Moara cu noroc 

este o nuvelă scrisă de Ioan Slavici, tratând consecințele pe care dorința de

îmbogățire le are asupra destinului uman. Majoritatea criticilor o consideră creația cea mai
importantă a autorului, alături de Pădureanca și romanul Mara. ema nuvelei o reprezintă
consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra destinului omenesc. Autorul este
convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final, duce la pierzanie. Astfel Moara cu
noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul transilvănean din a doua parte a secolului al
XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]
ema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final,
duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam
eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul
Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea
juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[1][2]