Sunteți pe pagina 1din 1

ANTICARUL-REZUMAT

În cartea „INOCENTII” scrisa de Ioana Parvulescu ni se înfățișează o întâmplare trăită


de un grup de copii în vacanța de vară. Ei cunosc, undeva, „la marginea de sus a
orașului cu case vechi”, un anticar bătrân și ciudat, cu care se distrează de minune.

Unul dintre personajele principale ale acestei opere este chiar anticarul. Dupa cum il
descrie si naratoarea acesta isi avea „magazinul de comori” într-o curte „plină de iarbă și
tufe”.Totodata copiilor li se parea un pic ciudat, ca un personaj de roman. Avea o barbă
imensă, „cu fire albe” și ochi foarte strălucitori, deasupra cărora sprâncenele se arcuiau
„ca streșinile”. Părea că se abține mereu să râdă. Era foarte palid însă. Misteriosul
bătrân se dovedește foarte prietenos. El îi primește cu mare drag pe copii, le arată tot
felul de „obiecte de scamatorie” și se joacă cu ei, inventând mereu ceva nou în jocurile
lor vechi. Le pune probleme de logică, „mai interesante decât cele de la școală”, și îi
răsplătește cu bomboane atunci când reușesc să răspundă corect. Copiii sunt atât de
încântați, încât trec „aproape în fiecare zi pe la el” și ajung să îl considere prietenul lor.

Autoarea reușește să contureze portretrul unui personaj fascinant, folosind atât


caracterizarea directă, cât și pe cea indirectă. Prin caracterizare directă, făcută de către
fetița-narator, este schițat, de exemplu, portretul fizic al anticarului. Epitetul „cât toate
zilele” și comparația „sprâncenele erau ca streșinile de la casa noastră” dau un aer
fabulos chipului anticarului, contracarat imediat de imaginea jucăușă a gurii și de
luminițele din ochi. Imaginea de vrăjitor prietenos este amplificată prin caracterizare
indirectă. Din tot ce face anticarul rezultă bunătatea lui și generozitatea față de copii. De
exemplu, le arată copiilor tot felul de „obiecte de scamatorie”. Enumerația „baghete
magice..., șaluri colorate..., sfere roșii..., cărți de joc..., porumbei albi” subliniază
fascinația provocată asupra copiilor si modul prin care acestia sunt atrasi sa afle cat mai
multe taine de la el.

În concluzie, prin combinarea mai multor tipuri și modalități de caracterizare, Ioana


Pârvulescu reușește să contureze credibil portretul unui personaj minunat, pe care orice
copil și-ar dori să îl întâlnească.