i Eminescu

ma nu te-oi mai vedea,

rămâi, cu bine!
feri în calea mea
.

ăzi dar tu fă ce vrei,

ăzi nu-mi mai pasă
mai dulce-ntre femei
ă.

u mai am de obicei
lele acele,
îmbăt şi de scântei
e,

egerând atâtea dăţi,

uitam prin ramuri
ptam să te arăţi
muri.

eram de fericit
gem împreună,
el farmec liniştit
ă!

în taină mă rugam
ptea-n loc să steie,
alături să te am,
!

or treacăt să apuc
ulci cuvinte,
e azi abia mi-aduc
.

tăzi dacă mai ascult

rile-aceste,
e-o veche, de demult
e.

luna bate-n lunci

ură pe lacuri,
mi pare că de-atunci
eacuri.

ii serei cei dentâi

voi mai privi-o...
ea-n urma mea rămâi -