Inaugurez seria Un ghid, o poveste  

cu interviul pe care i l-am luat domnului Emil Bejan

la Catedrala Catolică de lângă Mitropolie, între Crăciun şi Anul Nou. La amifitrionul
acestui locaş am remarcat, pe lângă pregătirea de excepţie, rostirea aproape șoptită a
frazelor, un mod de a vorbi mai mult cu duhul decât cu mintea, care, poate de aceea,
ajunge mai ușor la inimile ascultătorilor.

 În interviul următor vă propun să cunoaştem câte ceva din experienţa de ghid a celui
care-şi farmecă auditoriul atunci când vorbeşte despre bogata simbolistică a Catedralei
Catolice.

Roxana Tătaru: De când sunteți ghid la Catedrala Catolică?

 Emil Bejan: Din 2005, când mi s-a propus să vin la această catedrală nu ca ghid, ci ca
om de ordine, dar Părintele m-a îndemnat, ca, atunci când vin   turiști, să le vorbesc
despre catedrală și de atunci chiar mi-am luat rolul în serios.  De aceea, o prezint ca și
cum aș prezenta-o prima dată, o prezint ca și cum aș prezenta-o o singură dată sau
ultima dată.

 R.T. :Ce grupuri de turiști v-au plăcut cel mai mult?

 E.B.:Turiștii tineri. Când spun turiștii tineri nu mă refer la o vârstă biologică. Tineri de
la 17 ani la 70 de ani...Mi-au plăcut întotdeauna oamenii tineri, care se lasă abandonați
în timp și spațiu în această catedrală, oameni care nu vin în viteză...

  Un grup de pelerini care mi-au încântat sufletul au venit din Ardeal, de la Cluj, şi au
stat aici aproape trei ore... Era o zi de vară superbă, catedrala iriza prin aceste vitralii o
lumină aproape ireală... Aceste trei ore au adus roade pentru că anul următor au venit
cu un grup mai numeros.

 R.T.:Care e cea mai frumoasă amintire pe care o păstrați despre vizitatorii  acestui
spa'iu sacru?

 E. B. Un grup din Austria a venit aici în vara lui 2006. Au rămas atât de încântaţi, încât
s-au lipit de această catedrală.... Aproape de sărbătoarea Crăciunului ne-au trimis o
vedere în care ne-au mulţumit şi ne-au promis că vor reveni. Pentru mine a contat acel
gând trimis tocmai din Austria şi m-a făcut să conştientizez că „noblesse oblige” şi că
trebuie să dăruiesc mult mai mult.

  R. T. :Care e satisfacţia cea mai mare pe care o aveți în calitate de ghid al

catedralei ?
 E.B.:Satisfacţia supremă este că eşti aici pus în umbra crucii, în slujba Domnului şi că
Dumnezeu  îţi încredinţează să-i prezinţi casa Lui unor semeni de-ai tăi care doresc să-
şi odihnească paşii aici.

 R. T. :Ce i-aţi sfătui pe ghizii care sunt acum la început de drum?

 E.B.:Trebuie mai întâi de toate să vă îndrăgostiţi de locul pe care îl prezentaţi, să facă

parte din voi. Să se creeze o simbioză între obiectiv şi ghid. Trebuie să captezi oamenii,
să strecori un zâmbet, o lumină din chipul tău spre celălalt. Atunci el va intra în dialog
cu tine.

 R. T. :Cum este să prezinţi acest locaş celor mici?

 E. B.: Povestea pe care le-o spui unor copii trebuie să fie adevărată. Când am copii în
faţa mea mă străduiesc de trei ori mai mult. Trebuie să le  produci acea vibraţie
interioară care să-i facă să revină aici. Aceşti copii mă sensibilizează la maximum
pentru că n-am omorât niciodată copilul din mine. Vreau să rămân copil toată viaţa mea
şi când întâlnesc un copil mă copilăresc şi eu.

 R.T.:Este vreun element component al catedralei care vă e cel mai aproape de

suflet?

 E. B.:Da, întotdeauna când privesc tabernacolul îmi dă o stare de siguranţă. Fără el
această biserică ar fi o clădire oarecare. Cu acel tabernacol clădirea se înnobilează,
devine Casa Domnului.

 R. T.:Cum ați receptat colaborarea cu Clubul de Ghizi și cu Agenția Icar Tours?

 E.B. Fantastic de frumos. Nu mă consider ghid, dar m-am bucurat atât de mult, efectiv
m-aţi făcut să-mi dea lacrimile când am primit acea diplomă şi când am înţeles că ceea
cea am făcut a căpătat un ecou în sufletele unor tineri.

R. T. :Vă mulţumesc mult pentru interviu.

 E. B.:Cu multă plăcere.

 Domnul Bejan îi așteaptă pe turiști și pelerini deopotrivă, pentru a le povesti despre

catedrală, dar şi pentru a le conferi sentimentul de acasă, căci domnia sa este, înainte de
toate, un mare făuritor de amintiri frumoase.