Sunteți pe pagina 1din 27

IMPOZITUL PE SALARII

1
CUPRINS

ARGUMENT ................................................................................................................................ 2
CAPITOLUL 1. Involuția și evoluția sistemului fiscal în România privind impozitarea
capitalului uman ……………………………………………………….......…..3
1.1. Sistemul fiscal în România ………………………………………………….......……4
1.2. Presiunea fiscală și limitele ei ………………………………………………............. 6
CAPITOLUL 2. Conceptul de venit salarial …………………………………………........…... 7
2.1. Salariul – prețul muncii ............................................................................................... 8
2.2. Categorii de salarii .......................................................................................................9
2.3. Elementele care compun venitul unui salariat ............................................................12
2.4. Impozitul pe salarii .....................................................................................................16
2.5. Statul de salarii ...........................................................................................................17
CAPITOLUL 3. Studiu de caz - DETERMINAREA IMPOZITULUI PE SALARII LA
SC SOLAR TOUR SRL....................................................................................20
CONCLUZII ............................................................................................................................... 24
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................ 26

2
ARGUMENT

În cadrul oricărei activităţi economice se creează bogăţie sub forma diferitelor bunuri şi
servicii. Prin vânzare-cumpărare, sau prin alte operaţiuni, bunurile şi serviciile se transformă în
venituri, procese la care, direct sau indirect, participă toţi agenţii economici. Astfel, pentru
contribuţia adusă la realizarea muncii ca factor de producţie care concură la desfăşurarea oricărei
activităţi, posesorul său, cel ce o depune, primeşte o sumă de bani, o remuneraţie denumită salariu.
Din punct de vedere economic, „salariul reprezintă venitul fundamental prin care se
remunerează munca salariată în întreprinderi şi administraţii, fiind în acelaşi timp un mod particular
de recompensare şi anume preţul unei munci închiriate şi întrebuinţate de un agent economic pe
bază de contract.” Obiectul relaţiilor dintre salariat şi patron (angajator) nu este munca, ci forţa de
muncă. Munca reprezintă utilizarea capacităţii de muncă de către patron, în scopul valorificării
capitalului.
Conţinutul salariului, ca preţ al muncii, nu poate fi determinat în mod riguros, după valoarea
sa, de cheltuiala de muncă socială. Nu se poate demonstra că preţul muncii este determinat de
valoarea muncii. Munca creează valoarea nouă, încorporată în marfă împreună cu valoarea
mijloacelor de producţie utilizate.
Dacă se admite că salariul este preţul muncii şi include întreg rezultatul muncii, respectiv
toată valoarea nou creată, atunci angajarea salariatului de către patron nu ar avea sens, deoarece
activitatea nu ar mai fi rentabilă. În condiţiile unei economii moderne de piaţă, scopul agentului
economic este acela de a desfăşura o activitate cât mai rentabilă, iar aceasta depinde de partea din
valoarea nou creată prin muncă ce revine întreprinzătorului respectiv.
Explicarea conţinutului salariului se poate face pe baza delimitării riguroase a muncii şi
forţei de muncă. Impozitul pe salariu este o componenta a salariului bru
Practica economico-financiară arată că unii agenţi economici, nu constituie în mod corect
obligaţiile lor fiscale faţă de autorităţile publice sau nu virează la timp sumele datorate, adesea din
motivul că nu cunosc prevederile actelor normative care reglementează aceste obligaţii.
În relaţiile de plată ale agentului economic cu bugetul statului se pot acorda şi anumite
înlesniri care se referă la scutiri de plată, reduceri ale datoriei şi eşalonări. În cazul sustragerii de la
plata obligatorie către stat acţiunea se numeşte evaziune fiscală incluzând şi nedeclararea surselor
venitului sau informaţii eronate privind mărimea venitului.

3
CAPITOLUL I. INVOLUȚIA ȘI EVOLUȚIA SISTEMULUI FISCAL ÎN
ROMÂNIA PRIVIND IMPOZITAREA CAPITALULUI UMAN

1.1. SISTEMUL FISCAL ÎN ROMÂNIA

Sistemul fiscal poate fi considerat un ansamblu ordonat de măsuri şi acţiuni care sunt
întreprinse de către stat, prin aplicarea unei politici fiscale adecvate în ceea ce priveşte rolul
impozitelor şi taxelor, aşezarea şi perceperea acestora, tipuri de impozite şi taxe. Crearea cadrului
legislativ revine legislativului.
Printr-un sistem fiscal, legislativul şi executivul creează metodologii pentru un număr ridicat
de impozite şi taxe, în cadrul adminstraţiei fiscale, căutând să se folosească un personal numeros şi
un volum de timp ridicat pentru a aşeza şi percepe impozitele şi taxele datorate de către
contribuabili.
În ţara noastră sistemul fiscal trebuie să îndeplinească două condiţii: să aibă criterii precise
şi să fie o manifestare de voinţă din ambele părţi, având grija să includem şi voinţa politică.
Elaborarea politicii fiscale este un act de decizii complexe, având obligaţia să urmărească: criterii
de eficienţă, reducerea fluctuaţiilor şi a instabilităţii economice, care sunt veniturile consumatorilor
şi ce măsuri de protejare se folosesc. Prin politica fiscală se caută dezvoltarea impozitelor, prin
folosirea altor forme de prelevări şi stimularea acestora, precum şi prin distribuirea acestor venituri
care au o influenţă asupra activităţii economice.
Sistemul fiscal trebuie să fie: unitar; simplu, să predomine autoimpunerea; eficient; realizat
cu costuri mici; cu o strategie clară, concretă şi eficientă; să fie dirijat astfel încât să urmărească
strângerea tuturor obligaţiilor; să fie computerizat; astfel orientat încât să beneficieze de o structură
organizatorică optimă şi să dispună de personal fiscal cu o înaltă pregătire de specialitate.
Ministerul Economiei si Finantelor trebuie să caute o cât mai bună administrare a sistemului
fiscal, prin folosirea a două proceduri: fiscală şi central fiscală.
Prin procedura fiscală înţelegem elaborarea unor metodologii fiscale pe care trebuie să le
aplice agenţii economici şi care se referă la aşezarea impozitelor şi taxelor (se vor stabili în funcţie
de tipul impozitelor tranşe de impozitare sau cote fixe actualizate în funcţie de indicele inflaţiei) şi
la perceperea şi încasarea impozitelor şi taxelor (încasarea, întocmirea evidenţelor fiscale, deconturi
şi declaraţii fiscale lunar sau trimestrial şi anual de unde să reiasă activitatea fiecărui agent
economic).

4
Pentru perceperea impozitelor şi taxelor se porneşte de la subiectul impozitului care este
reprezentat de o persoană fizică sau juridică, care are în proprietate bunuri sau realizează venituri
impozabile sau taxabile, potrivit legislaţiei fiscale, care la rândul lor generează titluri de creanţă
fiscală. Persoanele fizice sau juridice au obligaţia de a declara bunurile sau veniturile, de a întocmi
unele evidenţe, precum şi dreptul de a cere înlesniri fiscale.
Calculul acestor impozite şi taxe se poate face în mai multe feluri: în sume absolute (taxa
asupra mijloacelor de transport, taxa pentru cazinouri, impozitul pe teren, accize), în cote
procentuale fixe (impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, taxa pentru jocurile de noroc şi
impozitul pe dividende) şi în cote procentuale pe tranşe de venit (impozitul pe salarii, impozitul pe
profesiile de liberă iniţiativă, impozitul pe sumele brute obţinute de persoane fizice – dobânzi şi alte
activităţi desfăşurate în afara locului unde se află persoana cu carte de muncă).
In contabilitatea financiara, impozitele, taxele si contributiile ca datorii si/sau creante fiscale
sunt cuprinse in spatiul activitatii de exploatare.
Țara noastră deja s-a familiarizat cu aceste standarde in mod teoretic, desi in materie de
salariati, fiscalitatea trebuie sa poata suporta financiar conceptele impuse de aceste standarde pentru
a le aplica in viata intreprinderii si implicit a salariatilor. In viziunea europeana si internationala se
asigura o importanta majora, dar fireasca, angajatilor.
Ei sunt producatorii de bogatii si ocupa un loc bine meritat dupa investitori ca cea mai
importanta categorie de utilizatori ai informatiei financiare. Cata importanta se acorda fortei de
munca aflata in activitate o deducem cu usurinta din standardul International nr. 19 ,,Beneficiile
angajatilor”.
Beneficiile trebuie recunoscute ,,ca si datorie si cheltuiala atunci, cand intreprinderea este in
mod demonstrabil angajata in :
a) incheierea contractului de munca al unui angajat sau grup de angajati inainte de data normala
de pensionare;sau
b) furnizarea beneficiilor de incheiere ca rezultat al unei oferte facute pentru a incuraja plecarea
voluntara in somaj”.
Întreprinderile din România vor avea suficient timp in viitor sa-si proiecteze inclusiv
beneficiile angajatilor pe termen scurt, beneficiile post-angajare cu distinctii clare intre planuri de
contributii determinante si planuri de beneficii determinante, beneficii pentru incheierea
contractului de munca si compensatii sub forma participatiilor la capitalurile proprii.

1.2. PRESIUNEA FISCALĂ ŞI LIMITELE EI

5
Presiunea fiscală în România nu poate fi considerată numai mijlocul prin care statul acoperă
cheltuielile publice cu care acesta se confruntă, ci o putem considera şi obiectivul politicii fiscale
care este la îndemâna guvernului pentru a putea realiza o politică economică.
Administraţiile publice sunt cele care realizează veniturile publice, acestea servind la
acoperirea cheltuielilor publice, participând la realizarea politicii economice şi sociale a puterii
politice. De asemenea, acestea au o influenţă directă şi asupra persoanelor fizice şi juridice, fiind
folosite ca instrumente de intervenţie în viaţa economică şi socială.
Prin prelevare obligatorie înţelegem toate sumele vărsate de persoanele fizice şi juridice
administraţiilor publice, cu condiţia ca acestea să nu fie legate de o decizie voluntară.
Prin rata presiunii fiscale înţelegem raportul dintre ansamblul impozitelor şi contribuţiile
sociale efectiv încasate de organul fiscal şi produsul intern brut (PIB). La rândul lui, acest indicator
poate fi considerat presiune fiscală în sens strict şi este egal cu raportul dintre ansamblul
impozitelor încasate de către stat şi PIB, iar presiunea fiscală în sens larg este egală cu raportul
dintre ansamblul impozitelor şi contribuţiilor sociale pe de o parte, iar pe de altă parte, produsul
intern brut.
Se remarcă, că semnificaţiile ratei presiunii fiscale atât în plan contabil, cât şi în planul
analizei economice se văd simţite în timp într-o perioadă destul de îndelungată, de reţinut că nu este
vorba de prelevare netă operată asupra unor agenti economici. Putem remarca şi unele aspecte ale
ratei presiunii fiscale atât din punct de vedere contabil, cât şi din punct de vedere al analizei
economice, prin faptul că primul aspect cel contabil nu ţine cont de faptul că prelevările obligatorii
finanţează alte prelevări obligatorii. Analiza economică consideră că presiunea fiscală este o
cheltuială ce pune în evidenţă aspectul de confiscare al prelevărilor obligatorii, neglijându-se faptul
că acestea sunt restituite într-un circuit economic sub forma cheltuielilor publice.
Rata de presiune fiscală poate fi considerată un indicator de comensurare a părţii din venituri
care provine din producţie şi care depinde, pe perioada evoluţiei ei, de o serie de procese obligatorii,
fără să fie lăsată în pace la iniţiativa privatizării.
Majoritatea economistilor impartasesc opinia ca, daca presiunea fiscala, adica rata de
impozitare, depaseste un anumit prag, orice impozitare suplimentara este daunatoare economiei,
diminuand veniturile incasate. Cresterea ratei de impozitare reduce gustul pentru munca,
incurajeaza evaziunea fiscala si descurajeaza economisirea si investitiile.Atunci cand depaseste un
anumit nivel, rata de impozitare contribuie la degradarea situatiei economice, baza de impozitare se
restrange, ceea ce anuleaza castigurile asteptate.

6
Gradul de fiscalitate, care in unele tari include si “povara contributiilor”, iar in altele nu,
respectiv nivelul fiscalitatii, cunoaste diferentieri importante nu numai de la o tara la alta, dar chiar
si in cadrul aceleiasi tari, de la o perioada la alta.
Deosebiri esentiale exista nu numai intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare,
precum si intre cele din grupul tarilor in curs de dezvoltare. In tarile dezvoltate statul incaseaza la
buget, pe calea impozitelor, o parte mai mare din produsul intern brut decat in tarile in curs de
dezvoltare.
Daca admitem ca exista o anumita limita pentru presiunea fiscala, atunci probelma cruciala
este aceea de a sti daca ea a fost depasita sau nu. Daca raspunsul este afirmativ, cel mai bun mijloc
de relansare a economiei este acela de a o elibera de “jugul” fiscal.

CAPITOLUL 2. CONCEPTUL DE VENIT SALARIAL

7
Prin salariu se înţelege preţul muncii prestate exprimat, de regulă în bani. Prestarea muncii şi
salarizarea muncii sunt obligaţii principale ce rezultă pentru salariat şi, respectiv, pentru unitate, din
încheierea contractului individual de muncă sau din existenţa raportului de serviciu (în cazul
funcţionarilor publici). Reglementările legale stabilesc principiul potrivit căruia pentru munca
prestată, fiecare persoană are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului
respectiv.
În conformitate cu dispoziţiile art.1 din Convenţia nr. 95 din anul 1949 asupra protecţiei
salariului a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, termenul de salariu, semnifică, indiferent de
denumirea sa şi de modul de calcul, remuneraţia sau câştigurile susceptibile de a fi evaluate în bani,
stabilite pe cale convenţională sau prin lege, care se acordă în virtutea unui contract de locaţiune a
serviciilor, scris sau verbal, plătit de patron lucrătorului pentru munca sa ori serviciile aduse.

2.1. SALARIUL – PREŢUL MUNCII

Examinând termenii utilizaţi pentru a identifica salariul, atât în limbaj juridic cât şi în
vorbirea curentă, constatăm o mare varietate. Astfel, întâlnim: remuneraţie, retribuţie, indemnizaţie
sau pur şi simplu salariu. Indiferent de denumirea utilizată, salariul, constituie o categorie
economică, dar şi una de factură juridică.
Salariul reprezintă „expresia bănească a valorii forţei de muncă”, „preţul forţei de muncă”,
„plata forţei de muncă”. Mai simplu, salariul este definit ca „plata, de regulă în formă bănească, a
unei activităţi depuse”, „preţul muncii”, „plata muncii”.
Prin legea nr. 53/2003 – Codul Muncii se prevede:
Art. 154 – Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului
individual de muncă.
Art. 155 – Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.
Art. 156 – Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale
angajatorului.” Din punct de vedere fiscal, salariul reprezintă:
• Pentru angajatori (societate comercială, regie autonomă etc.), o cheltuială, ca orice altă
cheltuială, impusă de necesitatea desfăşurării activităţii. Angajatorul, care face „plata muncii”
sub formă de „salarii”, are obligaţia:
- De a se înregistra pe cheltuieli cu salariile acordate,
- De a se înregistra în evidenţa financiar-contabilă cu „salariile plătite”, respectiv cu
8
„salariile şi alte drepturi cuvenite personalului”, în creditul contului 421 „Personal –
remuneraţii acordate”, şi de a calcula şi reţine, prin stopaj la sursă, obligaţiile bugetare
(contribuţia pentru şomaj, pensie, sănătate şi impozitul).
• Pentru salariat (angajat), un „venit obţinut prin muncă”, un venit acordat de angajator după ce
s-au calculat şi reţinut de angajator toate obligaţiile de plată datorate statului.
Din punct de vedere strict fiscal, sensul şi conţinutul noţiunii de salariu se vor înţelege corect şi
pe deplin numai dacă este privit ATÂT din punct de vedere al celui care îl acordă (al angajatorului,
care este plătitorul de salarii), cât şi din punct de vedere al celui care îl primeşte (al salariatului, care
este beneficiarul veniturilor din salarii).
SALARIATUL este o persoană încadrată cu contract individual de muncă, cu timp integral sau
parţial de muncă, pe o perioadă nedeterminată sau determinată. Atât timp cât nu există un contract
individual de muncă, nu se poate vorbi de salariat sau salariu.. calitatea de salariat se capătă numai
şi numai prin încheierea unui contract individual de muncă, care generează întocmirea
documentului „carte de muncă”, numită mai nou „carnet de muncă”.
Plata în natură a unei părţi a salariului este posibilă dacă este prevăzută expres in contractul
colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă şi în acest caz suma în bani
cuvenită sa nu fie mai mică decât salariu minim brut pe ţară.Salariile se plătesc înainte oricăror alte
obligaţii băneşti ale angajatorilor.
Salariile datorate angajatilor si contributiile unităţii reprezintă cheltuieli ale unităţii.
Salariile se achită personalului in 2 tranşe:
● chenzina I (avansul) (24 – 25 fiecărei luni)
● chenzine a II a (lichidare) ( 15 ale fiecărei luni)
Documente privind evidenta decontărilor cu personalul:
• pentru timpul lucrat
- condica de prezenţă
- fişa de pontaj
• pentru evidenţa salariilor
- avansul – lista de avans chenzinal
- salarii – stat de plată a salariilor

Salariul exprimă atât retribuţia muncii de execuţie a acţiunii de producere sau serviciul prestat
catre consumator cât si facilitatea capacităţii forţei de muncă consumată si acceptată de proprietarii
producţiei in favoarea posesorului fortei de muncă. El face parte din gama instrumentelor de masură
a capacitatii de muncă şi este considerat instrument de plată pentru serviciul prestat.
9
2.2. CATEGORII DE SALARII

Salariul este expresia bănească a părţii din venitul naţional destinat consumului individual şi
repartizată celor ce muncesc, proporţional cu cantitatea şi calitatea muncii depuse. Conform
Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile precum şi alte
adaosuri (art.155).
Salariul de bază este partea principală a salariului total, ce se cuvine fiecărui angajat, luând
în considerare, de regulă, nivelul studiilor, calificarea şi pregătirea profesională, importanţa
postului, caracteristicile sarcinilor şi competenţele profesionale. El constituie nu numai partea fixă
şi principală a salariului, ci şi elementul de referinţă în raport cu care se calculează celelalte drepturi
ale angajaţilor cum ar fi, spre exemplu, diferitele indemnizaţii, sporuri, etc.
Indemnizaţiile reprezintă sumele plătite salariaţilor peste salariul de bază, cu scopul de a
compensa cheltuielile pe care aceştia sunt nevoiţi a le efectua cu ocazia îndeplinirii unor sarcini de
serviciu sau în alte condiţii de muncă.
Indemnizaţiile pot fi pentru îndeplinirea unor funcţii de conducere, pentru delegare,
detaşare, instalare, misiuni permanente în străinătate.
Adaosurile şi sporurile la salariu formează ca şi indemnizaţiile partea variabilă a salariului
pentru că se plătesc numai în raport cu performanţele individuale (rezultate obţinute în muncă),
pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiţii deosebite sau speciale (pentru
compensarea, pe această cale, a efortului depus în plus sau a riscului ridicat pe care îl presupune
munca).
Stabilirea cuantumului adaosurilor este exclusiv atributul angajatorului. Dacă angajatorul
este de acord, cuantumul unor adaosuri la salariu se poate stabili şi prin negociere colectivă, în
cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate la nivelul angajatorului. Adaosurile se pot
prezenta sub forma premiilor acordate din fondul de premiere, cota-parte din profitul net realizat de
angajator, adaosurile de acord, prime de Crăciun şi de Paşte.
Trebuie de asemenea precizat că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde
acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază. Ca şi sporuri ce se pot acorda, exemplificăm: sporul
pentru ore suplimentare, sporul pentru munca prestată în timpul repausului săptămânal, sporul
pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru

10
munca de noapte, sporul pentru exercitarea şi a unei alte funcţii, sporul pentru condiţii de muncă
grele, periculoase sau penibile, sporul pentru condiţii nocive, la care desigur se pot adăuga şi altele.
Sub aspectul impactului veniturilor salariale asupra nivelului de trai, deosebim între: salariu
nominal (net) şi salariu real. Analiza salariului nominal şi a celui real-categorii economice ale
salariului- are menirea de a face mai bine înţeles rolul salariului de instrument în asigurarea
existenţei angajatului şi a familiei sale.
Salariul nominal reprezintă salariul brut minus reţinerile salariale obligatorii stabilite de
lege pe care le plăteşte salariatul. Cu alte cuvinte salariul nominal constă în suma de bani pe care
salariatul o primeşte efectiv pentru munca depusă. Baza obiectivă a acestui salariu o reprezintă
valoarea forţei de muncă.
Salariul real este suma care reprezintă capacitatea potenţială a salariatului de a achiziţiona
bunuri şi de a beneficia de servicii.
Salariul real cuprinde suma care îi rămâne salariatului pentru consum şi pentru a economisi.
În mod normal, raportul dintre salariul nominal şi salariul real trebuie să fie acelaşi, adică, în
diferite peioade cu aceeaşi sumă de bani primită pentru munca depusă să se poată procura aceeaşi
cantitate de bunuri şi servicii. De multe ori, în realitate, cu acelaşi salariu nominal sau chiar cu unul
mai mare sunt cumpărate mai puţine bunuri decât într-o perioadă anterioară. Corelaţia dintre salariul
nominal şi salariul real exprimă, în ultimă analiză, nivelul de trai al salariaţilor, inclusiv efectele
inflaţiei asupra puterii reale de cumpărare a personalului încadrat în muncă.
O altă categorie de salariu o reprezintă salariul minim garantat. Acesta înseamnă salariul
considerat ca suficient pentru satisfacerea necesităţilor vitale de alimente, îmbrăcăminte, educaţie
etc. ale salariaţilor, ţinând cont de dezvoltarea economică şi culturală a fiecărei ţări.
Stabilirea unui salariu minim este justificată de necesitatea asigurării unui minim vital,
protejarea puterii de cumpărare şi pentru a controla efectele salariului minim asupra scării salariilor.
El se determină pe baza unui buget tip, precum şi pe baza evoluţiei costului vieţii. În ţara noastră,
salariul minim brut pe ţară s-a fixat prin Hotărârea Guvernului nr. 133/1991, când s-a
instituţionalizat şi terminologia de “salariu minim pe ţară”. Salariul de bază minim brut pe ţară
garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin Hotărârea
Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor.
Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puţin egal cu salariul
de bază minim brut pe ţară. Salariul de bază minim brut pe ţară este adus la cunoştinţa salariaţilor
prin grija angajatorului. Pentru salariaţii cărora angajatorul, conform contractului individual de

11
muncă, le asigură hrana, cazare sau alte facilităţi, suma în bani convenită pentru munca prestată nu
poate fi mai mică decât salariul minim brut pe ţară prevăzut de lege.

2.3. ELEMENTELE CARE COMPUN VENITUL UNUI ANGAJAT

Se obține prin:
• prin insumarea salariului de bază cu adaosurile si sporurile la salarii rezulta salarul brut
realizat (Venit brut lunar realizat) (VBL)
• din salarul brut realizat de angajat se efectuează urmatoarele reţineri individuale ( OBLIGAŢII
ALE ANGAJAŢILOR )
1. contribuţia la asigurarile sociale, cota 25% aplicată la salariul brut, înregistrat în contul 4315,
virarea la administraţia financiară

2. contribuţia angajaţilor la asigurarile sociale de sănătate, cota 10 % la salariul de bază, cont


4316

3. impozitul pe salarii, cota 10%, aplicată la salariul impozabil, cont 444

Impozitul pe salarii

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăţi anticipate, care se
calculează şi se reţine la sursă de catre plătitorii de venituri.

Impozitul lunar se determină astfel:

• La locul unde se află functia de bază, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul
determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, aferent unei luni, calculat prin deducerea
din venitul brut a contribuţiilor obligatorii şi a cheltuielilor profesionale, şi deducerile personale
acordate pentru luna respectivă;

• Pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de
calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de
realizare a acestora.

5. alte reţineri din salarii care pot sa fie rate, chirii, imputaţii, pensii de întreţinere, evidenţa
contabilă, cont 427

OBLIGAŢII ALE ANGAJATORULUI ( UNITĂŢII )

1. contribuţia asiguratorie pentru muncă, CAM 2,25% , cont 436

12
CAM înglobează celelalte patru contribuții sociale existente până luna trecută. Mai precis,
contribuția asiguratorie pentru muncă este formată din fostele contribuții pentru șomaj,
concedii medicale, riscuri profesionale și creanțe salariale. Banii strânși din contribuția
asiguratorie pentru muncă (2,25%) sunt împărțiți după cum urmează:

• 15% se duce la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale;

• 20% se duce la bugetul pentru șomaj;

• 5% se duce la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale;

• 40% se duce la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata concediilor
medicale;

• 20% se duce la bugetul de stat, într-un cont distinct.

S net = VBL – reţineri obligatorii – I/s – alte reţineri – avans

Retineri

Angajat (salariatul) CASS 10 %

CAS 25 %
IS 10 %
Angajator (unitatea) CAM 2,25 %

Venitul reprezintă sumele sau valorile încasate sau de încasat din: livrări de bunuri,
executări de lucrări, prestări de servicii, executări de obligaţii legale sau contractuale.
Potrivit Codului fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau
natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract de individual de
muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de
denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru
incapacitate de muncă.
Prin salariu mediu brut se înțelege valoarea câștigului salarial mediu brut utilizat la
fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul de calcul.
Potrivit noii reglementări, sunt asimilate salariilor, pe lângă veniturile prevăzute în
Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001, şi sumele acordate de persoanele juridice fără scop patrimonia şi
de alte entităţi neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul stabilit pentru

13
indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, ţară şi în străinătate, în
interesul serviciului, pentru salariaţii din instituţiile publice.
Veniturile salariale obţinute de angajaţi se compun din:

Salariu de bază + Alte drepturi salariale = Venit brut


sau

Salariul realizat + Adaosurile la salariu = Venitul brut realizat

• Salariul realizat –calculat în funcţie de salariul de bază şi de forma de salarizare aplicată


(salarizare în regie – pentru timpul lucrat; salarizare în acord – în funcţie de normele de muncă;
salarizare în cote procentuale – calculat la volumul vânzărilor).Salariul realizat poate fi egal,
mai mare sau mai mic decât salariul de bază negociat. El reprezintă o sumă brută.
• Adaosurile şi sporurile din salariu (indemnizaţie de conducere, indemnizaţie de zbor,
spor de vechime, spor de noapte, spor de stres, spor de lucru în subteran, spor de periculozitate,
spor de toxicilitate etc.) – se calculează fie în sumă fixă, fie ca procent din salariul de bază,
proporţional cu timpul lucrat în alte condiţii.
Prin însumarea veniturilor brute lunare realizate de toţi salariaţii societăţii comerciale, se obţine
Fondul de salarii brut realizat în luna respectivă. El constituie pentru societatea comercială o
cheltuială.
ConformCodului fiscal articolul 77, la calculul deducerilor personale lunare degresive
potrivit art. 1 în funcţie de venitul brut lunar din salarii şi de numărul de peroane aflate în
întreţinerea contribuabilului s-a utilizat următorul algoritm de calcul:
Venit brut lunar Deducerea personală lunară – stabilită pentru un contribuabil în funcţie de numărul
din salarii persoanelor aflate în întreţinere
Fără persoane în Cu o persoană în Cu două Cu trei Cu patru sau
(VBL)
întreţinere întreţinere persoane în persoane în mai multe
întreţinere întreţinere persoane în
întreţinere
Până la 1950 -510 -670 -830 -990 -1310
1951 – 3600 Deducerile personale sunt degresive fata de cele de mai sus
Peste 3600 0 0 0 0 0

14
Deducerea personala este o scutire de impozit, o cota din salariu neimpozitata, si cuprinde
deducerea de baza si deducerea suplimentara. Ea se acorda atat in functie de venituri, cat si in
functie de numarul persoanelor din intretinere. Valoarea deducerii personale variaza in functie de
numarul persoanelor aflate in intretinere (progresiv pana la venitul lunar brut de 1.950 lei inclusiv si
regresiv pana la venitul de 3.600 lei brut), se rotunjeste la 10 lei, in favoarea angajatului.
Deducerea personala se acorda pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de pana la
1.950 lei inclusiv, astfel:
- pentru contribuabilii care nu au persoane in intretinere - 510 lei;
- pentru contribuabilii care au o persoana in intretinere - 670 lei;
- pentru contribuabilii care au doua persoane in intretinere - 830 lei;
- pentru contribuabilii care au trei persoane in intretinere - 990 lei;
- pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane in intretinere - 1.310 lei.

15
Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii cuprinse intre 1.951 lei si
3.600 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive fata de cele de mai sus si se stabilesc potrivit
tabelului prevazut la art. 77 din Codul Fiscal.
- ccotizatia sindicala platita in luna respectiva;
- contributiile la fondurile de pensii facultative si cele la scheme de pensii facultative,
calificate astfel in conformitate cu legislatia privind pensiile facultative de catre Autoritatea de
Supraveghere Financiara, administrate de catre entitati autorizate stabilite in state membre ale
Uniunii Europene sau apartinand Spatiului Economic European, suportate de angajati, astfel incat la
nivelul anului sa nu se depaseasca echivalentul in lei al sumei de 400 euro;
- primele de asigurare voluntara de sanatate, precum si serviciile medicale furnizate sub forma
de abonament, suportate de angajati, astfel incat la nivelul anului sa nu se depaseasca echivalentul
in lei al sumei de 400 euro. Contractul de asigurare, respectiv abonamentul vizeaza servicii
medicale furnizate angajatului si/sau oricarei persoane aflate in intretinerea sa.
Reţinerile din salariu sunt supuse unor reguli stricte cuprinse atât de Codul muncii, cat şi de
Codul de procedura civilă. Dispoziţii speciale privind reţinerile din salariu sunt cuprinse si in
reglementările privind colectarea creanţelor fiscale cuprinse in Codul de procedura fiscală.

2.4. IMPOZITUL PE SALARII

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăţi anticipate,
care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri.
Impozitul lunar se determină astfel:
• La locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea baremului lunar asupra
bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, aferent unei luni, calculat
prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii şi a cheltuielilor profesionale, şi
deducerile personale acordate pentru luna respectivă;
• Pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar
asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe
fiecare loc de realizare a acestora.
Plătitorii de venituri din salarii care efectuează regularizarea anuală a impozitului determină
impozitul anual pe veniturile din salarii prin aplicarea baremului anual pentru calculul impozitului
pe venitul anual global impozabil, asupra bazei de impozitare anuale, determinată ca diferenţă între
16
venitul net anual corectat cu diferenţa de cheltuială profesională şi suma deducerilor personale
cuvenite în acel an şi, după caz, cotizaţia de sindicat plătită conform legii.
În situaţia în care contribuabilul realizează numai venituri de natură salarială la funcţia de bază
ca fiind angajat permanent şi beneficiază de deducerile prevăzute la art.86 alin.(1) lit. c)-f) din
Codul fiscal, atunci operaţiunea de acordare a deducerilor şi stabilire a impozitului pe venit se
efectuează de organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului.
Printr-un ordin emis de ministrul finanţelor publice, cota de impozit pentru determinarea
impozitului pe veniturile din:
-Activităţi independente,
-Salarii,
-Cedarea folosinţei bunurilor,
-Pensii,
-Activităţi agricole,
-Premii,
-Alte surse, este de 16% aplicată asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse
din categoria respectivă
Principalele venituri scutite de impozit sunt:
• Sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de mutare , detaşare si delegare in interesul
serviciului
• Indemnizaţiile de instalare acordate o singură dată in limita unui salariu de bază la
angajarea intro localitate care nu se afla in localitatea de domiciliu
• Sumele primite de salariaţi in perioada preavizului de concediere
• Compensaţiile acordate salariatilor disponibilizaţi ca urmare a concedierilor colective
• Ajutoare sociale, alocaţii, burse, soldele militarilor de razboi
• Darurile acordate copiilor minori ai angajaţilor cu ocazia zilei de 1 Iunie si a sărbătorilor de
sfarşit de an, precum si a salariatelor cu ocazia zilei de 8 martie in limita unei sume care se
revizuieşte periodic
• Sume primite drept despăgubiri
• Sumele sau bunuri primite cu titlu de sponsorizare, donaţie, moştenire
• Premiile obţinute de elevi, studenţi la concursuri interne si internaţionale
• Premii obţinute de elevi la campionatele mondiale, europene, şi la jocurile olimpice.

17
2.5. STATUL DE SALARII

⮚ Serveşte ca:
• document pentru calculul drepturilor baneşti cuvenite salariaţilor, precum si al contribuţiilor
si al altor sume datorate;
• document justificativ de inregistrare în contabilitate.
⮚ Se intocmeşte in două exemplare, lunar, pe secţii, ateliere, servicii etc., pe baza
documentelor de evidenta a muncii şi a timpului lucrat efectiv, a documentelor de centralizare a
salariilor individuale pentru muncitorii salarizati in acord etc., a evidenţei si a documentelor privind
retinerile legale, a listelor de avans chenzinal, concediilor de odihnă, certificatelor medicale (in
cazul statului de salarii cod 14-51/b şi cod 14-5-1/c) şi se semnează, pentru confirmarea exactităţii
calculelor, de catre persoana care determină salariul cuvenit şi intocmeşte statul de salarii.
Plaţile făcute in cursul lunii, cum sunt: avansul chenzinal, lichidările, indemnizaţiile de
concediu etc. se includ in statele de salarii, pentru a cuprinde astfel intreaga sumă a salariilor
calculate şi toate reţinerile legale din perioada de decontare respective.
⮚ Circulă:
• la persoanele autorizate să exercite controlul financiar preventiv si sa aprobe plata (exemplarul
1);
• la casieria unităţii pentru efectuarea plătii sumelor cuvenite (exemplarul 1), după caz;
• la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea in contabilitate (exemplarul 1);
• la compartimentul care a întocmit statele de salarii (exemplarul 2), care va servi la acordarea
vizei atunci cand se solicită plata salariilor neridicate.
• Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, separat de celelalte acte justificative de plăti
(exemplarul 1);
• la compartimentul care a intocmit statele de salarii (exemplarul 2).
⮚ Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:
• denumirea unităţii, secţiei, serviciului etc.;
• denumirea formularului; întocmit pentru luna, anul;
• numele şi prenumele; venitul brut; contribuţia individuală de asigurari sociale; contribuţia
individuală la bugetul asigurărilor pentru somaj; contribuţia pentru asigurări sociale de
sanatate; cheltuieli profesionale; venitul net; deducere personala de bază; deduceri
suplimentare; venitul bază de calcul; impozitul calculat si reţinut; salariul net;

18
• semnături: conducatorul unităţii, conducatorul compartimentului financiar-contabil, persoana
care îl intocmeşte.

19
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ - DETERMINAREA IMPOZITULUI PE
SALARII LA SC SOLAR TOUR SRL

Înregistrarea în contabilitatea S.C. SOLAR TOUR SRL a statului de plată din luna
aprilie 2020 :
La sfârșitul lunii aprilie 2020 se înregistrează salarii brute datorate personalului pe baza
centralizatorului statului de plată în valoare de 6185 lei
O persoana platita cu un un salariu de 6185 de lei brut lunar va câștiga 3618,23 lei net
în fiecare lună. Pentru acest venit, ea va plăti 2566,77 lei contribuții sociale, urmând ca
angajatorul să achite, suplimentar, 139,16 lei pe lună.

Salariu brut 6185 lei

20
Salariu net 3618,23 lei
Contributii angajat 2566,77 lei
Contributii angajator 139,16 lei
Total cheltuieli cu personalul 6324,16 lei

Contributii angajat = CASS+ CAS+ Is = 2566,77 lei


Contributii angajator = CAM = 139,16 lei
Contribuțiile aflate în sarcina angajatului vor fi:
Contributii angajat

Denumire contributie Procent Valoare


Salariu brut - 6185 lei
Contributie la sanatate CASS 10 % 618,5 lei
Contributie la pensii CAS 25 % 1546,25 lei
Venit net - 4020,02
Deducere personala - 0
Baza de impozitare - 4020,25 lei
Impozit pe salarii 10 % 402,02 lei
Salariu net - 3618,23 lei

Deducerea personală se calculează în cazul persoanelor care au un salariu brut lunar de până la
3.600 de lei
V net = 6185 - ( 618,5 +1546,25 ) = 4020,25 lei
Deducere personala = 0
Baza de impozitare = 4020,25 lei
S net = V net – I s = 4020,25 – 402,02 = 3618,23 lei

Angajatorul va achita doar contribuția asiguratorie pentru muncă:

Contributii angajator 2,25 %

Denumire contributie Procent Valoare


Salariu brut - 6185 lei
Contributie asiguratorie 2,25 % 139,16 lei
pentru munca CAM
Fond salarii - 6324,16 lei

1. Inregistrari contabile salarii


 

21
421                                  =    4315                                               1546,25
Personal–remuneratii             Contributia de asigurari sociale          Valoarea CAS datorat
datorate                                                                                                        pentru CM -25%

                                                                    
421                                      =         4316                                    618,5
Personal – remuneratii                Contributia de asigurari           Valoarea CASS datorat

datorate                                     sociale de sanatate   pentru CM -10% 

                                                                                                     
421                                       =     444                                      402,02
Personal–remuneratii        Impozitul pe venituri Valoare  impozit  pe
datorate                                      natura salariilor salarii 10%
646                                               =      436                       139,16
Valoarea contributiei
Cheltuieli privind contributia         Contributia asiguratorie           asiguratorie pentru
asiguratorie pentru  munca                  pentru  munca                            CM 2,25%

                                      
641               =     4315                          Valoare CAS suportata
Cheltuieli cu salariile         Contributia de       de angajator in cazul contractelor
asigurari  sociale    de munca cu timp partial)        

                         
641                     =   4316                             Valoare CASS(diferenta) suportata
Cheltuieli           Contributia de       de angajator (in cazul contractelor de
cu salariile      asigurari sociale de sanatate  munca  cu timp partial )
             

 2. Recunoasterea drepturilor cuvenite salariatilor pentru concediile medicale suportate de


unitate:
 

22
641                      =       421                                            20,87
Cheltuieli cu salariile               Personal - remuneratii datorate        Valoare CM suportat
de unitate
    
421                             =      4315                                       55,66
Personal- remuneratii               Contributia de asigurari sociale       Valoarea CAS datorat 
datorate                                                                          pentru   CM-25%
    

421                                     =      444                                 27,83


Personal–  remuneratiii Impozitul pe venituri de Valoare impozit pe
datorate natura salariilor salariu10%

646                                =     436                                   13,91


Cheltuieli privind               Contributia asiguratorie        Valoarea contributiei
 contributia asiguratorie          pentru  munca      asiguratorie pentru CM 2,25%

3. Concediile medicale suportate din FNUASS  


Recunoasterea drepturilor cuvenite salariatilor pentru concediile medicale suportate din
FNUASS:

4382                             =   423                                     53


Alte creante sociale    Personal - ajutoare materiale             Valoare CM suportat
(analitic distinct)                        datorate            de unitate

Retinerea sumelor datorate pentru concediile medicale:

423                                         =      444                             402 


Personal- ajutoare                             Impozitul pe venituri Valoare impozit

materiale datorate de natura salariilor pe salarii 10 %

23
423                                       =     4315                                           0
Personal -ajutoare                         Contributia de asigurari sociale Valoarea CAS 25%
materiale datorate

    

CONCLUZII

Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiara a statului şi cea mai veche, în ordinea
apariţiei veniturilor publice .
În accepţiune generală, impozitele reprezintă o prelevare la dispoziţia statului a unei părţi
din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, în vederea acoperirii cheltuielilor publice.
Această prelevare se face în mod obligatoriu cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie din
partea statului . Autoritate abslitată cu instituirea de impozite este statul, dreptu acestuia de a
introduce impozite exercitându-se, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor centrale,
Parlamentul, iar uneori şi prin organele administraţiei centrale de stat locale .

Parlamentul se pronunţă în legătură cu introducerea impozitelor de inportanţă generală, iar


organele de stat locale pot introduce anumite impozite în favoarea unităţilor administrativ locale.
Oricare ar fi instituţia care percepe impozitul, aceasta se face în virtutea autorizării legii .
Legea care introduce ipozitul este dată de Parlament, dar este aplicată de Guvern şi de
Administraţia Financiară.
Impozitele sunt plăţi care se fac către stat cu titlu definitiv şi nerambursabil . Caracterul
definitiv al impozitului evidenţiază lipsa obligaţiei de restituire direct către plătitor a sumei

24
percepute. In schimbul acestora, plătitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală
sau apropiată .
Pentru toate societăţile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul alimentator
cu venituri băneşti a bugetului, dar şi importante instrumente de politică financiară, economică şi
socială .
Iniţial, unicul rol al impozitelor a fost de natură pur financiară . Din punct de vedere al
rolului pe plan financiar, acestea constutuie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare
necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice .
Fiecărui moment de dezvoltare al societăţii îi carespunde unui anumit nivel al impozitelor,
nivel care se schimbă pe măsura acestei dezvoltări .Specific evoluţiei impozitelor în perioada
postbelică este tendinţa creşterii lor în mărime absolută şi relativă.
Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin creşterea numărului plăţilor, creşterea
volumului materiei impozabile, precum şi prin majorarea cotelor de impunere . Astfel, în ţările
dezvoltate, impozitele şi taxele procură intre opt şi nouă zecimi din totalul resurselor financiare ale
statului . In ţările în curs de dezvoltare, procurarea impozitelor şi taxelor cunoaşte diferenţe mai
mari în totalul resurselor financiare, variind între cinci si nouă zecimi .
In perioada modernă, impozitele au dobândit un rol, fiind folosite ca instrument de
intervenţie al statului în viaţa economică au devenit o metodă de conducere prin care se regleză
mecanismele pieţei . In funcţie de intenţia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca instrument
de stimulare sau frânare a unor activităţi de creştere ori reducere a producţiei sau consumului unui
anumit produs . Ele servesc ca metode interventioniste cu caracter conjunctural sau structural,
pentru corectarea evoluţiei, pentru stabilizarea si echilibrarea creşterii economice .
In cazurile când se urmăreşte o activitate a vieţii economice, prin intermediul impozitelor,
se actionează prin diminuarea mărimii acestora, iar atunci când se urmăreşte creşterii se
procedează la suprataxare, prin majorarea nivelului impozitelor şi multiplicare numărului lor.
Pe plan social rolul impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor, statul
redistribuie o parte importantă din produsul intern brut între clase şi grupuri sociale între
persoanele fizice şi cele juridice . In acest mod are loc o anumită rectificare a discrepanţelor dintre
nivelurile veniturilor
Teoria siguranţei susţine că impozitele trebuie considerate drept prime de asigurare pentru
viaţa şi averea cetăţenilor. Creând condiţii pentru desfăşurarea în siguranţă a diferitelor activităţi
(prin legi, instituţii şi organe de stat ), statul trebuie să primească o parte din veniturile realizate
sub protecţia sa sub forma impozitelor .

25
BIBLIOGRAFIE

1. Brehoi Gheorghe, - Noul sistem de salarizare, Editura Scripta, Bucureşti, 1998


Popescu Andrei
2. Burloiu Petre - Managementul resureselor umane, Tratare globală
interdisciplinară, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2001
3. Grădinaru Nicolae - Dreptul muncii şi securităţii sociale, Editura Independenţa
Economică, Piteşti, 2008
4. Moarcăş Claudia - Muncitorul şi legea (Dreptul muncii), Editura Oscar Print,
Bucureşti, 1999
5. Volonciuc Magda - Negociere contractului colectiv de muncă, Editura Omnia,
Braşov, 2002
6. N. Feleaga, I. Malciu - Politici si optiuni contabile, Editura Economica, Bucuresti, 2002
6. *** - Codul muncii- Legea nr. 53/2003
7. *** - Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de
bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane
care ocupă funcţii de demnitate publică, publicată în M. Of.
26
nr.266 din 16 iulie 1998, cu modificările ulterioare
8. *** - Codul fiscal

27