1.

Prezentați posibile detalii de prindere a diagonalelor de ramura unui turn de

telecomunicații,
realizat din profile cornier. Pentru soluțiile prezentate descrieți modul de lucru și tipul de
verificare a îmbinării.

Verificare: -verificare cordoane sudura

- Verificare la presiune pe gaura si forfecare suruburi

2. Pentru un turn de telecomunicații cu secțiune pătrată în plan, prezentați

posibile sisteme de
contravântuiri orizontale în plan și explicați rolul lor.
3. Prezentați principalele avantaje/dezavantaje ale unui turn de telecomunicații cu
secțiune
pătrată în plan.

A: recomandată în zone cu viteze mari ale vântului

D : rigiditate redusa in plan, necesar mare de material

4.Elementele componente ale turnurilor pentru telecomunicații pot fi realizate din profile
cornier
sau țevi circulare. Comparați cele două tipuri de secțiuni, analizând principalele
avantaje/dezavantaje ale utilizării lor pentru realizarea turnurilor.
5. Descrieți încărcările care apar pe structura unui turn de telecomunicații și explicați
cum se face
gruparea acestora în vederea proiectării și verificării conform metodei stărilor
limită.

6. Realizați schița unui turn de telecomunicații și identificați elementele component.

8. Enumerați principalele tipuri de fundații utilizate pentru încastrarea turnurilor de
telecomunicații și descrieți tipul de fundație utilizat pentru evitarea răsturnării turnului la
acțiunea încărcărilor orizontale.
9. Definiți pilonii metalici și exemplificați situația în care sunt necesare un singur nivel
ancorare (exemplificare pe baza unei schițe).

11. Descrieți două secțiuni transversale posibile ale pilonilor ancorați și precizați
numărul de
ancore de la fiecare nivel, în funcție de tipul secțiunii transversale.
10. Definiți pilonii metalici și exemplificați situația în care sunt necesare mai multe
niveluri de
ancorare (exemplificare pe baza unei schițe).

12. Precizați etapele de calcul parcurse în proiectare pilonilor metalici ancorați.

13. Enumerați și descrieți acțiunile care se consideră la proiectarea pilonilor metalici
ancoraj
14. Descrieți direcțiile de acțiune a vântului pe pilonii ancorați cu secțiune pătrată
respectiv
triunghiulară.
15.Descrieți comportarea pilonilor ancorați când una din ancore se consideră ruptă
(acțiune accidentala)

16. Identificați și descrieți excitațiile produse de acțiunea vântului la nivelul cablurilor de

ancorare a pilonilor metalici.
17. Desenați un stâlp LEA și identificați elementele componente ale acestuia.

18. Definiți linia electrică aeriană și enumerați elementele componente.

Linia aeriană de energie electrică este o instalație montată în aer liber, compusă din
conductoare, izolatoare, cleme, armături, stâlpi, fundații si instalații de legare la pământ,
care servește la transportul sau distribuția de energie electrică.
Stâlpii liniilor electrice aeriene sunt construcțiile care prin intermediul izolatoarelor,
clemelor și armaturilor susțin conductoarele deasupra solului.
Stâlpii pot fi din: metal, beton, lemn.
Stâlpii metalici sunt folosiți pentru LEA de înaltă și foarte înaltă tensiune și se executa
din profile de otel într-o construcție de forma zăbrelită
Stâlpii din beton armat se întrebuințează la majoritatea liniilor de medie și joasă
tensiune, precum și la înalta tensiune (100kv) ca stâlpi de susținere.
Distanţe recomandate între stâlpi:
-50...150 m pentru LEA cu tensiunea de 35KV
-100...250 m pentru LEA cu tensiunea de 110KV
-200...450 m pentru LEA cu tensiunea de 220KV
-400...600 m pentru LEA cu tensiunea de 400...500KV
19. Realizați o clasificare a stâlpilor LEA după rolul funcțional și definiți
aliniamentul (cu identificarea tipurilor de stâlpi care îl compun).

• STÂLPII DE SUSŢINERE de tip normal (se utilizează cleme cu eliberarea

conductorului, respectiv cleme sau legături cu tracţiune limitată) sau de tip întărit,
pentru care se utilizează cleme sau legături cu reţinerea conductorului.
• STÂLPII DE ÎNTINDERE sunt utilizaţi pentru fixarea conductoarelor prin întindere,
ca puncte de sprijin în lungul liniei.
• STÂLPII TERMINALI sunt utilizaţi pentru fixarea conductoarelor, prin întindere, la
capetele liniei.
• STÂLPII DE INTERVENŢIE sunt utilizaţi pentru remediere temporară a unor
porţiuni de linii avariate, prin ocolirea acestora (reducerea duratelor de întrerupere a
funcționării liniei).

20. Definiți tipurile de conductoare ale liniilor electrice aeriene, precizând

totodată și poziția lor pe stâlp.
21. Precizați etapele de calcul ale unui stâlp LEA și enumerați încărcările
considerate în proiectarea acestora.

ETAPE
1. 1 Stabilirea încărcărilor (greutate proprie, vânt, chiciură, variații de
temperatură)
2. 2 Stabilirea încărcărilor la capetele consolelor
3. 3 Transferarea acestor acţiuni în axa stâlpului
4. 4 Determinarea componentelor ce apar pe feţele stâlpului
5. Considerarea separată a fiecărei feţe a stâlpului şi determinarea efortului în
barele acesteia. Pentru ramuri se va ţine seama de suprapunerea eforturilor
axiale din cele două feţe adiacente ramurii
6. 6 Dimensionarea barelor feţelor stâlpului
7. 7 Calculul prinderilor zăbrelelor de ramuri
Determinarea eforturilor în bare şi dimensionarea acestora se face doar pentru ramura
şi diagonala de la baza fiecărui tronson, păstrând apoi aceeaşi secţiune pentru toate
panourile din tronsonul respectiv. !!!!

Încărcări:
-Greutatea proprie a stâlpului
-Greutatea proprie a conductoarelor și lanțurilor de izolatori
-Încărcarea din chiciură pe stâlp
-Încărcarea din chiciură pe conductor și izolatori
-Încărcarea din vânt pe conductor și izolatori
-Încărcarea din vânt pe stâlp
-Tracțiunea din conductor
-Încărcări specifice montajului
-Încărcări produse de avarii (ruperea unui conductor)
-Încărcări din seism

22. Precizați ipotezele considerate în calculul mecanic al conductorului unui

stâlp L.E.A.
1. Conductorul este un fir flexibil capabil să preia numai eforturi de întindere
(distanță mare între punctele de susținere și secțiune transversală mică)
2. Punctele de prindere ale conductorului sunt fixe
3. Încărcarea din greutatea proprie a conductorului se distribuie după coardă
4. Axa conductorului se dispune după o curbă cunoscută sub numele de curba
lănțișorului (cosinus hiperbolic).

23. Descrieți rolul lanțurilor de izolatori și identificați minim o situație în care

este necesară introducerea unui lanț dublu.

Elemente componente ale LEA cu ajutorul cărora se realizează izolarea părţilor aflate sub
tensiune între ele.
Când reacțiunea conductorului este mai mare decât efortul pe care îl poate prelua un
lanț de izolatori, se utilizează un lanț dublu. Aplicarea lanțurilor duble este obligatorie
în cazul traversărilor zonelor locuite, a căilor de comunicații și a râurilor.
24. Enumerați situațiile de calcul ale stâlpilor L.E.A. și descrieți situația de
avarie.
1. Situația de exploatare normal
2. Situația de avarie
3. Situația de montaj
Situaţia de avarie
Pentru dimensionarea stâlpilor în regim de avarie, se consider următoarele ipoteze de
calcul:
-ruperea conductoarelor în condițiile unui vânt perpendicular pe linie, simultan cu
depunerile de chiciură ;
- ruperea conductoarelor în condițiile de vânt în lungul liniei, simultan cu depunerile de
chiciură

25. Definiți structurile spațiale reticulate și precizați principalele avantaje /

dezavantaje.

O structură spaţială reprezintă un ansamblu

tridimensional de elemente structurale capabil să preia
încărcări ce pot fi aplicate în orice punct, înclinate cu orice
unghi în raport cu suprafaţa structurii şi acţionând în orice
direcţie.
STRUCTURILE SPAŢIALE sunt sisteme constructive utilizate la
acoperirea suprafeţelor cu deschideri libere mari pe ambele
direcţii (fără reazeme intermediare), ce caracterizează
construcţiile destinate adăpostirii aglomerărilor mari de
oameni. Sunt situații când se face o diferență între structurile cu
grinzi cu zăbrele spațiale și structurile spațiale.
Structurile spaţiale reticulate sunt sisteme spaţiale,
elementele componente fiind dispuse în formă de reţele (bare
legate între ele prin noduri realizate din piese speciale).
Avantaje:
 acoperirea unor suprafeţe mari fără reazeme intermediare
 greutate proprie redusă comparativ cu sistemele
 constructive clasice – comportare bună la acțiuni seismice
 siguranţă mărită în exploatare (o defecţiune locală nu atrage
după sine cedarea în lanţ a elementelor vecine – în special
rețelele bi-strat)
 rigiditate și rezistență – pot prelua forțe pe orice direcție și
permit o mare flexibilitate în amplasarea reazemelor
 soluţii funcţionale şi estetice deosebit de avantajoase
 grad mare de libertate în proiectarea formei în plan şi a
configuraţiei geometrice
 posibilităţi de demontare sau de extindere
Dezavantaje:

 Numărul mare de noduri si costurile ridicate impuse de

realizarea acestora în comparaţie cu o structură metalică
clasică
 Pentru deschideri mai mici decât 20 – 30 m sunt
în general mai scumpe decât structurile clasice.
 În cazul asamblării la sol a unor subansambluri mari, pot
necesita mijloace de ridicare mai puternice, implicit mai
scumpe
 Pot prezenta pericolul de colaps progresiv

26. Definiți structurile spațiale reticulate planare și identificați elementele

componente.

Structurile spaţiale reticulate planare au o conformare

regulată caracterizată prin repetarea de un număr mare de ori
a unui element constituent (modul): bară, subansamblu plan
sau spaţial, (de obicei piramidal).
Structurile spaţiale reticulate planare sunt sisteme alcătuite din bare
articulate sau încastrate în noduri, situate în două planuri paralele:
 barele din planul superior formează reţeaua (faţa) superioară
 barele din planul inferior constitue reţeaua (faţa) inferioară a
structurii
 reţelele sunt legate între ele în noduri, prin diagonale și
uneori prin diagonale şi montanţi
27. Descrieți structura spațială planar pătrată simplă.

•are cele două feţe identice, decalate cu

câte o jumătate de interval în ambele
direcţii, subîmpărţite în pătrate având
laturile l paralele, atât între ele cât şi cu
conturul dreptunghiular al structurii
•nodurile unei feţe corespund pe
verticală cu centrele pătratelor celeilalte
feţe
•nodurile celor două feţe sunt legate
prin diagonale, dispuse în plane
verticale orientate la 45° faţă de barele
orizontale
•în fiecare nod se întâlnesc câte 8 bare
(4 bare dintr-o faţă şi 4 diagonale)

28. Știind că o structură spațială

reticulată planară se obține prin
repetarea unui modul de un anumit
număr de ori, desenați trei tipuri de
ochiuri ale rețelei și precizați care
sunt diferențele dintre ele în funcție
de rigiditate.

29. Ipoteze de calcul pentru structurile spațiale reticulate planare.

 Nodurile sunt articulaţii sferice perfecte
 Forţele exterioare acţionează normal pe suprafaţa structurii şi sunt aplicate
numai în nodurile acesteia
 Barele structurii sunt supuse, în principal, la eforturi axiale, influenţa
momentelor încovoietoare şi de torsiune fiind nesemnificativă chiar în cazul
sistemelor îmbinate rigid
 Barele sunt perfect centrate în nodurile teoretice ale structurii (solicitare axială)
 Deformaţiile transversale sunt mici în comparaţie cu deschiderile astfel încât
condiţiile de echilibru pot fi exprimate pe structura nedeformată
 Rezemarea reţelei se face în toate nodurile de pe contur
30. Precizați etapele de calcul ale structurilor reticulate planare.

• stabilirea intensităţilor de calcul ale încărcărilor;

• predimensionarea structurii;
• determinarea eforturilor în barele structurii, cu
utilizarea programelor de calcul;
• dimensionarea barelor structurii, inclusiv verificarea
la eforturi din tasări neuniforme, variaţii de
temperatură etc.
• dimensionarea nodurilor;
• verificarea barelor în zona de îmbinare precum şi
piesele componente ale nodurilor

31. Prezentați soluții de rezemare a structurilor reticulate planare.