AMF, AN1

Filip Luminița Ana Maria

CYTOMEGALOVIRUS
(VIRUSUL CYTOMEGALIC)

Descriere

Citomegalovirusul (CMV, herpesvirusul uman de tip 5) este un virus comun care poate infecta
aproape oricine. Odată infectat, corpul tau retine virusul pe viata. Majoritatea oamenilor nu stiu că
au CMV, deoarece rareori provoacă probleme la persoanele sănătoase.

Citomegalovirusul poate determina infectii cu grade variate de severitate. Un sindrom similar

mononucleozei infectioase, dar fara faringita severa, este frecvent. Boala severa focala, cu retinita,
poate aparea la pacientii infectti cu HIV si, rareori, la receptorii de transplant de organ, precum si la
alti pacienti imunocompromiși. Diagnosticul de laborator, util in boala severa, poate presupune
cultura, serologie, biopsie sau detectarea antigenilor sau acizilor nucleici. Ganciclovirul si alte
medicamente antivirale se folosesc pentru tratarea bolii severe, mai ales a retinitei.

CMV este transmis prin sange, fluide corporale sau organe transplantate. Infectia poate fi
contractata transplacentar sau in timpul nasterii. Prevalența crește cu vârsta: 60-90% dintre adulîi a
avut infecție cu CMV. Grupurile mai joase din punct de vedere socio-economic tind sa aiba o
prevalenta mai mare.

Infecția congenitală poate produce infecție care variază de la formă asimptomatică la avort,
moarte fetala sau deces post natal. Complicațiile includ afectare hepatica extensa sau de SNC.
Infectiile dobândite sunt adesea asimptomatice. O boala acută febrilă numită mononucleoză CMV
sau hepatita CMV poate determina hepatita cu aminotransferase crescute, limfocitoza atipica
similara celei din mononucleoza infectioasa si splenomegalie.
 La pacienții imunocompromiși, CMV este o cauză majoră de morbiditate și de mortalitate.
Boala rezultă adesea din reactivarea unui virus latent. Pacienții pot avea afectare pulmonară, gastro-
intestinală (GI) sau SNC. In faza terminala din SIDA, infectia CMV determină retinita la până la 40%
dintre pacienți și produce anomalii vizibile retiniene ale fundului de ochi. Poate aparea boala
ulcertiva a colonului, cu durere abdominala si sangerare GI sau a esofagului, cu odinofagie.

Cauzele infecției cu citomegalovirus (CMV)

CMV este legata de virusurile care provoaca varicela, herpes simplex si mononucleoza. CMV
poate circula prin perioade in care sta inactiv si apoi se reactiveaza. Daca sunteti sanatosi, CMV
ramane in stare latenta.

In timpul activării, virusul se poate transmite altor persoane. Contactul ocazional nu transmite CMV.
Virusul este răspândit prin lichidele corporale - inclusiv sange, urina, saliva, lapte matern, lacrimi,
sperma si lichide vaginale.

Transmiterea poate apărea prin:

 Atingerea ochilor sau a interiorului nasului sau gurii după intrarea in contact cu
fluidele corporale ale unei persoane infectate;
 Contact sexual cu o persoană infectată;
 Laptele matern al unei mame infectate;
 Transplant de organe sau transfuzii de sânge;
 Naștere. O mamă infectată poate transmite virusul copilului, înainte sau in timpul
nașterii. Riscul de transmitere a virusului către copil este mai mare daca este prima
data cand apare infecția, mai degrabă decât o infecție reactivată.

Factori de risc pentru infecția cu citomegalovirus (CMV)

CMV este un virus răspândit si comun care poate infecta pe aproape oricine. Majoritatea copiilor si
adulților sănătoși care contractă virusul au puține sau nu au deloc simptome, astfel încât CMV este
adesea nediagnosticat.

Complicații ale infectiei cu citomegalovirus (CMV)

Complicatiile infectiei cu CMV variaza, in functie de starea general a persoanei si de când a fost
infectat.

Rar, CMV determină un adult sănătos să dezvolte mononucleoză. Alte complicații rare pentru adulții
sanatosi includ probleme cu sistemul digestiv, ficatul, creierul si sistemul nervos.

La persoanele cu imunitate slabita complicatiile infectiei cu CMV pot include:

 Pierderea vederii, datorată inflamației stratului senzor de lumină al ochiului (retinita);

 Probleme ale sistemului digestiv, inclusiv inflamatia colonului (colita), esofagului
(esofagita) si ficatului (hepatita);
 Probleme ale sistemului nervos, inclusiv inflamația creierului (encefalita)
 Pneumonie.

La sugarii cu CMV congenital complicatiile se dezvolta mai mult dacă mama sugarului a avut o
infectie primară cu CMV in timpul sarcinii, mai degraba decat o infectie reactivată. Complicațiile
pentru copil pot include:

 Pierderea auzului; 
 Handicap intelectual;
 Probleme de vedere; 
 Convulsii;
 Lipsa coordonării;
 Slabiciune sau probleme cu utilizarea muschilor.

Simptomele infecției cu citomegalovirus (CMV)

Majoritatea persoanelor infectate cu CMV care sunt sanatoase experimenteaza putine semne si
simptome. Persoanele cu un risc mai mare de semne si simptome ale CMV includ:

 Nou-nascutii infectati cu CMV inainte de nastere (CMV congenitala);

 Sugarii care se infecteaza in timpul nasterii sau la scurt timp dupa aceea (CMV
perinatal). Acest grup include bebelusii infectati prin laptele matern;
  Persoanele cu sistem imunitar slabit, de exemplu datorita transplantului de organe sau
infectiei cu HIV.

Bebelusii si infectia cu citomegalovirus (CMV)

Majoritatea bebelusilor cu CMV congenital par sanatosi la nastere. Unii pot insa dezvolta semne in
timp - uneori la luni sau ani dupa nastere. Cele mai frecvente dintre aceste semne cu intarziere sunt
pierderea auzului si intarzierea dezvoltarii. Un numar mic de bebelusi pot dezvolta, de asemenea,
probleme de vedere.

Bebelusii cu CMV congenital care sunt bolnavi la nastere tind sa aiba semne si simptome
semnificative, inclusiv:

 Nastere premature;
 Greutate scazuta la nastere;
 Piele galbena si ochi colorati (icter);
 Ficatul marit;
 Purpuraturi de piele sau o eruptie cutanata sau ambele;
 Cap anormal de mic (microencefalie);
 Splina marita;
 Pneumonie;
 Convulsii;

Persoanele cu imunitate slabita si infectia cu citomegalovirus (CMV)

Daca sistemul dumneavoastra imunitar este slabit s-ar putea sa apara semne si simptome mai grave
sis a aveti probleme la ochi, plamanii, ficat, esofag, stomac, intestine sau creier. 

Simptome la adultii sanatosi

Cand s-au infectat pentru prima data, unii adulti pot avea simptome similare mononucleozei
infectioase, inclusiv:
  Oboseala;
 Febra;
 Durere de gat; 
 Dureri musculare.

Mononucleoza CMV este mai putin probabila decat mononucleoza infectioasa pentru a provoca
limfonoduri largite si splina.

Diagnosticarea infectiei cu citomegalovirus (CMV)

Infectia cu CMV este suspicionata la persoanele sanatoase cu sindroame asemanatoare

mononucleozei, la pacientii imunocompromisi cu simptome GI, SNC sau retinene si la nou-nascutii cu
boala sistemică. 

Mononucleoza CMV poate fi uneori diferentiată de mononucleoza infectioasa (cu virus Epstein-Barr)
prin absenta faringitei, un test negativ al anticorpilor heterofili si prin serologie. 

Infectia cu CMV poate fi diferentiata de hepatita virala prin serologia hepatitei. 

Confirmarea de laborator a infectiei primare cu CMV este necesară numai pentru a o diferentia de
alte conditii, mai ales tratabile, sau de boli grave. 

Mai ales la gazda imunocompromisă, CMV poate fi izolat din urina, alte fluide corporale sau din
tesuturi. Cu toate acestea, CMV poate fi excretat luni sau ani dupa infecție, astfel încât identificarea
lui nu indica neaparat boala activa. 

Seroconversia poate fi demonstrata prin apartitia anticorpilor CMV. 

La pacientii imunocompromisi, patologia indusă de CMV vizibilă bioptic este adesea necesară pentru
demonstrarea bolii invasive. De asemenea, PCR sau detectarea antigenilor din sângele periferic pot
măsura cantitativ incărcătura de CMV, ceea ce poate fi util. Diagnosticul la sugari poate fi realizat pe
culturi din urina. 

Tratament pentru infecția cu citomegalovirus (CMV)

Retinita CMV care apare mai ales la pacientii cu SIDA, se trateaza cu antivirale. Majoritatea
pacientilor primesc terapie de inductie fie cu ganciclovir, 5 mg/kg i.v. de doua ori pe zi timp de 2-3
saptamani, fie cu valganciclovir, 900 mg p.o. de 2 ori/zi timp de 21 zile. 

Daca inducția eșuează mai mult de o data, trebuie folosit un alt medicament. După inducție,
pacienții primesc terapie de menținere sau supresivă, cu valganciclovir 900 mg p.o. o data pe zi
pentru a incetini evoluția bolii. Terapia de mentinere cu ganciclovir 5 mg/kg i.v. o data pe zi poate fi,
de asemenea, utilizată pentru prevenția recurentei. 

Ca alternativa, poate fi utilizat foscarnet, cu sau fara ganciclovir. Doza de foscarnet este de 90
mg/kg i.v. la 12 ore timp de 2-3 saptamani pentru iductie, urmata de 90-120 mg/kg i.v. o data pe zi
ca terapie de mentinere. Reactiile adverse ale foscarnetului sunt semnificative si include
nefrotoxicitatea, hipocalcemia simptomatica, hipomagneziemia, hiperfosfatemia, hipokaliemia si
efectele asupra SNC. Terapia combinata, ganciclovir si foscarnet, amplifica eficienta, dar si reactiile
adverse. 

Terapia cu cidofovir consta in 5 mg/kg i.v. o data/saptamana (inductie) timp de 2 saptamani, urmata
de doze similare pentru mentinere, pe parcursul mai multor saptamani. alternativ. Eficienta este
similara ganciclovirului si foscarnetului. Reactiile adverse semnificative, ca insuficienta renala,
limiteaza utilizarea lui. Pentru a reduce eventuala nefrotoxicitate, vor fi administrate probenecid si
prehidratare la fiecare doza de medicament. Cu toate acestea, reactiile adverse ale probenecidului,
cum ar fi rash-ul, cefaleea si febra, pot fi suficient de intense pentru a impiedica folosirea lui.

Implantele oculare de ganciclovir pot fi, de asemenea, folosite ca tratament de lunga durata la unii
pacienti. Injectiile intraoculare in corpul vitros sunt uneori administrate, mai ales daca unele metode
au esuat sau sunt contraindicate (terapie de salvare). Asemenea tratamente includ injectara de
ganciclovir sau foscarnet. Eventualele reactii adverse ale terapiei de injectare intraoculara includ
toxicitatea retiniana directa, hemoragia corpului vitros, endoftalmita, dezlipirea de retina, edemul
maculat chistoid si formarea cataractei. 

Cidofovirul poate determina irita sau hipotonie oculara. Chiar si pacientii care primesc injectii oculare
sau cei cu implanturi au nevoie de terapie sistemica pentru a preveni transmiterea CMV la ochiul
celalalt si la tesuturile extraoculare. In fine, ameliorarea numarului de CD4+ la > de 200
celule/microlitru prin terapie antivirala sistemica ar trebui sa faca implantul ocular si chimioprofilaxia.

Medicamentele antivirale sunt folosite pentru a trata boala severa diferita de retinita, dar sunt mai
putin eficiente decat in retinita. Ganciclovirul plus imunoglobulina a fost folosit pentru tratarea
pneumoniei CMV la receptorii de transplant de maduva hematopoietica.
Prevenirea infecției cu citomegalovirus (CMV)

Igiena atenta este cea mai buna preventie impotriva CMV.

 Spălatul des pe maini. Se folosește săpun si apă timp de 15 pana la 20 de secunde, mai
ales dacă avem contact cu copiii mici sau scutecele lor, saliva sau alte secretii orale;
 Se evită contactul cu lacrimile si saliva cand se sărută un copil. In loc să sărutăm un
copil pe buze, de exemplu, sărutăm pe frunte. Acest lucru este important mai ales
pentru femeile însărcinate;
 Se evită folosirea aceleiași mâncări sau aceluiași pahar;
 Trebuie avută grijă cu obiectele de unică folosință. Când aruncăm scutecele, tesuturile
si alte articole care au fost contaminate cu lichide corporale trebuie avută grija sa nu
ne atingem mâinile pe față decât după spalarea completa a acestora;
 Trebuie curățate toate suprafetele care vin în contact cu urina sau saliva copiilor;
 E mai sigur daca folosim un prezervativ in timpul contactului sexual pentru a preveni
răspândirea virusului CMV prin sperma si lichide vaginale.