INTUIŢIA Treci de la gândire la simţire
Inteligenţa este capacitatea înnăscută de a înţelege, de a percepe. Fiecare cineva îşi însuşise toate materiile, şi şcoala a căpătat denumirea de „Şcoală de
copil se naşte inteligent, dat societatea îl prosteşte după aceea.
Inteligenţa este un fenomen natural - exact cum e respiraţia, exact cum e
vederea. Inteligenţa este vederea lăuntrică; ea este intuitivă, n-are nici o legătură
cu intelectul. Să nu confunzi niciodată intelectul cu inteligenţa,
ele se află la poluri opuse. Intelectul este al
capului; el este predat de alţii, îţi este impus.
Trebuie să-1 cultivi. Este împrumutat, este ceva
Inteligenţa este un străin, nu este înnăscut.
Inteligenţa însă este înnăscută. Este însăşi
fenomen natural —
fiinţa ta, însăşi natura ta. Toate animalele sunt
exact cum e respiraţia, inteligente. E drept, ele nu sunt intelectuale, dar
sunt inteligente. Copacii sunt inteligenţi, întreaga
exact cum e vederea.
existenţă este inteligentă, şi fiecare copil se naşte
inteligent. Ai întâlnit vreodată un copil prost? E imposibil! Dar foarte rar dai de
un adult inteligent. între copilărie şi stadiul de adult se întâmplă ceva rău.
Un prieten mi-a trimis această poveste frumoasă, intitulată „Şcoala
Animalelor".
într-o zi animalele s-au adunat în pădure şi au hotărât să înfiinţeze o şcoală.
In consiliul director au fost numiţi un iepure, o pasăre, un peşte şi un tipar.
Iepurele a insistat ca alergarea să fie închisă în programa şcolară. Pasărea a
insistat ca zborul să fie trecut în programă. Peştele a insistat ca înotul să fie
obligatoriu o materie, iar veveriţa a insistat ca în programă să fie trecut neapărat
căţăratul în copaci. Au pus laolaltă toate aceste lucruri şi au întocmit programa
şcolară. Apoi au decis ca toate animalele să-şi însuşească toate materiile.
Cu toate că iepurele lua numai 10 la alergare, căţăratul în copaci era pentru el
o adevărată problemă, tot cădea pe spate. Curând, a ajuns să aibă creierul
zdruncinat şi n-a mai putut nici să alerge ca înainte. în loc de 10 lua 7 la alergare
şi, bine-nţeles, 4 la căţărat în copaci. Pasărea era foarte bună la zbor, dar când era
vorba să-şi sape o vizuină în pământ, nu se descurca deloc, îşi tot rupea ciocul şi
aripile. în scurt timp, a ajuns să ia 7 la zbor şi, fireşte, 4 la săpat în pământ, iar
căţăratul în copaci îi mânca zilele.
în cele din urmă, absolventul clasei de dovedi a fi un tipar retardat mintal,
care făcea totul la nivel mediocru. însă profesorii erau mulţumiţi că
învăţământ general".
Noi râdem de asta, dar aşa este. Asta ţi se întâmplă şi ţie. Noi încercăm ca
toată lumea să fie la fel, şi astfel distrugem potenţialul fiecăruia de a fi el însuşi.
Când imiţi pe alţii, inteligenţa moare. Dacă vrei să rămâi inteligent
trebuie să încetezi să-i mai imiţi pe alţii. Copiind pe alţii, inteligenţa se
sinucide. în clipa în care începi să te gândeşti cum
să fii altă persoană, inteligenţa te părăseşte, devii Când imiţi pe alţii,
prost. în clipa în care te compari cu altcineva îţi
inteligenţa moare. Dacă
pierzi potenţialul natural şi n-ai să mai fii niciodată
fericit, limpede, transparent. îţi vei pierde vrei să rămâi inteligent
claritatea, îţi vei pierde vederea. Vei avea ochii trebuie să încetezi să-i
împrumutaţi; dar cum să vezi cu ochii altuia? Ca să
vezi, ai nevoie de ochii tăi, ca să mergi, ai nevoie mai imiţi pe alţii.
de picioarele tale.
Oamenii trăiesc o viaţă împrumutată, de aceea viaţa lor este paralizată.
Această paralizie îi face să arate foarte proşti.
în lume este nevoie de un gen de educaţie absolut nou. Cel care se naşte poet
se dovedeşte prost la matematică, iar cel care putea să fie un mare matematician s-
a pierdut din cauză că a fost nevoit să tocească la istorie. Totul e cu susul în jos
din cauză că educaţia nu e conformă cu natura ta. Ea nu are respect pentru individ,
ci obligă pe toată lumea să se înscrie într-un anumit tipar. întâmplător, tiparul s-ar
putea potrivi câtorva oameni, dar majoritatea se pierde, majoritatea trăieşte în
suferinţă.
Cea mai mare suferinţă în viaţă este să te simţi prost, fără valoare,
neinteligent - şi nimeni nu se naşte neinteligent, pentru că toţi provenim din
existenţă. Existenţa este inteligenţă pură. Când venim în lume, aducem de dincolo
o aromă, un parfum. Dar imediat societatea sare pe noi, începe să ne manipuleze,
să ne înveţe, să ne schimbe, să taie şi să adauge, şi în scurt timp ne pierdem
întreaga formă. Societatea vrea să fim ascultători, conformişti, ortodocşi. Astfel
este distrusă inteligenţa.
Trăieşti într-o celulă de închisoare. Poţi să renunţi la ea, însă îţi va fi greu,
pentru că te-i obişnuit cu ea. Nu e ca şi cum te-ai lepăda de-o haină, trăieşti în ea
de mult timp. îţi va greu să renunţi la ea pentru că asta e toată identitatea ta, dar
dacă vrei să-ti afirmi adevărata flintă trebuie să renunţi la ea.