Tema 1.

Cadrul jurisdicţional internaţional de reglementare a auditului

1.1. Caracteristica bazei normative care reglementează auditul autohton în comparaţie cu auditul din alte ţări
1.2. Standardele internaţionale de audit: caracteristica, structura şi sfera de aplicare

-1.1-
Cadrul legislative și normative privind activitatea de audit în Republica Moldova se compune din:
- legea privind activitatea de audit;
- standardele internaționale de audit, control al calității și privind alte misiuni;
- codul etic al profesioniștilor contabili;
- hotărîrile guvernului cu privire la activitatea de audit;
- ordine ale ministerului de resort cu privire la audit;
- decizii ale autorității de supraveghere a auditului.
Republica Moldova a semnat acordul de asociere cu Uniunea Europeană (07.10.14) şi-a asumat angajamentul să se
racordeze la prevederile Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate,
Regulamentului nr.537/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind cerinţe specifice referitoare
la auditul statutar al entităţilor de interes public.
Obiectivele Regulamentului: clarificarea și definirea mai exactă a rolului auditului statutar în cazul entităților de interes
public, îmbunătățirea informațiilor furnizate de auditorul statutar sau de firma de audit către entitatea auditată, investitori și alți
factori interesați, îmbunătățirea canalelor de comunicare dintre auditori și organismele de supraveghere a entităților de interes
public, prevenirea conflictelor de interese care apar în urma prestării de servicii care nu sunt de audit către entitățile de interes
public, reducerea riscului de apariție a unor conflicte de interese din cauza sistemului actual în care „entitatea auditată selectează
și plătește auditorul” sau a pericolului familiarizării, simplificarea schimbării auditorului statutar sau a firmei de audit și a alegerii
unui auditor statutar sau a unei societăți de audit pentru entitățile de interes public, extinderea sferei alternativelor aflate la
dispoziția entităților de interes public în ceea ce privește alegerea auditorilor statutari și a societăților de audit auditori și
îmbunătățirea eficacității, a independenței și a consecvenței reglementării și supravegherii auditorilor statutari și a firmelor de
audit care efectuează audituri statutare la entități de interes public
Legislația Uniunii prevede că situațiile financiare, compuse din situații financiare anuale sau situații financiare consolidate,
ale instituțiilor de credit, societăților de asigurări, emitenților de valori mobiliare admise la tranzacționare pe o piață
reglementată, instituțiilor de plată, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), instituțiilor emitente de
monedă electronică și ale fondurilor de investiții alternative sunt auditate de una sau mai multe persoane autorizate să desfășoare
astfel de audituri în conformitate cu legislația Uniunii.
Condițiile de autorizare a persoanelor responsabile cu efectuarea auditului statutar, precum și cerințele minime pentru
desfășurarea unui astfel de audit statutar sunt prevăzute în Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului.
La 13 octombrie 2010, Comisia a publicat o carte verde intitulată „Politica de audit: lecțiile crizei”, prin care a lansat o
consultare publică amplă, în contextul general al reformei cadrului de reglementare a piețelor financiare, asupra rolului și
incidenței auditului și asupra modului în care funcția auditului poate fi extinsă pentru a contribui la îmbunătățirea stabilității
financiare. Respectiva consultare publică a concluzionat că prevederile Directivei 2006/43/CE privind auditul statutar al
situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare consolidate ale entităților de interes public pot fi îmbunătățite.

În R. Moldova, activitatea de audit este reglementată de Legea nr.271 din 15.12.2017 privind auditul situațiilor financiare
/Monitorul Oficial nr.7-17 din 12.01.2018 (https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=110387&lang=ro).

Principalele momente organizatorice ce țin de această activitatea și reglementate de legea în cauză:

- examinarea competenței profesionale;
- înregistrarea auditorilor și a entităților de audit;
- cerințele profesionale;
- drepturile și obligațiile părților participante la audit;
- supravegherea auditului;
- răspunderea auditorului și a entității de audit.
De asemenea, legea oferă anumite garanții profesiei de audit privind independența auditorului și confidențialitatea
informației. Legea nu permite auditorului să fie în careva relație cu clientul și să divulge informația oferită de client. Auditorul
are și alte obligațiuni, dar și drepturi stabilite de legea în cauză.

-1.2-
Prevederile Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, Regulamentului
nr.537/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind cerinţe specifice referitoare la auditul statutar
al entităţilor de interes public:

Lipsa unei abordări armonizate a auditului legal la nivelul Comunității a fost motivul pentru care Comisia a propus, în
Comunicarea sa din 1998 privind auditul legal în Uniunea Europeană: o cale de urmat, crearea unui Comitet privind auditul care
ar putea elabora acțiuni viitoare în strânsă cooperare cu profesia contabilă și cu statele membre.
Pe baza activității comitetului respectiv, Comisia a emis, la 15 noiembrie 2000, o Recomandare privind asigurarea calității
pentru auditul legal în Uniunea Europeană: cerințe minime și, la 16 mai 2002, o Recomandare privind independența auditorilor
legali în UE: Un set de principii fundamentale. Auditul legal necesită cunoștințe adecvate despre aspecte cum ar fi dreptul

1
AFA // Tema 1 // Iniţiale ________________
societăților comerciale, dreptul fiscal și dreptul muncii. Astfel de cunoștințe trebuie testate înainte ca un auditor legal dintr-un alt
stat membru să poată fi autorizat.

Este important să se asigure în mod consecvent o calitate înaltă în toate auditurile legale impuse de legislația comunitară. Prin
urmare, toate auditurile legale trebuie să fie efectuate pe baza Standardelor Internaționale de Audit.

Pentru adoptarea de către Comisie a unui Standard Internațional de Audit care să fie aplicat la nivelul Comunității, este
necesar ca acesta să fie general acceptat la nivel internațional și să fi fost elaborat cu participarea deplină a tuturor părților
interesate printr-o procedură deschisă și transparentă, care să dea credibilitate și calitate conturilor anuale și consolidate și care să
servească interesului general european. Necesitatea adoptării unei Declarații internaționale privind practica de audit ca parte a
standardului trebuie să fie evaluată în conformitate cu Decizia 1999/468/CE de la caz la caz. Comisia trebuie să se asigure că
înainte de începerea procesului de adoptare, este efectuată o verificare, pentru a vedea dacă aceste cerințe au fost respectate și
raportează membrilor comitetului constituit în temeiul prezentei directive cu privire la rezultatele acestei verificări.

Pentru a atinge un grad maxim de armonizare, statelor membre trebuie să li se permită să impună doar proceduri sau cerințe
de audit naționale suplimentare numai în cazul în care acestea decurg din cerințe legale interne specifice referitoare la domeniul
de aplicare a auditului legal al conturilor anuale sau consolidate, aceasta însemnând că cerințele respective nu au fost incluse în
Standardele Internaționale de Audit adoptate. Statele membre pot menține aceste proceduri de audit suplimentare până când
procedurile sau cerințele de audit sunt incluse în Standarde Internaționale de Audit adoptate ulterior. În cazul în care, cu toate
acestea, Standardele Internaționale de Audit adoptate conțin proceduri de audit a căror efectuare ar da naștere unui conflict juridic
cu legislația internă care decurge din cerințe naționale specifice referitoare la domeniul de aplicare a auditului legal, statele
membre pot elimina dispozițiile contrare din Standardul Internațional de Audit atât timp cât aceste conflicte există, cu condiția
aplicării măsurilor respective. Orice adăugire sau eliminare efectuată de către statele membre trebuie să determine asigurarea
unui nivel înalt de credibilitate pentru conturile anuale ale societăților comerciale și trebuie să contribuie la asigurarea binelui
public. Aceasta înseamnă că statele membre pot, spre exemplu, să impună prezentarea unui raport de audit suplimentar către
organul de supraveghere sau să prevadă alte cerințe de raportare și de audit în baza normelor interne privind guvernanța
corporativă.

Activitatea de audit din R.Moldova se conduce de prevederile standardelor de audit, care conform legii auditului situațiilor
financiare art.2 reprezintă standardele internaţionale de audit, aprobate de Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Audit şi
Asigurare, şi standardele naţionale de audit, elaborate şi aprobate de Ministerul Finanţelor. Totodată, activitatea de audit conform
prevederilor aceleiaşi legi se conduce de cinci principii fundamentale (art.3 independenţa, onestitate şi obiectivitate, competenţă
profesională şi conştiinciozitate, confidenţialitate şi comportament profesional) inclusiv şi principiul respectării standardelor
profesionale. Conform explicaţiilor atribuite de glosarul de termeni ai SIA prin noţiunea de standarde profesionale se au în vedere
Standardele Internaţionale de Audit şi cerinţele etice relevante.
Este cunoscut faptul că anume IFAC a elaborat şi publicat standardele internaţionale de audit, care reflectă practica de audit
generalizată pe baza principiilor şi procedurilor acceptate şi utilizate în practica companiilor internaţionale de audit. Mai multe
ţări au preluat aceste standarde şi le-au adoptat la situaţia auditului autohton, cum ar fi de exemplu R.Moldova. Însă sunt şi multe
ţări care nu au standarde de audit care să corespundă celor internaţionale.
Procesul de acceptare globală a standardelor şi îndrumărilor elaborate de IFAC permanent este îmbunătăţit. Astfel în iulie
2005 a fost lansat proiectul de claritate. Potrivit acestui proiect toate standardele IFAC au fost redactate după un nou stil pentru a
le face mai clare şi mai uşor de înţeles. Ca urmare, pînă în aprilie 2009 au fost clarificate toate SIA. Astfel noile SIA clarificate
sunt în vigoare pentru auditurile situaţiilor financiare aferente perioadelor cu începere de la sau ulterior datei de 15 decembrie
2009. Acestea urmează a fi adoptate în cadrul Uniunii Europene în cursul anului 2010.
La un numitor comun s-a ajuns şi cu SUA. Începînd cu noiembrie 2007 întreprinderile străine din SUA care aplică SIRF nu
mai sunt obligate să implementeze standardele americane de raportare financiară. Iar companiile americane cotate la bursă din
ţările terţe sunt în drept de a prezenta situaţiile financiare conform principiilor americane, începînd cu ianuarie 2009.

De menţionat că potrivit art.2 al Legii nominalizate, auditul este obligatoriu şi la solicitare.

Auditul obligatoriu este pentru entităţile de interes public, entitățile mari și mijlocii care se exercită pentru situaţiile financiare
anuale sau consolidate.
Auditul din iniţiativa proprie numit şi solicitat se efectuează la cererea acţionarilor (asociaţilor), a conducerii entităţii
auditate, a investitorilor, a creditorilor, a organelor de stat, a instanţei de judecată. În acest caz solicitantul va preciza care
prevederi vor fi aplicate.
Standardele internaționale de audit, control al calității și privind alte misiuni se clasifică în funcție de tipul misiunii (vezi
tabelul 1.1.3):
- pentru audituri se aplică standarde internaționale de audit (ISA 100 - 999);
- pentru revizuiri se aplică standardele internaționale pentru misiunile de revizuire (ISRE 2000-2699);
- pentru alte misiuni de asigurări se aplică standardele internaționale pentru misiunile de asigurare (ISAE 3000-3699);
- pentru serviciile conexe se aplică standardele internaționale pentru serviciile conexe (ISRS 4000-4699).

2
AFA // Tema 1 // Iniţiale ________________