Sunteți pe pagina 1din 8

Dragostea de Dumnezeu

Texte biblice: loan 14:15-23; 15:1-14


Loc/data: Portland, Oregon, 29 iulie 2001, p.m.

Citim Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum este el scris în Evanghelia după loan 14:15-23 şi apoi vom continua în
capitolul 15:1-14. Subiectul nostru este în continuare dragostea de Dumnezeu: dragostea lui Dumnezeu pentru
noi şi dragostea noastră pentru Dumnezeu. Vorbeşte Domnul Isus, Dumnezeu întrupat.

Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl §i El vă da un alt Mângâietor, care să
rămână cu voi în veac, şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L
cunoaşte, dar voi îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani. Mă voi întoarce la voi.
Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi. în ziua
aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi. Cine are poruncile
Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.
luda, nu Iscarioteanul, I-a zis:„Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii?" Drept răspuns, Isus i-a
zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui
împreună cu el."

loan 14:15-23

Eu sunt adevărata viţă şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă care este în Mine şi n-aduce roadă. El o taie
şi pe orice mlădiţă care aduce roadă o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă. Acum voi sunteţi curaţi din
pricina cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate
aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâneţi în
Mine. Tu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci
despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară ca mlădiţa
neroditoare şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc şi ard. Dacă rămâneţi în Mine şi
dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da. Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta
Tatăl Meu va fi proslăvit şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei. Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe
voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu
am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să
rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am
iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei,
dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.
loan 15:1-14

Cu această iubire. Doamne, vorbeşte-ne şi în ceasul acesta, căci robii Tăi Te ascultă cu drag. Mulţumim că ne-
ai iubit aşa de mult. Mulţumim că eşti dragoste şi că noi suntem obiectul dragostei Tale. Şi mulţumim că ne chemi
să Te iubim cum ne iubeşti Tu pe noi. învaţă-ne în continuare despre dragostea Ta şi despre dragostea noastră ca
răspuns la dragostea Ta. Fă ca dragostea noastră să se ridice la nivelul aşteptărilor Tale, ca să fim oamenii
plăcuţi Ţie. Amin

Azi-dimineaţă am văzut că cea dintâi şi cea mai mare poruncă este să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima
ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta, cu toată puterea ta. Le-am dat un conţinut la acestea şi am spus: cu
inima, dându-ţi inima ta Lui, toate sentimentele tale să fie atrase spre El; cu sufletul şi de aici am selectat ca
element de bază al sufletului voinţa, să-L iubeşti cu voinţa ta în aşa fel încât voinţa ta să fie identică cu voinţa Lui,
să-ţi placă ce voieşte El aşa de mult încât să voieşti exact ce voieşte El. Aşa-L iubeşti cu tot sufletul tău. Şi să II
iubeşti cu toată mintea ta, alimentând-o cu gândurile lui Dumnezeu, învăţând-o să gândească gândurile lui
Dumnezeu. Mintea ta să fie mereu preocupată cu frumuseţea lui Dumnezeu, cu măreţia lui Dumnezeu, cu
dragostea lui Dumnezeu. Şi, în sfârşit, cu puterea sau energia noastră fizică se referă la dragostea noastră pentru
El cu trupul nostru, care trebuie să fie templul Lui, pe care să-1 îngrijim şi să-1 păstrăm vas curat pentru
Dumnezeu.
Cea dintâi şi cea mai mare poruncă este să-L iubeşti aşa pe Dumnezeu. Am arătat apoi pentru ce să-L iubim
pe Dumnezeu. Care ar fi motivele pentru care să-L iubim pe Dumnezeu? în primul rând, II iubim pe Dumnezeu
1
pentru ceea ce este El în Sine însuşi. E atât de frumos Dumnezeu, e atât de măreţ Dumnezeu. Pe mine mă
încântă atât de mult să văd dreptatea lui Dumnezeu echilibrată de dragostea lui Dumnezeu. în justiţia Lui trebuie
să-mi pedepsească păcatul. în dragostea Lui îşi pedepseşte propriul Lui Fiu în locul meu. Justiţia Lui echilibrată
de dragostea Lui, aşa trăiesc eu. Altfel s-ar termina cu mine. E atât de frumos să vezi în Dumnezeu echilibrul
acesta între dreptate şi dragoste, între sfinţenie şi jertfă de sine. Cum să nu iubeşti o asemenea fiinţă? Dacă înveţi
să contempli, să meditezi şi să vezi frumuseţea Lui în comparaţie cu urâţenia Diavolului, se va aprinde în tine
dragostea pentru ceea ce este El în Sine însuşi. înainte de toate, îl iubesc pe Dumnezeu pentru că e Dumnezeu
şi pentru că e minunat.
în al doilea rând, îl iubesc pe Dumnezeu pentru toate frumuseţile pe care le-a făcut, şi pe toate le-a făcut
pentru mine. \ă amintiţi poezia aceea minunată a lui Costache loanid: Pentru cine?

Pe carurile răzleţe dintre zâmbet §i suspine, ţi se pune o întrebare:


Pentru cine,

spune, pentru cine oare e atâta frumuseţe

e atâta gingăşie într-o floare?

Pentru cine s-ar desprinde


din broboadă de zăpadă
ghiocelul în april,
dacă n-ar fi ochi să-l vadă?
dacă totu-i inutil?

Pentru cine-n miez de roadă sorb fi strâng în ei culoare

pentru vara următoare ebrionii din begonii, dacă totul e-o-ntâmplare?

Pentru cine-§i ţese-n casă haină pală de vestală


cu lumini de diamant
floarea albă de mireasă,
dacă totul e neant?

Pentru minţile obtuze


de bondari §i buburuze?
Pentru fluturii ce zboară
în zig-zaguri pe afară?
Oare viespile ursuze
sunt iniţiate-n artă?
oare bărzăunii trupeşti
plini de miere pe musteţi,
sunt sensibili, sunt esteţi?
Oare-ar sta flămând bondarul
de n-ar fi subtil decorul
§i nu §i-ar abate zborul
în grădinile bogate,
dacă florile de crin
n-ar fi... proporţionate?...

n-ar avea acea prestanţă ca de clopot florentin?

n-ar avea varietate de culoare §i nuanţă de la alb pân' la carmin?

Nu cumva pretind... culbecii să dezvolte-atâtea specii rozele §i liliecii?

Nu.
în floare e-un mister!

2
Floarea e un mesager
e un martor, o solie,
e un înger din Eden,
care-aduce-n valea morţii
o înaltă mărturie
în culoare, în proporţii; în mireasmă Si-n desen.

Omule cu mintea plină, du-te-o clipă în grădină,

treci prin văile-nflorite §i te uită la sulfină, la bujori,

la mărgărite, la conduri, la inimioare, la gherghina din cărare,

la năframa de mătase ce ne-o dăruie ciclama!

Lasă-te să te desfete ochii-adânci de violete, clopoţeii cu trei cupe §i narcisele trompete!

Şi ia seama!
Dacă inima-ţi rămâne
ca un bulgăr, ca o piatră, ..
ca un bolovan în vatră...
leapăd-o
zdrobe^te-o-n cioburi! Sparge-o pe Hău cu dalta!.. . . Şi apleacă-te în rugă
să ceri alta! Dar de simţi o-nseninare, un surâs §i o blândeţe,
care vine
să te-aline
de povară,
de tristeţe, .
tu apleacă-te §i spune: • • :
„Surioară,
pentru cine, .
spune, pentru cine oare e atâta frumuseţe, e atâta gingă§ie
într-o floare?"

„Pentru cine?...
Pentru om! , . .
Pentru voi Făuritorul
§i-a ascuns în floare dorul,
în petalele de aur .
de fior şi de lumină, . >.
ca în opera divină i ■
să cunoaşteţi
Autorul..."
Toate acestea pentru cine le-a făcut? Numai pentru mine. El conceput tot ce este frumos în lumea
asta, pentru ca noi să trăii într-un mediu plăcut şi frumos, estetic.
îl iubesc pentru frumuseţile din natură, dar II iubesc mai mu decât orice, pentru crucea Domnului
Isus, pentru că El m-a iubit întâi, şi dragostea lui Dumnezeu stă nu în faptul că eu L-am iubit, ci El m-a iubit şi
L-a dat pe Fiul Său ca jertfă pentru păcatele mele.
Acestea le-am spus azi-dimineaţă. Vreau să adaug acum un alt motiv pentru care îl iubim pe Dumnezeu.
Romani 8:28: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre
binele celor ce sunt chemaţi după planul Său", plan care înseamnă să devenim asemenea chipului Fiului Său,
pentru ca El să fie Cel dintâi născut dintre mai mulţi fraţi. Planul lui Dumnezeu pentru mine este ca într-o zi să
devin asemenea Domnului Isus, să am un trup glorificat ca al Lui, să fiu primit în slavă, să domnesc împreună cu
Domnul Isus, să moştenesc împreună cu Domnul Isus tot Universul. Acesta e planul cu care m-a creat
Dumnezeu. El are un plan aşa de măreţ şi de minunat cu mine. Pentru planul acesta măreţ îl iubesc pe
Dumnezeu, pentru credincioşia cu care îmi combină absolut toate lucrurile, pentru ca să realizeze planul acesta al
3
Lui, pentru toate binecuvântările pe care vrea să ni le dea. Cântarea „Ia în seamă binecuvântările" este tradusă în
româneşte puţin cam slab. în engleză, în original, autorul a spus: Count your blessings, name them one by one.
„Numără-ţi binecuvântările şi numeşte-le una câte una. Numără-ţi binecuvântările şi vei vedea că merită să
trăieşti." -
Legat de cântarea aceasta, am auzit, mi-a povestit cel care a trăit-o, cea mai zguduitoare şi cea mai uimitoare
întâmplare pe care am auzit-o eu vreodată. Un tânăr credincios din Arad, în 1951, dacă nu mă înşel, a fost
arestat. Era conducătorul tineretului baptist pe ţară. A fost acuzat de revoltă împotriva statului, împotriva
comunismului. Iniţial a fost condamnat la moarte. Pedeapsa a fost apoi comutată la 25 de ani închisoare. A stat în
închisoare până în 1964. A stat la cea mai groaznică închisoare, în Aiud; închisoarea din Aiud are vreo trei etaje
superioare, şi trei nivele la subsol. Primului nivel, celui mai de jos, îi spuneau „zarcă". Cine era trimis la zarcă era
ca şi trimis la moarte. Omul acesta, om al lui Dumnezeu, nu ştiu cu ce i-a supărat pe gardieni - de fapt, ei găseau
motive anume pentru a-i extermina - şi l-au trimis la zarcă.

într-o celulă de unul singur, frig şi foame, în întuneric şi, la un moment dat, a simţit că moare. A zis: „îmi vine
sfârşitul. Acum nu-mi mai pasă." Şi i-a venit un gând: „Am să cânt o cântare, dar am s-o cânt cu toată
puterea mea, pentru că atunci vine gardianul şi mă omoară." Nu era voie să cânţi în închisoare. Băgaţi
de seamă, a cânta înseamnă a trăi, a avea încă chef de viaţă. Şi a început să cânte:
Dacă eşti purtat de valul furios ' §i crezându-te pierdut devii fricos, ia în seamă
binecuvântările, Domnul ţi-a făcut parte §i din ele. Ia în seamă §i darurile, toate binecuvântările. Ia în
seamă §i darurile. Domnul ţi-a făcut parte §i din ele. De te-apasă grijuri multe §i crucea, §i ţi-e frică
că nu li-i putea purta ia în seamă binecuvântările, §i-atunci ţi s-or însenina zilele.
Şi cânta şi cânta cu toată fiinţa lui, tare să-1 audă toată închisoarea. Şi spre surprinderea lui, nu a
venit nimeni să-1 oprească. Şi a cântat şi a cântat cât şi-a adus aminte din cântare.
în celula vednă, tot auzea un deţinut care se plimba în sus şi în jos. în timp ce el cânta, a auzit un
zgomot, aşa ca o prăbuşire, şi apoi nu a mai auzit nici mişcare multă vreme. După câteva zile, l-au
scos de la zarcă şi l-au dus înapoi în celula mare cu mulţi deţinuţi. într-o dimineaţă în zori, i-a venit
iarăşi pe buze cântarea şi a început aşa încet: „Dacă eşti purtat de valul furios şi crezându-te pierdut,
devii fricos, ia în seamă binecuvântările. Domnul ţi-a făcut parte şi din ele. Ia în seamă şi darurile, toate
binecuvântările şi atunci ţi se vor înmulţi zilele." A văzut că un alt deţinut vine aproape de el şi că
ascultă, ascultă şi apoi pune mâna pe el şi spune: „Ascultă, acum câteva săptămâni, ai fost la zarcă?"
„Da!" „Dumneata ai cântat cântarea asta, atât de tare?" „Da, eu." „Domnule, mi-ai salvat viaţa. Am făcut
eu ceva cu hainele mele şi mi-am făcut o frânghie şi m-am spânzurat, dar când să-mi dau drumul, am
auzit cântarea dumneatale. Am auzit că unul în zarcă îşi numără binecuvântările şi am zis: «Dacă unul
în zarcă încă îşi numără binecuvântările, merită să trăieşti!» Şi m-am prăbuşit şi nu m-am spânzurat.
Domnule, ce credinţă ai? Spune-mi şi mie!" Şi fratele care îmi povestea mi-a spus: „Omul acela acum
e membru cu mine la aceeaşi adunare din Arad. E fratele nostru."

Ia în seamă binecuvântările şi vei vedea că ai pentru ce să-L lauzi pe Dumnezeu şi în fundul celei
mai teribile închisori. Şi de acolo poţi să-I zici: „Te iubesc, Isuse! Ştiu că eşti al Meu." Creează-ţi
capacitatea aceasta de a vedea câte binecuvântări ţi-a dat Dumnezeu şi iubeşte-L pe Dumnezeu
pentru binecuvântările pe care ţi le-a dat.
Un alt motiv pentru care îl iubim pe Dumnezeu iu-1 spune Domnul Isus în Luca 7. El îi spune
fariseului aşa: „Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar femeia aceasta
prostituată Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei. Tu nu Mi-ai dat
sărutare, dar ea de când am intrat n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu
untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea îţi spun: păcatele ei care sunt multe sunt
iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin." însă cui i se iartă mult, iubeşte mult.
„Apoi i-a zis femeii: «Iertate îţi sunt păcatele!»" Femeia aceasta s-a ştiut cât e de păcătoasă, dar ea L-
a auzit pe Domnul Isus spunând că oricât de păcătos eşti. Dumnezeu te primeşte, dacă vii înapoi cu
pocăinţă. Şi ea a primit în felul acesta chemarea Lui la pocăinţă. Şi pentru că s-a pocăit la invitaţia
Domnului Isus, a spus: „Iată cine mi-a restaurat mie viaţa, mi-a redat demnitatea de fiinţă umană.
Acum ce să fac? Cum să-I arăt dragostea mea?" A aflat unde e Domnul Isus şi a dat buzna acolo. Pe
vremea aceea, la masă toţi stăteau întinşi, sprijinindu-se într-un cot, toţi cu capul în direcţia mâncării şi
cu picioarele în afară. Kceau cerc. Picioarele tuturor erau în afară. Aşa se stătea la masă. Nu i-a fost
greu femeii să ajungă la picioarele Lui. Şi a început să plângă aşa de mult, încât Ii spăla picioarele cu
lacrimile ei. Şi a turnat mir pe picioarele Lui. A văzut că este praf pe picioarele Lui, praf care era spălat
acum de lacrimile ei şi de mirul ei şi a avut o idee: şi-a desfăcut părul ei lung şi a început să-i şteargă
4
picioarele cu părul ei. Ceva zguduitor! Iar fariseul acela nu vedea acolo decât o femeie prostituată care
distruge liniştea banchetului lor. „Simone, tu nu pricepi ce-i dragostea? Femeia aceasta a fost iertată şi
cui i se iartă mult iubeşte mult. Ce face ea este expresia iubirii. Femeie, fii asigurată din nou! Toate
păcatele tale sunt iertate!" Cui i se iartă mult iubeşte mult.

Acum, sunt aid şi unii care au crescut în casă de pocăiţi. Ei n-au gustat adâncimile teribile ale
păcatului, ei nu s-au destrăbălat în lume. Ei vor zice: „Dar eu nu cunosc acestea." Ascultă-mă bine: nu trebuie
să fi făcut ce a făcut femeia asta, dar tu poţi în lumina sfinţeniei lui Dumnezeu să vezi câtă superficialitate e în
tine, câtă uşurinţă e în tine? Tu nu ai adâncime, tu nu ai profunzime în pasiunea pentru Dumnezeu, tu eşti şi cu
una, şi cu alta, eşti cum zic americanii whishy-washy, „nici în car, nici în teleguţă", cum zic românii bătrâni. Când
te vezi în felul acesta, superficial şi nepăsător, lipsit de pasiune, poţi să-ţi dezvolţi sensibilitatea faţă de păcat şi să
vezi câtă ticăloşie e de fapt în adâncul inimii tale, câtă ticăloşie e în gândurile tale, câtă ticăloşie în sentimentele
tale. Dacă te-ai vedea prin ochii lui Dumnezeu, ai vedea atâta păcătoşenie în tine, încât ai simţi exact ca femeia
aceea. Şi fiecare dintre noi, chiar cel mai puţin pângărit de lumea aceasta, dacă se vede în lumina dragostei lui
Dumnezeu, va ajunge să simtă ca femeia aceea: O, Doamne, mult a trebuit să-mi ierţi! Dezvoltă sensibilitate
pentru păcat şi vei începe să-ţi vezi ticăloşia şi nevrednicia şi nemernicia, vei începe să înţelegi profunzimea
dragostei lui Cristos care a murit pentru tine ca să te scoată din ticăloşia păcatului. Fiecare dintre noi e ca femeia
aceea. Fiecăruia dintre noi mult trebuie să-i ierte Dumnezeu.
Acestea sunt câteva motive pentru care îl iubim pe Dumnezeu, îl iubesc pe Dumnezeu pentru că m-a scos din
adâncuri, pentru că m-a scos din groapa pieirii şi mi-a pus picioarele pe stâncă, mi-a dat puritatea Lui, mi-a dat
frumuseţea Lui, a schimbat urâţenia Diavolului din mine cu frumuseţea Lui dumnezeiască. îl iubesc pentru ce a
făcut pentru mine. De unde m-a scos şi unde m-a pus, din ce eram şi ce m-a făcut. Uită-te bine la acestea, ca să
crească în tine dragostea şi să izbucnească aşa cum izbucneşte focul acesta pe care îl vedeţi că merge prin
pădure şi cum s-a întâmplat când i-a prins pe cei patru pompieri. Şi focul părea numai într-un loc şi, dintr-o dată, a
izbucnit pe zeci de hectare ca o explozie şi i-a prins nepregătiţi. Aşa ar trebui să izbucnească focul dragostei tale
pentru Dumnezeu. Ceea ce era numai fâlfâitor, dintr-o dată să devină o vâlvătaie şi să-ţi pârjolească toată viaţa şi
să poţi cânta cu adevărat „De dorul Tău, Isus iubit, de dragostea Ta arse, şi inima, şi sufletul, şi faţa, totul mi se-
ntoarse pentru Tine." Aşa ar trebui să izbucnească focul dragostei noastre pentru Dumnezeu.

îl iubeşti pe Dumnezeu? Dacă poţi zice cu adevărat, cu toată fiinţa ta că-L iubeşti pe Dumnezeu, atunci ne
putem întoarce la ce spune Domnul Isus în loan 14 şi 15. De cinci ori ne vorbeşte despre ce înseamnă să-L iubim
pe El. Ţineţi cont că în Matei 10:37, Domnul Isus zice: „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine,
nu-i vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine." „Eu
vreau să Mă iubeşti pe Mine mai presus de orice din lumea aceasta. Relaţia dintre noi trebuie să fie o relaţie de
dragoste. Pentru că Eu te iubesc pe tine şi Mă dau pe Mine pentru tine, aştept reciprocitate. Pentru că Eu am
lăsat totul şi am dăruit totul şi Mi-am dăruit viaţa, aştept acelaşi lucru, aştept să-Mi răspunzi cu aceeaşi monedă."

„Te iubesc, Isuse, ştiu că eşti al meu." „Dar dacă Mă iubeşti, vei păzi poruncile Mele. Cine are poruncile Mele
şi le păzeşte, acela Mă iubeşte. Tu Mă iubeşti dacă te îndrăgosteşti de învăţăturile Mele." în primul rând, citeşte
din nou Matei 5, 6 şi 7. Acolo sunt poruncile Domnului Isus. „Aţi auzit că s-a zis... dar Eu vă spun..." Acolo e lista
poruncilor Domnului Isus. la-le pe toate şi spune-ţi din nou: „Domnul zice că dacă-L iubesc, voi fi aşa. Dacă-L
iubesc, voi trăi aşa. Te iubesc, Isuse, şi toate acestea devin legea mea. Te iubesc, Isuse, şi toate acestea devin
modelul meu. Te iubesc, Isuse, şi toate acestea devin planul meu de viaţă. Te iubesc, Isuse, şi toate acestea sunt
programul meu. Mă îndrăgostesc de Tine ca persoană şi mă îndrăgostesc de poruncile Tale. Mă îndrăgostesc de
Tine, de fiinţa Ta dumnezeiască, dar mă îndrăgostesc şi de învăţăturile Tale şi zic: „Mai dă-mi, mai dă-mi! Pentru
că vreau să le sorb, vreau să le înţeleg şi vreau să le trăiesc." „Dacă Mă iubeşti, vei face aşa! Nu poţi să zici: «Te
iubesc!», dar ţie să nu-ţi pese de ce zic Eu. Dacă zici că Mă iubeşti şi aşa. Eu îţi zic: «Minţi şi te înşeli singur!» şi
la urmă îţi voi spune: «Degeaba mi-ai zis: 'Doamne, Doamne!', fiindcă n-ai făcut ce ţi-am spus Eu.» Dacă Mă
iubeşti, poruncile Mele devin baza vieţii tale. Poruncile Mele devin programul tău. Poruncile Mele devin regiile
Tale de viaţă. Aşa trebuie să Mă iubeşti pe Mine!" Şi dacă II iubim în felul acesta, atunci Domnul Isus spune:
„Dacă Mă iubeşti aşa, te vei trezi dintr-o dată că Duhul Sfânt e în tine şi Eu sunt în tine şi Tata e în tine. Noi venim
în tine şi te umplem numai dacă tu accepţi programul Nostru de viaţă, dacă îţi place de Noi, dacă accepţi să
trăieşti după programul pe care ţi-1 dăm Noi." „Doamne Isuse, învăţătura Ta e atât de minunată şi o preţuiesc mai
mult ca orice şi vreau cu gelozie să fiu aşa cum îmi spui Tu!" Şi în măsura în care eu zic şi fac aşa, în măsura
aceea sunt tot mai plin de Dumnezeu: plin de Tatăl, plin de Fiul şi plin de Duhul Sfânt.
Şi Domnul Isus apoi, ca să ne facă să înţelegem, ne compară pe noi cu o mlădiţă şi pe El cu o viţă. „Eu sunt
viţa din care dau mai multe mlădiţe." „Tu eşti o mlădiţă. Eu te-am altoit în Mine. Eu îţi dau propria Mea viaţă
dumnezeiască. Să nu zici că nu poţi să faci roadele pe care le doresc Eu, pentru că tu trăieşti prin seva Mea.

5
Dacă eşti altoit în Mine, tu produci roade din Mine. Tu produci roadele Mele cu puterea Mea, pentru că Eu te
energizez. Noi suntem una. Rămâneţi în dragostea Mea." Cum rămânem în dragostea Lui? Dacă facem ce ne
spune El.
„Dacă cineva - spune Domnul Isus - a venit la Mine şi a zis: «Vreau să fiu al Tău», dar nu face roade, adică nu
ascultă ce îl învăţ Eu, lui nu-i pasă de învăţătura Mea, el nu trăieşte după învăţătura asta, deci nu dă roadă..."
Roadă, după Domnul Isus, e felul meu de viaţă, viaţa trăită după învăţăturile Lui. Asta e roadă. „Pe mlădiţă care
vine la Mine, dar nu ia în serios învăţăturile Mele şi nu are o viaţă schimbată, care nu rodeşte felul acesta nou de
viaţă. Tatăl Meu o taie şi o aruncă, e uscată şi aruncată în foc. Aveţi grijă să rămâneţi în dragostea Mea! Aveţi
grijă că doar aşa rămâneţi în dragostea Mea, dacă sunteţi pasionaţi de învăţăturile Mele şi trăiţi după învăţăturile
Mele."
în vechiul legământ Dumnezeu a spus lui Israel: „Legământul Meu cu voi e veşnic. Dar e legământ între două
persoane: Eu şi voi. Din partea Mea, legământul e veşnic. Dar dacă tu nu împlineşti condiţiile legământului, dacă
tu te duci cu alţi dumnezei, dacă tu trăieşti în nedreptate şi în urâţenie, tu ai rupt legământul. Şi Eu nu Mă mai
consider legat de legământ." De aceea în Ieremia 31:31 se anunţă: legământul s-a terminat. „Legământul Meu cu
voi e veşnic din partea Mea. Eu nu Mă schimb. Dar legământul e între două persoane libere. Şi cealaltă persoană
poate rupe legământul."

Exact aceeaşi situaţie e şi în legământul cel nou. Domnul Isus ne spune: „Eu te iubesc cu o iubire veşnică.
Dragostea Mea pentru tine M-a făcut să mor pentru tine. Şi noi ne unim din dragoste. Dar dacă tu nu aduci roadă,
dacă nu vrei să Mă asculţi, dacă tu trăieşti tot ca lumea, tu nu ai rămas în dragostea Mea. Nu ai rămas în
legământ." înţelegi? Cum vrei să rămâi într-un legământ de dragoste când tu curveşti cu lumea, îţi trădezi Iubitul
cu lumea? Pentru că prietenia cu lumea este vrăjmăşie cu Dumnezeu. Şi Dumnezeu ne vrea cu gelozie pentru
Sine. „Rămâneţi în dragostea Mea." Nimic nu ne poate despărţi de dragostea Lui din punctul Lui de vedere: nici
moartea, nici viaţa, nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu care e în Cristos. Dar noi putem părăsi
dragostea asta. Şi atunci auzim ce spune Domnul Isus unei biserici care fusese cea mai vie, cea mai bogată în
har din Asia Mică, biserica din Efes: „Ce am împotriva ta e că ţi-ai părăsit dragostea dintâi." Ţi-ai părăsit-o. Ai
abandonat-o. Tu, de bunăvoie, ai abandonat dragostea dintâi. Adu-ţi aminte de unde ai căzut! Pocăieşte-te şi
întoarce-te la faptele tale dintâi! Altfel voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. In
mulţi s-a răcit dragostea. Cândva L-ai iubit pe Dumnezeu. Cândva ai clocotit de dragoste şi acum nu mai este şi
tu zici: „Eu nu ştiu de ce, da' nu mai e focul acela dintâi." Vina e a ta. Tu ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Cum ai
părăsit-o? loan 15 ne explică: nu L-ai ascultat pe Domnul Isus. Nu ai trăit după învăţăturile Lui. „Dacă Mă iubeşti,
vei lua învăţăturile Mele, le vei studia, le vei învăţa şi vei zice: «Doamne, nimic în lumea asta nu-i mai frumos
decât să trăiesc aşa cum mă vrei Tu. E pasiunea mea să-Ţi fac plăcere. E pasiunea mea să fiu aşa cum mă vrei
Tu.»" Acesta e focul dragostei dintâi.

Dar te-au luat ocupaţiile din America, te-au furat toate problemele de aici, eşti prea ocupat cu toate ca să mai
ai timp de Dumnezeu. Şi nu trebuie decât să-L ignori, să nu te mai duci la întâlnire cu El, să nu mai citeşti
Cuvântul Lui, că treptat-treptat începi să fii ca lumea, şi dragostea s-a dus. Tu ai abandonat-o. Dar, slavă lui
Dumnezeu, că o poţi reaprinde. Adu-ţi aminte de unde ai căzut! Adu-ţi aminte cum erai atunci! Asta înseamnă.
Adu-ţi aminte ce făceai atunci când II iubeai pe Domnul Isus cu dragostea dintâi. Şi Cuvântul zice: Ia din nou aşa!
K din nou aşa! Păi, cum să mai fac aşa? Simplu! Adu-ţi aminte de toate acelea şi spune: „lartă-mă pentru că m-
am răcit!" şi întoarce-te la faptele tale dintâi! întoarce-te şi fă exact cum făceai atunci când erai în focul primei
iubiri şi vei vedea că se reaprinde. Nu-i complicat. Poţi reaprinde dragostea ta pentru El. Şi faptul că Dumnezeu
mi-a dat mesajele acestea despre dragoste e semnul că El vrea să reaprinzi dragostea dintâi, că El vrea să
reizbucnească incendiul acesta în fiinţa ta şi să fii în flăcări pentru El. Vino înapoi la dragostea dintâi!
Adu-ţi aminte încă o dată cât L-a costat pe El!
Mi-am adus astăzi aminte de o întâmplare pe care am citit-o când eram foarte tânăr şi m-a zguduit
până în adâncuri. Prin anul 1640 a fost revoluţia engleză prin Oliver Cromw^ell, l-au decapitat pe
regele Angliei, şi pentru câţiva ani a fost o republică. Cromwell era un om foarte pocăit. Şi avea foarte
mulţi soldaţi pocăiţi. Era plină armata lui de pocăiţi. Unul dintre soldaţi, nu ştiu, a dezertat sau ce a
făcut, dar a fost prins şi a fost condamnat la moarte. Soţia soldatului a aflat şi a venit la Cromwell, a
căzut în genunchi şi a cerut să-i cruţe viaţa soţului ei. Cromwell a fost neînduplecat şi i-a spus:
„Femeie, astăzi la douăsprezece, când va bate clopotul din biserica asta de aici, soţul tău va fi
spânzurat." Şi l-au pus pe eşafod acolo, pe podiumul acela gata pentru a-1 spânzura. Dar la ora la
care trebuia să bată clopotul, care totdeauna bătea exact la ora douăsprezece, nu s-a auzit bătaie de
clopot. Şi ei se uitau la ceas şi aşteptau, dar clopotul nu suna. S-a întâmplat ceva ciudat. Femeia, care
era din partea locului, ştia că clopotarul bisericii e surd. Şi nu avea timp să facă altceva. A fugit repede
în clopotniţă - fără ştirea clopotarului, care mergea doar acolo jos şi trăgea de o funie lungă care
6
ajungea până în turn - şi a pus mâinile pe limba clopotului. Şi cum trăgea el de funie, limba aceea
mare nu se putea lovi de pereţii clopotului, pentru că erau mâinile ei acolo. Şi mâinile ei au fost
zdrobite de limba clopotului. Clopotarul şi-a făcut datoria, a sunat din clopot cât a ştiut el şi s-a dus
liniştit acasă. Cu mâinile zdrobite şi însângerate, femeia s-a dus acolo unde soţul ei era cu ştreangul la
gât şi toţi aşteptau, nu ştiau ce se întâmplase. Şi a întins mâinile. „Domnule Cromwell, clopotul n-a
bătut, pentru că mâinile acestea l-au ţinut." „O, femeie, mare a fost dragostea ta! Mare e dragostea ta!
Pentru asta merită să trăiască soţul tău. Dezlegaţi-1 şi daţi-i-1 ei! Şi l-a cumpărat cu mâinile ei
zdrobite." Aşa e dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Aşa e dragostea Domnului Isus. Mâinile Lui
străpunse de cuie sunt mâinile care au făcut ca clopotul justiţiei lui Dumnezeu să nu mai sune pentru
moartea noastră.
V-am spus deja că în 4 iulie 1951 aveam doar 17 ani şi am ţinut prima mea predică. în predica
aceea am spus ilustraţia aceasta. Am spus întâmplarea aceasta. Şi m-a însoţit de atunci până astăzi.

Repet astăzi ca aniversare a dragostei Domnului Isus pentru mine, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru
mine.
Iată motivele pentru care îl iubim pe Dumnezeu, motivele pentru care îl iubim pe Domnul Isus. Acum haideţi
să vă spun cel mai mare stimulent ca să-L iubesc pe Dumnezeu: loan 15:14: dacă faceţi ce vă poruncesc Eu,
dacă luaţi toate învăţăturile Mele din Matei 5, 6 şi 7 şi celelalte împrăştiate în Evanghelii şi dacă vă faceţi din ele
program de viaţă şi dacă vă îndrăgostiţi de ele şi ziceţi: „Aşa mă străduiesc să fiu din dragoste pentru Isus", voi
sunteţi prietenii Mei.
în Vechiul Testament a fost un singur om care şi-a jertfit singurul lui fiu pe care îl iubea şi 1-a pus pe altarul lui
Dumnezeu, pentru că aşa i-a cerut Dumnezeu. Şi pentru că a făcut aşa ceva, ce numai Dumnezeu face.
Dumnezeu 1-a numit: „Avraam, prietenul Meu." Şi Domnul Isus extinde invitaţia! Vrei să fii prietenul lui
Dumnezeu? Ce-ar fi dacă I-ai şopti într-o zi cuiva: „Tu ştii un secret? Eu sunt prietenul lui Dumnezeu." Poate s-ar
uita la tine şi ar zice: „Omul ăsta şi-a pierdut minţile!" Dar dacă tu eşti pasionat să trăieşti după învăţăturile
Domnului Isus, dacă eşti pasionat după El însuşi. Domnul Isus spune: „Ai devenit prietenul Meu, prietenul lui
Dumnezeu." Ce poate fi mai profund, mai măreţ decât să fii invitat la prietenie cu Dumnezeu? E deschisă invitaţia
pentru tine! Tu poţi să fii prietenul lui Dumnezeu, prietenul Domnului Isus!
Am început să vă spun încă de anul trecut despre frumuseţea Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, trei
Persoane care aşa de mult Se iubesc Una pe Alta, încât Tata îi dă tot ce are Fiului, Fiul îi dă înapoi Tatălui tot ce-i
dă Tata, Fiul nu face decât ce-I spune Tata să facă. Fiul îl ascultă în toate pe Tata, Tata şi Fiul dau tot ce au
Duhului Sfânt. Nimic nu fac decât prin Duhul Sfânt. Duhul Sfânt zice: „Numai iubiţi-L pe Tata şi pe Fiul!" Trei
Persoane, şi fiecare e ocupată numai să dea totul celorlalte.

Şi aceste trei Persoane, legate laolaltă prin dragostea aceasta, ne invită să fim şi noi parteneri la aceste relaţii,
relaţii de prietenie, de părtăşie totală cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt. Iată invitaţia, dacă ne pasionează trăirea
după învăţăturile Domnului Isus, dacă vrem să fim felul de oameni care ne vrea El să fim. „Te chemăm să trăieşti
împreună cu Noi, toată veşnicia în prietenie cu Noi." Iată invitaţia! Iată măreţia la care suntem chemaţi! Atunci
cum să nu-L iubesc şi cum să nu-L ascult? Atunci cum să nu zic: „Doamne Isuse, tot ce-mi spui Tu, tot
ce mă înveţi Tu e lege pentru mine. Eu aşa voi fi, aşa voi trăi. Şi pot s-o spun, pentru că n-o voi face
prin puterile mele, ci Tu vei pompa în mine seva puterii Tale, pentru că eu trăiesc din Tine! Eu nu pot
face nimic despărţit de Tine, dar pot totul în Cristos care mă întăreşte!"? Aceasta este dragostea pe
care ne-o dă Dumnezeu şi dragostea de care ne face capabili Dumnezeu. Şi acestea sunt harurile
care curg din dragostea lui Dumnezeu pentru noi şi din dragostea noastră pentru Dumnezeu.
„Atât de mult a iubit Dumnezeu..." Pune acolo nu „lumea", pune numele tău. Atât de mult m-a iubit
Dumnezeu pe mine, încât a dat ce a avut mai scump pentru mine. Iată de ce Pavel spune în Galateni
2:20: „Viaţa pe care o trăiesc o trăiesc prin Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru
mine."

Doamne, mâinile Tale zdrobite de cuie m-au cucerit. M-ai cumpărat, Doamne Isuse, cu un preţ mare.
Mă recunosc cumpărat de Tine. Mă recunosc proprietatea Ta, iar dragostea Ta aşa de mare aprinde în
mim dragostea mea pentru Tine. Te iubesc. Dumnezeul meu! Te iubesc, Dumnezeul meu, cu toată
fiinţa mea! Te iubesc cu inima. Te iubesc ci voinţa. Te iubesc cu mintea. Te iubesc cu trupul. Toată fiinţa mea
Te cere ş toată fiinţa mea zice: „Vino şi umple-mă! Sunt îmbătat de dragoste pentn Tine. Focul dragostei s-a
reaprins în mine pentru Tine. Şi acum. Doamne am înţeles că asta înseamnă pasiune să Te ascult, pasiune să
învăţ mai bin poruncile Tale şi să le împlinesc una după alta, până când pot să spun Doamne Isuse, pentru
că Te iubesc, trăiesc după toate poruncile Talt Vreau astfel să rămân în dragostea Ta şi vreau, vreau să
aud cuvintel acelea dulci: «Tu eşti prietenul Meu.» Dă-mi, Doamne, calitatea de priete al Tău!" Ridică-ne,
7
Doamne, la aceste stări! Nu ne lăsa să trăim î superficialitate, în nepăsare, în răceală. Ne întoarcem.
Doamne, 1 dragostea dintâi şi vrem, cu toată fiinţa noastră, ca relaţia noastră cu Tin Tată, cu Tine, Fiule, şi
cu Duhul Sfânt să fie o relaţie de dragoste. Pentr că voi Mă iubiţi, eu Te iubesc. Tată, Te iubesc. Fiule, şi Te
iubesc, Duhu Sfânt. Mulţumesc, dragoste dumnezeiască, că m-ai topit şi că mă umpli că mă aprinzi.
Şi harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea neţărmurită a l Dumnezeu Tatăl şi părtăşia dulce şi
intimă a Duhului Sfânt fie şi rămână în noi şi cu noi de acum şi până în eternitate. Amin.