Sunteți pe pagina 1din 266
CARTI ROMANTICE SERIA ,LUCKY HARBOR* Dupé greaua pierdere suferita, Ben McDaniel incearca sa igi Enh care Mb o ree Corte Muchas Meant erm outed EWiUeytco Maire yer sstit Coat Mu ccrarten (ate: eke Tst ite (latte ra (ca tem tate si periculoase, in zone de conflict din Africa si Orientul Mij- lociu, Acum, s-a intors in sfargit in oragelul natal, Lucky Harbor, tel ae eee e ra Re Moe cor LCR Mer ara rea Colt ces o femeie frumoasa gi sexy — dar care atrage belelele ca un magnet. Familia si prietenii lui insista cd'ea nu este deloc femeia porrivita PraeG VEE eM tcaxc MBB. lero eect ac a Re Or tec arta. hey in el senzatii mult prea ademenitoare, ci ajunge si sa-i domine gandutile zi si noapte. PCLT eRe Bu mbielccmc u-(orica kel Meccan sty mccniec te Modi din risputeri sa se teyvangeze fata de oamenii carorale-a gresit. Dar cea mai dificilé provocare in indeplinirea acestei misiuni pe care si-a asumat-o are legarura cu nimeni altul decat fermecitorul Ben — chiar daca el nu are habar despre fapta care o face si se framante, IPs Uretee ecctes Flr ner ar CcaRv ter attsM Utes Cees sy Molec er Ming trRe niet Centre tera Re ry »O carte sexy, care incilzeste inima oricarui cititor.., plina de scntei, romantism gi scene amuzante.“ Fe eRe tt os DUB NS SPUD wrectere Me ec iecnl erm yoseol otis mete opera) Gre eae eS OAS ee Lote Wear EM Ty teeter Oe wees ue COLTER SS cc Tvl SU Derma et els ela Presi mess ncrcan ele ranica wets ete oY Ke Lira reer i - 978-606-35-7155-0. WA till 530 | JILL SHALVIS O data in viata Once in a Lifetime Jill Shalvis Copyright © 2013 Jill Shalvis Toate drepturile rezervate W Lira si Carti tomantice sunt marci inregistrate ale Grupului Editorial Litera tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 e-mail: contact@litera.ro www .litera.ro Ne puteti vizita pe www litera.ro/lirabooks.ro O data in viata Jill Shalvis Copyright © 2021 Grup Media Litera pentru versiunea in limba romana Toate drepturile rezervate Editor: Vidrascu si fiii Redactor: Mira Velcea Corector: Emilia Vesa Coperta: Mariana Manolache Tehnoredactare si prepress: Ioana Cristea, Laurentia Carip Deserierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei SHALVIS, JILL O data in viara / Jill Shalvis trad, din Ib. engleza: Alexandra Cernat - Bucuresti: Litera, 2021 ISBN 978-606-33-7153-0 I. Cernat, Alexandra (trad.) 821.111 JILL SHALVIS O data in viata Traducere din limba engleza Alexandra Cernat LITERA Bucuresti Lui Alex Logan, pentru caé nu-mi imaginez cum as fi scris aceasta serie fara sprijinul tau. Iti multumesc pentru tot ce ai facut si continui sd faci pentru mine. capitolul 1 Exista un adevar universal in Lucky Harbor, Washing- ton: puteai s4 ascunzi un vas cu aur la lumina zilei si nimeni nu Lar fi furat, dar nu puteai ascunde un secret. In viata plind de culoare a lui Aubrey Wellington existaserd numeroase secrete, si aproape toate fusesera descoperite si discutate cu voiosie pana la epuizare. Cu toate astea, inca se afla aici, in micul oras de pe coasta de vest a Pacificului, in care crescuse. Nu stia si- gur ce spunea asta despre ea, in afara de faptul cd era inc4patanata ca un catar. In orice caz, era destul de obisnuita cu zilele negre cand ajunse la singurul bar si restaurant din Lucky Harbor, dar astazi fu mai rau ca niciodata. Ted Marshall, fost secretar al primariei, fost sef si, destul de stanjenitor, fostul ei iubit, se hotardse s&-si publice propriile povesti. Cum fusese suficient de grijuliu incat sd-i ofere o copie in avans, stia ci avea de gand sa le spuna tuturor cd era, printre altele, o devo- ratoate de barbati ticdloasa si avida dupa bani. Poate cd era avidi dupa bani. Isi investise majoritatea economiilor in libraria matusii ei, Book & Bean, o in- cercare sentimentala de a trezi singura amintire fericita din copilarie. Din cauza acestui efort, se trezise incon- fortabil de aproape de a fi leftera. Si poate cd era si ticaloasa - cel putin, in anumite zile ale lunii. Dar devoratoare de barbati? Faptul ca nu credea in fericire pana la adanci batraneti sau macar in fericirea de moment nu insemna cA era o devoratoare de barbati. Pur si simplu, nu intelegea de ce ar fi trebuit s&-i facd loc in viata ei unui barbat care nu avea sd rimani acolo. Pentru cd niciodatd nu rimaneau. 8 Jill Shalvis Ignord vocea care ii soptea: ,Asta e doar vina ta“ si intra in Love Shack. Cand intrai in barul-restaurant era ca si cum ai fi cala- torit o suti de ani in trecut, intr-unul dintre barurile din filmele western. Peretii erau vopsiti intr-un rosu aprins si decorati cu unelte vechi de minerit. Tavanul era acoperit de grinzi expuse, si de ele erau agatate felinare deasupra meselor din !emn, la care erau asezati oamenii veniti sa ia cina. In aer se auzeau murmurul discutiilor, rasul zgomotos si muzica din tonomatul aflat lang peretele din spate. Aubrey se duse direct la bar. - Ceva care sa facd ziua asta ingrozitoare s4 disparA, ii ceru barmanului. Ford Walker zAmbi si se intinse dupa un pahar. Fusese cu cinci ani inaintea lui Aubrey la scoala si era unul dintre cei amabili. Plecase si reusise sa devina fai- mos si s& se imbogiteasca participand la curse de barci cu panze, dar alesese s4 se intoarcd si s4 se stabileasca in Lucky Harbor. Ea decise si se consoleze cu gandul asta. El ii impinse o vodca cu suc de merisoare. -Satisfactie garantat, ii promise. Ea lua paharul, dar, inainte si apuce s4-l ducd la buze, cineva o inghionti in umar. Ted, fostuLorice. - Scuzi-ma, zise el inainte s-o recunoasca si apoi o privi, observand cine era. Incepu imediat s& se indeparteze, dar ea il prinse de brat. - Asteapta, ii spuse. Trebuie si vorbesc cu tine. Ai pri- mit mesajele mele? - Da, raspunse. Toate 25. Ted se ndscuse cu un far- mec aparte, care, de obicei, il ajuta sé ascunda cat era de fals. Chiar si acum, pe chipul lui se citea o expresie amuzata si emana sarm precum o vedeta de cinema. Cu un zambet prefacut, in caz cd cineva fi privea, se apropie O dati in viati 9 de ea. Nu stiam ci existd atat de multe cuvinte diferite pentru ,,nesimtit*. -Si nici nu ai fi aflat dacd m-ai fi sunat macar o data inapoi, ii spuse printre dinti. De ce faci asta? De ce ai scris lucrurile acelea despre mine in cartea ta? Si inca din primul capitol! Nu mai citise nimic dupa aceea si, cu mare satisfactie, aruncase cartea in primul cos de gunoi. Ted ridicd din umeri si se didu inapoi. -Am nevoie de bani. - Chiar vrei s4 cred cd cineva © s-ti cumpere cartea? - Hei, si dac& singurii cumpar&tori sunt locuitorii din Lucky Harbor, tot 0 s& fac 5 000 de dolari, scumpo. -Glumesti? - Absolut deloc, ii spuse. Si, oricum, care e problema? in ziua de azi, toata lumea scrie o carte. In plus, nu e ca si cum lumea teat cunoaste drept o sfanta. Aubrey stia foarte bine cine era. Stia si de ce. Nu avea nevoie ca el s4-i spund absolut nimic despre ea. - Problema este cA tu esti cel care le-a facut rau celorlalti, spuse ea. SA vorbeasca incet era un efort urias. Nu era la fel de charismatica si de fermecitoare ca el. Mai inselat. Si nu doar pe mine, ci si pe celelalte femei din oras, inclusiv pe sotia primarului! Ba, mai mult, ai lasat-o si fure 50 000 de dolari din fondurile orasului, si totusi, in mod inexplicabil, eu sunt personajul negativ. - Hei, zise el, tu erai administratoarea secretarului pri- méariei. Daca cineva ar trebui s& stie ce sa intamplat cu banii, tu ai fi aceea. Cum Dumnezeu lucrase vreodati pentru omul Asta? Cum de se culcase cu el? Prietena ei Ali ii spusese cA toa- te femeile au cel putin o experientd pe care o regretd in secret. Dar regretul lui Aubrey nu era un secret. Stranse paharul cu atata putere, incat se mira cd nu se sparse. Ai spus despre mine lucruri care nu aveau nici o legatura cu banii. El zambi. - Pai, cartea avea nevoie de putini... incitare. 10 Jill Shalvis Tremurand de furie, Aubrey se ridica. -Stii ce esti? - Un barbat extraordinar? Bratul ei actiona inaintea creierului si decise sa in- cheie ziua foarte proasti pe care o avusese aruncandu-i in fata arogant& vodca ei cu suc de merisoare. Nu era numai un nesimtit in 25 de feluri diferite, ci si unul extrem de rapid. Se feri, iar bautura ei ajunse pe barbatul din spatele lui. Ted se ridicd si incepu s4 rad4 incAntat, in timp ce Aubrey se uit& la barbatul pe care il udase fara sA vrea. I se tdie rasuflarea. Dumnezeule! Chiar crezuse ca ziua ei nu putea merge mai prost de atat? De ce provocase destinul gandindu-se la asta? Bineinteles ca lucrurile se inrautatira. Intotdeauna se intampla asta. Ben McDaniel se ridicd usor de pe scaunul de la bar unde era asezat, in timp ce vodca ii curgea din par, printre gene, pe nas... Avea peste 1,85, era plin de muschi, iar corpul lui era forta bruta, fara nici un gram de grasime. In ultimii cinci ani, vizitase nume- roase tari din lumea a treia, unde, alaturi de Corpul de Ingineri al Armatei, proiectase si construise sisteme de furnizare a apei. Ultima sa aventura fusese intre- prins& pentru Departamentul de Aparare in Irak, lucru pe care Aubrey il stia doar datorita paginii de Facebook a orasului Lucky Harbor, un izvor continuu de barfe. Ted ajunsese deja la usa, precum un hot care se ascun- dea in noapte. Dar nu si Ben. Isi sterse fata cu un brat, aparent calm si relaxat. In realitate, era la fel de dur pe cat parea. Aubrey stia asta; il vazuse in actiune, Dar reusi sa-1 priveasca in ochi. Senin, chiar degajata. Insa trebuia si-i dea Cezarului ce e al Cezarului: Ben observa slabiciunile de la kilometri distanta. -Imi pare rau, ii spuse. - Chiar iti pare? O dati in viata 11 Simti cum se inroseste. Intotdeauna pirea sd o citeas- ci ca pe o carte deschisa. Si era sigurd ci nu o avusese niciodata la suflet. Avea si motive intemeiate, isi aminti ea. Desi nu stia nici macar jumatate din adevar. - Da, chiar imi pare rau, ii rispunse. Inima ti batea atat de tare, incat fu surprinsa cd se putu auzi vorbind. Esti bine? Ben isi trecu degetele prin parul castaniu presarat cu suvite aurii. Ochii erau in aceeasi tonalitate: de culoarea ciocolatei cu lapte si cu striatii de culoarea caramelului. Era greu ca o privire calda ca a lui sa para atat de dura, dar ii iesea fara prea mare efort. - Ar trebui si-ti imbunatatesti tinta, ii spuse el. ~ Fira indoiala. li zambi incordat. Fu tot ce putu face. Nu reusise s4 respire cu adevarat de cand varsase bau- tura pe el. Inca o dati... imi pare rau. Cu privirea inca neclara din cauza nelinistii, Aubrey se didu inapoi si se indrepta spre usa. Afara, noaptea era placut de racoroasi, iar rafalele reci de vant ii mangaiau obrajii infierbantati. Lucky Harbor era practic o micd depresiune aflata pe coasta stancoasa a statului Washington, inconjurati de paduri bogate si de culmi muntoase maiestuoase. Acum, totul era doar o umbra intunecata. Aubrey rimase nemiscata pret de cAteva minute, cu mana in dreptul inimii care ii bitea nebuneste. Incerca s se linisteascd inspirand adanc aerul rece care ii ardea plimanii. In spatele ei, usile se deschisera din nou. Temandu-se ca ar putea fi Ben si complet nepregatita pentru o alta infruntare, pleci in graba din parcare. Nu era tocmai silentioasa cu tocurile care ticdneau cu putere, dar era rapida. In doud minute, reust si ocoleasca cladirea si incetini, incercand sa auda alte zgomote. Cum ar fi pasi. La naiba! Se tinea dupa ea. Incepu iardsi si mearga mai repede, pana trecu de o biserica. Ca majoritatea din Lucky Harbor, era o cladire din epoca victoriana, de la sfarsitul anilor 1800. Cladirea roz-deschis, cu 12 Jill Shalvis decoratiuni albe-albastrui, avea lumina aprinsd indun- tru. Usa era larg deschisa si pirea ispititoare - cel putin, prin comparatie cu intunericul din jur. Aubrey nu obisnuia sd mearga la bisericad. Tatal ei, care era chirurg, nu credea in lucrurile pe care nu le g- sea in cartile de stiinta. Prin urmare, pentru ea, bisericile fusesera mereu morbid de fascinante, o fascinatie cdreia nu ii daduse niciodata curs. Dar, cum Ben era, probabil, incd pe urmele ei, se grabi pe alee si intra. Incercind sa-si recapete rasuflarea, se intoarse si se uitd imprejur ca si vada daca fusese urmarita. - Buni seara, spuse un barbat in spatele ei. Ea tresari si il cdutad cu privirea. Avea cam 30 de ani, cu o conformatie si o inaltime obisnuite, purta o pe- reche de blugi si un pulover tricotat si ii zambea cald. Dar Aubrey nu avea prea mare incredere in asemenea zambete calduroase. ~ VA pot ajuta? intreba el. - Nu, multumesc. Nu putu sa se abtind si mai aruncd o privire afar. Nici urma de Ben. Simti doar un strop de usurare. Se simtea precum o insectd care scipase de un paianjen. -Sunteti sigura ci sunteti bine? intrebi barbatul. Pareti... tulburata. Aubrey se abtinu si nu ofteze. Era sigur ci el era doar amabil, dar ce era in neregula cu barbatii? De ce le era atat de greu si creada cf ea nu avea nevoie de ajuto- rul unui barbat? Sau de un barbat si atat? - Va rog si nu luati asta personal, dar nu mai am nevoie de barbati. Niciodata. Daca bruschetea ei il lud prin surprindere, nu ara- td asta. In schimb, zambi amuzat si isi bagi mainile in buzunare. - Eu sunt preotul de aici. Preotul Mike, spuse el. Casiatorit si fericit, adiuga, zambind relaxat. Asta era ultima picdtura a serii ei: isi didu seama ca fusese nepoliticoasa cu un om al lui Dumnezeu care nu facuse altceva decat sa fie amabil cu ea. O datd in viata 13 -{mi pare foarte rau. Constientiza ci era a doua oara in acea seara cand rostea acele cuvinte. Viata mea mer- ge foarte prost astdzi... de fapt, toaté siptamana, ca sa fiu sincera. Privirea lui era calda si intelegdtoare. Complet diferita de a lui Ben, observa ea. -Cu totii trecem prin momente grele, ii raspunse. Va pot ajuta cu ceva? Aubrey clatina din cap. - Nu. Este vorba despre mine. Trebuie si incetez si repet aceleasi greseli. Se uita din nou afara. Totul pa- tea in regula. Bun, acum trebuie sa plec. Ma duc acasa, s& ma bucur de bautura pe care nu am reusit si o beau la bar. -Cum va numiti? intreba preotul Mike. Se gindi si minta, dar nu voia s& provoace gsi mai mult destinul... sau pe Dumnezeu, sau pe oricine se ocu- pa de treburile astea. - Aubrey. -Nu trebuie sa fii singura, Aubrey, ii spuse el cu ama- bilitate, pirand, in acelasi timp, bland si stapan pe el. Aici, esti in locul potrivit. Ea nu apuca s4 raspunda inainte ca el si o impinga usor intro incdpere in care se aflau zece oameni asezati in cerc. O femeie era in picioare si isi freca mainile. -Numele meu este Kathy, spuse ea citre grup, sia trecut o ora de cand am simtit nevoia sa beau ceva. - Buna, Kathy, raspunsera ceilalti in acelasi timp. »O intalnire a Alcoolicilor Anonimi“, isi zise Aubrey si isi indbusi un rs isteric, in timp ce preotul Mike ii arata cateva scaune goale. Se asezd langa ea si ii intinse o brosura. Dintro privire, ea observa ca erau cei doispre- zece pasi necesari pentru recuperare. Pasul unu: Recunoastem ca suntem lipsiti de putere in fata alcoolului, ca viata noastra a scdpat de sub control. 14 Jill Shalvis Vai, Doamne! Aubrey era de acord cA viata ei scApase de sub control, dar ce cduta aici? Ce le putea spune daca i se cerea si vorbeasca? , Numele meu e Aubrey si sunt © nenorocita?“ Kathy incepu si vorbeasci despre pasul opt, despre faptul ca facuse o listé cu oamenii fati de care gresise si isi cerea iertare. Dupa ce termina, ea se asezd, si un barbat se ridicd. Ryan, le spuse. Ryan vorbi despre ceea ce el numea inventar moral lipsit de frici si despre faptul ca si el era la pasul opt, cerandu-le iertare celor fat de care gresise. Aubrey isi mugca buza. Nu facuse niciodata un in- ventar moral lipsit de frici, dar i se parea infricosator. Nici nu avea o listd cu oamenii fata de care gresise, dar, dacé ar fi avut, ar fi fost lunga. Ingrozitor de lunga. Ryan continua sa li se adreseze cu 0 sinceritate care iti rupea inima, si, cumva, desi nu voia asta, Aubrey fu miscata de curajul lui. Se intorsese dintr-un stagiu mi- litar de peste ocean si, plin de furie si retras, reusise si ii indeparteze pe toti membrii familiei. {si pierduse locul de munca, apoi casa, totul, pana ajunsese pe strazi, cersind bani pentru bautura. Vorbea despre cat de mult regreta cd ii ranise pe cei din viata lui si despre faprul cd nu reusise sd-i convinga sa-l ierte. Cel putin, nu pana acum, dar inca incerca. Aubrey il asculta cu atentie si se minuna de curajul lui. Nici nu constientizase cat era de absorbita pana cand Mike nu o batu incet pe mana. - Vezi? o intreba incet. Niciodata nu e prea tarziu. Aubrey se uita la el, intrebandu-se daci avea dreptate. -Nu aveti de unde sti asta cu certitudine. - Ba stiu. Spuse asta cu atét de multa convingere, incat lui Aubrey nu-i rimase decat si-l creada. Se gandi la asta si dupa ce intalnirea se termina si se duse cdtre apartamentul ei de deasupra librariei Book & Bean. Matusa ei se ocupase de acest loc pana la moartea sa, anul trecut, iar unchiul ei, proprietarul O data in viata 15 cladirii, nu se indurase si inchirieze spatiul altcuiva. Se vedea cu altcineva acum, dar libraria avea o valoare sen- timentali pentru el. Apoi, luna trecuta, Aubrey renuntase la slujba ei de la primarie, dupa incidentul cu Ted. Plina de framantiri, vrand mai multe de la viata, dar nestiind exact ce, sem- nase un contract de inchiriere: atat ca un omagiu adus miatusii ei Gwen (libraria fusese un refugiu pentru ea in timpul adolescentei nelinistite), cat si pentru cd era hotarata si readuca libraria la gloria de altadata. Book & Bean era deschisa, neoficial, de o siptamana, deci putea incepe sa aduca profitul de care ea avea atata nevoie, si, intr-o luna, dupa cateva renovari, planuia si organizeze o mare petrecere de inaugurare. Lucra fa asta. Si poate era momentul sa lucreze si la alte chestiuni, precum karma. Era ceva ce nu-i mai iesea din min- te acum, dupa intalnirea Alcoolicilor Anonimi. Si auda cum oamenii vorbeau despre problemele lor si despre cum incercau sa se schimbe in bine era ceva intim si extrem de inconfortabil, dar in acelasi timp incurajator. Nu era alcoolici, dar trebuia si admita ca pasul opt o intrigase. Chiar era atat de usor, doar cu o lista? Pe care si o verifice de doua ori? Sa incerce sa afle daca putea trece de la a fi neobrazati la a fi amabila? Trecu pe langa intrarea principala a librariei si mer- se prin dosul cladirii, intrand fara si aprinda lumina. Induntru, urcd treptele spre mansarda. Miau. Aprinse lumina si il vizu pe Gus, un motan gras $i batran care se purta de parca locul era al lui. Il mostenise odata cu libraria. Nu stia nimic despre pisici, iar el se pur- ta de parcd nu stia nimic despre oameni, deci erau chit. ~ Hei, spuse ea. Cum a fost seara ta? Gus fi intoarse spatele. -Stii, zise ea, am auzit cd exista pisici care isi intam- pina stdpanii cand ajung acasd. Mai avuseserd aceasta 16 Jill Shalvis discutie in trecut si, ca de obicei, nu primi nici un ris- puns de la Gus. Un caine m-ar intampina, zise ea. Poate ar trebui si-mi iau un caine. Gus casci auzind amenintarea ei. Aubrey isi lasa geanta, isi agira haina in cuier si in- cepu sa respire cu adevirat pentru prima data in ulti- mele ore. Locul era mic, primitor si devenise al ei de cand il mobilase cu obiecte cumparate la mana a doua. Obiectul ei preferat era tinta pe care o cumparase pen- tru un dolar. O ajuta sd se elibereze de stres, mai ales cand isi imagina chipul lui Ted in centru. Masa din bucatarie era acoperitd de desene facute de ea — ideile de renovare a librariei de jos. Acum, ca celelalte doud magazine din cladire deve- nisera afaceri infloritoare, o florarie si o cofetirie, era siguri ci si libraria ei avea sa fie la fel. O iluzie. Stia ci se lupta contra curentului. Pana la urm, traia in epoca dispozitivelor electronice. Dar isi facuse un obicei din a se lupta cu ce era normal. De ce si se opreascd acum, nu? In plus, credea din tot sufletul cd incd era loc pe piatd si pentru cartile tiparite. Si era dovedit cA vanzirile crescusera cu opt procente in librariile locale. Se simtea incurajatd de asta. Scoase brosura din bu- zunar si se gandi la karma ei, care avea, fara indoiala, nevoie de putin ajutor. [si lud carnetelul pe care il folo- sea pentru liste si incepu una noua, a oamenilor fata de care gresise. Miau, se auzi Gus, care se freca de bratul ei. I] mangaie pe blana pufoasa, iar el o lisa, desi aman- doi stiau ci voia doar cina. fi umplu un castronel cu mancare uscatd cu putine calorii, cu care doctorul vete- rinar fi recomandase sa inceapa sa-l hraneasca. Gus o privi amenintator. - lam promis doctorului, spuse ea. Gus oftd si se duse sa se culce. Aubrey reveni la lista. fi lua ceva timp, iar, cand ter mini, se uit la cat era de lunga. Cu siguranta, iar fi fost O data in viata 17 mai usor sa-l infrunte pe Ben decat si dea de preotul Mike in acea seara. Dar, desi avea multe defecte, Aubrey nu era lenesa. Avea sa facd asta - sd-si ceard iertare -, indiferent de ce urma sa se intample. Se descalta si se lisa pe spate, analizand lista. Se holba in mod special la un nume. Ben. Si nu era pe lista pentru cd varsase bautura pe el. capitolul 2 Era devreme cand Ben iesi din cofetaria cdlduroasa din Lucky Harbor si pasi in gerul diminetii. Respiratia lui forma cristale de gheata in timp ce el musca din pra- jitura proaspata. Nu avea cum si fie mai aproape de rai de atat. Se uita inapoi prin fereastra mare ca sé-i multumeascd, dar Leah era prinsa in bratele logodnicului ei, care era varul lui Ben, Jack. Si Jack parea sa fie la fel de ocupat, sirutand-o cu pasiune. Ben se intoarse cu spatele si isi savura prajitura, admirand peisajul diminetii. Fire de ceata se adunasera de deasupra apei si pluteau usor in lumina. Dupa céteva minute, usa cofetariei se deschise, si Jack ise alatura. Era imbracat in uniforma, ceea ce insemna ca toate femeile care treceau cu masina incetineau ca sa-] admire in tinuta de pompier. - De ce esti imbracat? intrebi Ben. - Pentru ci dezbracat ag provoca un scandal, raspunse Jack, punandu-si ochelarii de soare. -Stii ce vreau si spun. In urma cu ceva timp, Jack devenise comandant de unitate, iar asta insemna c4 nu mai pleca la interventii. Jack ridicd din umeri. -1i tin locul lui Ian, care e racit. Isi scoase din punga ce cumparase pentru micul dejun. Ben se uitd la croasantul cu branzi si clatina din cap. - Mic dejun pentru copii. Jack ignord remarca lui si il biga pe tot in gura. - Esti doar supirat pentru c4 o domnisoara draguta a varsat bautura pe tine seara trecuti. Ben nu reactiond, pentru ca Jack il privea cu atentie, iar Jack, spre deosebire de ceilalti, il cunostea extrem O data in viata 19 de bine. Dar, da, Aubrey il enervase. Nu cA ar fi vrut altceva de la blonda extrem de atragatoare. Bine, poate cA voise altceva in cateva dintre fanteziile sale nocturne, dar doar atat. Fantezii. Realitatea era ci el si Aubrey nu se potriveau. Lui ii placeau femeile calme, linistite, senine. Aubrey nu stia ce inseamna nici unul dintre acele atribute. ~A fost un accident, spuse intr-un final. - Ah, eu stiu asta, comenta Jack. Voiam si vid daca si tu stii. Ben se uitd la ceas. - Luke a intarziat. Cei trei erau cei mai buni prieteni de la 12 ani, cand mama lui Ben, neputand avea grija de el, il lisase in pra- gul usii surorii sale, mama lui Jack, Dee Harper. Luke locuia langa ei. Cei trei isi petrecusera adolescenta tero- rizand cartierul si scotandu-i fire albe matusii sale, Dee. - Luke nu a intarziat, spuse Jack. E aici. E in florarie si se da pe langa Ali. Cred ca asta faci cand esti logodit. Ben nu spuse nimic, iar Jack of ta. - [mi pare rau. Ben clatina din cap. -A trecut mult timp. - Da, raspunse Jack, dar unele lucruri dor pentru totdeauna. Probabil. Dar chiar trecuse mult timp de cand Ben fu- sese cdsatorit. El si Hannah avusesera o casnicie solida. Pana cand murise, in urma cu cinci ani. Ben incepu sé manance a doua prajiturd, iar Jack se uita la telefonul care vibra. -La naiba! Trebuie sa plec. Spune-i lui Luke ci e un dobitoc. - Asa o sa fac. Cand ramase singur, Ben isi bau cio- colata cu lapte rece. ,Bei prea multa cafea“, ii spusese Leah, autoritara si dulce in acelasi timp, si ii intinsese laptele in loc de cafea. Planuia ca urmatoarea oprire s4 fie la magazin, ca sd isi cumpere cafea, fard ca ea s4 afle. Era devreme, inca 20 Jill Shalvis nu era nici sapte, dar lui Ben ii placea asta. Mai putini oameni. Mai liniste. Sau poate asa era Lucky Harbor. In orice caz, era destul de multumit, i iar cafeaua Lar fi facut si fie pe deplin multumit. Era un sentiment... ciudat, de parca ar fi purtat o haina care nu i se potrivea, asa ca il ignora, cum facea cu toate sentimentele ciudate. Cativa fulgi de nea cadeau usor din norii josi si grei. La o strada distanta, Pacificul se lovea de malurile portu- lui inconjurat de faleze inalte, acoperite de padurile dese ale muntilor Olympic. {n jurul lui, strazile delimitate de stejari erau decorate cu luminite albe ce straluceau in lumina difuza. Liniste. Nemiscare. Cu o luna in urmi, fusese in Orientul Mijlociu, ocu- pat cu un proiect de reconstruire a unui sistem de apa intro zona afectatd de razboi. {nainte de asta, fusese in Haiti. Si, inainte, in Africa. Inainte de asta.. Indonezia? La naiba, ar fi putut fi vorba despre o alta planeta. Gandurile lui erau complet amestecate. Se ducea in locuri afectate de dezastre, naturale sau provocate de oameni, si vedea lumea in cele mai urate momente. Uneori reugea si schimbe vieti, alteori sa le imbundatateasca, dar candva in ultimii cinci ani devenise imun. Atat de imun, incat, cand se dusese si vada o locatie noua in zona gresita, in timp ce locul corect fu- sese distrus de un atentat sinucigas, intelesese un lucru. Nu trebuia si fie mereu in prima linie. Putea si pro- iecteze si si planifice sisteme pentru tarile devastate de oriunde din lume. La naiba, putea chiar si devina con- sultant. Cinci ani de chin erau de ajuns pentru oricine. Nu voia sa ajungia in locul potrivit in timpul unui de- zastru. Asa cd se intorsese acasi, fara s4 aiba vreo idee despre ce urma sa facia. Isi termina a doua prajitura si isi linse zahdrul de pe degete. Se intoarse si se ducd spre camioneta sa si se opri brusc in clipa cand isi didu seama cA cineva il privea. Aubrey. Cand privirile lor se intalnira, o auzi spunand: - Tu esti. Apoi Aubrey scapa toate lucrurile din mana. O dati in viati 21 Tonul vocii ei sugera cd era o surprizd neplacuta. Asta nu-l mira pe Ben. La scoala, fusese cu doi ani mai mica decat el. In acel timp, el era pe terenul de baschet, intra in belele cu Jack sau isi petrecea timpul cu Hannah. Aubrey fusese ,,Fata Sexy“. Nu stia de ce, dar intre ei fusese intotdeauna o lipsa de incredere, poate pentru c& amandoi erau suflete inrudite - suflete tulburate. Isi aducea aminte ca, atunci cind intrase la liceu, Aubrey avusese parte de cateva infruntari cu fetele rele. Apoi devenise ea insdsi una dintre ele. Se apleca si incepu sa o ajute cu lucrurile care ii cdzusera. - Ma descurc, izbucni ea, apoi se apleca lang el si ii dadu méinile la 0 parte. E in regula. Chiar parea in regula. Parul ei lung si blond era des- facut si stralucea, prins cu o bentita albastra tricotatad care il impiedica sa-i intre in ochi. La gat avea o esarfa asortata, varata sub o haind de lana care ii ajungea pana deasupra genunchiului. Purta o pereche de cizme de piele inalte care lasau la vedere portiunea de picior din- tre ele si marginea hainei. Arata sofisticata si extrem de sexy. Arita impecabil. De fapt, era mereu impecabila. Il facea sa-si doreascd s& o ciufuleasca. Ce gand nebunesc! Si mai nebunesc era ci mirosea atat de bine, incat ar fi vrut si o adulmece vreo cinci zile. Si mai voia sa stie si ce purta pe sub haina. - De unde ai aparut? intreba el, cici nu vazuse nici o masina. - Din cladire. Erau trei magazine in acea cladire, una dintre cele mai vechi din oras - floraria, cofetaria si libraria. Stia sigur cA nu venise de la florarie sau de la cofetarie. Se uita spre librarie. - Nu e deschisa inca. Constat& ca ferestrele nu mai erau acoperite, iar prin geamuri vazu ca vechea librarie era acum noua, curata si stralucitoare precum femeia din fata lui. Aubrey ridica un pix si un ruj, iar el - un carnetel. 22 Jill Shalvis -Eal meu, spuse ea. -Nu aveam de gand sa-l iau, Aubrey, spuse el, iar apoi, fara sa stie ce-l apucase, poate de vina era privirea ei, tinu carnetelul la distanta de ea si se uita la el. Era micut si, la fel ca Aubrey, curat si organizat. Un carnetel obignuit deschis la o pagina scrisa de ea. -Dai-mi-l, Ben! Carnetelul nu avea nimic special, dar era evident c4 o tulbura faptul ca se afla in mainile lui. Daca ar fi fost orice alti femeie de pe planeta, Ben i Lar fi dat imediat. Dar n-o facu. Aubrey miji ochii cdprui si isi frimanta degetele cu nerabdare. -E doar lista mea de cumparaturi. Listé de cumparaturi pe naiba! Era o listé cu nume, si pe ea se afla un Ben. - Asta sunt eu? —Uau! zise ea. Nu esti cam egocentric? -Scrie ,,Ben“. _ -Nu, nu scrie. Incercd din nou sa i-l ia, dar, daca tarile din lumea a treia il ajutasera cu ceva, il ajutasera ascutindu-i instinctele. - Vite aici, spuse el, aratand spre numirul patru. Ben. -E Ben and Jerry’s. Inghetatd, ii spuse ea. Pe scurt. Da-mi naibii carnetelul! Hmm. Ar fi fost tentat si o creada daca nu ar fi apu- cat si vada panica din privirea ei, pe care nu reusise s& o ascunda la timp. Se ridica si, analizind numele de pe list, isi dadu seama cd recunostea cateva. - Cathy Wheaton, spuse el incruntandu-se. De unde gtiu numele asta? - Nu stii. Aubrey se ridica si ea si se lipi de el, incercdnd sai ia carnetelul. Lui Ben nu-i era rusine si admita cat de mult ii pla- cea asta. Foarte mult. Avea geaca desfacuta. Frustrata, Aubrey ii prinse cimasa in pumn. ~La naiba, Ben... O datd in viata 23 - Stai... imi amintesc, spuse el, tresdrind, pentru ca ea ti prinsese si cAteva fire de par in stransoare. Cathy... era cu un an mai mica decat mine, nu? Slabuta? Bine, foarte slaba. Draguta fata! Inca tindndu-l strans, Aubrey rimase nemiscata, iar Ben o privi cu atentie. Da, avea dreptate in legatu- r& cu Cathy, constata si se intoarse la lista. Doamna Cappernackle. O privi din nou. Bibliotecara? Cu mana libera, Aubrey isi scoase telefonul din buzu- nar si se uit& la ceas cu subinteles. Ben o ignora, pentru ca, atunci cand cineva ji starnea curiozitatea, era precum un caine care alerga dupa os. - Sue Henderson. Facu o pauza, gandindu-se. Isi aduse aminte. Nu era vecina ta cand erai mica? Procu- rorul ala care a facut sa fii arestatd cand ai pus colorant verde in piscina ei? Ochii lui Aubrey erau fascinanti. Caprui si plini de foc. - Da-mi lista inapoi! Ah, nu, lucrurile de-abia incepeau si devina interesante... - Au! Il stranse si mai tare si ti smulse cateva fire de par. Reusise si apuce mai strans si carnetelul pentru care se luptau. - Ai putea sa-mi spui despre ce e vorba, zise el. -Nu e treaba ta, replicd ea, infruntandu-l. Despre asta e vorba. - Dar e treaba mea cand ai o lista cu numele meu pe ea. -Stii ce? Cauté pe internet numele Ben si vezi cate rezultate iti apar. Acum, da-i drumul! fi ceru ea, exact cand usa florariei se deschise si un politist iesi de acolo. Luke si sincronizarea lui perfecté, ca intotdeauna. Uitandu-se la incdierarea din fata lui, ridicd dintr-o spranceana. -Ce se intampla, copii? 24 Jill Shalvis -Domnule ofiter, spuse Aubrey pe un ton rece si cu o privire la fel de rece, in timp ce smulse carnetelul din mana lui Ben. {| aruncd in geanti, o inchise si o ridicd mai sus pe umar. Acest barbat - se opri si il araté cu degetul, de parca ar fi existat vreo indoiala in legatura cu barbatul la care se referea - ma deranjeaza. - Preaiubitul scandalagiu din Lucky Harbor, Ben McDaniel, vi deranjeaza? zise Luke ranjind. As putea si-l arestez pentru dumneavoastra. -Nu ati putea si-l impuscati? intreba ea plind de speranta. Luke ranji si mai larg si il privi pe Ben. - Sigur, dar asta ar insemna multa hartogarie, iar eu urasc hartogaria. Cer fi si-l bat putin? Pe Aubrey piarea sa o incAnte ideea. Ben o privi lung si dur, iar ea isi dadu ochii peste cap. -In fine, nu mai conteaza. Tinand strans geanta, se intoarse, descuie usa librariei si dispdru induntru, tran- tind usa in urma ei. - Credeam ci e inchis, spuse Ben, frecandu-si pieptul de unde ea ii smulsese firele de par. - Era, raspunse Luke. Domnul Lyons este unchiul ei, iar ea a inchiriat locul si a redeschis libraria. Nu a facut inaugurarea pentru cd are nevoie de venituri, dar vrea si organizeze ceva dupa ce termina renovarea. - De unde stii toate lucrurile astea? intrebi Ben. - Pentru ca eu stiu tot. Si pentru ci m-a sunat dom- nul Lyons. Are nevoie de un tamplar, asa ca iam dat numiérul tau. - Al meu? intreba Ben. Luke ridicé din umeri. - Toaté lumea din oras stie c& te descurci cu un ciocan. -Da. Telefonul lui Ben incepu sa sune, si el se uita la nu- mérul necunoscut. Se uita si Luke. -Ele, spuse. Domnul Lyons. O data in viata 25 Ben se abtinu sa faca ce facea de obicei, adica si respinga apelul. -McDaniel, raspunse. Ben ii arunca o privire lui Luke. - Da, am auzit. Nu sunt tamplar. Sunt inginer. -Stii foarte bine cd, inainte sa devii serios si enig- matic, te descurcai foarte bine cu uneltele, replicd dom- nul Lyons. Luke, care il putea auzi, ranji si incuviintd din cap catre Ben. Ben ii arata degetul mijlociu. O femeie in varsta care conducea pe strada isi cobori geamul si il certé. Ben facu un gest incercand sa-si ceard scuze, dar aceasta doar isi flutura degetul spre el. - De ce nul angajati pe Jax? il intreba pe Lyons. E cel mai bun tamplar din oras. ~ Are o gramada de clienti, de la Lucky Harbor pana in Seattle, iar eu nu vreau s& astept. Nepoata mea Aubrey are nevoie de ajutor cu renovarea librariei — si are nevoie de cineva care se pricepe. Adica... de tine. Stiu foarte bine cA nu-si permite sd te angajeze, asa cA voi plati eu totul, in memoria iubitei mele Gwen. Firar sa fie! -Ah, si nu-i da factura lui Aubrey, adauga domnul Lyons. Nu vreau sa-si faca griji pentru asta. Are multe pe cap, si vreau s& fac asta pentru ea. Pentru ambele mele fete. »La naiba“, se gandi Ben, simtind cum cedeazd. Era atat de fraier! - Ar trebui sa-mi cereti 0 oferta, ii spuse. - Am incredere in tine. Dumnezeule! - Nu ar trebui, zise el hotarat. Nu... - Doar apuci-te naibii de treaba, McDaniel! Zugra- veste! Monteazd ce e de montat! Muta niste pereti, orice-ti cere. Zicea ci locul i se pare cam inghesuit si intunecat, asa cd descurca-te. Plec intr-o croaziera timp 26 Jill Shalvis de o luna cu noua mea iubita, Elsie, si trebuie sa stiu pana plec. Accepti sau nu? Ben ar fi vrut s4 spuna ,,nu“. Clar nu. Sa stea inchis in librarie cu frumoasa Aubrey zile la rand? Intelegea ce inseamna asta. Daca accepta, unul din ei avea sa-l omoare pe celalalt inainte ca el si termine ce avea de facut. - Ben? - Da, spuse, infruntand inevitabilul. Accept. Ramanea de vazut daca avea si supravietuiasca. capitolul 3 Dou zile mai tarziu, Aubrey deschise libraria foarte devreme, lucru care il enerva pe Gus. li placea sé doar ma pana tarziu. Ignora privirea urata a pisicii iritate si se opri si se uite imprejur. In ciuda eforturilor ei, magazi- nul inca era inabusitor si aglomerat. Voia sa il facd mai primitor mutand toate rafturile spre pereti si montand © statie pentru ceai si cafea. Un internet café si o zona de lectura pe care si o poata folosi pentru toate cluburile pe care planuia sa le organizeze. Voia s& fie mai spatios. Luminos. Stralucitor. Si, Doamne ajuta, de succes... O jumatate de ora mai tarziu, aparura primii clienti, © camioneta cu pensionari. Reusise sa-i convinga pe cei de la centru sai aduca aici de doua ori pe siptamana, pentru clubul lor de lectura. - Buna, draguto, spuse domnul Elroy, sprijinindu-se in baston. Trecuse de mult de criza varstei mijlocii, dar inca era un crai. Unde sunt chestiile despre sex? Adica, manualele, voia sa spuna. Prevazatoare, Au- brey ascunsese toate cartile despre sex pe raftul de jos din sectiunea de dezvoltare personald. Nimeni nu se ducea acolo. - [mi pare rau, spuse ea. Nu avem. - Serios? Nu ti-a spus nimeni c4 sexul se vinde? Domnul Wykowski aparuse in spatele domnului Elroy. ~Ai nevoie de un manual? il intreba el. Eu am nevoie doar de pastila albastra. Si asa trecu dimineata. Cand pensionarii plecara, aparu un autocar cu copii. Aubrey facuse o intelegere si cu cei de la scoala. 28 Jill Shalvis Copiii reusira si gdseascd cartile despre sex, dar Aubrey le confiscd rapid, inainte si apuce sa le deschi- da. Cand plecari, era extenuata. In ultima saptamana, invatase cdteva lucruri importante. Unu: copiii si batra- nii erau foarte asemanatori. Si doi: nu cAstiga suficient de mult pentru asta. La pranz, incepu din nou s& viseze la zona dedicata bauturilor. Momentan, folosea pentru asta un loc in- ghesuit din spate, care era, de fapt, o debara, pentru a face ceai si cafea. Voia si dirame peretele si usa si si puna o tejghea inaltd unde lumea sa poata citi si savura © cafea. isi manca sendvisul cu unt de arahide in timp ce se uit pe internet dupa scaune de bar pe care si le putea permite. Dar, deocamdata, totul era mult prea scump. Stia cd ii putea cere ajutorul tatalui ei, dar ar fi insemnat sa-si calce pe mandrie, si nu era pregitita pentru asta. In schimb, se duse la magazinul de bricolaj si cum- para o carte despre renovari. O citi de la cap la coada si ajunse la concluzia cd putea face singura cateva din lucrurile mai usoare. Plinuia si dirame debaraua si isi adusese ranga din masina ca s4 faca asta. Evident, ar fi fost mult mai usor sa-si sune tatal, dar ea nu alegea niciodata calea usoara. Parintii ei divortasera pe cand ea avea zece ani, iar sora ei, Carla, opt. Tatal ei, William, care fusese medic ortoped, iar dupa ce iesise la pensie devenise consultant, inci avea dificultati in a vorbi cu muritorii de rand. Nu si mama ei. Tammy era o fostd regina a frumusetii, lucra ca manichiurista la salonul de infrumusetare din oras si fi placea la nebunie sa vor- beascé. Dupa divort, ea ramasese cu Aubrey, iar William luase copilul-minune, pe Carla. Un aranjament neobisnuit in privinta custodiei, care le permisese celor doi s& stea departe unul de celalalt si sA evite certurile. Aranjament ce o indepartase pe Aubrey de tatal ei, care se recdsatorise de curand si avea incd doua fete. In plus, Carla ii calcase pe urme si era O data in viata 29 acum medic rezident la spital, urmand aceeasi cariera stralucité ca a tatalui ei. Si apoi, era Aubrey. Sa locuiascd impreuna cu Tammy insemnase ci nu mai era presata de alegerea unei carie- re in domeniul medical, dar existasera alte presiuni. Tammy fusese o regina a frumusetii si o inscrisese pe Aubrey la toate competitiile pe care si le putuse permite. Participase la multe pana ajunsese la varsta la care putu- se si se impuna si sa refuze. Asta se intamplase la 13 ani. Apoi, incepuse presiunea de a deveni model, dar, dupa cateva auditii dezastruoase, chiar si Tammy trebui- se s4 recunoasca infrangerea. Desi nu incetase niciodata sa accentueze importanta frumusetii, a postutii si a ru- jului de culoarea potrivita. Aubrey invatase toate tipurile de dans cunoscute si fusese la scoala de bune maniere. Da, chiar exista o scoala pentru asta. Mama ei fusese ne- voitd si aiba doua slujbe pentru a-si putea permite sd o plateasca, dar fusese fericitd si o facd. Sau, cel putin, asta sustinea in fiecare seard cand venea acasa si se intindea obosita pe canapea. ,,lubito, poti sai pregatesti lui mami un gin cu apa tonica?“ Aubrey urdse cursurile acelea. Le urase. Dar mama ei renuntase la atat de multe, asa cd le urmase. Invatase cum sA se aranjeze, cum sA meargi cu o carte pe cap, desi ar fi preferat sA o citeasc4, si cum sa fie gata s& apara in fata camerei in cincisprezece minute. Reusise s& obtina si diploma de master in stiinte umaniste. Putea si dove- deasca asta cu imprumuturile pe care le facuse pentru a plati taxa. Ultima data cand vorbise cu tatal ei, acesta o luase la intrebari de parca avea trei ani. -O librarie, Aubrey? fn ziua de azi? De ce nu faci ceva mai bun cu banii tai - cum ar fi, s4-i toci? Dar ea iubea c&rtile. Nu era cea mai mare cititoare, dar putea recita poeziile lui Robert Louis Stevenson si adora misterele. li placuse si citeasci inci din copilarie si conti- nuase si dupa ce venise aici. 30 Jill Shalvis Matusa ei ii oferea ceai si prajituri si o lisa s& stea intr-un colt, unde putea fi libera. Unde nu trebuia si se intrebe de ce nu era suficient de buna pentru tatal ei si de ce mama ei voia mereu ca ea sa fie perfect, si fie ceva ce nu era. Unde nu trebuia sa incerce, fara si reu- geasci, sd se integreze la scoala. Pe vremea aceea, se ghe- muia aici si folosea cartile ca sé evadeze din realitate. Incepuse citind clasicii, dar a ajuns repede la thrillere si carti de groazi, pe care le iubea si acum. Dar, atunci, s& stea aici, in liniste si fara si o deranjeze nimeni... era raiul pentru ea. Si poate cd, intr-o oarecare masura, redeschisese libra- ria sperand sa gaseasca acelasi loc sigur unde sa-si poata linge ranile. Nu era cel mai bun motiv pentru a deschide o libra- tie. Stia ci amintirile si sentimentele nu ajuta la crearea unui plan de afaceri si cA nici o afacere nu ar trebui condusa cu inima. Dar Aubrey rareori facuse lucrurile din inima, iar asta nu o ajutase si ajunga nicdieri. Libraria era primul lucru diferit. Lista ei era al doilea. Usa librariei se deschise, iar Aubrey ti zambi femeii care intra. - V4 pot ajuta? - Caut fictiune. Fictiune istorica. In doar o saptamana, Aubrey invatase ca prin »fictiune istorici lumea nu se referea, de obicei, la cla- sici. Ci aproape intotdeauna la romane de dragoste. O trimise catre sectiunea potrivita, si, dupa cateva minute, vanduse o copie a trilogiei Cincizeci de umbre ale lui Grey. Putin mai pe dup4-amiaza, cand ramase fara clienti, Aubrey incepu sé darame debaraua. C4nd reusi si ajunga la jumAtate, se auzi clopotelul de deasupra usii. Normal. Se scutura de praf si iesi in jntampinarea femeii. -Caut 0 carte pe care sé o iau cu mine in vacanta sAptamana viitoare, ii spuse lui Aubrey. O data in viata 31 -Ce va place sa cititi? - Aa, de toate... Aubrey stia cd asta inseamna tot romane de dragoste, asa c4 o trimise in directia lor. Femeia se apropie de ea. -Aveti romanele Cincizeci de umbre ale lui Grey? ti sopti. Si poate... niste coperte? Aubrey se apucase iar de demolare, cand clopotelul se auzi din nou. Intri o femeie cu trei copii mici si un catel din acela care ardta ca un sobolan ud, pe care il tinea in geanta. Latra de parca ar fi fost in pericol de moarte. Gus, care era de trei ori mai mare decat cdinele, mardi din coltul lui de sub scara. Cainele tacu imediat. Probabil ingrozit ci motanul sar putea aseza pe el. Aubrey ii arunca o privire de aver- tizare. Purtasera discutia asta. Nu se putea purta urat cu clientii, nici macar cu patrupedele. Gus se indeparta cu picioarele usor intepenite si cu coada fluturand in aer. Aubrey mangaie catelul, care se apropie pentru mai multa atentie. Aproape toata viata isi dorise un caine, preferabil un pui, dintr-o rasa de talie mare. Se rugase si implorase, dar tatal ei, inainte de divort, nu fusese de acord. Cateii fac galagie. C&teii fac mizerie. Fara catei, spusese intotdeauna. Niciodata. Pentru o vreme, Aubrey crezuse ci il putea face s& se razgan- deasca. Odata, chiar salvase un catelus si il adusese aca- sa, convinsa cA tatal ei nu putea intoarce spatele unui animal abandonat. Catelul disparuse a doua zi. - Stap4nii lui s-au intors dupa el, ii spusese el. Locu- ieste la o ferma, la tara. Cand p§rintii ei divortasera, Aubrey incercase si 0 convinga pe mama ei. Tammy iubea c4inii si fusese de acord. Dar locuiau intro cladire care nu accepta anima- le, iar asta nu se schimbase de-a lungul timpului. Astfel, Aubrey nu a avut niciodata un cAtel. 32 Jill Shalvis Clienta ei, care pirea obosita si stresata, isi trimise copiii la sectiunea de carti pentru copii si ii zambi cal- duros lui Aubrey. -Ce miati recomanda sa citesc? —Ce vi place? - Orice. . Aubrey incuviintd din cap. Invatase recent cd asta era rareori adevarat. De obicei, insemna cd persoana respec- tiva nu prea citea. -Care a fost ultima carte pe care ati citit-o si v-a pla cut? intreba ea, incercdnd sa-si dea seama dacd se insela. - Aaa... nu-mi aduc aminte. Nu, nu se insela. Aubrey ii arata cele mai noi cirti ale lui Nicholas Sparks. Dupa ce finalizd vanzarea, reveni la demolat. Zilele trecute, pusese la intrare o galeat& cu cArti. Erau cateva enciclopedii, carti de bucate si diverse carti de nonfictiune. Cartile de bucate disparusera imediat. Celelalte erau inca acolo si, desi pusese un semn cu ,gra- tis“, in fiecare zi, cel putin o persoand baga capul pe usa si tipa: ,Chiar sunt gratis?“ Astazi, fu un tanar de douazeci si ceva de ani care purta o caciula de schi, o geacd cu puf, o pereche de pantaloni scurti galbeni si ochelari de soare moy, in sti- lul John Lennon. Mikey era cu cativa ani mai mic decat Aubrey si, din cate vedea, inca se droga. - Hei, spuse el. Cartile astea chiar sunt gratis? -Da, fi rispunse. Mikey ridica din sprancene si se uit prin librarie. - Deci... totul e gratis? -Nu. - OK. Multam! La sfarsitul zilei, Aubrey calcula incasarile, aranja no- ile titluri primite si incuie libraria. Vaz4nd ca luminile florariei erau incd aprinse, merse pana acolo si ciocani la usa din spate.

S-ar putea să vă placă și