Plecat la Dorna în preajma sărbătorii Sfântului Dumitru (26 octombrie) pentru a

cumpăra niște oi de la niște ciobani de pe Rarău, Nechifor Lipan nu se mai întoarce la

casa lui de pe măgura Tarcăului și nu mai dă niciun semn de viață.[8] Soția sa, Vitoria,
începe să se neliniștească deoarece oierul nu lipsise niciodată de acasă, în ultimii
douăzeci de ani, o perioadă mai mare de douăzeci de zile. El nu se dusese nici la
popasul de iarnă al turmelor de oi din satul Cristești (din apropiere de Iași) aflat pe
balta Jijiei, unde urma să plătească taxele de pășunat, nutrețul animalelor și simbriile
ciobanilor și de unde trebuia apoi să se întoarcă acasă cu fiul său, Gheorghiță.
Perioada de întârziere depășește o lună, iar Vitoria visează într-o noapte că Nechifor
traversa călare, spre asfințit, o întindere de apă și începe să bănuiască că acesta a
murit.

După ce se sfătuiește cu părintele Dănilă și cu baba Maranda, Vitoria decide să se

roage Maicii Domnului și să țină post negru douăsprezece vineri la rând, sperând că
Nechifor se va întoarce până atunci. După ce Gheorghiță se întoarce acasă în preajma
sărbătorilor de iarnă, Vitoria pleacă la mănăstirea Bistrița pentru a se ruga la icoana
făcătoare de minuni a Sfintei Ana și a cere un sfat duhovnicesc, apoi se deplasează
la Piatra Neamț pentru a anunța stăpânirea de dispariția soțului ei. Prefectul județului
afirmă că este posibil ca Nechifor Lipan să fi fost prădat de bani și ucis, confirmând
temerile Vitoriei. Femeia se hotărăște să plece în căutarea soțului dispărut la
terminarea celor douăsprezece săptămâni de post negru, împreună cu Gheorghiță,
luând cu ei un baltag pentru a se apăra de răufăcători.[8]
După ce-și vinde restul de marfă negustorului evreu David, Vitoria pornește în zorii
zilei de 10 martie, împreună cu Gheorghiță, pe drumul parcurs de Nechifor Lipan
până la Dorna. Ei urmează cursul Bistriței, trecând prin Bicaz, Călugăreni (unde se
despart de David), Farcașa, Borca, Broșteni și Crucea și întrebând peste tot dacă oierul
dispărut a trecut pe acolo. În cele din urmă, Vitoria ajunge la Vatra Dornei unde află
din registrele de vânzări că Nechifor cumpărase 300 de oi, învoindu-se apoi să vândă
100 de oi către doi gospodari munteni necunoscuți. Turmele de oi au fost trimise pe
valea pârâului Neagra Șarului către popasul de iarnă de la Ștefănești (de la
apa Prutului), iar cei trei tovarăși au pornit pe urmele lor.

Vitoria și Gheorghiță pornesc pe valea Negrei pe urmele turmelor de oi, trecând

prin Șaru Dornei, Păltiniș, Dârmoxa, Broșteni, Borca și Sabasa și traversând apoi Pasul
Stânișoara (pe Drumul Talienilor) până în Suha (localitate înglobată astăzi în
satul Mălini). Ajunsă la Suha, Vitoria află de la crâșmarul Iorgu Vasiliu și de la soția lui,
Maria, că au trecut acolo prin toamnă numai doi oieri și nu trei. Cei doi oieri, Calistrat
Bogza și Ilie Cuțui, locuiau în valea Doi Meri și păreau că s-au îmbogățit brusc în
ultima vreme, iar nevestele lor deveniseră fudule și începuseră să facă risipă. Chemați
la primărie și întrebați, Bogza și Cuțui afirmă că au cumpărat toate oile lui Lipan și s-
au despărțit de acesta la Crucea Talienilor, Nechifor întorcându-se înspre casa lui.
După ce se sfătuiește cu Vitoria, crâșmărița Maria lansează un zvon în Suha că
vânzarea oilor către cei doi gospodari este discutabilă, deoarece s-ar fi făcut fără
martori și fără semnarea vreunui document doveditor.
Ageră la minte, Vitoria trage concluzia că uciderea lui Nechifor Lipan a avut loc între
Suha și Sabasa și traversează înapoi Pasul Stânișoara. Ea îl găsește în curtea unui
gospodar din Sabasa pe Lupu, câinele credincios al soțului ei. Animalul le semnalează
râpa unde zăceau osemintele lui Nechifor Lipan, alături de cele ale calului său. Craniul
mortului era spart de o lovitură de baltag, dovedind că moartea oierului fusese una
violentă. Chemate la fața locului, autoritățile îi cercetează pe Bogza și pe Cuțui, care
continuă să susțină că ei se despărțiseră de Lipan după ce-i plătiseră toți banii.

Vitoria organizează un praznic mare la Sabasa cu ocazia înmormântării oaselor lui

Lipan, invitându-i pe subprefect și pe cei doi gospodari din Suha. Femeia îl acuză pe
Calistrat Bogza că i-ar fi lovit soțul pe la spate cu baltagul pentru a-i lua oile, în timp
ce Cuțui stătea de pază ca să nu fie surprinși de vreun drumeț. Furios, gospodarul îi
dă pe toți la o parte și iese din casă, unde îl atacă pe Gheorghiță. Flăcăul se apără și-l
lovește pe Bogza în frunte cu muchea baltagului, iar câinele Lupu îl mușcă de gât pe
ucigaș. Ilie Cuțui se predă și confirmă acuzațiile femeii, în timp ce Bogza, grav rănit de
mușcătura câinelui, își recunoaște vina și cere să fie iertat.