Învăţătoare

de Nina Casian
Țin minte-un timp ce nu l-a șters uitarea,
Când, lângă chipul mamei, mult iubit,
Îmi apărea alăturea alt chip,
Un chip frumos și blând: învățătoarea.

Eram copii, vreo douăzeci, în clasă,

Unii mai vrednici, alții mai poznași,
Dar toți tăceam când auzeam pe sală
Mult așteptații, cunoscuții pași.

Intra cum ar intra în casa ei

Și ne vorbea de câte sunt pe lume,
În limpezi vorbe, pline de temei,
Și pentru înțelesul nostru-anume.

Voi ști oricând, chiar anii de-ar mai trece,

De ochii ei, de părul ei bălai,
De mersul, de dulceața ei din grai,
De-nvățătura-i, niciodată rece.

De ziua-nvăţătorului
de Viorel Cozma
Îți pleci privirea blândă
Mereu asupra mea,
Și-mi dai din ea o rază
Să fiu senin ca ea.

Mă mângâi totdeauna
Cu glasul iubitor,
Și mă înveți în viață
Să fiu cutezător.

Și din izvorul cărții

Îmi dai nectar să beau,
Iar eu, privind la tine,
Învăț sa știu, să vreau.

Mi-ești prieten și părinte,

Și-n ani de vis și zbor
Mi-arăți ce-i bun în lume,
Iubit învățător.

Prin timp, în amintire,

Mereu te voi iubi,
Îți voi urma îndemnul
Și țara voi cinsti.

Scumpei noastre învăţătoare

de Angela Adriana Marinescu
(fragment)
Trecut-au patru ani in zbor
Nici nu-mi dau seama cand s-au dus
A fost şi greu, dar şi usor
Şi multe as avea de spus.
 
Îmi amintesc de prima zi,
Ce minunată zi de toamnă,
Atunci noi toţi ne-am cunoscut,
Noi toţi şi draga noastră Doamnă.
 
Cu glasul bland, cu ochii calzi,
Ea ne-a primit cu drag pe noi
Pe banci ne-a pus abecedarul
Şi un trifoi cu patru foi
 
De stim să scriem, să citim,
De-am învăţat să desenăm,
Ori matematica de ştim
Toate ei i le datorăm.
 
Şi de-a fost aspră uneori
Şi, pe moment, ne-am suparat
Noi toţi am înţeles acum
Ca ne-a iubit cu-adevarat.
 
Îi mulţumim pentru tandreţea
Cu care ne-a înconjurat
Îi multumim ca ne-a fost mamă,
Îi multumim ca i-a pasat.
 
Îi mulţumim că zi de zi,
Cu mult efort şi cu răbdare,
Ne-a învăţat să învăţăm
Pe el, pe ea, pe fiecare.
 
Îi multumim că ne-a certat
Că ne-a crescut, că ne-a iubit,
Îi mulţumim că ne-a iertat
Când am greşit, la nesfârşit.
 
Vor trece anii peste noi
Vor fi şi nori, va fi şi soare
Dar nu o vom uita nicicând
Pe Doamna noastră-nvăţătoare.
 
Ne va rămâne-n amintire
Stând la catedra, zâmbitoare
Crâmpei de suflet şi iubire
Ea-Doamna noastră-nvăţătoare.