
România [notificată cu numărul C(2010) 3767] (Text cu relevanță pentru SEE)
(2010/346/UE)
Articolul 3
Derogare de la circulația ecvideelor din regiunile enumerate în anexă către alte state
membre în ceea ce privește caii înregistrați care participă la anumite competiții și
evenimente
Prin derogare de la articolul 2 România poate autoriza expedierea către alte state membre
de transporturi de cai înregistrați pentru participarea la competiții organizate sub auspiciile
Federației Ecvestre Internaționale (FEI) sau la curse de cai internaționale importante, sub
rezerva respectării următoarelor condiții:
(a) caii trebuie să fi fost supuși unui test AGID soldat cu rezultate negative, în conformitate
cu criteriile stabilite în manual, și efectuat pe o probă de sânge prelevată în cele 10 zile
premergătoare datei expedierii din exploatația autorizată;
(b) toate ecvideele din exploatația autorizată și cele aflate într- un perimetru de 200 m de
jur împrejurul acesteia au fost supuse unui test AGID soldat cu rezultate negative și
efectuat pe o probă de sânge prelevată într-un interval cuprins între 90 și 180 de zile înainte
de data deplasării respective;
Articolul 7
22
Obligațiile statelor membre de destinație
(1) Statele membre de destinație garantează că, atunci când circulația ecvideelor
menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (b) este notificată în prealabil în conformitate
cu articolul 6 litera (d), ecvideele, la sosirea la locul de destinație, sunt fie:
(a) sacrificate în termen de cel mult 72 de ore de la sosirea la abatorul notificat autorităților
competente prin TRACES; 10 % din transporturile care ajung la abator în conformitate cu
prezenta decizie trebuie să fie supuse unei testări AGID după sosire; fie
(b) izolate sub supraveghere veterinară oficială în exploatația de destinație indicată în
certificatul de sănătate menționat la articolul 2 alineatul (1) litera (g) timp de cel puțin 30
de zile și la o distanță de cel puțin 200 m de alte ecvidee sau în condiții de protecție
împotriva vectorilor și sunt supuse unui test AGID cu rezultate negative efectuat pe o
probă de sânge prelevată cu cel mult 28 de zile după începerea perioadei de izolare.
Miljoc de transport : avion
Traseu de urmat:

1. Obiect
23
Stabilirea modului de control sanitar veterinar la posturile de inspecţie la frontieră ale
României şi al tărilor de tranzit si în principal al ţării de destinaţie,al transporturilor cu cai
înregistraţi proveniţi din România şi destinaţi admiterii temporare pe teritoriul
UniuniiEuropene.
2. Scop
Scopul acestui control este de a preveni introducerea pe teritoriul Uniunii Europene, a
transporturilor cu cai înregistraţi destinaţi admiterii temporare, ce nu corespund cerinţelor
sanitare veterinare comunitare în vigoare, asigurarea trasabilităţii acestor transporturi,
precum şi asigurarea calităţii în activitatea de inspecţie la P.I.F.

Controlul admiterii temporare:


Notificarea sosirii animalelor printr-un document veterinar comun de intrare
(D.V.C.I.)
În cazul introducerii pe teritoriul Uniunii Europene a unui transport de cai înregistraţi
proveniţi din România ,destinaţi admiterii temporare, responsabilul de încărcătură, notifică
introducerea respectivă cu cel puţin o zi lucrătoare înainte de sosirea prevăzută a
transportului pe teritoriul Uniunii Europene.
Această notificare se face către personalul de inspecţie de la postul de inspecţie la frontiera
de intrare printr-un document întocmit în conformitate cu modelul de document veterinar
comun de intrare pentru animale (DVCIA) prezentat în anexa I a Regulamentului
Parlamentului şi Consiliului European nr. 282/2004/CE şi anexa I a prezentei proceduri.
Responsabilul de încărcătură completează partea I a DVCIA, în special secţiunea 20
menţionând data ieşirii (care nu poate fi mai mare de 90 de zile) şi numele postului de
inspecţie la frontiera de ieşire, pe care o transmite medicului veterinar oficial responsabil
de la postul de inspecţie la frontieră, de preferinţă electronic prin intermediul aplicaţiei
Traces.DVCIA se completează în conformitate cu notele explicative descrise în
Regulamentul Parlamentului şi Consiliului European nr. 282/2004/CE.
I. Controlul documentar:

24
Medicul veterinar oficial din postul de inspecţie la frontiera de intrare va examina
următoarele documente ce însoţesc transportul cu cai înregistraţi:
- certificatul de sănătate şi declaraţia proprietarului
- documentul de identificare (paşaport)
- conformitatea datelor înscrise în cerificatul de sănătate cu datele completate de
responsabilul de transport
în Partea I a DVCIA (prenotificare);
- alte documente însoţitoare, de interes veterinar.
Fiecare certificat veterinar trebuie controlat pentru a se confirma că:
(a) este vorba despre un certificat original redactat în limba ţării de origine şi că este
redactat în cel puţin una dintre cele două limbi oficiale ale statelor membre în care se află
postul de inspecţie la frontieră şi, respectiv, destinaţia;
(b) este vorba despre o ţară terţă sau o parte dintr-o ţară terţă autorizată să exporte în
Comunitatea Europeană;
(c) prezentarea şi conţinutul său corespund specimenului prevăzut pentru animalul viu şi
ţara terţă respectivă;
(d) este alcătuit dintr-o singură foaie de hârtie;
(e) a fost în întregime completat;
(f) data de eliberare a certificatului corespunde cu data de încărcare a animalelor vii pentru
a fi expediate pe teritoriul Comunităţii Europene;
(g) este adresat unui singur destinatar;
(h) este semnat de către medicul veterinar oficial sau, dacă este cazul, de către
reprezentantul autorităţii oficiale, menţionează, cu caractere lizibile şi majuscule, numele şi
poziţia acestor persoane şi, deasemenea, ştampila oficială a ţării terţe şi semnătura sunt de
culoare diferită de cea a tiparului certificatului;
(i) certificatul nu conţine alte modificări în afara unor ştersături semnate şi ştampilate de
către medicul veterinar responsabil de eliberarea certificatului.
II. Controlul identităţii:

25
După efectuarea controlului documentar medicul veterinar oficial va verifica prin inspecţie
vizuală concordanţa dintre documentele sau certificatele sanitare veterinare şi animale şi va
verifica:
1. Dacă numărul mijlocului de transport este identic cu cel menţionat de documente;
2. Dacă sigiliul mijlocului de transport este intact, iar numărul acestuia corespunde cu cel
din documente;
3. Concordanţa dintre datele înscrise în certificatele sau documentele sanitare veterinare şi
animale (numărul de animale, rasa, sexul, specia);
4. Prezenţa şi numărul microcipului ce trebuie să corespundă cu datele prevăzute în
documentele însoţitoare.
Controlul identităţii se va efectua separat pentru fiecare animal.
III. Controlul fizic:
După efectuarea controlului documentar şi de identitate medicul veterinar oficial din P.I.F.
va efectua controlul fizic al cailor înregistraţi destinaţi admiterii temporare pe teritoriul
UE. Animalele vor fi supuse unui control care să stabilească dacă sunt apte să călătorească
şi unui examen clinic, care poate să includă prelevarea de probe.
Probele vor fi trimise la un laborator autorizat de autoritatea competentă să verifice
respectarea cerinţelor din certificatul veterinar
Condiţii generale pentru transportul de animale
O persoană nu poate transporta animale sau încredinţa animale în vederea transportului în
condiţii care le pot provoca răni sau suferinţe inutile. În plus, următoarele condiţii trebuie
respectate:
(a) în prealabil, au fost luate toate măsurile necesare pentru a reduce durata călătoriei şi a
satisface nevoile animalelor în timpul călătoriei;
(b) animalele se află într-o stare bună pentru a fi transportate;
(c) mijloacele de transport sunt proiectate, construite, întreţinute şi utilizate astfel încât să
se evite rănirea şi suferinţa animalelor şi să se asigure siguranţa acestora;

26
(d) echipamentele de încărcare şi descărcare sunt proiectate, construite, întreţinute şi
utilizate astfel încâtsă se evite rănirea şi suferinţa animalelor şi să se asigure siguranţa
acestora;
(e) personalul însărcinat cu manipularea animalelor are pregătirea sau competenţa necesară
în acest sens şi îşi îndeplinesc atribuţiile fără a face uz de violenţă sau orice alte metode
care pot provoca panică, răni sau suferinţă inutilă animalelor;
(f) transportul este efectuat fără întârziere până la locul de destinaţie, iar condiţiile de
bunăstare a animalelor sunt verificate în mod regulat şi menţinute la un nivel
corespunzător;
(g) animalele beneficiază de suficientă suprafaţă de sol şi o înălţime corespunzătoare taliei
lor şi călătoriei planificate;
(h) la intervale de timp corespunzătoare, animalelor li se asigură apă, hrană şi repaus într-o
cantitate şi de o calitate adecvată speciei şi taliei acestora.
În situaţia transportului de ecvidee înregistrate în vederea unor competi_ii, curse,
evenimente culturale sau pentru reproducere – în scopuri necomerciale, nu este
necesară eliberarea Jurnalului de călătorie.(1)

27
Bibliografie

Clabough, D.L.; Gebhard, D.; Flaherty, M.T., et al. 1991. Immune- mediated thrombocytopenia in horses
infected with equine infectious anemia virus. Journal of Virology 65(11): 6242-6251.

Coggins, L.; Norcross, N.L. 1970. Immunodiffusion reaction in equine infectious anemia. Cornell
Veterinarian 60(2):330-335.

Tashjian, R., ed. 1985. Equine infectious anemia: a national review of policies, programs and future
objectives. Amarillo, TX: American Quarter Horse Association: 223.

U.S. Department of Labor, 1992. Bloodborne facts. Washington, DC: U.S. Department of Labor,
Occupational Safety and Health Administration: 4.

Vallee, H.; Carre, H. 1904. Sur la natur infectieuse de l'anenie du cheval. Comptes Rendus de Academie
des Sciences: 139: 331-333.

EIA--A Status Report on Its Control (1996),Tim Cordes, D.V.M., and


Chuck Issel, D.V.M., Ph.D.

Proceduri specific operaţionale.Procedură privind controlul sanitary veterinary la


frontieră al transporturilor cu cai înregistraţi, proveniţi din ţări terţe şi destinaţi
admiterii temporare pe teritoriul Uniunii Europene www.ansvsa.ro

www.eur-lex.europa.eu Suport legislativ

www.ontario.ca/ Equine Infectious Anemia (Swamp Fever) Dr. B. Wright - Veterinary Scientist, Equine
and Alternative Livestock/OMAFRA

www.merckvetmanual.com/index/EIA

www.oie.int World organization for animal health

28
29