Sunteți pe pagina 1din 400

MINISTERUL

EDUCATIEI

$1 iNVATAMiNTULUI

Prof. dr, ing. EMil SiMI ON

ElECTROTEHNICA
Manual pentru subingineri

EDITURA DIDACTICA ~I PEDAGOGICA - BUCURE~TI

Referent §tiin{ijic:

prof. dr. doc. InD. C.I. Mocanu

Redactor: inD. Alexandra Suliteanu l\foraru Tebnoredactor : Viorica Condopol Coperta : Vietor Wcgeman

PREFATA

Prezeniul curs se adreseazd studentilor de la seciiile de subingineri cu profil electric (Ma~ini ~i aparate electrice, Reiele electrice, Electromecanica tehnologicii etc.), dar el poate ji jolosit $i ca bibliograjie pentru cursurile de Electrotehnicd generald de cdire studenfii sectiilor de ingineri sau subingineri cu profil neelectric, S-au presupus cunoscute 0 serie de cuno~tinfe din Electriciiate $i Electromagnetism, iar unele nofiuni de calcul vectorial au jost prezentate in anexd, Cursul confine doua parfi mari : Bazele jizice ale electrotehnicii (Electrostatica, Electrocinetica, Electrodinamica) ~i Circuite electrice (Regimul permanent periodic sinsoidal, Cuadripoli, Regimul tranzitoriu, Regimul nesinusoidal, Linii electrice lungi etc.). F ara a neglija aspectul teoretic al chestiunilor tratate, s-a pus un accent mai mare pe aplicaiiile practice, in acest sens cursul coniinind numeroase exemple de calcul.
AUTORUL

CUPRINS

Introducere Cap. 1. Cimpul eleetrostntle in vld 1.1. Cimpul electromagnetic. Intensitatea cimpului electric in vid. Sarcina electrlca 1.2. Teorema lui Coulomb. Permitivitatea vidului . . • . . . . . • . • . .. 1.3. Cimpul electrostatic produs in vid de 0 sarcina punctiformli. Principiul superpozitiei ..............•

9 14 14 16
i7

1.4. 1.5. 1.6. 1.7.

lui Gauss Poteutialul cimpului electrostatic in vid . . . . . Teorema pctentialului cimpului electric' coulombian Aplicatii la calculul clrr pului ~i pctentialului electrostatic in vid
Teorema

18 20
24

26 31 31 32 33

Cap. 2 CiIDpul electric III substnnta . 2.1. Polarizare electrica temporara 9i permanenta 2.2. Dipolul in cimp electric ..... 2.a. Polarizatle. Sarcini de polarizatie 2.4. Jntensitatea cimpulul electric in ineriorul corpurilor
electrica. ...............•...

polarizate,

Inductia

2.5. 2.6. 2.7. 2.8.

Unele legi gcncrale si de material. Partlcularlzari . . . . . . . . . Corpul conductor cimp electrostatic . . . . . . . . . . . . . . Suprafete de discoutinuitate in cimp electric, Refractia liniilor de cirnp Metodcle electrostaticii

in:

34 37 41 43
44

Cap. 3. Capaeltate eleefriea 3.1. Condensatoare . . 3.2. Calculul capacltatilor 3.3. Teoremele capacitatilor echivalente 3.4. Relatiile lui Maxwell privitoare la capacitati Cap. 4. Energla ~i fortelc eleetrostatlce ..... 4.1. Energia cimpului electrostatic ..... 4.2. Densitatea de velum a energid cimpului electrostatic 4.3. Fortele elcctrostatice . . . . . . . . . . . . . . . 4.4. Presiunca electrostatica . 4.5. Fort ele care se exercita la suprafata de separatie a doua medii dielectrice Cap. 5. Tensiune eleetromotonre. Cimpurl Imprlmuie 5.1. Tensiune electromctoare ... .. 5.2. Cimpurl imprimate' t ••••. 5.3'. Curentul electric in regim stationar Cap. 6. Unele 1eOigencrale ~i de material. Partleularfzart 6.1. Legea conservarii sarcinii . . . . . . . . . . 6.2. Legea conductiei electrice (legea lui Ohm) 6.3. Leges transformarii energid in conductcare (legea lui Joule- Lenz) 6.4. Legea electroJizei. . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . .

52 52 53 57 58 62 62 64 65 68 69 72 72 74

78
81 81 83 85 86

Cap. 7. Clrcuite de curent eontlnuu •......•......... 7.1. Marimile, parametrii ~i legile circuitelor llniare de curent continuu 7.2. Transformarea schemelor circuitelor Iiniare de curent continuu . 7.3. Metode de analiza. a circuitelor liniare de curent continuu (rezolvarea cuitelor) . 7.4. Circuite neliniare de curent continuu Cap. 8. Cimpul magnetic in vid .••. ... 8.1. Cirnpul magnetic. Iriductla magnetica 8.2. Forte particulare in cimp magnetic 8.3. Formula lui Biot-Savart-Laplace 8.4. Tensiune magnetomotoare. Solenatie

87 87 94 cir100 110 123 123 124 128 129 132 132 133 134 138 141 144 147 149 149 152

Cap. 9. Cimpul magnetic in substanta , . . • 9.1. Magnetizare temporara el permanenta. Magnetizatie 9.2. Interpretarea microscopica a magnetizatiei 9.3. Intensitatea cimpului magnetic ~i inductia magnetica in substanta, Legi speci£ice ........•.. . ... 9.4. Feromagnetismul. Teoria lui Weiss 9.5. Potentialul magnetic vector. Ecuatia lui Poisson pentru cimpul magnetic. 9.6. Legea circuitului magnetic (legea curentului total). . . . . . . . . . 9.7. Suprafete de discontinuitate in dmpul magnetic. Refractia liniilor de dmp Cap. 10. Induetla eleetromaqnetlea ••.• 10.1. Legea Inductiel electromagnetice 10.2. Efectul Hall . . . . . . . . • Cap. 11. Induetlvltatlle elreultelor eleetrlee 11.1. Inductivitati proprii I]i mutuale 11.2. Calculul inductivitatilor • . 11.3. Exprimarea t.e.m. induse.eu ajutorul inductivitatilor Cap. 12. Clrcuite magnetice .••.....•......• 12.1. Legea lui Ohm pentru circuite magnetice . • • . . 12.2. Teoremele lui Kirchhoff pentru circuitele magnetice 12.3. Teoremele reluctantelor echivalente . . 12.4. Relatia intre inductivitate ~i reluctant a 12.5. Circuite magnetice neliniare Cap. 13. Energia ~i fortele eimpulul magnetic . . 13.1. Energia dmpului magnetic. . • . . . 13.2. Densitatea de volum a energiei maguetice . 13.3. Forte magnetice •....••...•. Cap. 14. Elemente de circuit in reglm cvaslstatlonar . 14.1. Regimuri de functionare ale circuitelor electrice 14.2. Relatii fundamentale pentru studiul circuitelor . 14.3. Elemente de circuit • • • . . . . . . . . . . Cap. 15. l\{arimiIe, parametrii ~i teoremele elreultelor Ilnlare de eurent aIternativ 15.1. Definitii, Valori caracteristice •.........•....... 15.2. Regimul permanent sinusoidal al circuitelor liniare simple, determinat prin metoda directa .•........ 15.3. Puteri in regim sinusoidal . . . . . . . . • . 15.4. Reprezentarea slmbolica a marlmilor sinusoidale 15.5. Caracterizarea in complex a clrcuitelor liniare . 15.6. Teoremele circuitelor Iiniare sub forma complexa

ISS
155

IS7
161 163 163 165 163 169 169 171 171 173 175

177
177 178 180 136 186 19) 194

197
205 209

Cap. 16. Impedante

16.1. 16.2. 16.3. 16.4. 16.5. 16.6. 16.7. 17.1. 17.2. 17.3. 17.4. 17.5. 17.6. IS.1. IS.2. 18.3. IS.4. 18.5.

eehivalente .....•...... Impedanta echivalenta a unei conexiuni serie . Irnpedanta echlvalenta a unei conexiuni paralel Conexiunea mixta a impedantelor necuplate inductiv Irnpedanta echivalenta a circuitelor cuplate inductiv Linia monofazata scurta in curent alternativ Condensatorul cu pierderl Bobina cu pierderi. . . . . in eireuite eleetrlee de eurent alternativ . sinusoidal Rezonanta serie (rezonanta tensiunilor) Rezonanta paralel (rezonanta curentilor) Rezonanta la conectarea serie-paralel Irnbunatajirea factorului de putere . . Circuite cu reactante semicompensate . Oscilatii de energie in circuite de curent .........

213 213 214 216 217 219 221 225 229 229 232 234 235 237 238 242 242 243 244 245 24S 253 253 255 259 259 261 264 265 267 269 269 272 273 276 280 280 285 291 291 292 294 295 297

Cap. 17. Bezonanta

. . alternativ

Cap. 18. Cuadripoll eleetriei

Ecuatiile cuadripolului. . . . . . . Scheme echivalente ale cuadripolului Incercarea in gol ~i in scurtcircuit a cuadripolului Irnpedanta caracteristlca ~i constanta de propagare a cuadripolului simetric Filtre electrice de frecventa

Cap. 1P. lJ>iagrame - loe geometric


IP.1. Diagrame prin urme H:1.2. Inversiunea in planul real ~i in planul complex
Cap. 20. Metode de anallzfi a circuitelor Ilnlare Iunetlouind in reglm permanent

sinusoidal 20.1. Metoda 20.2. Metode 20.3. Metoda

periodic ..•.......• suprapunerii efectelor de transfigurare . . . curentilor de buc1e sau curentilor de ochiurj (curenj.i indgpendenti)

20.4. Metoda tensiunilor nodale (potentialelor nodurilor) 20.5. Metoda separarii puterilor
Cap. 21. Slsteme trllazate,

21.1. 21.2. 21.3. 21.4.

Caraeterlzare, Proprietii!i . . . . Sisteme trifazate simetrice . . . . . . . . . . . Producerea sistemului trifazat simetric de tensiuni electromotoare Conexiunile sistemelor trifazate Cimpuri magnetice rotitoare . . . . . .

Cap. 22. Rezolvarea elreultelor eleetrlee trifazate

.. 22.1. Rezolvarea circuitelor trifazate echilibrate, alimentate cu un sistem simetric de tensiuni . . . . . . . . . 22.2. Rezolvarea circuitelor trifazate dezechilibrate, aliment ate cu un sistem nesimetric de tensiuni . . . . slmetrlee 23.1. 23.2. 23.3. 23.4. 23.5. Teorema componentelor simetrice Filtre pentru componente simetrice Citeva proprietati ale componentelor simetrice Circuite trifazate echilibrate, alimentate eu tensiuni nesimetriee Cirenite trifazate dezechilibrate, alimentate eu tensiuni nesimetriee

Cap. 23. Metoda eompoueutelor

23.6. Aplicarca circuit 23.7. Calculul Cap. 24. Regimul 24.1.

metodei puterilor

componentelor in circuite

simetrice

la calculul

curent.ilor

de scurt299 301 302 302 simetrice

.......... trifazate tranzitoriu tranzitoriu tranzitoriu al elreultelor clcctrice comutatiei a1 circuitelor al circuitelor de analiza

• . . . . . . . . . . . . . . ., cu ajutorul Iiniare ...•. componentelor

Oeneralitatl.

Teoremele

24.2. Regimu1 24.3. Regimul toriu Cap. 25. Studiul

R. L !ii R,C
R, L, C serie electrice liniare in rcgim tranzi-

305
311 316

24.4. Metoda operationala regimului

a circuitelor

permanent periodic nesinusoidal

,....,...

327 328 331 335 336 339 342 345 349 352 359 359 359

25.1. Reprezentarea marimilor periodice nesinusoidale printr-o serle Fourier 25.2. Forme particulare ale seriei Fourier ..........• 25.3. Detcrminarea Thomson-Runge) 25.4. Seria Fourier complexii ale miirimilor periodice nesinusoidal 25.5. Valeri 25.6. Puteri 25.7. Analiza 25.8. Semnale 25.9. Circuite 26.1. Circuite 26.2. Parametri 26.3. Ecuatiile caracteristice in regim circuitelor periodice neliniare coeficientilor seriei Fourier din graficu1 Innctiei (metoda ....... ....... nesinusoidale permanentsi nesinusoida1 .......•..•.•. in serie Fourier periodic

!iniare in regim periodic care nu se dezvolta in regirn permanent.

Caj). 26. J.illii elcctrtce Iungl . . . . . . . cu parametri lineici. repartizati lungi . permanent sinusoidal lungi in regim sinusoidal in cazul Iiniilor ...... in regim

liniilor elcctrice

361 363 366 369 371 371 373 376 masive 378 391 400

26.4. Linii lungi ornogcne bifilare 26.5. Un dele de tensiune 26.6. Liuia [ara distorsiuni. lui Maxwell energiei Linia

!ii de curent

fara pierderi

.......... ~i conductor

Cap, 27. Cimpul electromagnetic


27.1. Ecuatiile 27.2. Unda 27.4. Cimpul Anexa Bibliografie 27.3. Teorerna electromagnetica electromagnetic de calcul

varlabil III medlu dielectric


..... plana. variabil vectorial . in conductoare

electromagnetice

Notiuni

............

INTRODUCERE

Cursul de "Electrotehnidi" are ca obiect studiul fenomene1or electrice si magnetice diu punct de vedere al aplicatiilor tehnice.

1. DEZVOLTAREA

ENERGETICII $1 ELECTROTEHNICU IN TARA NOASTRA

tn concordanta cu obiectivul fundamental fonnulat de programu! partidnlni - faurirea societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintarea Romaniei spre comnnism.'- planul cillcinaI1976-1980, care reprezinta al doilea cincinal al acestei etape, strategice, va asigura in continuare 0 dezvoltare impetuoasa a bazei tehnico-materiale a societatii. Progresul tehnic si social al societatii moderne este strins legat de dezvoltarea productiei de energie electrica si a industriei electrotehnice si electronice. Proprietatile remarcabile ale energiei electromagnetice, numita incomplet energie electrica (se produce usor si cu randament ridicat; se transporta user si practic instantaneu la mari distante : se divide 9i se distribuie usor cu ajntornl circuitelor electrice : se transform a cu un randament ridicat in orice alta forma de energie; este 0 energie nepoluanta), fac ca producerea ei in centrale electrice si utilizarea in cele mai diverse domenii ale activitatii productive sa capete un avint nemaiintilnit. In figura 1 este redata evolutia rapida a puterii instalate in centrale electrice !]i a productiei de energie electric a in tara noastra dupa 1950, anul adoptarii primului plan decenal de elctrificare, precum 9i comparatia cu anul 1938. Se evidentiaza de asemenea puterea instalata cit si productia de energie electric a prevazuta pentru anii 1980 si 1990, a!]a cum rezulta din Directivele Congresului al XI-lea al P.C.R. La nivelul anului 1980, circa 44% din productia de energie electrica se va obtine pe baza de carbuni. in perioada 1976-1980 se prevede punerea in functiune a unei puteri de 5400 + 5740 MW, din care circa 1 700 MW in centrale hidroe1ectrice si circa 3200 MW in termocentrale pe baza de carbuni cu agregate de mare putere. La nivelul anului 1990, din totalul puterii instalate peste 60% 0 vor reprezenta centralele hidroelectrice ~i termoelectrice pe baza de carbuni. Productia de energie electrica se va ridica la un nivel de 130-140 miliarde
9

f
!30
flO

VI' mtl,orde1
KWh

!IO

tOO gO 80
70 60 50
?O

18.3/1 /1 f' " /1(75-80) 13 I I

/I

I/ IJ--W /I

I /130I /140 / II II

jm;;Uflj
16 l't

22
70

18 16
fit

'1/ 1/

12
fO

JO 10

e
~
<1,;;'

to

1!J..s:
IJJ8

0.7t
2!!

2
1970

1~5 IJ~5

1.980

1990

(/nul

Fig. 1.

KWh in anul 1990, asigurind necesitatile tuturor ramurilor economiei si populatiei in conditii optime. in anii viitori se va acorda 0 atentie deosebita economisirii energiei electrice : vor fi luate masuri pentru introducerea in productie a utilajelor si tehnologiilor cu randamente energetice ridicate ; in anii cincinalului 19761980, consumurile specifice medii la energia electrica se vor reduce cu circa 12%. Industria electrotehnica si electronics, ramura importanta in cadrul constructiilor de masini, va avea 0 dezvoltare ascendenta. in anul 1980, fata de anul 1975, productia de motoare electrice va fi cu 1947227% mai mare; mijloacele de automatizare si ale tehnicii de calcul vor creste cu 2667301 %; masinile si aparatele electrice de uz casnic vor ajnnge la un nivel de 164 -:-177% fata de 1975. Ca urmare, a9a cum prevad Directivele Congresului al XI-lea al P.C.R., industria electrotehnica si electronic a va detine in 1980 peste 20% din totalul constructiilor de masini, asigurindu-se cresterea rapida a productiei de mijloace de automatizare, a tehnicii de calcul - inclusiv echipamente periferice si de prelucrare a datelor - echipamente de electronica industrial a, aparatura de masura 9i control, radiocomunicatii profesionale, electronics medicala si aparatura stiintifica, 0 atentie deosebita se va acorda realizarii de noi tipuri de masini-unelte, care sa incorporeze aparatura electronica de comanda 9i reglare fabricata in tara. 10

Echipamentele de actionare electrica )'i ale mijloacelor de automatizare, pe baza de noi componente electronice si circuite integrate de productie indigena, vor ocupa un loc de frunte in industria electrotehnica si electronica a anului 1980. in perspectiva anilor 1990 numai industria electronic a va reprezenta 16 -:-16,5% din productia totala a constructiilor de rnasini. Pentru infaptuirea acestor obiective marete, sarcini importante revin cadrelor de specialisti din domeniul electrotehnicii care trebuie sa-si insuseasca in scoli si facultati cunostinte temeinice despre cele mai noi cuceriri ale stiintei si tehnologiei si sa fie capabili sa minuiasca tehnica avansata, s-o foloseasca in practica si sa 0 perfectioneze continuu.

2. EVOLUTIA

CUNO~TINTELOR DESPRE FENOMENELE ELECTRICE $1 MAGNETICE

.Cunostintele despre fenomenele electrice si magnetice s-au dezvoltat mult mai tirziu decit acelea despre fenomenele mecanice, terrnice sau optice, deoarece ornul nu este inzestrat cu simturi care sa sesizeze manifestarile cimpului electromagnetic in mod direct. In prezent noi stim ca intre fenomenele electrice si cele magnetice exist a o strinsa legatura si aceasta teza sta la baza intregii stiinte couternporane asupra fenomenelor electromagnetice. Gindirea stiintifica a aj uns insa la aceasta convingere numai in urma unei acumulari indelungate de fapte experimentale : multe sute de ani, fenomenele electrice si fenornenele magnetico au fost considerate fenomene total independente. Desi electricitatea si magnetismul erau cunoscute inca din antichitate (electrizarea prin frecare a chihlimbarul ui este descrisa de T hal e s din Mil e t in sec. VI. i.e.n., iar magnetismul natural al oxidului de fier din localitatea Magnezia (Asia Mica) era cunoscut cu mult inainte), prima lucrare care trateaza fenomenele electrice si magnetice este publicata abia in auul 1600 ("Despre magueti"}. Autorul lucrarii, fizicianul W. Gil b e r t, desi trateaza si fenomene electrice si fenomene magnetice, nu intrevede nici () legatura intre acestea. Descoperirea a nurneroase fapte experirnentale (masina electrostatic a a lui O. Guericke in 1672, butelia de Leyda etc.) 11n au avut consecinte teoretice sau practice import.ante, pina spre sfirsitul secolului XVIII. In 1753 M. V. L 0 m 0 nos 0 v cornunica observatiile si conc1uziile sale teoretice despre electricitatea atmosferica. Cercetari in aceeasi directie 9i cam in aceeasi perioada etectueaza si B. F ran k 1 i n, care a inventat paratrasnetul. Prima relatie cantitativa care caracterizeaza interactiunile mecanice ale particulelor incarcate electric si prin analogie, ale maselor magnetice, a fost stabilita experimental in anul 1783 de catre C h. Co u 10 m b. C 0 U 10m b a observat inca de atunci diferenta esentiala dintre masele magnetice si sarcinile electrice : electricitatea pozitiva poate fi separata fara dificultate de cea negativa, insa separarea masei magnetics pozitive de cea negativa nu se poate realiza. 1n anul 1790 L. Gal van i descopera fenomenele galvanice, care i-au permis fizicianului A. Vol t a construirea in anul 1800 a primei pile elec11

trice. Din acest moment incep cercetari stiintifice asupra curentului electric de conductie (curent continuu) obtinut de la pila electrica a lui Volta. Prima mare descoperire dupa anul 1800 apartine lui C. H. 0 e r s ted, care, in 1819, prin experientele sale arata interactiunea mecanica dintre un conductor parcurs de curent si un ac magnetic. Aceasta descoperire stabileste pentru prima data 0 legatura intre cele doua c1ase de fenomene considerate pina atunci £ara legatura intre ele: fenomenele electrice si cele magnetice. Totodata, A. M. Amp ere (1820) studiind Iortele electrodinamice arata identitatea dintre un electromagnet si un magnet permanent. El a emis ipoteza ca si in cazul magnetilor perrnanenti exist a curenti "moleculari", care sint cauza efectiva a actiunilor mecanice exterioare ale magnetului. Aceasta ipoteza a fost confirmata ulterior de catre fizica atomic a, care a identificat acesti curenti "moleculari" drept curentii electrici datorita deplasarii electronilor pe orbite in jurul nuc1eului. fn plus exista si Ull magnetism intrinsec al fiecarei particule elerrientare in parte (rnagnetismul de spin), care joaca un rol insemnat in cornportarea materialelor feromagnetice. G. S. 0 h m (1826) stabileste legea sa in circuite de curent continuu neramificate, iar G. R. K i r c h h 0 f f (1847) Iormuleaza regulile de rezolvare a circuitelor ramificate .. Alta mare descoperire apartine lui M. Far a day (1831), cunoscuta sub denumirea de legea inductiei eJectromagnetice (aparitia unui curent electric intr-un circuit inchis, cind acesta este strabatut de un flux variabil). In anul 1833, E. H. Len z stabileste sensul curentului indus. Descoperirea legii inductiei electromagnetice a condus la obtinerea curentulni electric alternativ. In anul 1834 Far a day formuleaza si legile electrolizei, In afara de aceste descoperiri, Faraday introduce pentru prima data notiunea de "dmp", prin intermediul caruia se transmit actiunile mecanice in spatiu si timp. Conceptia de cimp a fost teza fundamentals care a permis explicarea corecta a fenomenelor electrice si magnetice, constituind un pas hotaritor in dezvoltarea fizicii din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Meritul de a fi creat teoria cimpului electromagnetic apartine 1ns8. lui ]. C. 1'1 a x well, care a irnbracat intr-o forma matematica conceptia lui Far a day. M a x well a prevazut teoretic existenta undelor electromagnetice si a curentului electric de deplasare (1862), a elaborat teoria electromagnetica a luminii (1865) si a public at in anul 1873 celebra lucrare "Tratat despre electricitate si magnetism", care pune bazele teoriei macroscopice c1asice a electromagnetismului. Verificarea experimentala a teoriei lui M a x well a fost efectuata de H. Her t z (1888), care obtine si propaga un dele electromagnetic e. In decursul tirripului numerosi savanti de renume, inventatori, cercetatori si experimentatori au contribuit la progresul Electrotehnicii. Dintre acestia merita citati : E dis 0 n, T e s 1 a, J 0 U 1e, Sill i n g, M 0 r s e, R u h m k 0 r f f, H e a vis ide, Web e r, Mit k e vic i, Ark adie v, K a 1ant a r 0 v," Pop 0 v etc. In tara noastra au adus contributii insemnate in domeniul electrotehnicii :' N. Vas i 1 esc u K a r pen: C. Bud e a n u, $ t. Pro c 0p i u, PI. And ron esc u, R. R a d u 1 e t, 1. S. Ant 0 n i u, precum si scolile de Electrotehnica din Bucuresti, Timisoara si Iasi.
12

N. Vas i I esc u-K a r pen a elaborat teoria electronics a lichidelor, punind in evidenta rolul electronilor in fenomenele electrochimice. Lui ii aparjine si propunerea folosirii curentilor purtatori de inalta frecventa in telefonia la mare distanta, C. Bud e a n u a avut 0 contributie importanta in studierea regimului defonnant si a puterii reactive in circuite electrice, introducind notiunea de putere deforrnanta. :;;t. Pro cop i u a calculat eel dintii momentul magnetic al electronului (1912) numit impropriu magneto nul lui Bohr. A descoperit efectul dublarii frecventei in fire de fier parcurse de curenti alternativi si aflate in cimp magnetic (efectul Procopiu). A studiat magnetismul terestru in diverse zone ale tarii. P 1. And ron esc u a dezvolta t scoala de electrotehnica teoretica din Romania, avind contributii insemnate in probleme de cimpuri electromagnetice si in masuratori electrice. R. R a d u let are contributii importante in dezvoltarea teoriei cimpului electromagnetic in medii conductoare masive, definind parametrii tranzitorii intr-o forma generala. A intemeiat scoala romaneasca de cercetare electrotehnica bazata pe. teoria cimpului. Are de asemenea contributii in electrotermie, sudura electrica, frine de inductie, masini electrice speciale etc. I. S. Ant 0 n i u are contributii in domeniul regimurilor deformante, al retelelor trifazate, introducind toto data calculul matriceal in electrotehnica. Bum cunoscatori ai cuceririlor stiintei electrotehnice pe plan mondial, utilizind si dezvoltind mostenirea inaintasilor lor, tehnicienii si inginerii romani creeaza noi instalatii energetice, electrotehnice ~i electronice apredate si cautate in multe tari din Europa, Asia ;;i Africa, contribuind ;;i prin aceasta la ridicarea prestigiului stiintei si tehnicii din R.S. Romania.

CAPITOlUl

CIMPUl

ELECTROSTATIC IN VID

1.1. ClMPUl ELECTROMAGNETIC. INTENSITATEA CiMPUlUI ELECTRIC IN VID. SARCINA ElECTRICA

Cimpul electromagnetic este 0 forma aparte de existent a a materiei, caracterizat prin aceea ca exercita actiuni pondero-motoare (forte 9i momente) asupra corpurilor. Ca orice forma de materie cimpul electromagnetic poseda energie. Fenomenele electrice si magnetice pot exist a atit prin particule elementare (san corpuri) incarcate cu sarcina electrica (pozitiva san negativa), 9i care sint repartizate intr-un spatiu foarte restrins, cit 9i prin cimpul lor electromagnetic, care le inconjoara, Dorneniul in care nu exista substanta 9i deci sarcini electrice, ci numai cimp electromagnetic, 11denurnim conventional vid. Vid in sensul absolut' nn poate exist a intrucit materia nu este discontinua. Acolo unde nu exista subatanta exista cimp (cimp de gravitatie etc.). Cimpul electromagnetic are doua aspecte particulare: cimpul electric si cimpul magnetic. Separarea lor are un caracter relativ si aceasta depinde de sisternul de referinta. In cazul sarcinilor electrice imobile apare numai cirnpul electric. In cazul magnetilor permanenti imobili, in exteriorul lor se poate constata numai prezenta cimpului magnetic. Aceasta separare relativa a cimpului electric si magnetic da posibilitatea studierii lor separate. Cimpul electric este deci unul din cele doua aspecte ale cimpului electromagnetic, care se manifesta prin forta mecanica ce actioneaza asupra unui corp incarcat electric, imboil, introdus in cimp. Pentru a pune in evident a existenta cimpului electric este necesar in primul rind sa existe un corp de proba incarcat cu electricitate, iar in al doilea rind corpul de proba sa fie imobil si cu sarcina invariabila, pentru ca altfel actioneaza asupra lui si cimpul magnetic. Corpul de proba trebuie sa aiba 0 stare de electrizare astfel aleasa incit sa nu modifice starea electrica a sistemului de explorat; de aceea corpul de proba se incarca cu 0 sarcina suficient de mica. Corpul de proba se ia punctual, pentru a permite explorarea unor regiuni din spatiu oricit de mici. Obtinerea electrizarii, deci incarcarea unui corp cu electricitate se poate face eel mai simplu prin frecare (de exemplu 0 bar a de sticla se freaca cu 14,

matase) sau prin iradiere cu raze X sau ultravio1ete, prin deformarea unor crista1e, prin incalzire, prin efecte chimice etc. Prin experienta se constata ca forta ce acfi_oneaza asupra corpu1ui de proba introdus in cimp depinde de punctu1 P in care este situat corpu1 ~i de starea de e1ectrizare 'Y) a sa: F = F(P,
'Y)).

(1.1)
Fig. 1.1.

Considerind corpu1 de proba cu diverse stari de e1ectrizare ('Y)o, 'Y) etc.), situat in diverse puncte (Pl, P2 etc.), intr-un spatiu unde sepresupune existenta cimpului (fig. 1.1), asupra lui actioneaza relatia : F = q('Y)) ·Ev(P).

forte care satisfac (1.2)

Deci forta care se exercita asupra corpu1ui de proba situat in vid este egala cu produsu1 dintre 0 marime scalara q numita sarcina eleciricd (depinde numai de starea lui de e1ectrizare) si 0 marime vectoriala Ev numita oectorul intensita!ii cimpului electric -in vid (depinde numai de punctu1 considerat in cimp, nu si de starea de e1ectrizare a corpu1ui de proba). Sensu1 vectoru1ui t; defineste sarcina pozitiva care corespunde incarcarii cu sarcina electrica a stic1ei frecata cu matase. Relatia (1.2) se poate scrie si sub forma:
Ev F =q sau Ev • l:!.F = lim -.
.t.q-+O

Sq

'(I .3)

In relatia (1.2) s-au introdus doua marimi noi, numite,marimi primitive: q si E; Relatia este univoca daca pentru una din aceste doua marimi se a1ege in mod arbitrar unitatea de masura. Se convine a se a1ege pentru q unitatea de masura, numita coulomb (C). Din (1.3) rezulta ca intensitatea cimpului electric in vid este numeric egala cu forta care se exercita asupra sarcinii de proba egala cu unitatea, introdusa in cimp. Unitatea de masura pentru t; nu se numeste conform (1.3) newton pe coulomb, ci este volt pe metru (Vim) (vezi par.1.S). Daca se examineaza toate puncte1e spatiului in care exista cimp electric (Ev =1= 0), se pot construi niste linii care au proprietatea ca tangenta 1a aceste linii are in orice punct directia local a a vectoru1ui intensitatii Eo. Aceste linii se numesc linii de cimp. Prin conventie liniile de cimp pleaca de 1a sarcina pozitiva spre sarcina negativa {fig. 1.2). Corpuri1e incarcate cu sarcina pot avea aceasta sarcina distribuita in intreg volumu1 si se defineste in acest caz densitatea de volum a sarcinii prin limita raportu1ui: l:!.q dq 1• Pv=1m -=. (1.4)
.t.v-+-o l:!.V

dV

Aceasta distributie a sarcinii in vo1um se intilneste in cazu1 materia1e1or izo1ante.

Fig. 1.2.

15

Sarcina din intreg volumul V rezulta :

= \ Pv·dV. ~v

(1.5)

Daca sarcina este repartizata pe suprafata unui conductor sau a unui izolant, se defineste densitatea de supraja/ii a sarcinii ca limit a raportului: Ps = lim -=-,
LlA-O

t;.q

dq dA

t;.A

. (1.6)

iar sarcina q de pe intreaga suprafata

A va fi:
(1.7)

Dad sarcina este repartizata pe conductoare filiforme, se defineste densitatea de linie a sarcinii electrice ca limita raportului: PI

Lls_O Lls

lim -

t;.q

= -,
ds

dq

(1.8)

iar sarcina q de pe intregul contur C va fi:


(1.9)

Pentru sarcini electrice e valabil principiul conservarii sarcinii. Pentru un sistem de corpuri incarcate cu sarcini si inconjurate de materiale izolante avem:

k-I

E qll

..

= const.,

(1.10)

adica dad intr-un sistem de corpuri, izolat de exterior, dispare 0 sarcina de pe un corp, ea va apare pe un alt corp. Sarcinile electrice (fiind atit pozitive cit si negative) se combinii algebric . Daca
11=1

E qk

..

= 0, se spune ca sistemul este neutru.

1.2. TEOREMA LUI COULOMB.

PERMITIVITATEA VIDULUI

Con 10m b a masurat cu ajutorul balantei de torsiune fortele care se exercita intre dona corpuri punctiforme incarcate cu sarcini electrice, imobile si situate in vid. Variind valoarea sarcinilor, semnul lor cit si distanta intre ele, el a gasit relatia care determina forta de atractie sau de respingere exercitata intre ce1e dona sarcini 9i anume :
q,q. F-12 = k 1 -U12 R~.
-

F-

n'

(1.11)

Sensul fortei este astfel incit sarcinile electrice de acelasi semn se resping, iar cele de semne contrare se atrag. Versorul ul2 este dirijat de la corpul 1
16

1a corpu1 2 (fig. 1.3) si este dat de relatia : (1.12)


Fig. 1.3.

Formula (1.11), numita teorema lui Coulomb, este valabila numai pentru sarcini punctiforme (dimensiunile corpuri1or mu1t mai mid decit distant a intre e1e) si in cazu1 starilor invariabile in timp. In aceasta formula kl este 0 constanta universala ; ea depinde de sistemu1 de unitati ales si este afectata de rationalizare. h varianta "rationalizata", formula lui Coulomb se scrie : (1.13) Dad. notam
k = -, avem relatia
eo

(1.14) unde ~o se numeste permitivitatea temu1 international):


1

absoluia a vidului si are valoarea (in sisfaradjmetru. (1.15)

eo = -47t'9·l0·

1.3. CIMPUL ELECTROSTATICPRODUS IN VID DE 0 SARCINA PUNCTIFORMA. PRINCIPIUL SUPERPOZITIEI

Cimpurile e1ectrostatice produse de sarcini punctiforme invariabi1e in timp se mai numesc cimpuri cou1ombiene, intrucit e1erespecta teorema fortei lui Coulomb (relatia 1.14). Considerind (fig. 1.4) 0 sarcina punctiforma q ~are creeaza cimp electric !}i introducind sarcina de proba qo 1a distanta R, asupra acesteia din urma va actiona 0 fort a data de relatia (1.14) j (1.16)
q)O . f.

-,1/' -0_

/1'"
a

E.
Fig. 104. 2Electrotelmlcji

Fig. 1.5.

17

Din relatiile

(1.3), (1.12) si (1.16) se deduce: Ev=--'


4rrEo 1

-If.
R3

(1.17)

Relatia (1.17) ne da expresia intensitatii cimpului electric produs in vid de 0 sarcina punctiform a q, la distants R de aceasta sarcina. Daca sarcina care produce cimpul este pozitiva, vectorul intensitatii cimpului este dirijat de la sarcina in exterior (fig. 1.5, a), iar daca sarcina este negativa este dirijat din exterior catre sarcina (fig. 1.5, b). Se constata experimental ca daca intr-un punct al spatiului actioneaza cirnpul electric al mai multor corpuri incarcate, rezultanta se calculeaza ca 0 surna vectorial a a fiecarui cimp in parte:

Principiul

superpozi/iei dmpurilor

coulombiene

+E

v"

k=l

EE

vk•

(1.18)

Aplicind pentru fiecare cimp in parte expresia sa, data de relatia (1.17), avem : (1.19) Dad sarcinile sint distribuite in velum, pe obtine (eu 1.5, 1.7 si 1.9) relatia generala :
0

suprafata

sau liniar, ·se

Ev=_l_rtl~Rk+(
4rrEo lk=l

Rk

Jc

P/·Rds+(
R3

)A

Ps·RdA+(
R3

)v

PV.RdV].
RS

(1.20) Aceasta relatie reprezinta principiul superpozitiei sau suprapunerii rilor electrice coulurnbiene. cimpu-

1.4. TEOREMA LUI GAUSS

Pentru dernonstrarea teoremei se utilizeaza notiunile de flux si de unghi solid. Considerind (fig. 1.6) 0 suprafata deschisa A si un element de arie dA, care formeaza en directia local a a intensitatii cimpului electric E" un unghi a, numim flux al vectorului Ev prin suprafata A, integrala :
~Ev

Ev·dA

Ev'cos ~·dA.

(1.21)

Produsul cos ~. dA se exprima in functie de elementul de unghi solid dO. (fig. 1.6, b) cu relatia : cos ~·dA 18
= R2·dO,.

(1.22)

o Fig. 1.6.

Cu (1.22) si (1.17), relatia


~E v

(1.21) devine:

= ( _1

JA

.1. R2·dn
R2

.s: ( dn.
41tEo )

41tEo

(1.23)

Cind suprafata

A este un plan infinit avem :


~A

an

= 27t,

(1.24)

iar cind suprafata

A este inchisa (cuprinde in interior sarcina q), avem: fI:.dn


=

47t.

11.25)

Dad suprafata inchisa k nu contine in interior sarcina q care produce cimpul (fig. 1.7), ea poate fi descompusa in doua suprafete Al:;;i A2 care se vad sub acelasi unghi solid n, deci produc fluxuri egale in modul, dar de semne contrare, deoarece cos ()(l> 0 si cos <X2 < O. Suma acestor fluxuri este deci zero. Cu aceste observatii teorema lui Gauss se poate pune sub forma:
'f'I:.

J.. E -dzl
v

ls:
EO

(1.26)

:ga se enunta astfel: jluxul vectorului intensitatii cimpului electric in vid Ev, prin orice supraja/a inchisa k, este egal cu raportul dintre sarcina electried qE cuprinsii in interiorul suprafete; $i permitivitatea absoluta a vidului eo. Relatia(1.26) reprezinta forma integral a a teoremei lui Gauss. Cu ajutorul acesteia se poate determina valoarea intensitatii cimpului electric in vid in ipoteza d integral a din membrul intii se poate caleula din considerente fizice, cum ar fi cazul unor sisteme eu simetrie (sferica, cilindrica etc).

Fig. 1.7.

19

lntrudt fluxul vectorului E. prin suprafata inchisa ~ nu depinde de pozitia sarcinii electrice din interiorul v~lumului delimitat de aceasta suprafata, teorema lui Gauss este valabila ~i in cazul cind sarcina qr. se gaseste pe un corp de forma oarecare, sau daca 'l» reprezinta 0 suma algebrica a sarcinilor de mai multe corpuri. Este important numai ca toate aceste sarcini sa fie situate in interiorul suprafetei considerate. Considerind un mic contur inchis I', Fig. 1.8. totalitatea liniilor de cimp care tree prin toate punctele acestui contur formeaza un tub, numit tub de flux (fig. 1.8). Aplicind teorema lui Gauss unui tub de flux, marginit de suprafetele Av A 2 si A 0 (suprafetele Al si A 2 sint normale pe 1inii1e de cimp, iar Ao este tangenta la liniile de cimp) , avem ~r. Ell . dA = 0, deoarece in interior nu exist a sarcini electrice. Descompunind integra1a pe cele trei portiuni (AI' A 2 si A 0) si tinind cont de faptu1 ca fluxu1 prin suprafata Ao este nul, deoarece dAo 1.. Ev, avem: (1.27) sau: (1.28) Relatia (1.28) arata ca fluxul se conserva in lungul unui tub de flux. Se poate introduce notiunea de tub unitate, adica un tub de flux pentru care sectiunea sa transversal a este strabatuta de un flux ega1 cu unitatea. Daca convenim ca fiecare tub unitate sa fie reprezentat in spatiu printr-o singura linie a intensitatii cimpului, spectrul cirnpului ne permite sa calculam va loarea intensitatii cimpului ca 0 densitate a acestor tub uri, adica : E=

d<jJiv
dA'

(1.;29)

1.5. POTENTIALUL CIMPULUI

ELECTROSTATIC IN VID

in general, 0 functie scalara de punct qJ(x, y, z) se numeste potential al un ui cimp de vectori G(x. y. z) = G,,7 G"J G), daca exist a relatiile :

Gsau restrins:

"-

- ~.

ax •

Gy = - ~. G = - ~

ay '.

8z

(1.30) (1.31)

G
20

= -grad

qJ.

1.5.1. Tensiune electricd,

Potential

Tensiunea electrica este 0 marime derivata, definita cu ajutorul vectorului E~. Considerind un cimp de intensitate E~ (fig. 1.9), lucrul mecanic necesar pentru deplasarea sarcinii q intre punctele A si Beste:
B LAB

~F -ds.
A

(1.32)

Cu relatia (1.3) avem:


B LAB

q ~ Ev . ds.
A

(1.33) electrica : (1.34)

Raportul

notat

UAB, UAB

se nurneste tensiune

=-

LAB

= \ Ev . ds.
A

B (-

.'

Deci, tensiunea electricd intre doua puncte din C£mp este egala cu lucrul mecanie efectuat de foriele dmpului pentr« deplasarea sarcinii electrice um:tare intre cele doua puncte. Tensiunea electrica se mascara in volt (V). Un volt este tensiunea intre doua puncte din cimp pentru care se cheltuie lucrul mecanic de un joule (J) la deplasarea sarcinii de un coulomb (C) intre acele puncte. Relatia (1.34) defineste si unitatea de masura a intensitatii cimpului electric: volt pe metru (Vim). Din definitie se vede di UAB = - UBA' deci tensiunea electrica depinde de sensul de integrare. Acest sens numit sens de referinta se indica printr-o sageata, de exemplu la bornele unui circuit (fig. 1.10). o proprietate importanta a tensiunii electrice in cimp electrostatic (invariabil in timp) este aceea ca valoarea ei nu depinde de drum, ci numai de extremitatile A, B considerate. Luind conturul inchis AmBnA (fig. 1.11), avem: (1.35)

Fig. 1.9.

Fig. 1.10.

21

relatie valabila pentru cimpuri care deriva dintr-un potential. Decompunind conturul I' pe portiuni, avem:
~Ev . ds
ArnB

+ ~Ev·
BlIA

ds=

0,

(1.36)

sau:
Fig. 1.11.

(If v ·ds = J [E )
AmB AlIB

·ds ,

(1.37)

deci tensiunea

electrica nu depinde de drum.

Dad alegem in spatiu, in mod arbitrar un punct P, atunci valoarea integralei : (1.38)

se numeste potenfialul punctului

A. tn mod similar se definesc si potentialele


p p

altor puncte din cimp : VB = ~ Ev . ds, Vc= ~ Ev . ds etc. Potentialul,


B

ca si tensiunea, se mascara in volt (V). Potentialul punctului Peste deoarece:

zero,

(1.39)

Poten!ialul electric £ntr-un punct dat al dmpului electrostatic este deci numeric egal cu lucrul mecanic efectuat de foriele dmpului pentru deplasarea sarcinii unitare din punctul considerat £ntr-un punct al carui potential este zero. Potentialul poate fi determinat numai cu aproximatie de 0 constanta aleasa arbitrar si care depinde de punctul P. tn practica, se considera potential nul poteutialul pamintului. tn unele prob1eme se consider a cu potential nul punctele de la infinit. Din expresia potentialului
B P B

(1.38) se poate defini tensiunea electrica :


P P

UAB= ~ ·ds= ~ Ev· ds-]E,


A A

f Ev· ds=
P

~ Ev· dsA

~ Ev· ds= VA B

VB'

(1.40)

deci tensiunea intre doua puncte este diferenta potentialelor celor doua puncte din cimp.
22

electrice ale

1.5.2. Suprefete echlpotenticle Suprafetele pentru care toate punctele lor au acelasi potential se numesc echipotentiale. Ecuatia suprafetelor echipotentiale se deduce din conditia : VA care prin di!erentiere devine:
=

iEv .
P

ds

const.,

(1.41)

t; . ds = O.

(1.42)

Relatia (1.42), care reprezinta ecuatia diferentiala a suprafetelor echipotentiale, ne spune ca suprafetele echipotentiale sint perpendiculare pe liniile de cimp. in figura 1.12 sint reprezentate citeva exemple. Cu linie plina s-au reprezentat liniile de cimp, iar cu linii intrerupte suprafetele echipotentiale. 1.5.3. Gradient de potential Prin diferentierea relatiei'(1.38) in raport cu limita inferioara, pentru care punctul A are coordonatele variabile x, Y si z, se obtine : dV(~,y,.) = Vectorii presiile:

E" .

ds.

(1.43)

E"

si ds au intr-un sistem de axe de coordonate carteziene, ex-

Ev=
iar diferentiala total

Ev'/ + EvJ + e; k
+
dYI + dzk,
este:

(1.44) '(1.45)

ds = dxi

a a potentialului
dV=av ax
dx

+ av dy + av dz.
ay az

(1.46)

»>: /

!
\

tv
0

\.

\.

"-"-

'\,

b
Fig. 1.12.

23

Introducind

(1.44), (1.45) ~i (1.46) 111 (1.43) se objine :

av ax

dx

+ av dy + av dz = ay az

(Ev.dx

+ Evydy + Ev.dz),

(1.47)

care conduce 1a relatiile : (1.48) Aceste relatii deterrnina componentele pe cele trei axe ale cimpului electric in vid, in functie de derivatele partiale ale potentialului. Expresia vectorului intensitatii cimpului electric in vid se obtine din (1.44) si (1.48):
r.- _ Lv -

rav ': + -1 + - k-) . av, av


-~

ax

ay

az

(1.49)

Marimea vectorial a din paranteza membrului" drept al relatiei (1.49) se numeste gradient de potential si se noteaza grad V, astfe1 ca (1.49) se scrie prescurta t :

t;

= -grad

V.

(1.50)

Ca interpretare fizica, gradientul unei functii scalare V reprezinta viteza de variatie maxima a acelei functii. in cazul relatiei (1.50) intensitatea cimpului electric in vid reprezinta viteza de scadere maxima a potentialului electric. Directia de scadere maxima a potentialului coincide cu linia de cimp, care este normala 1a suprafetele echipotentiale (vezi fig. 1.12).

1.6. TEOREMA

POTENTIALULUI

CIMPULUI

ELECTRIC COULOMBIAN

Se presupune 0 sarcina punctiforma in vid avind expresia (1.17):


Lv

q care creeaza cimpul electric

r.-

--H..
4m,o R8

q~

Considerind punctele de la infinit (R = (0) ca avind potentialul nul, potentialul unui punct situ at la distanta R de sarcina punctiform a va fi:
co

rE

. dE = _q_

00

4m,o

( dR R2

= .L: 2..
4m,o R

(1.51)

Aceasta integral a s-a efectuat pe directia unei 1inii de cimp care este radiala (vezi spectrul cimpului din ggura 1.5) si ca atare elementul de arc ds devine dR, iar produsul scalar E; ·dE devine produsul modulelor EvdR (deoarece vectorii Ev si dE sint coliniari si au acelasi sens in cazul sarcinii pozitive). 24

Potentialul produs de mai multe sarcini punctiforme q,. intr-un punct aflat la distantele R,. de aceste sarcini se va calcula prin suprapunerea efectelor ell formula: (1.52) in cazul general cind exista sarcini distribuite in volum (cu densitatea de volum Pv), pe suprafete (cu densitatea de suprafata Ps) sau pe arce de curba (cu densitatea de linie PI), cit si sarcini punctiforme q,., potentialul se va calcula cu formula:
V = _1_ ( , Pvd V 47tl>o of R
V

" + [ PsdA + r P1ds + ~

J A

qk

J' .

k=1

R,.

(1.53)

Aceasta relatie determina potentialul cimpului electrostatic in vid, definit pina la 0 constanta arbitrara care poate fi aleasa nula prin conventie. Dupa cum am amintit mai sus, se alege pamintul cu potential nul, iar in calcule se aleg punctele de la infinit ca avind potential nul. Aceasta din urma alegere nu este valabila decit pentru sarcini care se afla pe corpuri cu dimensiuni finite. Subliniem ca relatia (1.53) impune obligatoriu V( co) = 0, deci se aplica numai pentru corpuri cu dimensiuni finite.

o bservutll

~i preciziirli:
V),

a) Din relatia potentialului (1.53) se poate deduce apoi ctmpul (Ev = - grad deoarece uneori este mai usor de calculat potentialul care e 0 mlirime scalara.

b) Cu aju=orul potentialului se pot preciza unele proprietati geometrice ale cimpului, astfel: - suprafetele echipotentiale sint perpendiculare pe liniile de cimp ; potentialul unui conductor omogen in regim electrostatic este constant deoarece

-d V = 0, cacl Eo = in interiorul conductorului. Daca in conductor (caracterizat prin sarcini libe-

Eo, ds =

re) am avea Eo #- 0, atunci sarcinile ar fi puse in miscare I]i nu ar rnai putea fi yorba de regim electrostatic; dad se ia

Ev

lids, avem d V

-Ev'ds,

deci potentialul scade in sensul liniilor de cimp; cu relatia lEv I = -, rezultd ca vectorul ds cimp este mai intens cu cit suprafetele echlpotentiale sint mal dense (fig. 1.13). Fig. 1.13.

dV

25

1.7. APLICATII LA CALCULUL CIMPULUI ~I POTENTIALULUI ELECTROSTATIC IN VID

1.7.1. Cimpui ~i potentiehrl produs in vid de 0 sfera metalica, incarcata uniform. cu densitatea de sarcina Ps Pentru calculul cimpului in exteriorul sferei Ev. se considers 0 suprafat a inchisa sferica de raza r ;» a (fig. 1.14), concentrica cu sfera conductoare. Din motive de simetrie, liniile de cimp sint radiale ~i intensitatea cimpului electric este constanta in orice punct de pe suprafata sferei de raza r, ca urmare, aplicind teorema lui Gauss (1.26) se obtine : (1.54) de unde rezulta : (1.55) Sarcina electrica aflata pe sfera metalica de raza a fiind q = 4na2ps' expresia cimpului (1.55) se poate pune si sub forma: (1.56) sau vectorial: (1.57) Relatia (1.57) arata ca 0 sfera metalica incarcata cu sarcina produce in exteriorul sau un cimp identic cu al unei sarcini punctiforme (de aceeasi valoare) aflata in centrul sferei. Cimpul electric din interiorul sferei metalice EVi este zero. Potentia lul unui punct din exteriorul sferei (aflat la raza r > a) se determina cu relatia (1.38), in care se alege punctul de la infinit ca avind potential nul:

------

..........

co

V
r

= ~E

v.

. df

= _q_
41t'£0

2..
r

(1.58)

tn interiorul sferei metalice potentialul este constant si egal cu eel de la periferia sferei (r = a) :
Fig. 1.14.

(1.59)

26

dEv -

r Fig. 1.15.

dfJ
Fig. 1.16.

in figura 1.15 se reprezinta variatia cimpului si potentialului in functie de raza r atit pentru punctele situate in exteriorul cit si in interiorul sferei metalice.

1.7.2. Cimpul fi petentiolul produs de un plan infinit, incarcat uniform, cu densitatea superficiala p.
Se considera un element de arie in plan (fig. 1.16), avind in coordonate polare expresia: dA = p -dp -dfl. Cimpul produs in punctul A de sarcina distribuita latia 1.20): superficial este (re(1.60) dupa (1.61)

dE"

= -p.41tEo R3

·dA.

Din cauza simetriei, cimpul nu poate avea decit componente normala la plan, deci intereseaza numai componenta normals dE" .. = dE,,· cos !nlocuind in (1.60) valoarea E
V"

IX.

lui dA si .cu (1.61) rezulta :


41tEo)
(

= _1_

P 2_ cos lX·p -dp


S

RI

-ze,
.
I -R

(1.62)

Din

considerente p
=

geometrice 1 tg
IX,

se scriu dId = p la :
cosa

relatiile :
IX
IX

. apoi

--

~1

= cos IX,

care inlocuite in (1.62) conduc

(1.63)

27

o
/ /
/' ./ ./ /

Relatia (1.63) arata ca intensitatea cimpului electrostatic produs in vid de un plan infinit, incarcat superficial, este dirijata normal la plan si nu depinde de distanta la care se calculeaza cimpul. Pctentialul unut punct va fi:
p

. ds
Fig. 1.17

~(ds.
2£0 )

(1.64) nul chiar (1.65)

inplan ~i rezulta :

Se alege punctul

P de potential

1n figura 1.17 se reprezinta variatia dmpului ~i potentialului in functie de distant a 1 de la punctul considerat la plan.
Observntle Tn eazul a doua plane paralele infinite, Incarcate eu sarcinijopuse, adieu ql = -q. = q, (aeestea formeaza un condensator plan), cirnpul in interiorul si exteriorul planelor se calculeaaa prin superpozitie (fig. 1.18). Se considera intH situatia separata a celor dona plane incarcate superificial eu deusi tatile

+ Ps ~i

- Ps- Acestea"produc un cimp de valoare Ev

=~

2eo

~i dirijat,

pentru

planu

pozitiv, de la plan spre exterior, iar pentru eel negativ din exterior ditre plan (fig. 1.18, a). Suprapunind dmpuriJe produse de eele dona plane (fig. 1.18, b), rezulta ea in exteriorul lor avem Ev = 0, iar in interior avem: Ev= Ps
(l.GG)

J.r>O

Ps < 0

a Fig. 1.18

28

1.7.3. Cimpul

~i potenticlul in cazul unui conductor infinit de lung, lnccrcot uniform

filiform

Se considers in figura 1.19, un conductor filiform incarcat cu densitatea de linie Pt. Se aplica teorema lui Gauss considerind ca suprafata inchisa ~ suprafata totala a unui cilindru circular drept, a carui axa coincide cu axa conductorului filiform. Datorita simetriei cilindrice a cimpului produs, prin suprafetele bazelor nu vom avea flux deoarece Ev 1151, _ Fluxul va fi dat nurnai de suprafata laterala 51' pentru care Ev.lSI, deci :
~

Ev' dA = -.
eo

(1.67)

SI

Daca cilindrul arc raza r si generatoarea 1, relatia (1.67) conduce la rezultatul: E


v

= _Pl_
27teo

_!_.
r

(1.68)

Poten tial ul va fi: V= \ ,. _ Ev' '\0 PI ds = --'


dr
r

_ 2i't€o

-,

(1.69)
=

daca se considers un drum de integrare dupa directia radiala unde ds = dr. Tntegrind relatia (1.69) se obtine : V unde
= _£!__
2rreo

In ~

r'

(1.70)

r 0 este raza la care se considera originea de potential. Dad se alege raza r» egala cu unitatea, potentialul devine:

V numit potential logaritmic.

= -...£.!._
27tEo

In r,

(1.71)

Fig. 1.19

29

1.7.4. Cimpul ~i potenticlul produs de doua conductoare filiforme, paralele, infinit lungi, inca reate cu sarcini opuse (Q,=-Q2=q)

Se considera conductoarele 1 si 2 reprezentate in figura 1.20 si un punct A, de coordonate x, y, situat la distanta rio respectiv r2 de cele dona conductoare. Distanta intre conductoare este 2a. Potentialul produs de fiecare dintre cele dona conductoare in punctul A [relatia 1.70) este :

VI
V2 Potentialul rezultant in punctul
V=

=__!:!_

21t€o

In ~,
r1

(1.72) (1.73)

= __ _£i_
27t'e:o

In ~ .
Y2

A va fi:

VI

+V

= ....£!_
21t€o

In:=.
r1

(1.74) Suprafetele (1.75)

Pentru r2 = rl (axa Oy) rezulta V = 0 (originea de potential). echipotentiale (V = const.) sint date de:

!2 = const.
Din considerente

c.

geometrice se poate scrie:


.J(x + a)2 + ~==~==::;:- Y2 .J(x 2

a)2

+ Y2
y2

= c.

(1. 76)

Ridicind la patrat relatia (1.76) si ordonind convenabil terrnenii, se obtine :


( X -

ac

c2-1

1)2 +

(~)2. -1
c2

(1.77)

Aceasta este ecuatia suprafetelor echipotentiale. Ele reprezinta in spatiu . '1' ~ c2 • 1119 t e cum dn. care au cen t ru 1 pe axa 0 X, db'a scisa a --,+ 1 iar raza este e ~ 2ac ega la cU--.
CD -

c2

in figura 1.20 Slut reprezentate cu linie intrerupta suprafetele echipotentiale. De remarcat ca in to tdea una axele cilindrilor echipotentiali sc afla in ~xterioru1 axel or conductoarelor filiforme. '

v' const

Fig. 1.20.

30

CAPITOLUL

CIMPUL ELECTRIC IN SUBSTANTA

2.1. POLARIZARE ELECTRICA TEMPORARA $1 PERMANENTA

Materialele, din punct de vedere al proprietatilor electrice, se impart in trei categorii: izolante (dielectrici), semiconductoare ~i conductoare. 1mpartirea in aceste categorii se face practic in functie de rezistivitatea lor (rezistenta electrica masurata intre doua fete opuse ale unui cub cu latura unitate). Dielectricii au aceasta rezistivitate de ordinul 106 ...;.- 101s,Qm, conductoarele de ordinul 10-7 Q . m, iar semicond uctoarele 10-4...;.-10 +4 ,Q. m. Substantele conductoare sint caracterizate prin aceea ca poseda sarcini electrice libere (electroni in metale, ioni in electroliti), iar sub actiunea unui cimp electric exterior ele se pot deplasa liber, dind nastere unui curent electric de conductie, Substantele dielectrice nu au sarcini libere, ci "sarcini legate" formind un dipol electric. Acesti dipoli se orienteaza in cimp electric, iar acest fenomen de orientare a dipolilor se numeste polarizare electricd, Exista dona categorii deosebite de materiale dielectrice ~i anume : materiale polarizabile temporar si materiale polarizate permanent. Polarizarea temporara se produce numai sub influenta unui cimp electric exterior si ea dispare odata cu disparitia acestui cimp. Polarizarea ternporara poate fi la rindul san de doua feluri: de orientate si de defermare. Polarizarea temporara de orieniare se produce in dielectricii care au molecule sub forma unui dipol electric, adica centrul de actiune al sarcinii pozitive nu coincide cu centrul de actiune al sarcinii negative (de exemplu molecula de acid clorhidric). Dad sarcinile au valorile q si -q, iar_distanta dintre centrele lor este T, produsul

(2.1) se numeste momentul electric al dipolului sau pres curt at momentul dipolului si are sensul dirijat de la sarcina negativa la cea pozitiva (fig. 2.1). 1n cimp electric exterior, acesti dipoli se orienteaza cu sarcina pozitiva in directia cimpului, iar sarcina negativa in sens contrar cirnpului exterior. Agitatia terrnica impiedica aceasta orientare. Orientarea va fi cu atit mai puternica cu cit cimpul exterior p 0---.-0 va fi mai intens. -q «a 1n cazul polarisatiei temporare de deformare, atomul sau molecula se deformeaza sub actiunea cimpului exteFig- 2.1
31

--I--v'-r'-'
I

-~--I:" I' ,....-- i "" , \


~9

,
I

[ =0 v
I'

Icy9 \ + ~.-tl-"''',. ,

'-.... _,-..,/
T

Ev

II

i
b Fig.22.2.

rior. Ca exemplu se considers atomul de hidrogen (fig. 2.2) constituit dintrun nucleu cu sarcina pozitiva in jurul caruia graviteaza electronul cu sarcina nega ti va. Daca la un cimp Ev = 0 "centrul de actiune al sarcinii negative coincide cu centrul sarcinii pozitive (fig. 2.2, a), la un cimp Eo 1= 0 centrele lor de actiune nu mai coincid (fig. 2.2, b) si atomul se vede din exterior ca un dipol, al carui moment electric este = q.J. Se constat a ca deformarea (distanta l) este proportionala cu intensitatea cimpului, La disparitia cimpului deformarea dispare.

Polarizarea eleetriea permanenta nn depinde de valoarea locala a intensitatii cimpului electric si ea poate fi de mai multe categorii: polarizare piezoelectrica (de deforrnare), polarizare piroelectrica (de incalzire), polarizare permanent a a electretilor sau polarizare rernanenta a substantelor feroelectrice care au ;atit polarizare temporara cit si perrnanenta (sarea Seignette, titanat de Ba etc.).

2.2. DIPOLUL IN CIMP ELECTRIC

Daca un mic corp polarizat electric (echivalent cu un dipol) este introdus intr-un cimp de valoare Eo (neomogen), se constat a ca asupra corpului actioneaza un cnplu C:]i 0 forta F (fig. 2.3). Forja rezultanta care actioneaza asnpra micului corp polarizat este : (2.2)

-'{
~
Fig. 2.3.

----jv

care cu relatia (1.3) devine: (2.3) in cimpuri omogene (EVl = Ev2) forta este nula. in cimpuri neomogene (Evl 1= Ev2),

32

tinind cont de expresia momentului ~apata in general forma:

dipolului

(p = q ·iL

relatia

(2.3) (2.4)

Cuplul car~ actioneaza omogen (FI = ]12) este: sau


C =1.

asupra corpului polarizat


C = l· F . sin a;

aflat intr-un

cimp
(2.5)

q . E; . sin

rX

P . E; . Slll

a,

(2.6)

In general cuplul este dat de produsul vectorial:


(2.7)

Acest cuplu are tendinta de a roti dipolul astfel incit sarcina pozitiva se deplaseaza in sensul cimpului, iar sarcina negativa in sens contrar cimpului.

2.3. POLARIZATIE.

SARCINI

DE POLARIZATIE

Pentru a caracteriza starea locala a corpurilor masive polarizate (care corrtin dipoli) se utilizeaza 0 marirne vectoriala P, care este densitatea de volum a dipolilor, numita polarizaiie sau intensitatea de polarizare, definita deci prin rela tia P
=

lim
av--+o

~ Pi =
Ll.V

dp
dV

(2.8)

unde 2: reprezinta suma vectoriala a mornentelor eleetrice ale dipolilor cuprinsi in elementul de volum L\ V. Aceasta limita se ia pentru cazul cind L\ V se restringe la un punet. Se considera volumul unui corp polarizat (fig. 2.4, a) pe care 11 impartim in elemente de volum, care pot fi considerate ca fiind niste dipoli. Considerind 0 suprafata inchisa 2:, ea va ave a exces de sarcini (la noi negative). Acest exces este determinat numai de frontiers, care intersecteaza dipolii, deoarece sarcinile dipolilor din interior au suma nula. Pentru un element de volum (fig. 2.4, b) sarcina cuprinsa in interiorul suprafetei 2: este - dqp. Din (2.1) si (2.8) rezulta : _ dqp = sau: -dqp=
3Electrotehnica

Pi

p . dV l

P . dA

cos

<X

l=

P . dA .cos a,

(2.9)

P . dA.

(2.10) 33

b
Fig. 2.4.

Prin integrarea

relatiei (2.10) rezulta :

qPr;= - fr;P

. dA.

(2.11)

Aceasta este sarcina de polarizatie din interioru1 suprafetei 1:. Sarcina care se afla in exterioru1 suprafetei este: (2.12) Daca se introduce notiunea de densitate superficiala a sarcinn de polarizatie, se objine:
dqp __ PsP = dA = P

, n,

(2.13)

(n este versoru1 normal 1a suprafata dirijat in sensu1 cimpului polarizant). Relatia (2.13) arata ca vectorul polarizatie Peste numeric ega1 cu densitatea superficial a a sarcinii de polarizatie PsP' Aceasta relatie ne permite sa stabilim si unitatea de masura pentru polarizatia P: coulomb pe metru patrat (elm!),

2.4. INTENSITATEA
IN INTERIORUL CORPURILOR

CIMPULUI POLARIZATE.

ELECTRIC INDUCYIA ELECTRICA

Pina acum (cap. 1) s-a definit numai intensitatea in vid Ev, prin relatia Ev

cimpului

electric (2.14)

= l' Ii lm-,
q_O q

unde F este forta care sc exercita asupra unui mic corp de proba incarcat cu 0 sarcina q. Aceasta definitie se poate extinde ~i in cazu1 corpurilor polarizate,

34

Daca ill interiorul corpurilor polarizate (fig. 2.5, a) se considera 0 cavitate. v?-da_ (delim~tata de 0 suprafata inc~isa ~c) in jurul punctului M, este posibil sa se masoare fort a ce se exercita asupra corpului de proba si sa se defineasca intensitatea cimpului electric din cavitate (suprafata se restringe la un punct) cu relatia ' c

Hcav

q-+O { l:c-+M

lim

F
q

(2.15)

Se constata insa ca aceasta marime (Hcav) depinde de forma cavitatii I:c, oricit de mica ar fi ea, iar cimpul electric din cavitate se poate scrie sub forma (2.16) unde H' este "dmpul de calcul" existent in corpul polarizat inainte de practicarea cavitatii vide (cimp care poate fi calculat prin suprapunerea efectelor, vezi par. 1.3, considerind atit contributia sarcinilor libere, cit si a celor de polarizatie), iar Hpcav este cimpul prod us de sarcinile superficiale de polarizatie de pe suprafata ~c. Pentru a defini cimpul electric in substanta, conform relatiilor (2.15) ;;i (2.16), este necesar a practica 0 cavitate in asa fel incit contributia sarcinilor de polarizatie de pe suprafata I:c sa fie nula la producerea cimpului, deci sa avem Epcav = O. Aceasta cavitate se ia sub forma unui canal cilindric foarte lung si cu raza foarte mica, axul canalului fiind dupa directia vectorului polarizatie P (fig. 2.5, b). In aceasta situatie, contributia sarcinilor de polarizare de pe bazele cilindrului sint neglijabile deoarece ariile acestora sint inifiniti mici de ordinul doi, iar densitatea sarcinii de polari-

b Fig. 2.5.

35

zatie de pe aria laterala este zero, deoarece aici (rel. 2.13) vectorii P si n sint perpendiculari. Rezulta t; cav = 0 si cimpul din canal devine egal cu cimpul de calcul (rel. 1.16). Cu aceste precizari, ~e defineste intensitatea c£mpului electric E intr-un punct din substanta ca fiind egala cu intensitatea cimpului electric din vidul unui mic canal extrem de subtire orientat in lunguL directiei locale a vectorului polarizatie P:
E

= E'

Ecanall(P.

(2.17)

0 marime derivata, definita cu ajutorul vectorului intensitate cimp electric E, este tensiunea electrica intre doua puncte A si B :
Fig. 2.6

UAB

J E·
B A

elS,

(2.18)
B AB

care

generalizeaza

definitia

data in vid

(U

=~ Ev
A

dS) .

In situatia in care se practica in substanta polarizata 0 cavitate vida de forma unui cilindru foarte plat (inaltimea sa mult mai mica decit raza bazei) numit fanta, orientata cu fetele bazelor perpendicular pe directia vectorului P (fig. 2.6), se defineste in vidul acestei fante 0 marime numita inductie electrica D. Se nume!jte inductie electricd i5 marirnea de stare a cimpului electric nnmeric egala cu produsul dintre permitivitatea vidului Eo si vectorul cimp Efanta.L Ii din vidul unei fante foarte mici orientata transversal fata de directia locala a polarizatiei P:

15 = Eo

Efanta.LP..

(2.19)

In cazul acestei cavitati, apare pe fetele interioare ale cavitatii sarcina de polarizatie cu densitatea superficial a PsP = p. (vezi rel. 2.13). Din punctul de vedere al cimpului produs de sarcinile de polarizatie, perturbatia introdusa prin practicarea acestei fante este maxima. Aceasta Ianta poate fi privita ca un condensator plan, pentru care (vezi fig. 1.18 si rel. 1.66) cimpul in exterior este zero, iar in interiorul fantei "dmpnl de calcul" este:

E-' pfanta.LP

n-

-PsP
eo

= -,
eo

(2.20)

Introducind

(2.19) si (2.20) in (2.16), se obtine :


- = Efanta.LP
Eo

= E'

-+ p -.
&0

(2.21)

36

Rela tiile (2.17) si (2.21) definite in substanta prin practicarea unor cavitati vide in jurul unui punct, avind formele particulare din figurile 2.5, b si 2.6, permit determinarea valorii locale a cimpului electric din cavitate pentru orice forma a cavitatii. De aceea, caracterizarea starii locale a cimpului electric in substanta polarizata se poate face complet numai cu ajutorul a doua marimi vectoriale de stare: intensitatea dmpului electric E ~i induc/ia electricd 15. Iriductia electrica 15 se mai numeste 9i deplasare electricd, Din (2.21) rez1!!ta unitatea de miisura a inductiei electrice (aceeasi ca si a polarizatiei P) : coulomb pe metru patrat (Cjm2). o marirne derivata, exprimabila cu ajutorul inductiei electrice, este fluxul electric ~ definit prin integrala de suprafata

s.:

~s =

~sD . dA,

(2.22)

si care se mascara in coulomb (C).

2.5. UNELE LEGI GENERALE $1 DE MATERIAL. PARTICULARIZARI

Electrostatica cuprinde studiul starilor electrice invariabile in timp. Pentru a caracteriza macroscopic stare a electrosiaiicd a corpurilor sint necesare doua marirni primitive: sarcina electrica q 9i momentul electric p. Pentru a caracteriza macroscopic starea locald a dmpului electrostatic in substan/a sint necesare doua marimi : intensitatea cimpului electric E si inductia electrica 15, introduse in studiu cu ajutorul marimii primitive EIJ (intensitatea cimpului electric in vid). Irrtre marimile de stare ale corp uri lor 9i marimile de stare ale cimpului electrostatic exista relatii de legatura, care devin axiome si sint verificate de experienta in cazul eel mai general (regimul variabil). Aceste relatii de legatura (legi) sint : legea polarizatiei tempo rare ; legea legaturii dintre vectorii D, E si P; legea fluxului electric. 2.5.1. Legea polarizatiei temporare

ca numai polarizatia temporara poate fi exprimata in functie de intensitatea dmpului electric. Se constata experimental ca in medii dielectrice liniare
si izotrope exista 0 relatie de proportionalitate tatea cimpului electric: intre polarizatie si intensi-

Din interpretarea

microscopica a polarizatiei electrice (par. 2.1) rezulta

PI =

EO

Xe • E,

(2.23)

relatie numita legea polariza/iei temporare. Aceasta este 0 lege de material, deoarece intervine constanta de material Xe' numita susceptivitate (marime adimensionala, pozitiva), dependenta de natura materialului. in medii neliniare, Xe depinde si de intensitatea cimpului electric E. 37

In medii neomogene, Xc are valori diferite in diferite puncte de pe 0 anumita directie. In medii anizotrope, Xe are intr-un PUllet din material valori diferite i~l fu£.ctie de directia cimpului E. Rezulta ca in medii anizotropevectorii E si P nu mai sint coliniari 91deci Xe capata calitatea de tensor (PI = eo'

. Xc . E).

2.5.2. Legea legaturii intre vectorii

is, E ~i P

Suma vectoriala dintre polarizatia P si intensitatea cimpului electric multiplicata cu perrnitivitatea vidului eo este egala in orice moment si in orice punet cu inductia electrica Jj : Jj
= eo

+ P.

(2.24)

Aceasta lege rezulta, in cazuri particulare, dill (2.17) si (2.21), dar ea este 0 lege generala, verificata experimental in cazul regimului nestaticnar. ._ Iripractica aceasta lege, pentru materiale fara polarizatie permanenta (P = P, ; P p = 0), combinata cu (2.23) conduce la relatia (2.25) in care e este 0 marime de material numita permitivitate, dependenta de natura materialului, de temperatura etc. si se mascara ca si eo in farad pe metru (F/m). Marimea e,
= _:_ =

"'0

+ x.
eo

(2.26)
1 41t"• 9.109

(reamintim valoarea constantei universale

farad/rnetru numita

permitivitatea vidului), se numeste permitivitate relatiud sau constanta dielectrics a materialului. in tabelul 2.1 se dau perrnitivitatile relative pentru citeva materiale dieleetrice, la 20 DC si 760 torr. in general, permitivitatea relativa (marime adimensionala) pentru majoritatea materialelor dielectrice este cuprinsa intre 1 -;-.10.
Tabelul
Materialul Materialul

2.1

£,

Aer Apa distilata Baehelita Cauciuc Clorura de polivinil Diamant Izolatia eablurilor telefonice Izolatia eablurilor eleetriee

1,0006

81 4,5-;-.5,5
3 -;-.6 3,4

5,7 1,5-;-.2 3 -;-.4,3

Marrnura Miea Parafina Prespan Pertinax Polistiren Portelan Ulei de transformator


Stic1li

8 -;-.10 4,5 + 7,5


1,9-;-.2,3

3+5 3,5 -;-.7 2,5 5,5+6 3,4+6 2,2+2,5

38

o
Fig. 2.7.

Fig. 2.8.

Exista insa 0 categorie de materiale, numite feroclcctrice (sarea Seignette, titanatul de bariu etc.), care in anumite conditii de cimp si de temperatura au permitivitati relative de ordinul miilor sau zecilor de mii. In cristalele sarii Seignette, polarizarea intensa se observa in special in directia uneia din axele sale cristalografice, deci sarea Seignette este un material anizotrop. In plus, materialele feroelectrice sint neliniare (permitivitatea depinde foarte mult de intensitatea cimpului electric) si prezinta histerezis. Dad se traseaza grafic variatia inductiei electrice in functie de intensitate a cirnpului electric, pentru un material feroelectric care nu a mai fost polarizat, se obtine caracteristica neliniara D f(E) din figura 2.7, numita caracteristica de prima polarizare, din care se poate determina si permitivitatea
e;

In cazul unei variatii periodice a intensitatii cimpului electric, intre limitele +Etn si - Em' se pune in evidenta fenomenul de histerezis electric, cind caracteristica D = f(E) nu coincide la descresterea cimpului electric cu caracteristica corespunzatoare cresterii cimpului electric (fig. 2.8). Din acest grafic se mai evidentiaza ~i prezenta unei polarizatii permanente corespunzatoare inductiei remanente D, [obtinuta pentru E = 0).
2.5.3. Legea fluxului electric

= -. E

Fluxul electric (rel. 2.22) printr-o suprafata inchisa este egal cu sarcina electrica aflata in interiorul acelei suprafete : (2.27) Aceasta relatie reprezinta forma integral a a legii fluxului electric. Normala la suprafata ~ se considera orientata spre exterior, astfel incit pentru sarcini pozitive fluxul este pozitiv (liniile lui Dies din suprafata), 39

iar pentru sarcini negative f1uxu1 este negativ (liniile lui D intra in suprafata ~). Aceasta lege (rel. 2.27) este verificata experimental in cazu1 ce1 mai general a1 regimu1ui nestationar ; ea este 0 lege generala. In particular (in electrostatic a) 1egea f1uxu1ui electric este 0 generalizare a teoremei lui Gauss. Daca se considera cimpul electric produs atit de sarcini e1ectrice qr. (libere), cit si de sarcini e1ectrice de polarizatie qpr., teorema lui Gauss (rel. 1.26) ia forma
'Yr.

J. E·

dA

2_ (qr. +qpr.),
£0

(2.28)

care cu (2.12) se scrie:

fr. (eo£
Conform (2.24) se obtine :

+ }5)

. dA

= qr.

(2.29)

(2.30) ceea ce reprezinta 1egea fluxu1ui electric, unde qr. este numai sarcina electried (lib era) din interioru1 suprafetei ~. Relatia (2.30) permite sa interpretam inductia electrica ca si 0 densitate de suprafata a sarcinii e1ectrice (libere), prin analogie cu (2.13), care interpreteaza polarizatia P ca 0 densitate de suprafata a sarcinilor de polarizatie (legate). Cu (2.25) se obtine din (2.30) relatia (2.31) care in vid capata forma (1.26):
't'r.

J.

e; dA

=~,
&0

Deoarece e > eo (vezi si tabe1u12.1) rezulta ca intensitatea cimpului electric in vid este mai mare decit intensitatea cimpului in substanta t: Acest 1ucru se explica prin aparitia pe suprafata corpuri1or incarcate, cu sarcini, a unor sarcini de polarizatie ale mediu1ui, care .meutralizeaza" partial sarcini1e proprii ale corpului (fig. 2.9). Forma local a a 1egii f1uxu1ui electric se obtine din (2.30), raportind atit membru1 intii cit si membru1 a1 doilea a1 acestei relatii 1a vo1umu1 V r. (marginit de suprafata inchisa ~) si trecind apoi 1a limit a :

n,

vl; ..... O

' l1m=, h D .

dA

V I:

vr. ..... VI: O

1· qr. 1m -,

(2.32)

Fig. 2.9.

Considerind restringerea suprafetei ~ 1a un punct, limita din membru1 intii at rela-

40

tiei (2.32) se numeste divergent a vectorului D (se noteaza div D), iar limita din membrul al doilea este densitatea de volum p. a sarcinii electrice, astfel ca relatia (2.32) se scrie: div D
=

P.,

(2.33)

care reprezinta forma locala a legii fluxului electric. In coordonate carteziene, divergent a are expresia di D __ lV unde Dx, D; si D,
iJDx

ax

+ -aDy + -,eo,
ay oz

(2.34)

sint componentele vectorului fj dupa cele trei axe.


iN CIMP ELECTROSTATIC

2.6. CORPUL CONDUCTOR

Conductoarele fiind caracterizate prin existent a unui numar important de sarcini electrice libere care se pot deplasa ordonat dind nastere unui curent electric de conductie, rezulta ca regimul electrostatic in conductoare poate fi realizat numai daca rezultanta tuturor fortelor care actioneaza asupra sarcinilor din conductoare este nula. Dar in conductoare accelerate sau neomogene din punct de vedere fizic :;;ichimic (conductoare incalzite neuniform, sisteme de conductoare cu diferite concentratii de impuritati etc). pot actiona asupra sarcinilor electrice libere (electronii din metale sau ionii din solutii) si forte de natura neelectrica Pnell. Raportul dintre forta neelectrica si sarcina se numeste conventional dmp electric imprimat E. (cimp strain, cimp electromotor) :

E,

= Fneel
q

(2.35)

Din punctul de vedere al fortelor rezultante (de natura electrica P si de natura neelectrica F"eel) un conductor se va afla in regim electrostatic daca este indeplinita conditia

P
adica

+ F"eel + Hi

= 0,

(2.36) (2.37)

0,

numita condiiia de echilibru electrostatic. Relatia (2.37) este 0 forma particulara a legii conductiei electrice (vezi cap. 6). Daca ne referim numai la conductoare omogene si neaccelerate (Hi = = 0), conditia de echilibru electrostatic se scrie:

£=0.

(2.38)

Legat de comportarea unui conductor omogen introdus in cimp electrostatic apar unele fenomene importante din punct de vedere practic : fenomenul de influenta electrostatica, efectul de ecran etc.
41

Se presupune un cimp electric omogen Eo (fig. 2.10, a) in care urrneaza se introduca un corp din material conductor neincarcat initial cu sarcina. Sub actiunea cimpului electric exterior Eo, sarcinile libere din conductor se deplaseaza creind un cimp electric propriu Ep (fig. 2.10, b). Acest fenomen de incarcare cu sarcini de semn contrar a diferitelor zone din materialul conductor introdus in cimp electrostatic se numeste influenfii electrostaticii (sau inductie electrostatica). Deplasarea sarcinilor din conductor are loc in asa fel incit cimpul electric exterior impreuna cu cimpul electric propriu sa dea rezultanta nula in interiorul corpului conductor, adica sa fie indeplinita conditia de echilibru electrostatic in orice punct din conductor:

sa

Eo

+ Ep

= 0.

(2.39)
=

Ep se obtine cimpul electric rezultant

Prin compunerea cimpului electric exterior

interiorul conductorului cimpul rezultant este nul in orice punct, iar in exteriorul conductorului cimpul rezultant nu mai este omogen (liniile de cimp nu mai sint paralele si echidistante). Suprafata corpului conductor fiind in regim electrostatic 0 suprafata echipotentiala, inseamna ca liniile cirnpului rezultant vor fi perpendiculare pe suprafata corpului conductor. Procesul de incarcare prin influenta a corpurilor conductoare dureaza un timp extrem de scurt (sub 10-12 s, in cazul metalelor). Daca in aceasta situa tie (fig. 2.10, c) corpul conductor este sectiona t (perpendicular pe liniile de cimp) In doua parti izolate intre ele, cele doua parti ramin incarcate cu sarcini de semne contrare si dupa suprimarea cimpului exterior. Se obtine astfel incarcarea prin influenta a corpurilor, utilizata in practica in masinile electrostatice. Dad corpul conductor din figura 2.10, c are un gol in interior (0 cavitate) in care nu se afla sarcini electrice, cimpul rezultant din acest gol este de asemenea nul. Anularea cimpului electrostatic dintr-o cavitate practicata intr-un corp conductor se numeste efect de ecran. Efectul de ecranare [impotriva cimpurilor electrice exterioare) este folosit atit in constructia aparatelor electrice de masura si a elementelor schemelor de masurare, cit si in energetica. In acest scop, aparatul care trebuie ecranat este introdus intr-o carcasa metalica inchisa denumita ecran. Experienta arata ca pentru ecranare este suficienta numai 0 sit a din material conductor. Un rol asemanator (de ecranare) are invelisul metalic protector al cablurilor, eliminindu-se influenta electrostatica a cablurilor de transmisie a energiei electrice asupra liniilor aeriene de telecomunicatii.

Eo cu cimpul electric propriu Eo + Ep (fig. 2.10, c). in

Fig. 2.10.

42

2.7. SUPRAFETE DE DISCONTINUITATE


IN CIMP ELECTRIC. REFRACTIA LlNIILOR DE CIMP

Se considera doua medii omogene cu perrnitivitatile E:l si E:2 (fig. 2.11). Dad consideram un cilindru foarte plat, cu aria bazei ~A si inaltimea ~s (aria bazei este mult mai mare decit aria Iaterala), aplicind legea fluxului electric pe suprafata totala ~ a cilindrului, avem:

Pr. D . dA = qr. = 0,
deoarece nu exista sarcini libere in interiorul suprafetei ~ considerate. N eglijind fluxul prin suprafata laterala a cilindrului, integrala de mai sus se scrie: (2.40) sau: (2.41) care devine: (2.42) Relatia (2.42) SPUllC ca : la trecerea dintr-uu mediu in altul, componentele nonnale ale inductiei se conserva. Considerind un coutur inchis r (fig. 2.12), In regim electrostatic putem scrie: (2.43) Descornpunind integrala si neglijind contributia portiunilor care slut perpendiculare pe suprafata de separatie, avem: de contur (2.44) care devine: (2.45) adicii : la trecerea vectorului 11 dintr-un mediu in altul, se conserva com-

Fig. 2.11.

Fig. 2.12.

43

a
Fig. 2.13.

ponenta sa tangentiala. Relatiile (2.42) si (2.45) sint ilustrate in figurile 2.13, a si respectiv 2.13, b. Pentru medii omogene si izotrope se poate scrie : (2.46) Din figura 2.13 avem relatiile : (2.47) Ell
=

E2t

El sin

<Xl

E2 sin

Ck2•

(2.48)

Din '(2.46) si (2.47) avem : (2.49) impartind ultima egalitate din (2.48) la (2.49) se deduce relatia :
tg act = tg ac2
£1 £2

sau

tg ac1 = ~. tg ac. £.

(2.50)

Aceasta relatie reprezinta teorema refractiei liniilor de cimp : la trecerea dintr-un mediu in altul, liniile de cimp sufera 0 refractie, astfel incit, dad mediul in care tree liniile are £2 > £11 liniile de cimp se vor indeparta de normala,

2.8. METODELE

ELECTROSTATICII

in electrostatic a problema fundamental a consta in determinarea intensitatii cimpului si potentialului punctelor din spatiu in care se exercita actiunea cimpului electric, dad se cunosc distributiile de sarcini pe conductoare 9i pozitia relativa a conductoarelor. 44

2.8.1. Metoda directa Se determina intensitatea cimpului electric fo1osind principiul superpozitiei cimpurilor (relatia 1.20, in care s-a inlocuit pentru substanta e:o cu e: si cu E): .

n,

= -1

47ts

[~R p. - dV
R3
V

~ p. - dA R
R3
A

+ ~ PI R3 ds + ~ R~ Rk -R L.J q~ -] k=l C

(2.51)

Odata calculat cimpul cu aceasta relatie potentialul se determina cu relatia (2.18) :

VA =
Exemp1e de aplicare

r~
P A

'ds.

a aeestei metode au fost date in par. 1.7.

2.8.2. Calculul cimpului folosind teorema lui Gauss

Aceasta metoda se utilizeaza pentru corpuri care prezinta simetrie, in care caz este usor de efectuat integra1a (1.26), care in substanta capata forma (2.31):

de unde rezulta expresia cimpului, apoi potentialul


2.8.3. Metoda

cu relatia (2.18).
electrostatic

bazata pe teorema potentielului

Se calculeaza mai intii potentialul cu relatia (1.53), scrisa in substanta


{e: = eo) :

V = -1

[~
V

47t~

d p -V
V

r + .1 I
A

Ps -dA
R

+~
C

PlR

ds

n q,,] + L: Rk
k-l

(2.52)

apoi cimpul se calculeaza eu relatia (1.50):

E = -grad

V.

(2.53)

Dupa cum s-a precizat 9i in par. 1.6, relatia (2.52) nu este valabila decit pentru distributii de sarcina pe corpuri cu dimensiuni finite, pentru care se poate considera V 00 = O. 45

2.8.4. Metoda rezolvarii ecuctiilor lui Laplace ~i Poisson Se plead de la forma locala a legii fluxului electric (2.33 si 2.34) :

aDx ax
care se mai poate scrie (D
=

+ aDy + aDz
ay

_ az - Pv, _
Pv

eE) si sub forma:

a;
= _ av. ax'

aEx

+ aEy + aE.

a;
y

Tz---;·

Explicitind componentele Ex, E; si E, ale vectorului intensitatii cimpului electric E in functie de potentialul V prin relatiile (1.48): E
x

= _ av. ay"

= _ av az '
(2.54)

se obtine ecuatia lui Poisson:

iJ2V + a·v ax' ay2

+ a·v

_ Pv iJz' - - --; .

Membrul intii al acestei ecuatii se scrie simbolic sub forma:

(~+~+~)V=~V ax' ay2 az'


si se citeste laplacian de V, astfel cii ecuatia lui Poisson este:

~V=-!:!.
1.53),

e: electric coulombian (vezi

solutie a ecuatiei Poisson este potentialul V


=_1_ ( pvdV .

"7te:)

in domeniile in care lipsesc sarcinile electrice (Pv = 0) ecuatia devine:

(2.54) (2.56)

si se numeste ecuatia lui Laplace. Rezolvarea ecuatiei Poisson sau Laplace se poate efectua numai de la caz la caz, folosind metode in general aproximative. De exemplu, in cazul unui cimp plan paralel, cum ar fi la un condensator plan cu distant a intre armaturi foarte mica, ecuatia lui Laplace devine:
-

a-v ax'

=0

(2.57)

care prin doua integrari consecutive conduce la solutia : V = s,«

+k

2•

46

Constantele k1 si k2 se deterrnina din conditiile la limita : x x

=
=

0; V(O) 1; V(l)

=
=

0 (potentialul

placii negative)

U (tensiunea aplicata placilor),

de unde:

Cu aceste constante, potentialul condensatorului plan este:

V al unui punct oarecare din dielectricul V=-

u
1

·X

'

(2.58)

unde x este distants de la punctul considerat pina la placa negativa, iar l este distanta intre placi. 2.8.5. Metoda cprcximcrii liniilor de cimp

Se poate uneori aproxima spectrul Iiniilor de cimp prin linii drepte si arce de cere. Ca exemplu (fig. 2.14) se cere sa se afle tensiunea intre doua placi metalice ca in figura, incarcate cu sarcini egale si de semn contrar, Cimpul se aproximeaza asa cum se vede in figura prin linii drepte ~i arce de cere racordate. Tensiunea intre placi va fi:
(2)

Un

~E . ds
(1)

E(D

+ 7tX).

(2.59)

Se aplica legea fluxului electric:


a

q=

~T.

eft . dA = 20. ~ E ·1· dx,


o

(2.60)

unde l: este suprafata unui paraleliped ce imbraca strins placa (1) (deci ambele fete ale ei). Din (2.59) si (2.60) rezulta :

s= 2el C_!!~_dx = 2el Uu In (E +

to

+ -] I" = 2e1U o
de unde: U12 =

)D+7rx

7'C

12

ID+ n--

7'C

7'Ca -,

q7'C
D na 2 e1 . In_--'--_ D

(2.61)
Pig. 2.1-i.

47

2.8.6. Metoda imaginilor electrice pentru determinarea cimpului ~i potentiolului Metoda se aplica in cazul in care exista corpuri incarcate in prezenta unui conductor de suprafata mare. Metoda se bazeaza pe urmatorul artificiu: se inlocuieste suprafata conductoare ~ (echipotentiala) cu un sistem de sarcini q;, q~, .... numite imagini, de valori si pozitii astfel alese incit sistemul rezultant (qv q2' q3' ... impreuna cu qt, q;, q; ... ) sa produca un astfel de cimp incit suprafata ~ sa rarnina echipotentiala. Astfel problema determinarii cimpului si potentialului creat de sarcini in prezenta unei suprafete conductoare se reduce la problema determinarii lor pentru un sistem mai complex de sarcini dar mediul este omogen. Vom aplica metoda pe citeva exemple. 2.8.6.1. Cimpul produs de dona eonduetoare eilindriee, paralele, nefiliforme, Ineareate eu sareini opuse (ql = - q! = q). Consideram in figura 2.15 conductoarele ca avind razele Rl si R 2' Fie care conductor e 0 suprafata echipotentiala a carei ecuatie (1.77) este verificata pentru valorile C1 si C2 corespunzatoare razelor Rl 9i R 2 ale celor doua conductoare metalice nefiliforme. Se inlocuieste sistemul celor doua conductoare nefiliforme prin doua conductoare fiIiforme (numite axe electrice), care produc un cimp ale carui suprafete echipotentiale sint cilindrii determinati mai sus. Se cere sa se determine pozitia axelor electrice (conductoarele fiIiforme 1 si 2). In figura 2.15 se dau Rv R2 si d si se cere 51' 52 si a. Din figura 2.15 rezulta urmatoarele relatii :
-2--C1 -

2ac1

-R
1

l'

. ~-

c: -

1
C~

R2
=

a -.--C1 -

C~+1_5'
1

1,

+ a--.1 C: - 1

52

(2.62)

(2.63) Eliminind
C1

din 5 v R 1 si c 2 din 52' R 2, se

btin rela tiile : (2.64) (2.65)

5i - R~ = a2 5i - R~ = a2•

Fig. 2.15.

48

Scazind (2.64) si (2.65) avem:

5i - 5i
Din (2.63) 9i (2.66) se obtine :

Ri -

R~.

(2.66)

_R~-m
1-

+d2
2d

(2.67) (2.68)

5_
2-

R~ _ R~+d2
2d •

Din (2.64) avem: (2.69) sau:

Relatiile (2.67), (2.68) si (2.70) au rezolvat problema enuntata, adica sistemul celor doua conductoare nefiliforme, de raze Rl 9i R2, se inlocuieste cu conductoare filiforme situate la distant a 2a, care produc acelasi cirnp ca 9i conductoarele reale. Odata fixata pozitia axelor, conform figurii 2.15, se determina potentialul punctelor din spatiu cu relatia (1.74), adica : (2.71) sau:

VA

2i_ln
211:
EO

../(x ../(x

+ a)2 + y2 _ a)2 +
yl

(2.72)

Cimpul se poate calcula apoi cu (1.50). Potentialele celor doua conductoare se deduc" din relatia (2.72) daca punctul A se muta in punctele M si respectiv N (fig. 2.15). Se obtine :

V_PI M--

211:

1n _a ___:_+_S_:lc...-_R..:..l
EO

a _ Sl

+ R1

(2.73)

Dad

conductoarele

sint identice (Rl 51


=

= R2 =
=2
d

R), avem:

52

(2.74)

4_

Elcctrotehnidl

49

iar potentialele

celor doua VM
= -

conductoare sint :

VN

- ..ja" =-Pl-ln 2lts

4R"

a +- 2 -

- ..ja. 2

2 1

4R2 -

(2.75)
R

Pentru

R?~ -a ~ 2'

avem: -V"'" VM-N=-

PI 1n--. R 2ltEO R

a-

(2.76)

Tensiunea intre cele dona conductoare

este: (2.77)

2.8.6.2. Cimpul ~i potentialul prod us de un conductor nefiliform, paraleI eu pamlntul (fig. 2.16). Pentru a calcula cimpul si potentialul unui punct A din acest cimp vom inlocui sistemul conductor - pamint cu un sistem de doua conductoare identice situate simetric fat a de pamint si care produc impreuna un cimp astfel inch suprafata pamintului (hasurata in figura) sa aiba potentialul nul. Al doilea conductor (desenat cu linie intrerupta) se numeste imaginea electric a a primului conductor fat a de pamint si va fi incarcat cu sarcina opusa. Axele electrice ale acestor conductoare sint definite de distanta a, care, cu (2.74), este: a
1 =-

t -yd2 - 4R2.

(2.78)

Potentialul punctului A este dat astfel de (2.72). Potentialul conductorului fata de parnint este dat de (2.75), iar pentru R ~ -,
2

de (2.76). se cunoaste

Cirnpul se poate calcula cu relatia generala (1.50) dad potentialul.


y

Fig. 2.16.

50

2.8.6.3. Ctmpul ~i potentialul produs de dona eonduetoare paralele eu pamtntul (fig. 2.17). Conductoarele 1 !;;i 2 incarcate cu sarcini de distributie liniara PI !ji - P,

se ami la distanta

h = !:_ de pamint,
2

au

/]=1

razele egale cu R si distanta intre axele conductoarelor este D. Se reprezinta imaginile lor electrice fata de pamint (1' 9i 2') incarcate cu sarcinile - PI si respectiv PI· Potentialul unui punct A din cimp se calculeaza prin superpozitie si conform (1.74) va avea expresia:

Fig. 2.17.

(2.79) Particularizind relatia (2.79), se gaseste potentialul celor doua conductoare. Pentru conductorul 1 avem:
r1 = R;
r2

~ d;

r~ ~

D;

r~ ~

~D2

+ d2.
(2.80) al doilea: (2.81)

Din (2.79) rezulta : VI = ____£.!__ 111


21tEo

d.D R .JD2 + d2

1n mod analog se gaseste potentialul V2 =--In


21tEo

conductorului
R.JD2+d2

PI

s .D
PI

Tensiunea intre conductoare este: U12 Cimpul


=

VI -

V 2 = --In
1I"Eo

R .JD2

s .D . + d2

(2.82)

se poate calcula din (2.79) cu formula (1.50).

51

CAPITOLUL 3.

CAPACITATE ElECTRICA

Se considera un sistemde n conductoare omogene in prezenta pamintului (fig. 3.1), situate intr-un mediu liniar (e constant) si neincarcat (Pv = 0). Cirnpul electrostatic al sistemului considerat este complet determinat fie de sarcinile conductoarelor (ql> q2 si q3), fie de potentialele lor (VI' V2 si V3)' fie de sarcinile a 0 parte din conductoare (de exemplu qi si q 2) ~i potentialele celorlalte (V 3)' Cimpul electrostatic produs de doua sau maimulte repartitii de sarcini (in medii liniare) este egal cu suma cimpurilor produse de fiecare repartitie in parte. Valabilitatea acestei afirrnatii deriva din faptul ca relatiile fundamentale ale cimpului . electrostatic sint liniare (in medii liniare). Dad to ate sarcinile unui sistem de conductoare cresc de A ori, potentialele conductoarelor, respectiv potentialul fiecarui punct din spatiu, cresc de A ori.
3.1. CONDENSATOARE

Se numeste condensator un dispozitiv alcatuit din doua conductoare omogene (numite armaturi), incarcate cu sarcini egale si de semne contrare, separate de un dielectric. Capacitatea condensatorului se defineste ca raportul intre sarcina unei arrnaturi si diferenta de potential intre ele:

~
~=O

92' ~

C=

q
VI-V.

= _!f_
Un

>

O.

(3.1)

Acest raport este pozitiv si nu depinde decit de forma si dimensiunile armaturilor si de permitivitatea e a dielectricului. Capacitatea, in sistemul international, se mascara in farad (1 F): C=-=-=1
U lV' q

ic

9'3, ~

(3.2)

~/"'///;:'/777//7h7m7~/7/'//'/

Fig. 3.1.

avind submultiplii : microfarad (lfL F = = 10-6 F), nanofarad (1 nF = 10-9 F) si picofarad (1 pF = 10-12 F).

52

Practic, un sistem de doua conductoare forrneaza un condensator, dad aplicind 0 tensiune intre cele doua arrnaturi, toate linii1e de cimp care plead de pe o armatura ajung pe cealalta. Dad se da condensatorul, cu dielectric omogen, capacitatea sa este 0 functie de marimile geometrice (gv g2 etc), care caracterizeaza forma, dimensiunile si pozitia relativa a armaturilor si este proportionala cu permitivitatea E a dielectricului:

E•

j(gl'

g2, "',

gn).

(3.3)

In cazul mediilor dielectrice neornogene, cind In diferite domenii perrnitivitatea dielectricului este diferita (Ev E2, ... , En), capacitatea este 0 functie de forma:

In medii liniare (permitivitatea E b independenta de cimp) capacitatea unui Fig. 3.2. condensator nu depinde nici de tensiunea aplicata la borne nici de sarcinile de pe armaturi. Aceasta afirrnatie se poate verifica experimental. Se incarca condensatorul sub diverse tensiuni si se mascara sarcinile electrice. Se obtine caracteristica q = j(U) a c~ndensatorului (fig.3.2, a), care este o dreapta ce trece prin origine, avirid panta egala cu capacitatea condensa torul ui. In medii neliniare (materialele feroelectrice) caracteristica q = j(U) a condensatorului (fig. 3.2, b) este asemenea cu caracteristica D = j(E) a dielectricului neliniar dintre arrnaturi. In acest caz capacitatea con densatorului depinde de tensiunea aplicata intre arrnaturile sale. Se defineste o capacitate statica Cs cu relatia : C=i.
s

(3.5)

;;i

capacitate

dinamica

(diferentiala) Cd=~'
dU

Cd cu relatia :
(3.6)

3.2. CALCULUL CAPACITATILOR

Calculul capacitatii celor mai simple condensatoare se efectueaza in urmatoarele etape: - Se considera armaturile incarcate cu sarcinile +q si -q.
53

- Se calculeaza intensitatea cimpului E intr-un punet dintre annaturi, sau potentialele celor doua armaturi VI si V2•
(2)

Se calculeaza tensiunea Se deterrnina capacitatea

U12

VI

V2 =

~
(I)

ds.

cu relatia :

C=L
Exemple a) Capacitatea condensatorului plan Se presupune mediul omogen, izotrop l1i Iiniar, lipsit de polarizatie permanenta. Pentru uniformizarea cimpului (eliminarea efectului de capat), condensatorul se prevede cu un inel de garda (fig. 3.3). Etapele de calcul sint : Se considera ql = q l1iqa = -q. cimpului intre armaturi, data de relatia (1.66), este E = L, Ae este suprafata armaturii. - Tensiunea lntre placi (armaturi) va fi: Intensitatea
(2) (2)

unde A

Un

= ( If . ds = ( L.
(I)

(I)

JEA

ds

= L .d,
eA

(3.7)

unde d este dlstanta dintre armaturi. Se determina capacitatea cn relatia (3.1) :

c= -=-Uu

e· A d

(3.8)

Din aceasta relatie rezulta lIi unitatea de masura a permttivltati! (F/m). b) Capacitate a condensatorului cilindric (fig. 3.4) Etapele de calcul sint : Se consldera : ql = + q; q2 = -q. Se calculeaza cimpul electric: E

e : farad pe metru

_q_ (relatla 1.68). 2rr:erl

[net de garda

Armdiurd

Fig. 3.3.

Fig. 3.4.

54

Se calculeaza tensiunea dintre armaturi :

Capacitatea este deci: (3.9)

Notatiile folosite corespund figurli 3.4. c) Capacitatea condensatorului sferic (fig. 3.5) Etapele de calcul sint : Se considera : q1 = -qa = q. - Se calculeaza cimpul electric: E _
=

_q_ (relatia 1.56).


41tf;r2

Se calculeaza tensiunea intre armaturi :

Rezulta capacitatea: (3.10) d) Capacitatea unei linii bifilare cu 2 conductoare paralel«, infinit de lungi, aflate la distan!a d ~i avind razele R1 §i Ra (fig. 3.6) Se considera : q1 = -qa = q. - Potentialul electric Irrtr-un punct din ctmp este: q r. VA = -In _, conform relatiei (1.74), iar suprafetele echipotentiale sint date de
21tf;1
1'1

relatia (1.75), adica : ~ = const.


1'1

Fig. 3.5.

Fig. 3.6.

55

Potentlalele conductoarelor sint date de relatiile ;


(3.11)

(3.12) Tensiunea tntre conductoare este: (3.13)


Ca pacitatea liniei bifllare rezulta : q C=--=-2m;1

U12

c. In Cz

(3.14)

Trebuie aflate constantele c. ~i Cz. Ele satisfac ecuatia (1.77) (vezi fig. 2.15) :
( C2 + x----a CO -

1)2

+y2= --

2ac . c. - 1

)2

(3.15)

Prin identificare se obtin relatiile (2.62), care rezolvate tn raport cu necunoscutele c. ~i c2 cond uc la relatiile : 5. c. = R. Introcucind
C

"\ /

R~ -

s~

52" 1; c2 = R2 -

s~ V/ m -

1.

(3.16)

(3.16) in (3.14) se determina capacitatea liniei bifilare:


2nd

+ R~ + R~ + ..j(R. + R. + d)(R. In -~~~~~~~~-~~~~~~--~~--~~~~~-~~


d2

+ R2 -

d)(R.

R.

+ d)(R.

R2 -d)

(3.17}

2R.R2

Semnificatia marimilor din (3.17) se poate vedea in figura 3.6.

Cazuri partleulare 1. Capacitatea unui condensaior cilindric (axele coincid). In relatia (3.17) se face d = 0 0 btine relatia :
2nd C = --------R~ R~

~i se

In

+m-

--R~

2nd R2 R.
'

(3.18)

2R •• R2

In -

relatie identica cu (3.9). 2. Conductoare paralele ~i egale (filiforme). = R~ d ~i se obtine :


C ~ 2nE.I d2

In relatia
2nd

(3.17) se considera : R.
nE.I d R

R. =

+ 2R2 + d ..jd2
2R2

4R2

d' fu~-

+ 2R' + d2 ~
2R2

(3.19)

56

Fig. 3.7.

Fig. 3.8.

3. Capacitatea dintre un fir conductor ii piimint (fig. 3.7). In acest caz, in relatiile (3.16) se face trecerea la limita, deoarece R. -. C() .'Ii 5. -. C() si notind 51 = h ~R1 = R, avem:
(3.20)

c. = 1. Relatia (3.14) devine:


27tel C=--=--. 27tel

(3.21)

Inc.

C1

InR

21t

(3.22)

3.3. TEOREMELE

CAPACITATILOR

ECHIVALENTE

Prin definitie, capacitatea echivalenta a unei grupari de condensatoare este raportul dintre sarcina absorbita de la sursa pe la una din borne ;;i tensiunea sursei, dad initial toate condensatoarele erau descarcate : C
e

=-~ UAB·

(3.23)

In cazul conectdrii in paralei a mai multor condensatoare (fig. 3.8). deoarece tensiunea la bornele lor este constanta, ele se vor incarca cu sarcini, date de relatiile :
ql = ClUAB;

q2 = C2UAB
qA = ql

...

s, = C"UAB·

(3.24) (3.25) (3.26)

Sarcina absorbita de la sursa pe la borna A este: sau:

+ q2 + ... + q".

Din (3.23) ~i (3.26) se deduce expresia capacitatii legarea condensa toarelor in paralel: C. = Cl

echivalente la (3.27) 57

" + C + ... + C; = E c,
2 k=l

UA8

A~e

In cazul conecidrii in serie (fig. 3.9), deoarece toate condensatoarele se incarca cu aceeasi sarcina:
- q...(, . '1.'1

+9A C,

'9A C~ Fig. 3.9.

ql

q2

= ... =

q"

qA'

(3.28)

tensiunea la bornele fiecarui sator in parte va fi:


1

conden(3.29)

U1=q.A_·C:;

U2=qAc:

•.•

U"=qAc,,

Tensiunea intre bornele A Beste:

+ _1). c
n

(3.30)

Din (3.23) si (3.30) rezulta capacitatea echivalenta la legarea in serie a mai multor condensatoare:
(3.31)

Relatiile (3.27) si (3.31) reprezinta teoremele capacitatilor echivalente.

3.4. RELATIILE LUI MAXWELL PRIVITOARE LA CAPACITATI

in cazul unui sistem de n conductoare, situate intr-un mediu dielectric, omogen, izotrop, liniar ~i in lipsa polarizatiei permanente se constat a ca intre sarcinile (ql> q2' ... q,,) si potentialele conductoarelor (Vl> V 2' , • V ..) exista relatii de legatura liniare si omogene: . Vi
= E!Xi}"
j=l

"

. qj;

(i = 1, 2, ... , n).

(3.32)

Aceste relatii reprezinta prima forma a relatiilor lui Maxwell, prrvitoare la capacitati, in care !Xij se numesc coeficienii de potential. Ei nu depind decit de forma, dimensiunile, pozitia conductoarelor si de natura dielectricului (e:) (nu depind nici de sarcinile si nici de potentialele conductoarelor). Cu ajutorul acestor relatii se pot determina potentialele corpurilor daca se cunosc sarcinile lor si coeficientii de potential !Xij (se poate arata ca !Xij = !Xj;). De exemplu, pentru un sistem de trei conductoare, incarcate cu sarcinile ql, q2 si q3' relatiile (3.32) capata forma:

VI = !XUql
2

+ !X12q2 + (/.13q3 V= + !X~~q~ + Va = !X31ql + !X32q3 + !Xssqa


(/.21ql (/.'}.sqa

(3.33)

58

Relatiile (3.32) pot fi rezo1vate ;>1 invers, adica : qi.


=

j=l

" E Yij

. Vj;

(i

1, 2, ...

n)

(3.34)

Acestea reprezinta a doua forma a relatiilor lui Maxwell, un de Yu (i =J j) sint numiti coeficienti de influenfa electricd, iar Yii sint numiti coeficienti de capacitate electricd (proprie). Coeficientii Y ij sint functie de lXii' deci depind de mediu, de forma, dimensiuni1e conductoarelor 9i de pozitia lor. Nu depind de sarcini si nici de potentials. Se poa te demonstra ca : Yij = Yji; in 10cu1 coeficientilor relatiile : -Yij
=

Yii

>0

§i

Y,j

<0

(i =J j).

(3.35)

negativi se introduc marimile +Yii


=

pozitive date de (3.36)

+Cii;

+Cii·

Coeficientii Cii se numesc coeficienti de capacitate parfiala, sau simp1u capacitapi particle (lntre perechile de conductoare i si j). Pentru trei conductoare, analog ell relatia (3.33), se obtine din (3.34) forma: q1 = YllV1 q2 qa
= =

+ Y12V2 + Y1aVa
(3.37)

Y21V1 + Y22V2 + Y2aVa YS1V1 + Y32V2 + YaaVa

Urrnarind exp1icitarea sarcinilor in functie de tensiuni, adica in Iunctie de diferenta de potential dintre doua conductoare (Uii = Vi - Vj), sistemu1 (3.34) poate fi pus sub alta forma. De exemp1u, prima ecuatie din (3.37), cu notatiile (3.36) se scrie: q1 = Cll(V1 unde: VI VI
=

VI) + C12(V1 C1S)V1 V


2

V 2):+ C1S(V1 VS
=

Va) + (3.38) VI V
0

+ (Cll - C12 -

C12U12 + C13U13 + C10U10, U1a; VI


=

0; VI -

U12; VI -

= U10 si C11 = C10 + C12 + C13•

in cazu1 general, relatia qi


=

(3.38)

se scrie: Vj)
=

L: Cij i=o

(Vi. -

E c; o.; j=o

(3.39)

cunoscuta sub denumirea de cea de a treia forma a relatiilor lui Maxwell (cea mai importanta). Pentru trei conductoare, in prezenja pamintului, relatiile (3.39) capata forma: s. = C10U10 C12U12 C13U13 q2 = C20U20 qa = C30Uao

+ + + C U + C23U23 + Ca1Us1 + Ca2U32


21 21

(3.40)

59

Fig. 3.10.

unde Cij se numeste capacitate parfiala intre perechea de conductoare i si j (Co = Cjj), iar CjO se numeste capacitate parfiala fata de pamint (Vo = 0). Relatiilor (3.40) li se poate atasa schema echivalenta din figura 3.10. Se precizeaza ca aceasta schema echivalenta se refera numai la sarcinile si potentialele conductoarelor, nu ~i la cimpul sau potentialul din jurul cond uctoarelor. Capacitafile de seroiciu dintre perechile de conductoare se definesc ca raportul dintre sarcina unui conductor si diferenta de potential dintre acele conductoare, cind in sistem se impun conditii suplirnentare. Aceste conditii suplimentare se numesc condifii de seroiciu, De exemplu, se cere sa se determine capacitatea de serviciu intre conductoarele 1 ~i 3 din figura 3.10 in urrnatorul "serviciu": ql = -q3 si V 2 = O. In acest serviciu, schema din figura 3.10 se transform a in schema din figura 3.lI. Deoarece ql = -qa, schema poate fi considerata ca 0 retea de coudensatoare alimentata la tensiunea U13• Capacitatea de serviciu devine In acest caz: C.13
=

!f2.
Ula

CIa

(C," (CIO

+ C )(C + Coa) + C12) + (Cao + Cza)


12 SO

(3.41)

obtinuta din teorerna capacitatilor echivalente (C10 )ii C12 sint conectate in paralel; C 23 ~i C30 sint conectate in paralel etc.).
Aplleaue Calculul coeficient.ilor de potential ~i al capacitatii de serviciu a unei linli aeriene bifilare simetrice in prezenta pamintului (fig. 2.17). Raza firului este R, distant a intre fire D, inultimea fata de pamtnt h = -,
2 d

iar sar-

cinile celor doua fire, ql = PI ·1 = q, qz = - PI ·1 = -q, 1 fiind lungimea firelor. Utilizind metoda imaginilor electrice, in paragraful 2.8.6.3 s-au determinat 'potentialele celor doua fire (relatiile 2.80 !ji 2.81) : q V1=--·ln--=,
27tEo •

dD R .jD2

V2

= --

2m:.·l

R.jD2 . In ---=----'---

+d + d2

(3.42)

dD

60

Pentru sistemul de douji conductoare din figura 2.17, relatiile lui Maxwell (3.32) capata forma particulara : (3.43) Avind in vedere simetria configuratiei geometrice a sistemului de conductoare (din care rezulta ctu = ct,,) ~i tintnd cont de conditia de reciprocitate (0:12 = 0:21), din relatiile (3.42) ~i (3.43) se obtin coeficientii de potential:

0:11

= --

27tE:ol

. In

=
2

0:'2

0:12

I = -. 21t€ol

.,fDZ . In -

+d
D

(3.44)

0:21"

Capacitatea de serviciu a unui conductor fata de parnint este (cu Vo


27tE:ol ---__:--dD = C2

0) : (3.45)

= ----'''---V2
-

In ------R .,fD2

+ d2
1t€o~

Vo '

iar capacitatea intre cele doua conductoare, in prezenta pamiutului, este:

c=_...cq,__V, -

V2

In

~-;:======== 2
R.,f D2

dD

(3.46)

+d

CAPITOLUL 4

ENERGIA $1 FORTELE ELECTROSTATICE

4.1. ENERGIA CIMPULUI

ELECTROSTATIC

Pentru a stabili un cimp electric intr-un domeniu a1 spatiului unde acesta era initial nul este necesar sa transportam sarcini e1ectrice din exterior (de 1a CX)) cu care se incarca corpurile. Energia dmpul1d electric este egala cu 1ucru1 mecanic total efectuat pentru transportul acestor sarcini. Pentru a putea defini energia in acest fe1 trebuie sa se fad auumite ipoteze si anume: Se considera mediu1 izotrop, liniar si lipsit de polarizatie permanenta. Operatia de inmagazinare a sarcinii pe conductoare se face foarte lent, pentru a putea considera cimpul ca fiind electrostatic si pentru a nu exista transforrnari ireversibi1e ale 1ucru1ui mecanic efectuat in caldura. - Se considera ca sistemul de conductoare este imobi1 pentru a nu se pierde lucru mecanic pentru deformarea san dep1asarea conductoare1or. in aceste ipoteze se va stabili expresia energiei cimpului electrostatic in functie de sarcina si potentialul conductoarelor ce produc cimpul. Se presupune starea initial a identic nula : qi(O) = 0 9i Vi(O} = 0, iar starea final a data de sarcini1e qv q2, ... , 'l« si potentialele Vv V 2, ••• , Vn• o stare intermediara se va nota prin: q~, q~, ... , 'I» V~, V;, ...
,

(4.1)

Se admite d stabilirea starii finale se face proportional, relatiile :

adica exista
(4.2)

q~ = A . q;; qi

Vi

=A .

V;.

Pentru a trece sistemu1 din starea qi intr-o stare foarte apropiata e necesar sa se cheltuie un 1ucru mecanic pentru deplasarea sarcinii dqj contra cirnpului (fig. 4.1).

+ dqi

62

Fig. 4.1.

Rezulta deci:

dFext = -dF
Diferentiala

-£'dqi.

(4.3)

de ordinul doi a lucrului mecanic efectuat este:

d2L
apoi:

EdF ;=1
n'

ext

dsi=
P.

EE' dqi . ds., .=1


n

(4.4)

dL
Lucrul deci : mecanic

= - {;

dqi ~E' . ds,


0()

= {;

Vi· dqi.

(4.5)

efectuat

va

duce
n

la cresterea energiei sistemului,

dL
Cu relatiile

dW.
n

i=1

L; Vi

. dqi.

(4.6)

(4.2) se obtine dWe


-.=1 '\~ V LJ Ai'

q.' d~ A,

(4.7)

care prin integrare

conduce la:
1n
n

W.= (EVi'
o

).=1

qi . A . d

_!_Ev.·
2.=1

qt·

(4.8}

Relatia (4.8) da expresia energiei inmagazinata in cimpul electric at unor conductoare care au sarcinile q. si potentialele Vi'
Apllcatlc Calculul energiei mmagazinate in cimpul electric al unui condensator. Condensatorul are pe armaturi sarcinile: q, = +q ~i qa = -q ~i potentialele V, ~i Vz care satisfac relatia : V,-Va=U. Din relatia (4.8), rezulta energia: (4.1l) (4.l0} (4.9}

63

Daca se introduce expresia capacitati! C =

!. se mai
U 2 C

poate scrie:

1 1 q~ = - CUD = - • -'

(4.12)

Din aceste din urma relatii se poate spune: dad se mentine tensiunea constanta, energia condensatorului este proportionala cu capacitatea sa, iar daca se mentine sarcina constanta energia este invers proportionala cu capacitatea.

4.2. DENSITATEA DE VOlUM

A ENERGIEI CIMPUlUI ELECTROSTATIC

Relatia (4.8) expnma energia in functie de potentiale si de sarcmi si nu specifica daca ea este localizata pe conductoare sau in dielectric. Se cauta deci exprimarea energiei in functie de marimile de stare ale cimpului (if si D). Fie densitatea de volum a energiei data de relatia :

w; = lim
c.v-+O

l1w. l1v

l1w.,
dv

(4.13)

t:J.v fiind un element

de vol urn, in cimp. Energia cuprinsa in volumul v va fi:

We= ~W;. dv.


v

(4.14) plan, sarcina de pe


0

in cazul particular tura este

al unui condensator

arma(4.15)

Tensiunea electrica dintre armaturi U 12

este

fE .
2 I

ds

E . d.

(4.16)

Introdudnd (4.15) si (4.16) in (4.11) rezulta expresia energiei cirnpului electric din condensa torul plan:

= •

~D
2

.A .E .d

~D
2

. E . v,

(4.17)

unde v este volumul dielectricului dintre armaturi. Deoarece cimpul electric al condensatorului plan (cu ine1 de garda) este omogen, rezulta din (4.13) si (4.17) expresia densitatii de volum a energid:

w; =
64

W. v

2_ D . E.
2

(4.18)

In cazu1 general, cind vectorii D 9i E nu sint coliniari, dens ita tea de vo1um a energiei cap at a forma: W~= _!_D . E,
2

(4.18')

care eu (2.25)

se

mal scrie:
TXT' _ VY e

1 2

r=>:

D2 -=
e:

- <.E2. 2

(4.19)

Cu (4.18), energia cimpului electric (4.14) se scrie: We


=

+~
v

D.

E . dv.

(4.20)

Relatia (4.20), care da expresia energiei dmpu1ui electric, este cea mai general a forma :;i este valabila si in medii anizotrope (dar liniare), precum si pentru sarcini variabi1e in timp. Totodata relatiile (4.18) si (4.19) precizeaza d energia cimpului electric este localizata in dielectric (acolo unde exist a cimp electric) 9i nu in corp uri conductoare (unde cimpul este nul).

4.3. FORTELE ELECTROSTATICE

Pentru distributii de sarcina punctiforrna forte Ie electrostatice se calculeaza cu formula lui Coulomb, 1n cazul general insa, asupra corp urilor se exercita forte si mornente care nu se pot calcula cu formula lui Coulomb. Ele se vor calcula (dupa cum se va vedea) plecind de 1a expresia energiei cimpului. Mai intii trebuie introduse notiunile de coordonate generalizate analog ca in mecanica, ele putind fi: distante, unghiuri, suprafete, volume etc., adica marimi scalare ce caracterizeaza complet configuratia geometrica a unui sistem de corp uri. Variatiei unei coordonate generalizate ii corespunde un lucru mecanic virtual 'dL, dat de relatia : sl:
=

X . dx,

(4.21)

in care X este fortaTgeneralizata, iar x este coordonata generalizata. Fortele si coordonatele'Igeneralizafe, dupa relatia (4.21), corespund astfe1: dad x este 0 distanta, X este 0 forta : dad x este 0 suprafata, X este o tensiune superficiala ; dad x este un volum, X este 0 presiune; dad x este un unghi, X este moment; etc. Aplicind principiul conservarii energiei, la variatia sarcinii cu dq. corespunde 0 crestere a energiei cimpului precum 9i efectuarea unui lucru mecanic care modifica pozitia corpurilor cu dx:

" L: V: .=1
5Electro tehnica

. dqi

d W.

+X

. dx.

(4.22) 65

Se deosebesc doua cazuri particulare in acest proces: potentialele corp uri lor se pastreaza constante; sarcinile corpurilor se pastreaza constante. Cind sarcinile sint constante, adica dqi = 0, relatia (4.22) conduce la : X
=_

dWe
dx

=_

(aWe)

ax q

const.

(4.23)

Acest caz corespunde situatiei in care corpurile incarcate cu sarcini sint deconectate de la surse si sint inconjurate numai de dielectrici. Semnul minus se interpreteaza prin aceea d dad X si dx sint de acelasi sens, energia sistemului scade. In adevar dad sursele sint deconectate, deplasarea corpurilor se produce numai pe searna energiei interne a sistemului si deci aceasta energie va scadea. Dad potentialele sint constante (Vi = const.) relatia (4.8) devine: dW =!__
e

" E V·
i=I'

. dq.

"

(4.24)

care introdusa

in (4.22) conduce la: X

+ dWe = + (aWe) dx ax

const.

(4.25)

Aceasta situatie corespunde cazului cind sistemul este conectat la surse (V = const.) !}i deci deplasarea corpurilor are loc pe searna unui consum de energie de la sursa. Relatiile (4.23) si (4.25) reprezinta cele doua teoreme ale fortelor generalizaie in C£mp electrostatic.
Aplieatii l. Forta care se exercitll intre armiiturile unui condensator Expresia energiei inmagazlnata in cimpul electric al condensatorului (relatia 4.12)

este:
}Ve

=- - =2 C

q2

CU2.

(4.26)

Cind sarcina se pastreaza constanta, relatia (4.23) conduce 1a:

x=Cind

1 a (q2) "2 a; c
=

q2 a -"2 ax

(1)

= 2C" ;;;.

q2 ac

(4.27)

tensiunea se pastreaza constanta, relatia (4.25) conduce la:

+-

-(CU2)=---.

ax

U2 2

ac

ax

(4.28)

q" Relatiile (4.27) Iji (4.28) stnt identice, deoarece U" = 2. Electrometrul Thomson

Este un instrument de masura absolut, care mascara tensiuni, cunoscind numai marimi mecanice. E1 consta (fig. 4.2) dintr-un condensator plan, cu ine1 de garda pentru eliminarea efectului de margine. 0 placa este fixa, iar cealalta este legata la bratul pirglriei unei balante,

66

Balanta tea

se

dezechilibreaza

dnd

greuta-

G este mai mare dedt

forta de atrac-

r
Fig. 4.2.

tie dintreIarmaturi. Echilibrul este dat

de relatia : (4.29)

x
care

+G = 0,

cu (4.28) se scrie: G=--

U2
2

ec ax

(4.30)
plan fiind C

Expresia

capacitatii

condensatorului

= _-,
x

relatia

(4.30) devine: (4.31)

de unde

se deduce

expresia

tensiunii:

U= 3. Instrument
Este ac indicator. ment rezistent constituit Sistemul

-IGj. V --·IGI y~
2x'

(4.32)

de masura electrostatic c-u cadrane (fig. 4.3)


din doua placi fixe P, si in echilibru de deviatie
0

placa

mobilli

p. de care este prins care creeazli

un

mobil este tinut cu unghiul

de un resort :

spiral,

un mo-

proportional

Mr=K,·a..
Capacitatea generalizatli va dintre sistemul mobil ~i eel fix este (4.28): -. arr. devine egal cu eel motor, adicli:
0

(4.33)
functie de unghiul
Ct,

deci forta

fi un moment,

dat de relatia X =-

U· 2

sc

(4.34)

Sistemul

va fi la echilibru

ctnd cuplul rezistent

Daca dependenta 4.3), am


devine:

U2
2

aC -

aa.

=](,.

a.. ar fi Iininra (ca de exemplu

(4.35)
in fignra

ac aveaag.

capacitatii

in functie de unghi

= [{. si relatia

(4.35)

U2=--.
si se obtine patraticli. forma devine: un

2[{,

K.

a.
cu

(4.36) scala

instrument

Dacli dependent
I{3

a capacitatii relatia

in functie de unghi C= In rr.

+ K4,

este Iogaritmica, de

(4.35) (4.37) (4.38)

U'
sau

= --rr.2,

2K,

Ka

U = K:«
0

~i se obtine in acest caz iustrumen tului.

scala liniarli a

Fig. 4.3.

67

4.4. PRESIUNEA

ELECTROSTATICA

Asupra suprafetei corpurilor inca reate cu sarcina se exercita 0 fortii, calculabila prin egalarea variatiei energiei cimpului la deplasarea ariei elementare dA cu distanta ds (fig. 4.4): dWe Cu (4.13) se obtine : W; . dv = dF . ds cos «, sau : W: . dA . ds . cos o: , Presiunea electrostatics va fi:
dF dA = =

dF . ds.

(4.39) (4.40) (4.41)

dF . ds . cos a:

=p=W;;

(4.42)

deci, asupra oncarei suprafete conductoare se exercita din partea cimpului 0 presiune egala cu densitatea de volum a energiei. Forta este maxima cind deplasarea se face pe directia normals. Dupa conceptia lui Faraday liniile de cimp nu sint altceva decit materializarea directiilor dupa care se produce deplasarea in cimp.
Exemplu Asuprasuprafetei unei sfere metalice lncarcate cu sarcina (fig. 4.5). se exercita 0 presiune, calculabila cu relatia (4.42). Energia specified calculata cu relatla (4.19). cunosclnd valoarea Intensitatii cimpnlui (relatia 1.69). este: W'
e

=-

e . EZ

..

= - ---"'--2

eq2

16"zezR'

(4.43)

Presiunea electrostatics este deci:

= We= --"--

q2

32"zeR'.

(4.44)

Aceasta tinde sa mareasca raza sferei, indiferent de semnul sarcinii, deoarece 1.nrelatia (4.44) intervine marlmea q2.

Fig. 4.4.

Fig. 4.5.

66

4.5. FORTELE CARE SE EXERCITA LA SUPRAFATA DE SEPARATIE A OOUA MEDII DIELECTRICE

Fie doua medii dielectrice cu perrnitivitatile e:1 si e:2, separate printr-o suprafata al carei element de arie dA este _::eprezentat in figura 4.6. Veetorii cimp electric si inductie electrica (E, D) sufera refractii, formind cu normala unghiurile ex1 si ex2' Dad mediile sint izotrope, vectorii E si D sint coliniari. Asupra suprafetei de separatie se exercita presiuni electrostatice date de relatia (4.42):

p
Pentru elementul

W.= -E . D.
2

1-

(4.45)

de arie dA fortele Slut: (4.46)

Directia fortelor Iormeaza, conform relatiei (4.45), unghiurile 2ex1 si 21X2 cu normal a la suprafata de scparatie. Se calculeaza componentele fortelor dupa directia normals si tangentiala la suprafata. Fortele tangentiale vor fi : dFlt

= ~ e:1 . Ei· dA sin 2ex1


2 1

(4.47)

dF21 = - e:2
2

E~· dA sin 21X2

Dezvoltind

sinusul

argumentului dFIt dF2t


= =

dublu se obtine : (4.48)

(E1E1 cos ex1) . (E1 sin ex1) dA (e:2E2 cos ex2) . (E2 sin 1(2) dA

in relatiile (4.48) parantezele reprezinta componenta normal a a inductiei si respectiv cornponenta tangentiala a cimpului, deci: dFlt = dF2t Conform teoremelor deci
= Din'

Ell . dA
• E2t •

D2n

dA

(4.49)

de refractie
DIn

a liniilor de cimp avem lnsa si Ell = E21, dFlt=dF2t.


dA

= D2n

(4.50) a dona medii die-

Aceasta relatie arata ca asupra suprafetei de separatie lectrice nu se exercitd 0 for/a rezulianid tangen/iala, deoarece dFII - dF;~' = o. Fortele normale vor fi: dF In dF2n
= ~ e:1 2
2

E~ .

COS

2ex1 . dA (4.51)

= - e:2

. E~ . cos 2ex2

dA

C,

cL'

Fig. 4.6.

69

a Fig. 4.7

Dezvoltind

cosinusul argumentului

dublu rezulta :

(4.52)

Iritroducind componentele normale ~i tangentiale ale cimpului electric si ale inductiei electrice si tinind cont de teoremele refractiei, se obtine foria rezz:ltanta care actioneaza normal la suprafata de separatie a doi dieleetrici : (4.53) Aceasta forta este dirijata de la dielectrieul en trieul eu e; mai mie.
Cazuri particulare
E, e;

mai mare catre dielee-

a) Daca suprafata

0 Iii D1

= Da = D,

de separatie este normala la directia cimpului (fig. 4.7, a), rezulta deci relatla (4.53) devine: (4.54)

E,

= E1 = Ea =

b) Dacd suprafata de separatle este tangenta E Iii D,.

1a directia cimpului (fig. 4.7, b), rezulta 0, ~i relatia (4.53) devine: (4.55)

AplicaJie Se considera un condensator plan cu doua medii dielectrice (e1 Iii eD) separate, ca in figura 4.8. Sa se calculeze Iorta care tinde sa deplaseze suprafata lor de separatle.

70

Forta se poate ealeula in eazul general eu rclatia (4.28), explicitind eapacitatea condensatorului ; C unde a-b

"1'

b(a d

x)

+e
e,)

b· x
2•

d'

(4.56)

este suprafata arrnaturii. Dill (4.56) se deduce:

ec ax

= (e. -

d'
F

(4.57)

Fig. 4.8

apoi forts rezulta din (4.28):

UI (e. - e,l . b.

2d

(4.58)

Observind insii, E

ca

avern eazul din figura 4.7, b, in relatia (4.55) introducind valorile se obtine aceeasi forta ca ~i in (4.58).

=~

~i ~ dA =

s.»,

CAPITOLUL 5

lENSIUNE

ELECTROMOTOARE.

CiMPURI IMPR!MATE

Un sistem de conductoare se ami in regim electrocinetic, dad acestea sint parcurse de curenti de conductie, adica sarcinile se deplaseaza ordonat in raport cu un reper. Regimnl in care starile electrocinetice nu sint variabile in timp se numeste regim electrocinetic stationar. Conductoarele prin care pot circula curenti electrici in regim statioriar se impart in doua categorii : coriductoare de prima speta (metale, serniconductoare), in care circulatia sarcinilor nu este insotita de reactii chimice (couductia este electronica) 9i conductoare de speta a doua (electrolitii) in care conductia este ionica si la trecerea curentului electric se produc reactii chirnice. " ~

5.1. TENSIUNE ELECTROMOTOARE

(t.e.rn.)

Aparitia curentului electric se datoreaza unei forte neelectrice care actioneaza asupra sarcinilor electrice. Raportul dintre forta neelectrica ~i sarcina asupra careia actioneaza se numeste cimp electric imp rim at (relatia 2.35) :
Pueel

L •.

n.

(5.1)

Pentru ca sarcinile sa fie puse in miscare e necesar sa existe relatia [vezi ~i par. 2.6) : (5.2) H Hi =F O. Aceasta forta rezultanta efectueaza un lucru rnecanic la deplasarea sarcinilor. Prin definitie se numeste tensiune electromotoare integrala de linie

(5.3) care este numeric egala cu lucrul mecanic efectuat de forta rezultanta pentru deplasarea sarcinii unitate pe conturul inchis r. Dad conturul r este situat numai in medii conductoare, in regim electrostatic avem indeplinita conditia de echilibru electrostatic (2.37) :

H
72

+ Hi

= O.

(5.4)

Se considera 0 pila electrica (fig. 5.1) in doua situatii : comutatoru1 K inchis (regim electrodnetic) ~i,{comutatorul K deschis (regim electrostatic) . Dad comutatornl K este inchis, conturul T se afla in intregime in conductor !Jl 111tegrala (5.3) este diferita de zero:

fr

(Jl

+ if,)

. ds # 0,

(5.5)
5.1

deoarece exista 0 circulatie de sardni (se staFig. bileste un regim electrodnetic). Dad comutatorul K este deschis, rezulta ~din nou:

fr

(E

+ E;)

. ds # 0,

(5.5')

deoarece drumul de integrare nu trece in intregime prin conductoare, deci nu se poate impune conditia (5.4) de echilibru electrostatic. In ambele situatii descrise, integrala (5.5) si (5.5') se poate calcula si ea reprezinta tensiunea electromotoare a pilei electrice. Considerind K deschis, se descompune integrala intr-o sum a de doua integrale, astfel: e
=~ (E
AmB

+E

i)

cIS

+ ~(E + EJ . ds.
BnA

(5.6)

In ipoteza facuta (K este deschis) sistemul se afla in regim electrostatic pentru care in conductoare este valabila relatia (5.4). A doua integrala din (5.6) fiind in mediu conductor rezulta ca este nula. in prima integrala nu poate exista cimp imprimat deoarece ea se efectueaza in vid, un de exista numai cimp electrostatic. Cu aceste observatii tensiunea electromotoare este e
=~
AmB

E . ds

UAB,

(5.7)

deci tensiunea eleciromotoare a unei surse esie tensiunea masurata intre bornele sale, la mersul in gol al acesteia (comutatorul K este deschis). Un alt mod de calcul consta in descompunerea integralei (5.5) sub forma: (5.8) Prima din integrale este nula deoarece mine deci:

este un: cimp

coulombian, ra(5.9)

AmB

BnA

73

Prima integral a din a doua egalitate este nula deoarece pe drumul AmB nu avem cimp imprimat, neexistind necncmogenitati, deci in final expresia tensiunii electromotoare se scrie sub forma: e = ~Hi . ds,
B"A

(5.10)

care arata di tensiunea electromotoare este produsa numai de cimpul imprimat si este localizaid in portiunea un de exist a cimp imprimat (in cazul de fat a pe conturul BnA unde se afla neomogenitati datorita prezentei unor conductoare de specii diferite aflate in contact). In cazul general al regimului nestationar, apare si cimpul electric indus care este un dmp solenoidal Es' produs de variatia in timp a fluxului magnetic (vezi cap. 10) a carui circulatie nu este nula, deci tensiunea electromotoare in regim nestationar este data de sum a : e

= ~ Ei .
r

ds

+ ~z, . ds = ~ (Hi + E.) ds.


r r

(5.11)

5.2. CIMPURI

IMPRIMATE

Dupa cum s-a aratat, t.e.m. reprezinta 0 marime fizica care produce curent electric in circuite, deci efectueaza un lucru mecanic. Acest lucru mecanic este transmis de la nn "motor" care transform a 0 forma de energie in energie electrica. Din punctul nostru de vedere energia este primita prin interrnediul cimpului imprimat E;, care este 0 marirne fictiva (de calcul). Cimpurile imprimate se clasifica in doua categorii: cimpuri imprimate de volum ~i cimpuri de suprafata (de contact).
5.2.1. Cimpuri imprimate de volum

Acestea la rindul lor pot fi: cimpuri imprimate de acceleratie ; cimpuri imprimate de difuzie (de concentratie}: cimpuri imprimate termoelectrice de volum etc. Ctmpul imprimat de acceleraiie (fig. 5.2) apare dad se roteste un disc metalic cu viteza cu. Electronii supusi fortei centrifuge se deplaseaza spre periferie, asupra lor actionind 0 forta neelectrica : . (5.12) Aceasta forta deterrnina cimpul imprimat

=i;i c,
I

=~J t,

(5.13) in care qo este sarcina electronului, iar mo este masa sa. Deplasarea electronilor spre periferie se face pin a cind cimpul electrostatic H al sarcinilor echilibreaza cimpul imprimat, adica este indepli-

Fig. 5.2.

74

rH(J

dllua,~

-0

-i

Ii~.
(on(e~fro'

1
I

i Fig. 5.3.

--

I
Fig. 5.4.

nita conditia de echilibru electrostatic intr-un mediu conductor.

(E

+ E;

= 0), deoarece

ne aflam

Cimpul imprimat de concentraiie (difuzie) apare intr-un vas cu solutii de concentratii diferite, despartite printr-un perete poros (fig. 5.3). Se produce 0 difuzie prin peretele poros, care tinde sa egalizeze concentratiile electrolitului din cele doua despartituri. Prin perete vor tinde sa treaca din solutia concentrata atit H+ cit si Cl", dar mobilitatea celor doi ioni nu este la fel de mare si trece mai w~or H +. Se obtine in final o incarcare pozitiva a solutiei diluate si una negativa a celei concentrate. Aceasta incarcare cu sarcina echivaleaza cu un cimp imprirnat. Apare astfel si un cimp electrostatic care opreste difuzia cind este indeplinita conditia de echilibru electrostatic (E; = 0).

+ 's

Cimpul imprimat termoelectric de volum (fig. 5.4) apare in situatia care se incalzeste neuniform un metal. Asupra electronilor se exercita 0 fortii me die neelectrica, datorita necompensarii ciocnirilor. Cimpul irnprimat este raportul dintre aceasta forta si sarcina electronnlui. El este dirijat spre temperatura mai mare, deoarece electronii (cu sarcini negative) difuz eaza in partea in care temperatura e mai joasa. 5.2.2. Cimpuri imprimate de contact Aceste cirripuri sint localizate in stratul de neomogenitate foarte subtire care separa doua conductoare diferite puse in contact. Ele sint in general foarte intense, comparativ cu cele de volum, Cimpurile imprimate de contact sint caracterizate prin integrala:
2

e12

= ~E,
1

. ds,"

(5.14)

in care drumul de integrare 1-2 este extrem de mic (fig. 5.5). Aceste cimpuri pot fi de rnai multe feluri: cimpuri imprimate voltaice : cimpuri imprimate termoelectrice de contact; cimpuri imprimate galvanice; cimpuri imprimate fotovoltaice etc. Cimpurile imprimate voltaice apar la contactul a doua metale diferite fara a fi incalzite la temperaturi diferite. Tensiunea electromotoare voltaica depinde atit de temperatura cit si de natura metalelor aflate in contact. 75

v, -:

V,

Fig. 5.5.

Fig. 5.6.

Se considera sirul urmator de elemente: (+) AI, Sn, Zn, Cd, Pb, Sb, Bi, Hg, Fe, Cu, Ag, Au, Pt, (-) numit seria voltaica, In acest sir oriee conductor adus in contact cu eel care il precede se incarca pozitiv, iar in contact cu eel care 11 urrneaza se incarca negativ. Daca se coristruieste un circuit inchis cu mai multe conductoare din acest sir, toate aflate la aceeasi temperatura, rezulta ~
r

Ei . (L~:_=

0,

deci prin acest procedeu nu se poate obtine un curent electric intrucit nu se introduce energie din exterior in sistem. Pentru a se obtine un lucru mecanic, adica pentru a avea ~ E; ·(15-;60, exista urmatoarele posibilitati : realizarea de temperaturi neuniforme; introducerea in circuit a unor conductoare de speta a doua, care poduc reactii chimice si deci degaja energie; excitarea cu anumiti agenti exteriori (de exemplu cu lumina sau alte radiatii). Cimpurile imprimate termoelectrice de contact (ejectul 'Seebeck) apar in situatia cind doua metale diferitel:;;i 2 se afla in contact in doua puncte a si b (fig. 5.6) si aceste contacte se afla la temperaturi diferite (Ta ;6 Tb)' La suprafata de contact apar tensiuni electromotoare diferite, in functie de temperatura contactului respectiv: e12a = j(Ta)
;6 r

e12b = j(Tb)'

(5.15)

Facind integrala pe conturul inchis T', rezulta t.e.m. : e


=~ r

Ei . ds

e12a -

eI2b

;6

0.

(5.16)

Aceasta tensiune electromotoare cste diferita de zero numai daca T', #- Tbo Circuitul din figura 5.6 se numeste termocuplu si se utilizeaza in prac·· tid pentru determinarea difee rentei de temperatura intre cele doua puncte de contact (I1T = = T'; - Tb), prin masurarea tensiunii electromotoare cu un L milivoltmetru (fig. 5.7, a). In T a practica se folosesc diverse terh a mocupluri, date in tabelul 5. L Fig. 5.7. 76

Tabelul
I,imita maxima temperatura de Tensiunea electromotoare D.T = 100°C

5.1

Timpul

termocuplului

peutru

Constantan - cupru Coustan tan - cromnichel Nichel-cromnichel \Volfram - Wolframmolibden

500°C 900°C 1000°C 3000°C

5 6,2 4,1 0,3

mV mV mV mV

Trebuie avut in vedere di tensiunea electrotllotoare nu variaza liniar in functie de /j.T, ci dupa 0 curba, aproximativ ca in figura 5.7, b. Cimp-urile imprimate galvanice apar la suprafata de contact a doua conductoare de specii diferite. Se considera un vas cu solutie de acid sulfuric, in care se introduc doua Fig. 5.S. metale diferite (fig. 5.8) de exemplu zinc si cupru. Daca se considers un circuit I' inchis prin conductoarele de spota intii (conductoarele 1, 3 si 4) cit si prin conductorul 2 (solutia), de speta a doua, rezulta t.e.m. de contur : e = fE,
r

. ds =

C12

+e +
23

C34

+ en + en

0;6 =

O. e31,

(5.17) (5.18) (5.19)

Ultirnii doi termeni deci rezu Ita:

indeplinesc conditia, e34

Aceasta este tensiunea electromotoare a elementului galvanic. La introducerea metalului (Zn sau Cu) in solutie, exista doua tendinte : dizolvarea metalului in solutie si presiunea osmoticd (opusa dizolvarii). Corespunzator acestor doua tendinte, pot apare doua situatii : daca presiunea de dizolvare este mai mare decit presiunea osmotica, ionii pozitivi tree din metal in solutie si metalul ramine incarcat negativ (cazul zincului); dad presiunea de dizolvare este mai mica decit cea osmotica fenomenul se petrece invers, iar metalul se incarca pozitiv (cazul cuprului). Tensiunile electromotoare care apar intre electrozi si solutie se numesc "tensiuni de electrod". Tensiunile de electrod au ca referinta electrodul normal de hidrogen, al carui potential se considera nul. Tensiunile de electrod se mascara intre un electrod de metal scufundat intr-o solutie a unei sari a acelui metal. Trebuie observat ca in elementul galvanic reprezentat schematic in figura 5.8, electrozii sint inconjurati de cite un perete poros care permite separarea celor doua solutii de sare a electrozilor (figurati: punctat). In tabela 5.2 sint date tensiuni1e de electrod pentru citeva metale mai des utilizate In construirea pilelor galvanice.

77

De exemplu, pentru pila galvanic a din figura 5.8 (Zn ~l Cu), t.e.l11. (rel. 5.19) are valoarea calculata conform tabelului 5.2 (se neglij eaza t.e.m. negalvanica eal din 5.19) :
e = +0,34 -

(-0,77)

1,11 V.

(5.20)
Tabelul 5.2.

Metalul

Tens. de electrod
[V]

Metalul

Tens. de electrod [V]

Zinc Fier Cadmiu Niche1 Plumb Staniu

-0,77 -0,43 -0,42 -0,23 -0,15 -0,14

Hidrogen Cupru Mercur Argint Platina Aur

+0,34 +0,76 +0,80 +1,2 +1,7


I

Cimpurile impl'imate fotovoltaice apar la suprafata de separatie a unui semiconductor cu un metal sub actiunea luminii. Electronii "sco~i" din semiconductor datorita radiatiei luminoase sint trecuti in metal, din cauza proprietatii jonctiunii de a c'onduce unidirectional. Acest fenomen echivaleaza cu 0 forta neelectrica, deci un cimp irriprimat, Se obtin prin acest procedeu asa-zisele fotoelemente, utilizate mai ales in aeronautica.

5.3. CURENTUL

ELECTRIC IN REGIM STATIONAR

Regimul electrocinetic stationar se stabileste in circuite inchise formate din conductoare (de prima speta sau de a doua speta) care au sarcini electrice libere si care se deplaseaza ordonat intr-un singur sens cu o viteza medie constanta, sub actiunea fortei rezultante (E E,) diferita de zero. Stare a electrocinetica poate fi pusa in evident a prin efectele pe care le produce, dintre care cele mai importante sint :

a) efectele mecanice (dona conductoare parcurse de curenti electrici se atrag san se resping in functie de sensul curentilor : 0 bobina parcursa de curent atrage in interiorul sau piese din fier) ; b) efectele chimice (la trecerea unui curent electric printr-o baie electrolitica se produce electroliza, insotita de reactii chimice) ; c) efectele calorice (conductoarele parcurse de, curenti se incalzesc) ; d) efectele luminoasc (la trecerea curentului electric prin filamentul lampilor electrice acestea Iumineaza). Unele din aceste efecte (cele mecanice sau cele chimice) depind de sensul de circulatie al sarcinilor, deci conductoarele respective prezinta "polaritate". Efectele calorice sau luminoase (parte din ele) nu depind de sensul de circulatie al sarcinilor.
78

5.3.1. Curentul electric de conduetie Pentru a caracteriza o marime scalara : cantitativ i = lim starea electrocinetica se face apel la (5.21)

l!..q At-O l!..t

= ~,
dt

numita intensitatea curentului electric de conduciie, care reprezinta suma sarcinilor electrice libere (6.q) ce traverseaza sectiunea conductorului in intervalul de timp 6.t. Sensul intensitatii curentului electric este dat de sensul deplasarii sarcinilor pozitive (invers cu sensul deplasarii sarcinilor negative). In sistemul international unitatea de masura a intensitatii curentului electric este amperul, iar in sistemul C.G.S. fLo, avem 1 Biot = 10 A. Pentru caracterizarea locala a starii electrocinetice se foloseste mario mea vectorial a definita astfel incit sa existe relatia :

I,

~I . dA,
5

(5.22)

adica intensitatea curentului electric (curent electric) este fluxul acestui vector printr-o suprafata oarecare prin care se deplaseaza sarcinile. Marimea vectorial a se numeste densitate de curent 9i se mascara in amper pe metru patrat (A/m2). In cazul conductoarelor jilijorme (fig. 5.9) se defineste 0 densitate de curent scalara, pentru fiecare sectiune inclinata cu unghiul ex: fata de sectiunea transversal a A 0 :

(5.23) Curentul i este constant, dar A", variaza in functie de tiune A 0 normal a la conductor rezulta :
01:.

Pentru

sec-

jo=-·
Din" (5.23) 9i (5.24) se obtine: i apoi densitatea
=

Ao

(5.24)

j", . A", = JoAo,


=

(5.25) (5.26)

de curent rezulta :

J",

jo cos

01:.

-+ ----'+'-¥:~ij __
Fig. 5.9.

AD

A.c

n:...._.

J__,?
Fig. 5.10

79

d,

Aceasta relatie arata ca densitatea scalara este component a unui vector avind cllrectia locala dupa directia curentului. Se poate scrie deci I

I, = 1 . n,
Pentru conductoare masive di care prin integrare devine: i (fig. 5.10) curentul
=

(5.27)

elementar se scrie: (5.28)

J . dA, ~1e.
Sp

= ~1. dA =
Sp

dA,

(5.29) drept,

Sensul normalei la suprafata se asociaza dupa regula burghiului in functie de sensul de parcurgere al conturului

r.

5.3.2. Curentul electric de convectie Curentul electric definit de relatia (5.21), numit "de conductie", se datoreste deplasarii relative a sarcinilor electrice fata de reperul fix ales si anume, fat a de conductor. Exista in regim stationar si un curent electric de conoeciie sau de transport care se datoreste deplasarii intregulni corp incarcat cu sarcina electrica, fata de un reper fix. Se considera (fig. 5.11) 0 portiune de conductor incarcata cu sarcina volumetric a Pv si care se deplaseaza cu viteza v. Avind elementele din figura, volumul portiunii considerate va fi: .6.V =.6.A flq Pv . flV . .6.1. cos
IX.

(5.30) (5.31)

Sarcina cuprinsa in acest volum este :


= =

Pv . flA

. .6.1. cos

IX.

Curentul de convectie care trece prin elementul dA va fi analog cu relatia (5.21): . d2 sau: di"
v

= d(llq) = -llt

Pv . - dA cos
llt

III

IX

'

(5.32)

Pv . v . dA cos o:

Prin integrare, conoeciie este:

Pv . V • dA. (5.33) intensitatea curentului de (5.34)

ie = ~Pv . V • dA.
s

Facind analogia cu relatia tea curentului de conoeciie


Fig. 5.11.

t. va

(5.22), densitafi: (5.35)

]~= Pv . V.

80

CAPITOLUL 6

UNELE LEGI GENERALE $1 DE MATERIAL. PARTICULARIZARI

Se prezinta in continuare urrnatoarele legi (in care intervin marimi de stare ale cimpului electrocinetic): legea conservarii sarcinii electrice lib ere, legea conductiei electrice, legea transforrnarii energiei in conductoare si legea electrolizei.

6.1. LEGEA CONSERVARII

SARCINII

Aceasta este 0 lege de legatura intre marimi din electrostatica si marirni din electrocinetica, In regim electrostatic era valabila relatia 'Eqk = const., adica sarcinile de pe conductoare se conserva, In regim electrocinetic, considerind sistemul format dintr-un condensator incarcat si un fir conductor (fig. 6.1), la inchiderea intreruptorului K, sarcinile se deplaseaza astfel incit prin suprafata 'E va circula un curent electric. Intensitatea curentului electric va fi data de relatia :
. dqI: ~I: = --. dt

(6.1)

Aceasta relatie reprezinta legea conserodrii sarcinii si se enunta astfel: intensitatea curentului electric iI: de conduciie, care iese dintr-o suprafala inchisi: 'E, este in fiecare moment egald cu viteza de scddere a sarcinii qI: aflata in interiorul stcprafetei: Relatia (6.1) reprezinta forma integrala a legii conservarii sarcinii (vezi ~;i par. 5.3), valabila in cazul general al regimului variabil. Ea se poate stabili si sub forma locala dad se , considera sarcina cu distributia volumetric a PV. In , - -"VI acest caz se poate scrie:

~J . dA
sau:

:t ~ Pv . dV,
V::r:

\ - f{

(6.2)

f{

;'---- I =_

- t] .
Electrotchnica

I:

dA = ~ ~v
vI:

dV

+ ~Pv
I:

• dA . v.

(6.3)

dt

dq = dr-q)

dt

Fig. 6.1.

6-

81

Trecind in membrul intii integrala dubla, se obtine :

- ~ (J +
I:

Pv V)

. dA

apv

vI:

at

d V,

(6.4)

si transforrnind integrala dubla intr-o integral a tripla (teorema lui GaussOstrogradski) : - ~div(J
vI:

+ Pv

. V)dV = ~
vI:

a;; . d V,
-

(6.5)

rezulta in final relatia :


- --=
apv

at

dlVU

+ Pv

. v).

(6.6)

Aceasta este forma locala a legii conservarii sarcinii. in regim stationar (curent continuu), unde marimile nu variazii in timp, este valabila relatia : (6.7) Aceasta relatie reprezinta ieorema continuitCifii liniilor de curent, adica (fig. 6.2) intensitatea curentului electric ce trece printr-o suprajata'inchisa este nulii (curentul care iese este egal cu cel care intra; nu are inceput ~i sfirsit, circula pe un contur inchis). Aceasta teorema are urmatoarea consecinta : la trecerea printr-o suprafata de discontinuitate intre doi conductori, vectorul sufera 0 refractie, Scriind fluxul prin suprafata inchisa ~ (fig. 6.3) de forma unui cilindru foarte plat (aria bazei mult mai mare decit aria laterala), din r6.7) se obtine :

~ . dA J
1:

]1

cos

<Xl·

L1A - ]

cos

<X2•

L1A

0,

(6.8)

sau: (6.9) adica componentele normale ale vectorului densitatii de curent se conserva.

--1-::"
82

1 L

.J

!
Fig. 6.3.

Fig. 6.2.

6.2. LEGEA CONDUqlEI

ELECTRICE(LEGEA LUI OHM)

Aceasta este 0 lege de material, deoarece In formulareajei intervine o constanta care depinde de material. Ea reprezinta 0 generalizare a conditiei de echilibru electrostatic (2.372. 1n_regim electrocinetic avind deplasare ordonata de sarcini, rezulta E E. #- O. Se constata experimental ca aceasta suma (E E;) produce deplasarea sarcinilor, determinind un curent de conductie a carui densitate este proportion am cu (E Ei), adica : '

+ E, =

p.

f.

(6.10)

Aceasta este forma locald a legii conduciiei elecirice, un de p se numeste rezistivitate si depinde atit de material cit si de temperatura sa, dupa relatia : p
=

Po(1

(I.

b.T).

(6.11)

Coeficientul de temperatura al rezistentei ex poate fi atit pozitiv cit si negativ. Pentru metale oc este pozitiv, pentru carbune sau pentru solutii este negativ, iar pentru semiconductoare este foarte mare in modul, dar negativ. Pentru unele metale (plumb aproape de zero absolut) P scade brusc ~i metalul se spune di este supraconductor. In conductoare omogene unde nu exista cimp imprimat relatia (6.10) devine:
(I.

E=p·J.
Dad, se noteaza
(J

(6.12) (6.10) se mal scrie:

= -,
p

relatia
(J •

]=

(E

+E

i),

(6.13)

sau pentru conductoare omogene:

J=

(J

E.

(6.14)

Coeficientul G se numeste conductivitate. Forma integralii a legii conducfiei se refera la circuite filiforme pentru care este constant in toate punctele unei sectiuni transversale (fig. 6.4), deci:

}=-.
A

(6.15)

inmultind relatia (6.10) cu ds 9i:integrind pe conturul C intre punctele 1 si 2, intre care exista 0 neomogenitate (avem Ei #- 0), rezulta :
2

~ (E
1

+E

2
i)

ds = ~p •
1

J . ds.

(6.16)
Fig. 6.4

83

Tinind cont ca

Jllds,
2

din (6.15) si (6.16) se obtine :

~E . ds + ~ . ds Ei
I I

=~ •~ p
I

. ds,

(6.17)

sau:
U12

+e

2 12 = ~ . ~
I

p .~ .

(6.18)

Integrala din membrul drept se numeste rezistenid electricd si se noteaza cu R12, rnasurindu-se in ohm (0). Se' obtine legea conductiei sub forma integral a :
Uu

+ eu = i . Ru
e = R .~,

In cazul in care conturul C ar fi inchis avem relatia (6.19) devine:

fr

(6.19)

It . ds

0, deci
(6.20)

unde R este rezistenta electrica a conturului inchis r. In cazul conductoarelor omogene avem E, = 0, deci e se scrie: u
=

0, si (6.19) (6.21) rezistenta

R . i,

relatie stabilita experimental de 0 h m. Pentru un conductor omogen si de sectiune constanta, electrica se calculeaza astfel: R unde 1 tea de In teriale

=,
I

pA

ds

p-,
A

(6.22)

"

este lungimea conductorului. Din aceasta relatie se deduce unitamasura a rezistivitatii p : ohm-metru (0 . m). tabelul 6.1. se dau constantele mai importante pentru citeva mamai des utilizate.
T abelul 6.1.

---Materialul

[O·m)

[0 - I. m-I)

cc [grad-I]

Argint Cupru Aluminiu Clirbune Fier Nichelid Constantan Apli distil.

0,016.10-0 0,0175.10-8 0,029.10-8 70.10-0 0,12.10-8 0,43.10-6 0,49 ·10-· 2 .10+'

6 .10' 5,7 ·10' 3,4 ·10' 1,7 .10' 0,9 ·10' 2,33·10' 2 .108 0,5.10-4

3,S .10-3 3,9.10-' 3,7 .10-' -0,6 .10-3 4,5.10-8 0,13.10-3 -0,05.10-·

84

6.3. LEGEA TRANSFORMARII

ENERGIEI

IN

CONDUCTOARE

{LEGEA LUI JOULE-LENZ)

catre cimpul electromagnetic


Expresia

Aceasta

lege generals si ea da expresia energiei in unitatea de timp si pe unitate legii sub forma locala este
0

este

cedate de de volum. (6.23)

p=E.J,

adica, puterea cedata de cimpul electromagnetic in unitatea de volum (watt pe metru cub) a unui conductor in procesul conductiei electrice este egala cu produsul scalar al vectorilor E si ]. Acestei legi i se poate da formal urmatoarea demonstratie : puterea cedata in volumul V fiind

P=(p.dV=dL
v rezulta :
)

dt '

(6.24)

P
Pentru cu
0

d'L dF . ds dq . if. ds = dV. dt = dV . dt = dV· dt •

(6.25) rezulta din (6.25)

distributie

volumetrica

de sarcina

(:~ = Pv),

v = dt -:
p
=

ds

Pv . E .

v,

(6.26)

apoi

cu

(5.35):

p=E·j.
Forma integral a a legii Joule-Lenz filiform. Integrind (6.23) pentru intreg puterea P in watt:

(6.27) se obtine pentru un conductor volumul conductornlui se obtine

P
sau:
222

=~ P

. dV

=~ if

.] . dV,

(6.28)

P
In final rezulta

= ~E . ] . 11 .
1

ds

= ~E . i . ds
1

i . ~ . ds E
1

(6.29)

P
care reprezinta forma integrald Utilizind (6.19) (renuntind

i . U12'
J oule=-Lenz. din (6.30) se obtine :
L

(6.30)

a legii lui la indici)

R.

i2 -

e.

(6.31)

85

Primul term en din membrul drept al relatiei (6.31) este tot timpul pozitiv (nu depinde de sensul curentului din conductor) si repre0----(81-[..;.-'-- ...... e ( (0 zinta puterea electrica care se trans---00 forma ireversibil in caldura, incalzind cond uctoarele. Fig.-6.5. Al doilea termen (e . i) poate fi atit pozitiv cit si negativ, in functie de sensul curentului i si al cimpului imprimat E. (vezi fig. 6.5). fn ipoteza in care e • i > 0, puterea electrica (6.31) poate fi la rindul sau pozitiva (R· i2 > e . i) sau negativa (R . i2 < e • i). fn primul caz (P> 0), portiunea respectiva de circuit (latura) este receptoare, iar in al doilea caz (P < 0) portiunea de circuit se numeste latura generatoare (vezi par. 7.1).
e { >0

O-_-~8I-E_-,- .... ---0

6.4. LEGEA ELECTROllZEI

Aceasta lege a fost stabilita experimental de catre Far a day si exprima legatura dintre masa unui element sau radical chimic care se depune la unul din electrozii unei bai de electroliza si curentul care parcurge baia. Masa m. de substanta care se depune in timpul t la un electrod al baii electrolitice este proportionala cu sarcina trecuta prin baie ~;i cu echivalentul chimic al elementului sau radicalului depus : m

= - . - ~.
1

t A~. v

Fe

dt

1 A = -. - . q, Fo v

(6.32)

o '

unde ~ este echivalentul cbimic al substantei depuse, iar F 0 este constanta


v

universala a lui Faraday (F 0 = 96 490 coulombi pe echivalent-gram). De obicei m. se mascara in grame, A (masa atomica sau masa moleculara) se mascara in gramejmol, iar 'IJ este valenta substantei depuse. Deoarece F 0 este 0 constanta universala (nu depinde de natura electrolitului), legea electrolizei (6.32) este 0 lege general a, valabila 9i in regimul variabil al cimpului electromagnetic.

CAPITOLUL 7

CIRCUITE DE CURENT CONTINUU

7.1. MARIMILE. PARAMETRII ~I LEGILE CIRCUITELOR L1NIARE DE CURENT CONTINUU

7.1.1. Structure

~i clasificarea circuitelor

Se numeste circuit, un ansamblu de generatoare si reeeptoare, cu legatura conductoare intre ele. Se numeste retea, un ansamblu de circuite cu Iegiitura electrica intre ele. Elemeniele unui circuit de curent continuu sint sursele de energie si rezistoarele electrice. M drimile care intervin sint : tensiunea e1ectromotoare (e), caderea de tensiune sau tensiunea electrica (u), intensitatea curentului electric (i) si puterea electrica (P). Rezistoarele sint caracterizate prin parametrul R, numit rezistenta electrica. Structura circuitelor se ~caracterizeaza prin: ramuri (sau laturi), noduri si oehiuri (sau bude). In figura 7.1 este reprezentat un circuit care contine surse (e5 si ea) si rezistoare (Rt> R2, R3, R4, R5 si Re). Se numesie laturii (sau ramura) a unui circuit 0 portiune neramificata a sa. De exemplu latura A B, latura BD etc. Numarul de laturi ale unui circuit se not.eaza cu L. In cazul figurii 7.1, L = 6.
8

Fig. 7.1

Fig. 7.2

87

Se nun!e~te nod, punctul de intersectie a eel putin trei laturi ale circuitului. In figura 7.1 nodurile sint A, B, C si D. Numarul de noduri ale unui circuit se noteaza cu N (in figura 7.1, N = 4). De la aceste definitii face exceptie circuitul neramificat (fig. 7.2) care se considera ca are 0 singura latura si un singur nod. Se numesie bucld (ochi) a unui circuit, un traseu conductor inchis in acel circuit. Numarul de bucle independente ale unui circuit se noteaza cu litera B. In figura 7.1, pot fi ochiuri urmatoarele trasee: ABDA, DBCD etc. Structura oricarei retele electrice este complet determinata, dad se cunosc: numarul de laturi (L), numarul de noduri (N) si numarul buclelor independente (B). Se numeste bucla independenta acea bucla care contine eel putin 0 latura necomuna cu alte buc1e. Exista 0 teorema (a lui Euler) care da numarul buclelor independente ale unui circuit: B
=

L- N

+ 1.

(7.1)

Circuitele eleetriee se clasifiea dupa mai multe criterii, astfel: a) Dupa natura elementelor ce intra in structura lor exist a circuite liniare, circuite neliniare si circuite parametrice. In circuite1e liniare, parametrii circuitelor (de exemplu rezistentele) nu depind nici de curent nici de timp. In circuitele neliniare parametrii circuitelor depind de curent, iar in circuitele parametrice depind de timp. b) Dupa regimul de funciionare se deosebesc : circuite de curent continuu (c.c.), caracterizate de regimul stationar, in care este posibil numai curentul electric de conductie in conductoare; circuite de curent alternativ (c.a.), caracterizate de regimul cvasistationar, existind curent electric de conductie in conductoare si curent electric de deplasare in dielectricul condensatoarelor din circuit. In acest caz, intr-o sectiune a conductorului, curentul variaza periodic in timp (sinusoidal sau nesinusoidal). c) In raport cu sursele pot exist a : circuite active (contin surse); circuite pasive (11U contin surse). In figura 7.1 laturile circuitului care contin surse se numesc laturi active (laturile AC si BD), iar cele care nu contin surse se numesc laturi pasive (laturile AB, BC, CD si DA). d) Dupa structura geomeiricd a circuitelor pot exista: circuite filiforme (dimensiunile transversale ale conductoarclor sint mult mai mici decit cele longitudinale), caracterizate prin aceea ca densitatea de curent este aceeasi in orice punct al unei sectiuni transversale a conductorului; circuite masive (dimensiunile transversale ale conductoarelor sint comparabile cu cele longitudinale). e) Dupa localizarea parametrilor circuitului pot exista : circuite cu parametri concentrati : circuite cu parametri distribuiti. j) Dupa legatura cu exteriorul se deosebesc : circuite izolate (nu au borne de acces cu exteriorul); circuite neizolate (au borne de acces cu exteriorul) . Circuitul care are numai doua borne de acces cu exteriorul se numeste dipol; circuitul care are 4 borne de acces cu exteriorul se numeste cuadripol; etc. 88

r u!a

01
Fig. 7.3.


Fig. 7.4.

7.1.2. Surse de energie

(generatoare)

In schemele circuitelor se intilnesc notiunile de generator de tensiune si generator de curent. Generatorul ideal de tensiune este un element activ bipolar, care se bucura de proprietatea ca tensiunea la bornele sale este riguros constanta si ea nu depinde de valoarea curentului debitat. Simbolul sau este dat in figura 7.3, a, iar caracteristica sa in figura 7.3, b. In realitate, generatorul ideal de tensiune nu poate exista, deoarece, conform legii lui Ohm

(i ,= ~),
=

cind rezistenta

devine zero, avem

i~

00,

deci puterea (p

u . i) devine infinita. Din acest motiv generatorul real (fig. 7.4) trebuie sa cuprinda in serie cu eel ideal 0 rezistenta R, (rezistenta interioara), care limiteaza curentul la 0 valoare finita, conform legii lui Ohm:
. e ~=--. R+ =e -

s,

(7.2)

Tensiunea la bornele generatorului real fiind data de relatia, Ub = iR" caracteristica sa rezulta ca in figura 7.5. Aceasta se apropie de caracteristica ideala (fig. 7.3, b) cu atit mai mult, cu cit rezistenta interna (R;) este mai mica. Generatorul ideal de curent este un element activ bipolar, care se bucura de proprietatea ca intensitatea curentului debitat este riguros constanta si ea nu depinde de valoarea tensiunii la borne. Simbolul sau este dat In figura 7.6, a, iar caracteristica sa in figura 7.6, b. In practica nu poate exista un generator ideal de curent deoarece, conform legii lui Ohm (u = i . R), la mersul in gol (R = (0) rezulta u--..oo

n
Fig. 7.5.

a Fig. 7.0.

89

i"HI
<7

0 b

(0

->

Fig. 7.7.

"D fJ'
L
e. cet
Fig. 7.S.

si ar debita 0 putere (p = u . i) infinita. Din acest motiv, generatorul real de curent cuprinde in paralel cu eel ideal 0 rezistenta R;, (rezistenta interioara), conform schemei din figura 7.7, a, iar caracteristica sa devine cea din figura 7.7, b. Caracteristica generatorului real de curent (i =
=

io -

mult cu cit rezistenta interns R. este mai mare. Laturile unui circuit pot fi laturi receptoare sau laturi generatoare. Latura este receptoare daca puterea consumata este pozitiva, adica :

R;,

~)

se apropie de caracteristica

ideala (fig. 7.6, b) cu atit mai

p
Latura este generatoare

=u .i

> O.

(7.3)

Aceasta impune ca sensurile lui u si i sa coincida. daca puterea consumatii este negativa, adica :

=u .i

< O.

(7.4)

Aceasta impune ca sensurile lui u si i nu coincid. In functie de relatiile (7.3) si (7.4). se pot gasi patru scheme la care se stabilesc conventional sensurile de referinta, Ele sint date in figura 7.8 pentru receptoare si in figura 7.9 pentru generatoare. Alaturat este figurat simbolic sensul de transmitere al puterii.,; In schemele din figura 7.8, legea lui Ohm se scrie: u

+e=R
sau

. i,

(7.5) (fig. 7.9), legea (7.6)

valabila pentru laturi receptoare. Pentru laturi generatoare lui Ohm se scrie: e- u
=

R .i

+R

ij

7.1.3. Teoremale lui Kirchhoff

Prima ieoremd a lui Kirchhoff rezulta din legea conservarii sarcinu electrice libere (6.1): ir. Daca suprafata (7.7) se scrie: 90

= O.

(7.7) (fig. 7.10), relatia (7.8)

~ inconjoara un nod al unui circuit

<

p[] Q;L L

Fig. 7.9.

Fig. 7.10.

Curentii care intra in suprafata se iau cu semnul minus deoarece sensul lor 'este contrar directiei pozitive a normalei la suprafata n. Relaria (7.8) se mai poate pune sub forma:

L: i" = 0;
kEg

(q

= 1, 2 ...

N-

1)

(7.9)

adica

suma

algebricd

a curentilor

care aparlin unui nod q este egala cu

zero.

Se mai poate dernonstra ca intr-un circuit cu N noduri, teorema intii a lui Kirchhoff se aplica pentru N - 1 noduri.

Teorema a doua a lui Kirchhoff se dernonstreaza plecind de la legea lui Ohm. Se considera un ochi de circuit (fig. 7.11) care cuprinde nodurile 1, 2, ... , m si n. 0 latura a acestei buc1e contine elementele Rk si e", tensiunea la borne fiind Uk' iar curentul din latura ik• Legea lui Ohm scrisa pentru aceasta latura este: (7.10) Tensiunea
Uk

se mai poate scrie, in functie


Uk

de potentialele nodurilor:

V", - V...

Pentru conturul inchis I', care este chiar buc1a considerata a circuitului, rezulta :
~ztk

= (Vtn

V,,)

+ (V"

V2)

+ (V2

VI)

+ (VI

Vtn) = O.

(7.12) Cu aceasta observatie relatia (7.10), scrisa pentru intreg conturul inchis devine:

r,

1'__-~

~~~///

Aceasta reprezinta teorema a doua a lui Kirchhoff si se enunta astfel : intr-o bucld a unui circuit, suma. algebrica a tensiunilor eleciromotoare (e,,) este egald cu sum a algebricd a cdderilor de tensiune (RiI• is) din laturile buclei (p) considerate.

... -,

... -,

... -,

-,

n Fig. 7.11.

91

1n relatia (7.13) termenii apar cu buclei coincide local cu sensul marirnii sensurile nu coincid. Se poate demonstra ca intr-o retea de bucle (independente) pentru care se Kirchhoff este:

plus daca sensu 1 de parcurgere al respective si apar cu minus daca cu L laturi si N noduri, numarul poate aplica teorema a doua a lui (7.14)
puterilor

B=L-N+1.
7.1.4. Teorema conservdrii

Se considera in figura 7.12 0 rete a neizolata, pe la bornele careia se cornunica energie. Se alege un nod de referinta O. Aplicind prima teorema a lui Kirchhoff unui nod oarecare j se obtine : (7.15) Se inmulteste relatia (7.1S) cu ij
=
UjO

si se efectueaza insumarea

dupa j: (7.16)

j=1

" I:

UjO .

j=1

" I:

UjO (ijO

ijl

+ ". +

ijk).

Membrul al doilea din (7.16) se poate scrie dezvoltat:


U10(i10

+ i + ... +
12

i1n)

u20(i20

+ i + ... +
21 ikj

i2n)

+ ... +

UnO(inl+

(7.17) in aceasta relatie, tinind cont


n ~ j=1 U20) UjO • ij

ca

-ifk'

rezulta :
unO ·inO+(u10-

ulO

ilO

u20

• i20

i12

(U20

U30)

i23

+ ... + + ... +

(UjO -UkO)

. ijk

(7.18)

Un termen oarecare al mernbrului

drept se rnai poate scrie

care inlocuit in (7.16) conduce la relatia :

j=1

I:
n

UjO . ij

=:B I:
"" j=O k=1 j</o

Uj/o . ijk

(7.20)

Fig. 7.12.

Aceasta reIatie reprezinta teorema conservarii puterilor si se enunta astfel : intr-o reiea, suma puterilor primite pe la borne (UjO • ijo) se consumd pe laturi (Ujk· ih)·

92

Pentru 0 retea izolata (fara borne de acces cu exterioru1), puterea prirnita pe 1a borne este nula, deci (7.20) devine:

.. ..

~ j=O

~Ujk k=l

• ilk

O.

(7.21) de 1a (7.22)

Aplicind 1egea lui Ohm pentru receptoare, rezulta

latura

(fig. 7.12), cu conventia

care introdusa in (7.21), conduce 1a: (7.23) Relatia (7.23) se interpreteaza astfe1: intr-o retea izolata, puterea debitata de surse (ch . ijk) S2 consurna pe rezistentele din 1aturi1e retelei (Rjk . ijk)'
7.1.5. Teorema tronsferului maxim de putere

Legile si teorernele stabi1ite pina aCU111_ pentru circuite sint va1abi1e si in curent continuu si in curent a1ternativ. Teorema care urrneaza a fi demonstrata in continuare are 0 forma putin modificata in curent a1ternativ ;ea se dernonstreaza deocamdata in curent continuu. Se obisnuieste a se nota marimile in curent continuu prin 1itere mari, astfe1: tensiunea electromotoare (E), tensiunea electrica (U), intensitatea curentului electric (1), puterea electrica (P). Fiind data (fig. 7.13) 0 sursa de tensiune electrornotoare E, cu rezistenta interioara R;, care debiteaza pe un rezistor cu rezistenta R, se cere sa se determine valoarea rezistentei R, pentru ca sursa sa transmita putere maxima acesteia. In circuitul din figura 7.13 curentul va fi:
1=--.
E R+Ri

(7.24)

Puterea transmisa rezistoru1ui (de rezistenta R) este: P2

=R .

12

R· E2 (R + Ri)' J

(7.25)

Puterea maxima se obtine din conditia

op.
oR
care conduce 1a relatia :

'

(7.26)
lJ

I?

R = Ri,

(7.27) maxima cind reFig. 7.13.

adica

sursa

trans mite

puterea

93

zistenta de sarcina este egala cu rezistenta interioara a sursei. in acest caz, puterea P a transmisa are valoarea:
(7.28)

iar cea furnizata de sursa are valoarea:


Fig. 7.14.

(7.29)

Randamentul de putere) este:

transmisiei

in aceasta ipoteza 2_
2

(a transferului

maxim

"I)

= P2 =
Pl

50%.

(7.30)
P 2 in functie de

in figura 7.14 este reprezentata variatia puterii valoarca rezistentei de sarcina R (relatia 7.25).

7.2. TRANSFORMAREA SCHEMELOR CIRCUITELOR DE CURENT CONTINUU

LlNIARE

in scopul de a simplifica studiul si rezolvarea circuitelor cornplexe de curent continuu (c.c.), se recurge la transforrnarea ~i inlocuirea schemelor complicate cu altele mai simple, dar echivalente. Pentru en doua circuite sa fie echivalente, este necesar ca tensiunile nodurilor si curentii ce intra in noduri sa rarninii neschimbati.

7.2.1. Conexiunile reristeereler


Exista mai multe moduri de conectare a rezistoarelor: conectarea 111 serie, conectarea in paralel, conectarea mixta. a. Conexiunea rezistoarelor serie (fig. 7.15, a). Se pune problema si"l se gaseasca 0 rczistenta echivalenta (Re) a aestei conexiuni, astfe1 incit tensiunea U si curentu1 I sa se pastreze aceleasi in ambele scheme (fig. 7.15, a 9i b). in figura 7.15, a, se poate scrie:
(7.31)

dar:
(7.32)

care inlocuite in (7.31) conduc la: U 94


=

(Rl

Rz

+ ... +

Rn) . I.

(7.33)

V,

Uz

U"

1~--~
U

-:J::l
o
/>

Re

Fig. 7.15.

Rezistenta

echivalenta R,

conexiunii sene (fig. 7.15, b) va fi:

= - = R1
I

+ R2 -+ ... + R,. = E R
k=!

,.

h•

(7.34)

Deoarece toti termenii sumei sint marimi pozitive (Rk > 0), rezulta ca rezistenta echivalenta, la conectarea in serie a mai multor rezistente, este mai mare decit oricare dintre reziscente (Re> Rk).
Observatie Daca exista doua rezistoare conectate in serie, cunoscind tensiunea aplicata la borne, se pot determina caderile de tensiune la bornele fiecarui rezistor in parte, fara. a mai fi nevoie sa. se ca1cu1eze curentul, !ntr-adevar, in figura 7.,\6 curentu1 este: TJ 1=--(7.35) R! + R2 ' iar caderile de tensiune la borne1e rezistoare1or vor fi: U1 = R.· I = U . ---Rl
U1 = R.·]

R.

+ Ra

(7.36} (7.37)

R2 U .---=-s, + R.

b. Concxiunea rezistoarclor in para leI (fig. 7.17 a). Se cere sa se gaseasca 0 rezistenta echivalenta (Re), astfel inch U ~1 I sa se pastreze, adica sa existe identitatea schemelor din figuV, {Jj? ra 7.17, a si b. La conectarea in paralel, tensi----unea la bornele rezistoarelor fiind aceeasi (U), J~ se pot scrie relatiile :

t~

II

.!!_

R. '

12

.!!_
tc;'

... ,

Ito -

Rn .

(7.38)

Fig. 7.16.

(/

s,
1,
a

Fig. 7.17

95

Aplicind prima teorerna a lui Kirchhoff unui nod, rezulta : I


=

II

+ 12 + ... + I" = (_1 + _1 + '" + _1 ) . U. s, n, R"


(fig. 7.17, b) este deci :

(7.39)

Rezistenta

echivalenta

R=~=------ell -+-+ +Iritroducind conductantele Ge

(7.40)

(G = ~ I,
2

R.

R"

relatia

(7.40) se scrie : (7.41)

= G1

" + G + ... + G" = EG",


k=!

adica la conectarea in paralel, conductanta echivalenta este egala cu suma conductantelor laturilor. Deoarece G" > 0, rezulta ca la conectarea in paralel conductanta echivalenta este mai mare decit oricare din conductante (rezistenta echivalenta este mai mica decit oricare rezistenta a conectarii in paralel).
Observatle Fiind date doua rezistoare conectate in para1e1 (fig. 7.18), dad se cunoaste curentu1 rezultant, se pot determina curentii prin ce1e doua rezistoare, fara a fi nevoie sa se cunoasca tensiunea aplicata 1a borne. Aplic1nd relatia (7.20), rezistenta echivalenta este: Re= Tensiunea 1a borne va fi: (7.43) Curentii vor fi: (7.44) R1• R2

n, + R.

(7.42)

c) Conexiunea mixta a rezistoarelor (fig. 7.19). In aceasta schema, rezistoarele cu rezistentele R2 si R3 sint conectate in paralel, apoi in serie cu R1• Utilizind relatiile anterioare, se obtine rezistenta echivalenta : (7.45)

d!:J
()

I~
Fig. 7.19.

Fig. 7.18

96

7.2.2. Tecremc lui Kennelly de transfigurare

a circuitelor pasive

Aceasta teorerna, in cazul general, se refera la transfigurarea unui circuit electric cu laturile conectate in stea (fig. 7.20, a) intr-un alt circuit echivalent in care laturile sint conectate in poligon complet (fig. 7.20, b). Dad circuitul are n 1 noduri si n laturi conectate in stea, la conectarea in poligon circuitul va ave a n noduri si C~ laturi. Transfigurarea stea-poligon este posibila intotdeauna, insa in sens invers (poligon-stea) nu este posibila decit pentru n = C!, adica pentru 1~ = 3, deci numai cind poligonul este un triunghi. In cazul transfigurarii stea-triunghi (fig. 7.21), pentru a pastra curentii in noduri, precum si tensiunile dintre noduri, este necesar ca rezistentele echivalente intre noduri sa fie aceleasi, atit in cazul conectarii in stea, cit ~i in cazul conectarii in triunghi. Egalind rezistenta echivalenta intre nodurile 1 si 2 din cadrul celor doua scheme, rezulta :

(7.46)

If,

1~
fin

»
0

Rz

R]

'. n

s
a Fig. 7.20.
b

I,
f

Fig. 7.2l. 7Electrotehnidi

97

Procedind la fel pentru celelalte noduri, se obtin relatiile : _ R 2 T R 3I

R3 T
I

+R + R + Ral R _ R.,(R,. + R2.} 1R'2 + R aa + R'


R.2(R12
al)

R,.

(7.47)
.

Z3

(7.48)

inmultind

(7.47) cu (-1) R 1-

si adunirid toate trei relatiile, se obtine :


Rl2R,.
R12

apoi in mod similar rezulta : R2 _ R3


Ru

+ R2• + Ral
RuR ••

(7.49)

+ R + R'
2• 2•

(7.50)
l

R.,R2' = --------. R12 + R + R'


l

(7.51)
~1

Prin rezolvarea inversa a sistemului se obtine de exemplu:

de ecuatii (7.49), (7.50) '

(7.51), (7.52)

Rezistentele R23 si R31 se obtin prin perrnutari. rezolva problema transfigurarii triunghi-stea.

Relatiile (7.49) ... (7.51)

7.2.3. Conexiunile laturilor active de circuit

a. Conexiunea serie (fig. 7.22, a). Aplicind fiecare latura activa in parte, se obtin relatiile :
U1 U2

1egea lui Ohm pentru

+ s; = RI1 + E2 = R21
1

(7.53)

U; 'I'inind cont de egalitatea, relatiilor (7.53) se obtine : U

+ En = RnI. U=U +U +
2

Un'

prin

insumarea (7.54)

+ L, E
k~l

k~l

L, u;
~

u,
l~----~~~

a
Fig. 7.22.

98

Identificind aceasta relatie cu schema echivalerrta din figura 7.22, b, se obtin relatiile de echivalenta ale conectarii serie: " , Re

= L:
k=1

"

u,

si

(7.55) (7.56)

In rela.tia (7.56) insumarea se face algebric, luindu-se cu semnul plus tensiunile electromotoare care au acelasi sens cu curentul, iar cu semnul minus cele care au sens contrar curentului din circuit. h. Conexiunea in paralel (fig. 7.23, a). Aplicind legea lui Ohm pentru fiecare Iatura a circuitului din figura 7.23, a, se obtin curentii :
I 1 -- U -

+E
RI

I•

,2

1_
-

R2

+ E•.,

1=
n

Rn

+ En.

(7.57)

. Din prima teorerria a lui Kirchhoff,

1=1 +1 +
1 2

insurnind relatiile (7.57), rezulta :

I = U(_2_
Iritroducind I

,RI

+ _2_ + ... + _2_) + EI + E2 + ... + E


R2 R"

RI

_!!.

R2

Rn

(7.58)

conductanta
" n

(G

= ; ), relatia de mai sus se scne:


k

= U . L: G,
k= 1

+ L: E,.
k= 1

. G sau U
k

+ LELG
k•

Gk =
k

LGk

(7.59)

Identificind relatia (7.59) cu schema echivalenta din figura 7.23, b, se obtin relatiile de echivalenta ale conectarii paralel:

u, =

_1_;
LGk

c, =
~EkGk.

k k=1

tG

(7.60) (7.61)

=
e

'LGk

In (7.61) suma L:.EkGk contine atit termeni pozitivi, cit si negativi Sint pozitivi cei peritru care sensul lui Ek coincide cu sensul lui Ee.

[/

a Fig. 7.23.

99

c. Eehivalenta dintre 0 sursii realii de tensiune si 0 sursii reala de eurent. Pentru ca 0 sursa reala de tensiune (caracterizata prin tensiunea electromotoare E si rezistenta irrterioara Ri) sa fie echivalenta cu 0 sursa reala de curent (caracterizata prin curentul debitat Io si rezistenta interioara R:), este necesar ca cnrentnl I R debitat pe aceeasi rezistenta R sa fie acelasi in ambele cazuri. Sursa reala de tensiune (fig. 7.24, a) debiteaza pe rezistenta R curentnl: ---.,
R E

+ n,

(7.62) pe aCeea!?l r ezistentii R

iar sursa reala de curent cu rentul :

(fig. 7.24, b) debiteaza IR


N

I 0 __!f_
R

+ Ri

(7.63) a celor (7.64)

Din
doua

relatiile

(7.62) !?1 (7.63), se obtine conditia de echivalenta

SUTse reale :

7.3. METODE DE ANALIZA A CI'RCUIlELOR' LINIARE DE CURENT CONTINUU (REZOLVAREA CIRCUITELOR)

Problema de analiza a circuitelor presupune cunoscute : structura circuitului (laturi !?i noduri), parametrii circuitului (toate rezistentele Rk), sursele (generatoare de tensiune sau de curent), si cere sa se determine: curentii prin laturi, tensiunile intre noduri, puterile consumate sau furniza te de catre laturi. Metoda generala de analiza consta in aplicarea teoremelor lui Kirchhoff de fiind valabile atit in circuite liniare cit !?iin circuite neliniare, in regim stationar cit si in regim cvasistationar. In circuitele liniare, ecuatiile care rezulta din aplicarea teoremelor lui Kirchhoff sint liniare, dar numarul mare al lor (egal cu numarul de laturi) duce la un volum mare de calcul, Din acest motiv, s-au elaborat metode de analiza alcircui telor care sim plifica calcul ul.

tr

C
a

---I'

0~
fi
....J I

t;

___

Fig. 7.24

100